BISERICA FILADELFIA

01 februarie 2015

SALUTUL BISERICII“Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci

aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. "Încă puţină, foarte puţină vreme", şi "Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el." Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10:35-39)

OBIECTIVELE BISERICII PENTRU ANUL 2015

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>1). Intimitate profundă cu Domnul Isus Hristos prin post şi rugăciune în fiecare

săptămână, conform Isaia 58:6-7 – „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.

2). Să urmărim dacă intimitatea cu Domnul la care aspirăm are efecte vizibile in viaţa fiecăruia dintre noi conform Isaia 58:8-11 – “Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: "Iată-Mă!" Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”

2

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Programul bisericiiDuminică dimineaţa: 9.30 – 12.00Duminică după-amiaza: 17.00 – 18.30Joi: 18.00 – 20.00; Focşani. Vrancea. str. Argeş nr.42 filadelfiafocsani.wordpress.com

O CARTE ÎN SERIALPRINTUL PREDICATORILOR

Din viaţa şi lucrarea lui C. H. Spurgeon de Jean Staneschi (Continuare din numărul trecut)11. Zile de sărbătoare, ani de luptă – partea a doua

Sărbătoarea din 1879 a fost prăznuită în cercul Comunităţii din Tabernacol, însă a 50-a aniversare a naşterii sale luă proporţii mult mai mari. Ajunul zilei de naştere era consacrat prietenilor din sânul Comunităţii. A fost o serbare rară, căci, afară de Charles Spurgeon, erau încă trei Spurgeon: Johan tatăl, care cu toată bătrâneţea era încă viguros; James, fratele şi preţiosul său colaborator, şi Charles junior fiul plin de puterea tinereţii. Printre invitaţi se găsea şi Moody, vestitul evanghelist metodist, care se afla pe atunci în Anglia şi care-l iubea foarte mult pe Spurgeon. Spicuim câte ceva din cuvântarea lui Spurgeon, rostită atunci: "Sincera mea dorinţă şi rugăminte este ca fiecare parte a serbării, care va dura două zile, să servească pentru onoarea lui Dumnezeu. Mi-ar fi o permanentă întristare, atât timp cât voi trăi, dacă s-ar spune sau face ceva care ar fi împotriva gândurilor lui Dumnezeu. Nu pot spune cât de sinceri şi iubitori sunteţi, dar avem nevoie de binecuvântarea lui Dumnezeu, altfel facem mai mult rău decât bine. Datorez binecuvântarea pe care am primit-o, numai harului lui Dumnezeu şi lucrării Duhului Sfânt. N-am predicat niciodată fără să nu mă fi sprijinit complet pe Duhul Sfânt. Am pus multă greutate pe puterea rugăciunii. N-am început, n-am continuat, n-am terminat nimic, fără rugăciune. Marea învăţătură despre moartea lui Cristos în locul nostru, care formează baza oricărei alte învăţături creştine, aţi auzit-o iar şi iar, încât aţi cuprins-o. N-o părăsiţi niciodată. Le-aş spune tuturor predicatorilor care se simt slabi în predicarea acestei învăţături: "Predicaţi mai mult despre Cristos şi predicaţi mai lămurit." Predicaţi masiv mărturia simplă a nesfârşitei

