ROMANIA DIRECTIA HIDROGRAFIC MARITIMCOCONSTANA 900218,Str.FULGERULUI NR.1Tel.+40 241 65 10 40 ; Fax.+40 241 51 30 65 email hidro@rdslink.ro

Programul Parteneriate n domeniile prioritare

Proiect de cercetare tiinific

INFLUENTA MODIFICARILOR GEO-CLIMATICE GLOBALE SI REGIONALE ASUPRA DEZVOLTARII DURABILE IN DOBROGEA (GLOBE)

RAPORT DE ETAP Etapa III/2009-30-06

Identificarea unor factori de risc geoclimatici i a consecinelor lor poteniale asupra sistemelor socio-economice n Dobrogea terestr i maritimActivitatea III2

Factori de risc geoclimatic. Consecine poteniale asupra sistemelor socio-economice n Dobrogea terestr i maritim

COORDONATOR PROIECTCdor. dr. Romeo Boneagu Seful Direciei Hidrografice Maritime

GeoEcoMar dr. Dan Jipa INCDM Grigore Antipa Drd. Viorel Malciu UMC Dr. Brndua Chiotoroiu UOC Dr. Mariana Jugnaru UBUC Dr. Marian Marin CCSFN Dr. Georgic Slmnoiu Prim Ovidiu Ec.Adrian Marin

- Iunie 2009 -

R A P O R T DE CERCETARE Activitatea III2

Factori de risc geoclimatic. Consecine poteniale asupra sistemelor socio-economice n Dobrogea terestr i maritimCuprins

1. CUNOASTEREA FACTORILOR DETERMINANTI AI SCHIMBARILOR CLIMATICE GLOBALE ACTUALE................................................................................ .6 2. FACTORII DETERMINANTI AI SPECIFICULUI CLIMATULUI SEMIARID DOBROGEAN.................................................................................................................... 12 3. IDENTIFICAREA TENDINTELOR LOCALE IN VARIATIA UNOR PARAMETRII CLIMATICI..........................................................................................................................13 4. TIPURI DE HAZARDE I RISCURI CLIMATICE.......................................................26 5. ASEZAREA UMANA SISTEMUL SOCIO-ECONOMIC DE REFERINTA IN ORGANIZAREA, GESTIUNEA SI DEZVOLTAREA DURABILA A TERITORIULUI. PARTICULARIZARE LA NIVELUL DOBROGEI...........................................................33 6. FONDUL DE DATE METEOROLOGICE.50 7. ELEMENTE METEOCLIMATICE SPECIFICE N REGIUNEA LITORALUL ROMNESC AL MRII NEGRE......................................................................................51 8. TIPURILE DE HAZARDURI/RISCURI CLIMATICE DIN DOBROGEA 60 9. STUDIU DE CAZ Condiiile climatice, factor major in determinarea specificului i dinamicii proceselor actuale din culoarul Carasu..................................................................................................91 CONCLUZII................................................................................................................... 116 BIBLIOGRAFIE SELECTIV. 118 ANEXE............................................................................................................................. 124 2

SCOPUL PROIECTULUI Scopul proiectului este de imbunatatire a colaborarii dintre diferite entitati de cercetare-dezvoltare si inovare, unitati ale administratiei publice si agenti economici privati pentru solutionarea problemelor socialeconomice aparute in zona Dobrogei continentale si maritime ca urmare a modificarilor geoclimatice globale si regionale. OBIECTIVUL GENERAL AL PROIECTULUI. Proiectul i propune ca obiectiv general s evidenieze impactul suferit de teritoriul dobrogean n cursul evoluiei sale sale sub influenta modificarilor geo-climatice globale si regionale. Se urmreste ca n final s se ajung la concluzii referitoare la dezvoltarea durabil a Dobrogei de astzi, sub presiunea schimbrilor globale/regionale. ACTIVITILE ETAPEI A III A A PROIECTULUI Etapa a III a a proiectului cuprinde dou activiti, dup cum urmeaz: Activitatea III1: Cunoaterea factorilor determinani ai schimbrilor geologice i identificarea tendinelor locale n variaia unor parametrii Activitatea III2: Factori de risc geoclimatic. Consecine poteniale asupra sistemelor socio-economice n Dobrogea terestr i maritim Activitatea III2 a constat n lucru n echip la care participat CO, P2, P3, P4, P5, P6 i P8 finalizat printr-un raport de cercetare care prezint principalii factori de risc geoclimatic identificai n Dobrogei, ct i analiza primar a consecinelor acestora asupra dezvoltrii socio- economice n zon.

OBIECTIVELE ETAPEI A III - A Prezentul raport expune rezultatele cercetrilor efectuate n cadrul etapei a III-a activitatea III.2 din planul de realizare a proiectului. Aceasta i propune sa analizeze i s sintetizeze cunotinele tiinifice existente n prezent referitoare la factorii de rsc geoclimatici identificabili n arealul terestru i maritim dobrogean, cu desprinderea concluziilor care s reliefeze potenialele consecine asupra unor sisteme social-economice dobrogene.

REZUMAT Dezvoltarea durabil a unei regiuni nu se mai poate face astzi dect pe baza unor planuri riguroase ce au la baza studii tiintifice interdisciplinare ce ofer o predicie pe termen lung a evoluiei factorilor de mediu favorabili sau nefavorabili n care este proiectat dezvoltarea. Modificrile geo-climatice generale, regionale i locale, vizibile in ultima perioad pentru zona Romniei i in special pentru cea a Dobrogei i litoralului romnesc al Mrii Negre (ntelegnd prin litoral i apele nationale, zona contigua si zona economic exclusiv) au un caracter complex, sunt puin abordate i studiate n 3

interdependent, condiii geografice, geologice, clima etc. i finalizate cu prognoze pe termen mediu i lung care s asigure dezvoltarea sigur i durabil a regiunii. Din Romnia, Dobrogea prezint cea mai diversificat palet de riscuri climatice. Fenomenul se explic prin faptul c aceasta reprezint zona de interferen sau de transformare a aerului polar n aer tropical i a aerului tropical n aer polar. Este domeniul susceptibil n permanen de invazii ale maselor de aer foarte reci i uscate de origine arctic sau polar, care atrag dup sine ntregul cortegiu de riscuri climatice de iarn (rciri masive, viscole, ngheuri i brume etc.), ca i de invazii ale maselor de aer fierbinte tropical dinspre tropice care aduc cu sine cortegiul riscurilor climatice de var (nclziri masive, secete prelungite, ariditate etc.). n cazul interferenei acestor mase de aer, pot avea loc fenomene deosebit de spectaculoase n diferite sezoane din an prin modul de manifestare i consecine (ninsori abundente, viscole violente etc.) Ele sunt cu att mai periculoase cu ct se produc mai mult n afara sezonului lor caracteristic, limitnd perioada de vegetaie. Evoluia sezonier i multianual a acestor fenomene are un caracter neperiodic i, de aceea, nu totdeauna pot fi prevzute i prentmpinate. Anterior prezentarii acestui document justificativ se mentioneaza o neconformitate cu privire la extinderea activitatilor specifice fiecarei etape de cercetare, stabilite initial. Masurile restrictive in finantarea actuala a proiectelor de cercetare aflate in derulare (ca o repercursiune a crizei financiare recente) au dus la reorientarea si redimensionarea unor faze-activitati de cercetare stiintifica (documentare/aprofundare, investigatii de teren, achzitii de informatii in domeniile de cunoastere implicate etc.). In acest caz, directorul de proiect si responsabilii de proiecte ale partenerilor au redefinit gradul si modul de implicare a intregului personal de cercetare stiintifica pe problemele cheie ale obiectivelor generale si faziale ale proiectului. De asemenea, s-a acordat o atentie sporita adaptarii rezultatelor cercetarilor stiintifice curente in domeniile relevante pentru obiectivele proiectului, ce apartin unor specilisti din colectivul de cercetare, extins recent prin cooptarea contractuala individuala a unor specialisti de notorietate in cercetarea stiintifica climatologica, de la Academia Romana. In elaborarea fazei curente de cercetare a proiectului s-a tinut seama de obiectivul major al acestuia Identificarea unor factori de risc geoclimatic si a consecintelor lor potentiale asupra sistemelor socio-economice in Dobrogea terestra si maritima abordandu-se urmatoarele aspecte: - reluarea unor elemente de cunoastere a factorilor determinanti ai schimbarilor climatice actuale, in ideea determinarii cat mai corecte a factorilor de risc geoclimatic, ce au la baza comportamente atipice ale componentelor climatice; - caracterizarea climatica generala a Dobrogei (factori genetici ai climei, particularitatile elementelor climatice zonale, comportamente atipice etc.), identificarea tendintelor locale in variatia principalilor parametrii climatici, sublinierea accentuarii caracterului semiarid al climei; - tipuri de hazarde climatice si bioclimatice, cu dezvoltarea unei baze teoreticometodologice de determinare, pentru care s-a folosit in egala masura o bogata literatura de specialitate si un important volum de informatii statistice (date meteo, in mare masura de data relative recenta); - sistemele socio-economice din Dobrogea, evidentiindu-se influenta mutatiilor climatice actuale asupra structurii si functionalitatii acestora. De pilda, climatul semiarid dobrogean (temperaturi ridicate, precipitatii reduse, frecvente perioade de seceta si 4

uscaciune) a influentat din totdeauna tipul de agricultura, evoluand de la un tip predominant extensiv, din a doua jumatate a secolului al XIX-lea (pasunile de stepa favorizand cresterea ovinelor, mult sustinuta de transhumanta mocanilor transilvaneni in zona) la cel de agricultura socialista conventionala, cu caracter intensiv, in care irigatiile au combatut ariditatea, imbunatatind randamentul la principalele culturi agricole. Gradul de abordare stiintifica a acestor directii este variat, unele fiind intr-un stadiu avansat (analiza sistemelor socio-economice continentale, variatiile locale ale parametrilor climatici), altele intr-un stadiu mediu (hazardele climatice si bioclimatice), altele intr-un stadium incipient (particularizarea incalzirii climatice la nivel local, argumentarea stiintifica a strategiei nationale de combatere a incalzirii climatice globale). Urmeaza ca in faza urmatoare sa se aprofundeze, sa se detalieze sau sa se particularizeze si mai clar schimbarile majore climatice si impactul acestora la nivelul celor doua medii uscat si maritim. Principalele rezultate si produse ale cercetarii obtinute in aceasta perioada de cercetare faziala: a) In planul cercetarii stiintifice fundamentale si aplicative: - dezvoltarea bazei conceptuale si metodologice de analiza a schimbarilor geoclimatice globale, prin extinderea si aprofundarea unor rezultate de cercetare proprie, cat si prin insusirea celor mai noi rezultate in domeniu, pe plan national si international (vezi bibliografia prezentata anul anterior), (de exemplu: riscurile si hazardele climatice si bioclimatice). Se adauga elementele de interdisciplinaritate in analiza integrata si simultana a fenomnelor; cauzalitatea mutatiilor se analizeaza in concordanta cu dimensiunea si intensitatea schimbarilor climatice; influenta acestora asupra viabilitatii sistemelor socioeconomice locale este monitorizata prin aplicarea unor masuri de combatere a factorilor de risc climatic si bioclimatic. Se evidentiaza hartile tematice de referinta: Harta regionala a fenomenelor climatice de risc din Romania, Harta repartitiei teritoriale a indicelui de ariditate Emm. De Martonne in Dobrogea; Diferentierile teritoriale ale potentialului economic din Dobrogea, etc.; - dezvoltarea laturii aplicative a cercetarilor stiintifice de acest gen. Cercetarea cauzala a schimbarilor climatice permite fundamentarea strategiei nationale de combatatere sau de diminuare a efectelor acestora, care au un rol restrictiv in evolutia sistemelor socioeconomice; - proiectul promoveaza rolul cercetarilor stiintifice interdisciplinare in analiza schimbarilor climatice globale, precum si cea a influentelor acestora asupra dezvoltarii curente si durabile a sistemelor socio-economice locale (activitati economice, functia asezarilor umane); - elementul de fond al schimbarilor climatice globale actuale l-ar reprezenta incalzirea climei, ceea ce ar avea un impact major asupra raportului apa/uscat (prin topirea unei parti insemnate din calota glaciara artica, nivelul apelor oceanului ar creste in detrimentul suprafetei uscatului). Suprafata celor doua medii de viata modificandu-se procentual, determina modificari in comportamentul componentelor de mediu aferente. b) In plan institutional, proiectul creaza oportunitati de afirmare sau de formare/dezvoltare a capacitatilor profesionale ale tuturor membrilor din colectivul de cercetare al acestuia. Abordarea unei asemenea tematici ample de cercetare (impactul asupra vietii a unor schimbari climatice la nivel planetar, greu de identificat si monitorizat sub aspect cauzal, comportamental si al diminuarii efectelor) reprezinta o provocare pentru cunoastere, in egala masura fiind antrenati atat cercetatorii consacrati, cat si cei care se afla la inceputul specializarii (masteranzi, doctoranzi). 5

