Universitatea Tehnica “Gh. Asachi” din IasiFacultatea de Hidrotehnica,Geodezie si Ingineria MediuluiSpecializarea Masuratori Terestre si Cadastru

Student: Stoleriu Mihaela-Larisa

Anul: IV

Grupa:7406

An universitar 2014-2015

1

Tema proiectului

Proiectul presupune realizarea suportului grafic digital pentru conținutul trapezului . Datele grafice vor fi preluate de pe planurile topografice la scara 1:5000 prin procedeul scanării si digitizării în spațiul ecranului.Informația grafică va fi organizată pe straturi tematice în mediul AUTODESK MAP 2010 și relaționarea acestora cu o bază de date de tip

Object Data.

2

A.DATELE PROIECTULUI

1.Trapezul în format analogic la scara 1:5000 (L-35-44-D-b-2-I)

2.Baza de date interna care contine informatii alfanumerice culese de pe harta

B. CUPRINSUL PROIECTULUI

Etapa 1: Analiza informațiilor grafice existente

1.1. Analiza informațiilor grafice din interiorul cadrului geografic al trapezului;

Etapa 2: Determinarea coordonatelor geografice elipsoidale ϕ și λ ale trapezului

2.1. Transformarea coordonatelor ϕ și λ în coordonate plane X,Y prin metoda coeficienților constanți pe baza nomenclaturii foii de L-35-44-D-b-2-I la scara 1: 5000;

Etapa 3: Definirea parametrilor proiectului și georeferențierea trapezului

3.1. Definirea sistemului de proiecție;

3.2. Atașarea sistemului de proiectie;

3.3. Definirea cadrului geografic și a caroiajului rectangular;

3.4. Inserarea trapezului scanat în mediul GIS;

3.5. Georeferențierea trapezului scanat;

3.5.1. Georeferențierea în mediul Autodesk Map 2010;

3

3.5.2. Georeferențierea în GTX;

Etapa 4: Vectorizarea elementelor planimetrice și altimetrice ale trapezului

4.1. Definirea straturilor de lucru;

4.2. Setarea mediului de digitizare;

4.3. Digitizarea elementelor planimetrice.

Etapa 5:Prelucrarea datelor grafice

5.1. Curațarea datelor grafice;

5.2. Crearea topologiei;

Etapa 6: Atașarea datelor alfanumerice la proiectul curent

6.1. Definirea tabelelor;

6.2. Transmiterea datelor din centroid in contur;

Etapa 7: Interogări în mediul GIS

7.1. Interogări de localizare a informației;

7.2. Interogări dupa proprietățile obiectelor;

7.3. Interogări dupa object data;

Etapa 8: Generări de hărți tematice

8.1. Harta tematică pe tip de folosință;

8.2. Harta tematică pe proprietate;

8.3. Harta tematică pe altitudini;

4

Etapa 1.Analiza informatiilor grafice existente

1.1. Analiza informatiilor grafice din interiorul cadrului geographic al trapezului

Nomenclatura trapezului: L-35-44-D-b-2-I Sistemul de proiectie: Proiectie Stereografica 1970Sistem de referinta: Marea BalticaNomenclaturi vecine: N:L-35-44-B -d-2-III S: L-35-44-D-b-2-III E: L-35-44-D-b -2-II V: L-35-44-D-b-1-IIAerofotografierea executata in anul 1974Reperajul executat de IGFCOT in anul 1975Descifrarea executata de IGFCOT in anul 1975Originalul de teren intocmit de IGFCOT in anul 1976Originalul de editare executat de IGFCOT in anul 19877Imprimat de IGFCOT in anul 1981

Scara de reprezentare a foii de plan este de 1:5 000 unde se reprezinta forma geometrica si dimensiunile elementelor de planimetrie, precum si relieful terenului prin formele sale, iar echidistanta curbelor de nivel este de 2,5 m. Trapezul este pozitionat în judetul Vaslui si cuprinde teritoriul comunei Bunesti- Averesti formata din C.A.P. Bunesti si din C.A.P. Averesti, respectiv judetul Iasi ce cuprinde comuna Dolhesti si Ocolul Silvic Dobrovat Iasi Descrierea elementelor de continut ale trapezului se face pentru a avea o imagine de ansamblu asupra continutului informatiei si dispunerea ei din punct de vedere goegrafic pe spatial respectiv. Relieful este unul de podis cu dealuri reprezentat prin curbe de nivel cu echidistanta de 2,5 m, avand valori cuprinse intre 150 m 280 m. : arabil (A) 70%, fanete (F) 6% , pasuni (P)13%, vii (V) 10%, , paduri si alte terenuri

5

cu vegetatie forestiera (PDt) 1%, curti si curti constructii (CC), drumuri (DR) si drumuri de exploatare (DE).Caile de comunicatii sunt reprezentate de drumuri judetene si comunale cu latimi intre 3 m si 8m

Etapa 2: Determinarea coordonatelor geografice elipsoidale ϕ și λ ale trapezului

2.1 Transformarea coordonatelor ϕ și λ în coordonate plane X,Y prin metoda coeficienților constanți pe baza nomenclaturii foii de

plan L-35-44-D-b-2-I la scara 1: 5000

Incadrarea trapezului pe foile de harta (1:1 000 000-1:5 000)

Reprezentarea grafică a unei porțiuni din suprafața terestra se face în mod obișnuit pe mai multe foi de hartă sau de plan, în funcție de scara,de marimea teritoriului și de proiecția folosită.Pentru identificarea foilor de hartă și de plan editate în proiecția stereografică 1970 s-a folosit un sistem de numerotare format din litere și cifre ce poartă denumirea de nomenclatură.

Din punctul de vedere al utilizării,nomeclatura sau titlul hărții este propriu fiecărei scări și fiecărei proiecții cartografice. Se menționează ca nomenclatura foilor de hartă sau planurilor topografice întocmite anterior în proiectia Gauss s-a folosit și în actuala proiecție stereografică 1970, cu excepția foilor de plan la scara 1:2 000, la care au fost modificate dimensiunile trapezului.

Nomenclatura foilor harții internaționale la scara 1:1 000 000 s-a stabilit țn funcție de împărțirea convenționala a întregii suprafețe a globului terestre în zone și fuse geografice.

Astfel, prin trasarea de paralele la ecuator din 40 in 40 pe latitudine, s-a realizat împărțirea globului în zone geografice,care s-au numerotat cu literele A, B, ….V, începând de la ecuator până la paralelul de +880 la nord și, respectiv,-880 la sud. în mod asemanător,prin trasarea de meridiane din 60 în 60 pe longitudine s-au obținut 60 fuse geografice, care s-au numerotat de la

6

1 la 60 începand de la meridianul de 1800,(opusul meridianului Greenwich) în sensul de la vest către est. Deci, fiecare foaie de hartă la scara 1:1 000 000 corespunde unui trapez ale cărui dimensiuni sunt de 40 pe latitudine si de 60

pe longitudine. Prin aceasta împărțire în zone și fuse s-au obținut câte 1320 trapeze la scara 1 000 000 pentru fiecare emisfera nord și de sud.

Fig.2.1. Nomenclatura foilor de hart ă la scara 1:500000, la scara 1:250000 și la scara 1:100000

Pentru determinarea nomenclaturii foilor de hartă la scara 1: 50 000, se consideră trapezul la scara 1: 100 000, cu dimensiunile 20' pe latitudine și de 30' pe longitudine, care se împarte în 4 părți (2 x 2) la scara 1:50 000 cu dimensiunile de 10' pe latitudine și de 15' pe longitudine, ce se notează cu literele A, B, C, D.

Nomenclatura unei foi de hartă la scara 1:50 000 se compune din nomenclatura foii la scara 1:100 000 și din litera corespunzătoare zonei: L-35-44-B .

7

Prin împărțirea foii de hartă la scara 1: 50 000 în 4 părți (2 x 2) se obțin trapezele la scara 1:25 000, cu dimensiunile de 5' pe latitudine 7'30" pe longitudine, ce se notează cu literele a, b, c,

Fig.2.2. Nomenclatura foilor de hart ă la scara 1:50000 și la scara 1:25000

Pentru planul la scara 1:10 000 se împarte foaia de hartă la scara 1:25 000 în 4 părți (2 x 2) cu dimensiunile de 2'30" pe latitudine și 3'45" pe longitudine, care se notează cu cifrele arabe 1, 2, 3, 4.

