LICEUL TEHNOLOGIC ”NICOLAE IORGA” NEGREȘTI

Modalități de valorificare a deșeurilor

Profil : Resurse Naturale și Protecția Mediului

Specializarea : Tehnician ecolog și protecția calității mediului

Elev : Îndrumător:

Bărbuță Andrei Prof. Roșu Mihaela

Anul 2015Modalități

de valorificare a deșeurilor

1

Cuprins :

1. Argument…………………………………………………………………….

2. Clasificarea deșeurilor

3. Valorificarea deșeurilor reciclabile

3.1. Valorificarea deșeurilor de sticlă ;

3.2. Valorificarea deșeurilor de hârtie ;

3.3. Valorificarea deșeurilor metalice ;

3.4. Valorificarea deșeurilor din material plastic ;

4. Avantajele reciclării5. Bibliografie

1. Argument

Reciclarea reprezintă procesarea unora dintre componentele deşeurilor în vederea transformării lor în produse utile.

Deşeurile reprezintă una dintre problemele cele mai presante în activitatea de protecţie a mediului, respectiv în asigurarea unei dezvoltări sustenabile.

Reciclarea este una din cele mai simple (sau nu!) metode de a proteja planeta de poluare. Principiul e simplu: refoloseşti hârtia până te plictiseşti şi nu mai tai alţi copaci, ai grijă ce faci cu materialele din plastic, obiectele care nu îţi mai trebuie le donezi sau le găseşti o nouă întrebuinţare. Cel mai indicat este să folosim materiale pe care pământul le poate absorbi

2

natural şi reintegra. Cum asta? Cam cum arată și schema de la circuitul apei în natură. Nimic nu se pierde, totul se refoloseşte.

Ca rezultat al proceselor din industrie, agricultură şi tehnologie, se crează cantităţi tot mai mari de noi deşeuri. Gazele, lichidele, deşeurile solide, deşeurile menajere şi apele riziduale poluează mediul şi în unele locuri nivelele de poluare sunt periculos de ridicate.

Dacă vrem să trăim într-o lume sănătoasă, trebuie să minimalizăm efectele reziduurilor produse de societate. Dacă reziduurilor li se permite să domine mediul, echilibrul natural este pierdut şi acest dezechilibrul poate avea efecte dezastruoase asupra animalelor, vegetaţiei şi chiar a vremii.

Ierarhia managementului deşeurilor

Opţiunile de gestionare a deşeurilor urmăresc următoarea ordine descrescătoare a priorităţilor:

Prevenirea apariţiei prin aplicarea tehnologiilor curate în activităţile care generează deşeuri;

Reducerea cantităţii deşeurilor aruncate.Reutilizarea unor ambalaje şi produse; repararea, vinderea sau donarea acestora.Reciclarea produselor oricând este posibil, inclusiv cumpărarea de produse cu conţinut

sau ambalaj reciclabil.Eliminarea prin incinerare, coincinerare şi depozitare.

DE CE ESTE IMPORTANT SĂ SORTĂM ŞI SĂ RECICLĂM?Colectarea selectivă şi reciclarea sunt soluţii la îndemâna tuturor, cu efecte imediate:- Protejarea naturii şi economisirea consumului de resurse naturale prin refolosirea unor

materiale, cum ar fi metalele.- Reducerea poluării solului, apelor şi aerului.- Economisirea de energie electrică.- Pentru a proteja deșeurile de ambalaje, astfel încât ele sa poată sa fie reciclate! Dacă le amestecăm cu toate celelalte deșeuri menajere, deșeurile de ambalaje ajung la

groapa de gunoi. Hârtia odată ajunsă la groapa de gunoi nu mai poate fi reciclată. Cioburile sticlei nu mai

pot fi recuperate, plasticul se infestează cu resturile menajere și nu mai poate fi reciclat.În plus, groapa de gunoi crește în loc să scadă și să fie eliminată, poluând solul și aerul.

3

2. Clasificarea deșeurilor

TIPURI DE DEȘEURI• “deşeuri menajere”• “deşeuri municipale”• “nămol orăşenesc”• “deşeuri din construcţii şi demolări” •“deşeuri biodegradabile”

Diversele categorii de deșeuri se clasifică după o serie de criterii:- sursa generatoare;- starea de agregare;- proprietățile fizico-chimice;- origine;

1. Sursa generatoare (proveniența)

1.1 deșeuri industriale (deșeuri provenite din industriile alimentară, minieră, energetică, chimică, metalurgică, petrolieră etc.)

1.2 deșeuri din construcții (beton, mortar, moloz, pământ, etc.)1.3 deșeuri agrozootehnice (dejecții animale, resturi de furaje, diverse resturi vegetale, cultura

mare, ierbicide, îngrășăminte, fungicide, etc.)1.4 deșeuri urbane

- deșeuri menajere – rezultate din activitatea casnică zilnică: comercială, restaurante, hoteluri, instituții de învățământ etc.

Deșeurile menajere sunt generate de către populație, dar cuprind și deșeuri similare generate de agenții economici industriali sau agenții comerciali: obiecte vechi și deteriorate, carton, hârtie, țesături, sticlă, resturi alimentare, cenușă, materiale plastice, ambalaje etc.

- Deșeuri stradale: gunoiul maturat de pe străzi, gunoiul din parcuri, locuri publice, depunerile stradale etc.

