COALA POSTLICEAL SANITAR FUNDENIAn colar: 2014-2015Profesor: Nijloveanu Dorina MariaClasa: III AMG CData: 19.09.2014

PROIECTARE DIDACTIC

Modulul: Psihologie MedicalSubiectul lectiei: Introducere n psihologia medicalTipul leciei: Comunicare/nsuire a cunotinelor (lecie introductiv)Durata: 2hScopul leciei: Acumularea de noi cunotineLocul de desfurare: sala de curs

Competen specific: Determinarea factorilor psihici n dinamica sntii/boliiObiective operaionale: Elevii vor fi capabili: S neleag relaia dintre psihologia medical i alte ramuri ale psihologiei, nrudite cu aceasta; S utilizeze coneceptele de baz ale psihologiei mediacle: sntate, boal, traum, sanogenez, factor etc; S identifice cele trei subramuri ale psihologiei medicale; S enune exemple de factori care determin boala i menin sntatea; S formuleze situaii din viaa de zi cu zi referitoare la cauzele traumelor psihice; S stabileasc care sunt caracteristicile specifice rolului de bolnav.

Strategia didactic: a) Metode didactice utilizate: expunerea, conversaia euristic, exemplificarea, reflexia personal, problematizarea;b) Mijloace didactice: suport de curs, prezentare ppt, plane, suport audio-video;c) Moduri de activitate cu elevii: grupuri de lucru, lucru individual, activiti frontale.

Bibliografie surse informaionale: David, D., (2006), Psihologie clinica si psihoterapie. Fundamente, Editura polirom, Iai Iamandescu, I., B., (2010), Manual de Psihologie Medical, Editura Infomedica, Bucureti Fischer, G., Riedesser, P., (2007), Tratat de psihotraumatologie, Editura Trei, Bucureti

Secvenele leciei:

1) Moment organizatoric: - notarea absenelorActivitatea profesorului: Verificarea materialului de predat; Comunicarea titlului leciei de predat: Introducere n psihologia medicalActivitatea elevului: pregtirea elevului pentru luarea notielor.

2) Predarea leciei noi: Comunicarea de noi cunotineTitlul leciei: Introducere n psihologia medical

Schema general a leciei:

1. Relaia psihologiei medicale cu alte domenii conexe: psihiatria, psihologia clinic, psihopatologia2. Subramurile psihologiei medicale: psihosomatica, psihologia sntii, medicina comportamental3. Sntatea i boala:Manifestri ale boliiFactori etiologiciDupa natura lor, ei se clasifica in:a) agentii exogenib) agentii endogeniDupa functia lor, agentii etiologici se impart in:a) Factorii declansatorib) Factorii determinantic) Factorii favorizantid) Factorii predispozantie) Factorii de mentinereRolul de bolnavComportamentul in fata boliiCum poate percepe boalaRaspunsurile emotionale in fata boliiAcceptarea bolii presupune recunoasterea bolii, intrarea in rolul de bolnav4. Trauma psihicCauzele ce determina aparitia traumelor

Elevii noteaz noiunile prezentate i sunt ateni la elementele expuse.

3) Fixarea cunotinelor predate secvena etapei de verificare:A. ntrebri orale: - trecerea n revist a principalelor informaiiCare sunt tiinele nrudite psihologiei medicale?Care sunt subramurile psihologiei medicale?Care sunt principalii factori determinani ai bolii?Ce presupune rolul de bolnav?B. Tema de lucru: realizarea unui studiu de caz al unei persoane din anturaj care a suferit o traum psihic

4) Secvena de ncheiere: profesorul le mulumete elevilor pentru implicarea pe tor parcursul orelor.

