<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Anul VII Nr. 41

28 octombrie 2012Biserica Creştină după Evanghelie

“FILADELFIA” Focşani – Vrancea Strada Argeş nr. 42

Ne găsiţi şi pe internet la adresa: http://filadelfiafocsani.wordpress.com/

SALUTUL BISERICII“Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră,

pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. "Încă puţină, foarte puţină vreme", şi "Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. Şi cel

neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el." Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10:35-39)

OBIECTIVELE BISERICII PENTRU ANUL 2012Transformarea fiecărui credincios sub

domnia lui Hristos, având în vedere următoarele imperative ale Cuvântului lui Dumnezeu:

I - „..."Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia. Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. De aceea, orice aţi spus la întuneric, va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.” (Evanghelia dupa Luca 3:1-3);

II - «Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. "El n-

a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug". Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul (Sau: priveghetorul) sufletelor voastre.» (1Petru 2:21-25);

III - „Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa” (Apocalipsa 3:11);

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>

ANIVERSĂRIIn ultima decadă a lunii octombrie, prin harul Domnului îşi aniversează ziua de aştere:

Dumbravă Claudia (21 octombrie), Marin Doiniţa (22 octombrie), Neagu Mariana (23 octombrie), Grăjdeanu Ioana şi Gugonea Stănica (26 octombrie). Le dorim din toată inima, ca Domnul să-i binecuvinteze în continuare cu sănătate, cu credincioşie, să-i ocrotească şi să-i poarte zilnic pe calea Sa! Cu toată dragostea îi salutăm cu Psalmul 20: 4-5: Domnul “Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima, şi să-ţi împlinească toate planurile tale! Atunci noi ne vom bucura de biruinţa ta, şi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru. Domnul să-ţi asculte toate dorinţele tale!”

2

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Programul săptămânal al serviciilor de închinare:Duminică - Dimineaţa:- Închinare şi mulţumire - 9.30 - 10.15;- Frângerea pâinii - 10.15 - 11.00;- Timp de zidire sufletească şi evanghelizare - 11.00 - 12.00;

Duminică - După amiaza:- Program pentru membrii bisericii – dezbaterea temei zilei din mesajul de dimineaţă, cântări, rugăciune – 18.00 - 19.30;Joi - Timp de închinare şi rugăciune - 18.00 -19.00;- Studiu biblic - 19.00 - 20.00;

MOTIVE DE RUGĂCIUNE

- pentru fratele Toma din Corbiţa – pentru întărire în credinţă şi pentru sănătate, pentru pocăinţa celor dragi din familie;- pentru tinerii care sunt plecaţi la facultate Alexa Cătălina, Alexa Florentina, Giurea Anca, Giurea Lavinia, Tănasă Gabriel, Gaiţă Benone, Gaiţă Adi, Gaiţă Ionuţ, Albu Diana, Lazăr Mariana, Lazăr Diana, Grăjdeanu Beniamin, Giurea Sorin, Ştefan Lăcrămioara şi Ştefan Sami – pentru ca Domnul

să-i ajute să fie adevărate lumini in mijlocul colegilor si profesorilor lor;- pentru mântuirea celor dragi din familiile membrilor bisericii;- pentru prezbiterii şi lucrătorii bisericii precum şi pentru familiile acestora – pentru sănătate trupească şi spirituală, pentru putere şi înţelepciune în lucrare şi pentru nevoile vieţii de zi cu zi ale familiilor lor;

3

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>

Creştinii bolnavi pentru care ne rugăm: Porumb Rodica Ghica Aneta Cristian Rita Popa MioaraPrichici Sorin Crăciun Ileana Gogonea Stănica Zamfir SilviaGheorghe Bica Ciohoranu Sultana Ciohoranu Ion Albu Mioara

M-am luptat lupta cea bună„Eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. M-

am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” (2 Timotei 4:6-7)Aşa cum bătrânii soldaţi schimbă impresii despre cicatricele din bătăliile lor şi despre

istoriile lor de război când se strâng laolaltă, când vom sosi în casa noastră cerească, vom vorbi despre bunătatea şi credincioşia lui Dumnezeu, care ne-a adus pe cale prin fiecare încercare. Nu mi-ar plăcea să stau cu mulţimea îmbrăcată în haine pe care „şi le-au albit în sângele Mielului“ (Apocalipsa 7:14) şi să aud aceste cuvinte: „«Aceştia vin din necazul cel mare» – toţi în afară de tine“.