DESCRIEREA TIINIFIC SI TEHNIC

Activitatea III.2

Factori de risc geoclimatic. Consecine poteniale asupra sistemelor socio-economice n Dobrogea terestr i maritim1. CUNOASTEREA FACTORILOR DETERMINANTI AI SCHIMBARILOR CLIMATICE GLOBALE ACTUALE Faptul ca Pamantul este un corp cosmic si, in acelasi timp, o planeta vie sta la baza necontenitelor si vastelor procese de transformare de pe suprafata sa. Schimbarile climatice globale, la scari mari de timp geologic, se explica in mod prioritar prin orbita, inclinarile si oscilatiile planetei Pamant in cursul miscarii sale de revolutie in jurul Soarelui. Dupa aria de provenienta si de manifestare a schimbarilor climatice (abateri mari ca intensitate, arie de cuprindere si efecte in comportamentul current al componentelor climatice), cauzele se grupeaza in doua categorii: cauze extraterestre si cauze terestre. 1.1. Cauzele extraterestre - cosmice se refera in principal la modificarea parametrilor orbitei terestre si la variatia radiatiei solare. 1.1.1. Modificarea parametrilor orbitei terestre este ipoteza luata frecvent in consideratie pentru stabilirea cauzelor alternantelor glaciar-interglaciar; variatia periodica a parametrilor orbitali facilitand explicarea variatia radiatiei solare disponibile la diferite latitudini si in anumite anotimpuri. Cei mai importanti parametrii geometrici care se modifica periodic sunt: inclinarea planului ecuatorial al Pamantului fata de planul eclipticii, migrarea periheliului si excentricitatea orbitei. Orbita pe care o descrie Pamantul in miscarea sa de revolutie variaza in timp, de la un cerc aproape perfect, la o elipsa foarte aplatizata si invers, durata unui ciclu complet fiind de 90 000 100 000 ani. Unghiul de inclinare al axei terestre (planul ecuatorial al Pamantului) fata de planul eclipticii, care modifica distributia temperaturii si circulatia generala a atmosferei, generand anotimpurile, executa o migratie biunivoca in circa 40 000 ani. Axa polilor face un unghi constant de 6633 cu planul eclipticii. In cursul unui an, Soarele trece de doua ori in planul ecuatorului: la 21 martie si 23 septembrie. In sase luni, din 21 martie pana la 23 septembrie, Soarele se afla la nord de planul ecuatorului, departarea sa maxima inregistrandu-se la 21 iunie. In sase luni, de la 23 septembrie pana la 21 martie, Soarele se afla la sud de planul ecuatorului, departarea sa maxima inregistrandu-se la 21 dedembrie. Rotatia conica executata in spatiu de axa terestra (migrarea periheliului), sub influenta fortelor de atractie ale Soarelui si Lunii, determina migrarea polilor geografici si are, cu o periodicitate de aproape 26 000 ani. Desi modificarea acestora a fost invocata pentru explicarea variatiilor climatice inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, Milancovie, in anul 1921 este primul care, luand in considerare respectivele modificari, calculeaza variatia cantitatii de caldura primita de la soare in timpul verii, pentru teritoriile cuprinse intre 5 si 65 latitudine nordica. Efectul 6

insumat al acestor modificari periodice a fost transpus in curba variatiei de temperatura, din care rezulta existenta unei ciclicitati majore a schimbarilor climatice la intervale de 100 000, 40 000 si 25 000 de ani (N. Popescu, 2001). In 1937, Soergel coreleaza curba temperaturilor cu ridicarea sau coborarea limitei zapezilor si extinderea maselor de gheata din Europa de Nord, indicand in felul acesta succesiunea in timp a erelor glaciare si interglaciare. In ultimele decenii, teoria astronomica a fost reconsiderata, datorita corespondentei dintre curba variatiei intensitatii radiatiei solare, rezultata din calculele astronomice ale lui Milancovie si curba stadiilor paleoclimatice, obtinuta din variatia raportului izotopilor 018/016. Prognoza astronomilor cu privire la modificarile revolutiei terestre arata ca urmatoarea perioada glaciara ar incepe peste 5 000 de ani si ar dura timp de 55 000 de ani, in conditiile in care toti ceilalti factori care determina clima ar ramane constanti. 1.1.2. Variatiile intensitatii solare Dupa unii cercetatori, variatiile intensitatii solare reprezinta una dintre cauzele principale ale schimbarilor climatice globale. S-a constatat ca ciclul de 11,3 ani ai petelor solare influenteaza inensitatea radiatiei globale incidente la suprafata terestra, facand-o sa creasca cu 0,4% cand numarul petelor este maxim, fara insa ca temperatura aerului sa inregistreze o crestere corespunzatoare. Ca urmare, in anii cand numarul petelor solare creste, vremea pe Pamant este mai rece si mai umeda, iar in anii cand numarul petelor solare scade, timpul este mai cald si mai uscat. Acest paradox s-ar explica astfel: o crestere moderata a intensitatii radiatiei solare ar determina cresterea evaporatiei si umezelei atmosferice, ceea ce ar conduce la o crestere a transferurilor de aer dinspre zonele ecuatoriale catre cele polare. La randul lor, aceste transferuri, mult mai puternice in timpul semestrului cald, ar determina crsterea nebulozitatii si precipitatiilor in regiunile polare, impiedicand topirea ghetarilor (prin diminuarea intensitatii radiatiei globale) si favorizand extinderea acestora (prin aportul mai mare de precipitatii solide). Pamantul si atmosfera sunt captatatori ai energiei solare. Soarele este atat de departe de pamant, incat razele solare sunt paralele cu acesta. Aceste raze sunt egale, transportand aceasi cantitate de caldura, different de regiunea in care ne aflam (polara, temperate sau ecuatoriala). Deasupra regiunilor polare, energia solara este transformata in caldura pe o mare suprafata a pamantului si intr-un mare volum de atmosfera, pentru ca razele sunt foarte oblice. In regiunea ecuatorului, aceeasi cantitate de energie cuprinde o suprafata de pamant si un volum de atmosfera cu mult mai reduse, pentru ca razele solare sunt perpendiculare pe sol. In regiunile temperate se inregistreaza o situatie intermediara, intre frigurile polare si caldurile ecuatoriale. Cu cat razele solare sunt mai oblice, cu atat este mai putin cald; cu cat sunt mai aproape de verticala, cu atat este mai cald. Maximum de incalzire se inregistreaza pe spatiile unde razele solare sunt perpendiculare pe sol, la amiaza. Miscarea de rotatie a Pamantului in jurul axei sale dureaza 24 ore si defineste ziua, in tmp ce miscarea de revolutie a acestuia in jurul Soarelui dureaza 365 zile si 6 ore si defineste anul. Rotatia conica executata in spatiu de axa terestra, sub influenta fortelor de atractie ale soarelui si Lunii, determina migrarea polilor geografici si are, la randul ei, o durata de 26 000 ani. Modificarile naturale ale unor parametrii astronomici, ai miscarii de revolutie, diminueaza sau sporesc cantitatile totale si anotimpuale de energie solara radianta, provocand drastice schimbari climatice, corespunzatoare perioadelor glaciare sau 7

interglaciare. In urma prognozarii modificarilor revolutiei terestre, rezulta ca urmatoarea perioada glaciara va incepe peste 5000 de ani si va dura timp de 55 000 de ani, in ipoteaz in care toti ceilalti factori care determina clima ar ramane constanti. Din ratiuni astronomice, climatul se diferentieaza pe zone, ce corespund unor spatii intre anumite paralele: cercurile polare si tropicele. In zona intertropicala (spatial cuprins intre cele doua tropice), razele solare sunt aproape de verticala, la amiaza, tot anul. Ele sunt perfect verticale de doua ori pe an. In aceasta zona, durata zilei nu este niciodata foarte diferita de cea a noptii. La ecuator, zilele si noptile sunt intotdeauna egale ca durata. Deci, in zona intertropicala exista o foarte mica diferenta intre vara si iarna; practic, nu exista nicio diferenta la ecuator. In zonele temperate (cuprinse intre tropice si cercurile polare), razele solare nu sunt niciodata verticale. Deci, temperaturile sunt mai putin puternice decat in zona intertropicala. Diferenta intre zi si noapte depinde foate mult de la un sezon la altul. In zonele polare, razele solare sunt intotdeauna foatre oblice; deci, acesteasunt zonele frigului. Diferentele intre zi si noapte sunt enorme. La poli, atat ziua, cat si noaptea dureaza cate sase luni, diferentierile sezoniere fiind remarcabile. Cei doi parametrii de care depinde incalzirea Terrei sunt: - unghiul pe care-l fac razele solare in raport cu verticala (suprafata active scoarta terestra sau suprafata acvatica); - durata respective a zilei si a noptii. In anotimpul verii, cand zilele sunt lungi si noptile sunt scurte, incalzirea devine importanta. In timpul iernii, cand zilele sunt scurte si noptile sunt lungi, racirea climei devine predominanta. 1.2. Procese si fenomene terestre naturale 1.2.1. Diferentierile teritoriale ale amplitudinii termice anuale Amplitudinea termica anuala este diferenta intre media lunii celei mai calde si media lunii celei mai reci. Continentele se incalzesc si se racesc mai repde decat oceanele. Regiunile costiere au ierni dulci si veri racoroase, in timp ce spatiile situate in interiorul continentelor au ierni aspre si veri foarte calduroase. In acest sens se vorbeste adesea despre continentalism, pentru a desemna spatiile cu amplitudine termica foarte puternica. Spatiile unde amplitudinea termica anuala depaseste 20 sunt situate in afara lumii intertropicale, desi exista continente masive in aceasta zona (America de Sud si Africa). In mijlocul lor nu exista continentalism. Din ratiuni astronomice, contrastul intre iarna si vara nu exista la ecuator; exagerarea lui 0 fiind 0, continentalismul termic nu face referire la zona intertropicala. In revansa si mereu din aceleasi ratiuni astronomice, contrastul dintre iarna si vara este puternic in zona temperata. Daca marile mase continentale alterneaza cu mari suprafete oceanice, atunci si in acest caz, exagerarea contrastului vara/iarna devine enorm. Acest coportament termic se inregistreaza in zona temperate din emisfera nordica si numai acolo. Expresiile: climat oceanic si climat continental nu se aplica in toate regiunile apropriate sau din lungul oceanelor. Ele se aplica numai in zona temperata nordica. In Canada si in Siberia orientala exista spatii unde diferenta vara/iarna depaseste 40. In acelasi timp, in micile continente, precum Spania, Europa centrala sau Turcia (toate situate in zona temperata) se inregistreaza o diferenta de peste 20 intre vara si iarna, datorita influentei mai blande a marilor: Baltica, Mediterana, Caspica si Marea Neagra. Tot in zona temperata nordica apar puternice diferente intre fatada orientala si occidentala a continentelor. Se constata ca in Corea, China de Nord, Japonia si zona Quebec (Canada), 8

