Prim ajutor-C5

33

Prim ajutor-C5

Socul Socul reprezinta un sindrom complex care este de fapt un raspuns adaptativ nespecific al organismului la o agresiune. Este un mod de raspuns specific al organismelor evoluate care au un sistem nervos simpatic. Ca diferentiere socul trebuie diferentiat de colapsul periferic. Socul este o forma de insuficienta circulatorie acuta, care implica o tulburare grava si durabila a dinamicii microcirculatiei cu perfuzia deficitara a tesuturilor si suferinta viscerala multipla, care pune in pericol viata.

Colapsul periferic este prabusirea brusca si tranzitorie a circulatiei fara modificarea dinamicii circulatorii in periferie, fluxul capilar nefiind modificat si deci fara suferinta viscerala.

Clasificarea socurilor se face in functie de cauza care a determinat socul:

a).socul hipovolemic: cu volum sangvin circulant scazut. Apare in socul hemoragic-cand s-a pierdut mai mult de 30% din volumul sangvin circulant fara ca hemoragia sa fi fost compensata; socul din arsuri-arsurile intinse in care se face pierderea unei cantitati mari de lichid plasmatic=plasmoragie; socul prin deshidratare-prin pierderi digestive care se realizeaza prin varsaturi greu de stapanit sau prin diaree abundente.

b).socul cardiogen este socul in care exista o tulburare a functiei cardiace; el poate aparea in 2 situatii: defect de pompa a inimii (in infarctul de miocard), cand scade functia contractila a cordului (in obstacole in calea umplerii sau golirii ventriculului stang).

c).socul septic (infectios)-agresiune din partea unor agenti microbieni la adresa organismului. In infectii importante poate aparea bacterenie (bacterie in sange).

d).socul anafilactic (alergic)-este forma de raspuns a organismului in cazul unei alergii declansata de alergene diverse, de la polen, praf si chiar medicamente (penicilina). O alta reactie este alergia la intepaturi de insecte.

e).socul neurogen-soc prin mecanisme nervoase; este socul declansat de durere intensa(socul traumatic, emotii puternice; il intalnim in general la politraumatizati.

Evolutia socului: socul se imparte din punct de vedere fiziopatologic in 2 etape:

Socul responsiv (reversibil): in urma agresiunii sau a hipovolimiei apare o reactie simpaticotonica puternica. Aceasta este responsabila de o vasoconstrictie periferica. Ca o forma de adaptare a organismului, in urma privarii de sange a tesuturilor din periferie, apare o redistribuire a cantitatii restante de sange in sensul unei circulatii preferentiale. Aceasta circulatie preferentiala va fi in avantajul organelor vitale (cord, creier, plamani, rinichi) si a musculaturii scheletice si se va face in dauna extremitatii segmentelor. Aceasta este etapa de soc reversibil sau responsiv.

Socul refractar (ireversibil): dupa instalarea circulatiei preferentiale, in periferie, datorita lipsei aportului de substante nutritive incep sa se utilizeze ca sursa de energie proteinele din propriile structuri musculare=fenomen de autocanibalism. Din distrugerea proteinelor rezulta metaboliti acizi care vor initia un proces de vasoplegie (relaxare) impotriva vasoconstrictiei periferice, iar sangele va incepe sa stagneze in periferie accentuand hipovolemia. In aceste conditii creste vascozitatea sangelui, apar microtrompi care vor afecta circulatia din intregul organism, initiind distrugeri structurale.

Aspectele clinice: sunt grupate pe aparate:

Manifestarile aparatului cardiovascular: tensiunea arteriala sistolica care scade foarte mult, in principiu sub 60-80 mm coloana de mercur. Depinde de valoarea anterioara a presiunii arteriale. Tahicardia este cu atat mai mare cu cat tensiunea este mai ridicata. Pulsul periferic este rapid si foarte slab.

Manifestarile cutanate: paloarea tegumentului, iar in faza de soc refractar paloarea se combina cu aspectul mamorat (pete palide). Tegumentele sunt reci si umede.

Manifestarile urinare: intr-o prima etapa se instaleaza oliguria (scaderea cantitatii de urina eliminata), pentru ca dupa sa se instaleze anuria (absenta eliminarii de urina).

