RUSLANA BEZPALCEA

PREVENIREA ŞI CONTRACARAREA TRAFICULUI DE FEMEI ŞI A VIOLENŢEI ÎN FAMILIE:

bazele desfăşurării trainingurilor

Kiev 2004

2

Autorul manualului Ruslana Bezpalcea

Materialul metodic „Implementarea formelor de instruire prin training în procesul de pregătire şi perfecţionare a colaboratorilor de miliţie”, precum şi o parte din materialele blocului cu exerciţii pentru colaboratorii organelor de drept a fost elaborat de Grigori Vaseanovici, locotenent colonel de miliţie în rezervă.

Consultanţi: Grigori Vaseanovici, locotenent colonel de miliţie în rezervă

Konstantin Şenderovski, directorul Centrului orăşenesc Kiev de servicii sociale pentru tineret, lucrător emerit al învăţămîntului din Ucraina

Winrock International @COPYRIGHT [2004] Winrock International

Manualul a fost editat cu suportul Departamentului de Stat al SUA în cadrul proiectului nr. S-INLEC-01-CA-007. Ideile, aprecierile, concluziile şi recomandările autorului manualului nu corespund întru totul cu opinia Departamentului de Stat al SUA şi Winrock International.

Drepturile sânt protejate. Difuzarea, folosirea, retranscrierea, stocarea în sistemul de căutare sau copierea parţială sau integrală a manualului parţial fără preavizul Winrock International, Leadership Development Unit, 38 Winrock Drive, Morrilton, AR 72110-9370 USА, e-mail: copyright-ld@winrock.org este interzisă.

Kiev, Ucraina 2004

3

SUMAR Prefaţă…………........................................................................................................ 6

INTRODUCERE .................................................................................................................................... 7

Cuvânt introductiv ...........................................................................................................7

STRUCTURA CĂRŢII........................................................................................................9

DESCRIEREA METODOLOGIEI ŞI A BAZELOR METODICO-ORGANIZATORICE DE ŢINERE A TRAININGULUI ..............................................................................................9

Ce înseamnă training .................................................................................................... 10

Recomandări metodice privind organizarea trainingurilor ........................................ 11 Informaţii referitor la executarea exerciţiului „Regulile” ............................................ 13

Recomandări metodice privind executarea unor exerciţii aparte.............................. 15 Unele sugestii privind executarea exerciţiilor .......................................................... 20 Sfaturi pentru Echipă............................................................................................... 21

Grigori Vaseanovici “Implementarea formelor de instruire prin training în pregătirea şi perfecţionarea colaboratorilor de miliţie” ............................................................. 22

Sfaturi pentru profesori ........................................................................................... 23

CAPITOLUL I. PREVENIREA VIOLENŢEI DOMESTICE ASUPRA FEMEILOR ............................. 26

INTRODUCERE ÎN PROBLEMĂ ...............................................................................................26 De ce violenţa în familie e mai puţin mediatizată ..................................................... 26 Izvoarele şi consecinţele violenţei domestice asupra femeilor ................................. 26 Acte juridice internaţionale şi naţionale orientate spre eliminarea violenţei asupra femeilor............................................................................................................................... 27 Sarcinile strategice ale contracarării violenţei domestice asupra femeilor............... 29 Concluzii................................................................................................................... 32

DESCRIEREA EXERCIŢIILOR .......................................................................................................... 33

Blocul introductiv .......................................................................................................................33 Exerciţiu: "Cunoştinţă" ............................................................................................ 33 Exerciţiu: "Aşteptările noastre" ............................................................................... 33

DEFINIREA PROBLEMEI ............................................................................................... 34 Introducere generală............................................................................................... 34 Exerciţiu: "Definirea noţiunii „violenţă domestică" .................................................... 34 Exerciţiu: “Particularităţile şi tipologia violenţei domestice” ...................................... 37

INVESTIGAREA PROBLEMEI........................................................................................ 39 Exerciţiu: "Izvoarele violenţei în familie" .................................................................. 39 ANEXĂ: Gender şi discriminare gender .................................................................. 44 Exerciţiu: "De ce bărbatul devine agresor al familiei?"............................................. 47 ANEXĂ: Autoidentificarea masculină tradiţională (AIMT) ........................................ 49 Exerciţiu: "De ce femeii îi este greu să iasă din relaţiile violente?".......................... 54 ANEXĂ: Victimizarea şi consecinţele ei................................................................... 59 Exerciţiu: "Factorii sociali şi culturali ai violenţei asupra femeilor" ........................... 64 Exerciţiu: "Mituri şi fapte"......................................................................................... 65 ANEXĂ: Mituri şi fapte privind violenţa în familie ..................................................... 66 Exerciţiu: "Consecinţele violenţei în familie"............................................................. 71 ANEXĂ: Consecinţele violenţei în familie ................................................................ 72

CĂUTAREA CĂILOR DE ELIMINARE A PROBLEMEI.................................................. 73

4

Exerciţiu: "Ce-am putea întreprinde"....................................................................... 73 ANEXĂ: Ce trebuie să facem pentru a elimina violenţa din familie ......................... 75 Exerciţiu: "Conlucrarea diferitor sectoare" .............................................................. 76 Exerciţiu: "Crearea unei coaliţii" .............................................................................. 77 Exerciţii de finalizare............................................................................................... 78

EXERCIŢII SUPLIMENTARE PENTRU REPREZENTANTELE ONF.............................. 80 Variantă de exerciţiu: "Particularităţile şi tipologia violenţei domestice"................... 80 Exerciţiu: "Violenţa domestică înseamnă încălcare a drepturilor omului".................. 81 Exerciţiu: "Rolurile gender stereotipe în familie"....................................................... 83 Exerciţiu: "Asistenţa acordată de ONF femeii agresate în familie" .......................... 84 Exerciţiu: "Colaborarea ONF cu organele de drept"................................................ 88 Exerciţiu: "Ne stă în puteri să facem!"..................................................................... 89 ANEXĂ: Activitatea strategică a ONF Pentru prevenirea şi contracararea violenţei domestice asupra femeilor ..................................................................................... 90

EXERCIŢII SUPLIMENTARE PENTRU COLABORATORII ORGANELOR DE DREPT92 Exerciţiu: "Riscurile victimei în caz de adresare sau neadresare la miliţie”…………….......92 Exerciţiu: Ridicarea eficienţei acţiunilor miliţiei în timpul apărării victimei………………93 ANEXĂ: Competenţa serviciului inspectorilor de sector ai miliţiei, prevăzută prin Legea „Pentru prevenirea violenţei în familie ” .................................................................. 95 Exerciţiu: "Jocuri de afaceri" ................................................................................... 96 ANEXĂ: Acţiunile colaboratorului de miliţie în situaţia de violenţă în familie...........100 Exerciţiu:: „Fişe speciale”........................................................................................109 ANEXE: Fişe speciale ............................................................................................111 "Cum să îmbunătăţim acţiunile de prevenire a violenţei în familie şi cum s-o contracarăm”……………………………………………………………………………….122 ANEXĂ: Sporirea eficienţei muncii preventive cu familiile problematice şi contracararea violenţei în familie..................................................................................................124 Exerciţiu: "Colaborarea organelor de drept cu organizaţiile neguvernamentale de femei"..............................................................................................................................125

ANEXĂ (planurile trainingurilor)................................................................................ 127

Bibliografie.............................................................................................................131

CAPITOLUL ІІ. PREVENIREA TRAFICULUI DE FEMEI .............................................................. 132

INTRODUCERE ÎN PROBLEMĂ .................................................................................. 132 Traficul cu fiinţe umane – infracţiune internaţională gravă şi încălcare a dreptului omului ........................................................................................................................................................ 132

Factorii şi motivele migrării femeilor din Ucraina.....................................................133 Infracţionalitatea internaţională şi traficul femeilor din Ucraina...............................134 Din istoricul problemei traficului de femei ...............................................................134 Ce întreprinde Ucraina pentru prevenirea şi contracararea traficului de femei………………135 Ce trebuie să facem?.............................................................................................137 Bilanţ .....................................................................................................................139 Unele sugestii privind activitatea practică a formatoarelor şi formatorilor ...............139

DESCRIEREA EXERCIŢIILOR........................................................................................... 141

Bloc introductiv ........................................................................................................... 141 Exerciţiu: "Cunoştinţă" ...........................................................................................141 Exerciţiu: "Aşteptările noastre" ..............................................................................141 DEFINIREA PROBLEMEI......................................................................................142

5

Exerciţiu: "Definirea problemei".............................................................................. 142

INVESTIGAREA PROBLEMEI ......................................................................................144 Exerciţiu: "Cauzele plecării femeilor peste hotare şi căile de recrutare" ................ 144 ANEXĂ: De ce femeile părăsesc Ucraina? ............................................................ 145 Exerciţiu: "Pete pe soare – vise şi realitate" ........................................................... 146 Exerciţiu: "Joc colectiv cu roluri "Situaţie"............................................................... 147 Exerciţiu:: "Investigarea cazului" ............................................................................ 149 Exerciţiu: "Mituri şi fapte" ...................................................................................... 149 ANEXĂ: Stereotipurile sociale care favorizează plecarea femeilor peste hotare .. 150 Exerciţiu: "Consecinţele traficului de femei" ........................................................... 151 ANEXĂ: Consecinţele traficului de femei din Ucraina............................................. 152

CĂILE DE ELIMINARE A PROBLEMEI.............................................................................153 Exerciţiu: "Informaţie pentru meditaţie" .................................................................. 153 Exerciţiu: "Asistenţa acordată femeilor-victime ale traficului cu fiinţe umane"........ 156 ANEXĂ: Mituri şi fapte despre femeile victime ale traficului cu fiinţe umane……………158 Exerciţiu: "Căile de contracarare a traficului de femei" ........................................... 160 Exerciţii de finalizare ............................................................................................. 164

EXERCIŢII SUPLIMENTARE PENTRU COLABORATORII ORGANELOR DE DREPT 165 Exerciţiu: "Definirea problemei "trafic cu fiinţe umane" ........................................... 165 ANEXĂ: Schema Protocolului pentru prevenirea, combaterea şi sancţionarea traficului cu fiinţe umane…………………………………………………………………………………........168 Exerciţiu: "Cauzele şi consecinţele traficului de femei"........................................... 169 Exerciţiu: "Mituri şi fapte" ...................................................................................... 169 Exerciţiu: "Căile de prevenire a traficului de femei" ................................................ 169

EXERCIŢII SUPLIMENTARE PENTRU REPREZENTANTELE ONF ............................171 Exerciţiu: "Portretul femeii care pleacă la munci peste hotare".............................. 171 Exerciţiu: "Drepturile omului – realitatea drepturilor noastre".................................. 171 Exerciţiu: "Cum să ne ferim de riscuri" ................................................................... 173 Exerciţiu: "Noi facem casă" ................................................................................... 175

ANEXĂ (planurile trainingurilor) ................................................................................176 Bibliografie ............................................................................................................ 178

6

PREFAŢĂ

Fiţi întotdeauna siguri că un grup mic de oameni judicioşi, care şi-au asumat răspundere, sânt capabili să schimbe lumea.

Margaret Mid

Această carte e un îndrumar specific pentru formatori şi o sursă sigură de ajutor şi sfaturi practice privind ţinerea trainingurilor la tema „Prevenirea traficului de femei” şi „Prevenirea şi contracararea violenţei în familie”. Ediţia însumează o practică considerabilă a desfăşurării trainingurilor în cadrul proiectului Winrock International „Iniţiativele publice pentru prevenirea traficului de femei şi a violenţei domestice”. Descrierea detaliată a tehnicilor şi forma netipică de prezentare a materialului va trezi interesul specialiştilor care vor să înţeleagă şi să însuşească tehnicile trainingului. Materialul este destinat atât începătorilor, cât şi celor cu o experienţă solidă în ţinerea trainingurilor. În plus, ediţia conţine diverse informaţii actualizate referitoare la problema violenţei gender asupra femeilor, precum şi date referitoare la experienţa internaţională şi naţională privind soluţionarea acestei probleme. Cu toate acestea, ediţia nu se limitează la recomandări privind protecţia femeilor împotriva violenţei gender sau numai la prezentarea unor noi tehnici de instruire. La baza acestei cărţi se află convingerea că în societatea ucraineană trebuie să se producă schimbări radicale, orientate spre înlocuirea relaţiilor obşteşti de dominare şi oprimare cu relaţii de parteneriat şi colaborare. Această carte indică una din căile obţinerii scopului major – a familiariza specialiştii şi publicul larg cu bazele toleranţei, respectului faţă de drepturile omului şi soluţionării problemelor obşteşti prin metode nonviolente. Sperăm că lecţiile predate după acest manual ne vor ajuta să edificăm în tânărul nostru stat independent o societate democratică, care va apăra drepturile omului, indiferent de sexul sau statutul matrimonial al persoanei.

Mulţumiri Aducem mulţumiri pentru colaborare, atenţie permanentă şi consultaţiile primite pe parcursului întregii activităţii Nataliei Samolevskaia, coordonatorul programului Winrock International „Iniţiativele publice pentru prevenirea traficului de femei şi a violenţei domestice”, conducătorul Organizaţiei Obşteşti din toată Ucraina „Consorţiul Femeilor din Ucraina”, datorită căreia a fost posibilă apariţia acestei ediţii.

Mulţumiri aparte dlui Grigori Vaseanovici, locotenent-colonel de miliţie în rezervă, consultantul acestei ediţii, autorul capitolului „Implementarea formelor de instruire prin training în pregătirea şi perfecţionarea colaboratorilor de miliţie” şi a unor exerciţii din Blocul „Exerciţii suplimentare pentru organele de drept”, pentru adaptarea exerciţiilor la cerinţele activităţii colaboratorilor organelor de drept şi pentru implementarea unor cursuri de instruire prin training în probleme de prevenire a traficului cu fiinţe umane şi a violenţei în familie la instituţiile de învăţământ ale MAI.

La fel sincere mulţumiri şi asigurări de consideraţie dlui Luis Alarkon, unul din conducătorii Programului polonez de contracarare a violenţei domestice „Небеска линия" („Linia albastră”), trainingul căruia, desfăşurat în Ucraina în anul 2000, a servit drept impuls pentru scrierea acestei cărţi.

7

INTRODUCERE

Cuvânt introductiv După eliberarea din mrejele sistemului sovietic totalitar, Ucraina şi-a direcţionat eforturile spre edificarea unei societăţi democratice şi a unui stat bazat pe drept. Respectarea principiilor supremaţiei democraţiei şi dreptului, atât de organele de stat, cât şi de persoanele particulare, este o trăsătură determinantă a statului bazat pe drept. În acest stat respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, afirmarea demnităţii umane sânt incompatibile cu manifestările de violenţă împotriva omului, mai ales cu cazurile de sclavie, traficare şi exploatare a omului. Un obstacol în realizarea drepturilor cetăţenelor Ucrainei a devenit violenţa în familie şi tratarea femeii drept o marfă. Femeile constituie peste jumătate din populaţia Ucrainei şi, atunci când sânt încălcate drepturile unei jumătăţi din populaţie, nu se mai poate afirma că avem o societate bazată pe democraţie. Problema violenţei asupra femeilor reflectă o situaţie social-morală nesănătoasă şi o rămânere în urmă în ceea ce priveşte crearea unor noi relaţii obşteşti în ţara noastră. Orice forme de violenţă şi discriminare a omului trebuie eliminate, violenţa gender necesitând o atenţie deosebită, deoarece acest fenomen afectează întreaga societate.

Ucraina şi organele ei de drept Ucraina, în pofida condiţiilor complicate ale perioadei de tranziţie spre un stat democratic neutru suveran, a păstrat pacea civilă, mergând cu siguranţă pe calea renunţării la totalitarism. Ţara noastră a pornit pe calea reformării organelor de drept, priorităţi devenind pregătirea cadrelor şi operarea modificărilor corespunzătoare în legislaţie. Astăzi organele de drept încearcă să treacă la un sistem de model nou şi să recâştige încrederea adevărată a poporului său. Această încredere este necesară, mai ales, astăzi, când organele de drept întreprind acţiuni energice pentru prevenirea şi contracararea unui astfel de rău social, cum ar fi traficul cu fiinţe umane, violenţa în familie. Pentru a obţine toate acestea, Ucraina dispune de premize importante. Statul a ratificat documentele juridice internaţionale privind prevenirea violenţei domestice şi a traficului cu fiinţe umane. Au fost adoptate legile „Pentru prevenirea traficului cu fiinţe umane” şi „Pentru prevenirea violenţei în familie”. Sistemul organelor de drept din ţara noastră a mers pe calea schimbărilor, scopul cărora este dezvoltarea şi perfecţionarea. Dar lipsa învăţămîntului specializat, informarea insuficientă asupra cauzelor şi consecinţelor violenţei gender asupra femeilor sânt premizele neînţelegerii de către colaboratorii organelor de drept a importanţei problemelor violenţei în familie şi traficului de femei. Realizarea obiectivelor privind eliminarea practicii odioase de traficare a femeilor şi agresare a acestora necesită o pregătire specială a colaboratorilor organelor de drept. Ei trebuie să posede cunoştinţe speciale şi să urmeze programele necesare de training. Anume instruirea specială le va ajuta colaboratorilor organelor de drept să-şi ridice nivelul de cunoştinţe şi să-şi formeze abilităţi în domeniul contracarării violenţei domestice şi a traficului de femei.

Iniţiativele publice din Ucraina Experienţa mai multor ţări confirmă că multe nu depind de colaboratorii organelor de drept, deoarece există numeroşi factori care împiedică societatea să se debaraseze de acest rău social. În această sferă un ajutor real ar putea acorda întreaga societate, şi anume – organizaţiile obşteşti. În Ucraina mişcarea obştească a femeilor ia tot mai mare amploare, devenind treptat o forţă, capabilă să rezolve, în comun cu organele de drept şi alte organe cointeresate, problemele contracarării violenţei asupra femeilor şi a traficului de femei. În acest scop organizaţiile de femei desfăşoară campanii de iluminare şi editează diverse materiale informaţionale; creează pentru femeile victime aziluri, centre de criză, telefoane de încredere; acordă consultaţii gratuite juridice, psihologice şi medicale; ajută femeile să obţină noi deprinderi profesionale şi acordă asistenţă în angajarea la lucru; organizează diverse traininguri, ce le ajută femeilor să-şi schimbe de sine stătător viaţa; conlucrează cu lucrătorii organelor de drept şi cu populaţia în probleme de eliminare a violenţei din familiile ucrainene şi de contracarare a traficului de femei.

8

Un pas important în direcţia contracarării acestui fenomen public negativ a devenit proiectul „Iniţiativele publice pentru prevenirea violenţei domestice şi a traficului cu fiinţe umane”, realizat de organizaţia obştească americană Winrock International în comun cu Organizaţia Obştească din toată Ucraina „Consorţiul Femeilor din Ucraina” cu suportul Secţiei pentru Combaterea Internaţională a Comerţului cu Droguri şi a Infracţionalităţii din Departamentul de Stat al SUA. Parteneri ai proiectului în Ucraina au devenit organizaţiile obşteşti – „Perspectivele pentru femei” (Lvov), „Femeile Donbasului” (Lugansk), „Casa carpatină” (Ujgorod), Centrul Informaţional-coordonator (Dnepropetrovsk) şi Centrul „Comunitate” (Simferopol). Scopul proiectului a fost activizarea iniţiativelor obşteşti, orientate spre contracararea violenţei în familie şi a traficului de femei prin organizarea trainingurilor pentru organele de drept şi grupuri multidisciplinare; campaniilor informaţionale şi a cluburilor de presă; crearea şi difuzarea materialelor şi publicaţiilor informaţionale; crearea îndrumarelor locale cu date despre organizaţiile şi serviciile de stat şi obşteşti, care acordă asistenţă victimelor traficului de femei şi victimelor violenţei domestice, precum şi crearea consiliilor consultative: a coaliţiilor din reprezentaţi ai comunităţii şi organelor de drept pentru conjugarea eforturilor locale în prevenirea violenţei domestice şi a traficului de femei. În anul 2004 proiectul a înregistrat următoarele realizări: - au fost efectuate 235 traininguri multidisciplinare, la care au participat colaboratori ai

organelor de drept, reprezentanţi ai procuraturii, judecătoriilor, lucrători medicali şi sociali, lucrători ai învăţămîntului, funcţionari publici, clerici;

- au fost pregătiţi/te 54 de formatori/oare de înaltă calificare; - au fost pregătite 206 materiale şi alocuţiuni, difuzate în mass-media.

Activând în cadrul Proiectului, Şcoala de Pregătire Profesională a Lucrătorilor Miliţiei a introdus în instituţiile de învăţământ ale MAI un curs special în problemele prevenirii traficului cu fiinţe umane şi a violenţei în familie. Deoarece anume în şcoli se face instruirea sectoriştilor şi a miliţienilor serviciului de patrulare şi santinelă, care, în virtutea genului lor de activitate, pe viitor se vor confrunta aproape în fiecare zi cu cazuri de violenţă în familie, important e ca ei să obţină cunoştinţe la această temă chiar de la prima treaptă a activităţii lor. Timp de doi ani în şcoli au fost organizate 163 de traininguri, la care au participat peste 4000 cursanţi şi auditori.

Ediţia a apărut în rezultatul unei vaste munci de training, realizate în cadrul Proiectului „Iniţiativele publice pentru prevenirea violenţei domestice şi a traficului cu fiinţe umane”. Ea a fost creată cu scopul de a lărgi sfera instruirii practice a colaboratorilor organelor de drept din ţară şi a publicului larg. Materialele cărţii sânt orientate spre o informare mai bună în problemele vizate, răspândirea experienţei, obţinerea abilităţilor şi deprinderilor profesionale. Cartea facilitează începerea muncii practice în ceea ce priveşte eliminarea şi contracararea acestor fenomene sociale negative.

Urări de succes utilizatorilor acestei ediţii din partea Natalkăi Samolevska, coordonatorul Proiectului „Iniţiativele publice pentru prevenirea violenţei domestice şi a traficului cu fiinţe umane”

9

STRUCTURA CĂRŢII Cartea constă din prefaţă şi două capitole.

Prefaţa include cuvântul introductiv, descrierea structurii acestei ediţii, expunerea metodicii ţinerii trainingurilor, inclusiv pentru colaboratorii organelor de drept.

Urmează apoi două capitole. La începutul capitolului se face o introducere în problemă, care ne permite s-o înţelegem mai bine, să concepem trainingul nu ca exerciţii aparte, ci în ansamblu.

După prefaţă urmează descrierea exerciţiilor. Descrierea fiecărui exerciţiu include:

• scopul şi timpul executării exerciţiului; • descrierea detaliată a executării exerciţiului; • informaţia necesară şi bilanţul.

Exerciţiile sânt plasate în consecutivitate logică, pentru a aprofunda treptat înţelegerea problemei, la sfîrşit adesea sânt incluse lecţii practice. O parte din exerciţii conţin sfaturi metodice şi note, care reprezintă nişte sfaturi şi recomandări utile privind ţinerea trainingurilor; în plus – suporturi suplimentare informaţionale şi statistice şi materiale distributive.