amplitudinea termica anuala depaseste 20 (deci un regim continental), desi aceste spatii sunt foarte aproape de mare. La acelasi latitudini, dar pe fatadele occidentale ale continentelor (coasta pacifica a Americii de Nord si Europa de Vest), amplitudinea termica anuala este sub 20. 1.2.2. Curentii oceanici Curentii oceanici si curentii de aer stau la originea contrastelor termice prezentate anterior. De pilda, deriva nord-atlantica explica amplitudinea termica mai slaba din Europa, intre Portugalia si Capul Nord; pe fatadele maritime, apele mai calde ale oceanului atenueaza rigorile iernii. Totodata, influenta curentilor reci Oya-Shivo si Labrador explica severitatea iernilor din Japonia si Quebec (Canada). De asemenea, fluxurile maselor de aer vestice predomina in zona temperata. Aerul oceanic avanseaza de la Atlantic catre interiorul continentului si trecerea este foarte progresiva, de la climatul oceanic al Bretaniei la climatul continental al Rusiei. Pe continentul american, trecerea este mai brutala, din cauza lanturilor muntoase paralele cu tarmul. Marea deriva de Vest din emisfera sudica este analizata in raport cu fluxul aerian de Vest, care sulfa mai regulat decat in spatial continental, unde aproape ca este absenta la aceste latitudini. Din cele prezentate rezulta ca, climatul depinde de o multitudine de factori intrdependenti. Pozitia planetei in sistemul solar determina existenta marilor zone climatice. Dar dispozitia continentelor, relieful, circulatia atmosferei si circulatia marina constituie factorii care depind in totalitate unii de ceilalti. 1.2.3. Circuitul apei in atmosfera Evaporatia (trecerea apei in stare gazoasa) reprezinta mecanismul de baza al circuitului apei in atmosfera. Aceasta se face in functie de rezervele lichide ale planetei: oceanele si marile principale. In subsidiar se mentioneaza: cusurile de apa, lacurile si mlastinile. Se adauga evapotranspiratia plantelor. Cantitatea de apa evaporata este cu atat mai mare cu cat: rezervorul lichid este mai abundent; masa lichida este calda; cu cat masa vegetala este mai importanta, cu atat evatranspiratia joaca un rol mai important; aerul este animat de o miscare rapida; aerul este afectat de presiuni joase; aerul este cald. Atmosfera se poate incarca de umiditate (apa in stare gazoasa), dar aceasta pana la o anumita limita (limita este cu atat mai ridicata, cu cat temperatura aerului este mai mare). In regiunile ecuatoriale, aerul este in general foarte umed, datorita urmatoarelor conditii: rezervor lichid abundant, mare calda; masa vegetala importanta, presiuni joase ecuatoriale; aer cald. In regiunile polare, din considerente exact opuse, aerul este frecvent uscat. In Atlanticul de Nord, aerul poate sa acumuleze mari cantitati de apa in urmatoarele conditii: prezenta unui ocean; oceanul se incalzeste putin ca urmare a prezentei curentului NordAtlantic; miscarea rapida a aerului in depresiunile atlantice; presiunile joase; aerul provenit de la presiunile inalte subtropicale este un aer cald. In urma evaporatiei apei, aerul inregistreaza doua stari de umiditate: umiditatea absoluta (cantitatea de vapori de apa continuta de atmosfera intr-un loc anume si la un moment dat), exprimata in g/mc. si umiditatea relativa (ca raport intre umiditatea absoluta si maximum tolerat de temperatura). Un rol important in transformarea starilor fizice ale apei (gazoasa, lichida sau solida) il au miscarile atmosferei, atat pe verticala (ascendente termice, de convergenta, frontale), cat si pe orizontala. De exemplu, aerul umed este transportat de curentii aerieni dincolo de spatiile unde au loc evaporatia si precipitatiile. Fluxul (curentul) de vest 9

transporta aerul umed din Atlanticul de Nord pe continent, precipitatiile atlantice cazand in Franta, Germania, Polonia etc. Acolo unde aerul este animat in permanenta de miscarea de subsidenta, climatul este uscat, secetos. Intre regiunile secetoase se mentioneaza: deserturile, ca regiuni situate sub influenta anticiclonilor subtropicali (Sahara, Arabia, Australia centrala etc.); spatiile indepartate de oceane (Asia centrala, desertul Gobi); spatiile protejate de munti; spatiile din apropierea unui curent marin rece (desertul costier al Perului). Ca urmare, modificarile pe termen lung ale proceselor de schimb intre atmosfera si oceane au contribuit semnificativ la schimbarile climatice inregistrate de-a lungul timpului. 1.2.4. Eruptiile vulcanice Aceste fenomene determina aparitia la inaltimi foarte mari a norilor de praf si arunca in aer picaturi de acid sulfuric, dioxid de carbon, vapori de apa etc. Toate acestea se constituie intr-un ecran absorbant pentru radiatia solara, care ajunge diminuata la suprafata terestra, astfel incat clima se raceste. Se afirma ca perioadele de racier a climei din trecut au fost generate de intensificari sensibile ale eruptiilor vulcanice, care au proiectat in stratosfera cantitati imense de praf. Stratul de cenusa descoperit in calotele glaciare din regiunile polare constituie dovada unei intense activitati vulcanice in urma cu 30 000-17 000 de ani, cand Pamantul trecea printr-o epoca glaciara. De exemplu, eruptiei vulcanului Tambora din insula Sumbava (Indonezia), care a avut loc in 1815, i-a urmat asa-numitul an fara vara (1816), datorita calamitatilor provocate, care s-au extins in Europa si in America. Prin analogie, tendinta de incalzire a climei din prima jumatate a secolului al XIX-lea s-ar datora si vulcanilor, care erau neobisnuit de linistiti. Noi eruptii au inceput in a doua jumatate a secolului. 1.3. Cauze antropice Omul joaca un rol important in evolutia climatului, marcat in perioada actuala de dezvoltarea industriala, defrisarea padurilor si explozia demografica, fenomene ce modifica factorii de transmisie si de absorbtie ai aerului atmosferic. Climatul depinde de energia care ne parvine pe calea razelor solare. O parte din aceasta energie radiatoare se reintoarce in cosmos prin efectul albedou-lui, a carui intensitate depinde numai de natura locala a supafetei terestre. Marile defrisari si desteleniri au inlocuit padurea cu campul cultivat, modificand albedo-ul si in consecinta climatul. Activitatile antropice pot contribui la schimbarea climei nu numai prin instalarea efectului de sera, ci si prin modificarea albedoului. Unii autori sustin ca incalzirea prin aparitia efectului de sera ar putea detrmina o crestere a nebulozitatii, care ar duce implicit la o crestere a albedoului, insotita obligatoriu si de o racire a climei. Acelasi efect il au si emisiile de particule sedimentabile si in suspensie in atmosfera. Acestea rezulta in urma activitatilor precum: pasunatul intensiv, lucrarile agricole mecanizate, incendierea padurilor si savanelor, dar mai ales in urma arderii combustibililor fosili in centrele industriale, in motoare de tot felul, ca si pentru consumul casnic. Activitatile antropice au un rol deosebit in determinarea unor posibile schimbari climatice, modificand factorii de transmisie si de absorbtie ai aerului atmosferic. Modificarile de baza se produc la nivelul a doi parametrii caracteristici: evapotranspiratia si structura gazoasa a atmosferei. Evapotranspiratia este considerata ca o garnitura a umiditatii atmosferei, realizata prin intermediul plantelor. Un exemplu concludent ni-l ofera regiunea muntoasa Roraiama (Guiana venezueliana), unde se inregistreaza o umiditate foarte ridicata, care 10

provine atat din precipitatiile abundente, dar si din evapotranspiratia padurii dense. Inlocuirea padurii cu un camp sau un oras, modifica conditiile evapotranspiratiei si in consecinta climatul. Dioxidul de carbon din atmosfera se afla intr-o continua crestere, datorita activitatilor umane, in raport cu utilizarea combustibililor fosili (precum carbunele si petrolul). Astfel s-a ajuns la diferite forme de poluare a atmosferei si hidrosferei. Principalele surse de poluare a atmosferei: a) Sursele stationare de combustie. Se au in vedere instalatiile in care se ard combustibili, fie pentru incalzire, fie in legatura cu unele procese industriale. Dezvoltarea deosebita a marilor aglomerari urbane a determinat o crestere a combustiei casnice, reflectata in densitatea sporita a costurilor casnice emitatoare de fum. Incalzirea cu carbune si petrol se extinsese la un moment dat (mai ales la jumatatea secolului trecut), sporind densitatea particolelor de funingine emise deasupra unor localitati. Miile de asemenea resurse nu sunt deloc neglijabile. In deceniul sapte al secolului trecut se aprecia ca la Paris, combustia casnica polua aerul in proportie de 33% (in timp ce industria numai 20%). O situatie asemanatoare se inregistra si in Depr. Petrosani, mai ales pe timp de iarna. Combustia industriala a crescut enorm, mai ales in unele orase din tarile dezvoltate. Pe plan mondial sunt cunoscute marile aglomerari industriale ca: Ruhrul, Londra, Los Angeles, New York, Parisul (in deceniul opt al secolului trecut avea 25 000 de inteprinderi industriale). Intre industriile cele mai poluante se mentioneaza: industria energiei electrice (termocentralele, mai ales dupa reorientarea acestora catre consumul de carbune), industria chimica, rafinariile de petrol, metalurgia, fabricile de ciment. Centralele termoelectrice emit, in principal: bioxid de sulf; oxizi de azot, dintre care, dupa unele pareri, circa 60% reprezinta bioxidul de azot (oxizi care apar prin combinarea azotului cu oxigenul din aer, la temperaturile ridicate ale proceselor de ardere); funingine si cenusa. Deseurile menajere din marile aglomerari urbane reprezinta o alta sursa de poluare a aerului; prin ardere, acestea emana imense cantitati de fum si gaze nocive. O statistica mai veche, insa relevanta arata ca in fosta R.F.G., cantitatea acestora se ridica la 200,0 milioane mc anual, iar la Hamburg, prin arderea acestora se evacua anual 6 000 t acid clorhidric, care afecta si starea imobilelor. Radioactivitatea este o sursa de poluare de data mai recenta, dar cea mai distrugatoare, in cazul cand, de nechibzuinta s-ar ajunge la o catastrofa nucleara. Exista trei surse de emanatii poluante: exploziile atomice, apele folosite si evacuate de la uzinele atomice si deseurile atomice. Desi se lucreaza cu multa responsabilitate in domeniu, in natura procesele par a se complica uneori. Unele plante si organele unor animale acvatice sau terestre au proprietatea de a concentra biologic o mare cantitate de anumite elemente, care in natura sunt diseminate intr-un procent extrem de redus. Analizele facute in S.U.A., pe raul Columbia, au demonstrat ca un izotop al fosforului, care avea in apa concentratia 1, a trecut in rate la o concentratie de 7 500, iar in ouale acestora la 200 000. b) Sursele mobile Acestea cuprind, in primul rand, transporturile rutiere, apoi aviatia, transporturile feroviare, transporturile maritime si fluviale. Transportul auto emana importante cantitati de oxid de carbon (CO), oxizi de azot si hidrocarburi. Se apreciaza ca circa 80% din CO de provenienta tehnogena se datoreaza emisiilor vehiculelor rutiere. In Japonia, de exemplu, 97% din CO prezent in atmosfera aglomerarilor urbane provine de la transportul auto, in timp ce la Paris proportia este apreciata la 20 pana la 50%. Traficul rutier intens din orase, gazele de esapament eliminate, particularitatile circulatiei aerului in spatii construite, mai mult sau mai putin inchise, toate 11