Cum ţi-ar plăcea să stai acolo şi să fii arătat cu degetul ca singurul sfânt care n-a experimentat niciodată durerea? Niciodată! Te-ai simţi ca un străin în mijlocul unei tovărăşii sfinte. De aceea să fim mulţumiţi să luăm parte la bătălie, pentru că în curând vom purta cununa răsplătirii şi vom flutura ramura de palmier a laudei.

În timpul războiului civil din America, în bătălia de la muntele Lookout, Tennessee, un medic militar a întrebat un soldat unde a fost rănit. Soldatul rănit a răspuns: „Foarte aproape de vârful muntelui“. El nu se gândea la rana lui deschisă, ci se gândea numai că el cucerise terenul din apropierea vârfului muntelui.

Să mergem şi noi înainte spre străduinţe mai înalte pentru Hristos, să nu ne odihnim până nu vom putea striga de pe vârful muntelui: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa“.

Charles H. Spurgeon

O CARTE ÎN SERIALŢEPUŞUL ÎN CARNE

De R.T.KendallCUVÂNT ÎNAINTE

În timp ce noi încercăm să ne trăim viaţa la maxim, bucurându-ne de fiecare zi dăruită nouă de Dumnezeu, rareori înaintarea în umblarea noastră creştină se produce în timpuri uşoare, de pace. Dumnezeu pare să aleagă perioadele cele mai negre—problemele, dificultăţile, durerile, ispitele şi suferinţa cu care ne confruntăm—pentru a ne apropia mai mult de El şi a ne ajuta să-L cunoaştem mai în profunzime în timpul umblării noastre pe pământ.

RT Kendall, împărtăşindu-ne experienţa multor ani de lucrare şi a trăirilor proprii, se adresează nouă şi tuturor acelor care luptă cu încercări şi necazuri de diferite feluri, ajutându-ne să recunoaştem în ele mâna lui Dumnezeu şi îndrumarea Lui privitoare la felul în care doreşte să răspundem. Mesajul extraordinar al cărţii

Ţepuşul în carne este că chiar şi acele situaţii care ne produc cel mai mare chin pot deveni, atunci când sunt privite în lumina lui Hristos, amintiri şi repere de preţ pe cărarea vieţii.

În timp ce citeam această carte, mi-am putut reaminti şi am putut identifica din nou modul cum Dumnezeu s-a aplecat spre mine în perioadele de slăbiciune şi încordare. Am aflat că încercările mele umile au fost sfinţite prin harul Său nemăsurat, şi am fost din nou echipat să mă rog şi să răspund corect în astfel de situaţii.

Îl cunosc pe RT Kendall de mulţi ani, şi în urma prieteniei noastre apropiate am avut privilegiul să cunosc câte ceva despre propriul său ţepuş în carne. Atitudinea lui în această privinţă a fost mişcătoare şi a constituit pentru mine o mare provocare. Nu cunosc nici un altul

4

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>care să fie mai bine echipat pentru a scrie despre acest subiect deosebit de adânc.

REV. LYNDON BOWRINGPREŞEDINTE EXECUTIV AL

ORGANIZAŢIEI CARE DIN MAREA BRITANIEPREFAŢĂ

Am fost de mult fascinat de conceputul “ţepuşului în carne.” Acum câţiva ani, într-o duminică dimineaţa înainte de serviciu, eram aproape în agonie în faţa Domnului. “De ce îngădui asta?” m-am rugat. Apoi luând în mână planul regulat de citire al Bibliei (un plan conceput de Robert Murray M’Cheyne—predicatorul scoţian din secolul trecut) m-am pomenit citind 2 Corinteni 12. Întocmai ca nişte litere de aur care ţopăiau către mine, 2 Corinteni 12:7 spunea: “Şi, ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf.”

