Problemele cu care se confrunta un cuplu in momentul cand apare copilul

Specialistii sustin ca sarcina schimba organismul femeii dar si relatia cu sotul ei.

Copilul transforma casnicia intr-o familie,dar e nevoie de multa intelepciune ca tranzitia

sa se faca fara probleme.

Nasterea unui copil are loc de obicei in contextul unei relatii deja stabilite intre soti,cand

se simt amandoi pregatiti si cand si-l doresc cu adevarat.Aparitia lui este un miracol

pentru ambii parinti, este implinirea barbatului prin femeie ,dar si a femeii prin barbat.

Dar momentul aducerii lui pe lume trebuie gandit cu o mare

responsabilitate.Copilul nu rezolva problemele avute anterior de cei doi parteneri,ba

dimpotriva le adanceste.De aceea recomand sa se incerce rezolvarea oricarei probleme

care ar duce la escaladarea unor conflicte dupa nasterea copilului.O casnicie nu se

salveaza prin aducerea pe lume a unui copil.A face un copil numai ca sa-ti multumesti

partenerul sau sa-l scoti din bratele altei femei cand ai aflat ca are o legatura

extraconjugala,poate adanci criza conjugala.Situatiile de criza aparute din diferite cauze

au consecinte nefaste atat pentru dinamica si structura cuplului dar si pentru cresterea si

dezvoltarea copilului. Evolutia unui copil este armonioasa daca acesta se naste intr-o

atmosfera de tandrete familiala,pentru ca stilul de viata al cuplului,configuratia spatiului

intim al familiei respective se va reflecta in atitudinea parintilor fata de copil cat si in

sfera modelului de educatie al acestora.

Dificultatile care apar dupa nasterea copiilor,mai ales in cazul primului forteaza

casnicia pana la punctul de rupere. Un risc major prezinta casniciile in care sotul nu se

simte pregatit sa fie tata,de aceea aducerea pe lume a unui copil trebuie hotarata de

comun acord. Exista situatii cand, desi aducerea pe lume a unui copil a fost hotararea

celor doi, poate aparea fuga paterna la anuntarea sarcinii, sau la nastere. E nevoie de

mult mai multa educatie a tinerilor ce pornesc in marea aventura a vietii si deocamdata

la noi inca nu se constientizeaza rolul consilierii premaritale. Sustin cu tarie ca o vizita

la terapeut sau consilier in momente importante ale cuplurilor: inainte de a

spune ,,da"(consiliere premaritala), cand se hotarasc sa aiba un copil, in etapa cu copii

mici, apoi cu copii adolescenti,etc.ar preintampina multe probleme.

Maternitatea,calitatea femeii de a fi mama,este una din dimensiunile

fundamentale ale femeii din toate timpurile. Ar fi pacat sa aduca femeilor mai multa

1

suferinta decat implinire!In aceasta etapa a vietii ei,femeia asteapta multa

iubire,intelegere si suport din partea partenerului,dar si din partea celor

apropiati,preocuparea ei principala fiind legata de sanatatea copilului.

Sursa unor conflicte dintre soti dateaza din perioada avansata a sarcinii,cand are

loc o pierdere a interesului sexual la ambii soti, mai mult la sotie (legat de nivelul de

progesteron si estrogen care creste). Anumite cupluri semnaleaza disconfortul si

oboseala fizica a femeii,un anumit grad de anxietate al acesteia, un sentiment de

neputinta fizica,dar si psihologica.

Odata cu nasterea unui copil,femeia devine mama,uitand de multe ori de nevoile

ei, dar si de statutul de sotie. Se intampla ca sotul sa simta ca nu mai e in centrul atentiei

si sa incerce intr-un fel sau altul sa atraga atentia spre el.Schimbarile in apetitul sexual

din timpul sarcinii pot continua si dupa nasterea copilului. Pentru a evita aparitia unor

probleme in cuplu,e nevoie ca ambii parteneri sa faca eforturi suplimentare pentru a-si

recapata rolurile de sot-sotie intr-un timp cat mai scurt.

Comunicarea este foarte importanta in aceasta perioada.Sotului trebuie sa i se

explice (pentru ca mai sunt si unii care nu inteleg si femeile au impresia ca ei le citesc

gandurile sau stiu totul,dar s-a dovedit ca nu-i asa) ca dupa travaliu femeile suporta

dureri si disconfort, precum si faptul ca o crestere suplimentara a nivelului hormonului

prolactina poate diminua dorinta sexuala.Apoi este foarte important sa se inteleaga

faptul ca ambii parinti au responsabilitate fata de bebelus,iar daca sunt lasate mamei

toate responsabilitatile vizavi de copil, la un moment dat se ajunge la epuizarea acesteia.

Orice comentarii critice la adresa sotiei fac mult rau.Sunt soti care-si critica sotia

ca este total implicata in cresterea copilului,neglijandu-l,lucru care-l infurie si-l face sa

se simta respins,dar si altii care se infurie ca femeia nu face din bebelus preocuparea ei

principala,uitand ca si ei au responsabilitati in cresterea lui.