acestea fac ca poluarea datorata transportului auto sa se accntueze si sa devina o problema speciala. Pe langa poluantii amintiti, motoarele cu ardere interna mai elimina in atmosfera si alte substante toxice, cum ar fi: plumb, hidrocarburi aromatice policiclice, 3,4benzopiren, care este o substanta puternic cancerigena s.a. Apar si produsi secundari oxidanti, prin combinarea hidrocarburilor cu oxizi de azot, in prezenta radiatiei solare; acesti compusi reprezinta componenta principala a celebrului smog fotochimic de la Los Angeles. Aviatia introduce in atmosfera o cantitate de poluanti comparabila cu cea evacuate de transporturile auto (de amintit ca un avion supersonic de mare tonaj consuma circa 30 t de petrol pe ora). Avioanele supersonice, zburand la inaltimea de 20 km, polueaza atmosfera inalta (stratosfera). Compusii de azot evacuati contribuie la distrugerea stratului de ozon din stratosfera inferioara, strat protector impotriva radiatiei solare ultraviolete. Arderea combustibililor fosili introduce in atmosfera importante cantitati de carbon, iar defrisarea diminueaza consumarea gazului respectiv in procesul de fotosinteza specific vegetatiei. Astfel proportia dioxidului de carbon din atmosfera creste, determinand aparitia efectului de sera al acesteia. Efectul de sera este procesul de incalzire suplimentara a suprafetei terestre si atmosferei, datorat faptului ca aceasta din urma e transparenta pentru radiatia solara de unda scurta (vizibila) si, in mare masura, opaca pentru radiatia terestra de unda lunga (infrarosie). Astfel spus, atmosfera lasa radiatia luminoasa a Soarelui sa ajunga pe suprafata terestra, dar retine in mare parte radiatia calorica emisa de aceasta din urma, nelasand-o sa se piarda in spatial cosmic. Cresterea efectului de sera al atmosferei rupe echilibrul schimbarilor de caldura, aceasta acumulandu-se in cantitati din ce in ce mai mari in atmosfera si generand schimbarea climei (S. Ciulache, Nicoleta Ionac, 2001, p.156). Asadar, oxidul de carbon impreuna cu vaporii de apa au cel mai mare efect de sera. Li se adauga metanul, oxidul de azot, ozonul si unii poluanti atmosferici cum sunt cloroflourocarborantii (CFC). Se estimeaza ca pana in anul 2050, concentratia gazelor cu efect de sera (excluzand vaporii de apa) se va dubla, ceea ce va determina cresterea cu 1,5-4,5 C a temperaturii medii anuale la suprafata terestra. 2. FACTORII DETERMINANTI AI SPECIFICULUI CLIMATULUI SEMIARID DOBROGEAN Dintre toate unitile geografice ale Romniei, Podiul Dobrogean se individualizeaz cel mai bine din punct de vedere climatic, fiind regiunea cu cel mai mare grad de continentalism. Acest fenomen i gsete explicaia, n primul rnd, n poziia i individualitatea sa geografic fa de unitile de relief limitrofe, peste care se suprapune influena principalilor centri barici de aciune atmosferic. Ca poziie geografic, Podiul Dobrogei apare ca o peninsul limitat de trei pri de ape: Dunrea pe laturile de vest i de nord i Marea Neagr pe latura de est. Prin tierea canalului Dunre-Marea Neagr, acesta este decupat n dou mari diviziuni: Masivul Dobrogei de Nord, cu altitudinea maxim de 467 m, care apare ca o insul imens, ngropat periferic n depozite loessoide i Podiul Dobrogei de Sud, cu altitudinea maxim de 204 m, care se impune ca o peninsul decapitat. Ca urmare, barierele acvatice limitrofe, cu procesele lor topoclimatice specifice, contribuie i mai bine la individualizarea climatic a acestui podi. 12

Fa de principalii centri barici de aciune, Podiul Dobrogei se situeaz la periferia acestora, pe teritoriul su interferndu-se, mai ales, prelungirile anticiclonilor EstEuropean i Azoric sau ale Ciclonilor Mediteraneeni, cu caracter normal sau retrograd, i Pontici care se formeaz n bazinul vestic al Mrii Negre i evolueaz spre vest i nordvest. n consecin, din punct de vedere climatic, Podiul Dobrogei dispune de o clim temperat-continental cu mai multe influene: excesive din nord-est, pontice din est si submediteraneene din sud-vest, sud i sud-est, ceea ce l individualizeaz i mai bine. Vorbind despre Podiul Dobrogean nu putem face abstracie de litoral, care reprezint o zon de tampon ntre Marea Neagr i uscatul respectiv, peste care se interfereaz toate cele trei influene climatice exterioare, prin intermediul aerului n advecie. Nu putem neglija, de asemenea, nici influenele suprafeelor acvatice ale Mrii Negre de pe latura de est i cele danubiene de la periferiile de vest i de nord, care, prin procesele de descenden a aerului, conduc la instalarea unor baraje termice, cu temperaturi mai moderate i cu predominarea timpului senin, n timp ce, n interiorul podiului, procesele convective i radiative stimuleaz contraste termo-pluviotermice frapante. Pe de alt parte, i ntre suprafeele acvatice limitrofe i cele continentale, de podi, apar contraste climatice evidente, care se impun prin intensitatea proceselor de nclzire i de rcire de care depind dinamica local a aerului, frecvena nebulozitii diurne i nocturne, diminuarea precipitaiilor, apariia fenomenelor de uscciune i secet sau abundena depunerilor de rou, cu deosebire n mprejurimile surselor de ap. Individualitatea climatic a Podiului Dobrogean este foarte bine pus n eviden i grafic, prin aliura izoliniilor care desemneaz variaia teritorial a fiecrui component climatic, acestea fiind paralele cu limitele periferice ale regiunii, ndeosebi, cu cele de est i de vest. Totodat, n funcie de influena regional dominant (uscatul dobrogean, Marea Neagr sau Dunrea) i de sezon, se remarc anumite tendine de cretere sau de diminuare a acestor influene, reflectate n modul de evoluie teritorial (de la nord la sud, sau de la vest la est) a fiecrui element climatic n parte, dup cum rezult din cele ce urmeaz.1 3. IDENTIFICAREA TENDINTELOR PARAMETRII CLIMATICI 3.1.Temperatura aerului Pe teritoriul Podiului Dobrogei se realizeaz cele mai mari valori ale temperaturii aerului din Romnia, acestea fiind un prim aspect de individualitate climatic. 3.1.1. Temperatura medie anual Repartiia valorilor medii ale temperaturii aerului scoate n eviden cteva concluzii (fig. 1): LOCALE IN VARIATIA UNOR

1

Pentru principalele componente climatice (temperatur, precipitaii, indicele de ariditate, fenomenele de uscciune i secet) analiza s-a efectuat pe perioada 1896-2000, iar pentru vnt, pe perioada 1961-2000.

13

Podiul Dobrogean este individualizat pe laturile de vest, nord i est, de izoterma de 11C. Spre est, pe platforma continental a Mrii Negre, la Sulina-dig, la circa 6 km deprtare n larg, aceasta estede 11.6C, iar pe platforma Gloria, la circa 30 km n larg, de 12.0C, valoarea cea mai mare din Romnia (Iliescu, 1991). Explicaia const n adncimea mic a apelor marine (sub 50 m), cu rol de rezervor termic, care ridic mult temperatura aerului din timpul iernii. n ansamblul podiului, cel mai mare potenial termic se remarc spre periferia estic a regiunii, unde izoterma de 11C se desfoar paralel cu linia de rm, dar la o altitudine de peste 150 m, astfel c, ntre aceasta i rm, valorile sunt mai mari. n lungul litoralului, cel mai mare potenial termic dup valorile medii anuale se observ n partea de nord, aspect impus de sensul de reducere a acestora de la nord la sud: Sulina-dig 11.6C, Platforma Gloria 12.0C, Sfntu Gheorghe 11.4C, Constana 11.3C, Mangalia 11.2C.

n interiorul uscatului dobrogean, temperaturile medii anuale se reduc de la sud, unde sunt > 10.5C (Adamclisi i Medgidia 10.8C, Basarabi 10.9C) spre nord, concomitent cu creterea altitudinii i a influenelor continentale (Corugea 9.7C). 3.1.2. Temperaturile medii lunare n cursul anului, specificul proceselor de nclzire i rcire este dat de temperaturile medii lunare, > 10C (fig. 2). Astfel, n timp ce, primvara, pe majoritatea suprafeei Podiului Dobrogean, sub 100 m altitudine, unde procesele de nclzire sunt mai timpurii, temperatura medie lunar > 10C se realizeaz nc din luna aprilie, n zona litoral, ca urmare a ineriei suprafeelor de ap, aceast valoare este < 10C. Toamna n schimb, n luna octombrie, cnd uscatul dobrogean se rcete mai repede, pe suprafaa acestuia, temperatura medie lunar la altitudini sub 100 m este de circa 12C, n timp ce, pe litoral, ca urmare a rolului de rezervor termic al Mrii Negre, aceasta este cu circa 1.0C mai mare. Un alt aspect de individulitate cliamtic l reprezint contrastul termic dintre iarn i var, exprimat de temperatura lunilor extreme, ianuarie i iulie. a) Temperatura medie a lunii ianuarie Cea mai rece lun a anului este i pentru Podiul Dobrogean, tot luna ianuarie (fig. 3). Aceast figur ne permite s tragem cteva concluzii: ntruct influena Mrii Negre asupra uscatului dobrogean este mai mare dect cea a Dunrii, temperatura medie a lunii ianuarie are o tendin de cretere de la vest spre est, att n sectorul nordic (Isaccea, -2.6C, Tulcea, -1.5C, Gorgova, -1.4C i Sulina-dig, 0.2C), ct i n cel de sud (Cernavod, -1.7C, Medgidia, -1.5C, Basarabi, -1.1C i Constana -0.2C). n consecin, cel mai mare potenial termic de iarn se observ spre litoral, sub influena Mrii Negre, ntre izoterma de -1C care delimiteaz altitudinile < 100 m dinspre est, i cea de 0C care se extinde pe cea mai mare parte, peste apele teritoriale 14

de pe platforma continental, urmrind linia de rm pe care o intersecteaz la sud de Constana, delimitnd astfel, sectorul sudic al litoralului cu temperaturi medii lunare pozitive. i n lungul litoralului se pot face unele diferenieri privind potenialul termic de iarn, Analiza valorilor medii ale lunii ianuarie arat c, cel mai mare potenial termic de iarn de pe uscat este pe litoralul de sud (Agigea 0.0C, Tuzla i Mangalia 0.1C), n timp ce, cel mai mare potenial termic de iarn de deasupra apelor costiere, se observ n sectorul nordic (Platforma Gloria, 2.6C), ca urmare a adncimii mici a Mrii Negre i a rolului ei de rezervor termic (Iliescu, 1993). n interiorul uscatului dobrogean, potenialul termic se reduce de la sud spre nord, concomitent cu creterea influenelor continentale i a altitudinii (Adamclisi i Medgidia, -1.5C, Mircea Vod, -1.9C i Corugea, -3.1C). Rcirile accidentale determinate de influenele continentale provoac temperaturi minime posibile sub -20C. Dei acestea au un caracter simultan, fiind generate de influenele anticiclonilor europeni (rciri advective), uneori fiind cuplate cu cele locale (rciri radiative), din cauza irurilor diferite de date statistice, ele se distribuie diferit n teritoriu. Totui, temperaturile minime absolute marcheaz o tendin general de cretere de la vest spre est, mai ales n sectorul nordic, unde, la influenele moderatoare ale Mrii Negre, particip i suprafeele acvatice din Delta Dunrii, Insula Dranov i Complexul Razim-Sinoe (Tulcea, -27.2C, Gorgova, -26.2C, Sulina, -25.6C i Sfntu Gheorghe -21.5C), (fig. 4).

