BISERICA FILADELFIA

27 iulie 2014

SALUTUL BISERICII“Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci

aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. "Încă puţină, foarte puţină vreme", şi "Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el." Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10:35-39)

OBIECTIVUL BISERICII PENTRU ANUL 2014

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Intimitate profundă cu Domnul Isus Hristos prin post şi rugăciune în fiecare

săptămână, conform Isaia 58:6-11 – „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: "Iată-Mă!" Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”

2

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Programul bisericiiDuminică dimineaţa: 9.30 – 12.00Duminică după-amiaza: 18.00 – 19.30Joi: 18.00 – 20.00; Focşani. Vrancea. str. Argeş nr.42 filadelfiafocsani.wordpress.com

O CARTE ÎN SERIALRUGUL ÎN FLĂCĂRI sau ViaŢa lui Dwight Moody

de Petru Popovici (Continuare din numărul trecut)

Rugul cuprins de flăcări (Noiembrie 1871)Studiul vieţii lui Moody poate aduce o binecuvântare deosebită pentru toate acele

vieţi, care trăiesc astăzi fără roade şi spun în rugăciune: "Luminează-mă, Doamne, şi arată-mi cum pot ajunge la izvorul puterii!" Sunt aici cuvintele unui apologet divin care mărturiseşte că până şi cel mai viguros credincios poate ajunge curând la mizerie, dacă lucrarea lui n-a făcut-o prin Duhul Sfânt. Dacă Moody ar fi murit la 34 ani în călătoria sa cu trenul, istoria lui n-ar prezenta nici o valoare vrednică de cercetat. Fie ca Cel Prea Sfânt, Tatăl nostru ceresc, să ne oprească şi pe noi brusc, arătându-ne starea noastră de mizerie şi apoi să ne spună: "Tu eşti omul acesta!" (2 Samuel 12:7). Şi ori de câte ori înlocuim înţelepciunea sfântă cu gândirea omenească, să ne trezim la timp, ca să nu ajungem la faliment.

În timpul călătoriei sale cu trenul, Moody, năpădit de lacrimi şi-a făcut o adâncă cercetare lăuntrică. Atunci şi-a adus aminte de cuvintele care i le-a spus Moorehouse în 1867: "Tu mergi spre o ţintă greşită. Dacă îţi vei schimba cursul şi vei predica însăşi cuvintele lui Dumnezeu şi nu pe ale tale, El îţi va da o mare forţă". Deodată Moody a resimţit o vie dorinţă ca să explice într-adevăr Scriptura. Printr-o întâmplare providenţială el a refăcut un curs de citirea Bibliei, pe care un om învăţat din Chicago i l-a sugerat, împreună cu o listă de cărţi. Atunci şi-a adus aminte de cuvintele lui Moorehouse la studiul biblic: "Aveţi nevoie de o singură carte pentru studierea Bibliei". Ascultătorii lui l-au întrebat atunci: "Moorehouse, dvs. aţi studiat multe cărţi ca să ajungeţi la o asemenea cunoaştere a Bibliei?" El a răspus: "Eu sunt omul unei singure Cărţi. Dacă un text din Scriptură îmi este neclar, întreb alt text, ca să mi-l explice. Dacă nici acesta nu reuşeşte, mă duc de-a dreptul la Domnul". Atunci Moody a plâns din nou pe platforma vagonului, amintindu-şi că Moorehouse a dat un exemplu de citirea Bibliei la vreo 70 de persoane adunate în casa lui. Duhul Sfânt nu i-a dat pace lui Moody, el dându-şi seama că este un ambiţios, că nu a predicat pe Cristos cum trebuia, ci a făcut-o din ambiţie personală. Cercetându-şi inima, a găsit în ea multe lucruri care nu aveau ce căuta acolo. Şi-a reamintit de cuvintele ce i le-a spus în 1857 un bătrân la Boston, la Şcoala Duminicală: "Tinere, când mai predici, onorează-L pe Duhul Sfânt". Moody şi-a dat seama că nu urmase lumina primită de la Dumnezeu, în ce privea citirea şi predicarea Cuvântului lui Dumnezeu. Nu onorase pe Duhul Sfânt. Ci lua un text biblic, apoi se depărta de el. Atunci, în singurătatea adâncă a acelor ore, Moody a luat o mare hotărâre: să înceapă predicarea curată a Bibliei.