Nomenclatura foilor la scara 1:10 000 se compune din nomenclatura hărții la scara 1:25 000 și cifra arabă corespunzătoare zonei: L-35-44-D-b-2.

Pentru planul la scara 1:5 000 se împarte foaia de la scara 1:10 000 în 4 părți (2 x 2) cu dimensiunile de 1'15" pe latitudine și de 1'52",5 pe longitudine, iar fiecare trapez se notează cu cifrele romane I, II, III, IV.

Nomenclatura planurilor la scara 1:5 000, se compune din nomenclatura planului la scara 1:10 000 și cifra romană corespunzătoare zonei: L-35-44-D-b-2-I.

8

Fig.2.3. Nomenclatura foilor de hart ă la scara 1:1 0000 și la scara 1:5 000

Astfel prin calculul valorilor colțurilor trapezelor rezultă coordonatele geografice ϕ,λ ale trapezului L-35-44-D-b-2-I la scara 1:5 000 :

Tabelul 2.1

Nr.pct.

Poz.pct.

Coordonate geografice

(o ‘ “)

(o ‘ “)

1 NV 46o 50’ 00’’ 27o 56’ 15’’2 NE 46o 50’ 00’’ 27o 58’ 07’’.53 SV 46o 48’ 45’’ 27o 56’ 15’’4 SE 46o 48’ 45’’ 27o 58’ 07.5’’

9

Fig.2.4. Nomenclatura foilor de hart ă la scara 1:5 000

Calculul coordonatelor rectangulare STEREO-70 pe plan

tangent (XTG,YTG ) , din coordonate geografice (φ,λ) ale

colturilor trapezelor de pe elipsoidul de referinta

Krasovski.

Pe baza coordonatelor geografice ale colţurilor trapezelor de pe

elipsoidul de referinţă Krasovski se efectuează calculul coordonatelor

rectangulare Stereo – 70 pe plan tangent (XTG,YTG ) cu formulele cu

coeficienţii constanţi de forma:

XTG = ( a00 + a10f + a20f2 + a30f3 + a40f4 + a50f5 +a60f6 ) 1.000 +

( a02 + a12f + a22f2 + a32f3 + a42f4 )l2 +

( a40 + a14f + a24f2 ) l4 +

( a06 ) l6 +………

YTG = ( b01 + b11f + b21f2 + b31f3 + b41f4 + b51f5 ) 1,000 +

( b03 + b13f + b23f2 + b33f3 ) l3 +

( b05 + b15f ) l5 + ……….

10

unde:

aij , bij - coeficienţi constanţi cu valori pozitive şi negative calculate în funcţie

de coordonatele geografice ale punctului central al proiecţiei Stereo – 70 şi

de parametri geometrici ai elipsoidului de referinţă Krasoski.

f, f2,…,f6 - diferenţele dintre latiutdinile punctelor considerate de pe elipsoid

1, 2,…,n şi latitudinea punctului central ϕ0 = 460 .

f=10-4∙∆φ''=10-4(φ-φo)

l, l2,…,l6 - diferenţele dintre longitudinile punctelor considerate de pe

elipsoid 1, 2,…,n şi longitudinea punctului central λ0= 250 .

l=10-4∙∆λ''=10-4(λ-λo)

Pentru calculul coeficienţilor constanţi aij , bij s-au folosit următoarele

expresii :

a00 = 0.000000

a10 = N0 (1- η02 + 4η0

4 - 6η06) ¿¿ = 308 758.957 9813

a20 = 32 N0t0η0

2 (1-2η02) ¿¿ = 75.358 4967

a30 = 1

12 N0 (1+ 4η0

2- 6t 02- 9η0

4+ 42t 02η0

4) ¿¿ = 60.216 273

300

Cu ajutorul formulelor cu coeficienţi constanţi calculaţi pentru ϕ0 = 460

unde s-au menţinut şi termenii de ordinul VI se poate efectua transformarea

coordonatelor geografice în coordonate rectangulare plane Stereo – 70

pentru orice punct situat între latitudinile extreme de N şi S ale României ce

sunt cuprinse în intervalul de 500-420 latitudine nordică.

Operaţiile de transformare a coordonatelor (φ, λ) in coordonate STEREO-70

pe plan tangent (XTG, YTG), se rezolvă, în următoarea succesiune, înscriindu-

se mai întâi :

11

Numărul punctului: 1,2,3,4;

Nomenclatura trapezului: L-35-44-B;

Scara de reprezentare;

Coordonatele geografice (φ,λ) ale punctului.

`Se calculează diferenţele pe latitudine (Δφ) şi pe longitudine (Δλ) dintre

coordonatele geografice ale colţurilor trapezului şi ale punctului central , cu

ajutorul relatiilor:

{Δϕ=ϕ−ϕ0 ¿ ¿¿¿ in care:

i=1,4

Fig. 2.5. Coordonatele geografice (ϕ, λ ) ale col ţ urilor trapezului geodezic cu nomenclatura L-35-44-D-b-2-I la scara 1:5 000

Se transformă diferenţele pe latitudine (Δφ) şi pe longitudine (Δλ) din

grade, în secunde, după care , se exprimă sub forma:

f=Δϕ cdot 10 rSup { size 8{ - 4} } } { ¿şi l=Δλ cdot 10 rSup { size 8{ - 4} } } { ¿

În coloana 1, se calculează şi se înscriu valorile: f,f2,f3,f4,f5,si f6, pentru

rezolvarea abscisei XGT şi valorile f, f2, f3, f4,si f5 pentru rezolvarea ordonatei

YGT , cu un număr de nouă zecimale;

12

În coloana 6 se calculează şi se înscriu valorile l2,l4si l6, pentru

rezolvarea abscisei XTG şi valorile l,l3,si l5, pentru rezolvarea ordonatei YTG, cu

un număr de nouă zecimale;

În coloanele 2-5, pe liniile 1, f, f2,..., f6 pentru XTG şi pe liniile 1,f,f2,...,f5

pentru YTG,sunt înscrise valorile coeficienţilor constanţi aij , bij cu un număr de

nouă zecimale;

Pentru rezolvarea formulelor cu coeficienţi constanţi, se notează

expresiile din parantezele membrului 2 al ecuaţiilor (XTG,YTG ) cu S0, S2, S4,

S6, ce se calculează ca subtotaluri in coloanele 2,3,4,5 şi respectiv, S1, S3, S5

ce se calculează în mod similar, în coloanele 2,3,4 din tabelul 3.1, conform

relaţiilor de mai jos:

S0=(a00+a10f+a20f2+a30f3+a40f4+a50f5+a60f6)

S2=(a02+a12f+a22f2+a32f3+a42f4)

S4=(a04+a14f+a24f2)

S6=(a06)

S1=(b01+ b10f+b21f2+b31f3+b41f4+b51f5)

S3=(b03+b13f+b23f2+b33f3)

S5=(b05+b15f)

Se efectuează produsele dintre sumele S0, S2, S4, S6 şi valorile l2,

l4 şi l6 din coloana 6, care se înscriu cu un număr de nouă zecimale în

coloana R, ca rezultate parţiale: r0, r2, r4, şi r6.

Se efectuează produsele dintre sumele , S1, S3, S5 şi valorile l, l3,si

l5 , din coloana 6, ce se înscriu cu acelaşi număr de nouă zecimale în

coloana R, ca rezultate parţiale: r1, r3,si r5.

13

Se însumează rezultatele parţiale din coloana R, pe baza cărora, se

obţin valorile coordonatelor stereografice din planul tangent, cu ajutorul

relaţiilor:

{XTG=r0+r2+r4+r6 ¿ ¿¿¿

2.2. Calculul coordonatelor rectangulare plane Stereo – 70

din planul secant unic-1970 (X SEC,Y SEC )

Pentru trecerea coordonatelelor rectangulare plane Stereo–70 din plan

tangent (XTG , YTG) în plan secant (XSEC,YSEC ) se face înmulţirea coordonatelor

calculate în planul tangent, cu coeficientul de reducere la scara sau factorul

de scara (C).