De asemenea, se observ i o tendin de cretere de la nord spre sud, concomitent cu creterea influenelor submediteraneene din timpul iernii (Tulcea, -27.2C, Babadag, -26.0C, Mircea Vod, -25.4C i Adamclisi, -23.2C). b) Temperatura medie a lunii iulie La polul opus al lunii cele mai reci se afl luna cea mai cald, care i pentru Podiul Dobrogean este tot luna iulie. Repartiia valorilor medii ale temperaturii aerului din aceast lun conduce la cteva concluzii (fig. 5): n luna iulie, Podiul Dobrogean este bine individualizat pe laturile de vest i de est, de izoterma de 22.5C, care are un mers paralel cu Dunrea i, respectiv, cu zona litoral, cu altitudini < 100 m. Ineria termic a suprafeelor acvatice determin caracterul moderat al temperaturii aerului din aceast lun, comparativ cu restul teritoriilor continentale sudice, din interiorul Romniei. Valori asemntoare se observ i n interiorul Podiului Dobrogean, unde, aceasta marcheaz o tendin de reducere, de la sud (Adamclisi 22.2C, Medgidia 22.4C) i nord (Isaccea 22.8C, Tulcea 22.7C) spre centru, concomitent cu creterea altitudinii (Corugea, 21.4C).

15

Pe litoral se observ o tendin general de cretere a temperaturii medii a lunii iulie de la sud (Mangalia, 21.7C, Constana, 22.1C) spre nord (Jurilovca 22.6C, Gura Portiei, 22.9C, Sulina-dig, 23.0C). n consecin, cel mai mare potenial termic de var (> 23) se remarc pe litoralul de nord i n zona apelor costiere ale Mrii Negre. Este ns, de remarcat faptul c, pe msur ce crete deprtarea de rm, n largul Mrii Negre, procesele de nclzire a apei sunt ntrziate cu circa o lun (la Platforma Gloria, temperatura lunii iulie este de numai 21.9C, iar cea a lunii august, de 22.4C, aceasta fiind valoarea lunar cea mai mare din zona litoral), (Iliescu, 1993). Contrastul termic ap-uscat evideniaz un alt aspect de individualitate climatic a Podiului Dobrogean. Datorit proceselor intense de nclzire a uscatului i ineriei apelor mrii, temperatura maxim absolut (fig. 5), ca expresie a nclzirilor masive cu caracter accidental, determinate de influenele continentale, marcheaz o tendin general de reducere de la vest spre est (fig. 6), att n sectorul nordic (Tulcea, 39.7C, Gorgova, 38.2C, Sulina, 37.5C i Sfntu Gheorghe 36.3C), ct i n cel sudic (Cernavod, 42.2C, Medgidia, 39.5C, Constana, 38.5C).

Totodat se remarc i o reducere de la sud spre nord, pe msur ce se reduce influena aerului fierbinte tropical (Basarabi, 41.0C, Medgidia, 39.5C, Mircea Vod, 39.0C i Isaccea 38.8C). c) Amplitudinea medie anual a temperaturii aerului Influenele exterioare care se exercit asupra Podiului Dobrogean, n corelaie cu cele locale, consituie un alt element de individualitate climatic. Spre deosebire de regiunile sud-estice ale Cmpiei Romne unde gradul de continentalism este destul de accentuat, ceea ce face ca amplitudinea medie anual s ating valori de 25 - > 26C, cele mai mari din ar, n Podiul Dobrogean acestea sunt cu > 2C mai reduse (fig. 7). Cauza o constituie caracteristicile proceselor de nclzire a apei i uscatului din timpul verii i de rcire, din timpul iernii. n consecin se observ: tendin general de reducere a valorilor medii anuale ale amplitudinii de temperatur de la vest spre est, att n sectorul nordic (Tulcea, 24.2C, Sulina-dig i Sfntu Gheorghe, 23.2C), ct i n cel sudic (Cernavod, 23.9C, Medgidia, 23.6C i Constana, 22.3C). tendin de cretere de la sud spre nord, pe seama temperaturilor medii mai reduse din luna ianuarie, ca expresie a influenelor anticiclonilor continentali i a creterii altitudinii (Adamclisi, 23.7C, Corugea, 24.5C i Mircea Vod, 24.7C). tendin de cretere de la sud spre nord se remarc i n zona litoral tot pe seama reducerii valorilor medii din luna ianuarie (care, pe litoralul de nord sunt > -1.0C): Mangalia, 21.6C, Tuzla, 21.7C, Constana-Palas, 22.6C, Nvodari, 22.8C, Sfntu Gheorghe i Sulina-dig, 23.2C.

16

3.2. Precipitaiile atmosferice i acestea reflect un alt aspect de individualitate climatic, aspect pus n eviden de potenialul pluviometric cel mai redus din Romnia (fig. 8). Repartiia cantitilor medii anuale de precipitaii scoate n eviden totalitatea factorilor genetici care determin regimul lor anual i multianual. Potenialul pluviometric este dimensionat de frecvena mai mare a anticiclonilor continentali care provoac secete; influena redus a Anticiclonului Azoric care ajunge n regiune deja sectuit n precipitaii; Ciclonii Mediteraneeni cu evoluie normal i retrograd, Ciclonii Pontici care se dezvolt n bazinul de vest al Mrii Negre (ca i ciclogeneza de coast marin) i care evolund deasupra uscatului dobrogean limitrof pot determina ploi deosebit de abundente, uneori cu caracter cvasimusonic; barajul termic al Mrii Negre condiionat de procesele de evaporaie care conduc la instalarea inversiunilor de temperatur ce provoac descendena aerului i respectiv, destrmarea sistemelor noroase i absena sau diminuarea precipitaiilor; convecia termic nocturn care se dezvolt deasupra apelor marine n anotimpul cald, dar care genereaz precipitaii convective n cantitate redus; dispunerea n trepte a reliefului Podiului Dobrogean, cu expunere periferic spre toate direciile de advecie a aerului; convecia termic diurn care se dezvolt n anotimpul cald pe suprafaa uscatului i mai ales, pe versanii cu expunere sudic ai Podiului Dobrogei de Nord, ceea ce provoac ploi toreniale, cu caracter de avers, nsoite de grindin, furtuni locale i cantiti mari de ap. 3.2.1. Cantitile medii anuale de precipitaii Din figura 8 se constat o tendin general de reducere a cantitilor de precipitaii de la vest spre est, att n sectorul nordic (Isaccea 444.7 mm, Tulcea 438.4 mm, Gorgova 406.9 mm, Sulina-ora 359.0 mm i Sulina-dig 330.5 mm), ct i n sectorul central (Babadag 506.5 mm, Agighiol 390.0 mm, Jurilovca 386.6 mm, Gura Portiei 327.2 mm) i sudic (Cernavod 462.8 mm, Medgidia 414.3 mm, Constana 382.6 mm). n interiorul Podiului Dobrogean, cantitile anuale de precipitaii se reduc de la sud spre nord, pe msur ce scad influenele Ciclonilor Mediteraneeni i cresc cele ale anticiclonilor continentali (Adamclisi 450.4 mm, Medgidia 414.3 mm, Corugea 389.1 mm). Influena altitudinilor mai mari din Podiul Dobrogei de Nord duce la o revigorare a precipitaiilor cu circa 50 mm. n zona litoral, unde cantitile de precipitaii sunt cele mai mici din Romnia, se observ, de asemenea, o tendin general de reducere a acestora de la sud spre nord (Mangalia 384.4 mm, Constana-Palas, Constana i Nvodari 382.6 mm, Sulina-dig 330.5 mm. Aceast ultim valoare, alturi de cea de la Gura Portiei de 372.2 mm, sunt cele mai mici din ar). Cantitile reduse de precipitaii, cu deosebire cele din zona litoral, sub 400 mm, pun n eviden caracterul semiarid al acestui teritoriu, cel mai pronunat din Romnia.

17

n cursul anului, cantitile de precipitaii nregistreaz un maxim principal n iunie, cu valori mai ridicate pe uscatul dobrogean (40-50 mm), care se reduc treptat spre litoral (35-40 mm) i un maxim secundar, n zona litoral, spre sfritul toamnei i nceputul iernii (30-40 mm), ca efect al activitii ciclonice de pe Marea Mediteran i Marea Neagr (fig. 9). 3.2.2. Cantitile maxime de precipitaii n 24 ore

Multitudinea factorilor genetici ai precipitaiilor scoate n eviden i contrastele pluviometrice cele mai frapante din ar, aspect de individualitate climatic reflectat, pe de o parte de cantitile anuale mici, iar pe de alta, de valorile lor maxime n 24 ore (fig. 8). n Podiul Dobrogean, cele mai mari cantiti maxime n 24 ore pot depi 1/4 pn la 1/2 din valoarea medie anual, iar uneori, pot fi egale sau de dou ori mai mari. Asemenea ploi sunt generate de convecia termic care se dezvolt, mai ales, pe versanii sudici ai Podiului Dobrogei de Nord, sub influena insolaiei. Ele sunt bogate cantitativ i umfl apele rurilor i ale torenilor, provocnd inundaii i procese intense de modelare; acionnd prin eroziune regresiv acestea determin procese de nruire a malurilor spate n depozite loessoide din baza versanilor muntoi, formnd o ntreag reea de ravene, denumite local derele, cu aspect de canion.

Altele sunt generate de activitatea ciclonic de pe Marea Neagr i, mai ales, de ciclogeneza de coast a Mrii Negre (Drghici, 1988). Dintre cele mai violente ploi toreniale care au determinat cantiti deosebit de abundente n 24 ore citm: ploaia din 29 VIII 1924, care a determinat la Sulina o cantitate de 219.9 mm (n timp ce cantitatea medie anual este de 330.5 mm, ceea ce nseamn 2/3 din aceasta); ploaia din 30 VIII 1924 care a produs la Sarichioi, o cantitate de 243.0 mm; ploaia din 17 VIII 1900, care a descrcat o cantitate de 320.0 mm la Negru Vod, n sudul podiului etc. Cea mai violent ploaie care a czut la 29 VIII 1924 n Delta Dunrii, la C.A.Rosetti, presupus a fi generat de ciclogeneza de coast marin, a produs 520.6 mm, iar mpreun cu cea din ziua de 30 VIII a aceluiai an, 690.6 mm, ceea ce nseamn dublul valorii medii multianuale de la Sulina, aceasta reprezentnd vrful absolut al cantitilor maxime de precipitaii n 24 ore, nu numai n Dobrogea, dar i n ntreaga ar. 3.3. Vntul i acest component climatic reflect un aspect de individualitate climatic a Podiului Dobrogean din dou puncte de vedere: pe de o parte, datorit contrastului termic cel mai accentuat din ar, dintre uscatul dobrogean i acvatoriul marin, care genereaz vnturile locale, cu caracter de briz, iar pe de alt parte, datorit vitezei medii anuale, care atinge cotele cel mai mari n zona litoral, comparabile cu cele din regiunile carpatice nalte. Frecvena medie anual a vnturilor pe direcii (fig. 10) arat c n Podiul Dobrogei aceasta este influenat de altitudinile reduse (sub 500 m), de prezena Mrii Negre i a 18

Culoarului Dunrii, care dirijeaz curenii de aer. Astfel, n timp ce, pe latura de vest, la Hrova, vntul dominant este cel de nord (18.9%), pe latura de est, n sectorul nordic, dominante sunt vnturile de nord (Sulina 18.5%, Jurilovca 27.9%) i de sud (16.7% i respectiv 10.7%); n sectorul sudic al litoralului, vnturile dominante sunt cele din vest (Constana 15.1%) i nord-vest (Mangalia 16.7%). n interiorul podiului, la Corugea, sunt cele din est (15.1%) i de vest (14.4%), iar la Adamclisi sunt cele din nord (13.5%) i de vest (12.0%). Calmul atmosferic este mai mare n sud (Adamclisi 22.5% anual) i mai redus n nord (Corugea 10.9%), ca urmare a creterii frecvenei vntului. n zona litoral se dezvolt brizele, a cror influen se resimte pn la circa 30 km deprtare de linia de rm. n cursul a 24 ore, dependent de procesele de nclzire i rcire a apelor i uscatului din timpul zilei i respectiv al nopii, brizele se rotesc n sensul acelor de ceasornic, descriind un cadran de 360. ntre orele 10 i 20, acestea bat dinspre mare spre uscat, ntre 22 i 8, dinspre uscat spre mare, iar ntre 8 i 10 dimineaa i 20-22 seara, cnd se produc fazele de echilibru termic, se pregtete schimbarea sensului lor (Neaca i colab., 1969). ntregul Podi Dobrogean dispune de un bogat potenial energetic eolian, pus n valoare de viteza medie anual. Influena mare pe care o exercit suprafaa de ap a Mrii Negre, lipsit de obstacolele, care acioneaz ca un lubrefiant, face ca cele mai ridicate valori ale vitezei medii anuale (> 7 m/s) s se produc pe latura de est, cu deosebire n extremitatea estic a Deltei Dunrii care reprezint principalul promontoriu n calea curentului de nord-est ce se dezvolt pe Marea Neagr, rspunztor de orientarea grindurilor fluvio-maritime i a coordonatelor litorale. Pe restul litoralului (adpostit de naintarea deltei n mare), spre sud, viteza medie anual a vntului se reduce la 4-5 m/s, ca i n Masivul Dobrogei de Nord, bine expus vnturilor din toate direciile. Restul teritoriului dobrogean beneficiaz de viteze medii anuale de 3.6-4.0 m/s, destul de ridicate, putnd fi utilizate practic (Geografia Romniei, I, Geografia Fizic, 1983). Datorit activitii ciclonice care se dezvolt pe Marea Neagr, mai ales n sectorul apelor costiere, viteza vntului poate depi 7 m/s, genernd valuri marine de 2-4 m nlime care provoac degradarea i retragerea liniei de rm, ca i numeroase avarii infrastructurii portuare (Chiotoroiu, 1999). Vara, din cauza uscciunii atmosferice, se produc vnturi locale fierbini, denumite suhoveiuri, cu aspect de minicicloni, care spulber pmntul uscat genernd furtuni de praf (de unde deriv i alt denumire de Vntul Negru) i biciuind recoltele.