3

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Această decizie a fost mult întărită, observând puternicul efect al predicilor din cartea

lui Daniel, ale lui William Morley, ţinute în Mai, la Farwell Hall. Atunci Moody a început studiul Bibliei în genunchi. La sfârşitul unui serviciu religios din luna Iunie, una din cele două bătrâne de care îi era teamă, s-a apropiat şi i-a pus mâna pe umăr. De obicei el nu permitea asemenea gesturi familiare, mai ales din partea femeilor. Dar acum, cu inima tremurândă, ascultă pe bătrână care spuse: "Tinere, Domnul lucrează prin tine!"

În vara foarte călduroasă a anului 1871, în luna Iunie, şi-a reluat activitatea. Voia acum să predice într-adevăr Cuvântul Divin. La început şi-a simţit marea lui ignoranţă şi s-a cutremurat, dar s-a predat în întregime lui Cristos, începu să predice asupra unor personaje biblice: Avraam, Moise, Daniel, Samuel, David, Pavel şi Ioan.

Vedea satisfăcut cum este onorat Cuvântul lui Dumnezeu şi o nouă viaţă începu să se simtă în biserică. Pentru el, Sankey era ca un înger. Nici zăduful de August n-a împiedicat mulţimea de a veni la biserică. În Septembrie începu o nouă serie de 6 predici despre viaţa Domnului Isus. Duminică seara, la 8 Octombrie 1871, a luat textul: "Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Cristos?" (Matei 27:22). Peste 3000 de persoane erau adunate la Farwell Hall. De fapt era cea mai mare mulţime la care predica până atunci în acest oraş. L-a prezentat pe Isus Cristos cu toată puterea, ca Domn şi Răscumpărător, încheind: "Aş vrea să luaţi acest text cu voi acasă, să-l frământaţi în gândul vostru timp de o săptămână şi duminica viitoare vom veni din nou la Calvar şi vom vedea ce vom face cu Isus!" La sfârşit Sankey a început să cânte: "Salvatorul azi te cheamă / Să te refugiezi la El, / Furtuna judecăţii începe / Şi sfârşitul se apropie..."

Deodată se auziră de afară strigăte de alarmă şi maşinile pompierilor. Clopotele bisericilor începură să sune înfiorător. O alarmă generală. Nu se mai auzea cântarea lui Sankey. Mulţimea intră în panică. Moody încheie brusc serviciul şi oamenii ieşiră afară.

"Am făcut atunci o greşeală!" - spunea el relatând aceste evenimente la a 22-a aniversare a incendiului, în faţa unei mari mulţimi la Chicago. "Niciodată de atunci n-am mai dat publicului timp de gândire pentru a şti ce să facă cu Isus. Dacă ei au fost pierduţi pentru Cristos, se pot ridica împotriva mea în ziua judecăţii. Azi cu greu îmi pot stăpâni lacrimile. Privind aici mulţimea, nu văd pe niciunul din cei cărora le-am predicat în acea seară. Iată au trecut de atunci 22 de ani şi n-am mai văzut o asemenea adunare, nici nu o voi mai întâlni vreodată, până ne vom întâlni cu toţii pe lumea cealaltă. Dar vreau să vă spun o lecţie pe care am învăţat-o atunci şi nu o voi uita niciodată: că ori de câte ori predic şi-L prezint pe Cristos înaintea mulţimii, încerc a-i aduce pe toţi la o hotărâre imediată. Nu-i mai las o săptămână să se hotărască ce să facă cu Isus. Adeseori am fost criticat şi mi s-a spus: "Moody, se pare că tu vrei ca toată mulţimea adunată să se convertească dintr-o dată! De ce nu le dai timp să se gândească?" Dar de atunci, de multe ori am cerut iertare că am lăsat mulţimea să se gândească o săptămână. Dacă Domnul îmi mai cruţă viaţa, nu vreau să se mai repete aşa ceva".