- Deșeuri comerciale provenite din activitatea comerciala de orice fel, mai ales: produse perisabile, ambalaje din plastic, hârtie, carton;

- Deșeuri sanitare provenite din instituțiile de sănătate: spitale, policlinici, dispensare, cabinete stomatologice, cabinete medicale particulare;

4

Ele au un potențial infecțios ridicat, prezentând din acest motiv un grad de risc mare. Manipularea, transportul și tratarea lor se realizează cu mijloace și metode specifice.

1.5

Deșeuri speciale: explozibili, substanțe toxice, substanțe radioactive.

Aceste deșeuri rezultă din activitățile industriale, de cercetare, agricole, centrale atomo-electrice etc.

2. Stare de agregare

Deșeurile menajere în cea mai mare parte sunt solide.Cantitatea, natura și compoziția lor sunt extrem de variate și influențate apreciabil de

condițiile climatice, felul de viața al oamenilor, gradul de industrializare etc.

În cazul deșeurilor stradale, cantitatea și compoziția lor depind de:- zona geografică (deal, șes, munte)- clima- natura pavajului- gradul de acoperire cu vegetație.

În general sunt deșeuri solide uscate, dar pot fi și suspensii, rezultate de la spălarea străzilor.

Deșeurile provenite din industria extractivă sunt în cantitate foarte mare; haldele de steril prezintă un mare pericol sanitar, datorită conținutului ridicat de Pb, Cu, Cr etc., substanțe toxice pentru organismele vegetale și animale.

Deșeurile menajere solide din zonele urbane din țara noastră variază între 0,5…0,9 kg/locuitor/zi, ceea ce face să rezulte o cantitate medie de 8700 tone/zi.

Din această cantitate numai cca 5 % sunt incinerate, restul fiind depozitate în rampe foarte puțin amenajate sau necontrolat.

Depozitele necontrolate sunt lipsite de amenajările minime necesare; ele constituie zone insalubre care pun în pericol viața oamenilor prin riscul impurificării apelor subterane și de suprafață, datorită scurgerilor de lichid organic (levigat); totodată ele creează disconfort olfactiv ca urmare a mirosurilor neplăcute degajate, afectează estetica peisajului, favorizează menținerea și înmulțirea unor focare generatoare de boli pentru oameni și animale.

5

În cea mai mare parte a cazurilor are loc depozitarea comună a deșeurilor menajere cu cele industriale.

Din punct de vedere cantitativ, deșeurile menajere constituie cea mai mare parte a deșeurilor urbane.

Deșeurile rurale diferă de cele urbane prin compoziție și cantitate.Inexistența în zona rurală a unor servicii publice de salubritate face imposibilă întocmirea

unei statistici a deșeurilor rurale, motiv pentru care ele pot fi evaluate doar aproximativ.Cantitatea de deșeuri rurale este de cca 0,3 kg/locuitor/zi.Se poate estima o cantitate medie anuală de cca 1 milion tone deșeuri menajere rurale,

pentru o populație rurală de cca 10 milioane locuitori.În marea majoritate a cazurilor deșeurile menajere rurale sunt aruncate pe malul cursurilor

de apă sau chiar în albia apei, motiv pentru care gradul de poluare a mediului poate să fie mai intens decât în cazul depozitării deșeurilor urbane.

Diferențele înregistrate de la o țară la alta în ceea ce privește cantitatea și caracteristicile deșeurilor sunt dependente de:

- gradul de dezvoltare industrială;- gradul de dezvoltare tehnologică;- nivelul de trai;- nivelul de civilizație;- densitatea demografică.

Diferențele sunt cuprinse între 150-600 kg/an/locuitor.

Dacă până în prezent noțiunea de gunoi menajer era folosită pentru resturile din activitatea umană, astăzi nu mai e folosită deoarece prin gunoi se înțelege un obiect care nu mai are nici o valoare și total nefolositor.

În țările europene dezvoltate deșeurile menajere au următoarea compoziție: 16 % hârtie și cartoane; 5 % metale; 6 % sticlă; 39 % resturi menajere; 6 % textile;11 % plastic;17 % alte componente.

    Cantități anuale de reziduuri menajere din diferite țări:

1. India 1060 kilograme/locuitor ;2. România 985 kilograme/locuitor;3. SUA 930 kilograme/locuitor;4. Franța 800 kilograme/locuitor;5. Anglia 760 kilograme/locuitor;6. Brazilia 640 kilograme/locuitor;7. Ungaria 600 kilograme/locuitor;8. Elveția 450 kilograme/locuitor;

    Cantitatea deșeurilor menajere variază după numărul populației, după standardul de viață, după felul de hrană, după condițiile climatice și după anotimpurile anului.

    Deși deșeurile colectate în diverse țări conțin cam aceleași categorii de compuși, compoziția lor diferă de la țară la țară, reliefând de fapt nivelul tehnologic al economiei și gradul de civilizație, așa după cum se poate observa din datele prezentate în tabelul de mai jos:

Distribuția deșeurilor:

6

ZonaTone/locuitor/an

Deșeuri urbane Deșeuri industriale Deșeuri agricoleRomânia 0,3 4,69 0,17Florida 1,1 0,25 0,5

Numeroase țări nu țin o evidență strictă a cantității de deșeuri provenite din diverse activități industriale sau de altă natură.

Deșeuri periculoase

Ele sunt reprezentate de deșeurile întâmplătoare și prezintă un grad mediu și ridicat de periculozitate.

Conform OECD deșeurile periculoase reprezintă cca 16 % din totalul deșeurilor înregistrate anual în Europa.

În Europa de vest cantitatea de deșeuri periculoase este de ordinul 30-45 milioane tone/an, pe când in Europa centrală și de est acestea sunt cam 6 milioane tone/an, în Rusia înregistrându-se 25-30 milioane tone/an.

