proiect de imbunatatire a calitatii
DESCRIPTION
Perfecţionarea şi promovarea personalului didacticTRANSCRIPT
Proiect de îmbunătăţire a calităţii
Perfecţionarea şi promovarea personalului didactic
Concurența și exigenţele epocii în care trăim pun tot mai multă presiune asupra
învăţământului, care are o responsabilitate din ce în ce mai mare faţă de educabili. Aceleași
exigențe au condus în ultimii ani la creşterea numărului de persoane incluse în învăţământ. În
consecință, școlile din toată lumea își propun să ofere educaţie de calitate unei populaţii
formate din indivizi diferiți din punct de vedere social, economic, cultural, etnic, moral şi
intelectual.
În Uniunea Europeană, în general, și în România, în particular, reforma prevăzută de
Procesul Bologna, Declaraţia de la Copenhaga, Cadrul Comun European de Asigurare a
Calităţii în educaţie și formare profesională (CQAF/EQARF), Reţeaua Europeană de
Asigurare a Calităţii în Educaţie și Formare Profesională vizează educația centrată pe individ,
pe formarea şi dezvoltarea unor competenţe pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi
(lifelong learning). Și cum unul dintre indicatorii calităţii educaţiei este reprezentat de
rezultatele educabililor, preocuparea pentru performanță devine esențială.
În România, preocuparea pentru managementul, asigurarea și controlul calităţii în
politicile educaţionale este de dată recentă și a apărut ca urmare a integrării în Uniunea
Europeană. Primii pași s-au făcut în învăţământul superior și în educaţia și formarea
profesională, unde s-au aplicat principiile și recomandările Procesului Bologna, respectiv, ale
Procesului Copenhaga.1
Calitatea învăţământului românesc a fost definită ca prioritate şi pentru învăţământul
preuniversitar prin Legea nr. 87/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea
calităţii, art. 11 şi 122. Subdomeniul ales pentru analiză este cel al resurselor umane din
Domeniul A: Capacitatea instituțională, iar unitatea de învățământ aleasă este Grupul
1 Șerban Iosifescu, 2007, Calitatea educației – concept, principii, metodologii, suport de curs, București.2 Art. 11. - (1) La nivelul fiecărei organizații furnizoare de educație din România se înființează Comisia pentru evaluarea și asigurarea calității. [...] Art. 12. - Atribuțiile comisiei pentru evaluarea și asigurarea calității sunt:a) coordonează aplicarea procedurilor și activităților de evaluare și asigurare a calității, aprobate de conducerea organizației furnizoare de educație, conform domeniilor și criteriilor prevăzute la art. 10;b) elaborează anual un raport de evaluare internă privind calitatea educației în organizația respectivă. Raportul este adus la cunoștință tuturor beneficiarilor prin afișare sau publicare;c) formulează propuneri de îmbunătățire a calității educației.
1
școlar „Radu Cernătescu” din Iaşi. Cadrele didactice cu o formare adecvată asigură
calitatea învăţământului preuniversitar. Iar în societatea actuală, şcoala ca instituţie a
cunoaşterii are un rol esențial.
Argumentul practic pentru care am ales acest domeniu și această organizație este
discrepanța dintre concluziile înregistrate în Raportul anual de evaluare internă a calităţii, an
şcolar 2010 – 2011 și rezultatele foarte slabe de la Bacalaureatul din anul următor 2012. În
documentul menționat se observă că Grupul școlar „Radu Cernătescu” din Iaşi a obținut
calificativele Foarte bine și Bine la toate domeniile de evaluare. Însă rezultatele din prima
sesiune a Bacalaureatului 2012 sunt în contradicție cu rezultatele obținute de unitate în
ansamblul ei. Din cei 143 de absolvenți de liceu înscriși la Bacalaureat, doar 14 au promovat.
129 dintre ei fie au fost respinși, fie nu s-au prezentat. Deși aceste rezultate nu sunt doar
apanajul cadrelor didactice, ci efectul unor premise conjugate (dezinteresul elevilor, lipsa grijii
părintești, sistemul de învățământ, lipsa resurselor etc.), profesorul are, în mintea noastră, cea
mai mare responsabilitate pentru educabil, căci el se află între elev și școala ca întreg.