Cu ocazia acelui mare incendiu, după ce mulţimea s-a împrăştiat, Moody şi Sankey s-au oprit să privească flăcările ce se vedeau la o jumătate de km spre Vest. Sankey trecu râul şi se îndreptă spre locul dezastrului. Moody se duse spre casă. Aşa s-au despărţit şi nu s-au mai văzut luni de zile.

4

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Incendiul de atunci a început duminica seara, la 8 Octombrie, şi a durat până miercuri.

A fost o mare catastrofă. Valul de flăcări ajutat de vânt a cuprins aproape tot oraşul: peste 17.450 de clădiri distruse, 250 de victime omeneşti şi 100.000 fără adăpost. A fost prefăcută în cenuşă şi casa lui Moody, noua clădire a bisericii din strada Illinois, precum şi noua sală Farwell Hall. După încetarea incendiului, Moody a început cu ajutorarea refugiaţilor şi a celor fără adăpost. Fiind însă criticat că este prea larg în distribuirea ajutoarelor şi-a luat familia şi a plecat pentru un timp în Estul ţării. Acolo a început să strângă ajutoare pentru a clădi o nouă casă de rugăciune. Două persoane, George Sutart şi John Wanamaker, au fost îndrumaţi în mod tainic să pună în mâna lui Moody suma de 3000 de dolari. Bani, pe care i-a trimis grupului de fraţi din Chicago, care au cumpărat un colţ de stradă şi la ordinul lui telegrafic au început să clădească North Side Tabernacle. O biserică unde 3 ani de zile s-au închinat în mijlocul unui deşert de cenuşă. Într-o seară de Noiembrie, Moody se afla pe o stradă din New York, când deodată un impuls irezistibil l-a împins să fie puţin singur, îl apăsa ceva. Privi împrejur unde ar putea să se retragă. Ce să facă? Îşi aminti că un prieten locuia prin apropiere. Alergă la locuinţa acestuia şi-i ceru o cameră unde să poată fi singur. A rămas acolo mai multe ore, bucurându-se de plinătatea Duhului Sfânt. Atunci rugul vieţii lui a fost aprins de focul Duhului Sfânt. În mod cu totul ciudat, deodată a încetat de a mai insista în predicile sale ca oamenii să înceapă o viaţă creştină, făcând ceva pentru Cristos. Acum spunea: "Lăsaţi pe Cristos să facă ceva pentru voi". În predicile lui s-a văzut imediat un nou suflu de viaţă.

Când clădirea Bisericii a fost gata, au chemat pe păstor să oficieze deschiderea ei. În seara de 24 Decembrie 1871, privind peste mulţime la serviciul de inaugurare, Moody se întreba de unde venise atâta mulţime! Erau peste 1000 de copii însoţiţi de părinţii lor; a fost o mare bucurie. Parcă cerul atinsese pământul în cele două ore cât dură serviciul de inaugurare.

Aici şi-a început din nou Moody lucrarea sa. Era şi el un om cu totul nou. Mai târziu, fiind solicitat de un grup de reporteri la New York, el a relatat experienţa prin care trecuse, asta în ciuda obiceiului său de a nu-şi comunica experienţele personale. El a declarat atunci: „Înainte inima mea nu era într-o rugăciune fierbinte, ceream tot timpul ca Dumnezeu să mă umple cu Duhul Sfânt. Dar într-o zi, pe stradă la New York, o ce zi a fost aceea! Nu o pot descrie şi rareori mă refer la ea, ca la o experienţă prea sacră, spre a o pomeni. Şi apostolul Pavel a avut o experienţă de care n-a vorbit niciodată timp de 14 ani. Pot să spun doar că Dumnezeu Însuşi mi s-a descoperit atunci, având cu El o experienţă a iubirii Lui atât de puternică, încât i-am cerut să-şi oprească mâna asupra mea. Apoi m-am dus acasă şi am predicat din nou. Predicile nu erau diferite, nu prezentam nici un adevăr nou şi totuşi iată că sute de oameni s-au întors la Dumnezeu. Nu aş vrea să mai fiu unde am fost înainte de acea experienţă binecuvântată, nici dacă mi-aţi da toate comorile din lume".