Cantitatea de deșeuri periculoase este foarte diferită de la țară la țară; aceasta se datorează, probabil, modului de încadrare a acestui tip de deșeuri în fiecare țară.

Mai jos se prezintă lista substanțelor periculoase conținute în deșeurile menajere.Gravitatea acestei probleme constă în faptul că aceste deșeuri sunt depozitate, ceea ce

reclamă luarea unor măsuri de protecție specifice, foarte severe. Prezența componentelor periculoase în deșeurile urbane limitează posibilitatea de reciclare a acestora datorită existenței pericolului de contaminare.

Substanțe periculoase prezente in deșeurile menajere:Nr. Crt.

Denumirea produsului Tipul substanțelor întâmplătoare conținute

1 Plastic Compuși organoleptici, solvenți organici, PVC;2 Pesticide Compuși clorurați, compuși cu fosfor;3 Medicamente

expirate Solvenți si reziduuri organice, urme de metale grele;

4 Picturi Metale grele, pigmenți, solvenți, reziduuri organice;5 Baterii Metale grele, acizi, alte substanțe chimice;6 Produse

petroliereUlei, metale grele, urme catalizatori, fenoli, acizi,

solvenți etc.

7

7 Metale Metale grele;8 Piele Metale grele, vopsele, pigmenți, solvenți;9 Textile Metale grele, compuși organici cu clor, vopsele,

solvenți, pigmenți;

        Activitățile economice mari generatoare de deșeuri sunt:

- Industria extractiva - 48 milioane tone;- Producerea energiei - 8,1 milioane tone;- Metalurgie - 3,6 milioane tone;- Rafinarea țițeiului - 2,2 milioane tone;- Industria chimică - 2,1 milioane tone;- Industria de mașini, produse metalice - 1,4 milioane tone;- Agricultura, zootehnie -  1,2 milioane tone;- Industria alimentară -  0,9 milioane tone.

         Haldele de steril minier sunt amplasate la gurile de mină sau în apropierea carierelor, iar cele de steril uzinal – tehnologic sunt constituite în vecinătatea uzinelor de preparare, a combinatelor metalurgice sau a termocentralelor.

Halda de steril din Vâlcea

       În România, din cele 77 milioane tone deșeuri solide generate în cursul anului 1999, circa 69 milioane tone au fost deșeuri industriale (inclusiv steril minier).

        Județele care au generat cantități mari de deșeuri în anul 1999 au fost Vâlcea, Mehedinți și Hunedoara. Alte județe mari producătoare de deșeuri industriale sunt: Alba, Prahova, Bacău, Covasna, Galați, în care generarea de deșeuri este influențată de deșeurile provenite din activitățile de tratare a minereurilor, de producere a energiei pe baza de combustibil fosil, din metalurgie sau prelucrarea țițeiului.

         În Romania este consemnată catastrofa de la mina Certej din anul 1971, când a alunecat un iaz de decantare a sterilului uzinal peste spațiul de habitat al localității, lăsând în urmă 99 victime omenești și mari pagube materiale.

CE E ÎN COŞUL NOSTRU DE GUNOI?• PLASTICUL• HÂRTIE ŞI CARTON• METAL• STICLĂ• DEŞEURI MENAJERE PERICULOASE• DESEURI ORGANICE

8

Culorile, pentru identificarea containerelor și recipientelor destinate colectării selective a deșeurilor de ambalaje sunt:

Sticla albă Sticlacolorată

Hârtie,carton

Metal şimase

plasticeAlb Verde Albastru Galben

CONTAINERUL GALBEN:

Deșeurile de ambalaje din plastic și metal selectiv:

9

- Recipiente de plastic pentru băuturi (PET) si cele ale produselor lactate;

- Recipientele produselor cosmetice si detergenților;

- Caserole de plastic si polistiren,farfurii de plastic si pungi de plastic, spălate, în prealabil;

- Dopuri metalice;- Conserve de metal;- Doze de aluminiu;- Spray-uri alimentare și cosmetice;Deşeurile depozitate în acest

container vor fi sortate, ambalate şi reciclate.

NU se colectează:

X ambalaje de plastic care au conținut de substante toxice, corozive sau ulei de motor

X tacâmuri de plastic și metalX SeringiX Ghivece de plasticX Jucării de plasticX Folie de aluminiu

CONTAINERUL VERDE:

CONTAINERUL ALBASTRU

10

Deșeurile de ambalaje dinSticla:

• Recipiente din sticla provenite de la băuturi si produse alimentare;• Sticle;• Borcane;

NU se colectează selectiv:

X porțelan și ceramică;X cristal;X oglindă;X becuri și neoane;X vesela, pahare;

Deșeurile de ambalaje dinhârtie și carton:- Pungi de hârtie;- Cutii de carton;- Ambalaje pentru sucuri si lactate;- Caiete, cărți, reviste;

NU se colectează selectiv:

X deșeuri de ambalaje de hârtiesau carton contaminate curesturi alimentare;

Deşeurile de aici vor fi reciclate.

3.Măsuri de valorificare a deşeurilor

11

Măsurile de valorificare a deşeurilor contribuie ca produsele, ambalajele, ca şi alte

materiale, de care proprietarul lor nu mai are nevoie, să nu mai ajungă în depozitul de deşeuri.

Aceste măsuri trebuie să faciliteze menţinerea deşeurilor în circuitul economic sau aducerea

lor în aceasta zonă.