Cadrele didactice sunt chintesența în dezvoltarea unei educaţii de calitate. Învăţarea
centrată pe elev, care presupune cunoaşterea îndeaproape a acestuia, a culturii, a capacităţilor
şi înclinaţiilor sale către anumite domenii reprezintă o metodă actuală care dă posibilitatea
profesorului să răspundă cerinţelor şi nevoilor sale de cultură, precum şi să-l evalueze corect.
În acest caz, corectitudinea evaluării depinde în mare măsură de imaginea pe care profesorul
şi-o creează despre elev. Profesorul trebuie să-şi formeze o nouă concepţie şi metodologie a
instruirii şi educării, să devină un model real de integrare socioprofesională şi educaţie
permanent pentru elevi, să se implice în deciziile educaţionale şi să asigure un învăţământ de
calitate.
Evaluarea la nivelul unităţii este primul pas pentru ca aceasta să îşi crească nivelul de
performanţă. De-a lungul timpului prin unitate au trecut foarte mulţi profesori, unii dintre ei
foarte bine pregătiţi în ceea ce privește nivelul performanțelor realizate de când sunt în sistem.
Evaluarea este în folosul unităţii şcolare și urmărește perfecționarea profesorilor care
în acest moment nu aduc un beneficiu şcolii. Unitatea şcoalară are nevoie de persoane
calificate, prin studii ulterioare, în mai multe domenii ale educaţiei; persoane perfecţionate
prin unul sau mai multe cursuri/stagii de profesionalizare ulterioară (continuă); personal
profesional calificat în disciplina efectiv predată și în domeniul educaţional.
2
Relaţiile dintre școală și autorităţile locale, dintre școală și alte organizaţii și persoane
din comunitate trebuie să fie strânse. Vorbim despre relaţii de cooperare, nonconflictuale şi
care să se organizeze în echipă deoarece pot ridica performanţele şcolii, căci acolo unde există
interes pentru performanţă se poate obține calitate în învăţare. Profesorii doresc să participe la
această schimbare. Mulți dintre ei sunt dezamagiți de faptul ca eforturile lor nu se conjugă cu
ale elevilor, acest lucru împiedicându-i să se dezvolte, generând o motivație scăzută pentru
obținerea unei noi performanțe. Profesorii doresc ca elevii din şcoală să participe la diferitele
concursuri școlare sau olimpiade. Dar atunci când promovabilitatea la bacalaureat este mai
mică de 10 procente, e dificil să vorbim despre performanțe precum premiile la olimpiade.
Segmentul populațional căruia i se adresează acest proiect este, în mod special, acela al
profesorilor care doresc și se implică în această unitate școlară pentru a demonstra că există
calitate.
Pentru a crește calitatea învăţământului trebuie să avem cadre didactice care participă
în mod regulat la formarea continuă. Datorită documentelor şcolare se constată că în unitate
există un număr de 38 de cadre didactice titulare. Pe lângă acestea sunt cadre didactice care
predau ca suplinitori sau detaşați. În ceea ce priveşte distribuţia pe grade didactice a
personalului majoritatea au gradul didactic I, dar există şi un cadru fără definitivat.
Nu e suficient ca profesorii să participe la cursuri de formare continuă ca să acumuleze
cele 100 de credite prevăzute pentru perioada de cinci ani. Achiziţiile dobândite la cursurile de
formare continuă sunt importante pentru evoluţia personală a profesorului. Creșterea calității
sale ca dascăl trebuie să fie o motivație în sine.
Pentru argumentarea teoretică a procesului de evaluare și de îmbunătățire a calității
la nivelul organizației de proveniență am ales Modelul european de excelenţă EFQM
(European Foundation for Quality Management). Un motiv al acestei alegeri este faptul că
modelul EFQM este „mai sensibil la dimensiunea culturală a calităţii, pune accent pe ceea
ce reprezintă «latura umană» a organizaţiei”3. Consider că o creștere a calității la nivelul
Grupului școlar „Radu Cernătescu” din Iaşi poate apărea din asumarea unei mentalități a
calității. Iar aceasta trebuie să se întâmple în primul rând în rândul profesorilor.
Voi dezvolta în continuare principiile modelului EFQM pe care ar trebui să și le
însușească unitatea de învățământ prin profesorii săi:
3 Șerban Iosifescu, 2007, Calitatea educației – concept, principii, metodologii, suport de curs, București, p. 56.