Cu altă ocazie Moody declară: "Am fost timp de 10 ani în Biserica mea fără să ştiu ceva despre Duhul Sfânt. Când am auzit pe un om la o adunare de amiază afirmând că Duhul Sfânt este o Persoană, m-am gândit că el nu-i în toate minţile. Teribil să vezi eforturile zadarnice ale oamenilor încercând să facă lucruri spirituale, dar fără efect spiritual. Oamenii sunt împotriva Evangheliei din cauza predicatorilor lipsiţi de puterea şi

5

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>înţelepciunea Duhului Sfânt. De fapt, Duhul Sfânt şi puterea Sa e ceva cu totul distinct de convertire. Aş prefera să merg să sparg piatră pe marginea drumului, decât să merg la lucrarea sfântă fără să am ungerea Duhului Sfânt".

"După un an de activitate în noul Tabernacol, am făcut primii paşi pentru zidirea unei Biserici permanente. Contribuţii au început să ne sosească din toate părţile. Mii de copii din Şcoala Duminicală contribuiau fiecare cu câte un cent, pentru o cărămidă la noul edificiu. După 2 ani, parterul clădirii a fost gata şi acoperit provizoriu pentru adunări. Iar mai târziu, din câştigul realizat cu tipărirea unei cărţi de cântări, a fost ridicat şi un etaj, numind clădirea aceasta: "Chicago Avenue Church". Cinci ani după incendiul de la Chicago, dintr-o misiune în care era plecat pentru mai mult timp, Moody trimite scumpei sale biserici scrisoarea de mai jos: "Nu e nevoie să vă spun cât de mult aş vrea să fiu cu voi de sărbători, dar Dumnezeu a rânduit altfel. Cum azi sunt singur, doar cu binecuvântatul meu Stăpân, simt că trebuie să vă spun câte ceva din gândurile care mi-au trecut prin minte timp de 15 ani. Mereu am fost preocupat de trei lucruri: de biserică, de asociaţia tinerilor şi de un frate scump care acum e în ceruri. Chiar acum am fost înştiinţat de moartea lui. Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea pentru acest frate: l-a mântuit, l-a făcut folositor altora şi acum l-a luat la El. Iar asociaţia tineretului a devenit de asemenea o binecuvântare. Dar prima mea dragoste a rămas biserica. În ultimii ani, rar am îngenunchiat fără să mă rog în mod deosebit pentru biserica mea dragă din Chicago. În vremea din urmă aţi ocupat în inima mea un loc deosebit. Oare să treacă acest timp de binecuvântare fără ca Domnul să vă învioreze? Singura cale pe care orice biserică poate primi o binecuvântare este să lase la o parte orice deosebiri de vederi, orice critici şi răceală sufletească între membrii şi toţi să vină la Domnul Isus ca un singur om. Când biserica trăieşte din plin îndemnul adus de către apostolul Pavel în 1 Corinteni 13, sunt sigur că mulţi se vor adăuga la turma lui Dumnezeu. Aş vrea ca biserica să citească acest capitol în genunchi marţi seara şi aşa cum faceţi de obicei, să vă rugaţi ca Domnul să aplice cu putere acest text biblic în viaţa voastră. În vremea din urmă, rugăciunea mea fierbinte către Dumnezeu a fost mereu ca să mă ajute să mântuiesc cât mai multe suflete şi nu vă pot spune cât de minunat a răspuns El rugăciunilor mele. Acum mi se pare că-mi sunteţi mult mai aproape şi mai scumpi ca oricând. Inima mea se îndreaptă spre voi şi doresc să vă văd pe toţi mereu în faţa lui Dumnezeu pentru un belşug proaspăt de dragoste".