dragoste a lui Dumnezeu faţă de oameni, căci acest fel de predică duce la mântuire şi durează până va reveni Cristos. Vă mulţumesc fraţii mei, pentru iubirea ce mi-o arătaţi, dar eu datorez şi această iubire numai predicăm Evangheliei. Nu cred că învăţătura uscată, moartă, a unor predicatori să poată trezi în inimile oamenilor asemenea iubire şi participare, ca aceea trezită în voi de Evanghelia pe care v-o predic. Nu găsesc în mine motivul pentru care să mă iubiţi atât de mult. N-am trecut vreodată drumul ca să mă aud predicând. Dar, încetez a mai spune ceva în această chestiune, căci soţia mea e de faţă. Eu mă judec altfel decât mă judecă ea şi mă judecaţi voi. Vă amintiţi de tabloul apărut în revista engleză umoristică Punch, despre perechea tânără, care cumpărase un ceainic minunat de frumos? Femeia spuse: "Ah, cât de frumos e ceainicul!" şi bărbatul spuse: "Da, nici nu ştiu cum trebuie să trăim, pentru a fi demni de un asemenea ceainic frumos." Acesta era idealul lor; dar idealul pe care îl puneţi voi în faţa mea, prin părerea şi judecata bună ce o exprimaţi faţă de mine, trebuie să încerc a-l realiza, căci omul care a încetat să fie din ce în ce mai bun, a încetat a fi bun."

Apoi, Spurgeon prezentă pe ceilalţi vorbitori, întâi veni bătrânul tată şi Spurgeon spuse: "Nu se poate spune despre mine că sunt bătrân, când am un tată încă atât de tânăr." Iar după cuvântarea tatălui adăugă: "Ce-i drept, nu mi l-am ales de tată, dar, dacă aş fi avut libertatea să aleg, n-aş fi ales pe un altul. Dumnezeu să-l binecuvânteze în bătrâneţile sale! Şi acum vine rândul fratelui meu. Dacă există un om bun pe pământ, atunci acesta este cu siguranţă fratele meu. Pentru mine, el este

3

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>un dar deosebit din mâna lui Dumnezeu. Nici un om pe lume nu are un frate mai bun ca al meu, sau dacă are, atunci să strige: "Aliluia!" După frate veni rândul fiului său Charles, care vorbi şi în numele fratelui absent, apoi Spurgeon spuse: "Acum aveţi destul din partea noastră. Aş dori să aud ceva din partea celorlalţi copii, din partea seminariştilor mei." Vorbi un fost seminarist, care lucra printre săracii din Londra.

În seara zilei de naştere, avu loc o nouă serbare, prezidată de lordul Shaftesbury, care rosti o cuvântare pentru prietenul său. Serbările anilor 1879 şi 1884 au fost cele mai luminoase zile din viaţa lui Spurgeon, după care urmă un şir de ani de lupte grele.

La a 50-a aniversare a naşterii lui Spurgeon, vorbise şi pastorul Stanford în numele Uniunii Baptiste din Anglia, scoţând în relief marea personalitate, influenţa lui şi a seminariştilor săi asupra bisericii baptiste engleze şi-l asigură pe sărbătorit că iubirea pentru Evanghelie creşte tot mai mult. Totuşi, chiar de atunci începu să se răspândească tot mai mult, o nouă teologie liberală, care pricinuise lui Spurgeon atâtea lupte arzătoare. În Uniunea Baptistă Engleză erau predicatori de diferite nuanţe: unii erau conservatori alături de Spurgeon, alţii cu o orientare destul de liberală în materie dogmatică, iar alţii încercau să mijlocească între cele două extreme. Între timp viaţa spirituală în Comunităţi scădea şi Spurgeon se pregăti de luptă.

În toamna anului 1887, el scrise în revista sa: "Cea mai mare lărgime a inimii faţă de acei care sunt credincioşi Domnului Isus, dar au păreri deosebite în chestiunile de mică importanţă, este datoria tuturor creştinilor adevăraţi. Dar ce atitudine să avem faţă de acei care tăgăduiesc jertfa ispăşitoare a lui Cristos, care dispreţuiesc marele adevăr al îndreptăţirii prin dreptatea lui Cristos? Aceştia nu sunt prietenii noştri greşiţi, ci duşmanii crucii lui Cristos. E zadarnic a încerca învăluirea rătăcirii în mantaua expresiilor dulci. În ultimul timp, unii predicatori au trecut de partea unitarianismului şi declară că între cele două părţi n-ar fi nici o deosebire, când în realitate, deosebirea e mare.