Am ştiut pe loc că aceasta era explicaţia la dilema cu care m-am confruntat timp de foarte mulţi ani. După cum spun şi în introducere, am decis să nu fac cunoscut ţepuşul meu propriu. A fost, însă, o mare mângâiere pentru mine să descopăr că ceea ce m-a afectat pentru atâţia ani este de fapt un “ţepuş în carne” pentru mine!

Nutresc speranţa că cititorul va avea aceeaşi revelaţie. Nădăjduiesc în acelaşi timp că subiectele tratate în capitolele acestei cărţi acoperă cele mai multe eventualităţi, deşi sunt sigur că există multe, multe alte variante ale ţepuşului în carne pe care cineva îl poate avea.

Mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat în cursul scrierii şi editării cărţii.

R. T. KENDALL KEY LARGO, FLORIDA

INTRODUCEREÎn cartea mea Ungerea: Ieri, azi şi mâine, m-

am străduit să arăt că fiecare persoană are o ungere. Aceasta este o veste bună, dar nu se sfârşeşte aici: Dumnezeu doreşte să mărească ungerea noastră. Vestea rea este că El poate alege să facă acest lucru prin metoda “ţepuşului în carne.” Prin acesta El ne va ţine treji şi ne va păstra în umilinţă. Efectul nu este doar de păstrare a ungerii noastre, ci şi de mărire a ei.

John Newton (1725-1807) este probabil cunoscut mai ales pentru imnul scris de el, “Măreţul Har.” Pentru el era doar un alt imn

între altele, fiindcă el încerca să scrie câte unul în fiecare săptămână. Probabil că ar fi surprins să afle că în ziua de astăzi oamenii cântă cel mai mult “Măreţul Har.” A mai scris şi un alt imn numit, “Am cerut Domnului...” care aproape că nu este deloc cunoscut, dar care se potriveşte cu subiectul acestei cărţi. Înţeleg de ce acest al doilea imn nu este aşa îndrăgit, şi nici eu n-aş putea spune că este imnul meu favorit. Deşi... mă descrie perfect. Iată-l:

Am cerut Domnului să pot creşteÎn credinţă, în dragoste şi în orice har,Să pot cunoaşte mai mult din mântuirea LuiŞi să caut cu mai multă seriozitate faţa Lui.

El m-a învăţat să mă rog aşaŞi cred că tot El mi-a şi răspuns acestei rugăciuni,Dar într-un aşa fel Încât aproape că m-a făcut să disper.

Am nădăjduit că într-o dovadă de bunăvoinţăVa răspunde pe loc cererii mele,Şi, prin puterea dragostei Sale,Va înfrânge păcatul meu, şi-mi va dărui pacea.

În loc de asta, El m-a făcut să înţelegDefectele ascunse ale inimii mele,Şi a lăsat puterile dezlănţuite ale iaduluiSă-mi asalteze sufletul din toate părţile.

Mai mult, cu însăşi mâna Sa se păreaCă vrea să-mi agraveze nenorocirea,A răsturnat toate planurile mele bune,M-a zdrobit şi m-a lăsat zăcând.

“Doamne, de ce asta?” am strigat tremurând,“Vei urmări un biet vierme până la moarte?”“În acest fel,” mi-a răspuns Domnul,“Răspund cererii tale de a avea har şi credinţă!”

“Folosesc aceste încercări lăuntricePentru a te elibera de eul şi mândria ta,Pentru a-ţi sfărâma dorinţa bucuriilor pământeşti,Ca să cauţi totul în Mine.”

