Principiile generale ale dreptului concurentei

Notiuni introductive

Dreptul concurentei reprezinta ansamblul normelor juridice , prin care sunt reglementate raporturile

juridice dintre profesionisti, consumatori si stat ce au ca obiect desfasurarea ansamblului activitatiilor

profesionale , specifice unei economii de piata intr-un mediu concurential normal cu scopul promovarii

intereselor si apararii drepturilor consumatorilor .

Clasificarea concurentei :

Concurenta pura si perfecta care se caracterizeaza prin Atomicitatea pietei, Omogenitatea

produselor, Transparenta activitatii intreprinderilor, Pluralitatea de optiuni si

Mobilitatea factorilor de productie.

Concurenta eficienta : - Presupune ca piata sa fie una deschisa pe care intreprinderile beneficiaza

de libertate de actiune , iar consumatorii au un grad satisfacator de libertate in alegerea

furnizorului si respectiv a produsului dorit .

Concurenta licita  presupune ca in domeniile deschise competitiei intre intreprinderi , acestea sa

beneficieze de dreptul de a se confrunta pe piata in respectarea normelor aplicabile , a bunei

credinte si a regulilor de deontologie profesionala.

Concurenta patologica , ilicita  presupune pe de-o parte acapararea agresiva de catre

intreprinderi , o putere economica superioara a unor segmente de piata prin intermediul practicilor

anticoncurentiale sau monopoliste si pe de alta parte posibil exercitarea abuziva a concurentei , cu

scopul de a exclude de pe piata intreprinderile concurente , ori de a acapara clientela prin

intermediul unor fapte sau acte interzise.

Concurenta interzisa  presupune existenta unor domenii de activitate pe care fie statul prin act

normativ ori alta forma de reglementare , fie intreprinderile pe cale conventionala le considera

excluse de la aplicarea regulilor concurentiale .

Izvoarele Dreptului Concurentei :

Tratatele fundamentale ( legislatia primara a Uniunii ) . Aici avem in prezent doua surse

normative : TUE ( Tratatul Uniunii Europene ) si TFUE

Legislatia secundara a Uniunii , in care sunt cuprinse regulamentele , directivele si deciziile

Jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Eurpene( CJUE ).

Principiile dreptului concurentei

1. Principiul concurentei libere si loiale

Presupune participarea intreprinderilor la desfasurarea activitatiilor specifice pe

piata , in conditiile respectarii depline a libertatii comertului si a normelor specifice pietei respective .

2. Principiul protectiei consumatorilor

Presupune ca activitatea subiectelor de drept ce pot avea calitatea de participant la raporturile juridice de

concurenta sa se realizeze cu scopul prefigurat de asigurare a unor conditii cat mai bune pentru

consumatori . In acest sens prin chiar art. 1 din legea concurentei 21 / 1996 , se instituie ca scop general al

reglementarii in materie , protectia , mentinerea si stimularea concurentei , in vederea promovarii

intereselor consumatorilor .

3. Principiul ocrotirii concurentilor

Se manifesta ca o rezultanta necesara a instituirii unor conduite generale , pentru a asigura pe piata

premizele desfasurarii activitatii specifice pentru orice intreprindere , indiferent de marimea acesteia ,

traditia , sau potenta economica pe care le-ar presupune .

4. Principiul asigurarii libertatii comertului

presupune ca interventia factorilor publici pe piata sa fie minima si sa se rezume la asigurarea unui cadru

de desfasurare a activitatilor cu respectarea regulilor concurentei.

5. Principiul proportionalitatii

Rezulta din art. 2 alin. (1) din legea concurentei si presupune ca masurile sanctionatorii aplicabile unei

intreprinderi care a incalcat regulile concurentei prin activitatea sa in cadrul unei asocieri de

intreprinderi , sa se realizeze in functie de gradul de implicare si respectiv de participare la conduita

interzisa din punct de vedere concurential .

Principiile generale ale dreptului concurentei

Principiul efectului direct al dreptului european

Efectul direct este una din caracteristicile esenţiale ale ordinii juridice comunitare, o trăsătură ce exprimă

originalitatea dreptului comunitar în raport cu dreptul internaţional, unde efectul direct al convenţiilor

dintre state rămâne excepţional.

În mod concret, efectul direct descrie:

a)aptitudinea dreptului comunitar de a crea drepturi sau obligaţii în mod direct în patrimoniul persoanelor

fizice şi juridice

b)posibilitatea pe care o au cei interesaţi de a invoca normele comunitare dotate cu acest efect în faţa

jurisdicţiilor naţionale. 