"Astăzi am găsit un verset în 1 Petru 4:8, pe care niciodată înainte parcă nu l-am citit: "Mai pe sus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii". Gândiţi-vă mult la acest îndemn şi puneţi-l în capul listei cererilor voastre. Credinţa e bună, dar dragostea frăţească e mai presus. Bun e şi adevărul. Minunat e să vezi Biserica lui Dumnezeu studiind Cuvântul Lui, dar ce suntem noi fără dragoste? O, iubiţii mei fraţi, de aţi primi un asemenea fluviu de dragoste din înălţimi, aşa fel ca să vi se umple inimile la toţi! În ultima noapte pe pământ a Domnului Isus, înainte de a-L răstigni, El a spus ucenicilor Săi: "Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu" (Ioan 15:12). Să ne gândim la aceste cuvinte solemne, iar dragostea lui Cristos să ne constrângă pe toţi laolaltă, să fim ca un singur om".

În încheierea acestei scrisori, Moody are câteva cuvinte speciale pentru păstorul ei, Rev. Dr. W.J. Eddmann: "Sper că ai să ţii credincioşii la acest gând al dragostei. Sunt sigur

6

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>că la acest punct poate să devieze biserica. Trebuie să avem dragoste mai pe sus de orice! Observă cum apostolul Pavel şi Petru au căzut de acord în această privinţă. Să spunem şi noi, că dacă biserica răspunde în dragoste, va răspunde şi în toate celelalte. Dumnezeu să vă binecuvânteze într-un chip minunat, e rugăciunea mea continuă".

Mai târziu, în 1876, în predica de deschidere a evanghelizărilor ţinute la Hipodromul din New York, Moody spunea în legătură cu puterea lui Dumnezeu: "Când Dumnezeu vrea să mute un munte, El găseşte şi puterea de a face aceasta. Un strop din puterea lui Dumnezeu este mai puternic decât întreaga lume!"

(Continuare în numărul următor - Material preluat de pe www.theophilos.3x.ro)Studiu biblic: Evanghelia dupa Luca - Luca 7.18-50

"Chiar in Israel nu am gasit o credinta asa de mare ..." Sutasul a impresionat pe Isus deoarece acesta, fara a vedea pe Iisus, fara a cunoaste in profunzime prorociile vechi-testamentare, a recunoscut pe Fiul lui Dumnezeu. Nevoia lui interioara de Dumnezeu, manifestata prin dragostea de robi si de Israel l-a ajutat să identifice pe Iisus ca fiind Dumnezeu.

Finalul capitolului 7 ne introduce in casa lui Simon. Un alt suflet care avea nevoie de Dumnezeu ne este prezentat. De aceasta data nuanta este putin diferita, desi esenta e aceeaşi. Femeia avea nevoie de cineva care sa ii ia imensa povara a pacatului, ea avea nevoie de Dumnezeu. Toata Scriptura Vechiului Testament susţinea faptul că doar Dumnezeu poate lua această povară. Astfel, când Dumnezeu a trecut prin satul ei, ea L-a recunoscut foarte uşor. Tu poţi să ierţi toate păcatele mele, a spus în tăcere, printre lacrimi, femeia. Tu eşti Dumnezeu, de aceea Te iubesc mult!

Doua imagini absolut superbe în jurul Capernaum-ului! Doi oameni cu aceeaşi nevoie de Dumnezeu, sutaşul şi femeia păcătoasă, au recunoscut că a coborât printre ei Creatorul. Tu spui şi se face, a recunoscut sutaşul - deci sigur eşti Creatorul! Tu ierţi orice păcat, a ştiut femeia - deci eşti Yahveh! Ce altceva lipseşte acestei credinţe? De ce altceva mai este nevoie pentru a avea casa zidită pe stâncă? Nu trebuie ca omul să creadă că Iisus e Fiul lui Dumnezeu Care iartă păcatele?

Între aceste două popasuri suntem confruntaţi teologic cu un episod foarte provocator. Ioan Botezătorul trimite o echipă la Iisus pentru a-L întreba ceva revoltator şi liniştitor în acelaşi timp: "Tu eşti Acela Care are să vină, sau să aşteptăm pe altul?" Este revoltator deoarece ştim ce revelaţie a avut Ioan cu privire la Iisus. Dumnezeu Însuşi a descoperit Cine este Mesia. El a exclamat în faţa mulţimilor - "Iată Mielul lui Dumnezeu!" Cum poate un astfel de om cu o astfel de revelaţie să pună o întrebare de acest tip? Imediat, după ce treci de şocul teologic, apare liştea şi te bucuri în tine însuţi deoarece găseşti şi la Ioan, ca la mulţi alţi martori ai credinţei, slăbiciuni. Slavă Domnului pentru ezitările credincioşilor din Scriptură, dearece ele atenuează cumva gravitatea propriilor mele jumătăţi de măsură.