A avea legătură cu rătăcirea binecunoscută, înseamnă a participa conştient la păcat."

Din aceste cuvinte ale lui Spurgeon se văd două laturi ale luptei sale: împotriva necredinţei însăşi, şi împotriva acelora, care voiau să păstreze legăturile între comunităţi şi acei care aveau alte convingeri dogmatice, de o fundamentală deosebire. În prima săptămână din octombrie, avu loc conferinţa Uniunii Baptiste Engleze, şi la 16 octombrie, cu toate durerile cumplite ale braţului drept, Spurgeon ţinu o admirabilă predică despre textul: "Iată, Mielul lui Dumnezeu, care poartă păcatul lumii." La 28 octombrie 1887, el îşi prezentă ieşirea din Uniune. Diaconii şi bătrânii îl aprobară şi comunitatea îi rămase credincioasă. Pentru că se abţinuse să influenţeze pe alţi predicatori, în special pe foştii săi elevi, el trebui să facă pasul decisiv singur, şi abia mai târziu i se alătură alte comunităţi. Cu toate că ieşise din Uniunea Baptistă Engleză, Spurgeon a rămas tot restul vieţii, până la moarte, un baptist convins şi a păstrat relaţii de prietenie cu cei mai mulţi dintre predicatorii baptişti. Toate încercările de reconciliere făcute de Uniune au rămas fără nici un rezultat. Probabil este justă observaţia făcută de o revistă elveţiană, în legătură cu acele evenimente: "Spurgeon n-ar fi păgubit nimic, dacă ar fi respirat puţină atmosferă universitară în timpul cultivării sale; n-ar fi fost atât de neînduplecat faţă de unele lucruri pe care le-a dispreţuit o viaţă întreagă ca idei moderne; multe le-ar fi înţeles mai bine şi apoi le-ar fi judecat mai drept şi mai indulgent. Totuşi, n-a trebuit să fie astfel, şi nu vom acuza, căci tocmai în această unilateralitate puternică se află mărimea şi tăria personalităţii lui Spurgeon, ea fiind oarecum condiţia activităţii sale atât de rodnice şi a succesului său uimitor."

Pentru a fi drepţi în aprecierea noastră, acel timp de luptă trebuie privit şi din cealaltă latură, şi un bărbat ca Spurgeon n-are nevoie să fie apărat împotriva altora în paguba adevărului. Trebuie admirate credincioşia, curajul şi devotamentul său şi totuşi trebuie admis că nu a fost întotdeauna drept faţă de adversarii săi în focul luptei şi că unele lucruri pe care le-a înfierat ca adevărate căderi de la credinţă, în