Pentru o mai bună asimilare a materialului şi comoditate în utilizare, exerciţiile sânt grupate în blocuri: Definire, Investigare şi Căile eliminării problemei. Aceasta ne ajută să evidenţiem clar principalele etape ale trainingului şi să înţelegem că:

• la examinarea fiecărei probleme se va proceda prin definirea noţiunilor de bază; • apoi va urma dezvăluirea în profunzime a problemei, elucidarea cauzelor şi

consecinţelor problemei; • lecţiile se vor încheia în mod obligatoriu prin discutarea strategiilor şi căutarea

căilor de depăşire a problemei. În primele trei blocuri sânt prezentate exerciţii universale, care pot fi folosite în cadrul trainingurilor pentru toate grupurile. Blocurile patru şi cinci conţin exerciţii suplimentare, destinate grupurilor speciale: colaboratori ai organelor de drept şi activiste ale organizaţiilor obşteşti de femei. Atenţie! Organizaţiile obşteşti de femei vor fi numite în această ediţie convenţional – ONF (organizaţii neguvernamentale de femei).

Fiecare dintre cele două capitole se încheie cu o anexă, în care este expus un plan-model de ţinere a trainingurilor pentru diverse grupuri la o temă din capitolul corespunzător, şi bibliografie.

10

DESCRIEREA METODOLOGIEI ŞI BAZELOR METODICO-ORGANIZATORICE DE ŢINERE A TRAININGULUI

Ce înseamnă training

"Spre scopuri paşnice vom tinde cu mijloace paşnice" Martin Luther King

Am păşit într-un nou veac, XXI, care impune noi forme de instruire şi furnizare a informaţiei. Una din aceste forme, care corespunde cerinţelor actuale sânt lecţiile numite „traininguri”. Trainingurile dezvoltă capacitatea omului de a căuta cunoştinţe noi, stimulează creativitatea în soluţionarea problemelor, facilitează schimbarea mentalităţii, formează o nouă concepţie, nonviolenţă, despre lume.

Astăzi trainingul este un element indispensabil al sistemului de instruire şi dezvoltare a personalului din orice organizaţie. Aceasta pentru că instruirea prin training se bazează, mai întîi de toate, pe experienţa omului, în plus le permite oamenilor prezenţi la training să perceapă în profunzime noua informaţia, testând-o imediat în practică, însuşind noi deprinderi.

Avantajul instruirii prin training constă în faptul că oamenii învaţă mai eficient în cazul când:

• se ţine cont de cunoştinţele şi posibilităţile lor proprii, care sânt puse la baza informaţiei noi;

• apare posibilitatea împărtăşirii experienţei şi analizării ei într-o atmosferă confortabilă, fără violenţă şi constrângere;

• instruirea se bazează pe acţiuni practice; • participarea la training este benevolă, de aceea participanţii iau asupra sa răspunderea

pentru instruirea lor (adică lipsesc notele, testările şi alte mijloace „represive” în aprecierea noilor cunoştinţe).

Cel mai mare avantaj al acestei metodici e că oferă o posibilitate unică de a studia probleme complexe, cu conotaţie emoţională, într-o atmosferă de siguranţă a trainingului, dar nu în viaţa reală, cu pericolele şi riscurile ei.

Scopul trainingurilor la tema „Prevenirea traficului de femei” şi „Prevenirea şi contracararea violenţei în familie”:

• reducerea numărului de cazuri de violenţă în familie şi angajare nelegală la muncă peste hotare;

• informarea publicului larg şi a specialiştilor asupra problemelor abordate la traininguri; • introducerea unor noi practici prin obţinerea de către participanţii şi participantele la

traininguri a unor noi deprinderi profesionale pentru prevenirea şi soluţionarea problemei violenţei în familie şi a traficului de femei;

• unirea specialiştilor preocupaţi de soluţionarea problemelor de violenţă gender, conjugarea eforturilor lor spre căutarea unor căi eficiente de eliminare a problemei;

• activizarea eforturilor organizaţiilor obşteşti locale; • schimbarea mentalităţii, atitudinii faţă de problemă şi faţă de căile de depăşire a

acesteia; • familiarizarea oamenilor cu metode nonviolente de eliminare a răului social;

11

• ridicarea autoaprecierii pozitive şi formarea unei păreri optimiste despre viaţă.

Recomandări metodice privind organizarea trainingurilor

Omul care face un training cu grupul se numeşte formator. Adesea formatorii se grupează în echipe alcătuite din câţiva formatori.

Atenţie! În continuare după text Echipa formatorilor va fi denumită convenţional – Echipă.

Sarcina principală a Echipei constă în a facilita procesul de instruire, a deveni un intermediar între cunoştinţele, ideile noi şi grup.

Grupul trebuie să fie nici prea mare, nici prea mic. Regula generală: cu cât e mai mare grupul, cu atât mai lent decurge instruirea. Numărul optim de participanţi/participante – 15-20 auditori.

Trainingul trebuie să le formeze membrilor grupului sentimentul încrederii unuia faţă de altul, faţă de Echipă, ideile noi şi informaţia nouă. Pentru o mai bună percepere şi însuşire a materialului, este necesar să se creeze în grup un microclimat care favorizează expunerea liberă a părerilor proprii, care stimulează căutarea răspunsurilor la întrebările puse. De aceea Echipa trebuie să întreprindă măsuri prealabile pentru a crea condiţii egale tuturor celor prezenţi. Or, egalitatea şi respectul între toţi membrii grupului este o condiţie obligatorie a însuşirii cunoştinţelor şi noţiunilor noi.

În acest scop participanţii şi participantele la training (inclusiv Echipa) iau loc pe scaunele, amplasate sub formă de cerc. Scaunele pot fi deplasate liber, în limitele încăperii, în funcţie de condiţii şi genurile de activitate (de exemplu, pentru lucrul în minigrupuri). Mesele nu se vor folosi, dar dacă grupul stă la mese, e de dorit să fie amplasate sub formă de П.

Încăperea unde are loc trainingul trebuie să fie comodă, să aibă un aspect plăcut, să fie de dimensiuni corespunzătoare. E de dorit să se examineze odaia din timp. Atrageţi atenţie, dacă au fost aduse scaune în de ajuns (ar fi bine să aveţi câteva de rezervă).

Materialele necesare pentru training: hârtie, stilouri, marchere de diferite culori, scotch (bandă adezivă), foi şi coli de hârtie. De asemenea este necesar un suport, flip-chart (flip-chart-urile sânt nişte bloknotes mari din hârtie albă cu găuri pentru a le fixa pe suport) sau tablă, sau coli de hârtie (coală formatul A1) şi posibilitatea de a le afişa pe pereţi cu acces liber la ele. Pe tablă sau hârtie, Echipa înscrie informaţia necesară pentru grup sau fixează ideile, gândurile, răspunsurile celor prezenţi la întrebări, desenează scheme şi notează definiţiile. Notarea este un element important al instruirii: ea ne ajută să memorizăm momentele-cheie, ne oferă posibilitatea de a generaliza cele studiate. Când formatorii sânt nevoiţi să scrie şi să vorbească concomitent, grupul, urmărind cele scrise, ar putea nu prea dea ascultării la cele spuse. În plus, vocea devine mai puţin auzită, deoarece faţa formatorului e îndreptată spre tablă, dar nu spre grup. De aceea e indicat să se lucreze în perechi, când un formator/o formatoare vorbeşte, iar celălalt/cealaltă – scrie, înregistrează. Dacă lucraţi de unul singur, adresaţi-vă grupului, stând cu faţa spre ei, dar nu spre foaia de hârtie. Reţineţi: cele scrise doar completează cuvintele dv. şi nicidecum viceversa. Scrieţi citeţ şi cu caractere mari, folosiţi diferite culori ale marcherilor, pentru a atrage

12

atenţia celor prezenţi. Culoarea roşie folosiţi-o numai pentru subliniere, precum şi pentru notarea simbolurilor şi cuvintelor-cheie. Colile completate afişaţi-le pe pereţii odăii cu ajutorul scotchului.

În timpul trainingului pot fi folosite diapozitive şi filme video. Dar reţineţi: utilizarea unui echipament modern nu garantează succesul, deoarece e doar un mijloc de accentuare sau confirmare a celor spuse de dv.

La planificarea lecţiilor e foarte important să se calculeze timpul. Trainingul poate dura câteva ore, se poate încadra într-o pereche de ore academice (90 minute), precum şi ocupa o zi întreagă sau câteva zile. În pauză grupul poate bea un ceai/cafea sau apă, poate lua o gustare (dacă finanţarea prevede acest lucru). Pentru refacerea forţelor celor prezenţi la training sânt suficiente 15-20 minute, dar dacă lucraţi o zi întreagă, e necesar să se facă o pauză mare.

După fiecare pauză, celor prezenţi li se acordă, pentru a „intra” în ritmul de studii, cinci minute. Acest timp poate fi folosit pentru jocuri de înviorare.

Ca să obţinem un efect pozitiv, este necesar să distribuim exact timpul corespunzător sarcinilor trainingului şi să reuşim să examinăm toate întrebările planificate. De aceea este necesar un PLAN de ţinere a trainingului, fixat la un loc vizibil până la sfârşitul lecţiei.

Ca instruirea să fie mai productivă, pentru început vom expune informaţia mai uşoară pentru percepere şi vom realiza adaptarea grupului. Iar mai apoi vom pune baza interpretării temei trainingului. Numai după prima pauză vom trece la exerciţiile care presupun însuşirea unei informaţii complicate.

Fiecare training începe cu UN BLOC INTRODUCTIV, care conţine în mod obligatoriu exerciţiile „Introducere”, „Reguli”, „Cunoştinţă” şi „Aşteptări”.

Exerciţiul "Introducere" include următorii paşi: • prezentarea echipei; • informaţie succintă referitor la activitatea organizaţiei, programul sau proiectul în

cadrul căruia se desfăşoară trainingul; • informare despre donatorii care finanţează această activitate; • anunţarea temei trainingului; • familiarizarea celor prezenţi cu particularităţile metodicii ţinerii lecţiei (adică li se explică

ce prezintă trainingul ca formă de instruire şi care sânt particularităţile lui).

În continuare se prezintă planul-programul de lucru: durata trainingului, pauzei, alimentării (dacă este planificată) etc.

Ţinând cont de eventuale întârzieri, e necesar să se planifice pentru exerciţiul „Introducere” un anumit timp suplimentar. Folosiţi acest timp pentru a-i ajuta grupului să se adapteze, povestiţi-le mai amănunţit despre training, specificul acestuia.

După „Introducere” urmează exerciţiul „Regulile” – o metodă des practicată şi eficientă, - pentru a crea în grup o atmosferă de încredere şi conlucrare. Regulile se adoptă la începutul fiecărei(!) lecţii. Lista principală de reguli necesare trainingului respectiv este propusă de Echipă, iar grupul poate s-o completeze, înaintând propunerile sale. Regulile se vor nota pe o coală de hârtie şi se vor afişa la loc vizibil. Ele vor sta afişate până la

13

sfârşitul lecţiei pentru a putea face trimiteri la regula necesară.

Informaţie privind executarea exerciţiului „Regulile” E foarte important ca cei prezenţi să fie de acord cu fiecare regulă şi s-o înţeleagă. Regulile noi se vor introduce cu prudenţă. Regula suplimentară, propusă de vreo persoană din grup, poate fi inclusă în listă numai dacă corespunde atmosferei nonviolente, amicale, nu contravine altor reguli şi grupul o susţine.

În cazul în care vreo participantă sau vreun participant nu este de acord cu regula, trebuie să i se explice oportunitatea ei în atingerea scopului trainingului. Dacă argumentele vor fi insuficiente pentru a-l convinge, rugaţi-l, pur şi simplu, să vă dea crezare şi să susţină regula, iar despre utilitatea ei veţi discuta ceva mai târziu. Adoptarea regulilor împreună cu grupul creează o atmosferă de eforturi comune şi nicidecum de directive impuse (lucru apreciat foarte mult de auditoriu).

REGULILE (unele din ele pot fi notate prin simbolurile prezentate în paranteze): 1. Să preţuim timpul (vorbim pe rând, laconic şi nu prea des, la tema lecţiei) 2. Vorbim numai în nume propriu (Eu!) 3. Regula adăugării (Eu + Tu + Noi) 4. Regula respectului faţă de propriul sex şi sexul opus (♀+ ♂) • regula activităţii benevole • regula confidenţialităţii

Varianta posibilă de explicare a fiecărei reguli Prima noastră regulă e să preţuim timpul. Atrageţi atenţie la planul desfăşurării trainingului. Într-un interval scurt de timp va fi necesar să examinăm nişte probleme destul de complicate. De aceea, haideţi să acceptăm această regulă, care ne obligă să fim atenţi, să nu ne abatem de la tema propusă pentru discuţie, să ne străduim a ne încadra în timpul rezervat fiecărui exerciţiu. Deci, vă propun să vorbim pe rând, fără a ne întrerupe unul pe altul. Sunteţi de acord? Suntem mulţi, dar orice gând al fiecăreia sau fiecăruia este preţios, căci ne ajută să ne îmbogăţim reciproc cu experienţă. Aşadar, vom vorbi succint şi rar. Cei capabili să vorbească la orice subiect, să le ofere şi altora posibilitatea de a-şi expune gândurile. De asemenea, ţinând cont de limitarea în timp (căci trainingul poate dura la infinit), vă propun să vorbim, în exclusivitate, la tema lecţiei noastre. Grupul este de acord cu această regulă?

Haideţi de asemenea să adoptăm regula – a vorbi numai în nume propriu: „Eu cred…, aşa consider…, după părerea mea…”. Se vor considera drept o încălcare afirmaţiile gen: „Aşa cred toţi…, aşa obişnuiesc toţi/aşa se obişnuieşte peste tot…, toţi consideră astfel…, toate femeile sânt astfel…, toţi bărbaţii procedează astfel…, aşa a fost întotdeauna/n-a fost niciodată…” etc. Dacă se prezintă o informaţie obţinută din anumite surse (cărţi, articole, comunicări în mass-media), atunci ar fi cazul să se indice sursa. Grupul acceptă această regulă?

Următoarea regulă este cea a adăugării, sau regula atenţiei şi respectului faţă de toţi cei prezenţi. E vorba de toleranţă, stimă faţă de oameni, faţă de gândurile şi sugestiile altora. Conform acestei reguli, gândurile şi ideile sânt adăugate, fără a le exclude pe cele expuse deja. Fiecare gând are dreptul la existenţă (bineînţeles, cu excepţia enunţurilor care contravin altor reguli, lezează demnitatea celor prezenţi, sexul, naţionalitatea lor etc.). Aşadar, o întrebare poate avea o mulţime de răspunsuri, deoarece ele reflectă opiniile şi poziţiile unor oameni diferiţi. Grupul e de acord cu această regulă?

14

Am convenit să ne stimăm pe sine şi pe alţii. Lumea noastră e alcătuită din bărbaţi şi femei, de aceea haideţi să adoptăm regula: respectându-ne pe sine, vor respecta persoanele de sexul nostru şi sexul opus, la fel nu vom încălca drepturile oamenilor de sex opus. Vom pune interdicţie afirmaţiilor ce ţin de sexul persoanelor, glumelor prosteşti şi nelalocul său la această temă (ulterior, pe parcursul executării exerciţiilor, ne vom referi mai detaliat la acest subiect). Vom fi receptivi la problemele persoanele de sex diferit. Vă îndemn să reţineţi: există bărbaţi şi femei şi atunci când respectăm sexul lor, acest respect trebuie să se resimtă în limbajul nostru. De aceea să convenim că vom folosi cuvinte şi noţiuni cu terminaţii feminine atunci când ne referim la femei, şi terminaţii masculine, când e vorba de bărbaţi. Vom spune: „fiecare participantă”, „fiecare participant”, „participantele” şi „participanţii” etc. Grupul este de acord cu această regulă?

Regula activităţii benevole înseamnă că atunci când, pe parcursul derulării exerciţiului, este necesară implicarea unei persoane pentru îndeplinirea unei anumite sarcini, cei prezenţi au dreptul să înainteze numai propria candidatură. Nu este necesar să înscrieţi această regulă, dar o vom discuta pe parcursul trainingului, când va apare necesitatea.

Regula confidenţialităţii înseamnă că informaţia despre viaţa privată a celor prezenţi, comunicată la lecţii, nu se va discuta ulterior şi va rămâne cunoscută doar cercului nostru amical. Această regulă se va folosi atunci când se fac traininguri pentru femeile din grupurile de risc.

După exerciţiul „Regulile” urmează exerciţiul „Cunoştinţă”, apoi – „Aşteptările noastre”.

Exerciţiul „Cunoştinţă” face parte din grupul de exerciţii numite „spărgătoare de gheaţă”. Ele se desfăşoară netipic, dar trebuie să aibă tangenţă în mod obligatoriu cu tema trainingului.

Exerciţiul „Aşteptările noastre” ne ajută să începem instruirea omului pornind de la cunoştinţele pe care le posedă deja. Căci pentru succesul trainingului e important să se ştie ce i-a făcut pe oameni să vină la lecţie şi ce cunoştinţe au deja. În plus, acest exerciţiu concretizează scopul trainingului şi îi dă o orientare grupului (pentru că: dacă nu ştiţi încotro mergeţi, aţi putea ajunge pe o linie moartă). Sarcina Echipei e să ajute grupul să înţeleagă şi să formuleze rezultatele, pe care le vor atinge îndeplinind programul trainingului. Ştiind ce rezultate urmează să obţină în urma instruirii, cei prezenţi depăşesc mai uşor neîncrederea, scepticismul sau ostilitatea, creându-şi un nivel înalt de motivare. Pe lângă toate acestea, aşteptările expuse de cei prezenţi îi permite Echipei să modifice programul trainingului, ca el să corespundă necesităţilor concrete ale auditorilor. După exerciţiul „Aşteptările noastre” urmează exerciţiile din BLOCUL DEFINIREA PROBLEMEI, care la fel sânt obligatorii în cadrul acestor traininguri. Exerciţiile dau definiţia problemei, familiarizând grupul cu principalele întrebări ale trainingului.

BLOCUL INVESTIGAREA PROBLEMEI include exerciţii, care dezvăluie cauzele şi consecinţele violenţei gender, precum şi exerciţii, care ajută grupul să se debaraseze de stereotipurile prejudiciabile. BLOCUL CĂUTĂRII CĂILOR DE DEPĂŞIRE A PROBLEMEI include exerciţii, orientate spre elaborarea unor planuri de acţiuni concrete pentru depăşirea problemelor violenţei gender.

15

Pentru sfârşitul trainingului se vor executa exerciţii finale, care ne ajută să apreciem şi să analizăm lecţia. Pentru aceasta le vom propune celor prezenţi să completeze anchete, chestionare ori, pur şi simplu, să-şi expună părerea. Scopul aprecierii trainingului e de a verifica calitatea instruirii şi a determina pe cât de eficientă a fost. Analiza-aprecierea trainingului de asemenea ne ajută să înţelegem în ce măsură au fost atinse scopurile lecţiei, lucru care ne permite să facem corecţiile necesare în desfăşurarea unor astfel de lecţii în viitor şi ne dă un impuls spre noi idei. Informaţia obţinută în urma aprecierii trainingului ne arată, ce anume din cele învăţate de grup la training va fi un catalizator pentru producerea schimbărilor în activitatea practică a participanţilor şi participantelor. Din păcate, adesea se întâmplă că oamenii veniţi la training cunosc răspunsurile la toate întrebările, dar nu sânt capabili să aplice aceste cunoştinţe, în condiţii obişnuite de lucru. De aceea întrebările pentru apreciere-analiză urmează a fi formulate astfel, încât să se atragă atenţie asupra schimbărilor pozitive în activitatea practică ulterioară a participanţilor şi participantelor la programul de training. Întrebările trebuie să fie deschise şi să ofere o libertate deplină în formularea răspunsului. Dacă aprecierea se face prin intermediul chestionării, atunci se va ţine cont de faptul că ancheta nu trebuie să conţină multe întrebări. Semnarea anchetelor nu e obligatorie, deoarece anonimatul chestionării asigură răspunsuri oneste, care reflectă gândurile sincere ale grupului.

Exemple de anchete: ANCHETA 1

1. Cum s-a schimbat atitudinea dv. faţă de tema „Prevenirea traficului de femei”/ „Prevenirea şi contracararea violenţei domestice asupra femeilor”? Ce anume?

2. Care exerciţii v-au ajutat cel mai mult să înţelegeţi tema trainingului? De ce? 3. În ce măsură conţinutul exerciţiilor corespundea necesităţilor dv. profesionale? Care informaţie, obţinută

la training, vă va fi utilă în activitatea practică? 4. La care întrebări n-aţi găsit răspuns? Ce aţi mai dori să discutaţi? 5. Obiecţiile, sugestiile, comentariile dv.

ANCHETA 2 1. La care întrebare aţi găsit răspunsul sau la care problemă aţi găsit soluţia în cadrul acestui seminar? 2. Ce întrebări noi v-au apărut în timpul seminarului nostru? 3. În ce măsură informaţia la tema seminarului poate fi utilă în activitatea dv. profesională?

Cum planificaţi s-o folosiţi la locul dv. de muncă? 4. Propunerile şi sugestiile dv.

Recomandări metodice privind desfăşurarea unor exerciţii Instruirea la training se face prin executarea unor anumite exerciţii. Aceste exerciţii trebuie să corespundă anumitor cerinţe:

• să ocupe un anumit loc în cadrul trainingului; • să aibă un scop clar; • să li se stabilească un anumit timp de executare.

De aceea, pe lângă planul general de exerciţii, este necesar să se alcătuiască un plan propriu al acţiunilor în timpul executării fiecărui exerciţiu. Totodată, e necesar să ţineţi cont de priorităţi, adică, mai întâi, vor fi abordate toate întrebările, iar sarcinile secundare vor fi unite şi planificate pentru timpul ce-a mai rămas.

Fiecare exerciţiu este împărţit în anumiţi paşi logici consecutivi. De regulă, el începe cu o introducere, efectuată succint de Echipă. Introducerea familiarizează grupul cu tema, schiţează reperele. Apoi, folosind diverse forme de lucru cu oamenii, grupul este condus, pas cu pas, spre atingerea scopului exerciţiului. Exerciţiul se încheie cu un bilanţ, care oferă Echipei posibilitatea de a finaliza discuţia, a totaliza sumar lucrul grupului, punând corect şi

16

exact accentele în ceea ce priveşte tema exerciţiului. Bilanţul poate fi interpretat ca un răspuns la scopul exerciţiului.

Echipa trebuie să aibă o imagine clară a rezultatului pe care urmează să-l atingă grupul în procesul trainingului, precum şi a modalităţilor prin care se va atinge scopul instruirii. Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul tehnicilor interactive şi prin schimb liber de păreri şi impresii după executarea exerciţiului. În procesul discuţiei colective important e să focalizăm atenţia grupului asupra problemei de bază, fără a le permite celor prezenţi să se abată de la subiect. Pentru a limita discuţia strict la temă, e necesar să se determine direcţiile în care se va desfăşura discuţia. Dar şi în aceste limite pot apare ramificaţii, de aceea e necesar să se introducă noi limite în dependenţă de timpul planificat pentru fiecare exerciţiu (acest lucru e important, mai ales, în condiţii de timp limitat) sau în funcţie de componenţa grupului (orientarea profesională, vârstă etc.). Toate acestea îi permit Echipei să-şi expună argumentele, evitând momentele contradictorii. Dar nu e neapărat să respectaţi un orar foarte strict de lucru. Aceasta ar putea cauza o scădere a activităţii celor prezenţi la training, o pătrundere insuficientă a esenţei problemei şi o slabă însuşire a cunoştinţelor noi.

În timpul trainingului sânt folosite diverse metode de instruire: • asalt de idei; • lucrul în grupuri mici, inclusiv executarea lucrărilor în minigrupuri (a câte 3-4 oameni) şi

lucrul în perechi; • exerciţii care presupun legătura inversă; • discuţie dirijată; • învăţând pe alţii învăţ şi eu; • jocuri cu roluri (practice); • exerciţii de resurse, spărgători de gheaţă şi jocuri de acţiune; • mini-lecţii; • discuţie în cerc; • altele.