De asemenea, măsurile care contribuie într-un mod încurajator la creșterea capacităţii de

valorificare a produselor, ambalajelor şi a altor materiale sunt măsuri de valorificare a

deşeurilor (măsuri calitative de valorificare), cum ar fi de exemplu măsurile de minimizare a

conţinutului de materiale dăunătoare al deşeurilor, respectiv al produselor secundare, ca şi

substituirea produselor, ambalajelor şi a altor materiale nevalorificabile cu unele

valorificabile.

Valorificarea fracţiunilor individuale ale deşeului presupune însă o separare între

componentele sale valorificabile. Deoarece o separare a gunoiului deja amestecat, mai ales în

domeniul deşeurilor menajere, nu este posibilă decat cu mari cheltuieli şi de cele mai multe

ori cu rezultate insuficiente, materialele individuale sau grupele de materiale trebuie colectate

separat, cu ajutorul sistemelor de colectare şi supuse unei valorificari înca înainte de

amestecarea cu alte părţi ale gunoiului.

Aceste măsuri prealabile, (care trebuie luate de producătorul, respectiv posesorul

deşeurilor, astfel încât o valorificare sa fie posibilă), aparţin de asemenea domeniului

măsurilor de valorificare a deşeurilor. Măsurile prealabile cuprind, pe lânga organizarea

transportului, mai ales separarea deşeurilor la locul lor de obţinere (de exemplu în gospodării,

în intreprinderi, în locuri publice şi în firme de prestări servicii) în resturi valorificabile si

nevalorificabile, ca şi strângerea lor în recipiente separate. Acest lucru presupune colaborarea

motivată a cetăţenilor, extrem de importantă pentru că este singura care menţine sau

falimentează sistemul colectării selective.

Şi pentru componente din deşeuri cu continut toxic, a caror rămânere în deşeuri ar însemna un

pericol pentru om şi mediu, ar trebui instituite sisteme de colectare selectivă. Acest lucru este

de mare importanţă, atît din punctul de vedere al obţinerii unor materiale

secundare sarace în substante toxice, ca şi al detoxificării gunoiului rămas, care trebuie

îndepărtat.

În principiu, trebuie avut grijă ca măsurile colectării selective sa nu intre în

contradicţie cu cele de împiedicare a formarii deşeurilor. Prin colectarea selectivă a deşeurilor

valorificabile trebuie încurajat comportamentul responsabil al cetăţeanului faţă de gunoiul

12

sau, ca şi o exploatare raţională a resurselor, însă nu trebuie distruse nici eforturile în vederea

împiedicării formării deşeurilor.

Aşa cum s-a arătat, valorificarea deşeurilor reprezintă doar a doua dintre cele mai bune soluţii

de gestiune a deşeurilor, deaorece prin colectarea şi tratarea componenetelor valorificabile ale

deşeurilor se realizează un consum de energie şi de resurse destul de ridicat.

Deasemenea, există diferenţe între valorificarea materială şi energetică a deşeurilor,

dupa cum urmează:

Valorificarea materială presupune substituirea materiilor prime, deşeul fiind utilizat din nou

datorită caracteristicilor sale materiale - cu excepţia folosirii lui imediate ca material

combustibil pentru obţinerea de energie.

Valorificarea biologică (compostare, fermentaţie) este tot valorificare materiala a resturilor

organice, fie ca este vorba despre tratarea realizată conform standardelor industriale ale

instalaţiilor cu tehnica înaltă, fie ca ne situăm în zona gospodariilor particulare, a

administraţiilor comunale sau a grădinilor particulare, unde valorificarea se face pentru

nevoile proprii (gospodării: de exemplu compostare, hranirea animalelor.

Valorificarea energetică presupune folosirea deşeurilor ca material combustibil înlocuitor

pentru obţinerea de energie. La reciclarea materialelor din plastic mai facem diferenţa între

valorificarea materiilor prime şi valorificarea materialelor industriale. Alegerea unei metode

de valorificare trebuie să adopte întotdeauna maniera ecologică de valorificare.

4. Valorificarea deșeurilor reciclabile

13

4.1. Valorificarea deșeurilor de sticlă

Reciclarea sticlei

Știm cu toți propoziția: “Sticle goale cumpărăm!” Aceste cuvinte strigate printre blocuri

înainte de revoluție și puțin după aceea reprezintă azi un concept: reciclarea.

Sticla poate fi reciclată la nesfârșit fără să își piardă din calități.

De ce reciclăm sticlă?

Cioburile de sticlă constituie un material de înlocuire a materiilor prime

Cioburile produse de fabricile de sticlă se folosesc integral în fabricație, în industria sticlăriei.

Știați că …

Sticla are nevoie de 1000000 de ani pentru a se descompune în bucățele mici?

Prin reciclarea unei tone de sticlă se economisesc 1.2 tone de materii prime ( soda, nisip,

feldspat)?

Sticla poate fi reciclată la nesfârșit fără să își piardă din calități.

Descrierea procesului de reciclare a deseurilor de sticla

În vederea reciclării deșeurilor de sticlă și reintroducerea lor în circuitul economic, se va folosi un echipament special de granulare, (fig.1 cu ajutorul căruia vom obține granule de sticlă. (fig. 2)

Figura nr.1. Echipament de granulare

14

Figura 2. Produsul finit

Cea mai mare parte din sticla provenită din deșeurile menajere și cele industriale este reprezentată de sticla din recipiente.