XSEC=C*XTG=0.999 750 000*XTG

YSEC=C*TTG=0.999 750 000*YTG

Valorile numerice ale coordonatelelor rectangulare plane Stereo–70

din plan secant (XSEC , YSEC ) se înscriu în coloana R (3 zecimale) după care se

face trecerea coordonatelor din sistemul de axe cu originea în polul

proiecţiei Stereo–70 în sistemul de axe translat folosind relaţiile:

X ¿ 70>¿¿=X 0+XSEC

Y ¿70>¿¿=Y 0+Y SEC

unde X0=500 000.000 m şi Y0=500 000.000 m

14

Coordonatele rectangulare plane Stereo–70 obţinute pentru

colţurile trapezului se vor înscrie în coloana R (3 zecimale) a

tabelului 2.1

Coordonatele rectangulare plane ale colţurilor trapezelor în

proiecţia Stereo–70 se obţin prin transformarea coordonatelor

geografice ale punctelor respective pe baza formulelor cu coeficienţi

constanţi cu o precizie de ±0,001 m.

Nr.pct.

Poz.pct.

Coordonate geografice

(o ‘ “)

(o ‘ “)

1 NV 46o 50’ 00’’ 27o 56’ 15’’2 NE 46o 50’ 00’’ 27o 58’ 07’’.53 SV 46o 48’ 45’’ 27o 56’ 15’’4 SE 46o 48’ 45’’ 27o 58’ 07.5’’

15

Etapa 3: Definirea parametrilor proiectului și georeferențierea trapezului

Definirea parametrilor de lucru ai proiectului se referă la configurarea mediului de lucru a platformei GIS. Acest lucru presupune următoarele aspecte:

Selectarea unităţii de măsură, a numărului de zecimale care vor fi ataşate, tipul unităţii unghiulare şi axa faţă de care se măsoară unghiurile pe platforma CAD;

Definirea parametrilor sistemului de proiecţie;

3.1. Definirea sistemului de proiecţie al aplicatiei

Sistemul de proiecţie este modalitatea de reprezentare a suprafeţei pământului pe o suprafaţă plană. Autodesk Map dispune de aproape toate sistemele de proiecţie existente în lume. Definirea unui sistem de proiecţie presupune parcurgerea unor paşi de lucru,care sunt descrişi în continuare.

Map-Tools-Define Global Coordinate System

Se activează fereastra Global Coordinate System Manager(fig.4.1)după care apasă butonul Category Manager.Se activează fereastra Coordinate System Category Manager, care conţine toate categoriile de sisteme de coordonate existente.

16

Fig.3.1 Activarea ferestrei Global Coordinate System Manager

În fereastra Global Coordinate System Manager se apasă Category Manager. Pentru definirea unui nou sistem de proiecţie se apasă butonul New. Este activată fereastra New Category (fig.3.2).

17

Fig.3.2. Activarea ferestrei New Category ş i denumirea noului sistem de proiec ţ ie

În dreptunghiul Category Name se trece numele noului sistem de proiecţie (de exemplu România STEREO),apăsându-se apoi OK,pentru a confirma selecţia .

18

Se revine în fereastra Coordinate System Category Manager şi se apasă butonul Close pentru a închide fereastra. Se revine în fereastra Global Coordinate System Manager şi se lansează procedura de definire a parametrilor noului sistem de proiecţie .

Definirea noului sistem de coordonate se face prin selectare,în dreptunghiul Category, a numelui categoriei (România- Stereo),apoi se apasă butonul Define(fig.3.3).

19

Fig.3.3 Definirea noului sistem de coordonate

Se activează fereastra Define Global Coordinate System(fig.3.3)şi prin intermediul acesteia se definesc parametrii sistemului de proiecţie.Această fereastră conţine două taburi denumite General şi Projection, utile în definirea caracteristicilor proiecţiei.Pentru definirea sistemului de proiecţie Stereo-70 al României se procedează astfel:

se înscrie numele sistemului în dreptunghiul Code ,care poate fi un cuvânt oarecare (ST-70);

în dreptunghiul Units se selectează unitatea de măsură (metru); în dreptunghiul Description se înscrie denumirea sistemului de

proiecţie explicitată (de exemplu : Stereografică oblică) Pentru selectarea tipului sistemului de coordonate există două opţiuni:

GeodeticNon-geodetic

Opţiunea Geodetic selectează Datum-ul sistemului de coordonate.Se lansează fereastra Select Datum (fig 3.4).Se selectează opţiunea Pulkovo 1942 Hungary and Romania în caseta Datums. Se apasă butonul OK pentru a confirma selecţia.

20

Fig. 3.4 Lansarea ferestrei Select Datum

Opţiunea Non-Geodetic permite selectarea elipsoidului sistemului de coordonate. Se marcheazpă opţiunea Non-Geodetic şi se apasă butonul Select. Se activează fereastra Select Ellipsoid , care conţine inventarul elipsoizilor definiţi în mediul Autodesk(fig.3.5).

21

Fig.3.5 Activarea ferestrei Select Ellipsoid

Se alege elipsoidul Krasovsky 1940/1948 şi se apasă butonul OK pentru a confirma selecţia .Astfel este reactivată fereastra Define Global Coordinate System unde sunt afişate datele definite anterior (fig.3.6).

Fig. 3.6 Reactivarea ferestrei Define Global Coordinate System

Se apasă tab-ul Projection şi se definesc parametrii sistemului de coordonate.Se procedează astfel: (fig.3.7)

se alege tipul proiecţiei (Oblique Stereographic), din dreptunghiul Projection;se înscriu coordonatele originii false (500 000,500 000),în

dreptunghiurile Northing şi Easting;se înscrie valoarea coordonatei geografice pe latitudinea originii

sistemului de coordonate (46 grade),în dreptunghiul Origin Latitude;

22

se înscrie valoarea coordonatei geografice pe longitudinea originii sistemului de coordonate(25 grade),în dreptunghiul Origin Longitude;

se înscrie valoarea coeficientului de reducere la scară (0,99975),în dreptunghiul Scale reduction.

Fig. 3.7.Definirea parametrilor sistemului de coordonate

Se apasă butonul OK pentru a confirma toate comenzile efectuate după care se revine în fereastra Global Coordinate System Manager.În această fereastră este afişat şi noul sistem de proiecţie definit.Se apasă butonul Close şi se inchide fereastra

Sistemul de proiec ţ ie stereografic –1970 are la bază principiile şi formulele aplicate şi în sistemul de proiecţie stereografic – 1930, ce au fost definite de geodezul francez H.Roussilhe, în 1924. Parametrii proiecţiei stereografice –1970 au fost determinaţi în funcţie de elementele elipsoidului de referinţă, de poziţia punctului central Qo (φo,λo), şi de adâncimea planului secant unic faţă de planul tangent din punctul central.

23

Proiec ţ ia stereografic ă – 1970 , este o proiecţie azimutală perspectivă oblică conformă, pe plan secant, care păstrează nedeformate unghiurile, dar deformează radial, lungimile şi suprafeţele

3.2. Atașarea si stemului de proiectie;

Oricărui proiect S.I.G. îi pot fi atașate diferite sisteme de proiecție, pentru a putea integra datele din alte sisteme sau pentru a exporta date către acestea.Pentru atașarea la proiectul curent a sistemului de proiecție definit în aplicația unu, pașii de lucru sunt descriși în continuare .

1. Map- Tools – Assign Globale Coordinate System ( figura 3.8.)

24

Fig. 3.8. Activarea funcției Coordinate Sytem

Aceeași funcție poate fi lansată din meniul scurt la ferestrei Workspace : Select Drawing – Coordinate Sytem. Se lansează fereastra Assing Global Coordinate System, prin intermediul căreia se selectează sistemul de coordinate ( figura 3.9.)