3
Orientarea pe rezultate – „rezultatele sunt cele care definesc, cel mai bine,
calitatea și excelenţa, calitatea proceselor și a intrărilor în sistem putând fi dedusă
din calitatea rezultatelor obţinute”4. După cum am arătat și mai sus, procentul de
promovabilitate a bacalaureatului indică faptul că evaluarea internă a unității de
învățământ nu este orientată pe rezultate.
Orientarea pe client – excelenţa se obţine dacă serviciul educațional creează
valoare durabilă pentru educabil. Or, în cazul de față nu putem vorbi despre
valoare durabilă atât timp cât educabilul se află în fața unor uși închise ca urmare
a nepromovării examenului de maturitate (deși se presupune că are o formare
tehnică, nu poate profesa pentru că nu are diploma care să ateste acest lucru; nu
își poate continua studiile în absența diplomei de bacalaureat; îi scade stima de
sine etc.).
Conducerea („leadership“) și constanţa intenţiilor și a scopurilor. Unitatea de
învățământ nu are o orientare strategică pe termen lung și o cultură
organizaţională.
Management prin procese și fapte. Raportul de evaluare internă a calității nu
denotă o orientare pro-activă, ci mai curând una pasivă. Redau mai jos descrierea
activităţilor de îmbunătăţire a calităţii realizate în subdomeniul ales de mine, cel
al resurselor umane5.
c) RESURSE UMANE
1.1. Managementul personalului didactic şi de conducere
Formarea continuă a întregului
personal didactic
Participarea a cel puţin
80% din cadrele
didactice la programe de
formare şi dezvoltare
profesională
Creşterea numărului de cadre
didactice participante la formare,
faţă de anul trecut
Participarea personalului de
conducere la programe de formare
managerială
4 Ibidem, p. 55.5 Grup școlar „Radu Cernătescu”, Iaşi – Raport anual de evaluare internă a calităţii, an şcolar 2010-2011.
4
Satisfacţia beneficiarilor faţă de
activitatea personalului didactic
Analizarea feedbackului
oferit prin aplicarea
instrumentelor de
măsurare a gradului de
satisfacţie – chestionare
Creşterea satisfacţiei beneficiarilor,
faţă de anul precedent
1.2. Managementul personalului didactic auxiliar şi personalului nedidactic
Satisfacţia beneficiarilor faţă de
activitatea personalului auxiliar şi
nedidactic
Analizarea feedbackului
oferit prin aplicarea
instrumentelor de
măsurare a gradului de
satisfacţie
Creşterea satisfacţiei beneficiarilor,
faţă de anul precedent.
Dezvoltarea și implicarea oamenilor (membrilor organizaţiei). Măsurile luate
pentru creșterea calității includ doar participarea personalului la programe de
formare și dezvoltare și nu prevăd aplicarea și evaluarea în clasă a cunoștințelor
și deprinderilor dobândite.
Învăţare, inovare și îmbunătăţire continue – nu se observă în Raportul de
evaluare internă a calității accentul pe învăţare și inovare. Activităţile de
îmbunătăţire a calităţii nu includ cercetarea.
Dezvoltarea parteneriatelor – activităţile de îmbunătăţire a calităţii nu includ
creșterea numărului de parteneriate cu institutele de cercetare ori cu organizațiile
de mediu (grupul școlar având trei clase cu profilul „Resurse naturale și protecția
mediului”).
Responsabilitatea socială a organizaţiei. Grupul școlar pare să fie închis în
cadrul normativ și își respectă atribuțiile scriptic (întocmește rapoarte de evaluare
a calității și proiecte de dezvoltare, dar acestea nu sunt evaluate în mod real, prin
suprapunerea cu rezultatele concrete obținute de educabili).
În concluzie, perfecţionarea şi promovarea personalului didactic, deși esențiale pentru
creșterea calității grupului școlar, nu sunt pro-active, orientate pe rezultate. Cadrele didactice
par să participe la activitățile de perfecționare doar pentru a obține numărul de credite necesar
rămânerii în sistem.
5
În continuarea argumentării mele, voi face apel la Comunicatul de la Bruges privind
intensificarea cooperării europene în domeniul educației și formării profesionale (EFP)
pe perioada 2011-2020. Acest document servește demonstrației mele din două motive. Primul
este acela că în România avem nevoie de unități de învățământ mediu care să formeze
tehnicieni (în opinia mea, filiera teoretică este supralicitată și produce o inflație de oameni cu
o calificare incertă sau „fără meserie”). Al doilea motiv este faptul că acest comunicat pune un
mare accent pe „tranziția către o economie ecologică” și pe competențele în tehnologia
informațiilor și a comunicațiilor (TIC), iar profilurile grupului școlar ales de mine ca obiect de
studiu sunt „Resurse naturale și protecția mediului” (cu specializările „tehnician ecolog și
protecția calității mediului”, „tehnician chimist de laborator” și „tehnician analize produse
alimentare”) și „Tehnic” (cu ambele specializări strâns legate de TIC, „tehnician mecatronist”
și „tehnician operator tehnică de calcul”).