Industria sticlei pentru recipiente produce în general sticla albă, verde și maro. La fabricarea sticlei albe este necesară o puritate a culorii pentru sticla veche utilizată, de aproximativ 99,5 %, pentru a putea obține, la un adaos de 50 % cioburi, o cantitate suficientă a sticlei. De asemenea, la fabricarea sticlei maro, pot fi utilizate puține cioburi de culori diferite. Recipientele din sticlă având alte culori decât cele trei menționate anterior, pot fi colectate împreună cu recipientele din sticlă verde, deoarece la fabricarea sticlei verzi pentru recipiente este tolerat cel mai mare adaus de cioburi de culori diferite. Este posibilă o pondere de sticlă veche amestecată de până la 70 % în cazul sticlei albe, 60 % în cazul sticlei maro și 95 % în cazul sticlei verde.

Necesarul de energie la fabricarea sticlei se diminuează pe punct de procent al adaosului de cioburi de circa 0,2 până la 0,5 %.

Pe lângă efectele pozitive în managementul deșeurilor (de exemplu diminuarea volumelor de la rampele de depozitare prin reducerea cantităților de deșeuri, mărirea puterii calorice a gunoiului rămas), prin reciclarea sticlei vechi se pot obtine și alte avantaje ecologice, cum ar fi:

- economisirea energiei și reducerea emisiilor la recuperarea, transportul și pregatirea materiilor prime;

- reducerea investițiilor asupra peisajului și a prejudiciilor asupra apei freatice cauzate de exploatarea materiilor prime;

- diminuarea poluării apelor reziduale la fabricarea sodei.

Datorită economisirii de energie și de materii prime, utilizarea granulelor de sticlă oferă de obicei fabricilor de sticlă avantaje economice. Pe lângă economiile în energie, mai ales posibilitatea amestecării cantităților de sticlă veche în vanele de topire, se obține o durată de topire mai scurtă, în comparație cu folosirea numai a materiilor primare.

Granulele de sticlă pot fi folosite și în alte domenii, cum ar fi:a)     în piatra concasată ca și – material de umplere drumuri;

15

- pavare asfaltică; - fibra de sticlă; - parchet industrial; - țigle de acoperiș;b) în producere beton ca și - piatra de pavaj; - blocuri stabilizatoare pentru pereți; - ornamente pentru gazon; - în olărit;c) în drenaj ca și – material de umplutură în jurul conductelor; - elemente filtrante pentru apă, fose septice;d) în filtrare ca și – sisteme de filtrare septice; - filter de apă;e) pentru lucrări de arhitectură ca și – țiglă ceramică; - auxiliare peisagistice.

Sticla care nu este sortată după culoare este acceptată pentru fabricarea materialelor de construcții.

Praful de sticlă, care nu mai poate fi utilizat la fabricarea altor recipiente, poate fi valorificat prin realizarea vatei de siclă, material foarte utilizat în izolarea termică și fonică.

Aproape toată sticla reciclată este utilizată pentru producerea de noi recipiente din sticlă. O cantitate mică de sticlă este utilizată la producerea vatei de sticlă sau fibrelor de sticlă pentru izolare, materialele de pavat și materialelor de construcții precum cărămizi, țigle, ceramică și beton de greutate mică.

Raportul volum/greutate pentru deșeurile de sticlă este mic. Deșeurile din sticlă constituie o componentă răspândită a deșeurilor municipale. Deoarece acest procent este destul de mare, recilarea sticlei reprezintă o oportunitate importantă pentru a evita depozitarea și reutilizarea ei într-un mod ecologic.

Deșeurile din sticlă pot fi foarte ușor contaminate cu alte tipuri de deșeuri menajere, dar sunt ușor de curățat, respectiv sortat prin introducerea unei etape în plus în procesul de reciclare. Însă, pentru a reduce costurile de reciclare este indicată colectarea deșeurilor din sticlă în containere corespunzător amenajate cu o deschizătură specială care să îngreuneze introducerea și a altor tipuri de deșeuri menajere.

16

17

4.2. Valorificarea deșeurilor de hârtie :

Utilizarea de resurse ale Terrei reprezintă o mare responsabilitate. Suntem conştienţi de aportul negativ  pe care l-am aduce mediului înconjurător dacă nu am valorifica deșeurile rezultate în urma producției noastre din ce în ce mai mari.

Carton si hârtie:

     Cartonul reprezintă cea mai importantă materie primă secundară pentru industria de celuloză, hârtie şi carton, datorită implicațiilor ecologice şi economice:

- conservarea pădurilor, deoarece o tonă de maculatură salvează circa 5 mc de masă lemnoasă necesară fabricării unei cantităţi echivalente de celuloză; 

- prelucrarea maculaturii se realizează cu consumuri energetice de două, trei ori mai reduse decât în cazul folosirii fibrelor celulozice; 

- apele reziduale de la prelucrarea maculaturii au o încărcare de trei-patru ori mai mică în poluanţi decât cele rezultate din fabricarea celulozelor. 

     Sute de mii de tone de maculatură  sunt reciclate anual în fabricile de hârtie din România, datorită modernizărilor efectuate la o parte dintre aceste fabrici producătoare de hârtie şi carton. Capacitatea totală de reciclare în România este în prezent în continuă creştere. 

Reciclarea cartonului ondulat:

Vechile containere din carton corugat sunt o excelentă sursă de fibră pentru reciclare. Ele pot fi compresate pentru transportare cu cost mic oriunde este nevoie de fibră de făcut hârtie. Cutiile compresate sunt puse într-un hidrapulper, un recipient mare cu apa caldă. Materialele străine sunt îndepărtate şi contaminatorii sunt filtraţi şi separaţi. Ceea ce rămâne se foloseşte pentru producerea de hârtie şi  produse din fibră.  