Această revoltă şi liniştire o simţi doar dacă nu te uiţi cu băgare de seamă în textul enunţat de Luca. Ioan nu se îndoieşte de Iisus! Ioan dă dovadă de o credinţă extraordinară, credinţă fundamentată pe toate prorociile Vechiului Testament. El ştia că Iisus este Mesia, doar că ceva nu se potrivea cu prorociile vechi-testamentare! Chiar înainte de întrebarea trimisă de Ioan, Luca subliniază - "vestea despre Iisus S-a răspândit în toată Iudeea!" - un

7

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>mare proroc S-a ridica printre noi! Pentru orice cunoscător subtil al Scripturilor, popularitatea lui Iisus nu se potrivea cu tiparul mesianic! Simeon, când ajunge cu sufletul la gură în Templu şi vorbeşte cu Maria, nu are cuvinte prea încurajatoare - o sabie îţi va străpunge sufletul, spune el Maicii Domnului. Toţi care aşteptau pe adevăratul Mesia, inclusiv Ioan, aşteptau un Miel al lui Dumnezeu, un om al durerii şi obişnuit cu suferinţa. Acum Ioan propovăduise că Iisus este Mesia, iar Iisus era iubit de toţi, era popular şi suferinţa nu părea a face parte din existenţa lui pământească. Astfel Ioan pune o întrebare de bun simţ - Tu eşti Acela? Mesia trebuia să sufere! ... Domnul Iisus îl linişteşte imediat printr-un citat din Isaia 35. Lucrarea lui Mesia era una publică, dar profetul Isaia nu a spus nimic de prima reacţie a lui Israel la această lucrare. El trece direct, în toate locurile din Isaia 40-66, la suferinţele lui Mesia şi respingerea lui Israel. Mai mult, cuvintele frumoase ale lui Iisus despre Ioan întăresc faptul că Ioan nu a fost cuprins de necredinţă, ci întrebarea lui avea la bază faptul că profilul Mesianic din Isaia nu cuprindea elementele popularităţii pentru câteva luni ...

Deci, pe lângă credinţa că Iisus spune şi se face (sutaşul) şi că Iisus poate ierta ca Dumnezeu (femeia din casa lui Simon) este absolută nevoie de credinţa incredibilă a lui Ioan în toate prorociile vechi-testamentare. El, Ioan, ştia foarte bine profilul Mesianic şi trebuia ca tot ceea ce i-a fost revelat de Dumnezeu să coincidă cu Scriptura!

Trăim vremuri în care cunoaşterea Scripturilor este mai importantă ca niciodată! Totuşi, foarte puţini se aruncă în apele ei adânci. Foarte puţini creştini contestă divinitatea lui Iisus, foarte puţini ezită să vină la El atunci când nu mai suportă povara păcatelor. Însă, când este vorba de a vorbi despre profilul lui Mesia din Scripturilor Vechiului Testament completat cu profunzimea revelaţiilor nou-testamentare, foarte puţini sunt interlocutorii. Suntem, cel mai probabil, generaţia despre care a profeţit Daniel în capitolul 12, când cunoştinţa va creşte. Doar cei cu temelia cunoaşterii adânc înfiptă în Scripturi vor putea face faţa valului nemilos de contestări la adresa Scripturilor! Doamne ajută! Doamne dă izbândă! (Sami Ghica)

Întrebări ajutătoare pentru studiul personalLuca 8:1-3, grup mare de femei1. De ce sunt prezentate aceste femei? Care este rolul femeii în planurile lui

Dumnezeu?2. Care sunt diferenţele dintre Maria Magdalena si Ioana?Luca 8:4-10, pilda Semănătorului1. De ce nu vrea Domnul Isus să explice pilda? Se aştepta ca norodul să înţeleagă pilda?