4

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>realitate nu meritau acest nume. S-ar putea aplica acestui erou, cuvintele pe care Spurgeon le pronunţase cu privire la Luther: "Era un bărbat, nu lipsit de orice greşeală, dar descătuşat în chip minunat, de orice îndoială." Niciodată Spurgeon n-a atins persoana cuiva, în toiul luptei sale. Pentru el, principiul însemna totul. Era un adversar loial. Totuşi, ieşirea lui din Uniune însemna o pagubă dureroasă pentru ambele părţi. Pentru Uniune era o pagubă ireparabilă ieşirea unei personalităţi ca Spurgeon, iar Spurgeon avea mult de suferit în această luptă, când cunoaştem ce sentimente delicate şi nobile poseda. Pe atunci, deseori era bolnav şi tot în acel timp se îmbolnăvi grav soţia lui, iar mama lui, pe care o iubea mult, muri. În acele ore grele, numai făgăduinţele Cuvântului lui Dumnezeu îi erau singura mângâiere. Atunci, în anul 1888, scrise: Carnetul de cecuri al băncii "Credinţa". Iată ce scrie în introducere: "Am început această carte în timpul celor mai groaznice lupte. De nu m-ar fi ţinut mâna lui Dumnezeu, aş fi pierit. Am îndurat multe întristări, greutăţi, suferinţe trupeşti şi sufleteşti, doliul unei moarte pe care am iubit-o mult şi boala gravă a altei fiinţe, care îmi este tot atât de preţioasă ca însăşi viaţa mea. Val după val se năpustiră asupra mea. Nu scriu acestea pentru a trezi compătimirea cuiva, ci pentru a arăta cititorului că nu sunt un autor care scrie din fantezie, ci care a cunoscut furtuna mării, urgia valurilor şi furia vânturilor. Învăţ a cunoaşte abia acum unele din făgăduinţele preţioase ale lui Iehova. Biblia îmi este acum mai preţioasă, decât cu câteva luni înainte. Aş vrea să mângâi inimile unora din servii lui Dumnezeu, prin scrierea acestor rânduri, izvorâte din adâncul inimii mele. Aş vrea să le strig în durerea lor: "Fraţilor, Dumnezeu e bun. El nu vă părăseşte niciodată; El vă trece prin toiul nevoilor. Toate ne părăsesc la un moment dat, Cuvântul Său însă niciodată!" Să mângâie Duhul Sfânt, Mângâietorul, poporul Domnului şi să-l umple de credinţă! Numai sub influenţa lui, cea mai slabă mărturie poate întări genunchiul tremurând şi mâna slăbită."

În fiecare primăvară, Spurgeon aduna în jurul său predicatorii, foştii elevi ai seminarului său, la o conferinţă la care participau şi alţi predicatori. La 21 aprilie 1891, Spurgeon ţinu ultima cuvântare de deschidere. Era o cuvântare uriaşă, ultimul său cuvânt în marea luptă şi un fel de testament spiritual lăsat elevilor. Acea cuvântare se răspândi în zeci de mii de exemplare şi se traduse în multe limbi, chiar în toamna aceluiaşi an. "Cea mai mare luptă din lume" este titlul ei. După ce vorbeşte de lupta care trebuie dusă împotriva rătăcirilor şi păcatului, despre armura luptătorului (Biblia), despre armata adevăratei biserici a lui Cristos şi despre puterea pe care o primesc luptătorii (Duhul Sfânt), încheie cu aceste admirabile cuvinte: "Biblia este inepuizabilă. Dacă ne ţinem întotdeauna exact de textul cărţii sfinte, predica noastră va fi mereu proaspătă. O viaţă întreagă nu ne ajunge să călătorim de-a lungul acestei ţări de lumină. În cei 40 de ani de când predic, abia am atins marginea veşmântului adevărurilor eterne. Cuvântul este ca şi Făuritorul său: nemăsurat. Dacă ar trebui să predicaţi veşnicia întreagă, Biblia vă va satisface nevoile unei veşnicii. Fraţilor, va avea fiecare din noi un amvon în sferele cereşti? Vom avea câte o Comunitate pe o suprafaţă de milioane de kilometri? Vor fi vocile noastre destul de puternice să predicăm astrelor care ne ascultă? Vom mărturisi în faţa a miliarde de lumi, despre îndurarea lui Dumnezeu şi se vor uimi când vor auzi despre Dumnezeu care s-a făcut om? Vom fi înconjuraţi de spirite curate, care vor întreba de misterul întrupării lui Dumnezeu şi vor căuta să-i afle înţelesul? Va istorisi fiecare dintre noi, istoria vieţii sale în legătură cu Iubirea pe care a experimentat-o personal? Eu cred că Domnul ne-a răscumpărat, pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi prin Biserică înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu. Dacă lucrurile se prezintă astfel, atunci putem găsi în Biblia noastră pentru eternitate, de fiecare dată, un text nou şi material suficient pentru predici şi cântări de laudă."