Fără îndoială, mi-a fost imposibil să scriu această carte fără să iau în considerare propriul

5

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>meu “ţepuş în carne.” Am unul anume, deşi, dacă e să fiu onest sunt mai multe. A fost un lucru foarte înţelept din partea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu să ne ascundă identitatea exactă a ţepuşului în carne al lui Pavel, fiindcă în acest fel fiecare din noi ne putem identifica cu această experienţă. Şi – fără a încerca să mă ridic pe mine însumi la nivelul apostolului Pavel – am decis şi eu să fac tot aşa. În afară de a vă spune un lucru: ţepuşul meu doare cum nici nu puteţi gândi, este cu mine şi zi şi noapte, şi uneori am simţit că este mai mult decât pot îndura. Mereu şi mereu am strigat către Domnul să mă elibereze de el.

În peste patruzeci de ani de lucrare am întâlnit câţiva oameni neobişnuiţi. Din conversaţiile cu ei am învăţat probabil tot aşa de mult ca şi din cărţi sau predici. Unul din comentariile cele mai năucitoare pe care le-am auzit vreodată, o remarcă aruncată pur şi simplu, a venit de la unul din slujitorii cei mai faimoşi din lume. Mi-a spus, “RT, cu cât mai mult mă foloseşte Dumnezeu, cu atât sunt mai puţin capapil să mă bucur de asta.”

Este ultimul lucru pe care am vrea să-l auzim, şi poate pentru mulţi este de neînţeles, dar îmi pare rău să vă spun că exact asta am vrut să spun! Dumnezeu are multe metode prin care să facă, în timp ce ne bucurăm de binecuvântările Sale, să nu ne îngâmfăm. Dar după părerea mea, cea mai eficientă metodă a Sa spre a ne asigura această binecuvântare este chiar subiectul acestei cărţi—ţepuşul în carne.

Admit că pentru mulţi dintre noi apostolul Pavel este un erou, dar trebuie să admit faptul că era şi el dispus la mândrie şi la a se lua prea în serios. Însă Dumnezeu a avut un plan; Pavel îi era prea scump pentru a fi lăsat să cadă într-o astfel de nebunie. În consecinţă, Dumnezeu a acţionat; chiar Pavel ne descrie astfel hotărârea luată de Dumnezeu: “Şi, ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf” (2 Corinteni 12:7).

Gândeşte-te bine înainte de a te ruga pentru o ungere mai mare. S-ar putea foarte bine să sfârşeşti şi tu spunând: “Cu cât mai mult mă foloseşte Dumnezeu, cu atât sunt mai puţin capapil să mă bucur de asta.”

În ciuda tuturor neplăcerilor, pentru a fi cinstit, trebuie să spun că unei astfel de nenorociri îi este ataşată şi o binecuvântare unică. Şi în cazul tău este aşa. Dumnezeu îţi sugerează prin ea că încă n-a sfârşit-o cu tine. Dacă m-ai întreba pe mine, ţi-aş spună că nu există o încredinţare mai dulce decât conştienţa clară că Dumnezeu mă rafinează în vederea unei ungeri mai alese spre slava Sa. Asta mă face să-mi ţin aproape ţepuşul, aproape să-l strâng la piept şi să spun, “Doamne, încă prefer să mi-l iei, dar nu înainte de de a-ţi împlini prin el toate scopurile pentru care mi l-ai îngăduit.” Nu îndrăznesc să mă rog altfel. Şi în timp ce începem împreună acest studiu, îi cer cu umilinţă lui Dumnezeu ca la sfârşitul acestei cărţi, indiferent cât de sever este testul prin care treci sau cât de chinuitor ţepuşul tău, să rosteşti şi tu o rugăciune asemănătoare.

CAPITOLUL 1Ce este “ţepuşul în carne”?

Afirmaţia lui Pavel din 2 Corinteni 12:7 este probabil cea mai candidă, cea mai transparentă şi vulnerabilă recunoaştere făcută vreodată de un slujitor al lui Hristos. Puteţi să vă închipuiţi că Pavel admite că ar putea să se îngâmfe? Câţi lideri creştini de astăzi cunoaşteţi, care ar admite că au o astfel de slăbiciune? Ai putea tu admite că, din pricina mândriei tale, chiar ai avea nevoie de un ţepuş în carne? Şi totuşi, doar un om nesigur de el însuşi ar afirma contrariul. Mulţi dintre noi suntem prea mândri să admitem că suntem plini de mândrie!