SCHEMA TABLEI

Relaia psihologiei medicale cu alte domenii conexe: psihiatria, psihologia clinic, psihopatologiaSubramurile psihologiei medicale: psihosomatica, psihologia sntii, medicina comportamentalSntatea i boala:Manifestri ale boliiFactori etiologiciRolul de bolnavTrauma psihic

Suport de curs

OBIECTUL DE STUDIU AL PSIHOLOGIEI MEDICALE

Psihologia clinic, definit ca tiina care studiaz mecanismele psihologice implicate n sntate i boal, are dou componente fundamentale: 1) investigarea mecanismelor psihologice implicate n promovarea i optimizarea sntii i n prevenirea patologiei; 2) investigarea mecanismelor psihologice implicate n sntatea i patologia mental. (D. David)Psihologia medical este un demers tiinific independent desemnat cel mai bine prin sintagma "aspecte psihologice ale medicinei" (Iamandescu 2005), dar nefiind o disciplin medical, ci identificndu-se cu zona de intersecie dintre medicin i psihologie i cuprinde, n plus fa de aceasta, i aspectele strns legate de boal: atitudinile bolnavului, relaiile sale sociale, stilul de via al pacientului, relaia cu echipa terapeutic, relaiile din cadrul echipei terapeutice i caracteristicile membrilor acesteia aspectele psihologice ale tulburrilor somatice.G. Ionescu (1985):Psihopatologie distanat de nivelul individual al bolii, generalizeaz datele concrete ale cazului particularPsihiatrie se preocup n mod esenial de respectiva problematic.Prin urmare, psihologia medical vizeaz att relaia cadru medical-pacient, ct i (un aspect ignorat adeseori) instruirea suplimentar a primilor, pentru o mai bun cunoatere a propriilor reacii (gnduri, emoii, sentimente, atitudini) i limite n faa bolnavului i, n final, pentru o calitate sporit a actului medical. Subramurile psihologiei medicale (Psihologia Sntii, Psihosomatic, Medicin Comportamental) i obiectul de studiu al acestora, i anume analiza impactului bio-psiho-social al bolii determin conduita bolnavului fa de medic i echipa terapeutic, dar i fa de rigorile tratamentului, atitudine care i modific i viaa i relaiile cu cei din jur (Iamandescu, 2005).Psihologia Sntii se ocup de studiul atitudinilor individului i ale societii fa de sntate, al aciunilor pentru promovarea, meninerea/mbuntirea i redobndirea sntii.Psihosomatica are ca obiect de studiu ansamblul relaiilor dintre planul somatic i cel psihic, din punct de vedere psihologic i fiziologic.Medicina comportamental vizeaz aplicarea teoriilor n legtur cu sntatea i boala, situaia specific, uneori excepional de bolnav i relaia cadru medical pacient la prevenire, diagnostic, tratament i recuperare.Bolnavul apare n faa cadrului medical mpreun cu suferina i starea sa, mpreun cu caracterul deosebit al situaiei sale, ce determin comportamente i credine infinite i variabile. La acestea se adaug i expectaiile nalte ale sale i ale familiei fa de echipa terapeutic, a crei intervenie poate fi asemnat cu cea divin, evoluia favorabil fiind o certitudine: boala, suferina, indiferent de ce tip ar fi ea, sunt experiene cu ncrctur afectiv negativ imens, pe care cadrul medical trebuie, poate s o nlture, mai ales c are la dispoziie rezultatele exploziei evoluionale a resurselor tehnologice i terapeutice.Psihologia medical "este, n acelai timp, clinic i experimental, colectiv i individual, normal i patologic, profilactic i terapeutic" (Lamache, Burloud, Davost, 1960, apud. Ionescu 1985).