3.3. Definirea cadrului geografic și a caroiajului rectangular

Pentru definerea cadrului geografic și a caroiajului rectangular se parcurg următoarele etape :

1. Alegem punctele pentru georeferențiere, acesta puncte pot fi : colțurile trapezelor, punctele de intersecție dintre rețeaua rectangulară și cadrul geografic, punctele de intersecție dintre liniile rețelei rectangulare;

2. Trasăm conturul trapezului cu o polilinie ce unește punctele colțurilor;

25

Fig. 3.10. Afișarea codului sistemului de coordinate selectat

3. Trasăm caroiajul kilometric corespunzător scării 1 : 5 000 pornind de la un punct de coordonate rotunjite la 500 000 din apropierea unuia din colțurile trapezului, în acest punct se trasează două perpendiculare corespunzătoare axelor OX și OY, iar în continuare se vor trasa paralele la aceste drepte din 500 m în 500 m.

4. Cu ajutorul funcției Boundary Trim se decupează extensiile care depășesc conturul cadrului geografic al trapezului.

„

Figura 3.11. Meniul funcției Boundary Trim26

Figura 3.12. Înainte și dup ă Boundary Trim

Georeferențierea trapezelor scanate se realizeaza în două etape și anume : 1. În prima etapă se realizeaza georeferențierea aproximativă folosind funcția Rubber Sheet din mediul AutoCAD MAP .2.În cea de-a doua etapă se realizeaza georeferențierea riguroasă în mediul GTX, pe cele patru colțuri ale trapezului și intersecția caroiajului rectangular cu cadrul geografic al trapezului.

3.4. Inserarea trapezului scanat în mediul GIS

Pașii pentru inserarea trapezelor scanate în mediul AutoCAD Map sunt: Insert → Raster Image Reference , se va lansa fereastra dialog Select Reference File. După selectarea imaginii se apasă butonul Open, lansându-se o nouă fereastră dialog Attach Image unde se pot defini o serie de parametri cum ar fi punctul de inserare al imaginii, scara și unghiul de rotire. După terminarea selecției și definirea parametrilor mentionați mai sus se apăsa butonul OK.Aducerea trapezelor scanate în mediul Autodesk MAP se prezintă în figura 3.11.

27

Figura 3.13. Modul de inserare a unei imagini raster

După inserarea imaginii se măsoara laturile și diagonalele trapezelor în mediul AutoCAD Map cu ajutorul funcției Dist. Această funcție se lansează din linia de comandă și cere punctarea a două puncte (colțurile trapezelor) cu ajutorul mouse-ului.

Prin compararea dimensiunilor măsurate a laturilor și diagonalelor trapezelor cu valorile lor rezultate prin calcul analitic din coordonate au rezultat diferențe sub formă de erori pentru fiecare dimensiune în parte.

3.5.Georeferențierea trapezului scanat

Georeferențierea este procesul prin care informația grafică obținută

prin scanare este adusă pe poziția ei spațială. Această etapă este foarte

importantă deoarece asigură acuratețea și continuitatea informației grafice.

Pentru georeferențierea informației grafice scanate se parcurg

următoarele etape :

Alegem punctele pentru georeferențiere, acesta puncte pot fi :

colțurile trapezelor, punctele de intersecție dintre rețeaua rectangulară

și cadrul geografic, punctele de intersecție dintre liniile rețelei

rectangulare;

Trasam conturul trapezului cu o polilinie ce unește punctele colțurilor;

Trasam caroiajul kilometric corespunzător scării 1 : 5 000 pornind de la

un punct de coordonate rotunjite la 500 000 din apropierea unuia din

colțurile trapezului, in acest punct se traseaza 2 perpendiculare

corespunzătoare axelor OX și OY, iar în continuare se vor trasa paralele

la aceste drepte din 500 m în 500 m.

3.5.1. Georeferențierea în mediul Autodesk Map 2010

28

Funcția de georeferențiere din AutoCAD MAP 2010 asigură o precizie

mică pentru informația grafică de tip raster, realizându-se astfel

georeferențierea aproximativă.

Procedura de lucru este următoarea:

Se deschide fișierul care conține conturul trapezului vector, lăsând

activ doar layer-ul „contur_trapez”, iar imaginea raster se încărca pe

stratul „imagine_raster” astfel: Insert → Raster Image

Reference → Attach → Fișier Imagine → OK → punctare în spațiul

ecranului → Enter;

Se incepe georeferențierea, care este descrisă în continuare:

Map → Tools → Rubber Sheet → punctare colț 1 → punctare

destinație 1’ → punctare colț 2 → punctare destinație

2’ → punctare colț 3 → punctare destinație 3’ → punctare colț

4 → punctare destinație 4’ ;

29

3.5.2. Georeferențierea în GTX

GTX este un software de prelucrare a imaginilor scanate,

instalandu-se pe platforma AutoCAD. Prin intermediul acestui soft imaginile

scanate pot fi georeferențiate cu o acuratețe ridicată, deoarece se pot folosi

un număr mai mare de puncte pentru constrângerea acestora.

30

Pentru georeferențierea trapezelor scanate în mediul GTX s-au parcurs

următorii pași :

Se deschide fișierul cu imaginea georeferențiată anterior în AutoCAD

MAP 2011;

Din meniul bară se alege fucția GTXEnhance → Warp (figura)

Se lansează funcția de georeferențiere Warp → Add Point Pairs

(figura) după care se procedează asemănător ca în mediul AutoCAD

MAP 2010, unde s-a folosit funcția Rubber Sheet, punctând punctul

sursă și punctul destinați

După terminarea punctării se apasă butonul Warp și astfel imaginea va

fi constrânsă pe punctele care au fost definite anterior.

După georeferențiere se realizează decuparea imaginii scanate dupa

cadrul geografic al trapezelor deoarece informația din afara acestuia nu este

necesară.

Pentru decuparea imaginii scanate am procedat astfel :

Din meniul bară se alege opțiunea Modify → Clip → Image (figura );

31

Se selectează cu ajutorul cursorului trapezul scanat;

Se alege decuparea Poligonal și pentru confirmare tasta Enter;

Se punctează colțurile trapezului, și apoi se tastează Close, după care

trapezul este decupat (figura 5).

Figura 3. Lansarea funcției pentru decuparea imaginii scanate

Etapa 4: Vectorizarea elementelor planimetrice și altimetrice ale trapezului

Digitizarea în spaţiul ecranului se poate face în două moduri:1. Digitizare cu ataşare de date obiect ( Object Data );2. Digitizare fără ataşare de date obiect.

Pentru oricare din cele două moduri alese de digitizare se presupune parcurgerea a două etape:

a. Setarea mediului de digitizare ;b. Digitizarea propriu-zisă.

În cazul trapezului L-35-44-D-b-2-I s-a folosit digitizarea fară ataşare de date, aceasta făcându-se ulterior, după terminarea procesului de digitizare.

4.1. Definirea straturilor de lucru

Fişierul Autocad cu trapezul georeferenţiat salvat sub denumirea L-35-44-D-b-2-I va conţine următoarele layere (straturi) cu informaţii :

ax_drum ,de culoare galbenă;cadru_interior ,de culoare verde;caroiaj ,de culoare rosie;

32

centroizi_folosinte ,de culoare alba;curbe_nivel, de culoare magenta;categorii folosinte ,de culoare maro;hidrografia ,de culoare albastra;fir apa ,de culoare albastra;raster ,de culoare albă;nomenclatură, de culoare albă.

Figura 4.1-Straturi de lucru (layere)

4.2. Setarea mediului de digitizare

Paşii de lucru pentru setarea mediului de digitizare sunt descrişi în continuare:

1) Map – Data Entry – Digitize Setup 2) Este activată ferastra de setare a mediului de digitizare – Digitize

Setup (Figura 4.2)3) În această fereastră au loc următorii paşi:

se marchează opţiunea Linear pentru digitizarea obiectelor liniare;se alege stratul în care va fi ataşata informaţia digitizată, în caseta Create On Layer;se alege tipul de linie pentru digitizare, în caseta Linetype (BYLAYER);

33

se marchează opţiunea 2D pentru digitizare plană.4) Se apasă butonul OK pentru a închide fereastra şi pentru a termina

procesul de setare a mediului de digitizare.