Trăsături :

Principiul efectului direct al dreptului comunitar prezintă o serie de trăsături caracteristice :

- Efectul direct este o creatie jurisprudenţială, nu este fondat pe dispoziţii ale tratatelor constitutive, cel

puţin în forma lor iniţială. Trebuie precizat că acest efect, este validat de tratate, însă într-o maniera

indirectă ( art 34 TUE stipulează că deciziile-cadru şi deciziile adoptate în pilonul 3 nu produc efecte

directe).

- Efectul direct material se produce cu particularităţi pentru diversele acte juridice comunitare. Aceste

particularităţi depind de conţinutul actului - criteriul folosit de Curte pentru a stabili dacă o anume

dispoziţie are sau nu efect direct.

- O altă trăsătură ţine de intensitatea efectului direct. Acesta nu funcţionează în mod identic în toate

situaţiile.Unele dispoziţii stabilesc drepturi şi obligaţii pentru toţi subiecţii de drept comunitar şi pot fi

oricând invocate în faţa instanţelor şi în relaţiile dintre persoane private. Ele se bucură de efect direct

orizontal sau complet.

- O altă trăsătura este reprezentată de acţiunea practică a principiului aplicabilităţii directe, ce variază în

funcţie de diferite categorii de norme comunitare precum şi de caracterul efectului direct şi eventualele

excepţii care există. Astfel, au efect direct necondiţionat şi complet, regulamentele, deciziile adresate

persoanelor particulare şi principiile generale, efect direct condiţionat şi complet, tratatele de instituire a

comunităţilor şi tratatele internaţionale, iar efect direct condiţionat şi restrâns, directivele şi deciziile

adresate statelor membre. Am dezvoltat această trăsătură a principiului, în capitolul 3 al acestui referat.

Principiul primordialitatii

Principiul primordialitatii dreptului comunitar fata de dreptul statelor membre a fost fundamentat de catre

Curtea de Justitie, prin interpretarea globala a normelor juridice comunitare.

Principiul prioritatii se refera la totalitatea surselor dreptului comnunitar, acestea avand deci toate o forta

juridica superioara dreptului intern, indiferent de categoria caroira le apartin.

Statul nu poaate invoca nici chiar dispozitiile sale constitutionale pentra a nu se aplica o norma

comunitara. Acest fapt este cu atat mai evident in cazul reglementarilor contractuale dintre subiectele

private de drept intern. 

Consecintele aplicarii principiului primordialitatii sunt urmatoarele:

1. Regulile de drept comunitar au ca efect direct trebuie sa fie aplicate incepand de la data intrarii in

vigoare chiar daca se constata existenta unei legi nationale incompatibile

2. Neaplicarea legii nationale contrare se impune tuturor autoritatiilor nationale si competente inclusiv

celor ale administratiei

3. Statele membre sunt obligate sa repare prejudiciile cauzate particularilor prin violare dreptului

comunitar judecatorul national avand posibilitatea sa stabileasca in ce masura aceste prejudicii le sunt

imputabile.

4. Exista o legatura intre principiul primordialitatii si principiul integrarii dreptului comunitar, deoarece

aplicarea primului depinde de eefctul direct al dreptului comunitar;

5. Judecatorul national este obligat sa suspende aplicarea unei masuri nationale, chiar daca este o lege,

cand exista o indoaiala serioasa asupra compatibilitatii acesteia cu normele dreptului comunitar, pana la

solutionalrea problemei incompatibilitatii.

6. Interpretarea dispozitiilor nationale trebuie facuta prin prisma dreptului comunitar;

7. In cazul in care actul national contrar dreptului comunitar a avut consecinte financiare pt persoana

fizica sau juridica, care a platit cu acest titlu sume de bani autoritatile nationale sunt obligate sa-i

returneze aceste sume;

8. Statele membre ale Comunitatiilor au obligatia sa verifice aplicarea normelor de drept comunitar si sa

sanctioneze nepalicarea lor cu “sanctiuni eficace, disuasive si proportionale cu cele aplicate in cazual

violarii de o natura si o importanta comparabila adreptului national”.

Principiul unitatii de interpretare

Instantele nationale au facultatea sa solicite, atunci cand este cazul, o interpretare a tratatului si a actelor

derivate. In caz de obscuritate sau de ambiguitate a textului comunitar, instant nationala care urmeaza sa

pronunte o hotarare irevocabila are chiar obligatia sa solicite Comisiei interpretarea respectivelor

dispozitii. Toate instantele au obligatia sa se conformeze acestei interpretari. Cu toate acestea, in cazul in

care instanta nationala va aprecia ca interpretara data de Curte este discutabila va putea adresa o noua

solicitare Curtii pentru a reanaliza solutia data initial privind acele norme.