„Tranziția către o economie ecologică este o tendință uriașă, care afectează necesarul
de competențe în ceea ce privește numeroase locuri de muncă și sectoare diferite. Multe dintre
competențele necesare pot fi găsite în profesii existente. În mod concret, piața forței de muncă
necesită un echilibru între dezvoltarea competențelor generice în materie de ecologie (de
exemplu, reducerea deșeurilor, îmbunătățirea eficienței energetice) și competențele specifice.
La fel cum competențele în ceea ce privește tehnologia informației și comunicațiilor sunt în
prezent esențiale pentru toate persoanele, competențele în materie de ecologie vor fi
importante pentru aproape fiecare loc de muncă în viitor.”6 Prin urmare, existența liceelor cu
profil tehnic este esențială în lumea actuală, iar calitatea educației oferită prin ele trebuie
îmbunățățită prin intermediul cadrelor didactice pregătite pentru valorile timpului în care
trăim. Profesorii trebuie să prețuiască mediul înconjurător ca să le poată insufla această
valoare și educabililor. Trebuie să se folosească de beneficiile tehnologiei informațiilor și
comunicațiilor pentru a-i atrage pe tineri spre învățare, dialog și creștere personală.
„Potențialul tehnologiei informației și comunicațiilor poate fi utilizat pentru stimularea
educației și formării în rândul adulților prin învățarea la distanță.”7 Personalul didactic trebuie
să participe la cursuri de folosire a noilor tehnologii, astfel încât, pe lângă orele de la seral să
6 Comunicatul de la Bruges privind intensificarea cooperării europene în domeniul educației și formării profesionale pe perioada 2011-2020, p. 2.7 Ibidem, p. 3.
6
poată preda la rândul lor noile tehnologii adulților care doresc să se adapteze vremurilor în
care trăim.
„Persoanele trebuie să aibă autonomia necesară adaptării la noile evoluții și pentru a
putea gestiona schimbarea. Aceasta înseamnă facilitarea dobândirii de către persoane a unor
cunoștințe, abilități și competențe care nu sunt pur profesionale. [...] Competențele în materie
de TIC și competențele de limbi străine, în special, vor deveni din ce în ce mai importante
pentru obținerea și păstrarea unui loc de muncă și pentru gestionarea vieții de zi cu zi.” 8
Profesorii de astăzi trebuie să știe limbi străine, să facă schimb de experiență cu profesorii din
alte țări, să fie capabili să predea în limbile străine cunoscute pentru a aduce plus-valoare la
nivelul întregii Europe, deschizând drumul mobilităților educaționale și profesionale.
Comunicatul de la Bruges privind intensificarea cooperării europene în domeniul
educației și formării profesionale pe perioada 2011-2020 rezervă un întreg subcapitol
promovării excelenței, calității și relevanței EFP și militează pentru asigurarea calității
deoarece „înalta calitate a serviciilor EFP este o condiție preliminară pentru atractivitatea
acestora. Pentru garantarea îmbunătățirii calității, sporirii transparenței, încrederii reciproce,
mobilității lucrătorilor și cursanților, precum și a învățării de-a lungul vieții, țările participante
ar trebui să instituie cadre de asigurare a calității”9.
Un alt aspect important care se constituie ca exemplu pentru orice plan de îmbunătățire
a calității este stabilirea unor obiective concrete. Comunicatul de la Bruges stabilește aceste
obiective. Printre ele se numără: „sprijinirea activităților care le permit tinerilor elevi din
cadrul ciclului de învățământ obligatoriu să cunoască diferite filiere profesionale și posibilități
de carieră; continuarea activității de creare a unor sisteme de monitorizare a tranziției de la
învățare la viața profesională” etc.
În continuarea Procesului de la Copenhaga, acest document european reiterează
importanța educației și a formării profesionale și subliniază importanța asigurării,
managementului și controlului calității în domeniu.