4. Fenomenele de uscciune i secet Cel mai impuntor aspect de individualitate climatic a Podiului Dobrogean l reprezint fenomenele de uscciune i secet, care consituie pentru acest podi, cele mai severe riscuri climatice.

19

Ele rezult din corelaiile existente dintre temperaturile cele mai mari din ar care se produc aici, cu cantitile de precipitaie cele mai reduse din ar, cu vnturile uscate i fierbini, ca i cu ali factori climatici, pedologici i antropici specifici regiunii. o imagine important o ofer indicele de ariditate Emm. De Martonne (fig. 10), calculat pe baza corelaiilor dintre temperatur i precipitaii. Valorile medii anuale ale acestuia se reduc treptat de la vest la est, pe msur ce crete influena mrii asupra reducerii cantitilor medii anuale de precipitaii i a creterii temperaturii medii anuale, fiind de 21-22 pe latura de vest i 17-15 pe latura de est, unde gradul de uscciune este cel mai mare.

Problema fenomenelor de uscciune i secet va fi detaliat n etapa urmtoarea de cercetare Concluzii Dintre toate unitile de relief din Romnia, din punct de vedere climatic, Podiul Dobrogean se individualizeaz cel mai bine. Individualitatea climatic a acestuia este dat de: poziia geografic (bine decupat de apele limitrofe), influenele climatice exterioare (situat la periferia centrilor barici de aciune, cu consecine mai evidente determinate de Ciclonii Mediteraneeni i Pontici, ca i de anticiclonii continentali, Est-European i Azoric); particularitile fizice ale apei i uscatului, de unde rezult contrastul termic ap-uscat i barajul termic al Mrii Negre care condiioneaz procesele de nclzire i rcire i deci, sensul de variaie teritorial a principalelor componente climatice nuanate teritorial prin izolinii care marcheaz benzi de valoare egal, paralele cu rmul. Influena predominant a acvatoriului marin asupra climei Podiului Dobrogean, conduce la numeroase aspecte de individualitate climatic precum creterea de la vest spre est a temperaturii medii anuale, a temperaturii medii din luna ianuarie, a temperaturilor minime absolute, a duratei de insolaie i a radiaiei solare, a vitezei vntului, a duratei fenomenelor de uscciune i secet etc.; reducerea de la vest la est a temperaturilor maxime absolute, a amplitudinii mediei anuale, a cantitilor medii anuale de precipitaii, a calmului atmosferic etc. Acestea toate dovedesc c influena Mrii Negre nu se reduce numai asupra zonei litorale, ci ea se extinde peste tot n Podiul Dobrogean i foarte adesea, peste toat ara. Cel mai specific aspect de individualitate climatic a acestui podi este reflectat de gradul mare de continentalism, care reprezint sinteza corelaiilor dintre toate componentele climei, dar cu deosebire, dintre temperatur, precipitaii i vnt. Acestea determin caracterul semiarid al Podiului Dobroegan, cu deosebire spre latura de est, cu lungi perioade de uscciune i secet, unde cantitile de precipitaii medii anuale scad mult sub 400 mm, ceea ce rivalizeaz cu regiunile mediteraneene din sudul Franei, toate constituind riscuri climatice care vor fi detaliate ntr-un alt capitol.

20

21

22

23

24

25

4. TIPURI DE HAZARDE I RISCURI CLIMATICE Fenomenele naturale extreme cu caracter de hazard i risc au existat ntotdeauna pe Terra i bineneles i n Romnia, asupra crora s-au efectuat numeroase studii de specialitate. Referindu-ne doar la cele de origine climatic putem aminti dou mari sinteze asupra fenomenelor cu caracter excepional din Romania care au fost realizate de Topor (1964) i Cernavodeanu i Binder (1993), intitulate simplu Anii ploioi i secetoi i respectiv, Cavalerii apocalipsului. Calamitile naturale din trecutul Romniei (pn la 1800), n care se gsesc nserate cele mai cumplite ,,evenimente care au bntuit ara. Dac acestea au doar un simplu caracter istoric, perioada modern, de dup nfiinarea Institutului Meteorologic, consemneaz numeroase studii n care s-au analizat cauzele, modul lor de manifestare i consecinele produse. Amintim cteva n context: Secetele n Romnia (Hepites 1906), Cauzele secetelor (Donciu 1962), Seceta din 1945 1946 (Ionescu Siseti, 1946) recordul secolului XX ca durat, intensitate i consecine; Viscolul din februarie 1954 (Diaconescu, 1954), Viscolele n RPR (Blescu, Beleag, 1962) i Iarna 1953 1954 (Bogdan 1969, 1980), alte dou recorduri climatice asociate ale secolului XX care s-au impus prin violen, cantiti mari de zpad, troiene de 2 5 m nlime, nzpeziri de durat i valuri de frig polar; canicula din august 1951 cnd s-a nregistrat recordul termic pozitiv al Romniei (Clima RPR, I, 1962, Bogdan 1980); Cauzele unor ploi catastrofale n Romnia (Topor 1970) cu referire special la inundaiile din 1970, Excesul de umiditate din perioada 1969 1973 (Gtescu i colab.) care a constituit recordul secolului prin durat, cantitile i dezastrele produse; inundaiile catastrofale din 1975 (Zvoianu, Podani 1977), precum i n Hazardele meteo-climatice din zona temperat. Genez i vulnerabilitate, cu aplicaii la Romnia (Bogdan, Marinic, 2007), toate acestea descrise pe larg n Riscurile climatice din Romnia (Bogdan, Niculescu, 1999), ca s nu mai vorbim de seceta anului 2000, considerat a doua mare secet dup cea din 1945 1946 i inundaiile mari care acoper sectoare importante din ar cu deosebire primvara, cnd apa provenit din topirea zpezilor n muni alturi de ploile din acest sezon, acoper mii de hectare de teren arabil, aproape n fiecare an de dup 2000. n ultimii ani (2005 i 2006), pe primul loc s-au situat ploile abundente care au provocat inundaii de proporii, cu caracter istoric, mai ales n Cmpia Banatului i sudul Romniei. Deosebirea ntre modul cum s-a pus i se pune astzi problema referitoare la aceste fenomene extreme const n faptul c n perioada anterioar, ele nu constituiau o preocupare n sine, ci doar episodic, ocazionat de ,,evenimente a cror frecven era mult mai redus; din acelai motiv nu au existat nici preocupri de categorisire, ierarhizare i clasificare ntr-un sistem global de evoluie mediu societate. Cu totul altfel se pune astzi problema cnd frecvena lor a crescut simitor, iar arealele afectate sunt din ce n ce mai mari, provocnd mari dezastre asupra mediului i societii, soldate adesea cu pierderi de viei omeneti. Aadar, societatea contemporan parcurge astzi o etap nou n care ritmul producerii fenomenelor naturale extreme s-a exacerbat. A crescut foarte mult frecvena i intensitatea lor, iar dezastrele pe care le provoac sunt din ce n ce mai mari i mai complexe, cci la fel de complexe sunt i cauzele care le genereaz. Cele climatice dau doar impulsul pentru ca apoi, s se declaneze n lan (n cascad), celelalte fenomene naturale

26

extreme care afecteaz toate componentele geosistemului terestru producnd mari dezechilibre de mediu. Nivelul pe care l-a atins progresul tehnic i civilizaia pe plan mondial n secolul XX reclam msuri urgente pentru o nou calitate a vieii n mileniul III i o dezvoltare durabil a societii. Dar pentru aceasta se impune o gestionare eficient a resurselor de mediu i pstrarea obligatorie a unui echilibru corect care vizeaz natura i societatea. Aceasta nseamn aplicarea unui management fundamentat tiinific, att pentru exploatarea resurselor de mediu, ct i pentru valorificarea lor i reciclarea deeurilor, astfel nct s se poat elimina disfuncionalitile i discontinuitile n evoluia geosistemelor. Frecvena fenomenelor naturale extreme a crescut foarte mult, mai ales n ultimele decenii ale secolului XX, fapt ce a pus n alert lumea ntreag. Drept consecin, comunitatea tiinific mondial, sprijinit de o serie de organisme internaionale de lucru (Uniunea Internaional de Geografie, Organizaia Meteorologic Mondial, Organizaia Naiunilor Unite), ca i de unele organisme statale i-a propus studierea aprofundat a acestora n vederea lurii unor decizii de diminuare a efectelor lor dezastruoase. n acest sens, au fost iniiate o serie de manifestri tiinifice internaionale cu participare larg care au dezbtut diferite aspecte legate de fenomenele naturale extreme (inclusiv climatice), cu scopul de a lua msurile corespunztoare n vederea diminurii efectelor lor dezastruoase; cea mai important a fost Conferina de la Rio de Janeiro (n cadrul IDNDR), considerat Conferina Secolului pentru Mediu i Dezvoltare. Ceea ce a fost deosebit de important pentru aceast conferin a fost participarea unor efi de state, sau reprezentani ai unor organisme statale, care sunt n msur s sprijine financiar derularea programelor de cercetare, n raport cu nivelul de dezvoltare economicosocial a fiecrei ri. Totodat, s-a creat posibilitatea unei cooperri tiinifice internaionale prin accesul la informaia tiinific i la mijloacele moderne de supraveghere i monitorizare a fenomenelor naturale extreme pe toat suprafaa Terrei. Cu aceast ocazie a fost lansat Agenda 21 care reprezint Programul ONU de aciuni pentru mediu i dezvoltare durabil n secolul XXI. Aceasta cuprinde o serie de msuri referitoare la monitorizarea fenomenelor naturale i antropice extreme, protecia mediului nconjurtor, dezvoltarea durabil, educaie ecologic i creterea calitii vieii. Asemenea msuri trebuie implementate de toate guvernele statale, iar pe plan local, de organismele puterii de stat abilitate n acest domeniu pentru aplicarea unui monitoring de supraveghere continu a fenomenelor naturale extreme, inclusiv cele climatice, care sunt cele mai periculoase prin consecinele pe care le induc asupra celorlalte componente de mediu, precum i asupra societii. Subliniem impactul fenomenelor climatice, ndeosebi asupra agriculturii, prin reducerea sau diminuarea produciei agricole care se repercuteaz asupra alimentaiei populaiei, genernd foamete i stri se stres psihologic. Astfel, n Iulie 2001, n Declaraia de la Amsterdam privind Modificrile Globale ale Mediului, la care recunoscndu-se unanim efectul modificrilor climatice, care afecteaz geosistemul terestru, de care depinde nsi calitatea vieii (produse alimentare, ap, aer, sntate, mediu curat etc.), se ajunge la concluzia c, dei sistemul terestru are capacitatea de autoreglare, n prezent, aceasta este depit de totalitatea activitilor antropice care sunt similare cu efectul unor fore naturale majore nct evoluia sa, s-a ndeprtat foarte mult de la variabilitatea lui natural, din ultima jumtate de mileniu (Blteanu, erban, 2003). n declaraie se mai subliniaz i faptul c, tendinele actuale tot mai complexe de modificare global a mediului ca urmare a ,,artificializrii nclzirii climei, a impactului 27