(Continuare în numărul următor - Material preluat de pe www.theophilos.3x.ro)Studiu biblic: Cartea Numeri

5

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Pentru a pătrunde în tainele Cuvântului lui Dumnezeu din cartea Numeri, săptămana aceasta vă invităm pe fiecare să parcurgeţi cu smerenie şi atenţie textul din care se va începe studiul împreună cu biserica - Numeri : 4 - 5.

Suntem la 2 ani după ieşirea din Egipt. Dumnezeu, după ce Cortul Întâlnirii este ridicat, după ce slava Domnului (Shekinah) a coborât în Sfânta Sfintelor, sub privirile uimite ale întregii adunări de foşti sclavi ai lui Israel, porunceşte lui Moise să facă numărătoarea poporului. La prima vedere, numărătoarea priveşte doar pe bărbaţii din popor care sunt în stare să poarte arma. Cu alte cuvinte, Dumnezeu pregătea pe poporul Său de război. Ciudăţenia este că singurul element care trimite spre un război este NUMĂRĂTOAREA. Nimeni nu este instruit milităreşte, nu sunt trasate strategii, nimeni nu este responsabilizat să facă arme. O mulţime de oameni, proaspăt scăpaţi de robie, care toată viaţa lor nu au ştiut altceva decât să împlinească sarcinile grele ale stăpânilor lor, erau acum chemaţi la luptă.

Cu siguranţă nu este vorba, în primul rând, despre un război fizic. Când citeşti cartea Iosua, războiul fizic poate fi câştigat de Dumnezeu fără arme, aşa cum s-a întâmplat la Ierihon. Războiul la erau ei chemaţi era unul spiritual, un război care se câştigă prin ascultare de Dumnezeu. Omul a fost creat pentru ca lumile care nu se văd să privească spre această relaţie "ciudată" din univers, cea dintre om şi Dumnezeu. Căderea lui Adam, la prima vedere, a însemnat pierdere totală în dreptul Creatorului. Însă, planul iniţial al Celui părăsit în Eden, nu a dispărut nicio clipă. Fiecare muritor, începând cu Abel, Enoh, Iov, Avraam, ..., şi oricare alt suflet care s-a născut sub soare, a fost chemat la aceeaşi luptă - să asculte de Creator, în ciuda tuturor piedicilor şi stricăciunilor care au apărut pe faţa pământului. Acum, în cartea Numeri, Dumnezeu Se prezintă la război, nu doar cu un singur om, ci cu un popor întreg. Fiecare era chemat să asculte, şi astfel să ajute la câştigarea războiului.

Nu, nu era un război doar pentru bărbaţii în stare să poarte armele. Era o luptă în care fiecare, bărbat, femeie, copil sau bătrân, era chemat să lupte. În centrul taberei era Dumnezeu Însuşi, prin Cort. În jurul Cortului seminţia lui Levi era aşezată ordonat, pentru a proteja pe Israel. Lucrul curios este că dacă tot poporul era chemat la o luptă cu un vrăjmaş nevăzut, Leviţii protejau pe toţi cei din Israel în faţa mâniei lui Dumnezeu. Cum se putea deslănţui mânia Lui? De ce? Şi cum putea Levi să protejeze pe fraţii lui de Cel mai de temut din Univers?

Israel nu a fost favorizat, între Neamuri. Dumnezeu a găsit un om, pe Avraam, care prin ascultare şi răbdare a fost, în timpul vieţii lui, în linia întâi în acest război cosmic. Dumnezeu face un legământ cu el şi urmaşii lui, care erau chemaţi la aceeaşi pildă de ascultare ca a tatălui lor. Cu alte cuvinte, Dumnezeu putea fi păstrat în tabără, doar prin ascultare. Altfel, mânia Lui care a distrus Sodoma şi Gomora, care a adus potopul din cer, se putea manifesta asupra poporului care avea ca tată pe Avraam. Levi, în Exod 32-34, este singura seminţie care este gata să refacă legământul cu Dumnezeu, printr-o ascultare usturătoare. Acel moment, cu câteva luni înainte de numărătoare, a transformat pe Levi în protectori ai poporului. Ei protejau prin propriul exemplu şi prin învăţătură pentru toţi evreii, care trebuia să urmeze exemplul lui Levi, şi astfel erau în siguranţă. Dumnezeu a pregătit acest loc special, lângă Cort, pentru toţi întâi-născuţii din Israel. Diferenţa dintre numărul acestora şi cel al Leviţilor era de doar 273. Deci, toţi întâi-născuţii lui Israel ar fi putut ocupa acest loc special. Însă Levi, printr-o ascultare ieşită din tipare, "fură startul" , şi primeşte sarcina de protectori ai poporului.