18

4.3. Valorificarea deșeurilor metalice

Prezentarea actualității și a importanței elaborării metodologiei de realizare a obiectivelor privind reutilizarea, reciclarea și valorificarea vehiculelor scoase din uz.

Aspecte legate de vehiculele scoase din uz au început sa fie investigate amănunțit de Comisa Europeana în a doua jumătate a anilor 90 mai întâi printr-o serie de studii (ex: Vehicule scoase din uz - Date curente de baza reflectând contextul ecologic si economic general al problemei vehiculelor scoase din uz - Institutul pentru Politici Europene de Mediu 1996) care au arătat atât dimensiunea fenomenului (numărul vehiculelor scoase din uz la nivelul celor

15 state UE din acea perioada fiind de aproximativ 9 milioane pe an) cât și faptul că este necesară crearea unui cadrul legislativ uniform și coerent la nivelul statelor membre.

În plus au trebuit integrate principiile care stau la baza legislației comunitare în domeniul gestionării deșeurilor și anume:- principiul poluatorul plătește;- principiul responsabilității producătorului.

A fost de asemenea utilizată experiența legată de elaborarea și implementarea altor componente similare ale acquis-ului comunitar privind gestionarea fluxurilor speciale de deșeuri (ex.: ambalaje, uleiuri uzate, baterii si acumulatori uzați) unde s-au aplicat aceleași principii. Datele care au stat la baza stabilirii obiectivelor de valorificare și cerințelor minime pe care trebuie să le îndeplinească unitățile de colectare/tratare au fost obținute plecând de la rezultatele sistemelor deja funcționale în anumite state membre (in mod special Olanda, Danemarca si Suedia). Principalele idei care au rezultat în urma studiilor și care au stat la baza elaborării Directivei 2000/53/CE sunt următoarele:

- deșeurile trebuie reutilizate și valorificate acordându-se întâietate reutilizării și reciclării;

- statele membre trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că operatorii economici instituie sisteme de colectare, tratare și valorificare a vehiculelor scoase din uz;

- statele membre trebuie să se asigure că ultimul deținător si/sau proprietar poate livra vehiculul uzat către o instalație de tratare autorizată fără costuri, ca urmare a faptului că vehiculul nu are valoare sau are o valoare comercială negativă, iar producătorii acoperă integral sau în mare măsura costurile punerii în aplicare ale acestei masuri;

19

- este important ca măsurile preventive să se aplice cu începere din faza de proiectare a vehiculului și să se concretizeze în special în reducerea și controlul substanțelor periculoase pentru a preveni eliberarea acestora în mediu, a facilita reciclarea și pentru a evita eliminarea deșeurilor periculoase;

- având în vedere nivelul scăzut la care se realizează, reciclarea tuturor părților din plastic ale vehiculelor uzate trebuie îmbunătățită continuu;

- cerințele pentru dezmembrarea, refolosirea și reciclarea vehiculelor uzate și a componentelor acestora trebuie integrate în etapele de proiectare și producție ale noilor vehicule;

- trebuie încurajată dezvoltarea piețelor de materiale reciclate;

- este necesară introducerea unui certificat de distrugere pentru a condiționa radierea vehiculelor scoase din uz;

- agenții economici care desfășoară operațiuni de colectare si tratare a vehiculelor scoase din uz trebuie sa dețină autorizații de mediu;

- stocarea temporara și tratarea vehiculelor trebuie efectuate astfel încât să se prevină impactul negativ asupra mediului și afectarea concurenței și a schimburilor comerciale;

- pentru a obține rezultate pe termen scurt și pentru a oferi agenților, consumatorilor și autorităților publice perspectiva necesară pe termen lung, este necesara stabilirea de obiective cuantificate de reutilizare, reciclare și valorificare care trebuie îndeplinite de agenții economici;- producătorii trebuie să se asigure că vehiculele sunt proiectate și fabricate astfel încât să permită îndeplinirea obiectivelor de reutilizare, reciclare și valorificare;

- prin aplicarea acquis-ului comunitar se va proteja concurența și în special accesul întreprinderilor mici și mijlocii pe piața de colectare, dezmembrare, tratare și reciclare;- pentru a facilita dezmembrarea și valorificarea, producătorii trebuie să pună la dispoziția instalațiilor autorizate toate informațiile necesare referitoare la dezmembrare, în special pentru materialele cu grad ridicat de risc;

- consumatorii trebuie sa fie informați corespunzător despre gestionarea vehiculelor scoase din uz pentru a-și adapta comportamentul și atitudinile; în acest scop, agenții economici relevanți trebuie să pună la dispoziție informațiile necesare.

20

4.4. Valorificarea deșeurilor din material plastic 

Cu toate că unele mase plastice par a fi identice, în realitate sunt grupe de materiale diferite cu o structură moleculară diferită. Activitatea de reciclare mase plastice depinde de procesul de a le separa pe fiecare în parte. Utilizarea materialelor plastice prezintă probleme de identificare, separare și decontaminare. Spectrometrul este una din tehnicile utilizate pentru a asigura precizia identificării acestor materiale care, după procesare, sunt deseori folosite în manufacturarea echipamentelor electronice și electrice noi. Activitatea de reciclare mase plastice reprezintă cea mai mare provocare în realizarea economică privind colectarea de material suficient segregat pentru a face reciclarea viabila.