Figura 4.2. Activarea ferestrei Digitize Setup

4.3. Digitizarea elementelor planimetrice

34

Digitizarea este un proces de achiziţie a datelor de pe planuri şi hărţi şi transformarea acestora în format digital vectorial. Digitizarea se poate face pe tableta digitizoare sau în spaţiul ecranului.

Digitizarea în spaţiul ecranului este mai avantajoasă deoarece, datorită funcţiilor de mărire (ZOOM) a informaţiei grafice, precizia de punctare este mai bună si racordările sunt mai precise.

Digitizarea este un proces simplu, dar care necesită atenţie şi concentrare mare la operaţia de punctare şi de ataşare a datelor.

Procedura este descrisă în continuare:

1) Map – Data Entry – Digitize 2) În linia de comandă apare un mesaj care cere să se precizeze primul

punct al digitizării , moment în care începe punctarea cu mouse-ul pe un contur al trapezului scanat .

3) Când primul contur este terminat se tastează Enter.

După fiecare Enter tastat, operaţia se va repeta. În final va rezulta un trapez cu elemente vector şi cu date ataşate.

35

Etapa 5:Prelucrarea datelor grafice

5.1. Curațarea datelor grafice

Curăţarea desenului reprezintă procesul de eliminare a erorilor rezultate în urma digitizării.

Paşii necesari realizării acestui proces sunt:

Map – Tools – Drawing Cleanup

Se va lansa ferestra Drawing Cleanup – Select Object unde vor fi alese opţiunile de curăţare a desenului (figura 5.1).

Figura 5.1. - Lansarea ferestrei Drawings Cleanup – Select Objects

Aceasta conţine următoarele funcţii:

Funcţia Select Object – aceasta afişând două opţiuni de selecţie a obiectelor din desen:

Select all – pentru a selecta automat toate elementele; Select manually – pentru a selecta manual obiectele dorite a fi

curăţate.

36

În dreapta casetei Layers se va apăsa simbolul respectiv pentru a alege Layere-le (straturile) care vor fi curăţate după care se va apăsa butonul Select pentru a confirma selecţia.

Se va apăsa butonul Next pentru a trece la următoarea funcţie.

Funcţia Cleanup Actions care va afişa opţiunile de selecţie şi parametrii de curăţare a erorilor. Această fereastră conţine următoarele zone:

Cleanup Actions în care sunt afişate funcţiile de curăţare a erorilor; Selected Actions în care sunt transferate funcţiile pentru fiecare tip

de eroare prin acţionarea butonului Add Cleanup Parametres în care se va defini mărimea toleranţei, care va

fi folosită pentru eliminarea erorii selectate.Funcţiile disponibile pentru eliminarea erorilor sunt:

1. Delete Duplicates – elimină liniile duble aflate la o distanţă impusă prin toleranţă;

2. Erase Short Object – elimină obiectele grafice scurte situate sub o toleranţă impusă;

3. Break Crossing Object – întrerupe două linii care se intersesctează şi crează un nod;

4. Extend Undershoots – prelungeşte o linie mai scurtă până în punctul de intersecţie cu o altă linie;

5. Apparent Intersection – prelungeşte două linii până în punctul lor de intersecţie, aflat sub o toleranţă impusă;

6. Snap Clustered Nodes – uneşte în acelaşi nod capete de linii situate într-o toleranţa dată;

7. Disolve Pseudo Nodes – elimină nodurile false;8. Erase Dangling Objects – şterge capete de linii aflate în afara unor

contururi poligonale;9. Simplify Objects – elimină unele dintre vertexturile unei polilinii;10. Zero Length Object – şterge obiectele cu lungime zero;11. Weed Polylines – reduce numărul de puncte ale unei polilinii

3D.

În figura 5.2 sunt evidenţiate funcţiile de curăţare şi toleranţele folosite la curăţarea trapezului L-35-44-D-b-2-I .

37

Figura 5.2- Func ţ iile de cur ăţ are a erorilor – Cleanup Actions

După transferul succesiv al funcţiilor în partea dreaptă se vor stabili toleranţele şi se va apăsa butonul Next pentru a trece la următoarea funcţie.

Funcţia Cleanup Methods care va deschide fereastra cu acelaşi nume.

Această fereastră conţine următoarele opţiuni: Modify original objects – va realiza curăţarea desenului cu

modificarea obiectelor originale; Retain original objects and create new objects – va realiza

curăţarea desenului reţinând obiectele originale si creând obiecte noi; Delete original objects and create new objects – va realiza

curăţarea desenului ştergând obiectele originale şi creând obiecte noi; Convert selected objects – conţine opţiuni prin care se pot

transforma toate elementele grafice într-o singură entitate (polilinie);Se va alege prima metodă de curăţare şi se vor marca toate opţiunile de

conversie ale obiectelor (figura 5.3).

38

Figura 5.3 – Selectarea metodelor de cur ăţ are – Cleanup Methods

Apoi se apasă butonul Next şi se va lansa următoarea funcţie.

Funcţia Error Markers care conţine opţiuni de selecţie a simbolului de reprezentare şi a culorii pentru fiecare tip de eroare. Această funcţie va fi activă doar prin selectarea opţiunii Interactive din cadrul ferestrei funcţiei Select Actions.

Tot aici se va selecta modul de ştergere a simbolurilor, iar în caseta Marker size se înscrie mărimea de reprezentare a simbolurilor (Figura 5.4).

Figura 5.4 –Fereastra func ţ iei Error Markers

39

Se apasă Finish iar în cadrul desenul vor apărea erorile, care se vor corecta. După corectarea acestora desenul va fi curăţat.

5.2. Crearea topologiei

Topologia reprezintă un set de relaţii dintre grupuri de noduri, legături şi poligoane. Definirea unei topologii reprezintă de fapt stabilirea de conexiuni între aceste elemente.

Numai după parcurgerea procedurii de curăţare a desenului folosind funcţiile Drawing Cleanup se definesc topologiile.

Există trei tipuri de topologii: Topologia de nod (Node) Topologia de reţea (Network) Topologia poligonală (Polygon)

Topologia de nod este un sistem de obiecte punct (noduri), relaţionate, folosit pentru a analiza legăturile dintre aceste puncte (de exemplu borne geodezice, fântâni etc). Într-o topologie de nod datele sunt ataşate fiecarui punct.

Topologiile de re ţ ea sunt sisteme alcătuite din noduri interconectate prin obiecte grafice de tip polilinii, arce sau linii şi care sunt numite legături. Elementele grafice de tip retea cărora li se aplică topologia de reţea sunt:

reţelele de distribuţie reţeaua hidrograficăreţeaua de drumuri (străzi)

Topologia poligonal ă reprezintă un ansamblu de poligoane, alcătuit din legături care formează contururi poligonale şi opţional poate conţine noduri. Topologia poligonală se aplică tuturor elementelor grafice care reprezintă contururi închise cum ar fi:

folosinţe soluriconstrucţii

Paşii necesari definirii unei topologii sunt următorii:

1. Map – Topology – Create Se lansează fereastra de creare a topologiei Create Node Topology-

Select Topology Type2. Se va alege tipul de topologie dorit (Node, Network, Polygon).

Topologia de re ţ ea

40

Pentru crearea topologiei hidrografie s-a folosit topologia de tip reţea.

Paşii necesari definirii acestei topologii sunt următorii:1. Se curaţă desenul L-35-44-D-b-2-I conform etapei anterioare;2. Se lasă deschise doar layere-le (straturile) Hidrografie ;3. Se lansează funcţia de creare a topologiilor Map – Topology – Create

care activează fereastra de selecţie a tipului de topologie şi denumirea acesteia în câmpul Topology name – Hidrografie (Figura 5.5);

Figura 5.5 – Fereastra de selec ţ ie a tipului de topologie

4. Se apasă butonul Next pentru a lansa fereastra cu opţiuni a funcţiei Select Links.

5. Se marchează opţiunea Select All pentru selectarea automată a tuturor obiectelor grafice şi se alege în caseta Layers stratul cu obiectele grafice (Figura 5.6);

41

Figura 5.6. – Fereastra func ţ ie i Select Links

6. Se apasă butonul Next pentru a lansa următoarea funcţie denumită Select Nodes care este folosită pentru selectarea opţiunilor de căutare a nodurilor reţelei;

7. Se bifează opţiunea Select Manually pentru selectarea manuală a nodurilor reţelei (Figura 7.7);

8. Se apasă butonul Next pentru a lansa următoarea funcţie denumită Create New Nodes;` în caseta Layers stratul cu obiectele grafice (Figura 5.10);

42

Figura 5.10. – Fereastra func ţ iei Select Links

1. Se apasă butonul Next pentru a lansa următoarea funcţie denumită Select Nodes şi se bifează opţiunea Select All pentru selectarea automată a nodurilor (Figura 5.11);

Figura 5.11. – Fereastra func ţ iei Select Nodes

2. Se apasă butonul Next pentru a lansa următoarea funcţie denumită Create New Nodes (Figura 5.12);

43

Figura 5.12. – Fereastra func ţ iei Create New Nodes

3. Se apasă butonul Next pentru a lansa următoarea funcţie denumită Select Centroids şi se marchează opţiunea Select Manually (Figura 7.13).