Pavel spune că i-a fost dat un ţepuş în carne pentru două motive. Mai întâi, fiindcă Dumnezeu a fost atât de bun cu el încât i-a dat nişte descoperiri mari. Pavel a avut experienţe extraordinare cu Dumnezeu, şi oridecâte ori ni se întâmplă acest lucru, noi suntem în pericolul de a-i lăsa pe cei din jur să ne admire un pic prea mult. Pavel spune, “Cunosc un om în Hristos, care acum patrusprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie). Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie), a fost răpit în rai, şi a auzit cuvinte, care nu se pot spune, şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească” (2 Corinteni 12:2-4).

Pavel vorbeşte aici despre sine însuşi, şi mai târziu ne spune acest lucru. Astfel el ne dă un al

6

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>doilea motiv pentru care Dumnezeu i-a trimis ţepuşul în carne: pentru a contracara tendinţa lui de a se lua prea în serios. El admite deschis acest lucru. În traducerea engleză King James Version ni se spune că ţepuşul i-a fost dat “ca să nu mă înalţ peste măsură.” Prin implicaţie, înseamnă că Dumnezeu i l-a dat pentru ca alţii să nu gândească prea înalt despre el. Cu alte cuvinte, traducerea New International Version (NIV) ne arată posibilitatea ca Pavel să se ia prea în serios pe sine însuşi, iar traducerea King James Version (KJV) ne arată posibilitatea ca alţii să-l admire prea mult. În opinia mea, ambiguitatea textului este intenţionată; Pavel spune ambele lucruri. El a avut nevoie de acest ţepuş, şi alţii au nevoie şi ei de el. În cazul lui Pavel a fost vorba despre o experienţă profund umilitoare.

Deci Dumnezeu i-a trimis ceva pe care Pavel îl numeşte “ţepuş în carne.” Cuvântul ţepuş vine din grecescul okulops, care înseamnă “pană de despicat, ţeapă, sau cârlig,” asemenea vârfului unui cârlig de pescuit. I-a fost pus direct “în carne,” ne spune el. Cuvântul carne vine din grecescul sarx, un cuvânt care nu se referă în mod necesar la trupul fizic, deşi s-ar putea referi şi la acesta. Se poate referi la trup fiindcă există posibilitatea bolii, după cum vom vedea mai târziu, şi trebuie să luăm în considerare acest lucru. Însă aproape sigur că Pavel prin “carne” vrea să spună natura umană decăzută, ceea ce Calvin ar numi partea “neregenerată” a sufletului. Ţepuşul a fost probabil ceva din viaţa lui Pavel care nu mai dispărea. Dumnezeu l-a pus acolo. Era dureros, îl jena, şi părea că nu mai trece. Cel puţin pentru o vreme – atâta cât Pavel avea nevoie de el.

Pavel spune că se laudă cu lucruri care-i arată slăbiciunea (2 Corinteni 11:30). Poate cineva pune la îndoială faptul că Pavel se lăuda literal cu slăbiciunile sale. “Hai, măi Pavele, nu cred că chiar te lauzi cu slăbiciunile tale!” Cei mai mulţi oamnei se laudă cu părţile lor tari. La mulţi dintre noi le place să spună lucruri care impresionează, fie lăudându-se, fie dându-se mari cu cei pe care-i cunosc ei, fie spunând lucruri care să-i facă pe alţii un pic invidioşi.

Lăudăroşenia o practicau tot timpul duşmanii lui Pavel, despre care vom vorbi mai târziu. Şi le-a mers; prin lăudăroşenia lor s-au făcut îndrăgiţi opozanţilor lui Pavel din Corint. Creştinii naivi din Corint au căzut în plasa

lăudăroşeniei necontenite a duşmanilor apostolului Pavel.