De aceea, este esențial să urmărim în ce măsură controlul calității și managementul
calității își ating obiectivul primordial: cel de a asigura o educație adecvată perioadei în care
trăim. După cum subliniam la începutul acestei argumentații, Grupul școlar „Radu 8 Ibidem, pp. 3-4.9 Ibidem, p. 8.
7
Cernătescu” din Iaşi a obținut calificativele Foarte bine și Bine la toate domeniile de
evaluare. Perfecţionarea şi promovarea personalului didactic sunt răsplătite cu aceleași
calificative, dar rezultatele examenului de bacalaureat și, la nivel național, creșterea numărului
de șomeri din rândul tinerilor ridică semne de întrebare asupra calității formării continue a
profesorilor.
Şcoala nu trebuie să reprezinte un transfer automatizat de cunoştinte cǎtre elevi, ci
trebuie sǎ fie spațiul în care educabilii primesc informaţii, însă sunt învățați și cum să se
formeze, să se integreze, să relaţioneze. Participarea la activități de perfecționare trebuie să
includă și evaluarea noilor achiziții în clasă, în fața elevilor. Evaluarea şi asigurarea calităţii
sunt necesare pentru a educa oameni pentru o societate mai bună. Un bun exemplu în acest
sens este reprezentat de demersurile întreprinse de Comisia pentru Evaluare şi Asigurare a
Calităţii a Liceului „Andrei Mureșanu” din Brașov. În Raportul anul de evaluare internă a
calității pe anul școlar 2010-2011, se observă că deja s-au realizat activități de îmbunătățire în
domeniul perfecționării resurselor umane. Am marcat cu caractere italice exemplele de bună
practică în privința îmbunătățirii reale a calității prin perfecționarea cadrelor didactice.
DOMENIUL A: Capacitatea instituţională
Criteriul C. Resurse umane
1.Managementul
personalului
1.1. Managementul
personalului didactic
și de conducere
– Sporirea participării
cadrelelor didactice la
programe de formare și
dezvoltare profesională cu
tematică legată de
programele de reformă în
curs.
– Aplicarea în practică a
rezultatelor participării
cadrelor didactice și de
conducere la activitățile
de formare și dezvoltare
profesională (realizarea
– Realizarea unor
opționale care valorifică
participarea cadrelor
didactice la cursuri de
perfecționare.
– Realizarea unor
activități care valorifică
cunoștințele dobândite la
aceste cursuri (de
exemplu: Ziua Porților
Deschise, campanii de
promovare a imaginii
școlii, pliante de
8
unor opționale care
valorifică participarea la
aceste cursuri).
promovare etc.).
De altfel, ca urmare a rezultatelor bune obținute pe baza acestor activități, Comisia
pentru Evaluare şi Asigurare a Calităţii de la Liceul „Andrei Mureșanu” din Brașov nu a mai
inclus în Planul de îmbunătăţire a calităţii educaţiei oferite pentru anul şcolar 2011-2012
sugestii pentru Resursele umane. Acest lucru nu înseamnă că perfecționarea cadrelor didactice
nu mai este necesară, ci că drumul trasat de ativitățile deja întreprinse a adus beneficii școlii și
educabililor și rămâne calea de urmat și în viitor.
Potrivit standardelor Comisiei pentru Evaluare şi Asigurare a Calităţii, luate în
considerare când a fost elaborat Raportul anual de evaluare internă a calităţii, an şcolar 2010-
2011, grupul școlar oferă servicii educaționale de calitate. Revenind însă la modelul european
de excelenţă EFQM (European Foundation for Quality Management) care vizează orientarea
către rezultate și orientarea către educabil, lucrurile nu par să fie la fel de optimiste precum
sunt prezentate în raport.
De aceea trebuie propus un plan de îmbunătăţire a calităţii educaţiei oferite pentru anul
şcolar următor. Planul trebuie să fie orientat pe rezultate și să includă criterii concrete de
evaluare a implementării sale.
Pe parcursul anului școlar 2012-2013, activitatea de dezvoltare profesională a
personalului didactic de la Grupul școlar „Radu Cernătescu” din Iaşi trebuie proiectată în
acord cu legislația existentă în România avându-se în vedere:
asigurarea condițiilor optime pentru desfășurarea activităților de formare continuă și
perfecționare;
elaborarea unor metode de evaluare și autoevaluare eficiente;
formarea de noi competențe în domeniul noilor tehnologii și folosirea acestor
competențe nu doar la clasă, ci și pentru propunerea și susținerea în grupul școlar a
unur cursuri pentru adulți.