antropic n general, conduce la o viziune nou n ceea ce privete interrelaiile mediu societate. Aceasta impune o nou orientare tiinific, sistemic de studiere interdisciplinar a lor. Tot din anul 2001 a fost demarat Programul Strategia Internaional pentru Reducerea Dezastrelor (International Strategy for Disaster Reduction - ISDR) care continu preocuprile nscrise n Programul IDNDR. Prin acest program se solicit rilor cooperante s elaboreze politici de mediu care s urmreasc, prin studii fundamentate, reducerea efectelor dezastrelor naturale, fapt ce se ncearc i prin proiectul de fa. Conchidem apreciind c ceea ce este deosebit de important n momentul de fa este faptul c s-au stabilit msuri concrete de punere n aplicare a unor hotrri i msuri de monitorizare i evaluare a strii mediului i calitii vieii i n Romnia n consens cu cele din Uniunea European. Ca urmare a programelor mondiale de cercetare i a ntlnirilor specializate pe problema fenomenelor climatice de risc, n Romnia, dup anul 2000, s-au extins foarte mult asemenea preocupri, att n institutele de cercetare (Institutul de Geografie al Academiei Romne, Administraia Naional de Meteorologie), staiunile de cercetare geografic (Ptrlagele, Orova, Piatra Neam, Valul lui Traian etc.), precum i n toate facultile de profil din ar (Bucureti; Cluj-Napoca, Iai, Oradea, Timioara, Sibiu, Craiova, Trgovite, Constana, Suceava etc.) unde s-au organizat cursuri privind riscurile naturale i antropice n vederea pregtirii unor specialiti cu caracter interdisciplinar. n consecin a crescut interesul pentru astfel de studii, iar literatura de specialitate s-a mbogit foarte mult. S-a ajuns, astfel, la o definire corect a fenomenelor climatice cu caracter de hazard i risc, ceea ce a permis o clasificare a lor. Trebuie precizat ns c n contextul definiiei dat hazardului din Dicionarul IDNDR, prin care acesta reprezint un eveniment amenintor, sau o probabilitate de apariie ntr-o regiune i ntr-o perioad dat a unui fenomen natural cu potenial distructiv mare pentru om, societate i mediu, hazardul climatic reprezint un tip de hazard care vizeaz un component de mediu, dar cu consecine asupra tuturor celorlalte componente, inclusiv asupra societii umane. Este absolut necesar s stabilim raportul dintre hazard i risc climatic. Hazardul reprezint deci, cauza care declaneaz fenomenele periculoase. El presupune vulnerabilitatea teritoriilor susceptibile la astfel de fenomene, prin care se nelege gradul de expunere a elementelor de risc (omul, bunurile materiale, construciile, mediul nconjurtor) la tipul de fenomen climatic produs. n Dicionarului IDNDR, vulnerabilitatea reflect nivelul pagubelor pe care poate s le produc un anumit fenomen, care se exprim pe o scar cuprins ntre zero i unu; ultima cifr reflect distrugerea total de bunuri i pierderea total de viei omeneti din arealul afectat. Aa de exemplu, n cazul fenomenelor climatice extreme cu caracter de hazard, vulnerabilitatea trebuie definit ca reprezentnd expunerea unor teritorii, ecosisteme, sau a unor comuniti sociale, relativ sensibile, fragile, la diferite fenomene probabile i posibile de ordin meteorologic sau climatic, fa de care omul nu este pregtit totdeauna n suficient msur s ia atitudine, astfel nct se nregisreaz pierderi materiale i de viei omeneti. n acelai timp, vulnerabilitatea presupune ca n reacia de rspuns fa de riscul indus de hazard, s se aib n vedere o dezvoltare durabil. Numai astfel se poate reduce vulnerabilitatea fa de anumite fenomene extreme. 28

De asemenea, Dicionar IDNDR (1992) definete riscul ca reprezentnd potenialitatea hazardului (deci a cauzei) de a produce dezastre (consecine). Rezult deci, c noiunea de risc incumb automat i pe cea de hazard i de aceea, aceast noiune de risc este cel mai mult utilizat n literatura de specialitate. Cu alte cuvinte, riscul reprezint potenialitatea hazardului de a produce pagube sau potenialitatea unui fenomen natural extrem, n cazul de fa hazardul climatic, de a produce pagube cuantificabile suportate de om, societate sau mediul nconjurtor. n consecin riscul presupune dou laturi i anume: hazardul, respectiv, cauza declanrii riscului i consecina sau riscul propriu zis, care la rndul su, poate deveni hazard (cauz) pentru un nou risc. Tocmai de aceea, noiunea de risc este mai uzitat (Bogdan, Niculescu, 1999), ntruct fenomenele extreme care se dezvolt n cascad indic aceast ,,metamorfoz, de transformare a hazardului n risc i a riscului n hazard. Se observ astfel c hazardul se coreleaz direct cu riscul, deoarece nu poate fi risc fr s nu fie hazardul cauza care s-l determine, dup cum nu poate fi hazard care s nu provoace consecine grave; n schimb pot fi cauze fr a fi neaprat hazarde (de ex. un nghe superficial i un nghe puternic). Trebuie precizat, ns, c deosebirea dintre cele dou noiuni const n faptul c hazardul pune accent pe cauz, iar riscul pe consecinele poteniale probabile. Ambele ns, se afl ntr-o deplin corelaie. Hazardele/riscurile naturale afecteaz toate componentele de mediu; de aceea, acestea se mai numesc i hazarde/riscuri de component de mediu. Dintre toate tipurile de risc de component de mediu, hazardele i riscurile meteoclimatice ocup un loc aparte. Prin caracterul lor dinamic i dezvoltarea lor n cascad, acestea declaneaz alte tipuri de hazarde i riscuri de mediu i n primul rnd, hidrologice i geomorfologice provocnd evoluia rapid a geosistemelor. Frecvena hazardelor meteo-climatice a crescut foarte mult n ultimul deceniu al secolului XX. Consecinele dezastruoase ale acestora sunt graduale, n funcie de tipul de hazard: secet permanent sau secet episodic; precipitaii abundente i de durat, sau avers nsoit de grindin, vijelie i oraje; taifunurile i tornadele din zonele tropicale, sau ciclonii i tornadele din zonele extratropicale etc. Aadar, n domeniul meteorologiei climatologiei utilizarea noiunilor de hazard i risc capt, prin varietatea intensitii lor, o nou conotaie. n general, hazardele meteoclimatice sunt mai puin violente dect hazardele geologice (cutremurele de pmnt devastatoare, vulcanii n activitate etc.) i ca atare, au consecine nuanate, uor diminuate. Totui, dac comparm secetele episodice din regiunile temperate cu cele permanente din regiunile aride i respectiv cu ploile musonice din regiunile tropicale i subtropicale, consecinele acestora din urm sunt mult mai mari, putnd fi asemntoare chiar cu hazardele geologice. Deducem de aici c hazardele i riscurile meteo-climatice (respectiv, toate fenomenele climatice care induc riscuri), sunt purttoare de pagube, dar nu n toate cazurile, acestea sunt la fel de mari. Ele au consecine graduale. Din acest punct de vedere, un rol important l are zona climatic n care se desfoar fenomenul i sezonul din an (Bogdan 1994). n literatura de specialitate exist numeroase clasificri ale hazardelor i riscurilor climatice dup diferite criterii astfel: dup modul de manifestare, dup gradul de vulnerabilitate, dup viteze de declanare i aria ocupat, dup durat, dup numrul de elemente climatice care genereaz starea de risc, dup modul de manifestare, dup zonele climatice, dup anotimp, dup pagubele i victimele produse etc. 29

Experiena n cercetarea hazardelor i riscurilor climatice de circa dou decenii m-a condus la concluzia c cele mai variate i mai numeroase hazarde i riscuri climatice se produc n zona temperat din care face parte i Romnia. Cauza const n faptul c peste aceast zon se interfereaz, att mase de aer rece polar sau arctic, ct i mase de aer cald tropical care aduc cu ele trena fenomenelor climatice de risc nsoitoare (Bogdan, Niculescu, 1984, Bogdan, Marinic, 2007). Ele sunt cu att mai periculoase cu ct se produc mai mult n afara sezonului lor caracteristic, limitnd perioada de vegetaie (Topor, 1958). Tocmai de aceea o importan deosebit o reprezint clasificarea hazardelor i riscurilor climatice dup sezon/anotimp (op. cit.) (tabel nr.1). Dup elementul climatic predominant n cazul fiecrui sezon, acestea pot fi clasificate astfel: 1. Hazarde/riscuri climatice de iarn, avnd ca trstur comun meninerea temperaturilor negative, care le declaneaz i le ntrein, din care fac parte: hazarde/riscuri termice de iarn (inversiunile de temperatur, valurile de frig, rcirile masive care genereaz temperaturi minime sub -20C etc.); hazarde/riscuri glaciare (nghe, brum, chiciur, polei, depuneri de ghea, ninsori abundente, strat de zpad gros i troienit); hazarde/riscuri eoliene (viscol, criv, vnturi tari cu viteze > 11m/s). n acest anotimp n ar sunt posibile i riscuri pluvio-termice de var cum sunt: unele valuri de cldur i ploile calde care genereaz inundaiile de iarn, provocnd topirea rapid a zpezii. 2. Hazarde/riscuri termice de var, avnd ca trstur comun temperaturile pozitive i procesele interne de insolaie, care le genereaz i le ntrein, din care fac parte: hazarde/riscuri termice de var (valuri de cldur tropical, nclziri masive > 30C, temperaturile maxime 35C, 40C, incendii naturale de pdure); hazarde/riscuri pluviale (ploi abundente i de durat, ploi toreniale, averse); hazarde/riscuri eoliene (suhovei, furtuni de praf, ca de ex. vntul Negru); hazarde/riscuri asociate (averse, grindin, vijelii, oraje, tornade), care se dezvolt simultan i cu consecine cumulate. 3. Hazarde/riscuri climatice din anotimpurile de tranziie (primvara i toamna), a cror caracteristic o constituie alternana temperaturilor negative cu cele pozitive. Aceasta conduce la interferena hazardelor/riscurilor climatice iarn cu cele de var, fenomen posibil pn ce se stabilete sensul predominant al temperaturilor pozitive sau negative. Dar, trebuie menionat c nu orice fenomen climatic poate fi considerat n aceste anotimpuri un hazard sau un risc. De regul, primvara sunt mai puternice hazardele/riscurile de iarn care nc mai persist, iar toamna, cele de var. Sunt totui situaii inverse: de nclziri foarte timpurii de primvar i de rciri foarte timpurii de toamn, deci, care se produc n extrasezon i care afecteaz cel mai mult culturile agricole. Ele apar de multe ori asociate. Cele mai specifice sunt: valurile de frig polar; cele mai timpurii (de toamn) i cele mai trzii (de primvar) ngheuri, brume, ninsori i viscole care, prin temperaturile coborte, pot provoca nghearea sucului celulelor i distrugerea culturilor; valurile de cldur tropicale asociate cu vnturile uscate, care pot genera secet, epuizarea rezervei de ap din sol i ngreunarea lucrrilor agricole; 30

valurile de cldur tropicale asociate cu ploile de primvar, care provoac topirea stratului de zpad. n condiiile n care rurile sunt ngheate, aceastea nu pot prelua cantitatea de ap provenit din topirea zpezii i din ploile produse n regiunile nalte, din amunte, nct se produc inundaii n avale, adesea cu caracter catastrofal; ceaa advectiv, radiativ i mixt, care poate perturba transporturile de toate tipurile.