Costul de colectare a materialelor în cantități mici de la o multitudine de surse este principalul obstacol în dinamizarea progresului de reciclare a multor polimeri. În unele țări, politicile administrative își asumă o mare responsabilitate în recuperarea de ambalaje și alte produse. Această "responsabilitate" presupune dezvoltarea procesului de reciclare mase plastice prin acoperirea unor elemente ale costurilor comerciale tradiționale - inițial prin manufacturare și distribuire, și în final de către consumator prin prețurile de producție ușor crescute. Există șapte tipuri diferite de materiale plastice. În vederea realizării unui corect proces de reciclare mase plastice puteți determina tipul plasticului privind aproape în partea de jos a recipientului. Acest număr corespunde gradului materialului din plastic. Gruparea separată pe tip de material este obligatorie înainte de a recicla. Cele mai des întâlnite tipuri sunt:

- PET( polietilen tereftalat)- HDPE ( polietilena de înaltă densitate)- PVC ( policlorura de vinil)- LDPE ( polietilena de joasa densitate)- PP ( polipropilena)- PS (polistiren)

Activitatea de reciclare mase plastice este importantă din punct de vedere al conservării resurselor de țiței. În țările Uniunii Europene circa 60 % din totalul deşeurilor de mase plastice colectate sunt valorificate energetic. Argumentele care pledează în favoarea utilizării acestora ca înlocuitor de combustibil convențional se referă la :

- puterea calorifica mare - compatibilă cu cea a cărbunilor superiori ;- costuri mari de reciclare - atunci când deșeurile de mase plastice nu sunt selectate

direct de la sursă și ajung în gunoiul menajer sau când acestea provin din ambalajele alimentare cu un grad mare de impurificare;

Aceste deșeuri sunt nebiodegradabile și ca urmare din punct de vedere al mediului acestea trebuie eliminate.

    Deşeurile de mase plastice prezintă unele particularităţi, şi reciclarea lor este importantă din punctul de vedere al conservării resurselor de ţiţei, dar nu este întotdeauna

21

fezabilă din punctul de vedere al costurilor pe care le implică colectarea, prelucrarea şi reciclarea lor propriu zisă. Din aceste motive,  atunci când vorbim despre valorificarea deşeurilor de mase plastice avem în vedere, pe lângă reciclarea materială, şi  recuperarea de energie. 

Strategia de valorificare a deşeurilor de mase plastice are ca obiectiv creşterea gradului de valorificare a lor în ambele direcţii -  reciclare materială şi recuperare energetică - în funcţie de eficienţa economică.         În România, procedeul cel mai utilizat astăzi este reciclarea mecanică a deşeurilor de mase plastice. Acesta se face fără modificarea structurii materialului (polimerului), şi constă în operaţiile de extrudare – granulare şi injecţie. Reciclarea prin procedee chimice presupune modificarea structurii intime a materialului (descompunerea polimerului) şi obţinerea materiei prime (monomerul de bază ). Acest procedeu se aplică în foarte mică măsură,  numai în cazul  prelucrării deşeurilor tehnologice. 

Pentru deşeurile de mase plastice (PP, PVC, etc) există în România instalaţii de reciclare care însumează o capacitate de peste 22 de mii de tone.

Pentru deşeurile de ambalaje din PET există instalaţii de reciclare cu o capacitate de circa 16 mii de tone, care sunt supuse operaţiilor de prelucrare prin măcinare şi spălare, pentru a se obţine fulgi din PET.   

Reciclarea materialelor plastice

Polietilena de înaltă densitate HDPE este utilizată pentru sticle de lapte, apă, suc, cosmetice, şampon, detergent lichid pentru veselă şi lenjerie,  pungi, saci şi sacoșe.  Prin reciclarea  acestui material se pot produce sticle, flacoane colorate de detergent lichid pentru veselă şi lenjerie, balsam de rufe, şampon, ulei de motor şi sticle, flacoane transparente de lapte şi apă, ţevi, coşuri, navete, ghivece de flori, folie şi plăci, lăzi de gunoi (reciclare), mobilier din plastic (scaune, bănci), dal, garduri, containere, granule.  Polietilena de joasă densitate LDPE este utilizată pentru  pungi  alimentare pentru pâine şi produse congelate, pungi pentru lăzi şi cutii de  haine, sticle şi flacoane. Se pot produce, prin reciclarea acestui material,   învelitori de transport, cutii de gunoi,  folie şi placi, articole din plastic şi lemn (cherestea, gard).

22

5. Avantajele reciclării

• Prin reciclarea sticlei are loc reducerea cu 20% a consumului de energie, cu 10% a consumului de combustibil, cu 50% a costurilor pentru materiile prime din care se fabrică aceasta (nisip de cuarț, piatră de var, carbonat de sodiu etc.) și, de asemenea, se reduc emisiile de gaze nocive din atmosferă. Este important de știut că sticla se poate recicla la infinit.

•  Prin reciclarea unei tone de hârtie sunt salvați de la tăiere 17 copaci. De asemenea, o fabrică producătoare de hârtie folosește cu 40% la sută energie, dacă utilizează hârtie reciclabilă decât fibră nouă. Reciclarea unei tone de hârtie reduce emisiile de carbon cu 95% si înseamnă un consum de apa cu 3.000 de litri mai mic decât este necesar pentru a produce o tona de hârtie.

Atunci când putrezește, hârtia emite metan, gaz cu efect de seră, responsabil pentru încălzirea globală. Pe de alta parte, reciclând hârtia și cartonul, salvăm și copaci și economisim apa.

•  Prin reciclarea ambalajelor din plastic se economisesc resursele de petrol, producția de plastic, utilizând 8% din producția de petrol a globului.

Avantajele separării si reciclării deșeurilor sunt:

Economisirea de materii prime, energie si apa!!!