9
Obiectivul final al acestor trasee este profesionalizarea carierei didactice. Aceasta
deoarece, în prezent, perfecționarea cadrelor didactice are încă mai multe carențe în privința
evaluării rezultatelor sale. Adesea, finalitatea activităților de perfecționare nu este atinsă, iar
competențele pe care cadrul didactic ar trebui să le dobândească nu sunt verificate.
Consider că aceste carențe pot fi reparate prin organizarea de cursuri pentru mentorat
și acreditarea programelor de formare, prin diversificarea ofertelor de formare, prin aprecierea
și recunoaşterea altor forme de dezvoltare profesională și prin controlul rezultatelor şi
impactului cursurilor de formare.
Formarea profesională continuă a cadrelor didactice s-a impus ca un obiectiv prioritar
în cadrul politicilor educaţionale, ca instrument important al creşterii calităţii educaţiei. Cu
toate acestea, fenomenul formării profesorilor nu este lipsit de contradicţii, dificultăţi şi
tensiuni, cum în aceeaşi măsură prezintă şi un uriaş potenţial de dezvoltare şi inovare, conferit
în mare măsură tocmai de resursa cea mai importantă a întregului sistem educaţional: cadrele
didactice şi interesul acestora de a se perfecţiona în beneficiul unei educaţii mai bune pentru
elevi.
Cele mai importante concluzii ale anchetei privind formarea profesională a cadrelor
didactice, urmărind în acelaşi timp abordarea asumată a multiplelor perspective de analiză.
Rata de participare şi frecvenţa participării stabilite la 80% (nivel pe care îl putem
considera un benchmark) este mai ridicată la cadrele didactice titulare sau care deţin funcţii
manageriale, comparativ cu cele suplinitoare sau care nu au fost investite cu funcţii
manageriale.
Sectorul public oferă în general programe de formare obligatorii. Cei mai mulți
profesori participă adesea doar la aceste programele de perfecţionare obligatorii o dată la cinci
ani. Însă consider că acestea nu sunt suficiente pentru un învățământ de calitate.
Un alt aspect pe care l-am evidențiat pe parcursul acestui proiect este participarea
neimplicată la cursurile de formare, doar pentru a adăuga „la dosar” atestatele aferente. Într-un
program de îmbunătățire a calității trebuie pus accentul pe competențele dobândite și mai
puțin pe certificatele adăugate la dosarul cadrului didactic.
Principala motivaţie de participare la formarea profesională continuă ar trebui să fie
dobândirea de noi competenţe utile în activitatea la clasă și de dorinţa de dezvoltare personală.
Însă mulți profesori consideră ca un motiv important de participare la activităţi de formare
10
profesională îl reprezintă dezvoltarea unui portofoliu personal de formare şi obţinerea
numărului obligatoriu de credite.
Decizia de a participa la un curs anume este influenţată în principal de recomandarea
oferită de echipa de conducere a şcolii, în special a directorului sau a persoanei cu
responsabilităţi în promovarea politicilor instituţionale de formare şi mai puţin de
recomandările colegilor.
Implicarea şcolii într-un program de formare reprezintă o premisă importantă a
participării la formare. Gradul de satisfacţie al cadrelor didactice în raport cu sistemul actual
de formare este relativ ridicat, însă rezultatele școlare ale elevilor nu îl susțin. Ariile tematice
şi conţinuturile în formarea continuă a cadrelor didactice sunt cu precădere cele din lista
temelor abordate în modulele obligatorii de formare continuă: proiectarea, organizarea şi
evaluarea activităţii de predare-învăţare, cu accent în special pe elemente de didactică generală
şi de specialitate; management şi comunicare; utilizarea TIC în activitatea didactică.