1. Asalt de idei Asaltul de idei (metoda mai este numită furtună de idei) ne ajută să adunăm într-un interval de timp scurt un număr maxim de idei şi păreri referitoare la o anumită problemă. Această metodă permite generarea idei lor, de aceea e foarte eficientă la căutarea căilor de soluţionare a problemei. Succesul asaltului de idei depinde de respectarea a două principii de bază. Primul: lucrând împreună, grupul poate formula mai bine ideile decât atunci când aceeaşi oameni lucrează individual. În primul caz, ideea care pare a fi nepractică, poate fi finisată, completată cu noi gânduri şi îmbunătăţită de către grup. Al doilea principiu: ca să apară noi idei, relaţiile în grup trebuie să fie degajate şi amicale, iar oamenii – să fie deschişi. Aceste două principii constituie baza regulilor de comportament în timpul asaltului de idei:

• lipsa oricăror critici – părerile sânt admise fără comentarii; • stimularea ideilor – accentul se pune pe numărul de sugestii, dar nu pe calitatea lor; • egalitatea celor prezenţi; • notarea tuturor ideilor.

Mai întâi, se explică scopul: „Scopul asaltului nostru de idei e să completăm tabelul, dând răspuns la întrebarea…”. Formulaţi sarcina în întregime, iar apoi notaţi-o prescurtat pe flip-chart ca titlu. Apoi explicaţi grupului care e procedura efectuării asaltului de idei şi regulile lui principale. Atenţionaţi-i că asaltul de idei e destinat numai pentru generarea ideilor, dar nu pentru aprecierea lor, iar, după epuizarea listei cu idei, grupului i se va oferi posibilitatea de

17

a-şi expune părerea referitor la orice sugestie. Dacă există limite în timp, atunci e necesar să se remarce acest lucru, ca grupul să ştie cât timp i se rezervă pentru lucru. Dacă apare un moment, când grupul încetează a mai propune noi idei, aţi putea să-i stimulaţi pe participanţi prin recomandările sau comentariile dv. După procedura asaltului de idei, precizaţi şi completaţi propunerile înaintate, găsindu-le o confirmare teoretică, sistematizaţi spusele membrilor grupului, redându-le ca afirmaţii deja formulate.

2. În timpul executării exerciţiilor adesea este folosită varianta unirii în grupuri mici (o varietate fiind minigrupurile a câte 3-4 oameni sau perechile). Aceasta oferă tuturor celor prezenţi posibilitatea de a-şi expune într-un interval scurt de timp gândurile lor, a discuta problema într-un atmosferă confortabilă, le ajută participanţilor/participantelor să se autodezvăluie, să comunice mai în de aproape. Atrageţi atenţie că în text se utilizează intenţionat, neglijând regulile limbii, expresia „a se uni în grupuri mici” în loc de „a se împărţi în grupuri mici”. Această sintagmă neobişnuită formează sentimentul unităţii în grupul mic şi sentimentul comuniunii. Experienţa căpătată şi cele însuşite în grupurile mici se discută în cercul mare.

3. De obicei, executarea exerciţiile se face, folosindu-se tehnica legăturii inverse. Întrebările sânt puse la începutul exerciţiului pentru a ne orienta în ce măsură grupul este familiarizat cu tema, precum şi pentru a-l iniţia în temă. Întrebările adresate la sfârşitul exerciţiului, au menirea de a determina gradul de însuşire a materialului prezentat şi profunzimea înţelegerii lui, a determina cauzele posibilei neînţelegeri a materialului sau a unei perceperi insuficiente a ideilor şi informaţiei noi.

4. În timpul executării exerciţiilor de training se recomandă stimularea discuţiei colective cu condiţia că cei prezenţi au libertatea deplină de a-şi expune opinia asupra problemei puse în discuţie, precum şi a înainta propuneri referitoare la soluţionarea ei. Discutarea colectivă dirijată a informaţiei noi sau a problemei şi căutarea căilor de soluţionare a acesteia se face sub formă de întrebări şi răspunsuri. Ca să se ajungă la răspunsul sau definiţia necesară, grupul este condus printr-un lanţ de întrebări scurte, clare, la care se cere să se dea răspunsuri concrete, scurte. După ascultarea tuturor răspunsurilor la întrebare, formatorul analizează şi pune în mod obligatoriu în discuţie părerile expuse, făcând apoi un bilanţ general. Priceperea de a pune întrebări este o calitate importantă a formatorului. Întrebările sânt puse pentru:

a lărgi interpretarea problemei; a verifica şi a aprecia pe cât de bine grupul a înţeles problema; a dirija grupul, adică, dacă grupul nu înţelege unele momente, întrebările pot lărgi

zonele care necesită ajutor; a ajuta grupul să revină pe făgaşul necesar: când discutarea temei se transformă

într-o discuţie necontrolată, întrebarea formulată poate ajuta grupul să revină la subiectul de bază.

Cum să conlucrăm cu grupul după metodica „întrebare-răspuns”? Întrebările vor fi chibzuite bine şi formulate astfel, încât să le ajute celor prezenţi să

înţeleagă esenţa problemei. În cazul când vreunul din cei prezenţi expune o părere eronată, nu trebuie să-i indicaţi

greşeala, ci, printr-un lanţ de întrebări, să-l faceţi să ajungă la răspunsul necesar. E necesar să fiţi toleranţi, să admiteţi că omul are dreptul la opinie, chiar dacă

diferă de cea a grupului. Oricare ar fi părerea expusă pe parcursul trainingului,

18

urmează să-i mulţumiţi participantului/participantei şi să remarcaţi că e părerea unui om concret şi are dreptul la existenţă (bineînţeles, cu excepţia părerilor care încalcă regulile adoptate sau lezează demnitatea celor prezenţi, sexul, naţionalitatea lor etc.). E necesar să subliniaţi că întrebarea poate avea nu numai un singur răspuns corect, ci mai multe răspunsuri, deoarece ele reflectă opiniile şi poziţiile unor oameni diferiţi, fiecare din ei având dreptul la propria opinie. Totodată, amintiţi grupului că la începutul lecţiei a fost adoptată în comun Regula adăugării.

Întrebările vă vor ajuta să-i întrerupeţi pe cei care vorbesc prea mult. Veţi realiza acest lucru foarte simplu: punând întrebări închise, concrete şi clare (adică întrebări care presupun doar un răspuns afirmativ sau negativ). De exemplu:

Formatorul: Prin urmare, dv. consideraţi că toate femeile îşi dau seama, ce le aşteaptă peste hotare?

Participantul sau participanta: Da. Dar... Formatorul (întrerupându-l(o) imediat): Vă mulţumesc. Cine e de altă părere?

E posibilă şi o altă variantă. Dacă cineva vorbeşte prea mult şi prea des, mulţumiţi-i şi spuneţi-i că în timpul trainingului e foarte important să auzim părerea tuturor celor prezenţi şi anume în acest scop a fost adoptată Regula întâi. Apoi solicitaţi părerea celor care încă nu au luat cuvântul.

Dacă vreun membru al grupului vă adresează o întrebare, urmează să-i mulţumiţi, spunând că este o întrebare importantă/interesantă/bună… şi s-o readresaţi grupului. „Vă mulţumesc. E o întrebare interesantă. Cine vrea să răspundă?”. Numai după ascultarea răspunsurilor tuturor doritorilor, puteţi propune versiunea dv. Această manevră vă asigură un avantaj triplu:

în primul rând, dacă nu cunoaşteţi răspunsul, careva din grup va spune totuşi câte ceva; în al doilea rând, veţi câştiga timp pentru a reflecta asupra răspunsului dv.; în al treilea rând, când răspunsul dv. va răsuna la egal cu celelalte, nu veţi acorda o presiune asupra grupului, veţi demonstra toleranţă şi stimă faţă de diferite păreri asupra problemei.

În timpul discuţiei e necesar să aveţi grijă să nu apară dialoguri sau discuţii între membri aparte ai grupului. Preluaţi toate întrebările şi răspunsurile. Dacă se iscă polemici sau discuţii numai între doi participanţi, e cazul să-i întrerupeţi, să le mulţumiţi, iar apoi să solicitaţi părerea altora la tema respectivă.

Evitaţi răspunsurile la întrebările care necesită o anumită calificare, dacă nu Sunteţi sigur de justeţea răspunsului dv. Readresaţi-le grupului, limitându-vă la totalizarea rezultatelor discuţiei.

Adaptaţi în mod obligatoriu întrebările la condiţiile şi necesităţile locale.

5. „Învăţând pe alţii – învăţ şi eu” - ideea metodicii constă în faptul că, primind doar o parte din informaţie, cei prezenţi au posibilitatea de a face schimb de informaţie cu un număr mare de oameni. Acest exerciţiu se numeşte „Mişcarea Browniană”, deoarece participanţii şi participantele se deplasează liber prin camera de lucru (asemeni moleculelor în aer). Informaţia obţinută nu se dă citirii, ci este reprodusă de fiecare dată celui cu care omul se întâlneşte „întâmplător”. Astfel toţi membrii grupului asimilează mai bine această informaţie.

6. Pentru studierea şi însuşirea materialului nou sânt folosite jocurile cu roluri (practice), unul din cele mai eficiente mijloace de explicare concretă a conţinutului şi esenţei noilor idei. Ele ajută la o însuşire mai temeinică a cunoştinţelor, permiţându-le celor prezenţi să capete priceperi şi deprinderi care le vor ajuta să aplice imediat cunoştinţele obţinute.

19

Jocul este o repetiţie înainte de aplicarea unor anumite norme de comunicare şi de activitate ulterioară. El ne ajută să reconstituim modele de situaţii de viaţă, creează posibilitatea de „a juca” problema şi a înţelege mai bine motivele şi comportamentul celor antrenaţi în joc. Când e jucată o situaţie concretă, atunci interpreţii, la fel ca şi spectatorii jocului, au posibilitatea de a vedea „substratul ascuns” al problemei şi căile de soluţionare a acesteia. Acest lucru e favorizat de atmosfera de trăire în comun, ce apare în timpul jocurilor cu roluri. Aşadar cei implicaţi în joc nu numai modelează comportamentul său, dar mai au şi posibilitatea de a aprecia varianta soluţionării unei sau altei probleme concrete, de a încerca metode nonviolente de tranşare a conflictelor, află cum să procedeze corect într-un caz sau altul. „Învăţarea prin acţiune” (astfel poate fi numită metodica jocului cu roluri) este unul din cele mai eficiente mijloace de instruire şi căpătare a experienţei. Propriile emoţii se memorizează mai bine, păstrându-se pentru un timp îndelungat. Jocul cu roluri ne ajută să înţelegem comportamentul altor oameni într-o anumită situaţie, în plus ne dezvoltă capacitatea de a intui motivele comportamentului lor. Pentru ca jocul cu roluri să fie maximal util, situaţiile propuse trebuie să fie maximal apropiate de realitate.

7. Exerciţii de acumulare a resurselor, spărgători de gheaţă şi jocuri de acţiune Exerciţiile de acumulare a resurselor le oferă celor prezenţi la training forţele/resursele necesare executării exerciţiilor complicate din punct de vedere psihologic, posibilitatea de autoprotejare de amintiri şi retrăiri neplăcute. Pe de altă parte, aceste exerciţii îi redau grupului calmul după o discuţie despre cazuri tragice concrete de violenţă în familie sau trafic de femei. Exerciţiile de acumulare a resurselor le includ pe cele de ridicare a autoaprecierii, de sporire a nivelului de pozitivism în grup, de relaxare, de creare a sentimentului de susţinere reciprocă etc. Exerciţiile „spărgătoare de gheaţă” înlătură răceala, distanţarea dintre oameni, ajută la stabilirea contactelor, susţinerii reciproce în grup. La acestea se referă diferite forme de prezentare unul altuia, jocurile de acţiune, exerciţiile de vizualizare etc. Pentru a-i conferi trainingului mai mult dinamism, a elimina încordarea sau a-i mobiliza pe participanţi, pe parcurs e necesar să se apeleze în mod obligatoriu la jocuri cu acţiune.

8. În cadrul trainingului de asemenea sânt folosite mini-lecţiile. Mini-lecţiile (de 10-20 min) oferă posibilitatea de a aduce la cunoştinţa celor prezenţi informaţia nouă necesară activităţii ulterioare, de a-i ajuta să pătrundă problema în profunzime şi să facă concluziile necesare. Sarcina formatorului în acest caz constă în a furniza informaţia necesară şi a convinge grupul că această informaţie este importantă pentru soluţionarea problemei. În timpul mini-lecţiei se recurge la întrebări adresate grupului sau la un schimb succint de păreri. Mini-lecţia se încheie cu o discuţie colectivă sau cu un exerciţiu de aplicare practică a cunoştinţelor obţinute. După mini-lecţie ar fi indicat să li se distribuie celor prezenţi informaţia audiată în formă tipărită.

9. În timpul facerii cunoştinţei sau în cazul când dorim să auzim părerea tuturor celor prezenţi şi/sau să le ajutăm tuturor să-şi expună poziţia, este folosit cercul, când o persoană preia benevol iniţiativa, iar în continuare membrii grupul răspund pe rând la întrebare.

Atenţie! Există o regulă nescrisă pentru training, conform căreia nu trebuie să ne limităm la o singură metodă pe tot parcursul lecţiei.

20

Folosirea diverselor tehnici nu numai contribuie la menţinerea atenţiei şi capacităţii de muncă a grupului, dar şi reflectă situaţii reale din viaţă, când apare necesitatea de a aplica concomitent câteva modele de comportament. Aveţi grijă de succedarea tehnicilor: cerc – grupuri mici – asalt de idei – discuţie – mini-lecţie – lucrul în perechi – jocul cu roluri (practic) etc.

Unele sugestii referitoare la desfăşurarea exerciţiilor Toate cele adunate în această ediţie sânt destinate aplicării în practică, de aceea sânt

scrise într-un limbaj vioi pentru o redare maximă a atmosferei de comunicare în grup. Exerciţiile nu sânt prezentate după unul şi acelaşi şablon, adesea fiind folosită vorbirea directă de la persoana formatorului. Aceasta nu înseamnă, însă, că vom vorbi cu grupul anume astfel – aici sânt doar demonstrate exemple ale felului în care vom propune grupului să îndeplinească anumite sarcini, exemple de întrebări cu ajutorul cărora s-ar putea merge spre atingerea scopului.

Trainingul oferă posibilitatea de a aduce la cunoştinţa celor prezenţi probleme şi noţiuni destul de complicate, de a face procesul de instruire interesant şi util. Pentru aceasta e necesar să ajutăm maximal grupul să înţeleagă abordările noi, posibil, neobişnuite (poate chiar inacceptabile pentru unii) ale problemei şi căile de eliminare a acesteia. De aceea e necesar să se explice laconic, cu cuvinte simple, pe înţelesul tuturor, sarcina exerciţiului, sarcinile pentru grupurile mici vor fi distribuite pe fişe (se admite să fie înscrise pe foi obişnuite de hîrtie), o bună parte din informaţie va fi oferită celor prezenţi în formă tipărită.

Formarea bazelor nonviolenţei şi respectului între persoanele de sex diferit trebuie să fie orientată spre schimbări pozitive în societate. Există pericolul ca discutarea exemplelor de violenţă gender asupra femeilor în timpul lecţiilor şi discuţiei despre încălcarea drepturilor şi libertăţilor lor poate provoca în grup (mai ales printre femei) senzaţia de disperare şi neputinţă. Cu toate acestea, trebuie să se facă tot ca oamenii să nu spună după training: „Da, problema există, dar noi nu ştim încotro să mergem şi ce să întreprindem”. De aceea atenţia grupului trebuie îndreptată spre schimbările ce ar trebui să se producă în societate şi stat, spre acţiunile concrete orientate spre eliminarea violenţei gender asupra femeilor şi spre ajutorul concret acordat victimei. Ţinând cont de toate acestea, spre finalizarea fiecărui exerciţiu trebuie să fie găsită o ieşire cât de mică din impasul creat. Un suport în acest sens îl constituie exerciţiile de acumulare a resurselor, orientate spre eliminarea încordării şi sporirea atmosferei pozitiviste în grup. Ar fi indicat să recurgeţi la ele anume după exerciţiile, în care sânt abordate probleme acute ale violenţei asupra femeilor.

Fără ajustare la realităţile şi particularităţile locale aplicarea acestor exerciţii va fi ineficientă, iar scopul nu va fi atins. De aceea în timpul lecţiilor iniţiaţi discuţii colective şi asalturi de idei pentru soluţionarea problemelor concrete ale regiunii, problemelor concrete ale celor prezenţi.

Întrebările propuse în exerciţii pentru discuţie nu sânt obligatorii, ele fiind doar o sugestie. Unele exerciţii conţin chiar prea multe întrebări. S-a făcut acest lucru pentru a vă oferi posibilitatea de a alege întrebările mai eficiente, ţinând cont de componenţa grupului şi timpul rezervat lecţiei.

Deoarece miliţia este un element important în activitatea de eliminare a violenţei în familie, este extrem de necesar ca lucrătorii organelor de drept să conştientizeze complexitatea situaţiei femeii în familie şi natura violenţei domestice. Anume din aceste considerente este necesar să li se explice în profunzime noţiunile „gender” şi „violenţă gender”, precum să li se explice pe larg psihologia femeii aflate în situaţia de violenţă în familie.

21

O particularitate a trainingurilor pentru colaboratorii organelor de drept e că instruirea nu numai oferă informaţie în problema violenţei gender, dar mai are şi menirea de a le forma o reacţie specifică. De aceea materialul trebuie prezentat prin prisma utilităţii lui pentru colaboratorii organelor de drept, adică ei trebuie să înţeleagă că noile cunoştinţe şi abilităţi au menirea de a le face viaţa şi activitatea lor mai uşoară. Căci oamenii pot sesiza o problemă străină numai atunci când îşi pot închipui cum s-ar simţi în situaţia altui om sau atunci când găsesc în toate astea ceva util pentru sine.

Sfaturi Echipei Întrebările la care Echipa trebuie să răspundă înainte de a proceda la întocmirea

planului trainingului: „Ce anume vrem să obţinem prin această lecţie? Ce trebuie să facem pentru a atinge acest scop?”. În funcţie de răspunsuri, întocmiţi Planul desfăşurării trainingului, selectând exerciţiile necesare. Pe parcursul lecţiei coordonaţi-vă acţiunile în funcţie de scopul principal, reamintindu-le în permanenţă participanţilor care este scopul lor.

E necesar să reţineţi: dacă oamenii au asistat la training, aceasta nu garantează că ei au învăţat ceva. Ca acest lucru să se întâmple, participanţii şi participantele trebuie să fie convinşi că aceste lecţii le sânt necesare. De aceea trebuie să aveţi grijă ca programul să fie interesant, să corespundă necesităţilor celor prezenţi şi să presupună cât mai multe activităţi de sine stătătoare.

Activând în calitate de formatori, n-ar trebui să luaţi această carte drept o dogmă, ea conţine mai degrabă nişte sugestii ale unei formatoare cu experienţă despre felul în care materialul ar putea fi prezentat ascultătoarelor şi ascultătorilor într-o manieră nestandard şi cu efect maximal. Recurgând la diverse procedee metodice, puteţi modifica şi varia aceste exerciţii, modela altele noi. Principiul de bază al muncii dv. creatoare şi practice trebuie să devină stima şi atenţia faţă de om, precum şi evitarea autoritarismului şi agresivităţii în expunerea materialului.

Căci, e imposibil prin metode violente a învăţa pe alţii cum să reducem violenţa în lume!

22

Grigori Vaseanovici „Implementarea formelor de instruire prin training în pregătirea şi reciclarea colaboratorilor de miliţie”

În Ucraina au fost adoptate noi legi, care le-au impus organelor de drept noi sarcini suplimentare. Colaboratorii organelor de drept, încercând să aplice aceste legi ale Ucrainei, au resimţit o insuficienţă de cunoştinţe teoretice în problemele corespunzătoare, care complică realizarea acţiunilor necesare, mai ales, ale celor de prevenţie. În sistemul de pregătire în serviciu a efectivului organelor afacerilor interne (în primul rând, a sectoriştilor, colaboratorilor miliţiei criminaliste pentru problemele minorilor şi a subunităţilor de stat-major) a apărut necesitatea vitală de a studia şi a cunoaşte Legile Ucrainei „Pentru prevenirea violenţei în familie” şi „Privind introducerea modificărilor în Codul Ucrainei privind contravenţiile administrative referitoare la stabilirea răspunderii pentru comiterea violenţei în familie sau pentru neîndeplinirea ordinului de protecţie” (art. 1732 КУпАП), precum şi ordinea examinării cererilor şi semnalizărilor privind comiterea violenţei în familie sau pericolul ei real, aprobată prin Hotărârea Cabinetului de Miniştri ai Ucrainei. Astăzi este trasată o sarcină complicată: a îmbina în munca lucrătorilor organelor afacerilor interne cunoştinţele teoretice şi deprinderile practice pentru prevenirea efectivă a violenţei în familie. Experienţa a demonstrat că acest lucru e realizabil prin organizarea trainingurilor de instruire a colaboratorilor organelor de drept. Practica confirmă că ţinerea trainingurilor are un efect pozitiv asupra instruirii ulterioare a cursanţilor în ansamblu, le formează deprinderi de executare a jocurilor profesionale, creează relaţii de conlucrare între cursanţi, influenţează pozitiv relaţiile reciproce dintre profesori şi cursanţi. Instruirea prin training e ceva facil, accesibil şi pe înţelesul fiecăruia. Materialul prezentat în cadrul trainingului se memorizează bine, se însuşeşte uşor, păstrându-se pentru mult timp în memorie. Totodată, profesorul are posibilitatea chiar din primele zile de instruire să „diagnosticheze” plutonul şi să-i familiarizeze pe toţi cursanţii cu toate formele şi metodele instruirii în continuare conform programului. Trainingul este o formă de instruire orientată spre: • deprinderea şi consolidarea modelelor efective de comportament, identificate de către

cursanţi sau propuse de profesor, care vor fi folosite din prima şi până în ultima de zi de aflare în instituţia de învăţământ;

• stimularea maximală a activismului participanţilor la training, lucru obţinut prin trasarea unor sarcini de investigare; cursanţii fac cunoştinţă între ei de sine stătător, fără explicaţiile profesorului, şi cel mai important e că participă conştient la însuşirea metodelor interactive de instruire, aceasta facilitând considerabil munca profesorului în timpul ţinerii lecţiilor ulterioare;

• schimbul de experienţă şi folosirea efectului interacţiunii în grup.

Peste hotare, instruirea prin training este folosită pe larg în pregătirea poliţiei. Specialiştii străini remarcă că în urma implicării profund emoţionale a participanţilor, trainingul influenţează valorile conştientizate şi neconştientizate şi însăşi personalitatea fiecărui participant.

Scopul trainingurilor noastre de iniţiere în problemă e de a le cultiva cursanţilor o manieră mai competentă de comportament pe parcursul instruirii ulterioare în şcoală. Se presupune că acei cursanţi care vor urma trainingurile noastre, vor deprinde unul din procedeele efective de diagnosticare a trăsăturilor colegilor lor, stării lor emoţionale, particularităţilor perceperii informaţiei de către alţi oameni. Ei vor descoperi noi posibilităţi de comunicare constructivă, în special – capacitatea de a influenţa oamenii. În ultimă instanţă, trainingurile vor deveni un catalizator important pentru producerea schimbărilor pozitive în comportamentul şi instruirea cursanţilor.