Un televizor poate funcționa trei ore iar un bec de 100 W poate funcționa 20 de ore cu energia economisită prin reciclarea unei singure cutii din aluminiu. Având în vedere problemele actuale energetice, prețul din ce în ce mai ridicat al petrolului precum și problema resurselor de apă, e simplu să vezi cât de utilă e reciclarea gunoaielor noastre.

Aluminiul este cel mai valoros material reciclabil. Este de zece ori mai valoros decât oțelul.

O tona de otel reciclat reprezintă o tona de minereu de fier economisit iar metalul poate fi reciclat la infinit.

Din 10-15 PET-uri reciclate se poate confecționa un tricou. Din 50 de PET-uri se poate face un pulover.

23

Fiecare tonă de plastic reciclat înseamnă o economie de 1,8 tone de petrol. Cum rezervele de petrol sunt epuizabile, ar fi păcat sa nu profitam de reciclarea plasticului.

Reciclarea sticlei economisește energie electrică si apă.

Fabricarea unui produs nou din metal reciclat economisește intre 74 si 95 % din energia electrică necesară realizării acelui produs din materii prime.

Zăcămintele de fier nu sunt inepuizabile. O tona de oțel reciclat reprezintă o tonă de minereu de fier economisit. Metalul poate fi reciclat la infinit.

O tonă de hârtie reciclată salvează 17 copaci.

Reciclarea unei tone de hârtie reduce emisiile de carbon cu 95% și înseamnă un consum de apă cu 3 000 de litri mai mic decât este necesar pentru a produce o tona de hârtie.

Fiecare tonă de plastic reciclat înseamnă o economie de 1,8 tone de petrol.

Un mediu mai sănătos și frumos!

Pentru extragerea bauxitei, folosita la fabricarea aluminiului, sunt utilizate substanțe chimice care otrăvesc solul si apa. Fiecare tona de aluminiu produs lăsa in urma sa o tona de noroi caustic, rezultat din extragerea bauxitei.

Pungile de plastic luate de vânt sunt nu numai inestetice, dar si dăunătoare mediului. Plasticul nu se degradează în timp. Trebuie să luăm măsuri acum, dacă vrem să nu înotăm într-o mare de sticle și pahare de plastic.

Potrivit Agenției Europene pentru Mediu, în Uniunea Europeană, cantitatea anuală de deșeuri pe cap de locuitor ajunge la 3,5 tone. Dintre acestea, aproximativ 500 de kilograme reprezintă gunoiul aruncat de fiecare din noi la tomberon. Restul reprezintă deșeurile produse in industrie, in construcții etc. Ambalajele reprezintă un procent însemnat din cantitatea de deșeuri pe care le producem. Acest lucru înseamnă ca la gropile de gunoi din lume o cantitate mare de deșeuri o constituie materialele din plastic, hârtie, carton si sticla.

Prin colectare separată și reciclare, reducem spațiul alocat gunoaielor.

 Se folosesc mai multe ambalaje decât în trecut și, în România, cele mai multe dintre ele sunt aruncate amestecat, fără o sortare prealabila. Unele ambalaje se degradează in sute de ani sau nu se degradează deloc (plasticul sau aluminiul) iar o parte din ele, cum ar fi cartonul, deși sunt biodegradabile, emit metan in timpul descompunerii, contribuind la accentuarea efectului de sera.

Colectate separat, ambalajele pot fi reciclate, rezolvându-se astfel, parțial, o problema grava, a efectului de sera, si se poate contribui la economisirea unor resurse naturale epuizabile, cum ar fi petrolul, folosit la realizarea multor obiecte din plastic.

24

Pentru a contribui la un mediu sănătos, se separa ambalajele pe categorii: - Sticla; - Hârtie si carton;- Metal (cum ar fi aluminiul);- Plastic ;

De asemenea, cantitățile mari de plastic si hârtie sunt foarte căutate, astfel ca pot fi colectate de la toți vecinii din bloc si, ulterior, comercializate firmelor de profil. Chiar daca magazinele îți oferă pungi din plastic, le poți refuza si îți poți procura pungi textile. Vei fi si in pas cu moda si vei contribui si la protejarea mediului înconjurător. Ambalajele colectate sunt duse la centrele de reciclare. Hârtia si cartonul sunt sortate pe categorii, in funcție de calitatea lor:

- Hârtia albă este de calitate superioară; - În vreme ce cartonul ondulat este de calitate inferioară;- iar ziarele si o parte din hârtia de birou sunt de calitate medie. După un întreg proces de transformare, hârtia de birou reciclata ajunge înapoi pe

birouri. Cărțile de telefon si cartonul se pot transforma in cofraje pentru oua sau in alte tipuri

de carton. Materialele din sticla trebuie sortate pe culori:

- Sticlă incoloră;- Sticlă verde;- Sticlă maronie. Becurile, obiectele din porțelan, ceramica sau veiozele nu trebuie aruncate in același

tomberon in care sunt depozitate sticlele si borcanele. Produsele din plastic sunt sortate în funcție de culoare și de tipul polimerului.

Produse ce sunt realizate din materiale reciclate

Decorații din hârtie:

25

Obiecte realizate din materiale din plastic

26

Obiecte decorative din sticlă:

6. Bibliografie

- www.creaza.com - Gestionarea deșeurilor- auxiliar didactic- Ioan Ovidiu Muntean, Editura Emia 2008, ECOLOGIE SI

PROTECŢIA MEDIULUI, EDIŢIA A II-A ADAUGITĂ;- Marius Dolis, Angela Gavrilas, Editura Alfa 2007, Ecologie şi

protecţia mediului;

27

- www.google.ro

28