SANATATE SI BOALA

Psihologia medicala este un domeniu de interferenta a doua mari practici care privesc individul uman in starile lui fundamentale de sanatate si boala. (O.M.S.) defineste starea de sanatate ca fiind o stare completa de bine din punct de vedere psihic, mental si social si nu neaparat in absenta durerii. Aceasta definitie este o recunoastere a faptului ca starea de sanatate este mai mult decat absenta durerii. Este o stare de armonie, o stare de bine cu privire la evolutia complexului biologic, psihologic si a dimensiunilor sociale ale comportamentului uman. Boala este definita ca o serie de modificari biologice si/sau dizabilitate sau un risc crescut spre distres si/sau dizabilitate.Boala are mai multe componente:1. ManifestariFiecare boala presupune anumite modalitati de manifestare, un anumit tablou clinic numit i simptomatologia pacientului, contine semne si simptome. 2. Boala presupune anumiti agenti si/factori etiologici (cauzali)Dupa natura lor, ei se clasifica in:a) agentii exogeni pot sa fie fizici (mecanici, termici, electrici etc.), chimici (acizi, baze, saruri), biologici (microbi, virusuri, paraziti, ciuperci, diferite macromolecule organice etc.) si psiho-sociali (de exemplu stresul, un stil de viata nesanatos). b) agentii endogeni (cum ar fi factorii genetici) pot fi considerati primari, producand diferite tipuri de anomalii ereditare; in ultima instanta, ei sunt insa agenti exogeni, care au actionat fie asupra aparatului genetic al strmosilor nostri, fie asupra aparatului nostru genetic, in cursul existentei noastre. Dupa functia lor, agentii etiologici se impart in:a) Factorii declansatori se refera la acei factori care produc in mod direct simptomatologia. Ei sunt factori necesari declansarii tabloului clinic, dar adesea nu sunt si suficienti. Unul dintre factorii declansatori cei mai importanti in psihopatologie se refera la discrepanta cognitiva dintre motivatia pacientului (scopuri, motive, dorinte, expectante) si evenimentele propriu-zise care au loc. Cu cat aceasta discrepanta este mai mare, cu atat problemele psihologice sunt mai severe.b) Factorii determinanti au aceleasi caracteristici ca si cei declansatori produc in mod direct simptomatologia, dar ei sunt legati specific de un anumit tablou clinic (cum ar fi bacilul Koch pentru tuberculoza), in timp ce factorii declansatori nu sunt specific legati de un tablou clinic (de exemplu, stresorii ca factori declansatori pot genera tulburari depresive sau anxioase). In psihopatologie, pan acum au fost clar identificati putini factori determinanti, mai ales de natura psihosociala.c) Factorii favorizanti joaca in psihopatologie rolul pe care catalizatorii il joaca in reactiile chimice. O serie de reactii chimice se pot desfasura si fara catalizatori, dar prezenta acestora eficientizeaza intregul proces. Similar, factorii favorizanti eficientizeaza actiunea factorilor declansatori si determinanti in aparitia tabloului clinic.d) Factorii predispozanti sunt acei factori care au un caracter general, apartin pacientului, au fost prezenti inainte de instalarea tabloului clinic si care, prin interactiune cu factorii declansatori, determinanti si/sau favorizanti, duc la aparitia tabloului clinic.e) Factorii de mentinere au rolul de a sustine simptomatologia. Acest rol poate fi jucat de factorii declansatori, determinanti, favorizanti sau predispozanti care au declansat tabloul clinic, dar si de alti factori care au aparut dupa generarea tabloului clinic. Toti acesti factori etiologici descrisi aici interactioneaza pentru a genera un anumit tablou clinic, dar aceasta nu inseamna ca de fiecare data cand apare un anumit tablou clinic, trebuie sa fie prezenti factori din fiecare categorie mentionat (de exemplu, in anumite situatii, factorii favorizanti pot sa nu fie prezenti, iar in psihopatologie este adesea dificil sa se identifice factorii determinanti). Tratamentele care vizeaza modificarea acestor factori si, prin acestea, reducerea tabloului clinic se numesc tratamente etiologice, ele vizand cauza manifestarilor bolilor.Rolul de bolnavImplica un comportament specific definit de T. Parson prin:- scutirea de responsabilitatile rolurilor sociale;-drept la ajutor din partea celorlalti (poate varia intre asumarea exagerata a rolului de bolnav sirespingerea dreptului la ajutor datorita generarii unui complex de inferioritate); obligatia bolnavului de a considera starea sa indezirabila si a coopera pentru vindecare; obligatia bolnavului de a cere ajutor specializat, competent pentru vindecare, ceea ce implica acceptarea diagnosticului si mai ales a tratamentului.Comportamentul in fata boliiPresupune capacitatea individului de a-si percepe starea de boala, de a o interpreta adecvat si de a lua decizii care faciliteaza insanatosirea. Oscileaza intre un pol de normalitate si unul de exacerbare, catastrofizare. Boala poate sa determine asupra pacientului: inactivitate, izolare, incertitudinea vindecarii, sentimentul de neputinta, culpabilizare, frica de moarte.Pacientul poate percepe boala ca si: situatie normala desi nedorita determina individul sa se mobilizeze si sa lupte contra ei, in acest fel, creste aderenta la tratament; dusman, uneori apare ,,fuga in sanatate, adica ignorarea, negarea bolii, capitulare in fata bolii; ,,pedeapsa meritata- bolnavul nu se mobilizeaza suficient; ,,pedeapsa nemeritata furie, revolta, cu mobilizarea resurselor; ,,salvare, ,,castig mecanism inconstient (ex. soldatii raniti pe campul de lupta); ,,beneficiu, manipulare constienta; ,,slabiciune, stare ascunsa de bolnav, ca fiind ceva rusinos; ,,pierdere iremediabila(ex.extractia dentara, apendicectomia, la care bolnavul reactioneaza cu depresie); ,,valoare aparte, ajuta bolnavul sa-si reevalueze viata si valorile.Raspunsurile emotionale in fata bolii pot fi de: iritabilitate, furie; negare partiala sau totala; depresie; anxietate; resemnare, etc.Acceptarea bolii presupune recunoasterea bolii, intrarea in rolul de bolnav poate fi: realista, rationala (la persoanele echilibrate emotional, cu un nivel cultural satisfacator, fara probleme existentiale importante) duce la prezentarea la medic si aderenta la tratament; disproportionata (la persoane nevrotice, cu tulburari de personalitate, etc.); ignorarea bolii (la oligofreni, bolnavi psihici, neurologici, cei cu un nivel cultural scazut, cei focalizati pe alte probleme); negarea, refuzul starii de boala si constientizarea unor tulburari); prin subestimarea simptomelor, amanarea deciziei de a merge la medic in speranta ca boala va trece de la sine; mecanism de aparare.