Manifestarile aparatului respirator: se instaleaza dispnee (dificultate in respiratie) cu polipnee.

Manifestarile aparatului digestiv: ficatul este cel care sufera pentru ca nu mai poate face epurarea organismului. Pe de alta parte apare la nivelul intestinului o lipsa de activitate cu metabolism ( lipsa de gaze).

Manifestarile creierului: nu neaparat pierdere de constienta, ci tulburare-o stare paradoxala de agitatie (prin hiperexcitatie cerebrala) si apoi coma.

Manifestarile vegetative: transpiratii, greata si varsaturi.

Atitudinea terapeutica si primul ajutor: in ordinea importantei actiunii de interventie ele ar trebui sa fie:

Refacerea volumului sangvin circulant: cat mai precoce si datorita acestui motiv se prefera solutii macromoleculare;

Tratamentul circulator simptomatic (vasoactiv);

Rezolvarea insuficientei respiratorii acute si cu ameliorarea hipoxemiei; se face cel mai eficient prin administrare de O2 prin sonda naturala sau cu respiratie artificiala.

Tratament specific formei de soc: antibiotic-soc infectios; substante cu calciu-soc alergic

Atentie la pozitia in care asezam accidentatul; intr-un soc hipovolemic acesta trebuie asezat in trendeleburg (cu picioarele in sus); soc cardiogen-trunchiul mai sus decat picioarele; in inconstienta-decubit lateral.

Indiferent de temperatura mediului, accidentatul in stare de soc se inveleste in paturi pentru ca are probleme de termoreglare. I se administreaza pe tot parcursul drumului, si chiar si dupa aceea, cantitati mici, dar repetate, de lichide. Administrarea apei minerale inhiba reflexul de varsatura prin bulele de CO2. Stop respirator-respiratie artificiala; combaterea durerii se face cu antialgice.

Proceduri termice pentru prim ajutor: termoterapia apartine medicinei fizicale si foloseste mijloace tehnice aplicate local sau general. In mod curent termoterapia se foloseste pentru factorul termical si crioterapia pentru factorul termic rece.

Termoterapia-efectul aplicatiilor calde este in principal efect antialgic sedativ, antispastic, decontractant si efect de activare a circulatiei intr-o anumita zona. In timp se descrie un fenomen de augmentare imunologica in anumite boli. Efectele generale ale aplicatiilor calde sunt de crestere a temperaturii centrale a corpului. Forme de aplicare ale termoterapiei:

a).aplicatii locale-de parafina incalzita: cam 15-20 minute. Parafina trebuie sa fie cat mai aproape de temperatura de topire;

b).aplicatia cu gel termolabil-o punga asemanatoare termorezistentei de la lada frigorifica. Trebuie pusa in apa fierbinte si cedeaza foarte lent dupa aceea;

c).saculetul cu sare incalzita;

d).forma electrica;

e).electroterapia cu efect de incalzirea tesuturilor.

Aplicatiile generale se fac prin scufundare in bai cu apa la temperatura crescuta (42-45 grade C)-in hipotemia generalizata. Efectul imunologic este folosit in spondilita anchiopoietica. Cea mai folosita termoterapie locala este in contracturi musculare (lombosciatica de cauza musculoligamentara).

Crioterapia-efectele sunt efect antialgic, vasoconstrictor, hemostatic si antiinflamator. Principalul efect este cel hemostatic inflamator, de aceea crioterapia locala este folosita in traumatisme pentru a opri hemoragia.

Modalitati de aplicare:

a).compresa cu apa rece care se improspateaza la cateva minute; in total se tine 30-40 minute; se poate repeta de 3-4 ori pe zi;

b).punga cu gel termolabil la temperatura joasa;

c).aplicarea locala de punga cu gheata sparta (15-20 minute); are avantajul ca apa nu curge;

d).masajul cu calupul de gheata (5-8 minute)-obligatoriu se are grija ca apa scursa sa fie stearsa cu un prosop pentru ca provoaca contractie;

e).pulverizarea cu chelen;

f).impachetari reci cu cearceafuri ude-apa in care se inmoaie acestea este de 15 grade C.