23

Sfaturi adresate profesorilor

1. Pentru început e necesar să depăşim nesiguranţa, pasivitatea cursanţilor, să diminuăm împotrivirea şi anxietatea, care ar putea fi generate de formele netradiţionale de instruire.

2. Desfăşurarea trainingului îi impune profesorului respectarea de către acesta a anumitor reguli. Se consideră că funcţiile de bază ale profesorului rezumă în interpretarea celor patru roluri comportamentale de:

• expert; • dirijor; • catalizator al comunicării; • model de comportament.

Rolul de expert îi este cel mai familiar profesorului, deoarece comentarea, informarea şi aprecierea sânt inerente organic activităţii de pedagog. Ca trainingul să nu se transforme într-o lecţie banală, profesorul trebuie:

să îndeplinească sarcina de a fi expert în comunicarea competentă (cum are loc comunicarea într-un pluton?);

să se străduiască să expertizeze situaţia întotdeauna în comun cu plutonul, să dirijeze mai mult lucrul cursanţilor, decât să-i informeze ori să-i înveţe;

să îmbine armonios executarea funcţiilor de expert cu alte funcţii de profesor, evitând concentrarea de prisos sau excesivă asupra acestei funcţii. Desfăşurarea bine planificată şi organizată a primelor traininguri, exercitarea de către profesor a funcţiilor sale de bază, expuse mai sus, îi oferă posibilitatea să devină chiar din prima zi de lecţii o autoritate pentru cursanţi, lucru care le lipseşte atât de mult profesorilor la etapa iniţială de instruire.

Executând rolul de dirijor, profesorul organizează şi reglementează activitatea cursanţilor, propunând o întrebare pentru discuţie, implicându-i în procesul de executare şi discutare a rezultatelor exerciţiilor. Dacă unii cursanţi dau dovadă de indiferenţă sau neînţelegere a scopului trainingului, primordială pentru profesor devine funcţia de catalizator al comunicării. Pentru a atinge scopul trainingului, profesorul trebuie să creeze o atmosferă deschisă de comunicare şi încredere, să stabilească o legătură inversă pozitivă, să elimine starea de încordare a cursanţilor. Acest rol al profesorului este similar rolului de exemplu de comportament. Demonstrând capacitatea de a fi deschis, plin de solicitudine şi efectiv, profesorul totodată „şlefuieşte” rezultatul şi subliniază importanţa abilităţilor de comunicare. Cu cât e mai mare autoritatea profesorului în ochii cursanţilor, cu atât e mai posibilă preluarea de către ei a modelului de comportament adoptat de profesor.

3. E necesar să se ţină cont de faptul că trainingurile sânt dirijate de o echipă de profesori. Numărul acceptabil e de doi profesori. În acest caz, profesorii novici pot îndeplini funcţii auxiliare, pentru a însuşi rapid şi activ metodele interactive de instruire, a acumula experienţa formei de training în prezentarea materialului, a se debarasa de sentimentul de jenă, de emoţiile care apar la începutul lucrului de sine stătător cu plutonul.

4. Trainingul constă din exerciţii. Executarea fiecărui exerciţiu se face după, cel puţin, o metodică, adesea după câteva metodici de instruire. Numărul de exerciţii, incluse în training, poate varia în funcţie de sarcinile pe care şi le-a propus profesorul. Importante sânt consecutivitatea executării lor, legătura între ele şi luarea în consideraţie a timpului rezervat pentru training.

24

5. Pentru a înţelege mai bine ce înseamnă un training, vom demonstra sumar părţile lui componente. Fiecare training constă din trei blocuri: introductiv, de bază şi final. Blocul introductiv are drept scop stabilirea unor relaţii de conlucrare în pluton pe parcursul lecţiilor, diminuarea anxietăţii, stimularea deschiderii şi a bunăvoinţei în relaţii, crearea încrederii reciproce dintre profesori şi cursanţi. Profesorul va menţiona că cercul este simbolul egalităţii tuturor celor prezenţi şi le va propune participanţilor se ia loc pe scaune, formând un cerc, el însuşi găsindu-şi loc printre ei. Mai întâi sânt discutate anumite norme şi principii de comportament în timpul trainingului (exerciţiul „Regulile”). Al doilea exerciţiu al trainingului se numeşte „Cunoştinţă” sau „Prezentările”. Există câteva metode netradiţionale de facere a cunoştinţei. Una din ele este „Facerea cunoştinţei în perechi”. În acest caz participantul îl prezintă pe interlocutorul său. E o procedură neobişnuită, care arată modul diferit de percepere şi transmitere a informaţiei de către participanţi, favorizează eliminarea încordării şi îmbunătăţeşte atmosfera psihologică în pluton. La trainingurile ulterioare exerciţiul „Cunoştinţă” la fel este folosit, dar ca o scurtă motivare la tema trainingului. Următorul exerciţiu va fi „Aşteptările”. E foarte important ca participanţii să conştientizeze aşteptările lor de la training, să aibă posibilitatea de a-şi expune propriile aşteptări faţă de lecţie şi să obţină răspunsuri la întrebările lor. „Aşteptările” fiecărui cursant sânt notate, ca mai apoi, în blocul final, să fie în mod obligatoriu analizate. Exerciţiile descrise mai sus sânt obligatorii pentru fiecare training, acestea constituind blocul introductiv al trainingului. La blocul de bază se referă exerciţiile care dezvăluie tema trainingului. Aceste exerciţii trebuie să le ajute cursanţilor să pătrundă în esenţa problemelor legate de tema trainingului. Exerciţiile pot fi executate individual, în perechi, în echipe din 4-6 persoane, de către pluton în întregime. Unele exerciţii se execută în scris, majoritatea – oral, altele solicită jucarea unei situaţii de serviciu. Exerciţiile de consolidare a abilităţilor şi acţiunilor obişnuite profesorul le selectează de sine stătător din timp şi le propune cursanţilor într-o anumită consecutivitate. Pe măsura acumulării experienţei, profesorul elaborează câteva variante de ţinere a unuia şi acelaşi training, pe care le pune în aplicare în dependenţă de nivelul de coeziune a plutonului şi de orientare a cursanţilor spre o muncă activă. Un moment esenţial la care trebuie să atragă atenţie profesorul: pregătind plutonul pentru executarea exerciţiului, e necesar să le facă cursanţilor instrucţiuni concise şi clare referitor la ordinea executării lui. La executarea exerciţiului se procedează numai după ce profesorul se va convinge că toţi cursanţii au înţeles corect instrucţiunile lui. La etapa finală trebuie să se ţină cont de faptul că la încheierea trainingului atât profesorul, cât şi cursanţii au nevoie de o legătură inversă maximal deplină! Prin intermediul facerii bilanţului, organizate special sau folosind unele exerciţii (de exemplu, „S-au adeverit oare aşteptările voastre?”), se poate determina dacă cursanţii au avut senzaţia unei munci desăvârşite şi dacă au înţeles ce anume trebuie să-şi perfecţioneze pe parcursul procesului de instruire.

6. De regulă, pauzele în timpul ţinerii trainingurilor nu corespund pauzelor generale din şcoală şi nici nu e cazul să se conformeze acestora, căci exerciţiul început nu trebuie întrerupt. La discreţia profesorului, se vor propune pauze de 15-20 min. Lipsa în pauze a cursanţilor din alte plutoane îşi are laturile ei pozitive: participanţii la training rămân izolaţi de ceilalţi, aceasta le permite să nu „iasă” din limitele atmosferei din grupul lor, a acelei coeziuni care s-a format în timpul lecţiilor.

25

7. E necesar să ţineţi cont de faptul că legătura inversă adeseori poate fi creată de către profesori şi în pauze. Dacă vreun cursant are întrebări, el poate să le adreseze în timpul pauzei.

8. O funcţie importantă a profesorului este urmărirea timpului. Unele exerciţii presupun o durată fixă de executare, comunicată cursanţilor din timp, altele se încheie după îndeplinirea de către cursanţi a tuturor acţiunilor corespunzătoare sau expunerea tuturor părerilor.

9. Experienţa ne arată că trainingurile nu numai furnizează cunoştinţe şi depinderi noi, dar şi influenţează pozitiv personalitatea în ansamblu al fiecărui cursant, sporind sensibilitatea lui emoţională, formându-i o autopercepere şi autoapreciere adecvată.

10. Succese!

26

CAPITOLU I. PREVENIREA VIOLENŢEI DOMESTICE ASUPRA FEMEILOR

INTRODUCERE ÎN PROBLEMĂ

De ce violenţa în familie e mai puţin mediatizată Până mai adineauri în societatea noastră se considera inacceptabil să se discute deschis despre violenţa în familie asupra femeilor. Deşi această formă de violenţă există în Ucraina de mai mult timp şi se întâlneşte adesea: ea e răspândită printre oameni de diferite naţionalităţi, cu diferit statut financiar sau social, în familii religioase şi nereligioase. Mai mult ca atât, ea nu poate fi atribuită instabilităţii economice actuale, deoarece violenţa domestică este prezentă nu numai în ţările înapoiate, dar şi în cele cu o economie înalt dezvoltată. Milioane de femei din toate lumea suportă zilnic maltratări, torturi şi alte forme de umilinţă din partea soţilor şi partenerilor lor, şi peste tot violenţa este calificată ca sferă privată a vieţii omului. Ea nu poate fi explicată nici prin sărăcie sau alcoolism, deoarece aceşti factori doar intensifică comportamentul agresiv al agresorilor, dar nu constituie cauzele violenţei.

Astăzi când în Ucraina democratică independentă societatea începe să conştientizeze drepturile şi libertăţile omului, când a fost adoptată Legea „Pentru prevenirea violenţei în familie”, această crimă a devenit mai evidentă pentru societate. În special, conform Informaţiei УДИМ ДАСМ MAI din Ucraina privind situaţia infracţionalităţii de drept comun pentru 12 luni ale anului 2003, în total la evidenţa SAI se află 83082 persoane, care au comis violenţe în familie. În anul 2003 au fost luate la evidenţă 33725 de astfel de persoane, în special, pentru violenţă fizică - 24191, psihologică - 7669, economică - 1722, sexuală -143.

Spre regret, statistica oficială nu reflectă tabloul real al violenţei domestice, deoarece majoritatea victimelor nu se adresează după ajutor la organele afacerilor interne. Femeile nu cred că miliţia ar putea să le acorde un ajutor real ori se tem că lucrătorii miliţiei le vor învinui de cele întâmplate pe ele înseşi; ele au frică de o eventuală răzbunare a agresorului sau nu doresc intentarea unui dosar penal împotriva soţului său; în fine, ţinând cont de neîncrederea şi indiferenţa miliţiei şi celor din jur, acestea încearcă să păstreze totul în taină. Femeile victime încearcă nu numai frică, dar şi ruşine, şi umilinţă pentru faptul că au fost agresate de persoana apropiată. Sondajele de opinie publică denotă o răspândire considerabilă a violenţei asupra femeilor în familiile ucrainene. Putem spune că în Ucraina, ca şi în toată lumea, agresarea soţiei de către soţ e considerată de societate ca fiind admisibilă şi că ea nu necesită intervenţie chiar şi în momentele tragice. De aceea, deşi ţara noastră a ratificat documentele ONU orientate spre apărarea oricărui om de violenţă şi maltratări, deşi a fost deja adoptată Legea „Pentru prevenirea violenţei în familie”, femeia din Ucraina e totuşi insuficient protejată de violenţă din partea soţului. Atât printre colaboratorii organelor de drept, cât şi printre populaţia ţării persistă ideea că femeia victimă e vinovată de violenţa împotriva ei, că ea a provocat-o şi o merită. Aceste stereotipuri periculoase ale conştiinţei publice, - când se consideră că însăşi victima e de vină, că familia va soluţiona de sine stătător situaţia critică, - constituie, de fapt, una din principalele cauze pentru care acest rău social odios va continua să omoare şi să schilodească un număr mare de femei din Ucraina.

Izvoarele şi consecinţele violenţei domestice asupra femeilor Izvoarele violenţei în familie rezidă în obiceiurile societăţii, în sistemul de norme şi reguli, care prevăd pentru bărbaţi şi femei comportamente diferite: activ şi agresiv pentru bărbaţi, supus şi

27

conciliant pentru femei. În mare măsură, acest comportament este o urmare a educaţiei tradiţionale, care consideră comportamentul agresiv al bărbaţilor drept unicul mijloc acceptabil de soluţionare a problemei. Băieţii sânt învăţaţi să fie energici şi, pentru atingerea scopului lor, să demonstreze agresivitate faţă de alţi oameni, pe când fetele sânt învăţate să rabde şi să se adapteze, limitându-şi dorinţele şi interesele. Drept rezultat al influenţei gender asupra familiei şi anturajul avem astăzi un tablou groaznic al violenţei împotriva femeii în ţara noastră, şi, de fapt, al violenţei generale în lume. Violenţa în familie asupra femeilor se manifestă prin forme de agresare fizică, sexuală, economică şi psihologică, exercitată prin discriminare, ameninţări şi reprimări. Deşi violenţelor din partea agresorilor sânt supuse anume femeile şi anume ele suferă cel mai mult în urma lor, această problemă nu poate fi interpretată ca vizând doar femeile. Omul care abuzează şi îşi bate soţia, jigneşte toate femeile şi societatea în întregime. Aceasta nu e o chestiune personală a agresorului familial, ci o problemă care necesită atenţia noastră comună şi o politică concretă de stat pentru soluţionarea ei. E prejudiciată întreaga societate, deoarece problema violenţei în familie trebuie soluţionată ţinându-se cont de complexitatea ei, bazându-se pe situaţia reală din ţară. Societatea şi statul sânt obligaţi să înceteze practica imorală de maltratare a femeilor în familii şi să ia măsuri pentru schimbarea comportamentului bărbaţilor, care comit violenţă. Acest lucru este foarte important, deoarece chiar şi în cazul divorţului cu soţia, bărbatul-agresor continuă să se comporte crunt şi cu altă femeie. Din cauza violenţei domestice suferă şi însuşi agresorul, neavând dragoste şi susţinere din partea celor apropiaţi. Adesea soţia sau copiii, care-şi apără mama, depăşesc limitele de autoapărare. Penitenciarele pentru femei sânt supraîncărcate cu victime care şi-au omorât agresorii. În Ucraina, conform unor date neoficiale, ele alcătuiesc 50% din femeile condamnate pentru omor. Acestea femei nu mai aveau altă posibilitate de autoapărare decât omorul agresorului lui. În plus, violenţa, de regulă, se comite împotriva altor membri ai familiei, mai ales, împotriva copiilor. Ca urmare, copilul suferă traume grave, care au consecinţe dezastruoase pentru sănătatea lui fizică şi psihică ulterioară. Cea mai mare daună li se cauzează băieţilor, deoarece aceştia de cele mai multe ori urmează exemplul părinţilor lor şi în viitor adoptă un comportament tot atât de crunt în familie lor. Aceasta prezintă un pericol pentru societate şi prin faptul că copiii martori ai violenţei în familie preiau această experienţă negativă în propria lor viaţă. Asemenea familie educă pentru societate un agresor care consideră că omul poate fi umilit, că cel slab poate fi lovit. Drept urmare, creşte infracţionalitatea în rândurile adolescenţilor, prejudiciind întreaga societate.

Documentele juridice internaţionale şi naţionale, orientate spre eliminarea violenţei asupra femeilor Declaraţia ONU pentru eliminarea tuturor formelor de violenţă asupra femeilor, adoptată de Adunarea Generală a ONU în anul 1993 este principalul document internaţional pentru cei preocupaţi de această problemă. Acest document internaţional dă o definiţie clară a termenului „violenţă asupra femeii” şi recunoaşte această violenţă drept o constatare a inegalităţii condiţionate istoric dintre bărbaţi şi femei, declară că femeia beneficiază de drepturile omului în deplină măsură, ceea ce, la rândul său, impune eliminarea obligatorie a violenţei în familie. Declaraţia califică violenţa în familie drept o manifestare a violenţei gender asupra femei, care constituie o încălcare a drepturilor ei umane. De aceea ea trebuie interpretată în conformitate cu normele juridice internaţionale de apărare a drepturilor omului, din care reiese că statul este obligat să întreprindă acţiunile necesare şi eficiente de contracarare a manifestărilor de violenţă în familie. Statul nostru a ratificat un şir de documente internaţionale de apărare a drepturilor omului, asumându-şi astfel obligaţii privind apărarea femeilor de violenţă, în special, în familie.

28

Printre acestea se numără ratificarea Pactului internaţional pentru drepturile cetăţeneşti şi politice, convenţiile pentru eliminarea oricăror forme de discriminare a femeilor şi obligaţiile ce şi le-a asumat Ucraina după a patra Conferinţă Mondială a ONU în problemele situaţiei femeilor (1995). La nivel naţional în Ucraina a fost adoptat un şir de acte legislative şi juridico-normative, care apără drepturile omului contra violenţei în familie, precum şi reglementează activitatea colaboratorilor organelor de drept în ceea ce priveşte prevenirea şi eliminarea violenţei în familie. Ele decurg din Constituţia Ucrainei, baza juridică, a cărei norme determină şi garantează protecţia şi apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor familiei şi omului. Acestea sânt consfinţite prin următoarele articole din Constituţie:

dreptul de a-şi apăra viaţa şi sănătatea, viaţa şi sănătatea altor oameni de atentate ilegale (art. 27);

nimeni nu are dreptul la imixtiune în viaţa personală şi familială, cu excepţia cazurilor prevăzute de Constituţia Ucrainei (art. 32);

dreptul de a se adresa în instituţii de stat (art. 40); dreptul de a poseda, a folosi şi a dispune de proprietatea sa (art. 41); dreptul la locuinţă (art. 47); principiul egalităţii fiecăruia dintre soţi în drepturi şi îndatoriri în căsătorie şi familie (art.

51); drepturile şi libertăţile omului şi cetăţeanului sânt apărate de justiţie (art. 55); dreptul de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle (art. 57).

Codul căsătoriei şi familiei al Ucrainei determină sfera relaţiilor familiale şi de rudenie. El prevede garanţii juridice corespunzătoare de drept privind protecţia şi apărarea drepturilor şi intereselor familiei, reglementează modul de soluţionare a litigiilor dintre soţi, părinţi şi copii, alţi membri ai familiei, precum şi determină efectele juridice ale nerespectării de către aceştia a obligaţiilor lor. Articolele corespunzătoare sânt:

limitele influenţei juridice asupra sferei relaţiilor familiale şi de rudenie (art. 2); principiul egalităţii cetăţenilor în relaţiile familiale (art. 4)); egalitatea obligaţiilor în căsătorie (art. 20).

Codul căsătoriei şi familiei al Ucrainei stipulează următoarele: persoana poate fi izolată de familie în mod forţat numai în cazurile şi în modul

determinat prin lege (art. 3); nimeni nu poate fi supus imixtiunii în viaţa lui familială, cu excepţia cazurilor stabilite

de Constituţia Ucrainei (art. 5); reglementarea relaţiilor familiale se face luându-se în consideraţie dreptul la taina vieţii

personale a participanţilor ei, dreptul lor la libertate personală şi inadmisibilitatea imixtiunii abuzive în viaţa familială;

participantul la relaţiile familiale nu poate avea privilegii sau restricţii pe temei de rasă, culoare, sex, opinie politică sau religie, origine etnică sau socială, avere, reşedinţă, limbă sau alte temeiuri;

femeia şi bărbatul au drepturi şi îndatoriri egale în relaţiile familiale, căsătorie şi familie;

relaţiile familiale se reglementează pe baza echităţii, liberului consimţământ şi raţionalităţii, corespunzător bazelor morale ale societăţii.

Codul Ucrainei privind contravenţiile administrative prevede răspundere pentru contravenţiile administrative, care ameninţă ordinea publică şi securitatea publică şi care pot fi comise în sfera de drept comun. Printre cele mai răspândite contravenţii, ale căror participanţi sânt cu preponderenţă persoanele aflate în raporturi familiale, de căsătorie sau vecinătate, este huliganismul neînsemnat (art. 173 КУпАП). Pe lângă aceasta, persoanele care au perturbat, din motive de ceartă de drept comun sau din alte cauze, liniştea în cămine, case de

29

locuit şi alte locuri publice, pot fi atrase la răspundere administrativă conform art. 182 КУпАП, precum şi art. 180 şi 184 КупАП. În fine, la 15 noiembrie 2001 în Ucraina a fost adoptată Legea „Pentru prevenirea violenţei în familie”. Adoptarea acestei legi confirmă o dată în plus că statul a mers pe calea transformărilor democratice. Lucrătorii organelor afacerilor interne, conducându-se de noua lege, vor putea contracara mai eficient violenţa şi discriminarea drepturilor omului în familie. Adoptarea de către Rada Supremă a Legii Ucrainei „Pentru prevenirea violenţei în familie” a devenit, fără doar şi poate, un pas major spre unirea eforturilor societăţii şi statului în combaterea violenţei în familie. Este necesar să remarcăm că dintre toate ţările fostei Uniuni Sovietice numai Ucraina a fost cea care a abordat problema eliminării violenţei domestice la nivel statal. Pentru prima dată în istorie au fost adoptate prin acte legislative bazele juridice şi organizatorice ale prevenirii violenţei în familie, iar prin Ucazul Preşedintelui Ucrainei din 09.01.03 nr. 7/2003 Ministerul Ucrainei pentru problemele familiei şi tineretului a fost investit cu funcţii de autoritate executivă împuternicită în mod special în problemele prevenirii violenţei în familie. Un pas important în asigurarea garanţiilor juridice de apărare contra violenţei domestice este adoptarea, la iniţiativa Ministerului Afacerilor Interne, de către Rada Supremă a Ucrainei a Legii Ucrainei „Privind introducerea în Codul contravenţiilor administrative al Ucrainei a modificărilor referitoare la răspunderea pentru comiterea violenţei în familie sau neexecutarea ordinului de protecţie” (art. 1732 КУпАП), intrate în vigoare la 7 iunie 2003.

Sarcinile strategice privind eliminarea violenţei domestice asupra femeilor Problema prevenirii violenţei în familie este, indiscutabil, extrem de complicată şi include o mulţime de aspecte interdependente – sociale, juridice, economice, medicale, psihologice, politice. Pentru soluţionarea ei este necesar să se delimiteze trei direcţii de bază: 1) schimbarea opiniei în societate asupra problemei violenţei în familie astfel încât să se formeze o atitudine intolerantă faţă de acest fenomen; 2) schimbarea modului de soluţionare a problemelor de violenţă domestică, în special, a legislaţiei şi a modului în care e aplicată de organele de drept; 3) crearea unui sistem de asistenţă multilaterală a victimelor violenţei domestice.

Pentru rezolvarea acestei probleme globale, în Ucraina, la nivel statal, trebuie, mai întâi de toate, pusă în acţiune politica antidiscriminatorie faţă de femei. În acest sens se impune elaborarea unui program de stat de contracarare a violenţei gender, Rada Supremă urmând să adopte, în sfârşit Legea „Privind discriminarea gender”.

E necesar să se creeze un program naţional pentru prevenirea şi contracararea violenţei în familie şi mecanismele realizării lui. Pentru organele noastre de drept şi structurile de stat, care fac primii paşi pe calea lichidării violenţei în familie, ar putea fi utilă experienţa acumulată de alte state (mai ales, de Polonia) şi comunitatea internaţională.