Numeroși profesori sunt nemulțumiți pentru că ariile tematice ale cursurilor corespund
în mică măsură sau chiar deloc nevoilor lor de formare. Situaţiile critice din acest punct de
vedere fac referire la un anume dezechilibru al ofertei de formare, între domenii de conţinut
supralicitate (managementul clasei, didactică, consiliere şi orientare şcolară, utilizarea TIC) şi
altele insuficient dezvoltate (elaborarea documentelor şcolare, domenii conexe). Un domeniu
deficitar al programelor de formare continuă – sub aspectul cantităţii şi calităţii – este cel al
pregătirii de specialitate, în special pentru ştiinţele exacte: programe insuficiente comparativ
cu nevoile de formare a profesorilor care predau aceste discipline şcolare, lipsa de actualitate a
informaţiilor vehiculate, lipsa de aplicabilitate la clasă a conţinuturilor. De aceea, un program
viabil de perfecționare trebuie să fie adaptat zilelor noastre. De altfel, în Raport anual de
evaluare internă a calităţii, an şcolar 2010-2011, al grupului școlar ales, este prevăzută în
planul de îmbunătăţire a calităţii educaţiei oferite pentru anul şcolar următor o astfel de
adaptare în toate domeniile.
11
PDI – plan de dezvoltare instituțională
CA – Consiliu de Administrație
CEAC – Comisia pentru Evaluare şi Asigurare a Calităţii
12
Un alt exemplu de bună practică este cel oferit de planul operațional de creștere a
calității întocmit de Comisia pentru Evaluare şi Asigurare a Calităţii a Colegiului Național
„Garabet Ibrăileanu” din Iași. Voi cita mai jos câteva sugestii de activități care demonstrează
orientarea pro-activă a planului de creștere a calității în perfecționarea cadrelor didactice.
Acestea nu includ neapărat participarea la cursuri de formare, ci autoînvățarea, implicarea și
schimbarea mentalității profesorului la clasă.
Obiective
specifice
Activităţi Instrumente
/ resurse
Responsabil Termen Modalităţi
de evaluare
a
obiectivelor
Indicatori de
realizare
Îmbunătăţirea
calităţii
activităţii
didactice
Parcurgerea
integrală a
materiei,
conform
planificării
anuale şi
semestriale
Sondaje
frontale
Asistenţe la
ore Semnarea
zilnică a
registrului de
prezenţă a
cadrului
didactic
Monitorizarea
fişelor de
activitate a
clasei
Membrii
CEAC
Profesorii de
serviciu
Şefii de
catedre
Membrii
CEAC
Pe tot
parcursul
anului
şcolar
Parcurgerea
materiei in
proporţie de
100%
conform
planificării
Completarea
fişei de
observare a
lecţiei
≥ 60%
asistenţe la
ore ≥ 95%
profesori care
semnează în
registrul de
prezenţă
Asigurarea de
situaţii de
învăţare care
să favorizeze
gândirea
elevului şi să
formeze
deprinderi de
muncă
Realizarea
portofoliului
profesorului
Aplicarea de
metode
moderne de
învăţare la
clasă
Schiţe de plan
Fişe de lucru
Baterii de
teste
formative
Mape
tematice
Lecţii Ael
(unde este
Şefii de
catedre
Pe tot
parcursul
anului
şcolar
Verificarea
portofoliului
profesorului
Prezenţa a ≥
4 categorii de
materiale
didactice
(adaptate
conţinuturilor
predate la
oră) – FB; 3
categorii de
13
intelectuală,
respectând
programa
şcolară
cazul) materiale
didactice – B;
2 categorii de
materiale
didactice – S;
1 categorie de
materiale
didactice - I
Se observă în acest tabel nu doar orientarea spre rezultate a Comisiei pentru Evaluare
şi Asigurare a Calităţii a Colegiului Național „Garabet Ibrăileanu” din Iași, ci și criteriile clare
de evaluare a realizării activităților propuse.
Bibliografie
Colegiul Național „Garabet Ibrăileanu”, Iași, Plan operațional de creștere a calității, an
școlar 2011-2012.
Comunicatul de la Bruges privind intensificarea cooperării europene în domeniul
educației și formării profesionale pe perioada 2011-2020.
Grup școlar „Radu Cernătescu”, Iaşi – Raport anual de evaluare internă a calităţii, an
şcolar 2010-2011.
Iosifescu, Șerban 2007, Calitatea educației – concept, principii, metodologii, suport de
curs, București.
Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011.
Legea nr. 87/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii
Liceul „Andrei Mureșanu”, Brașov, Plan de îmbunătăţire a calităţii educaţiei, an şcolar
2011-2012
Metodologia formării continue a personalului didactic din învăţământul preuniversitar
(Ordinul MEN nr 3770/1998).
Ordinul MEC nr. 4796/2001 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de
perfecţionare periodică a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul
preuniversitar şi OMEC nr. 5655/22.12.2004 de modificare a OMEC nr. 4696/2001.
14