Putea cineva să înţeleagă pilda, fără ajutorul lui Isus?2. Ce sens are citatul din Isaia? Doreşte Dumnezeu ca oamenii să înţeleagă pilda şi să fie

mântuiţi? Citiţi Marcu 4.11,12.3. Cui este dat să înţeleagă tainele Împărăţiei?Luca 8:11-15, 4 tipuri de pământ?1. Există în viaţa reală un astfel de semănător? Cine este Semănătorul?2. Care sunt metodele prin care Dumnezeu aruncă sămânţa Cuvântului în inima omului?

Cei care nu au auzit niciodată de Moise (înainte de Hristos) şi mai apoi cei care nu au auzit

8

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>de Isus, care este sămânţa care a fost aruncată în inima lor? Cum le vorbea Dumnezeu? A existat vreun om pe faţa pământului care să nu fi avut inima „semănată” de Dumnezeu?

3. Care dintre cele 4 tipuri de pământ reprezintă oameni care au experimentat naşterea din nou?

4. Cum reuşeşte să ia sămânţa diavolul, în prima categorie? Cum este o inimă reprezentată prin pământul de lângă drum?

5. Este cu putinţă să primeşti cuvântul cu bucurie şi apoi să cazi? Este acesta un om născut din nou? Ce înseamnă căderea?

6. La a treia categorie de oameni, ce înseamnă că grijile, bogăţiile şi plăcerile înăbuşă cuvântul? Cine este vinovat pentru acest lucru? Poate face ceva omul pentru a preveni această înăbuşire?

7. La care categorie te regăseşti? Ce înseamnă să aduci rod dintr-o inimă bună şi curată, în răbdare?

Luca 8:16-18, concluzii1. Cine poate să aprindă lumina şi apoi să o acopere? Ce legătură este între această

metaforă şi pildă?2. Ce înseamnă să ai grijă la modul în care asculţi? Cum ar putea cineva să nu asculte

cum trebuie? 3. Ce i se va da celui ce are? În baza a ce? Ce anume i se va lua? Luca 8:19-21, mama şi fraţii lui Isus1. Cum se leagă această imagine cu pilda Semănătorului?2. Aveau şansă Maria şi fraţii lui să facă parte din această categorie selectă „mama şi

fraţii lui Isus?” Este Domnul Isus restrictiv şi părtinitor? Are El un comportament jignitor faţă de familia Lui?

3. Care sunt aplicaţiile pentru această secţiune? Cum se leagă tablourile?

Motivele de post şi rugăciune pentru săptămâna 27 iulie – 03 august 2014 „Ştiţi iarăşi că am fost pentru fiecare din voi, ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam şi vă adeveream, să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa. De aceea mulţumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi. Căci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în

Hristos Isus, în Iudea; pentru că şi voi aţi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleaşi rele, pe care le-au suferit ele din partea Iudeilor. Iudeii aceştia au omorât pe Domnul Isus şi pe prooroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu, şi sunt vrăjmaşi tuturor oamenilor, căci ne opresc să vorbim Neamurilor, ca să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu! Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi câtăva vreme de voi, cu faţa dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorinţa să vă vedem. Astfel, odată, şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satana. Căci cine este, în adevăr, nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră.” (1Tesaloniceni 2:11-20)

Ne vom ruga pentru prezbiterii bisericii, pentru grupul de închinare şi pentru toţi cei implicaţi într-un fel sau altul în slujirea bisericii, mijlocind pentru ca fiecare să se poarte

9

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>într-un chip vrednic de Dumnezeu, care îi cheamă la Împărăţia şi slava Sa.

Ne vom ruga pentru toţi tinerii din adunare şi pentru problemele acestora – întemeierea unei familii, nevoia unui loc de muncă, alte probleme de natura spirituală sau materială – şi în mod special pentru tinerii care vor să revină în Focşani si să se alăture Bisericii Filadelfia în slujire şi în cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu.

Ne rugăm pentru cei bolnaviCiohoranu Sultana, Crăciun Ileana, Ghica Aneta, Gheorghe Alexandrina, Gogonea Stănica, Porumb Rodica, Popa Mioara, Ciohoranu Ion, Cojocea Nicu, Ştefan Ionel, Prichici Sorin.

10