Revenind la Legea adoptată de Ucraina „Pentru prevenirea violenţei în familie”, vom remarca că, pentru funcţionarea în fapt a legii, pe lângă punerea ei în aplicare, e necesar să se creeze un sistem de pregătire şi reciclare a cadrelor corespunzătoare din organele de drept. Căci intenţiile bune, întruchipate în legi perfecte, pot fi anihilate, dacă aceste legi nu se îndeplinesc. Principalele eforturi în instruirea colaboratorilor organelor de drept şi a reprezentanţilor altor structuri de stat trebuie să fie orientate spre:

- căutarea modelelor eficace şi sigure de intervenţie a lucrătorilor miliţiei în cazul

parvenirii semnalizărilor privind violenţa în familie; - căpătarea cunoştinţelor şi deprinderilor necesare acestui gen de activitate atât de către

30

colaboratorii miliţiei, cât şi de organizaţiile şi departamentele interesate. Aici este necesar să se ia în consideraţie experienţa pozitivă acumulată în timpul instruirii prin training a colaboratorilor organelor de drept şi a altor funcţionari de stat. Trainingurile ca formă progresivă de instruire anume în problema respectivă le oferă participanţilor la ele următoarele oportunităţi:

cunoaştere (sporeşte nivelul de informare în problema violenţei domestice); atitudini (creează atitudini, care contribuie la iniţierea muncii generale pentru

eliminarea violenţei în familie); deprinderi (dezvoltă potenţialul individual de muncă în condiţii noi şi cu un nou mod de

abordare a problemei violenţei în familie); comportament profesional (o nouă atitudine, responsabilă, faţă de exercitarea

atribuţiilor profesionale de apărare a onoarei şi demnităţii omului).

Pentru o aplicare mai eficientă de către lucrătorii afacerilor interne a Legii Ucrainei „Pentru prevenirea violenţei în familie” este necesar de asemenea:

să se investigheze, în comun cu lucrătorii ştiinţifici, problema infracţionalităţii de drept comun în scopul determinării căilor de eliminare a acestui fenomen negativ şi implementării metodelor contemporane de prevenţie;

să se introducă un nou sistem de rapoarte statistice referitoare nemijlocit la violenţa în familie;

^ să se stabilească o conlucrare cu autorităţile responsabile în mod special cu problemele prevenirii violenţei în familie, organizării centrelor de criză pentru victimele violenţei şi creării condiţ iilor necesare acordării asistenţei multilaterale.

Totodată, se impune operarea unor modificări principiale în Lege, deoarece pe unele poziţii ea chiar agravează situaţia victimelor violenţei domestice, reducând posibilitatea de a obţine protecţie de la organele de drept. În primul rând, aceasta se referă la cercul de chestiuni legate de aşa-zisul „comportament victimizator al potenţialei victime faţă de violenţa în familie”, adică comportamentul „care provoacă violenţa în familie”. Art. 6 şi 11 ale Legii „Pentru prevenirea violenţei în familie” îl obligă pe sectorist sau lucrătorul miliţiei criminaliste pentru problemele minorilor să avizeze oficial victima potenţială „privind inadmisibilitatea comportamentului victimizator”, astfel răspunderea pentru comiterea violenţei fiind transferată asupra victimei. Abordând astfel problema, noţiunile criminologiei, în special, ale victimologiei sânt transferate în domeniul dreptului, lucru absolut inadmisibil! Este necesar să se excludă din Prevederile generale definiţia de comportament victimizator, din Articolul 6 cuvintele „şi despre inadmisibilitatea comportamentului victimizator”, iar Articolul 11 să se excludă în întregime.

Trebuie să ţinem cont de faptul că numărul de cazuri de violenţă domestică nu se va micşora, dacă legea se va limita doar la pedepsirea agresorilor familiali. Situaţia poate fi ameliorată prin pedepsirea alternativă a agresorilor. Înlocuirea pedepsei cu participarea obligatorie la programele de reabilitare va permite frânarea procesului de criminalizare a bărbaţilor-agresori familiali, va spori eficienţa combaterii violenţei în familie, va micşora numărul de recidive. Evaluarea rezultativităţii acestor programe a demonstrat că printre bărbaţii care au urmat un curs de reabilitare socială, nivelul de recidive ale comportamentului violent a scăzut simţitor. Cu toate acestea, prevenirea violenţei domestice asupra femeilor e posibilă numai schimbând statutul femeii în Ucraina, când bărbatul o va considera ca fiindu-i egală, când societatea nu va face presiuni asupra bărbaţilor, îndemnându-i spre control şi dictat în familie. În plus, e foarte important ca înşişi bărbaţii, consolidându-se, să se pronunţe

31

împotriva manifestărilor de violenţă faţă de femei, creând în acest sens diverse asociaţii ale bărbaţilor care susţin ideile nonviolenţei şi prevenirii violenţei domestice asupra femeilor, protestând împotriva comportamentului agresiv şi practicii discriminatorii faţă de femei. Anume această activitate este desfăşurată de reţeaua de organizaţii obşteşti din Ucraina „Bărbaţii împotriva violenţei gender”. Pentru realizarea în practică a prevederilor Legii Ucrainei „Pentru prevenirea violenţei în familie” este necesară conlucrarea strânsă dintre populaţie şi miliţie. Un ajutor considerabil în această sferă ar putea să acorde organizaţiile obşteşti, devenind intermediare între populaţie şi organele de drept.

În plus, e necesară implicarea activă a organizaţiilor obşteşti de femei pentru lobbysmul intereselor populaţiei feminine a ţării şi apărarea drepturilor femeilor la libertate de violenţă. În acest scop e foarte important a apela la experienţa pozitivă a ONF cu o practică eficientă în contracararea violenţei în familie. Organizaţiile de femei din Ucraina au creat o mulţime de telefoane de încredere, acordând diversă asistenţă psihologică, juridică şi socială victimelor violenţei în familie şi femeilor din grupurile de risc, au organizat aziluri pentru femeile victime etc. Mişcarea feminină în Ucraina ia amploare, dezvoltându-se tot mai mult, dar se resimte necesitatea unei susţineri din partea statului şi a conlucrării cu toate sectoarele interesate.

E necesar să se lărgească posibilităţ ile organelor de drept privind acordarea de asistenţă victimelor violenţei în familie şi să se acorde ajutor altor organe şi organizaţii de stat în ceea ce priveşte introducerea unor tipuri de servicii. Pentru aceasta, specialiştii diferitor instituţii şi organe de stat, implicate în realizarea Legii „Pentru prevenirea violenţei în familie” trebuie să urmeze o pregătire specială în problemele violenţei în familie.

Principalele metode de influenţare a opiniei publice sânt: desfăşurarea campaniilor de informare – conferinţelor, meselor rotunde împotriva violenţei în familie; implementarea programelor de instruire privind problemele gender în şcoli, universităţi, întreprinderi. Sporirea nivelul de informare a populaţiei Ucrainei în problema violenţei domestice e posibilă prin colaborarea structurilor statale şi nestatale cu mass-media, care să difuzeze o statistică veridică şi o informaţie prezentată corect. Important e să schimbăm atitudinea cetăţenilor faţă de problema violenţei în familie prin intermediul mijloacelor de informare în masă, care trebuie să înceteze a mai multiplica mituri şi stereotipuri periculoase despre violenţa în familie şi să înceapă munca de educaţie în acest sens.

E necesar nu numai să informăm opinia publică despre faptele şi cauzele violenţei domestice, dar şi să îndemnăm populaţia de a participa la eliminarea acestui fenomen.

E de dorit ca problema violenţei în familie să fie în centrul atenţiei politicienilor, activiştilor religioşi şi politicienilor cu renume – tuturor celor care au posibilitatea reală de a lua măsuri pentru soluţionarea problemei şi de a influenţa opinia publică.

E necesar să se creeze o reţea de instituţii care ar acorda asistenţă psihologică victimelor violenţei domestice: mai întâi de toate, centre de criză pentru femei şi centre de asistenţă socială a familiei.

32

E foarte important să se creeze aziluri pentru femeile maltratate şi o reţea de telefoane de încredere.

E necesară o nouă politică socială de stat, orientată spre promovarea stabilităţii şi securităţii familiei, acordarea de ajutor membrilor familiei în soluţionarea situaţiilor dificile de viaţă. Totodată, e necesară implicarea reală a opiniei publice prin intermediul organizaţiilor neguvernamentale pentru deservirea socială a populaţiei.

Concluzii Violenţa în familie nu e un caz, o manifestare accidentală a comportamentului violent al bărbatului agresiv şi nu e pur şi simplu un obicei perimat. Nu! Trebuie să se conştientizeze clar că violenţa domestică şi ameninţarea cu agresarea este un mecanism de realizare a puterii şi controlului pentru a lipsi femeia de libertate şi posibilitatea autorealizării. Şi, deşi există o mulţime de cauze care pot generează violenţa domestică asupra femeilor şi o înlesneşte, temelia ei o constituie întotdeauna inegalitatea femeii în societate. De aceea, investigarea fenomenului violenţei în familie şi căutarea căilor de ieşire din impas poate fi făcută numai în contextul discriminării generale a femeilor în lume, unde violenţa domestică este doar una din manifestările generale ale violenţei generale împotriva femeilor. Studiind problema, s-a constatat o legătură strînsă dintre violenţa în familiile ucrainene şi inegalitatea şi discriminarea femeilor în societate în ansamblu. Dreptul la libertate de violenţă este unul din drepturile fundamentale ale omului. Violenţa asupra femeilor ucrainene în casele lor este o încălcare a dreptului fundamental la securitatea omului, garantat prin Declaraţia universală a drepturilor omului; precum şi o încălcare a dreptului şi libertăţii de torturi, tratamente crude, inumane şi degradante, garantată prin Pactul internaţional pentru drepturile civile şi politice; în fine, o încălcare a drepturilor cetăţenelor Ucrainei, garantate prin Constituţia ţării.

Fiecare femeie din ţara noastră are dreptul la o viaţă liberă de frică şi violenţă!

Violenţa asupra femeilor este incompatibilă cu principiile statului democratic de drept, bazat pe spiritul şi litera legii. Anume statul trebuie (în conformitate cu actele juridice naţionale şi internaţionale ratificate) să asigure dreptul femeii la libertate de violenţă.

Instruirea prin training a specialiştilor şi publicului larg este o modalitate destul de rapidă şi eficientă de a obţine schimbări pozitive în această privinţă. În această ediţie sânt descrise detaliat particularităţile acestei forme de instruire. Sperăm că aceasta ne va ajuta să edificăm în ţara noastră o societate cu adevărat umană, care va ocroti drepturile omului indiferent de sexul lui şi statutul matrimonial.

VIOLENŢA ASUPRA FEMEILOR ESTE INCOMPATIBILĂ CU PRINCIPIILE STATULUI DEMOCRATIC, ÎN CARE GUVERNEAZĂ SUPREMAŢIA JUSTIŢIEI, SPIRITUL ŞI LITERA LEGII

33

DESCRIEREA EXERCIŢIILOR

Exerciţiul "Cunoştinţă" Scopul exerciţiului: - Facerea cunoştinţei dintre cei prezenţi printr-o modalitate nestandard. - Ridicarea autoaprecierii participanţilor şi participantelor. - Crearea unei atmosfere degajate de comunicare şi formarea grupului. Timpul executării - 15-20 min

Cerc Sarcină: - Să facem cunoştinţă. Numiţi-vă şi povestiţi pe scurt despre succesul dv. profesional. - Cineva va începe primul/prima, iar în continuare vom vorbi pe rând.

Discuţ ie succintă: - De ce am făcut cunoştinţă într-o manieră atât de netipică? Cum credeţi, de ce a fost

necesar acest lucru?

Bilanţ: Aşadar, am făcut cunoştinţă. Prezentările au fost făcute neobişnuit. Astfel de exerciţiu din cadrul trainingul se numeşte „spărgător de gheaţă”: el parcă sparge răceala înstrăinării dintre oameni, creează o atmosferă degajată. Doar noi vom fi împreună pe parcursul unei anumite perioade de timp, ne vom percepe ca o echipă unică, care s-a adunat pentru soluţionarea unor probleme complicate ale vieţii noastre.

Sfaturi ş i sugesti i metodice: Acest exerciţiu presupune şi o altă variantă de facere a cunoştinţei. De exemplu, în perechi se pot lua interviuri unul de altul, iar apoi să-şi prezinte succint interlocutorul/interlocutoarea. La discutarea acestei variante de cunoştinţă e indicat să se adreseze următoarele întrebări:

- Ce simţeaţi când povesteaţi despre sine? - Ce e mai uşor, să povesteşti despre sine ori să auzi despre alţii? - E uşor oare să îndeplineşti această sarcină – să vorbeşti despre propriile calităţi pozitive?

Exerciţiul "Aşteptările noastre" Scopul exerciţiului: - A le ajuta celor prezenţi să conştientizeze şi să verbalizeze intenţiile şi aşteptările lor de

la lecţie. - A ajuta Echipa să perceapă individualitatea grupului, pentru a pune corect accentele în

timpul executării exerciţiilor ce vor urma. - Formarea grupului, continuarea familiarizării membrilor unul cu altul. Timpul executării - 15-20 min Cerc Întrebare: - Ce cunoştinţe vă sânt necesare, ce aţi dori să aflaţi în limitele temei anunţate ca

această întrunire să fie utilă, să vă faciliteze activitatea dv. de mai departe? - Să preia benevol iniţiativa unul/una dintre voi, iar în continuare veţi răspunde pe rînd.

34

Bilanţ: Succesul sânt aşteptările noastre realizate. Ce vrem să înţelegem, ce vrem să însuşim pe parcursul trainingului, pe cât suntem motivaţi să cunoaştem problema violenţei în familie – acestea sânt condiţiile care vor determina nu numai însuşirea profundă a materialului, dar şi acţiunile noastre ulterioare în direcţia eliminării acestui rău social – violenţa domestică asupra femeilor.

Sfaturi ş i sugesti i metodice: - Exerciţiul poate fi executat în grupuri mici. - Notaţi neapărat răspunsurile grupului. La sfârşitul trainingului apelaţi la cele scrise şi, împreună cu

grupul, faceţi bilanţul: ce-aţi reuşit să realizaţi, care momente necesită explicaţie în continuare. Vă reamintim, că fiecare lecţie începe cu o Introducere (foarte succintă), după care (de asemenea la toate lecţiile) grupului i se propune să adopte Regulile de lucru şi comunicare în timpul trainingului.

- Timpul aproximativ rezervat Introducerii şi Regulilor – între 5-10 min.

DEFINIREA PROBLEMEI

Introducere generală Noţiunea de „familie”, de obicei, ni se asociază cu securitate şi protecţie, cu locul, unde poţi găsi linişte şi înţelegere. Dar, pe măsura studierii mai în de aproape, aflăm că există familii, în care oamenii, metaforic vorbind, trăiesc într-o „zonă a acţiunilor militare”. Ponderea victimelor violenţei domestice o constituie anume femeile. De aceea vom examina un fel aparte de violenţă – violenţa domestică împotriva femeii, atunci când soţia sau prietena este neprotejată de violenţa bărbatului cu care ea este sau a fost într-o relaţie permanentă. Abordările noastre în problema violenţei se bazează pe următoarele:

- Violenţa domestică împotriva femeii poartă un caracter gender, adică femeia este agresată numai pentru faptul că s-a născut femeie într-o societate, care consideră posibilă şi acceptabilă violenţa asupra femeilor.

- Violenţa domestică lezează drepturile femeii, consfinţite de Declaraţia universală a drepturilor omului, precum şi de Constituţia ţării noastre.

- Vom căuta împreună căi constructive de depăşire a problemei violenţei domestice împotriva femeilor.

Cerem să atrageţi atenţie că, pe lângă noţiunea violenţă în familie, mai folosim o altă îmbinare identică – violenţa domestică. Noţiunea de violenţă domestică este deja folosită de mai mult timp de specialişti din ţară, de aceea vom utiliza paralel ambele noţiuni.

Exerciţiul "Definirea noţiunii de „violenţă în familie” Scopul exerciţiului:

A focaliza atenţia grupului asupra problemei violenţei în familie şi a-i învăţa pe cei prezenţi să determine care cazuri şi ce fapte sânt calificate drept violenţă în familie.

A examina la o lecţie practică prevederile Constituţiei Ucrainei, care garantează realizarea în ţara noastră a dreptului omului la libertate de violenţă. Timpul executării - 20-30 min.

Introducere: Lumea este supraîncărcată de violenţă care se manifestă în diferite sfere ale activităţii umane. Ne vom axa totuşi pe violenţa interpersonală, care are loc în relaţiile dintre oameni.

35

Înainte de a examina orice problemă, este necesar s-o identificăm – să-i găsim o definiţie. Aşadar, haideţi şi-om încerca să determinăm ce subînţelegem prin noţiunea de „violenţă în familie” sau „violenţă domestică”.

Asalt de idei Sarcină: Exerciţiul se execută în cercul mare, apelându-se la tehnica asaltului de idei, când toţi membrii grupului îşi expun liber, pe rând, părerile lor. Răspunsurile nu se supun criticilor şi nu se discută, ele pot să se repete. Aşadar, întrebare: - Care fapte le calificaţi drept violenţă în familie?

Discuţ ie: - Cum poate să difere definiţia violenţei în familie în funcţie de specialitatea omului? Ce

definiţii vor da: juriştii, psihologii, lucrătorii sociali, femeia victimă? - Prin ce se explică această diferenţă în definiţii?

Bilanţ intermediar: Deci, definiţiile diferite sânt necesare pentru a le ajuta specialiştilor să înţeleagă mai bine şi să contracareze mai eficient violenţa domestică. De aceea nu e cazul să ne limităm numai la o singură definiţie, „corectă”. Identificarea problemei trebuie să fie orientată spre soluţionarea ei, trebuie să funcţioneze pentru realizarea scopului propus.

Lucrul în grup Sarcină: - Din lista faptelor violente (e vorba de notiţele făcute în timpul asaltului de idei) vom

determina semnele caracteristice ale faptelor identificate ca violenţă domestică. Discutând treaptă cu treaptă informaţia, grupul deduce cele patru semne caracteristice ale violenţei în familie: Patru semne caracteristice ale violenţei domestice: 1. Violenţa domestică întotdeauna este intenţională. Adică violenţa este premeditată cu scopul obţinerii unui anumit efect. De pildă, când şoferul accidentează întâmplător un pieton, această faptă nu este calificată ca violenţă. Bărbatul, însă, care umileşte sau supune torturilor soţia sa, face acest lucru premeditat. Încercând să-şi justifice faptele lor, agresorii familiali îşi declară bunele sale intenţii. Dar adevăratele lor intenţii sânt cu totul altele (indiferent, dacă îşi dau seama de acest lucru sau nu). 2. Esenţa violenţei domestice constă în încălcarea, mai întâi de toate, a drepturilor şi libertăţilor personale ale omului concret. Prin urmare, această faptă este calificată ca încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului. Toţi oamenii sânt liberi şi egali în demnitatea şi drepturile lor. Aceste drepturi ale omului – dreptul la securitate, viaţă, libertate etc. sânt înscrise în Declaraţia universală a drepturilor omului. Dar dacă e să vorbim despre drepturi nefundamental, în termeni cotidieni, atunci avem noi oare dreptul de a-i refuza omului îndeplinirea cerinţei lui? A face ceea ce considerăm necesar? De pildă, a pregăti mâncarea după propriul gust? A pune pe noi o haină care ne place? A merge acolo, unde dorim? A face de sine stătător o alegere? Avem acest drept! Eu am acest drept! 3. Violenţa înseamnă încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului, care face imposibilă autoapărarea lui/ei. Adică această faptă se caracterizează prin asimetrie, când o parte beneficiază de superioritate asupra alteia. Este cel mai diagnosticabil element în determinarea violenţei! Când există superioritate: fizică, materială, intelectuală (cum ar fi, a părinţilor faţă de copii), emoţională – şi aceasta este folosită împotriva altui membru al familiei – ea poate fi calificată deja drept violenţă domestică, care conduce la aservirea omului, când omul nimereşte într-o capcană, devine executorul/executoarea unei voinţe străine, unor reguli străine.

36

4. Această faptă cauzează un anumit prejudiciu. Prejudiciul cauzat de violenţa domestică poate fi material, fizic sau psihic. Dar, dacă leziunile fizice sânt vizibile, dauna psihologică, în schimb, mai greu poate fi depistată. Cum să demonstrezi că soţia agresorului are probleme cu psihicul? Că copilul a suferit o traumă emoţională? În acest caz, pentru constatarea faptului violenţei domestice este necesar să apelăm la semnele menţionate anterior (acţiune premeditată, prezenţa priorităţilor, încălcarea drepturilor şi libertăţilor), şi dacă ele sânt prezente, atunci există şi violenţă. Bilanţ intermediar: Făcând bilanţul discuţiei noastre, putem spune că violenţa în familie este o faptă care se produce în familie şi se comite cu intenţia de a cauza daune altei persoane. Dar, pentru a determina dacă e vorba de violenţă domestică, trebuie să găsim toate cele patru semne ale acestei fapte.

Discuţ ie: Cei prezenţi primesc câte un exemplar al Legii Ucrainei „Pentru prevenirea violenţei în familie” şi citesc definiţiile acestor noţiuni. Violenţa în familie înseamnă orice acţiuni premeditate de ordin fizic, sexual, psihologic sau economic al unui membru al familiei faţă de alt membru al familiei, dacă aceste acţiuni încalcă drepturile şi libertăţile constituţionale ale membrului familiei ca om şi cetăţean şi cauzează prejudiciu moral, prejudiciu sănătăţii lui fizice şi psihice. Acţiunile premeditate cu caracter fizic şi sexual sânt considerate elemente constitutive ale infracţiunilor criminale corespunzătoare. Prevenirea violenţei în familie este un sistem de măsuri sociale şi speciale, orientate spre eliminarea cauzelor şi condiţiilor care favorizează comiterea violenţei în familie; încetarea violenţei domestice care se pregăteşte sau deja a început; tragerea la răspundere a persoanelor culpabile de săvârşirea violenţei în familie, precum şi reabilitarea medico-socială a victimelor violenţei în familie. Ameninţarea reală a săvârşirii violenţei în familie înseamnă ameninţarea cu săvârşirea de către un membru al familiei faţă de alt membru al familiei a unor acţiuni premeditate, adică a violenţei fizice, dacă există temeiuri reale de o posibilă aplicare a acesteia.

Lucrul în minigrupuri: Fiecare minigrup primeşte material distributiv despre un caz de violenţă (acesta poate fi un articol de ziar sau descrierea unui eveniment concret, unde e vorba de agresarea femeii de către bărbat), precum şi articolele corespunzătoare ale Constituţiei Ucrainei: Articolele Constituţiei Ucrainei: Articolul 3. Omul, viaţa şi sănătatea lui, onoarea şi demnitatea, inviolabilitatea şi securitatea se consideră în Ucraina cea mai înaltă valoare socială. Drepturile şi libertăţile omului şi garanţiile lor determină conţinutul şi direcţia activităţii statului. Statul răspunde în faţa omului pentru activitatea sa. Confirmarea şi asigurarea drepturilor şi libertăţilor omului este principala îndatorire a statului. Articolul 21. Toţi oamenii sânt liberi şi egali în demnitatea şi drepturile sale. Drepturile şi libertăţile omului sânt inalienabile şi intangibile. Articolul 24. Cetăţenii au drepturi şi libertăţi constituţionale egale şi sânt egali în faţa legii. Nu pot fi privilegii sau restricţii după semne de rasă, culoare, convingeri politice, religioase etc., sex, origine etnică sau socială, avere, reşedinţă, limbă sau alte semne. Egalitatea drepturilor femeii şi bărbatului se asigură, acordându-li-se femeilor posibilităţi egale cu ale bărbaţilor în viaţa social-politică şi culturală, în obţinerea studiilor şi pregătirii profesionale, în muncă şi în recompensa pentru ea.