TRAUMA PSIHICA

= un eveniment singular de o intensitate foarte mare, eveniment care apare in viata individului si care depaseste posibilitatile sale de adaptare. Cauzele ce determina aparitia traumelorTrauma poate fi cauzata de o mare varietate de evenimente, dar exista cateva aspecte comune. Traumele psihologice pot insoti traume fizice sau pot exista independent. Cauzele tipice si pericolele de traume psihologice sunt:a) Abuzurile grave din partea altor indivizi: abuzul sexual, hartuirea, violenta domestica, sau amenintarile verbale. Abuzurile din copilarie sunt o sursa foarte ampla de traume la nivelul psihicului minorilor, care sunt mai putin echipati in a face fata factorilor stresori.b) Evenimentele catastrofice, cum ar fi cutremurele si eruptiile vulcanice, razboiul sau alte violente in masa, de asemenea, pot provoca traume psihologice.c) Expunerea pe termen lung la situatii extreme, cum ar fi saracia sau formele mai usoare de abuz, cum ar fi abuzul verbal, abuzul de tip alienator, poate fi traumatizanta. In cazul abuzului verbal, pentru un copil mai ales, acesta poate avea potential traumatic deosebit, doar intr-un singur eveniment. De asemenea chiar si violentele relativ usoare, acceptate inca de societatea tarii noastre ca parte a mecanismului de disciplinare a copilului, pot avea repercusiuni foarte ample asupra psihicului copilului, mai ales ca ele vin din partea unor persoane din interiorul familiei.

5