Ca replică, Pavel le spune, “Dacă vreţi laudă, mă voi lăuda şi eu!” “Totuşi,” spune el, “eu mă voi lăuda cu slăbiciunea mea.” Asta face el în secţiunea precedentă din 2 Corinteni: “Sunt ei Evrei? Şi eu sunt! Sunt ei Israeliţi? Şi eu sunt! Sunt ei sămânţă a lui Avraam? Şi eu sunt! Sunt ei slujitori ai lui Hristos? - vorbesc ca un ieşit din minţi - eu sunt şi mai mult. În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! De cinci ori am căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. În osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile. Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard? Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.” (2 CORINTENI 11:22-30)

Nu este puţin lucru să ai o experienţă extraordinară cu Dumnezeu, şi Pavel ar fi putut face referinţă la multe astfel de experienţe. Cunoaştem şi noi opt sau zece experienţe neobişnuite ale sale cu Dumnezeu, despre care ne spune Luca în cartea Faptele Apostolilor, dar Pavel nu se laudă cu niciuna din ele. În schimb se referă la una care i s-a întâmplat cu vreo patrusprezece ani înainte, şi probabil că ţepuşul în carne a venit imediat după aceea. Cu alte cuvinte, a avut o mare experienţă cu Dumnezeu înainte cu patrusprezece ani, şi atunci - imediat după ea - a apărut ţepuşul în carne.

Care este deci idea lui Pavel? El ne spune foarte candid: “Dacă aş fi fost tare, dacă aş fi fost un om al umilinţei, dacă mi-aş fi putut controla în totalitate eul, n-ar fi fost nevoie ca Dumnezeu să-mi trimită un ţepuş în carne, fiindcă m-aş fi putut descurca singur în mijlocul descoperirilor mele şi a succesului.” Însă el ne

7

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>spune exact opusul: “Dumnezeu mi-a trimis ţepuşul din pricină a ceea ce sunt cu adevărat.” El parcă ne spune, “Dacă aţi şti voi cât de slab, cât de şubred, cât de uşor este eul meu, cât de pornit sunt să mă bag prea mult în seamă,” însă mulţi i-ar răspunde, “Oh, nu, nu chiar tu, Pavele!” “Da, eu! Şi dovada este că Dumnezeu mi-a trimis acest ţepuş în carne ca să mă

împiedice să mă îngâmf.” Ţepuşul a apărut aproape imediat după marile experienţe cu Dumnezeu la care el face referinţă în 2 Corinteni 12:2-4.

Înainte de a discuta detalii despre înţelesul ţepuşului în carne, vreau să fac nişte observaţii generale. Dacă le poţi lua pentru tine, vei simţi o mare mângâiere.

Continuare în numărul următor - Material preluat de pe www.quickbible.net)

„N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus.”(Ioan 19:11)

Nimic care nu face parte din voia lui Dumnezeu nu este îngăduit să vină în viaţa cuiva care crede şi ascultă de El. Acest adevăr ar trebui să fie suficient ca să facă din viaţa noastră o viaţă de mulţumire şi bucurie neîncetată, pentru că voia lui Dumnezeu este lucrul cel mai plin de speranţă, cel mai plăcut şi cel mai glorios din lume. Este lucrarea continuă a atotputerniciei Lui pentru binele nostru, pe care n-o poate împiedica nimic, dacă rămânem dedicaţi şi în credinţă.

Cineva care trecea prin apa adâncă a necazului scria unui prieten: „Nu este glorios să ştii că indiferent cât de nedrept poate fi un lucru, chiar dacă pare să fi venit de la Satan însuşi, când ajunge la noi este deja voia lui Dumnezeu pentru noi şi în ultimă instanţă aceasta va lucra spre binele nostru?”

„De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu“ (Romani 8:28). Gândiţi-vă la ce a spus Domnul Hristos chiar când era trădat: „Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?“ (Ioan 18:11).

Vom trăi vieţi fascinante dacă trăim în centrul voii lui Dumnezeu. Toate atacurile pe care Satan le aruncă asupra noastră prin păcatele altora nu numai că n-au putere să ne facă rău, dar sunt transformate în binecuvântări pe parcursul drumului.

Hannah Whitall Smith

8