Figura 5.13. – Fereastra func ţ iei Select Centroids

4. Se apasă butonul Next pentru a lansa următoarea funcţie denumită Create New Centroids;

5. Se marchează opţiunea Create Missing Centroids pentru a plasa automat centroizi în poligoanele goale, iar apoi se alege stratul pe care vor fi creaţi aceşti centroizi (centroizi_folosinţe) şi se aleg pentru reprezentarea centroizilor simbolurile ACAD-POINT (Figura 5.14);

44

Figura 5.14 – Fereastra func ţ iei Create New Centroids

6. Se apasă butonul Next pentru a lansa următoarea funcţie denumită Error Markers care conţine opţiuni de selecţie a simbolului de reprezentare şi a culorii pentru fiecare tip de eroare (Figura 5.15);

7. Se marchează următoarele opţiuni:

Highlight errors – supraluminează simbolul care marchează eroarea;Mark errors with blocks – marchează erorile prin simboluri block;Marker size – dimensionează mărimea simbolului block;Duplicate Centroids – marchează existenta în plus a încă unui centroid;Incomplete area – marchează suprafeţele neînchise;Highlight sliver polygons – supraluminează poligoane incomplete.

Supraluminarea reprezintă marcarea erorilor cu o culoare diferită de cea a poligonului digitizat.

45

Figura 5.15. – Fereastra func ţ iei Error Markers

8. Se apasă butonul Finish pentru a lansa procesul de definire a topologiei poligonale.

În fereastra Workspace, în zona Topologies, apare afişat numele topologiei însoţit de simbolul topologiei poligonale.

46

6. ATA Ş AREA DATELOR

Pentru ataşarea datelor la proiect se definesc tabele de tipul Object Data care conţin informaţii alfanumerice tip atribut memorate în desen.

6.1 Definirea tabelelor la proiectul curent

Pentru a crea un tabel cu informaţii tip date obiect se stabilesc mai intâi care vor fi informaţiile înscrise în acesta.

În cadrul acestui proiect se vor defini două tabele:

A.Tabelul Proprietari care va avea următorul cap de tabel:

Nr.crt

NumePrenum

eAdres

aSupraf

ațăFolosințe

B. Tabelul Drumuri care va avea următorul cap de tabel:

Nr.crt

Tip Tip_acoperire Proprieta

47

ri

C. Tabelul Hidrografie care va avea urmatorul cap de tabel:

Nr.crt

Nume

Tip_scrugere Tip_rau

Paşii de lucru în crearea tabelelor sunt următorii:

Map → Object Data → Define Object Data carea activează fereastra Define Object Data prin intermediul căreia se definesc tabele (Figura 6.1).

Figura 6.1 – Activarea ferestrei Define Object Data

48

1. Se apasă butonul New Table pentru a defini un nou tabel prin intermediul ferestrei Define New Object Data Table (Figura 8.2).

Figura 6.2. – Crearea tabelelor Object Data

2. În fereastră se înscrie numele noului tabel în caseta Table Name, denumirile coloanelor tabelului, definite pe rând, în caseta Field Name şi tipul de dată pe care îl va conţine fiecare câmp (Real, Integer, Caracter, Point) în caseta Type.

3. După introducerea datelor primul câmp se apasă butonul Add, pentru a introduce denumirea acestuia în caseta Object Data Fields, apoi se reia procedura până la definirea tuturor câmpurilor.

4. Se apasă butonul OK pentru a confirma tabelul creat, se revine în fereastra Define Object Data şi se apasă butonul Close. Tabelele vor fi salvate în desenul L-35-44-D-b-2-III (Figura 6.3).

49

Figura 6.3. – Cele dou ă tabele create

După definirea tabelelor se trece la ataşarea datelor, pentru fiecare poligon în parte, după cum urmează:

1. Din meniul Map- Object Data- Attach/Detach Object Data se deschide fereastra de dialog Attach/Detach Object Data (Figura 6.4).

Figura 6.4. – Activarea ferestrei Attach/Detach Object Data

2. În această fereastră se definesc câmpurile pentru fiecare dată în parte, în căsuța Value.

3. La terminarea completării câmpurilor se apasă tasta Enter şi butonul Attach to Objects și se selctează centroidul dorit. Comanda se reia până la terminarea centroizilor.

4. Dacă se dorește modificarea datelor introduse se apasă click dreapta pe centroid, se accesează meniul Properties de unde se pot face modificările dorite.

50

Etapa 7: Interog ă ri în mediul GIS

7.1.Interog ă ri de localizare a informa ț iei

O interogare definește un subset de obiecte , din setul curent al desenelor active atașate, care vor fi aduse in sesiunea de desenare curentă.Interogarea este definită printr-o serie de condiții pe care le indeplinesc obiectele din subset.Definirea condițiilor unei interogări este descrisă în continuare.1. Se atașează desenele sursă 2. Se alege din meniul bară funcția de interogare : Map- Query- Define Query , care lansează fereastra Define- Query of Attached Drawing , in

51

care se defines condițiile interogării( figura 7.1)

Figura 7.1. – Activarea ferestrei Define Query of Attached Drawing(s)

Fereastra Define Query of Attached Drawing se poate lansa și prin puncture, în fereastra Workspace , pe denumirea Current Query și prin lansarea din meniul scurt a funcției Define (figura 7.2)

52

Figura 7.2. – Activarea ferestrei Define Query of Attached Drawing(s) din meniul scurt

3. Se apasă pe butoanele cu opțiuni despre tipul de interogare, aflate în zona Query Type , care permit selecția parametrilor fiecărui tip de interogare.

3.1. Procedurile de definire a tipului de interogare Location.

Cu Location se stabilesc condițiile de localizare și de regăsire prin intermediul funcțiilor de localizare și al obiectelor din desenele sursă. Condițiile de localizare se bazează pe coordonatele obiectelor obiectelor din desenele sursă. Prin apăsarea butonului Location este activată fereastra Location Condition.

Pentru exemplificare se vor selecta , pe rând, fiecare dintre condițiile de localizare existente in fereastră.

a. Se alege din zona Boundary Type condiția de localizare All, pentru a căuta și afișa toate informațiile din desenele sursă.a.1. Se apasă pe butonul OK pentru a confirma selecția. Este reactivată fereastra inițială Define Query of Attached Drawing(s). În caseta Current Query este afișată condiția de localizare definită ( figura 7.3)

53

Figura 7.3. – Afi ș area condi ț iei d e localizare definite

4. Se alege din zona Query Mode, opțiunea Draw, pentru a face o copie a obiectelor regăsite în proiectul curent.5. Se apasă butonul, Execute Query , pentru a executa interogarea conform condiției impuse (figura 7.4).

Figura 7.4. – Executarea interog ă rii dup ă condi ț iile impuse

b. Se alege din fereastra Location Condition , condiția de localizare Buffer Fence ( zonă tampon în jurul unei limite) .