4. Hazarde/riscuri climatice posibile tot anul, n care se ncadreaz: excesul de precipitaii, care genereaz excesul de umiditate i inundaii; deficitul de precipitaii, care genereaz fenomene de uscciune i secet, care sunt cele mai complexe hazarduri/riscuri climatice posibile n orice anotimp; vnturile cu viteze > 11m/s care pot genera, uneori, numeroase avarii mediului i societii (doborturi de arbori, ruperea cablurilor aeriene, rsturnarea stlpilor de transport a energiei electrice, a stlpilor de telefon, telegraf, descoperirea caselor etc.), precum i tornade pe uscat i trombe pe suprafeele de ap i valuri marine nalte de 3-5 m.

Din gama larg de hazarde/riscuri climatice, pentru Podiul Dobrogei, cele mai specifice sunt: fenomenele de uscciune i secet, ploile toreniale nsoite de grindin, suhoveiurile, ceaa etc. care, n anumite situaii pot mbrca un caracter de hazard climatic cu consecine severe. Se disting cele cu caracter de record climatic, reprezentnd fenomenul climatic extrem situat la limita superioar sau inferioar maxim posibil de variaie neperiodic a elementului climatic respectiv, asupra crora vom face referire n etapa urmtoare de cercetare.

31

HAZARDE I RISCURI METEO-CLIMATICE SEZONIEREDE IARN: INVERSIUNI DE TEMPERATUR VALURI DE FRIG POLAR RCIRI MASIVE (< -30C) CELE MAI COBORTE TEMPERATURI MINIME (< -30C) NGHE, CHICIUR, BRUM, POLEI (DEOSEBIT DE INTENSE) NINSORI ABUNDENTE STRAT DE ZPAD (TROIENIT) ZILE CANICULARE AVALANE DE ZPAD ZILE DE GER VISCOLUL DEPUNERI DE GHEA INUNDAII DE IARN SPECIFICE INTREGULUI AN VALURI DE FRIG, NGHE I NINSORI PE MUNTE (> 1500 m alt.) GRINDIN, VIJELII, ORAJE CELE MAI TIMPURII NGHEURI I BRUME DE TOAMN CELE MAI TRZII NGHEURI I BRUME DE PRIMVAR CELE MAI TRZII NINSORI I VISCOLE PRECIPITAII ABUNDENTE NSOITE DE INUNDAII TOPIREA BRUSC A ZPEZII CARE POVOAC INUNDAII DIN PERIOADELE DE TRANZIIE: CEA (ADVECTIV, RADIATIV, MIXT) DE VAR: VALURI DE CLDUR TROPICAL NCLZIRI MASIVE (>30C) CELE MAI RIDICATE TEMPERATURI MAXIME ABSOLUTE (>35, >40C ) INCENDII NATURALE DE PDURE SUHOVEIURI, FURTUNI DE PRAF AVERSE POSIBILE TORNADE

FENOMENE DE USCCIUNE I SECET EXCES DE UMIDITATE VNTURI TARI 11 m/s (care provoac avalane de zpad i doborturi de arbori)

Tabel nr. 1 Clasificarea hazardelor i riscurilor climatice din zona temperat, inclusiv Romnia (Dup Octavia Bogdan, 1994)

32

5. ASEZAREA UMANA SISTEMUL SOCIO-ECONOMIC DE REFERINTA IN ORGANIZAREA, GESTIUNEA SI DEZVOLTAREA DURABILA A TERITORIULUI. PARTICULARIZARE LA NIVELUL DOBROGEI 5.1. Aspecte conceptuale Asezare umana fiind cel mai complex sistem socio-spatial a facut de timpuriu obiectul de studiu al geografiei umane, cat si al altor stiinte de proximitate, care abordeaza, cu prioritate numai anumite aspecte ale acesteia. Asa se explica si varietatea definitiilor conceptului respectiv, scotandu-se in evidenta, de fiecare data, specificul domeniului de referinta (demografic, social, geografic). Ca urmare, conceptul de asezare umana defineste: -o structura spatiala a fenomenului de locuire, expresia sintetica a modului cum populatia, de-a lungul timpului, si-a apropiat si insusit in scopul existentei sale resursele naturale si conditiile de habitat in general; - o aglomerare de populatie, care ocupa un spatiu bine definit, pe care il utilizeaza in dublu scop: pentru locuit si pentru activitati productive; - o forma complexa de organizare a spatiului, structurata pe unitatea functionala a trei componente fundamentale: populatia (elementul de dinamica si de socializare a spatiului); vatra (intravilanul) sau spatiul de locuit si al tuturor serviciilor sociale si edilitare aferente; mosia (extravilanul) sau spatiul de productie. 5.2. Vulnerabilitatea activitatilor economice si a functiilor asezarilor umane la schimbarile globale de mediu Activitatile economice de baza si functiile asezarilor sunt componentele afectate cel mai mult de schimbarile climatice. Intre acestea, se evidentiaza agricultura (cultura plantelor si cresterea animalelor), care, in conditiile extinderii aridizarii climatice, inregistreaza un continuu regres al productiilor totale si al randamentelor, ceea ce pericliteaza siguranta alimentatiei populatiei. Pentru Dobrogea, aceasta vulnerabiltate este mai variata. Agricultura, puternic marcata de disfunctiile cauzate de reformele tranzitiei plan-piata postdecembriste, continua sa reprezinte activitatea de baza pentru majoritatea asezarilor rurale. Se adauga influentele perioadelor de seceta si de uscaciune asupra celorlate activitati socioeconomice: edilitare (alimentarea cu apa a populatiei), turistice (disconfort, stress-ul climatic), transportul fluviatil (Dobrogea fiind inconjurata pe aproximativ1/2 din perimetrul sau de apele fluviului Dunarea) etc. 5.2.1.Consideratii generale Pentru a avea o imagine cat mai sugestiva a vulnerabilitatii activitatilor economice la modificarile climatice actuale se face o scurta prezentare cantitativa a celor doua medii sociale, care si-au insusit, de-a lungul timpului o identitate functionala cu totul particulara.

In ceea ce priveste populatia, provincia insuma, in anul 2002, un numar de 1019,7 mii locuitori, ceea ce reprezenta 34% din populatia totala a Regiunii Sud-est si 4,4% din populatia totala a tarii. De mentionat ca jud.Constanta, cu 748, 7 mii loc. depasea media totala de 540,0 mii loc./judet, in timp ce judetul Tulcea, cu 271,0 mii loc. se afla cu mult sub medie. Aceleasi disproportii interjudetene se afla si la nivelul densitatii totale a populatiei. La nivelul Dobrogei, acest indicator demografic are valoarea de 68,9 loc./kmp, fiind sub valoarea Regiunii Sud-est (de 82,9 loc./kmp) si cea a densitatii totale la nivel national (de 95,7 loc./kmp). Totodata, densitatea totala a provinciei rezulta din densitati totale judetene extrem de variate: 31,9 loc./kmp in jud.Tulcea si 105,9 loc./kmp in jud. Constanta. Reteaua de asezari umane, desi are o vechime si o continuitate de necontestat, are o structura si repartitie teritoriala sub valorile medii nationale. In intreaga provincie se afla 19 orase (14 in jud. Constanta si cinci in jud.Tulcea), 94 de comune (54 in jud.Constanta si 43 in jud. Tulcea; media totala fiind de 64 comune/jud.) si 322 de sate (189 in jud. Constanta si 133 in jud. Tulcea; media totala fiind de 311 sate/jud.). Densitatea asezarilor prezinta variatii teritoriale asemanatoare cu cele ale densitatii populatiei. Fata de densitatea totala la nivel national, care este de 5,6 asezari/100 kmp, cea regionala este de 4,1 asezari/kmp, iar cea la nivel de provincie este de 2,2 asezari/kmp (cu 1,6 in jud. Tulcea si 2,8 in jud.Constanta). Abordarile teoretice privind raportul dintre: profilul economic, activitatile economice corespunzatoare si functia unei asezari umane au facut referinta, cu prioritate, la orase. Acest tip de sisteme teritoriale umanizate, prin insasi geneza si modul lor de functionare poseda activitati economice prioritar secundare si tertiare, considerate generatoare de functii si ca fiind purtatoare de civilizatie si progres, in amplul process de buna organizare si dezvoltare durabila a teritoriului. Acelasi demers gnoseologic se aplica insa si activitatilor economice primare (agricultura, silvicultura, piscicultura, apicultura, sericicultura), care definesc, cu precadere, functionalitatea asezarilor rurale. Faptul ca activitatile primare au o puternica determinare si dependenta spatiala, acestea generalizeaza si sintetizeaza mai greu in functii de baza (care pe langa necesar creaza si un surplus). De aceea, adeseori si in multe cazuri, tipul functional agricol este substituit de sintagmele: asezari cu potential agricol sau asezari cu profil gricol. Cu toate acestea functia ramane un apanaj de notorieteate al identitatii unei asezari umane, ceea ce o generalizeaza fiind legatura sa cu spatiul, locul de aparitie si de manifestare. In acest context, definitia functiei urbane ca drept de a fi al unui oras, ca expresie a unui anumit gen de activitati, a unui anumit profil economico-geografic al orasului intr-o anumita etapa de dezvoltare (Cucu V., 1970, p. 107) a fost extinsa si utilizata in analiza oricarui gen de localitate. Diferenta de continut intre cele doua apartenente ale functiei (urbana si rurala) se pastreaza. In timp ce orasul continua sa-si exercite dublul rol in teritoriu, de satisfacere a a cerintelor proprii si a unora din afara (prin intermediul activitatilor exportatoare), satului ii revine tot mai mult rolul de a coordona valorificarea locala a resurselor in scopul acoperirii cerintelor populatiei si al obtinerii de venituri necesare. Practica evolutiei socetatii omenesti a demonstrat ca cea mai trainica legatura dintre localitate si mediul inconjurator se realizeaza prin intermediul activitatilor economice, fapt ce confera un caracter de generalitate functiei economico-productive si o

34

prioritate absoluta in abordarea sa ca factor hotarator in perspectiva vietii si in mentinerea starii de sanatate a mediului (Cucu V., 1970). Intre activitatile tertiare, transporturile si circulatia marfurilor se asociaza in mod organic ocupatiilor secundare (uneori si celor primare), incadrandu-se unor forme particulare ale procesului de productie. Restul activitatilor acestui sector (sociale, culturale, comerciale, administrative) se substituie in mod frecvent, capacitatii de servire a dotarilor corespunzatoare, stadiul lor de generalizare in functii find conditionat de potentialul demografic si de puterea economica a localitatii. Concluzionand la asemanarile si deosebirile dintre cele doua notiuni prezentate rezulta ca functia (elementul de sinteza) descinde din imbinarea activitatilor (elemental de analiza), ambele avand acelasi support material mediul geografic. In acelasi timp, ambele elemente au o relatie de cauzalitate si de interdependenta cu factorii de mediu natural, astfel incat schimbarile climatice actuale, prin aria larga de manifestare, intensitate si durata isi pun deja amprenta asupra mobilitatii functionale, viabilitatii si tendintelor de dezvoltare ale asezarilor omenesti. 5.2.2. Relatia dintre tipul functional de asezari umane, activitatile economice generatoare si favorabilitatea cadrului natural Impactul mutatiilor climatice globale actuale asupra vietii in general si a asezarilor omenesti in special, ca sisteme socio-spatiale reprezentative in organizarea teritoriului poate fi mai bine anticipat, identificat si cuantificat, daca se cunoaste aprioric raportul dintre tipul functional de asezari umane, activitatile economice generatoare si favorabilitatea conditiilor naturale (inclusiv climatice) in individualizarea acestora. Aceste aspecte sunt ana