Levi reprezenta pe Israel înaintea lui Dumnezeu. Fiecare, când privea spre seminţia lui Levi, se identifica cu aceasta şi ştia că sarcinile Leviţilor sunt sarcinile tuturor. Levi purta fiecare element din Cort prin pustiu, printre Neamurile care erau acolo de sute de ani. Evreii, privind la modul în care Chehatiţii, Merariţii şi Gherşoniţii aveau grijă de fiecare cuişor şi frânghie de la Cort, pricepeau că practic tot poporul este purtătorul CORTULUI prin pustie. În Cort erau ascunse toate tainele lui Dumnezeu. Hrstosul pregătit din veşnicie era ascuns, pedagogic, în fiecare umbră şi element din Cort. Acesta era scopul războiului, ca toate tainele Cortului să fie duse la popoarele care trăiau în întuneric. Dumnezeu nu a trimis pe Israel să distrugă Canaanul, ci să îl cheme din întuneric la lumina

6

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>ascultării de Creator şi să copleşească pe toate Neamurile din Canaan cu frumuseţea Hristos-ului din Cort. Ascultarea de Dumnezeu şi tainele Cortului sunt singurele frumuseţi pe care poporul le putea propune unor popoare moarte spiritual.

Războiul este acelaşi şi azi. Nimic nu s-a schimbat. Fiecare om, pe planeta pământ, are o singură datorie - să caute pe Creator în toate minunile creaţiei şi să asculte de El. Cortul nu mai este cel acoperit cu piele de viţel de mare. Dumnezeu a coborât Shekinah într-un trup de om, Iisus din Nazaret. El este taina ascunsă în Cort, El este Hristos-ul.

Doamne ajută! Doamne, dă izbândă! (Sami Ghica)

Motivele de post şi rugăciune pentru săptămâna 01 - 07 februarie 2015„1Tu însă, vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă. 2Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare. 3Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine, 4ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţi şi copiii; 5să fie cumpătate, cu viaţa curată,

să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu. 6Sfătuieşte de asemenea pe tineri să fie cumpătaţi, 7şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie, 8de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine, şi să nu poată să spună nimic rău de noi. 9Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba, 10să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru. 11Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat, 12şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, 13aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. 14El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. 15Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te dispreţuiască. ” (Tit - capitolul 2)

Ne vom ruga pentru toţi membrii şi prietenii Bisericii Filadelfia, precum şi pentru cei care au rătăcit de la credinţă şi astăzi nu mai fac parte din biserica lui Hristos, mijolcind pentru ca fiecare să priceapă că “harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat, şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.”

Ne vom ruga pentru evenimentul din 22 martie prilejuit de botezul familiei Marin din Costache Negri, mijlocind pentru ca şi alţi prieteni ai bisericii să înţeleagă învăţătura sănătoasă a Scripturii şi necesitatea împlinirii totale a acesteia în viaţa lor.

7

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Ne rugăm pentru cei bolnaviCiohoranu Sultana, Crăciun Ileana, Ghica Aneta, Gheorghe Alexandrina, Gogonea Stănica, Porumb Rodica, Popa Mioara, Ciohoranu Ion, Cojocea Nicu, Ştefan Ionel.

8