54

b.1.În zona Selection Type , se marchează opțiunea Inside, pentru a afișa informația grafică în interiorul zonei tampon (Buffer Fence). Dacă se alege opțiunea Crossing, sunt afișate și elementele care intersecteaza zona tampon.b.2. Se apasă butonul Define pentru a define un contur în spațiul ecranului ( Fence-gard).b.3. Se punctează în spațiul ecranului pentru a desena conturul iar după terminare, se tastează Enter. În linia de comandă este cerută lățimea zonei tampon ( Buffer) , lățime care este plasată de ambele părți ale conturului definit. Ex: Buffer fence width < 100 >: 100. După tastarea valorii , în spațiul ecranului sunt afișate : zona tampon, marcată prin două linii paralele dispuse la distanța de 200 unități și fereastra Define Query. În caseta Current Query este afișată condiția de localizare și de afișare a informației grafice din desenele sursă atașate proiectului. 4. În zona Query Mode se alege opțiunea Draw, pentru a face o copie a obiectelor găsite în proiectul curent. ( figura 7.5).

Figura 7.5. – Definirea si executarea unei interog ă ri Buffer Fence

5. Se apasă butonul Execute Query pentru a executa interogarea conform condiției impuse. Pe ecran sunt afișate toate elementele grafice din desenele sursă, cuprinse în interiorul zonei tampon definite ( figura 7.5.)

55

c. Se alege din zona Boundary a ferestrei Location Condition, condițiile de localizare Circle.c.1. În zona Selection Type se marcheaza opțiunea Inside pentru a afișa informația din interiorul cercului definit. Dacă se alege opțiunea Crossing , atunci vor fi afișate și elementele care intersectează circumferința cercului.c.2. Se apasă butonul Define, pentru a define centrul cercului și raza acestuia. Aceste operații pot fi executate prin puncture cu mouse-ul sau prin introducerea de la tastatură a coordonatelor centrului și a valorii razei. Ex: Center : 10000,8797 ; Radius : 500. După definirea cercului , în spațiul ecranului este afișat conturul cercului , apoi se revine în fereastra Define Query.4. În zona Query Mode se selectează opțiunea Draw pentru a face o copie a obiectelor regăsite în proiectul curent.

56

Figura 7.6.- Definirea ș i executarea unei interog ă ri Circle

5. Se apasă butonul Execute Query pentru a executa interogarea conform condiției impuse ( figura 7.6). Pe ecran sunt afișate toate elementele grafice din desenele sursă cuprinse în interiorul zonei tampon definite.d. În zona Boundary Type a ferestrei Location Condition se selectează condiția de localizare Fence. Opțiunea permite selectarea și afișarea tuturor elementelor grafice care intersectează limita definită. Opțiunea Crossing apare marcată implicit.d.1. Se apasă butonul Define pentru a define limita de afișare în spațiul ecranului.d.2. Se punctează în spațiul ecranului cu mouse-ul iar după terminarea conturului se tastează Enter. După definirea limitei este afișat conturul acesteia și se revine în fereastra Define Query. În caseta Current Query este afișată condiția de localizare și de afișare a informației grafice din desenele sursă.

57

Figura 7.7.- Definirea ș i executarea unei interog ă ri Fence

4. În zona Query Mode se alege opțiunea Draw pentru a face o copie a obiectelor regăsite în proiectul curent.5. Se apasă butonul Execute Query, pentru a executa interogarea conform condiției impuse (figura 7.7.)e. În zona Boundary Type a ferestrei Location Condition se selecteaza condiția de localizare Point. Opțiunea permite selectarea și afișarea tuturor poligoanelor închise care include punctul definit.e.1. Se apasă butonul Define pentru a define punctul pe ecran.e.2. Se punctează în spațiul ecranului cu mouse-ul sau se introduce coordonatele de la tastatură.După definirea punctului, este afișat simbolul acestuia apoi se revine în fereastra Define Query.4. În zona Query Mode se alege opțiunea Draw, pentru a face o copie în proiectul curent a obiectelor regăsite din desenele sursă.5. Se apasă butonul Execute Query pentru a executa interogarea conform condiției impuse ( figura 7.8.) . Pașii 4 și 5 de la exemplu anterior se repetă.

58

Figura 7.8.- Definirea ș i executarea unei interog ă ri Point

f. În zona Boundary Type a ferestrei Location Condition se alege condiția de localizare Polygon. Opțiunea permite selectarea și afișarea tuturor elementelor grafice, conținute în interiorul unui poligon definit sau care îl intersectează.f.1. În zona Selection Type se marchează opțiunea Inside pentru a afișa informația în interiorul unui poligon.f.2. Se apasă butonul Define, pentru a trasa un contur poligonal.f.3. Se puncteaza în spațiul ecranului sau se introduce coordonatele de la tastatură pentru vârfurile poligonului. După definirea poligonului, în spațiul ecranului este afișat conturul acestuia apoi se revine în fereastra Define Query. În caseta Current Query este afișată condiția de localizare. Pașii 4 și 5 de la exemplul anterior se repetă. Pe ecran sunt afișate toate elementele grafice care sunt plasate în interiorul poligonului definite ( figura 7.9.)

59

Figura 7.9.- Definirea ș i executarea unei interog ă ri Polygon

60

g. În zona Boundary Type a ferestrei Location Condition se alege condiția de localizare Polyline. Opțiunea selectează și afișează toate elementele grafice conținute în interiorul unui poligon existent în spațiul ecranului ( Polygon) , toate elementele care intersectează o limită existent ( Fence) în spațiul ecranului sau toate elementele existente în interiorul unei zone tampon pentru o limită stabilită. ( Buffer Fence). g.1. În zona Polyline Mode se aleg pe rând opțiunile : Polygon, Fence și Buffer Fence împreună cu tipurile de selecție Inside sau Crossing. Cele trei opțiuni acționează asupra informației grafice atașate în mod identic cu cele trei funcții descries la punctele b,d,f.g.2. Se apasă butonul Define pentru a selecta polilinia corespunzătoare opțiunii alese.g.3. Se punctează în spațiul ecranului pe conturul poliliniei. După selectarea poliliniei , aceasta apare marcată printr-o altă culoare decât cea cu care a fost desenată. Se revine în fereastra Define Query. În caseta Current Query est afișată condiția de localizare . Pașii 4 și 5 de la exemplul anterior se repetă. Elementele grafice vor fi afișate conform opțiunilor alese la punctele b,d,f.h. În zona Boundary Type a ferestrei Location Condition se alege condiția de localizare Window.Opțiunea selectează și afișează toate elementele grafice conținute în interiorul unei ferestre definite sau pe care o intersectează.h.1. Se marchează opțiunea Inside pentru a afișa informația din interiorul poligonului.h.2. Se apasă butonul Define pentru a defini fereastra sau se introduce de la tastatură coordonatele a două colțuri situate pe o diagonal a ferestrei.h.3. Se punctează în spațiul ecranului sau se introduce de la tastatură coordonatele colțurilor ferestrei. După definirea poligonului apar afișate în spațiul ecranului conturul acestuia și fereastra Define Query. În caseta Current Query este afișată și condiția de localizare. Pașii 4 și 5 de la exemplul anterior se repetă. Pe ecran sunt afișate toate elementele grafice care sunt localizate în interiorul ferestrei definite. (figura 7.10).

61

Figura 7.10.- Definirea ș i executarea unei interog ă ri Window

62

7.2.Interogarea desenelor dup ă tipul Property

Tipul de interogare Property folosește drept criteria de selecție caracteristicile obiectelor ( culoare, tip de linie, grosime de linie,etc). Pașii necesari interogării datelor grafice, după tipul de interogare Property sunt descriși în continuare.1. Se atașează desenele sursă2. Se selectează din meniul bară funcția de interogare : Map- Query- Define Query , pentru a lansa fereastra Define query of Attached Drawing , în care se definesc condițiile interogării.3. Se apasă butonul Property. Este activată fereastra Property Condition, care conține proprietățile folosite pentru selectarea obiectelor grafice. ( figura 7.11.)

Figura 7.11.- Fereastra Property Conditions

4. În zona Select Property se marchează opțiunea Area, pentru a selecta contururi închise.5. În caseta derulantă Operator se selectează condiția >= , iar în caseta Value se înscrie valoarea 600, pentru a selecta poligoane cu suprafețe mai mari sau egale cu 600 de unități de desen. Se apasă butonul OK pentru a confirma criteriul de selecție. În caseta Current Query est afișată condiția de interogare după proprietățile caracteristice.