37

Articolul 28. Fiecare are dreptul să i se respecte demnitatea. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Articolul 29. Fiecare om are dreptul la libertate şi la inviolabilitatea personală. Articolul 51. Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită de bărbat şi femeie. Fiecare dintre soţi are drepturi şi îndatoriri egale în căsătorie şi familie. Articolul 55. Drepturile şi libertăţile omului şi cetăţeanului sânt ocrotite de justiţie. Articolul 59. Fiecare are dreptul la asistenţă juridică.

Grupurilor li se propune să determine care articole ale Constituţiei Ucrainei pot fi puse în aplicare în cazul de violenţă, descris în materialul distributiv.

Discuţie Întrebări: - Ce drepturi constituţionale ale femeii au fost afectate în cazul nostru concret? Statul trebuie

să poarte răspundere în acest caz? - Aţi găsit oare articolele Constituţiei Ucrainei, unde este indicat că dreptul la apărare de

violenţă li se acordă doar femeilor celibatare? Există oare asemenea prevedere? Care pături ale populaţiei sânt apărate de Constituţia Ucrainei şi Legea „Pentru prevenirea violenţei în familie”?

- Dacă Constituţia şi Legea adoptată apără drepturile tuturor cetăţenilor şi cetăţenelor ţării noastre, de ce atunci articolele examinate de noi ale Constituţiei nu se îndeplinesc şi femeia căsătorită nu a fost apărată real prin lege de abuz din partea partenerului ei?

Bilanţ: Violenţa domestică, la fel ca oricare alt fel de violenţă, constituie o încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului. În cazurile examinate de noi au fost încălcate drepturile femeii, consfinţite prin Constituţia Ucrainei, pe care trebuie să le ocrotească Legea „Pentru prevenirea violenţei în familie”. Până mai adineauri majoritatea ţărilor considera abuzarea soţiei de către soţ o chestiune „privată”, comisă de persoane nepublice, pentru comportamentul cărora statul nu poartă răspundere. Ucraina a făcut un pas important, adoptând Legea Ucrainei „Pentru prevenirea violenţei în familie”. Dacă femeia căsătorită este cetăţeană cu drepturi egale în ţara sa, atunci nu e clar de ce în cazul când e agresată de partener nu beneficiază de apărare suficientă? Sfaturi ş i sugesti i metodice:

În timpul discuţiei nu e cazul să atrageţi atenţia la eventuale afirmaţii incorecte ale vreunuia dintre cei prezenţi ori să faceţi explicaţii detaliate. Scopul discuţiei e să determinaţi grupul să reflecteze asupra unor lucruri evidente. În plus, răspunsurile celor prezenţi îi va ajuta Echipei să afle opiniile membrilor grupului referitoare la violenţa în familie.

Exerciţiul "Particularităţile şi tipologia violenţei în familie" Scopul exerciţiului:

• Conştientizarea de către grup a faptului că violenţa în familie este o crimă. • Identificarea particularităţilor violenţei în familie, precum şi a tipurilor şi felurilor ei.

Timpul executării - 25-30 min Discuţie Întrebare adresată grupului: - Sunteţi de acord cu fraza: „Situaţia în familie reflectă situaţia în ţară”? - Pe cât de frecvent se întâlneşte violenţa în societatea noastră? - Ce atitudine adoptă societatea şi organele de drept faţă de problema violenţei?

38

- Violenţa în familie îşi are particularităţile sale? Dacă da, atunci care sânt ele? Părerile grupului pot fi comentate şi completate, folosind următoarea informaţie: Violenţa în familie are particularităţile sale:

Nu este o faptă unică. Este un proces ce constă din cicluri de violenţă şi este menţinut prin continuarea relaţiilor dintre victimă şi agresor.

Dacă violenţa s-a manifestat o dată în familie, ia numaidecât va fi reluată. Violenţa întotdeauna are loc pe parcursul unui interval lung de timp şi are o tendinţă de creştere. Este o violenţă între persoanele care, de regulă, sânt dependente una de alta. De cele mai multe ori, violenţa

domestică este trecută sub tăcere şi este tăinuită de ambele părţi de cei din jur. Din punctul de vedere al agresorului, ea este o modalitate eficientă, rapidă, cu consumuri minime, de obţinere

a unui scop anumit. Alte metode, nonviolente, necesită eforturi mari. Omul nu se va dezice de ceea ce produce un efect, dacă nu i se va oferi o alternativă. Dacă agresorul nu va însuşi o altă modalitate eficientă de comunicare cu oamenii apropiaţi, atunci el va continua să-i agreseze.

Reacţia, atât a societăţii, cât şi a miliţiei, la cazurile de violenţă domestică adesea este neadecvată şi chiar duşmănoasă faţă de femeia victimă, iar sancţiunile penale pentru agresorii domestici sânt mai blînde în raport cu sancţiunile pentru încălcări similare, comise împotriva unor persoane străine.

Lucrul în grup Sarcină: - Haideţi să determinăm tipurile de violenţă în familie în dependenţă de persoanele

participante la ea. Adică cine împotriva cui comite violenţă în familie?

Grupul trebuie ajutat să deducă cinci tipuri de violenţă în familie: 1. BĂRBAT FEMEIE 92-97% acte de violenţă asupra femeilor sânt săvârşite de bărbaţi. De ce se întâmplă astfel? Nu pentru că bărbaţii sânt mai răi de la natură, ci pentru că vieţuiesc într-un sistem, unde au superioritate: un sistem al dominaţiei, puterii, banilor. Întreţinerea familiei de către bărbat atrage dependenţa femeii, fiindcă munca casnică: îngrijirea copilului, îngrijirea casei etc. nu este considerată de societate drept o muncă. 2. PĂRINŢI COPII Bărbaţii şi femeile comit acte de violenţă asupra copiilor în aceeaşi măsură. Copilul este supus riscului de a deveni victima violenţei domestice într-o măsură mai mare, deoarece el nu poate să se apere. Femeile sânt abuzate de bărbaţii agresori, iar copiii sânt abuzaţi atât de bărbaţi, cât şi de femeile victime ale violenţei domestice. Astfel se creează un lanţ îngrozitor al violenţei. Acest lucru trebuie explicat femeilor victime, astfel ele încetează în majoritatea cazurilor abuzarea propriilor copii. 3. COPII ADULŢI PĂRINŢI Rădăcinile acestei violenţe de cele mai multe ori (însă nu întotdeauna) pornesc de la cele expuse anterior: adeseori aceştia sânt copiii care au crescut deja şi le recuperează părinţilor violenţa, care a fost săvârşită împotriva lor în copilărie. 4. COPII MAI MARI "> COPII MAI MICI Este o reflectare a situaţiei tata-mama. Copiii mai mari au intuit efectul puterii. Ei consideră că puterea de care dispun, propriile priorităţi trebuie utilizate. 5. UN MEMBRU AL FAMILIEI ALT MEMBRU AL FAMILIEI Este un fel de violenţă al unor membri ai familiei asupra altora. La ea participă soacrele, nurorile, ginerii, bunicile, bunicii, unchii, mătuşile, copiii etc. Violenţa este îndreptată împotriva celor mai slabi şi lipsiţi de apărare: oameni în etate sau copii; oameni cu capacităţi fizice şi psihice reduse; oameni dependenţi de alţii.

Lucrul în minigrupuri: Fiecare minigrup (au fost create cinci) discută unul din cele cinci tipuri de bază ale violenţei domestice după schema: - Ce cazuri concrete de acest tip de violenţă în familie cunoaşteţi, auzite sau aflate din

mass-media, şi de ce v-au şocat atât de mult?

39

- Discutând aceste cazuri, determinaţi în fiecare din ele toate cele patru semne ale violenţei domestice.

- Discutând acţiunile de violenţă, determinaţi în ce tipuri pot fi împărţite. Ajutaţi grupul să determine tipurile de violenţă: economică, sexuală, fizică, psihologică/emoţională, verbală.

Discuţie: Întrebare adresată celor prezenţi după fiecare intervenţie din partea minigrupului. - De ce se întâmplă astfel de tip de abuzuri?

Lucrul în grup: Daţi citirii tipurile de violenţă domestică, determinate de minigrupuri. Discutaţi, în comun cu cei prezenţi, care acţiuni violente ar mai putea fi raportate la fiecare dintre cele patru tipuri de violenţă în familie: economică, sexuală, fizică, psihologică/emoţională, verbală. Citiţi, împreună cu grupul, definiţiile tipurilor de violenţă adoptate în Lege: Violenţa fizică în familie – cauzarea premeditată de către un membru al familiei unui alt membru al familiei unor lovituri, leziuni corporale, în urma cărora ar putea surveni sau a survenit moartea victimei, dereglarea sănătăţii fizice sau psihice, prejudicierea onoarei şi demnităţii acestuia/acesteia. Violenţa sexuală în familie – atentatele ilegale ale unui membru al familiei asupra inviolabilităţii de sex (sexuale) a altui membru al familiei, precum şi acţiunile cu caracter sexual faţă de membrul minor al familiei. Violenţa fizică în familie – violenţa legată de acţiunea unui membru al familiei asupra psihicului altui membru al familiei prin insulte verbale sau ameninţări, persecutări, intimidări, ce cauzează premeditat o daună sănătăţii lui psihice. Violenţa economică în familie – lipsirea premeditată a unui membru al familiei de către alt membru al familiei de locuinţă, hrană, îmbrăcăminte, de alte bunuri, asupra cărora victima are dreptul conform legii, ce poate conduce la moartea ei, provoca dereglarea sănătăţii fizice sau psihice.

Întrebare: - Ce ne oferă împărţirea noţiunii de violenţă în familie în tipuri şi feluri? La ce ne-ar

folosi? - Cum ar putea aceste cunoştinţe să ne ajute a elimina violenţa domestică?

Bilanţ: Aşadar, am determinat şi am structurat acţiunile care constituie manifestări ale violenţei în familie. E clar că acest lucru nu e posibil întotdeauna: căci uneori e dificil să raportezi unele acţiuni la un fel anume de violenţă domestică. Cu toate acestea, acţiunile violente în timpul agresiunilor în familie necesită clasificare, deoarece indicarea directă a acestor fapte ne va ajuta să depăşim tradiţiile violente faţă de femeie şi copil, neconsiderate o încălcare a drepturilor omului.

INVESTIGAREA PROBLEMEI

Exerciţiul „Izvoarele violenţei în familie” Scopul exerciţiului:

A discuta izvoarele violenţei în familie asupra femeilor. A examina detaliat izvoarele gender ale violenţei în familie asupra femeii şi a ajuta grupul să înţeleagă de ce victime ale violenţei domestice devin, cu preponderenţă, persoanele de sex feminin.

Timpul executării - 40-50 min.

40

Lucrul în perechi Sarcină: - Ce generează şi susţine violenţa în familie? De ce ea există? Răspunsurile înscrise unul dintre cei doi le fixează în locul respectiv al schemei „Aisberg”:

Aisberg: izvoarele violenţei în familie Partea vizibilă:

1. Scandaluri în familie. Incapacitatea de a soluţiona conflictele pe cale paşnică.

Sărăcia, alcoolul, drogurile.

Partea invizibilă: 2. Dezacordul cu faptul că alt om este diferit de el

şi are dreptul la viaţă personală şi la greşeli. Obiceiul de a aplica forţa pentru obţinerea rezultatului.

3. Trecerea sub tăcere a problemei existente în familie şi a violenţei domestice.

Temă tabu pentru societate.

4. Neprotejarea socială şi juridică a victimelor violenţei domestice.

5. Starea victimei, autoapreciere joasă. Tendinţa agresorului de a se autoafirma din contul victimei.

6. Inegalitatea sexelor, inclusiv cea economică.

Părerea principală şi deliberativă a bărbatului în familie.

7. Structura ierarhică a relaţiilor în societate. Discuţie Întrebare: - De ce am numit această schemă „Aisberg”? - Ne prezintă oare exhaustiv problema violenţei în familie numai partea vizibilă a

aisbergului – neînţelegerile şi conflictele din familie? Dacă-i vom învăţa pe oameni să rezolve conflictele pe cale paşnică, va soluţiona oare aceasta problema violenţei domestice?

- Fireşte, problema violenţei în familie o acutizează alcoolul, drogurile, precum şi stresurile, generate de sărăcie şi alte cauze. Dar oare numai alcoolicii sânt agresori familiali? Credeţi că numai în familiile sărace există problema violenţei domestice?

- Ce înţelegeţi prin părţile invizibile ale aisbergului? Pe cât ele sânt importante? - Ce stă la temelia violenţei în familie asupra femeii? Bilanţ intermediar: Aşadar, discutând asupra cauzelor violenţei în familie, putem observa că această problemă este generată de mai multe cauze. Le-am numit pe cele de bază, dar există şi cauze individuale în fiecare caz concret. Pentru a-l ajuta pe omul concret, este necesară găsirea şi eliminarea cauzelor individuale. Dar… Nu întâmplător am structurat cauzele sub formă de „Aisberg”. Şi persoanele străine, şi cele implicate în situaţia de violenţă în familie atrag mai multă atenţie la partea vizibilă a „Aisbergului”: certuri în familie, conflicte (adesea sub influenţa alcoolului sau din cauza lipsei banilor). Dar dacă i-am trata pe oameni de alcoolism, i-am trata oare de violenţă? E cert că dependenţa alcoolică sau problemele economice sporesc incidenţa violenţei domestice, dar ele nu sânt cauzele principale. Nu putem examina doar o singură cauză, pentru că, bazându-ne numai pe un factor favorizant al agresării femeilor, este imposibil să elaborăm o strategie eficientă de contracarare. Există o sumedenie de cauze, adesea nu numai una singură, ci un complex de cauze. Am încercat împreună să delimităm principalele cauze.

41

E clar că la baza violenţei se află starea societăţii în care trăim, unde există inegalitate şi ierarhie: există şefi/şefe şi subalterni, bogaţi şi săraci, puternici şi slabi, adulţi şi copii. Pornind de la această premiză, societatea consideră că cei puternici pot şi trebuie să aplice forţa, că există dreptul celui mai puternic la violenţă (în familie – împotriva copilului, femeii, persoanei în etate sau cu disabilităţi). Dreptul celui mai puternic constituie baza oricărei violenţe, dar aceasta nu prea explică de ce victime ale violenţei în familie, în mare măsură, devin femeile şi fetele. Explicaţia trebuie căutată în astfel de noţiune cum ar fi „violenţa gender, violenţa asupra femeii numai pentru faptul că ea este de sex feminin. Numai pătrunzând în esenţa violenţei, putem vorbi despre o opunere manifestărilor ei variate. Numai atunci putem vorbi despre scopul nostru – reprimarea fenomenelor violenţei din viaţa femeii.

Mini- lecţ ie «Gender şi discriminarea gender" (vezi ANEXA).

Discutarea mini- lec ţ iei: Amintiţi-vă cele patru semne caracteristice ale violenţei şi încercaţi să le aplicaţi faţă de violenţa gender: - Este oare violenţa gender o faptă intenţionată? Dacă da, atunci care e intenţia? - În această lume bărbaţii sânt cu preponderenţă mai puternici decât femeile, fiindcă aşa

e natura biologică a omului. De aceea bărbaţii au, de regulă, superioritate fizică. Dar le oferă oare această superioritate dreptul de a fi agresori? Bărbaţii au doar superioritate fizică? Ce priorităţi mai au? Au ei oare priorităţi economice şi sociale?

- Ce drepturi şi libertăţi ale femeilor sânt încălcate ca urmare a superiorităţii bărbaţilor? - Ce prejudiciu şi cui cauzează această stare de lucruri? - De ce ne este necesară informaţia despre noţiunea „gender” şi „discriminare gender”? Prin

ce ne ajută la înţelegerea problemei violenţei în familie? Pentru acordarea de ajutor victimelor violenţei domestice? Pentru realizarea unor schimbări pozitive în societate?

Bilanţ intermediar: Dacă e să examinăm problema violenţei împotriva femeii sub aspect gender, atunci devine clar că ea este agresată numai pentru faptul că este femeie, iar societatea percepe femeia ca pe o fiinţă secundară. De aceea violenţa gender poate fi înţeleasă numai în contextul relaţiilor culturale, social-economice şi politice. Poate fi înţeleasă numai atunci când vom lua în consideraţie faptul că puterea bărbaţilor o face pe femeie să fie dependentă economic şi emoţional, o transformă în proprietatea bărbatului. Anume din această cauză societatea consideră violenţa împotriva femeii ca un fenomen întru totul legal. Violenţa gender comportă forme de umilire fizică, sexuală, economică, precum şi psihologică, exercitate prin exploatare, discriminare, ameninţări şi represiuni. Violenţa gender este răspândită în toate ţările şi are loc pretutindeni – acasă, la serviciu, în stradă. Dar, cu cât e mai mare dependenţa femeii de bărbat, cu atât mai mult ea este neprotejată de acţiuni violente. De aceea violenţa în familie este considerată cel mai grav fel de violenţă gender. Or, violenţa la serviciu poate fi întreruptă, trecând la alt loc de muncă, iar violenţa din stradă poate fi momentană, accidentală. În plus, la serviciu şi în stradă femeia, de regulă, nu intră în contact emoţional apropiat cu agresorul. Spre deosebire de aceste feluri de violenţă, cea domestică durează continuu şi este exercitată de omul apropiat – soţul sau partenerul femeii de care ea depinde, cu care se află mult timp alături şi pe care-l iubeşte.

Strada nu prezintă un pericol atât de mare pentru femei, ca bucătăria şi dormitorul!

42

Discutarea informaţiei furnizate în cerc Grupului i se prezintă informaţie despre tipurile şi sferele violenţei gender asupra femeilor: Principalele tipuri de violenţă gender: 1. Violenţa fizică directă (inclusiv cu bătaie, violare – acasă, la serviciu). 2. Violenţă psihologică (inclusiv cu privarea de libertate, măritarea forţată, hărţuirea sexuală – acasă,

la serviciu). 3. Lipsirea de sursele necesare pentru menţinerea bunăstării fizice şi psihologice (inclusiv de asistenţă

medicală, hrană, studii, modalităţi materiale de existenţă). 4. Tratarea femeii ca marfă (traficul de femei, prostituţia). Sferele violenţei: I. FAMILIA Familia este locul principal al violenţei. Ea pregăteşte membrii săi pentru viaţa în societate, cultivă stereotipurile gender, divizarea gender a muncii. În familie are loc violenţa fizică, sexuală (violare, incest) şi, cel mai mult, psihologică. De violenţa psihologică sau emoţională suferă un număr enorm de femei. Adesea ea rămâne neobservată pentru cei din jur, dar poate căpăta forme mult mai groaznice şi revoltătoare decât violenţa fizică. Aceasta poate fi privarea de libertate, căsătoriile forţate, aranjate de familie fără consimţământul femeii, diverse ameninţări, insulte permanente şi neglijare. O altă formă a violenţei gender în familie este controlul direct al sexualităţii feminine: avorturi forţate sau sarcini forţate. II. COMUNITATEA/SOCIETATEA Comunitatea - un grup de oameni, uniţi printr-o apartenenţă unică comună socială, culturală, religioasă sau etnică, - joacă un rol decisiv în consolidarea structurii familiale şi a poziţiei femeii în cadrul familiei şi comunităţii. Comunitatea asigură mecanismele de susţinere a controlului bărbaţilor asupra sexualităţii, libertăţii de a se deplasa şi muncii femeilor. Ea susţine „tradiţiile” prejudiciabile şi perimate: violenţa fizică asupra femeilor (bătaia, pedeapsa fizică). Comunitatea justifică întru totul comportamentul agresorului în ceea ce priveşte controlul asupra femeii în familie şi folosirea diverselor modalităţi inadmisibile pentru menţinerea dominaţiei sale. III. STATUL Statul consfinţeşte dreptul de proprietate al bărbatului asupra femeii, asigură familia şi comunitatea cu baza juridică pentru menţinerea în continuare a unor astfel de relaţii. Statul face acest lucru prin intermediul politicii sale de drept, adoptând legi discriminatorii şi implementând o practică discriminatorie de aplicare a legilor. Statul poartă răspundere pentru toleranţa excesivă a violenţei împotriva femeilor, deoarece nu le asigură cu modalităţi adecvate de apărare contra violenţei: nu adoptă legile necesare şi nu promovează o politică adecvată în apărarea femeilor. El poartă răspundere pentru atitudinea tolerantă la nivel statal faţă de violenţa gender (adică în familie şi comunitate).

Familia, comunitatea, statul sânt acel spaţiu, în care se produc actele de violenţă asupra femeilor.

Întrebări: - Ce ne oferă înţelegerea fenomenului violenţă gender? La ce ne-ar folosi aceste

cunoştinţe? - Cum ar putea clasificarea violenţei gender în tipuri şi sfere să ne ajute în procesul

de căutare a unor strategii eficiente de combatere a violenţei asupra femeilor? - Ce legătură există între violenţa gender şi violenţa domestică asupra femeilor? - Îşi păstrează oare femeia în ţara noastră drepturile sale şi independenţa, măritându-

se, unindu-şi viaţa cu un bărbat? Ce poate să-şi permită după aceasta şi ce nu poate să-şi permită?

43

- Care e rolul femeii ca soţie? Există oare un cod nescris de reguli de care ea ar trebui să se conducă?

- Sunteţi de acord cu afirmaţia: „Violenţa în familie împotriva femeii este inadmisibilă, indiferent de faptul cum se comportă ea”? Descrieţi cea mai rea soţie. Putem aplica forţa împotriva ei? Dacă da, atunci când putem începe a bate soţia? Când are o legătură amoroasă cu altul? Când e o mamă rea?

- Spuneţi, dar când vine timpul să batem bărbatul: când şi-a găsit o amantă sau când acordă prea puţină atenţie copiilor săi?

- Va soluţiona oare problemele violenţa contra unei persoane în familie?

Bilanţ: Aşadar, vedem că anume inegalitatea sexelor, care, în primul rând, discriminează femeia, conduce la violenţa gender. Iar violenţa gender împotriva femeilor este doar un fel aparte al violenţei gender, o parte componentă a violenţei împotriva femeilor din motive gender. În întreaga lume femeile sânt agresate numai pentru că aparţin sexului feminin într-o societate, care acceptă şi legalizează discriminarea femeilor. De aceea violenţa gender este baza, temelia violenţei contra femeilor în orice sfere. Dacă nu vom dezrădăcina discriminarea gender a femeilor, atunci nu vom putea schimba nimic spre bine în situaţia existentă de violenţă domestică. Pornind de la înţelegerea noţiunii „gender”, „violenţă gender”, putem înţelege şi celelalte componente ale schemei noastre „Aisberg”: - Autoaprecierea joasă este caracteristică femeilor pentru că şi societatea o percepe, şi

femeia se autopercepe ca pe o fiinţă secundară, inferioară. Iar bărbatul comite violenţă anume pentru a-şi menţine starea lui dominantă în societate şi familie.

- Numai din cauza stereotipurilor şi tradiţiilor gender, sistemul nostru juridic şi social, statul şi societatea nu oferă ajutorul şi asistenţa necesară victimelor, nu oferă femeilor o protecţie suficientă.

- Stereotipurile gender ale conştiinţei de masă fac ca problema violenţei împotriva femeilor (inclusiv domestice) să fie abordată foarte rar în mijloacele mass-media. Anume stereotipurile gender susţin incapacitatea şi nedorinţa mijloacelor mass-media de a reflecta veridic problema violenţei domestice, din cauza lor există tendinţa de a prezenta femeia ca obiect al utilizării, ca obiect sexual.