Impartirea treburilor casnice,stabilirea unui echilibru al responsabilitatilor celor

doi,crearea unui climat afectiv care sa satisfaca ambii parteneri,ascultare si intelegere

reciproca,respect fata de sine dar si fata de celalalt,gasirea unor solutii comune la

problemele care-i preocupa pot sta la baza unei constructii solide,in care

nemultumirile,frustrarile, conflictele nu-si au locul.

2

Odata cu aparitia unui nou membru al familiei,responsabilitatile sotilor se

inmultesc. Diferentele barbat-femeie fac relatia maritala conflictuala pana in momentul

in care cei doi recunosc deosebirile veritabile si firesti dintre ei si incep sa se accepte

mai bine. O sotie care nu intelege diferentele dintre ea si partener ajunge la concluzii

gresite,interpretand nerealist intentiile sotului,considerandu-l dezinteresat,neglijent, cu

tendinta de a controla tot,sau ca are alte prioritati personale. Pentru a nu se ajunge la

conflicte,recomand o mai mare intelegere si toleranta de ambele parti,intelegerea

reactiei chimice a certurilor.(Barbatii sunt mai predispusi sa inregistreze stimulari ale

Sistemului Nervos Autonom ca reactie la stres in general si ca reactie la conflictul

conjugal,in particular.Cei intersati sunt rugati sa intre pe pagina mea de consiliere

familiala si de cuplu,unde vor gasi tehnici de reglare a climatului conjugal si alte

informatii).

O mama care nu e ajutata in primele luni dupa ce a adus pe lume un copil poate

ajunge intr-un grad de oboseala astfel incat in loc sa se bucure de maternitate,sa

descopere ce-i aduce nou aceasta,o considera un infern. Exista tati carora serviciul le

permite sa se ocupe si de copiii lor si atunci e minunat pentru ca descopera bucurii

imense,pe care ar fi regretabil sa le piarda.Din pacate exista si tati care nu stiu sau nu

indraznesc sa faca acest lucru.Acestia ar trebui invatati sa o faca,sa fie ajutati sa vada in

meseria de parinte cea mai frumoasa meserie din lume,care nu te dezamageste daca o

faci cum trebuie.

O alta sursa de stres si conflicte intre proaspetii parinti este perioada colicilor sau

a plansului excesiv si indelungat,cand cu toate eforturile depuse le este foarte greu sa-l

linisteasca pe bebelus.In aceasta problema, informatiile din punct de vedere medical

apartin pediatrului.Ca psiholog mentionez doar faptul ca aceasta perioada daca nu e

tratata cu intelepciune,poate provoca conflicte ce pot scapa de sub control.Sunt situatii

cand mama se autoinvinovateste sau este invinuita de partener,uneori ambii parteneri se

simt neajutorati si incompetenti,intimitatea dintre ei este perturbata.Studiile au dovedit

(printre studii fiind si ale cercetatorului Ronald Barr si asociatei sale Megan Gunnar

care a studiat colicile in ultimii 15 ani) ca 95% din plansul copiilor in aceasta perioada

nu este legat neaparat de afectiuni medicale sau de modul in care sunt ingrijiti,ci

provocat de colici,care,in mare parte au ramas neexplicate.Cum 85% din colici trec in

3

primele 3 luni,parintilor nu le ramane decat sa se ocupe de copil cu rabdare,calm, sa

asculte sfaturile pediatrului,sa nu se invinovateasca, sa se sprijine reciproc,pentru binele

copilului si al lor,ca nu sunt pe pozitia de adversari,ci au impreuna acelasi obiectiv.

Consecinte serioase asupra relatiei poate avea si aducerea copilului in patul

conjugal.Este preferabil sa fie consolat (numai daca este neaparata nevoie)in patutul

lui,pentru ca altfel se dezvolta un tipar de aducere a copilului in patul adultilor

indiferent de nevoile acestuia.

Cercetatorul in probleme infantile Daniel N.Stern sustine ca vocea mamei este un

instrument important pentru bebelus,cu ajutorul careia se creeaza ,,armonizarea

emotionala”.Bebelusul tinut pe partea stanga se armonizeaza cu bataile inimii mamei si

va fi mai calm,ar putea creste mai mult in greutate si va avea o anxietate

scazuta.Vorbindu-i pe un glas cantat,subtire,la urechea stanga se stimuleaza

receptivitatea verbala si mai ales emotionala a emisferei cerebrale drepte. Daca cei doi

parinti il privesc lung si cu rabdare,se creeaza o comuniune emotionala intre

ei.Atingerile si mangaierile,au un rol benefic pentru copil.

Nu-i usor sa fii parinte! Dar se poate invata....daca va doriti cu adevarat....

De felul cum e gandit fiecare pas,copilul ajuta la consolidarea sau destabilizarea

casniciei.

Niculina Ciuperca,psiholog-consilier familie-cuplu

Cabinet individual de psihologie Bucuresti,Sect.6 Str. Nicolae Oncescu nr.4,

Bl.100, Ap.14

Telefon 0724878966

4