63

6. Se marchează în zona Query Mode, opțiunea Draw pentru a face o copie a obiectelor regăsite în proiectul curent.7. Se apasă butonul Execute Query, pentru lansarea procesului de interogare conform condiției impuse. După terminarea interogării pe ecran apar afișate toate contururile închise care au suprafața mai mare sau egală cu 600 de unități de desen ( figura 7.12). Interogările după celelalte proprietăți ale obiectelor se derulează identic cu pașii descriși anterior.

Figura 7.12.-Definirea ș i executarea unei interog ă ri a suprafe ț elor având ariile mai mari sau egale cu 600 UD

7.3. Interogarea desenelor dup ă tipul Data

Interogarea după tipul Data folosește informațiile textual pentru afișarea selectivă a obiectivelor grafice. Datele alfanumerice folosite în procesul de interogare sunt : datele atribut ale entităților bloc ( Attribute) , datele obiect ( Object Data) atașate entităților grafice, legături la baze de date externe ( Database Link).

a.Interogarea după criteriul Object Data

64

Lansarea procesului de interogare după criteriul Object Data este descrisă în continuare 1. Se atașează desenele sursă2. Se alege funcția de interogare din meniul bară : Map- Query- Define Query, pentru a lansa fereastra Define Query of Attached Drawing, în care se defines condițiile interogării. 3. Se apasă butonul Data. Este activată fereastra Data Condition care conține tipurile de date după care pot fi selectate obiectele grafice ( figura 7.13).

Figura 7.13.-Fereastra Data Condition

4. Se marchează opțiunea Object Data, se alege în caseta Tables numele tabelului ( Construcții), se alege în caseta Object Data Fields numele câmpului operatorului de selecție (=) și se introduce valoarea câmpului în caseta Value( bloc). După selecție se apasă butonul OK pentru a confirma condițiile selectate. Se revine în fereastra inițială.5. Se marchează în zona Query Mode, opțiunea Draw , pentru a face o copie a obiectelor regăsite în proiectul curent.6. Se apasă butonul Execute Query care lansează procesul de interogare conform condiției impuse. După terminarea interogării pe ecran apar afișate toate construcțiile care reprezintă blocuri de locuințe ( figura 7.14.)

65

Figura 7.14.-Executarea interog ă rii dup ă datele ata ș ate

66

Etapa 8: Generări de hărți tematice

8.1. Harta tematică pe tip de folosință

Pentru exemplificarea procesului de creare a unei hărți tematice, se va define o interogare tematică, pe baza datelor oferite de topologia poligonală denumită poligoane închise.Pașii de lucru sunt descriși în continuare :1. Se deschide fișierul proiectului : File- Open ( L-35-44-D-b-2-I) 2. Se încarcă topologia denumită poligoane.3. Se lansează funcția de interogare tematică : Map- Query- Topology Thematic Query ( figura 8.1.). Este activată fereastra Topology Thematic Mapping, prin intermediul căreia se defines criteriile de interogare tematică ( figura 8.2.).„

Figura 8.1.-Lansarea func ț iei de interogare tematic ă

67

Figura 8.2.-Fereastra Topology Thematic Mapping

4.Se selectează topologia poligoane în caseta Topology Name. Se marchează opțiunea Data în zona Thematic Expresion și se apasă butonul Define pentru a lansa fereastra Data Expresion. În această fereastră se selectează sursa datelor pentru interogarea tematică ( figura 8.3.)

68

Figura 8.3.-Fereastra Data Expression

5. Se marchează opțiunea de interogare Object Data. Din caseta Tables se alege numele tabelului cu date ( Proprietari). Se selectează din caseta Object Data Fields coloana după care se va face interogarea ( Categoria de folosin ț e ). Se apasă butonul OK pentru a confirma selecțiile făcute. Se revine în fereastra anterioară Topology Thematic Mapping .6.În caseta Display Property se selectează modul de afișare al datelor grafice ( opțiunea Fill umple cu aceeași culoare toate poligoanele rezultate prin interogare). Se marchează în zona Range Division opțiunea Continuu, deoarece datele interrogate reprezintă valori continue. Se apasă tab-ul Define în zona Display Parameters. Este lansată fereastra Thematics Display Options, în care se stabilesc intervalele tematice. ( figura 8.4.)

69

Figura 8.4.-Fereastra Thematic Display Option

7.Pentru a lansa fereastra Edit Thematic Range se apasă Add, în care se definesc parametrii de interogare pentru fiecare interval stability ( figura 8.5.)

Figura 8.5.-Fereastra Edit Thematic Range

70

Parametrii care se definesc sunt următorii : Pattern - definește tipul de hașur pentru umplerea poligoanelor; Scl - definește scara de afișare a hașurului ; Ang - definește unghiul de așezare a hașurului ; Color - definește culoarea de afișare a hașurului ; Value - definește valoarea superioară a intervalului thematic ; Desc - definește tipul de informație care va fi afișat în legenda hărții

tematice ;8.Se completează fiecare parametru din fereastră prin intermediul casetei Edit Value, iar prin apăsarea tastei Enter datele sunt trimise în câmpul ferestrei. După completarea tuturor parametrilor se apasă butonul OK pentru a confirma setările făcute. Primul interval definit apare afișat în caseta Distribution a ferestrei Thematics Display Options. Se reia acest proces pentru celelalte două interval stabilite. După definirea categoriilor de folosință, se creează Legenda hărții tematice .9.Se apasă pe butonul Legend pentru a lansa fereastra Thematic Legend Design în care se defines parametrii de afișare ai legendei ( figura 8.6.)

Figura 8.6.-Fereastra Thematic Legend Design

10.În fereastra activată se procedează astfel :Se marchează opțiunea Create Legend ;Se selectează în caseta Create on Layer, stratul pe care va fi creată legenda ;

71

Se apasă butonul Pick pentru a permite marcarea pe ecran a locului unde va fi așezată legenda ;Pentru sortarea crescătoare a datelor din legend se marchează opțiunea Ascending ;Se marchează opțiunea Boxed Symbols pentru ca simbolul legendei să fie încadrat într-o casetă;Se definesc dimensiunile simbolului pe cele două direcții în casetele Size de X și Size Y În casetă Offset se definește distanța dintre simboluri ;Se definește mărimea textului în caseta Size din zona Labels ;În caseta Style se selectează tipul de caractere text ;Se definește distanța dintre etichete, în caseta Offset din zona Labels ;Se apasă butonul OK pentru a confirma definițiile făcute ;Se revine în fereastra anterioară, Thematics Display Options ;

11. Se apasă butonul OK pentru a închide fereastra . Se revine în fereastra Topology Thematic Mapping.12.Lansarea procesului de creare a hărții tematice se face prin apăsarea butonului Proceed. Mediul Autodesk afișează toate obiectele grafice de tip poligon , le umple în culorile specific intervalelor tematice definite iar în locul ales generează o legend având explicitate simbolurile intervalelor de reprezentare. Interogarea tematică topologică se poate face atât în desenul curent cât și în desene sursă atașate. Rezultatul interogării tematice topologice este prezentat în figura 8.7 de mai jos

72

Figura 8.7.-Interogare tematic ă topologic ă pe tip de folosin ță

Figura 8.8.-Interogare tematic ă topologic ă pe tip de suprafa ță

73

Figura 8.9.-Interogare tematic ă topologic ă pe tip de curbe de nivel (tip_curb ă )

74

Figura 8.10.-Interogare tematic ă topologic ă pe tip de curbe de nivel (cot ă)

Nume interogare Location Property DataNume topologie Cerc Arie FolosințeTipul topologiei Poligon Poligon Poligon

Numarul de noduri

266 1 727

Numarul de legaturi

367 1 682

Numarul de poligoane

161 2 418

Aria (m2)

Perimetrul (m)

Aria (m2)

Perimetrul (m)

Aria (m2)

Perimetrul (m)

Total19172

6468064 0 2599 90937 7412

Media aritmetica 11908 422 0 1299 217 17

Minimul 0 0-

46753

1299 0 0

Maximul26090

35006

46753

1299 46753 1299

75