- În fine, prin intermediul stereotipurilor educaţiei gender, oamenii devin incapabili de a comunica eficient unul cu altul, nu înţeleg şi nu doresc să-i înţeleagă pe cei din jur.

Sfaturi ş i sugesti i metodice:

Schema „Aisberg: izvoarele violenţei domestice” se va scrie ori se va desena din timp pe o coală de hârtie. Pentru executarea exerciţiului este necesar să se distribuie celor prezenţi foi mici. Ca să le putem încleia pe schemă, este necesar să se treacă pe verso cu clei-creion (ori să le fixăm cu scotch, sau cu stixuri). La încheierea exerciţiului, schema „Aisberg” se va agăţa la un loc vizibil în încăperea de lucru şi se va apela la ea pe parcursul trainingului. Acest exerciţiu poate fi divizat în două, mini-lecţia „Ce înseamnă gender şi discriminare gender” şi discutarea ei derulându-se ca exerciţii aparte.

44

ANEXĂ: Gender şi discriminare gender Timpul ţinerii mini-lecţiei – între 15 – 20 min. Cuvintele-cheie, asupra cărora ar trebui să punem accentul, să-i atenţionăm pe cei prezenţi, sânt evidenţiate în text prin caractere grase ori sânt subliniate. Adresarea sau întrebarea adresată către grup sânt evidenţiate în text prin cursiv. Întrebările sânt puse pe parcursul lecţiei pentru a evita monotonia, precum şi pentru a realiza legătura inversă cu grupul. Adesea acestea sânt întrebări retorice care nu cer un răspuns. Asemenea tehnici sânt utilizate pentru a face o pauză logică în derularea lecţiei, pentru a mobiliza grupul. Atenţie! Reduceţi timpul pentru răspunsuri la întrebări. Nu permiteţi în timpul lecţiei să vă antrenaţi personal sau grupul în discuţii inutile.

Omul nu alege, cine ar vrea să se nască: bărbat sau femeie. Dar, din păcate, anume apartenenţa de sex începe să determine toată viaţa lui sau ei de mai departe. Încă din copilărie copiii nu numai că sânt îmbrăcaţi diferit – reieşind din faptul dacă e băiat sau fetiţă, dar şi trataţi în mod diferit, stabilindu-se diferite reguli de comportament. Ce-i spunem băiatului, dar fetiţei? „I-aţi revanşa, doar eşti băiat” (posibil anume prin aceste cuvinte e pusă temelia viitorului comportament agresiv), „Nu plânge, nu eşti o fetiţă” (cum după aceste cuvinte băiatul o va trata pe fetiţă? Ca pe-o plângăreaţă, o fiinţă inferioară lui?) „Fii îngrijită, nu te murdări, doar eşti fetiţă” (dar băieţii, ei nu trebuie să fie îngrijiţi şi curaţi?). „Comportă-te mai liniştit, fii mai modestă, doar eşti fetiţă” (dar dacă această fetiţă e îndrăzneaţă şi are iniţiativă? E un lucru rău?) Ce le mai spunem copiilor? Astfel, şi anturajul le altoieşte copiilor diferite modele de comportament. Aceste reguli diferite, în funcţie de sex, mai apoi sânt transmise şi susţinute de toate organizaţiile publice: începând de la grădiniţa de copii, şcoală, armată până la diferite instituţii de stat. Un anumit rol în acest proces îl joacă cultura: cărţile, filmele, presa, televiziunea. Astfel, treptat se formează rolurile stereotipe ale bărbatului şi femeii, considerate atât de societate, cât şi de purtătorii lor înnăscute, inerente bărbaţilor şi femeilor de la naştere. În realitate, noi moştenim doar sexul şi diferenţa de sex. Prin sex biologic (engl. sex) se subînţeleg particularităţile anatomice şi fiziologice ale omului: caractere sexuale externe, funcţia reproductivă: capacitatea de fecundare şi de procreare. Diferenţa de sex între bărbat şi femeie este evidentă. Să zicem, bărbaţii nu pot naşte un copil, dar ei, de regulă, sânt mai înalţi şi mai puternici. Femeia, spre deosebire de bărbat poartă în pântecul său copilul şi îl alăptează. Dar, pe lângă sexul biologic, mai poate fi delimitat şi aşa-numitul gen social – gender. Termenul „gender” (gender în engl. înseamnă „gen”) înseamnă sexul ca noţiune şi fenomen social. Bărbatul şi femeia sânt un produs cultural al societăţii, de aceea sentimentul apartenenţei la un anumit gender se educă întreaga viaţă, pe parcursul căreia el sau ea stabilesc normative comportamentale, care îi vor caracteriza ca bărbat sau femeie. Aceste roluri de gen social (gender) li se impun bărbatului şi femeii prin îmbrăcăminte şi comportament (încă de mici copiii au îmbrăcăminte, jucării diferite, mai apoi – obligaţii diferite în familie); prin formarea unor calităţi psihologice diferite (familia şi şcoala dezvoltă unele calităţi, atenuându-le pe altele în dependenţă de faptul dacă e băiat sau fată); prin dezvoltarea capacităţilor tinerelor şi tinerilor în anumite direcţii; prin orientarea bărbaţilor şi femeilor spre profesarea diferitor genuri de activitate etc. Astfel apare noţiunea de rol gender tradiţional masculin şi feminin. Cum dar să înţelegem, când e vorba de diferenţe gender între oameni, şi când e vorba de diferenţe de sex? Sexul biologic şi funcţiile lui nu se schimbă în categoriile „timp-spaţiu”, pe când gender şi atitudinile, pe care le formează, se modifică. Şi două mii de ani în urmă femeile năşteau copii şi-i alăptau; şi în Japonia, în Ucraina sau America - peste tot bărbatul rămâne bărbat cu toate caracterele şi funcţiile lui fiziologice. Acestea sânt diferenţele de sex dintre oameni.

45

Acum un veac unii savanţii discutau la modul cel mai serios, dacă femeile sânt capabile sau nu să studieze matematica şi au ajuns la concluzia că studiile superioare nu-i vor da femeii posibilitatea de a procrea. Iar astăzi constatăm că majoritatea persoanelor cu studii superioare sânt femeile. După cum vedeţi, nu s-a întâmplat nimic groaznic, n-a căzut cerul de asupra pământului, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru faptul că femeile activează cu succes în politică şi business, ceea ce părea incredibil vreo două sute de ani în urmă. Spre regret, femeile astăzi se pot realiza în măsură diferită în diferite ţări. Există o diferenţă enormă între situaţia femeii în Ucraina şi, să zicem, în Iran. Aceste diferenţe în poziţia socială a femeilor şi bărbaţilor în funcţie de ţară sau epocă (timp şi spaţiu) sânt numite diferenţe gender. Rolurile gender tradiţionale generează divizarea gender a muncii, adică activitatea de producţie şi munca casnică se repartizează în funcţie de sexul omului: bărbaţii, în mare parte, ocupă funcţii mai prestigioase şi înalt plătite, iar femeile îndeplinesc munca casnică; de regulă, există o interdicţie nedeclarată pentru unele profesii atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Care profesii se consideră „masculine” şi care se consideră „feminine”? De ce? Ce atitudine ia societatea faţă de femeia care şi-a ales o specialitate „pentru bărbaţi”? Şi, respectiv, faţă de bărbatul care profesează o activitate „pur femeiască”? Fireşte, femeia în ţara noastră poate deveni maior al unui pluton cu destinaţie specială, dar pentru aceasta ea trebuie să depună mult mai multe eforturi, decât bărbatul. Legea nu interzice bărbatului să lucreze dădacă la grădiniţa de copii, dar e puţin posibil că-l vor angaja la lucru. La fel se formează o opinie publică negativă despre bărbatul care a hotărât să se consacre grijilor pentru educarea copiilor şi crearea confortului familial în timp ce soţia lui va fi în serviciu. De ce? Pentru că de la bărbat mediul social aşteaptă ca principalul lui scop în viaţă să fie serviciul şi cariera. Iar sfera de iniţiativă a femeilor ar trebui să fie casa şi familia. Cu alte cuvinte, normele gender pentru comportamentul oamenilor sânt susţinute în permanenţă de aşteptările sociale ale celor din jur. Există controlul social gender, care se întrezăreşte în aprobarea formală sau neformală şi compensarea comportamentului gender „corect”, şi sancţionarea prin denigrare, izolare socială şi dispreţuirea comportamentului ce nu se încadrează în limitele rolului „masculin” sau „feminin”. Deci, putem vorbi despre existenţa unei ideologii gender, care justifică prezenţa rolurilor de gen social şi apreciază în mod diferit aceste roluri. Chiar dacă această ideologie adesea rămâne la nivel de subconştient, ea totuşi există, influenţând real viaţa şi opiniile majorităţii oamenilor. Ideologia gender dictează scenarii diferite de comportament sexual: bărbaţilor li se admite o libertate sexuală şi agresivitate mai mare, femeia fiind, totodată, considerată un obiect sexual pasiv, care poate fi exploatat sexual. Adică societatea stabileşte un standard dublu de morală: unul referitor la bărbaţi şi cu totul altul – referitor la femei. Spuneţi-mi care calităţi sânt considerate „bărbăteşti”, dar care – „femeieşti”?

Notaţi răspunsurile grupului: Bărbăteşti: bărbăţie, agresivitate, curaj, luciditate, insensibilitate la durere… Femeieşti: slăbiciune, blândeţe, toleranţă, emotivitate, supunere… Putem oare afirma că o calitate sau alta sânt inerente numai femeii sau numai bărbatului? Nu, diferite calităţi sânt proprii şi bărbaţilor, şi femeilor, nici una dintre calităţile de caracter nu sânt patrimoniul monopol numai al unui sex. În ce mod omul însuşeşte ce-i este, aşa-zis, dat bărbatului de la natură, iar ce anume – femeii?

De facto, dv. propuneţi grupului să mai reia încă o dată, urmărind cum din fragedă copilărie are loc antrenarea omului în conştientizarea şi exercitarea de către acesta a rolului său gender. Reluarea are un avantaj dublu: 1) cei prezenţi memorizează mai bine materialul atunci când îl redau cu cuvinte proprii sau când aduc exemple; 2) cei care nu sânt de acord sau le este greu să pătrundă informaţia despre „gender”, în acest caz o vor percepe mai pozitiv, căci ea nu e oferită de Echipă, ci de membrii grupului.

46

Aşadar, am examinat cum anume apar şi se formează trăsăturile de caracter ale omului, visele şi aşteptările lui sau ale ei, planificarea propriei vieţi. Toate acestea mai apoi sânt prezentate ca „fireşti”, date omului de la natură, unicele posibile. Aceste stereotipuri gender creează un plafon de sticlă real sesizabil, care împiedică şi bărbaţii, şi femeile să se autorealizeze, încalcă drepturile lor umane. Ce înseamnă stereotipuri? Stereotipuri gender? Cuvântul „stereotip” provine din îmbinarea a două cuvinte greceşti: stereos – „tare” şi typos – „reflectare” şi înseamnă închipuire simplificată, schematică, adesea denaturată despre ceva sau cineva. Percepându-i pe alţi oameni şi comportamentul lor, se întâmplă să simplificăm ori să generalizăm tabloul. De exemplu: „Toate femeile sânt emotive; toţi „bărbaţii adevăraţi” trebuie să-şi stăpânească emoţiile lor; toate fetiţele sânt gingaşe, iar toţi băieţii sânt grosolani…” etc. Adică stereotipurile sânt reprezentări simplificate, foarte convenţionale, nişte clişee, folosite de oameni pentru o înţelegere mai facilă a fenomenelor, care necesită eforturi mai complexe, intelectuale. Stereotipurile gender reflectă opiniile societăţii asupra comportamentului aşteptat de la bărbaţi şi femei. Astfel, stereotipurile gender sânt de fapt, interpretarea noastră a rolului gender tradiţional masculin şi feminin. De ce stereotipurile gender sânt nocive? Noi unificăm atât bărbaţii, cât şi femeile, ceea ce limitează înţelegerea şi perceperea personalităţii aparte. Prin intermediul stereotipurilor gender nimerim în capcana concluziilor eronate, considerând diferenţele de sex mult mai importante şi ponderabile, decât cele individuale, personale. Asemenea mituri ale opiniei publice sânt dăunătoare, pentru că ele nu oferă oamenilor posibilitatea de a-şi realiza potenţialul lor uman bogat. Ele încalcă drepturile omului, favorizând discriminarea gender – încălcarea drepturilor omului după apartenenţa de sex. Sânt lezate, mai ales, drepturile femeii, deoarece nu se realizează dreptul ei la libera alegere: cine să fie, cum să-şi construiască viaţa, ce să considere cel mai important în viaţă sa. Stereotipul gender susţine mitul, opinia publică tradiţională precum că principala menire a femeii e de a plăcea bărbatului, a fi mamă, gospodină casnică, deşi există femei, pentru care serviciul şi cariera profesională constituie nişte valori tot atât de mari, ca şi pentru bărbaţi. Societatea impune ideea despre chipul ideal al femeii în familie, în comportamentul ei, forţând-o pe femeie să se acomodeze la viaţa de familie prin oprimarea „eu”-lui său. Înseamnă oare aceasta că femeia trebuie să se dezică categoric de familie în favoarea serviciului şi carierei? Desigur, nu. E vorba că femeia e lipsită de libertatea de a alege, pe care ea ca personalitate liberă într-un stat bazat pe drept are dreptul s-o manifeste – de pildă, în favoarea maternităţii şi educaţiei copiilor. Dar aceasta trebuie să fie opţiunea ei: a face carieră sau a-şi consacra tot timpul său familiei. Cu toate acestea, opinia publică îi sugerează strict prejudecata că femeia poate fi fericită numai realizându-se ca mamă; că femeia nu poate fi o bună conducătoare, business-lady, politician. De aceea în societate există inegalitate gender, când femeile, de obicei, deţin un rang social inferior, mai puţină putere, venituri, nivelul lor de bunăstare este mai mic, activitatea lor e mai puţin prestigioasă, ele dispun de mai puţină libertate personală. Ce documente juridice internaţionale şi naţionale cunoaşteţi, care garantează drepturile umane ale femeii? Şi Declaraţia ONU pentru drepturile omului, şi Constituţia noastră (art. 24) – toate consfinţesc egalitatea în drepturi a femeilor şi bărbaţilor. Nici un document juridic internaţional nu se adoptă astăzi fără referinţe la „gender”. Ucraina a adoptat programe de stat, în care e vorba de problemele legate de noţiunea „gender”, a fost înaintat spre examinare de către Rada Supremă proiectul Legii „Pentru prevenirea discriminării gender”, se creează structuri de stat ce au menirea de a le ajuta femeilor să se realizeze în societate. Dar, în pofida schimbărilor gender pozitive din mai multe ţări (şi, în special, din Ucraina), „plafonul invizibil” continuă să împiedice promovarea femeilor în business, politică şi în serviciul public.

47

Astăzi putem vorbi despre înrăutăţirea situaţiei femeilor în societatea noastră în legătură cu problemele economice ale perioadei de tranziţie: printre şomeri în ţară predomină femeile, ele sânt nevoite să se angajeze la locuri de muncă mai puţin plătite, fără perspective, renaşte activ stereotipul patriarhal privind menirea „casnică” a femeilor. Ca urmare femeile ucrainene nu pot să-şi manifeste în deplină măsură talentul şi capacităţile lor întru binele întregii societăţi. Discriminarea gender e un obstacol în creşterea economică a ţării şi în ridicarea bunăstării oamenilor. Doar femeile constituie o jumătate din populaţie (în Ucraina chiar mai mult) şi fără participarea lor egală în viaţa societăţii e imposibil să construim un stat bazat pe drept, civilizat, bogat. Forţând femeile să se limiteze la cadrul tradiţional familial, reducând libertatea lor de a se autorealiza în favoarea întregii societăţi (în timp ce femeile din Ucraina constituie majoritatea printre persoanele cu studii superioare), putem oare spera la o trecere a ţării noastre la noi tehnologii, la un viitor intelectual informaţional? Am vrea să credem că lumea şi societatea noastră se vor schimba spre bine în plan gender. Acest fapt îl denotă numeroasele organizaţii de femei, care-şi pun drept scop ameliorarea situaţiei femeii în familie şi protejarea ei de violenţă gender, în special, - de violenţă în familie.

Femeia contemporană trebuie să dispună de libera alegere – sau maternitate, sau carieră profesională, sau participare în conducerea statului. Bărbatul şi femeia trebuie să poarte răspundere egală pentru familie, pentru copii, pentru întreaga lume în toată varietatea manifestărilor ei.

Exerciţiul „De ce bărbatul devine agresor familial?” Scopul exerciţiului: — Elucidarea aspectelor gender ale problemei existenţei bărbaţilor – agresori familiali. Timpul executării - 30-40 min. Discuţie succintă Întrebare: — Ce anume îl face pe om să meargă pe calea violenţei asupra celor apropiaţi? De ce

bărbatul devine agresor familial?

Asalt de idei Sarcină: a crea portretul „agresorului tipic”.

Bilanţ intermediar: Aşadar, agresori pot fi oamenii cu diferite caractere, din diferite pături ale societăţii. Ei, însă, au ceva comun care-i uneşte: 1) aceştia, de regulă, sânt bărbaţi; 2) ei toţi îşi agresează soţiile sau prietenele dorind să controleze viaţa lor. Vom conveni să-i numim pe aceşti bărbaţi agresori sau opresori domestici/familiali.

Mini-lecţ ie: Autoidentificarea masculină tradiţională (AIMT) (vezi ANEXA). Discutarea materialului prelegerii: — De ce avem nevoie de informaţie despre AIMT? La ce ne-ar folosi această informaţie?

Cum putem s-o utilizăm?

48

Bilanţ intermediar: Atitudinea tolerantă a societăţii faţă de comportamentul agresiv al bărbaţilor face ca bărbaţii să nu considere violenţa asupra soţiilor sau prietenelor o faptă inadmisibilă, considerând-o drept ceva firesc, deşi, de cele mai multe ori, comportamentul lor contravine legii, care califică aceste acţiuni drept o crimă. Spre regret, în virtutea practicii formate, organele de drept nu consideră violenţa în familie (dacă ea nu are un final tragic) o crimă majoră. Nimic, însă, n-ar trebuie să justifice violenţa asupra omului! Dacă soţul şi-a abuzat soţia, el este dator să răspundă pentru faptele lui în faţa legii la fel ca în cazul agresării unui om străin. Pentru a schimba situaţia din ţară în ceea ce priveşte violenţa domestică, e necesar să conştientizăm natura violenţei domestice, înrădăcinată în mentalitatea patriarhală, şi să schimbăm AIMT – autoidentificarea masculină tradiţională. Lucrul în minigrupuri Împărţiţi la fiecare minigrup câte o fişă cu sarcină: 1) Ce factori, după părerea dv., ar putea să-i ajute unui bărbat adult să-şi schimbe comportamentul agresiv? Ce trebuie să se facă în acest sens în primul rând, în al doilea rând… (adică numerotaţi punctele în funcţie de importanţă acţiunilor)? - să înveţe a evita conflictele sau a le soluţiona pe cale paşnică; - să aplice diverse procedee psihologice pentru temperarea sentimentelor agresive; - să-şi cultive o atitudine respectuoasă faţă de femeie; - să renunţe la divizarea, după principiul gender, a muncii casnice; - să se lipsească de mediul obişnuit al bărbaţilor, care susţin comportamentul agresiv al bărbatului; - sugestiile dv.____________________________________________________________________ 2) Ce putem face pentru bărbaţii-agresori? Cum să-i ajutăm să conştientizeze că faptele lor înseamnă violenţă şi sânt inadmisibile? Ce trebuie să se facă în acest sens în primul rînd, în al doilea rînd, în al treilea rînd… ( adică înscrieţi numărul respectiv în dreptul fiecărei poziţii din fişă)? - să se creeze centre de criză şi telefoane de încredere pentru bărbaţi; programe mass-media

şi publice educaţionale, care promovează inadmisibilitatea comportamentului agresiv al bărbaţilor;

- să se organizeze conferinţe de familiarizare cu bazele conflictologiei şi de formare a deprinderii de a construi relaţii libere de violenţă (în special, în grupurile de susţinere);

- să li acorde asistenţă individuală de către psihologi şi psihoterapeuţi; - să se creeze organizaţii de bărbaţi, care promovează renunţarea la comportamentul masculin

agresiv tradiţional, la manifestări de violenţă; - sugestiile dv.____________________________________________________________________ Discuţie: Discutaţi toate poziţiile înscrise în fişă, oferiţi grupului informaţia necesară ca ei să înţeleagă corect sugestiile materialului distributiv.

Bi lanţul făcut de Echipă: Aşadar, violenţa domestică a bărbaţilor este un mod de comportament asimilat. Noi transmitem copiilor noştri metoda violentă de soluţionare a problemelor, altoim băieţilor o atitudine dispreţuitoare faţă de femeie („tu nu eşti o fetiţă”, „nu fi muiere”), susţinem opinia publică tradiţională privind dreptul bărbatului de a oprima şi controla soţia lui, inclusiv aplicând forţa. Este necesar să fie schimbată opinia publică asupra educaţiei băieţilor şi fetiţelor, să se modifice modelele sociale şi culturale ale bărbaţilor şi femeilor. Numai atunci se va modifica şi AIMT. Pentru schimbarea comportamentului agresiv ale bărbaţilor - agresori adulţi este necesară corectarea comportamentului lor. Asistenţa psihologică calificată îi va ajuta agresorului domestic să nu devină ucigaşul propriei soţii, îi va ajuta să organizeze o convieţuire armonioasă cu scopul de a crea împreună cu ea o familie partener. Un astfel de sistem de

49

consultare a bărbaţilor – agresori domestici este util societăţii, tuturor nouă, deoarece vor fi mai puţine omoruri în familie, mai puţini copii în stradă, mai puţine familii incomplete, mai puţină violenţă juvenilă.

Sfaturi ş i sugesti i metodice: La discutarea conţinutului fişelor atenţionaţi grupul asupra faptului că numerotarea enunţurilor în dependenţă de primordialitatea lor nu importă – e opţiunea liberă a grupului concret sau a specialistului concret. La efectuarea acestui exerciţiu discutarea materialului distributiv e o soluţie pozitivă pentru grup. E un semnal alarmant dacă, în urma mini-lecţiei şi discuţiei, grupul ar adopta o atitudine ostilă faţă de bărbaţi. De aceea (dacă informaţia în cauză n-a răsunat în timpul mini-lecţiei) Echipa trebuie să explice grupului că, pentru a-şi schimba comportamentului agresiv, agresorii au nevoie, mai întâi de toate, de consultare psihologică, este necesară condamnarea de către cei din jur a faptelor de maltratare a femeilor în familii şi executarea strictă de către organele de drept a Legii Ucrainei „Pentru prevenirea violenţei în familie”. În caz de necesitate, oferiţi celor prezenţi o informaţie despre principiile şi practica consultării soţilor agresori.

ANEXĂ: Autoidentificarea masculină tradiţională (AIMT) Cuvintele-cheie, asupra cărora ar trebui să punem accentul, să-i atenţionăm pe cei prezenţi, sânt evidenţiate în text prin caractere aldine ori sânt subliniate. Adresarea sau întrebarea adresată către grup sânt evidenţiate în text prin cursiv. Atrageţi atenţia că în mini-lecţie sânt repetate de mai multe ori, sânt reformulate concluziile şi sugestiile importante. E un procedeu tradiţional, care ajută grupul să însuşească mai bine cunoştinţele şi să perceapă opiniile noi neobişnuite. Timpul desfăşurării lecţiei -15-20 min.

Din păcate, cu toţii în viaţă recurgem la metode violente. Autoidentificarea omului are loc astfel, încât el/ea se vede pe sine în cadrul violenţei. Dar de ce violenţa o comit, cu preponderenţă, bărbaţii? Prin ce se explică faptul că bărbatul prin comportamentul său cauzează durere şi suferinţe femeii, pe care, după spusele lui, o iubeşte şi o apără? Multiple teorii au încercat să explice comportamentul agresorilor. Există teoria precum că aşa e natura bărbatului, că ei se nasc agresivi. Dar comportamentul agresiv este inerent fiecărui om şi de aceea nu putem substitui noţiunea de „violenţă” prin noţiunea de „agresiune”. Poţi fi agresiv, fără a fi agresor/opresor/abuzator/violator. Şi, deşi biologii consideră că bărbaţii sânt mai predispuşi spre agresiune, aceasta ne vorbeşte doar despre o predispunere mai mare spre comportament agresiv, nu, însă, spre violenţă! Posibil, alcoolul sau drogurile provoacă violenţa? De ce atunci agresori sânt nu numai alcoolicii sau narcomanii? Şi nu toţi alcoolicii sânt agresori? Poate, agresorii sânt nişte oameni bolnavi? Psihopaţi? Nu, nu e adevărat. Un număr enorm de bărbaţi comit violenţe în familiile lor şi majoritatea dintre ei sânt oameni normali: comunicând cu ei, îţi este greu să-ţi imaginezi cruzimea lor faţă de cei apropiaţi. Aşadar, agresorii domestici au simţul autocontrolului! De ce atunci ei pierd autocontrolul în familie în comunicarea cu soţia? Cu cei apropiaţi? Ce-i permite bărbatului să comită o violenţă? De ce un număr atât de mare de bărbaţi pot să lovească ori să-şi înjosească soţia? Să examinăm cum se formează autoperceperea masculină, cum trebuie să-şi afirme bărbatul importanţa lui în societate: 1. „Bărbatul adevărat” este orientat spre succes, spre depăşirea obstacolelor. El trebuie să fie puternic, orientat spre victorie. Dacă nu-şi doreşte acest lucru, atunci e „muiere”. Adică există modelul de „bărbat adevărat”. Conform acestui model bărbatul trebuie să tindă spre succes cu orice preţ.

50

Pentru a obţine victorie, bărbatul trebuie să devină aspru, viril şi să nu trădeze în nici un caz slăbiciune sau frică. „Bărbatul adevărat” nu plânge! Pentru bărbat e periculos să i se pună la îndoială „bărbăţia” lui, adică ceea ce se asociază cu noţiunea de „bărbat”, „soţ”. Să analizăm, care trăsături de caracter ale bărbatului sânt considerate pozitive conform acestui model, iar care – negative.

Autoidentificarea bărbatului: Calităţi masculine „pozitive” Calităţi masculine „nedorite” Ambiţios Natural Agresiv Delicat Dominant Sperios Puternic Emotiv Tenace Impresionabil Hotărât Gingaş Cu iniţiativă Atent Pentru a corespunde idealului de „bărbat adevărat”, bărbatul îşi face un „harachiri” emoţional, după care devine insensibil psihologic la durerea şi suferinţele (atât ale sale, cât şi ale celor din jur). Aceasta nu înseamnă că bărbatul nu are emoţii, pur şi simplu, ele nu se pot manifesta. El nu numai că nu e capabil să-şi exprime compasiunea, să fie tandru, atent, dar nici nu doreşte să demonstreze asemenea sentimente. Căci, din punctul de vedere al „bărbatului adevărat”, aceasta îl face abordabil şi deschis. Astfel de autoidentificare devine o capcană pentru bărbatul contemporan, formând din el un agresor domestic. În acest caz forţa motrice a comportamentului agresiv faţă de soţie trebuie considerată AIMT – autoidentificarea masculină tradiţională. AIMT e cultivată şi susţinută de societate, iar bărbatul – agresor domestic corespunde contextelor opiniei publice, care interpretează bărbatul ca personalitate dură, agresivă, care are dreptul de a comite violenţe pentru a-şi atinge scopul. Sunteţi de acord cu această interpretare? Să examinăm cum are loc formarea concepţiei masculine despre lume şi a comportamentului corespunzător. Ne vom baza pe următorul model:

Familia

Lumea interioară a omului

Societatea

Pe primul loc aici se află familia. La mini-lecţia despre „gender” am vorbit deja că anume familia formează temelia comportamentului gender violent. Cu ce se deprinde băiatul în familie? În familie băiatul însuşeşte anumite standarde de comportament şi păreri stabile despre viitorul său rol în familie. Comportamentul lui viitor va depinde de cel care conducea, lua hotărârile în propria lui familie; dacă a fost învăţat să discute, să vorbească cu cei apropiaţi şi să-i respecte sau, dimpotrivă, i s-a cultivat agresiunea şi violenţa. Mulţi dintre viitorii agresori îşi stabilesc standardele lor de relaţionare cu soţia, bazându-se pe amintirile-observările din copilărie, ţinând minte că mama lor se supunea în permanenţă tatălui. În viaţa de mai târziu ei realizează ceea ce au învăţat în copilărie: dacă în familie nu se obişnuia să se susţină unul pe altul şi să-şi satisfacă nevoile emoţionale, dacă membrii familiei nu aveau senzaţia că pot avea încredere unul în altul, atunci bărbatul se va simţi nesigur de sine şi-i va trata pe alţi oameni cu neîncredere. Aceasta poate favoriza lipsa de respect faţă de sine şi agresivitate faţă de cei din jur. După cum vedem, e vorba nu numai despre formarea viitorului agresor domestic, dar şi a viitorului membru al societăţii, predispus spre agresiune şi cruzime, care-l pot determina să comită o crimă.

51

Ce se întâmplă mai departe? Oare numai familia pune bazele comportamentului violent al bărbaţilor? Ideea dominaţiei masculine se intensifică ulterior prin asimilarea normelor culturale bazate pe structura patriarhală a multor relaţii obşteşti. Ce văd băieţii în şcoală? Dominaţia celui mai mare şi mai puternic dintre copii şi adolescenţi, dominaţia aspră a profesorilor/profesoarelor şi a educatorilor asupra copiilor. După şcoală vine rândul armatei. Ce-i învaţă pe băieţi armata? Îi învaţă oare serviciul militar să fie respectuoşi, toleranţi? În armată nu se discută, există numai ordine şi docilitate. Visul soldatului e de a urca pe o treaptă mai superioară şi a ordona inferiorilor. Iar aceştia cunosc bine deja, cum se ordonă şi ce se poate face cu cei mai inferiori lor. Aşadar, începând în familie, continuând mai apoi în şcoală şi armată, are loc un training permanent de violenţă. Dar iată că bărbatul se căsătoreşte şi atunci în familia sa el realizează în întregime această instruire violentă. După un training totalitar, bărbatul consideră căsătoria o legiferare a dreptului de proprietate asupra soţiei şi copiilor. Acţionează în acest caz stereotipul periculos gender: „Aceasta e soţia mea şi am dreptul s-o bat”. În plus, asemenea păreri el le-a însuşit bine de la tatăl său: „Acesta e copilul meu şi am dreptul să-l bat”. Opinia publică la fel susţine dreptul bărbatului de a deţine controlul asupra soţiei: „Nu e nici o problemă. Asemenea situaţie există în fiecare familie. Ea s-a măritat cu el şi trebuie să satisfacă toate dorinţele lui, pentru că el e soţul ei (adică el e stăpânul ei)”. Spuneţi, societatea noastră interpretează violenţa în familie totuşi ca violenţă sau o consideră reguli tradiţionale ale vieţii familiale, unde străinilor le este interzis accesul? E o substituire foarte periculoasă a noţiunilor, prin intermediul căreia şi statul, şi opinia publică reacţionează neadecvat la fenomenele de violenţă domestică, în consecinţă femeia devenind insuficient protejată în viaţa conjugală. Întotdeauna oare bărbaţii care au avut experienţa violenţei domestice în familie vor comite abuzuri în familiile lor? Bineînţeles că nu. Nu toţi bărbaţii, care au avut experienţa violenţei, devin agresori domestici. Dar toţi cei care comit violenţă în familia lor, au o susţinere puternică şi permanentă din partea mediului bărbaţilor. În contactele lor publice cu alţi bărbaţi (comunicând cu prietenii, colegii), ei obţin în permanenţă confirmarea necesităţii relaţiilor orientate spre dominarea femeii în familie. De aceea putem vorbi despre existenţa culturii masculine a violenţei. Această subcultură nu este proprie unui anumit grup sau anumite clase sociale, religii, profesii sau naţiuni. Bărbaţii tuturor grupurilor sociale, fiind sub influenţa mediului său masculin, însuşesc normele, valorile etice şi convingerile ce se referă la dominaţia masculină, necesitatea „de a ţine femeia în anumite limite”. Necesitatea bărbatului de a domina şi de a face femeia dependentă de el e o strategie patriarhală care se confirmă şi se intensifică în timpul aşa-numitor „chestiuni bărbăteşti” „discuţii ca între bărbaţi”. De aceea bărbaţii care au mai multe contacte cu colegii, prietenii şi petrec mai mult timp între ei, mai des şi mai crunt îşi bat soţiile şi le maltratează. Comportamentul violent al bărbatului e susţinut de asemenea de cărţile, filmele corespunzătoare (mai ales, pornografie), înrădăcinând şi confirmând faptul dominaţiei subculturii masculine cu elementele caracteristice acestea de violenţă asupra femeii. Deci, să facem un bilanţ:

• Comportamentul violent al bărbatului în familie este strâns legat de educaţia lui pe parcursul întregii vieţi. Mergând pe calea tradiţională, determinată de societate, bărbaţii devin indiferenţi din punct de vedere emotiv, pierd abilitatea de a comunica cu cei apropiaţi. Comportamentul lor devine axat pe dominaţie în orice situaţie, în special, în

52

familie. • Agresorul domestic şi comportamentul lui, bazat pe umilirea femeii, beneficiază de

susţinere şi încurajare din partea cercului masculin de comunicare, precum şi din partea aşa-numitei „culturi a violenţei”.

• Dacă într-adevăr dorim să încetăm maltratările în familii, e necesar nu numai să înţelegem natura violenţei masculine (educaţia gender incorectă + „anturajul masculin”), dar şi să încercăm să facem paşi reali pentru schimbarea subculturii masculine. Aceasta e o sarcină nu numai pentru femei, dar şi pentru bărbaţii care vor să schimbe tabloul groaznic al violenţei în familie asupra femeilor, ce contravine normelor demnităţii umane.

În ce mod băraţii – agresori domestici îşi construiesc relaţiile lor cu soţia? Subliniem încă o dată că o cauză importantă a violenţei domestice, cu excepţia descărcării impulsurilor negative ale bărbatului, este încercarea disperată (deşi ruşinoasă din punct de vedere moral) de a menţine controlul asupra situaţiei. Pentru el e important să simtă că el e căpetenia aici, el comandă aici, el controlează această situaţie. Actele de violenţă pentru menţinerea poziţiei sale dominante satisfac nevoia bărbatului de a se simţi „bărbat adevărat”. Iar, pentru a nu încerca un sentiment de vinovăţie pentru violenţa asupra celor apropiaţi, agresorul domestic treptat dezvoltă în imaginaţia sa ideea victimei neobiectuale. Pentru aceasta există multe mijloace: o poreclă jignitoare, umilire, forţare, recurgere la stereotipuri murdare gen: „toate femeile sânt târfe”, „femeia trebuie să-şi ştie locul” etc. Violenţa domestică adesea începe de la ceartă sau conflicte familiale, totodată încercările de a ajunge la înţelegere cu agresorul domestic sânt zadarnice. Adesea bărbatul creează intenţionat situaţii fără ieşire şi/sau jigneşte soţia. Violenţa fizică de cele mai multe ori în aceste cazuri este doar o verigă în lanţul ameninţărilor, intimidărilor, forţării sau manipulării la care apelează soţul pentru a ocupa un loc de căpetenie în familie. Aceste acţiuni sânt o urmare a programului de comportament al „bărbatului adevărat”, obligat să domine în familie şi societate. Să examinăm spusele bărbaţilor agresivi: - Am lovit-o pentru că nu aveam cuvinte ca să-i răspund. Nimeni nu m-a învăţat

cum să vorbesc cu femeile. - Ea polemizează cu mine, când supun criticii acţiunile ei. Sânt nevoit s-o bat ca s-o

fac să tacă. - Eu îi explic, sper că m-a înţeles, iar ea nu mă ascultă. Atunci eu o bat… Cum aţi comenta aceste afirmaţii? Aşadar, bărbaţilor – agresori domestici le este greu să se descurce în sentimentele lor şi să le explice. În fond, ei nu simt compasiune faţă de soţia sa, nu ştiu, nu încearcă s-o asculte şi s-o înţeleagă. Pentru că violenţa şi comunicarea constructivă sânt acţiuni ce se exclud reciproc. Rău înţelegând ce înseamnă stăpânire de sine şi autocontrol, agresorii nu sânt capabili să soluţioneze problemele complicate prin comunicare. În rezultat, ei devin agresivi şi recurg la violenţa fizică, având, totodată, convingerea că astfel de comportament le este propriu tuturor bărbaţilor şi este admisibil faţă de soţie. De cele mai multe ori asemenea bărbat nici nu vrea să-şi controleze agresivitatea sa, vărsându-şi asupra soţiei emoţiile sale negative. Anume aici apar explicaţii gen: „aşa s-a întâmplat”, „parcă nu eram eu”, „a fost ceva mai presus de puterile mele”. Deci, rolul masculin tradiţional în societate care-i provoacă, de obicei, să adopte numai stilul agresiv de clarificare a relaţiilor, face imposibilă pentru ei folosirea aşa-numitor „strategii pentru soluţionarea conflictelor”. Rădăcinile acestui comportament se află în educaţia gender incorectă şi sânt susţinute de cultura patriarhală, învăţându-l şi îndemnându-l pe bărbat spre violenţă în familie. De aceea bărbatul are nevoie de instruire în ceea ce priveşte modul nonviolent de obţinere a scopului. Important e să-l învăţăm s-o trateze cu respect atât pe femeie, cât şi sentimentele, aşteptările şi problemele ei precum şi să-l învăţăm a-şi dirija sentimentele şi dorinţele.

53

Care pot fi abordările practice ale acestei probleme? Bărbaţii au nevoie de ajutor şi pentru a-şi schimba autoidentificarea tradiţională, şi pentru a-şi forma deprinderi practice pentru depăşirea stereotipului obişnuit comportamental. Centrele de criză pentru bărbaţi, unde specialiştii fac consultaţii individuale şi în grup, sânt o metodă eficientă de corectare a comportamentului multor agresori domestici. Majoritatea femeilor, care suferă în căsătorie, consideră consultaţiile psihologice necesare bărbaţilor, dar e prea posibil că însuşi bărbatul le va refuza. Cum credeţi – de ce? Cauza refuzării de către bărbaţi a consultaţiilor psihoterapeutice este neîncrederea lor în eficacitatea acestor consultaţii; dificultatea schimbării închipuirii tradiţionale despre agresivitatea masculină; convingerea bărbaţilor că violenţa în familie e o chestiune particulară, care-i priveşte numai pe ei. În mare parte, când se reuşea să se depăşească violenţa bărbaţilor, aceasta era mai degrabă o reacţie a lor la ultimatul fără compromise, decât conştientizarea cruzimii absurde a agresiunii şi violenţei lor. De aceea există practica mondială de a supune în mod forţat agresorii domestici, conform hotărârii judecăţii, tratamentului nu numai de alcoolism, dar şi unei psihocorecţii a comportamentului. În acest scop e necesar să se creeze în ţară o reţea de instituţii care ar acorda asemenea servicii, precum şi să fie instruiţi specialiştii corespunzători. Aşadar, e necesar să se elaboreze un program de asistenţă pentru bărbaţi, orientat spre formarea unui comportament nou, non-violent. Cu alte cuvinte, trebuie să-l învăţăm pe bărbatul – agresor domestic să se comporte altfel? După ce am aflat despre violenţa permanentă comisă de el? Dar poate, nici nu e necesar şi e cazul doar să mărim pedeapsa pentru violenţă în familie? Pe lângă pedeapsa meritată conform legii, mai e necesar să schimbăm comportamentul agresorului domestic, obligându-l să facă un curs de reinstruire psihoterapeutică. Orice violenţă poate fi interpretată ca răpirea puterii unui om de către altul – anume aşa în situaţia de agresare familială opresorul ia puterea de la victimă. Dacă vom aplica împotriva lui numai măsuri represive şi violenţă, noi la fel îi vom lua puterea. Nu trebuie să-l lipsim pe agresor de putere, ci să-l învăţăm a o folosi în alt mod, fără a recurge la violenţă. În caz contrar, bunele noastre intenţii de a apăra victima violenţei în familie numai cu forţele miliţiei vor rămâne acele intenţii bune care aruncă o punte spre iad. Ce poate face bărbatul pentru a rupe lanţul violenţei în care e încătuşat prin educaţia sa şi propria înţelegere a comportamentului „corect” al „bărbatului adevărat”? Ce ajutor concret am putea să-i oferim? Pentru a schimba atitudinea bărbaţilor faţă de propria agresivitate, considerată de ei un lucru firesc, este necesară focalizarea atenţiei lor asupra consecinţelor violenţei în familie. Adesea ei încearcă să-şi justifice comportamentul lor agresiv prin afirmaţii gen: „Nu ştiu ce era cu mine…”, „Aşa s-a întâmplat…”, „Nu ştiu ce m-a apucat. M-am enervat tare…”, „Am băut prea mult…”. Trebuie analizate detaliat, împreună cu agresorii domestici, acţiunile lor violente ca să le conştientizeze. De asemenea e necesar să-i ajutăm să-şi analizeze emoţiile, să conştientizeze starea lor şi atitudinea faţă de soţie. Specialiştii pentru consultarea soţilor agresori pot să-i informeze şi să-i iniţieze pe bărbaţi în aceste probleme ori să le recomande o listă bibliografică pentru autoinstruire. Important e să-l învăţăm pe bărbat a spune soţiei „nu” sau „încetează”, o metodă mult mai constructivă decât bătaia; să-l învăţăm a stima femeia şi a reacţiona calm la faptul că ea ar putea să nu fie de acord cu el. Deoarece în cazul violenţei în familie există o superioritate, care face imposibilă autoapărarea părţii mai slabe, în cadrul programului terapeutic bărbaţilor li se explică că ei sânt într-o situaţie mai favorabilă şi au superioritate, de aceea n-ar trebui să facă uz de ea, jignind soţia. Cu toate acestea, agresorii domestici adesea afirmă că anume femeia are superioritate: ea strigă, îl înfurie intenţionat, e agresivă cu el… De aceea el nu rezistă şi o bate.

54

Dar cine are frică în timpul acestor strigăte: soţia sau soţul? Cine cui îi inspiră sentimentul de frică? Când bărbatul este întrebat: „Ce simţeaţi în momentul când vă certaţi?”, răspunsul lui era: „Mânie”. Iar răspunsul femeii la această întrebare suna astfel: „Frică”. E necesar să subliniem acest lucru în discuţie cu agresorul. Dacă el are superioritate în căsătorie, atunci ar trebui oare să beneficieze de ea? Nu! Există modalităţi mai reuşite de influenţare a oamenilor apropiaţi, ce nu le lezează drepturile şi libertăţile: să vorbească cu soţia, să ajungă la o înţelegere cu ea în situaţii problematice, ţinând cont totodată de dorinţele sale şi ale ei. Când nu-i ajung argumente, ar putea să se retragă din conflict, spunând: „Renunţ la orice acţiune!”. Căci obligaţia bărbatului nu e să profite de superioritatea sa, ci să-şi ocrotească familia. De aceea, când bărbatul simte că îl cuprinde ca întotdeauna un val de mânie şi dorinţa de a lovi, el trebuie să se retragă. Bărbatului, însă, îi este greu să accepte acest lucru: „Cum aşa, să mă retrag. Nu e bărbăteşte. Mă vor considera laş. Sânt capul familiei şi toate vor fi cum voi zice”. Aceste stereotipuri gender sânt o capcană periculoasă pentru bărbatul contemporan. O ieşire din ea ar putea fi numai formarea deprinderilor de comunicare, a priceperii de a lua un „time-out”, necesar pentru a se calma şi a-şi tempera sentimentele agresive. Dragostea adevărată şi respectul în familie pornesc de la ameliorarea raporturilor dintre soţi şi pentru aceasta bărbatul trebuie să renunţe la comportamentul său agresiv dintotdeauna. El poate să-i spună soţiei că îi este neplăcut comportamentul ei, să-i explice că nu doreşte să-l tolereze. Nu însă s-o lovească pe soţie! Nu însă s-o înjosească! Aceasta îi va ajuta să rupă lanţul groaznic al violenţei ce conduce la escaladare, încordare, finalizând prin maltratarea femeii sau prin bătăi. Ce trebuie să cunoască cei care lucrează în domeniul prevenirii violenţei în familie? În primul rînd, întotdeauna trebuie să delimiteze clar diversele strategii şi tipuri de servicii pentru victimă şi pentru agresor. Trebuie să existe două programe diferite, la care vor lucra diferiţi specialişti (adică unul şi acelaşi om nu poate consulta în acelaşi timp şi agresorul, şi victima). Pe lângă întrebarea „cine?”, mai e important e să ştim „când?”, adică în ce perioadă a ciclului de violenţă trebuie să se desfăşoare munca specialistului? Nu trebui să se confunde două strategii diferite: intervenţia şi programul de corecţie psihologică a comportamentului violent. Şedinţele cu agresorul domestic trebuie ţinute într-o perioadă de acalmie, între actele de violenţă în familie. Anume în acest interval este indicată terapia agresorului, orientată spre schimbarea conştiinţei şi comportamentului în direcţia: „Eu pot să mă retrag în situaţia de confruntare!”. Dar vinovatul nu va apela la programul de psihocorecţii a comportamentului violent din propria iniţiativă, deoarece consideră că totul decurge normal şi, după părerea lui, acţiunile sale sânt îndreptate doar spre binele femeii şi copilului. El va apela la ajutor numai dacă îi va arde pământul sub picioare, dacă îl va urmări miliţia, iar soţia îi va spune „gata, mă despart”, dacă va pierde puterea de părinte. Numai atunci se va proceda la programul de psihocorecţii a comportamentului lui. În al doilea rând, în timpul actului de violenţă este necesară doar intervenţia miliţiei, pentru a înceta violenţa în familie. E un lucru principial, deoarece intervenţia acţionează în favoarea victimei, nu, însă, a bărbatului agresiv. Intervenţia e o motivaţie pentru agresor de a conştientiza că e necesar să-şi schimbe comportamentul. Pentru a efectua intervenţia, colaboratorii organelor de drept (la fel ca şi alţi specialişti implicaţi în această muncă), trebuie să ştie a identifica calificat actele de violenţă în familie.

Exerciţiul "De ce femeii îi este greu să iasă din relaţiile violente?" Scopul exerciţiului: - Să se ofere o definire complexă a problemelor victimei, precum şi a felului în care femeia devine victima violenţei domestice, ce crede şi simte ea. - Să se discute recomandările practice care pot fi oferite victimelor violenţei domestice. Timpul executării – de la 30 min până la 1 oră.

55

Introducere ş i informa ţ ie: Viaţa în comun a femeii şi bărbatului începe de la dragoste, când viitorul pare a fi plin de speranţe, când oamenii doresc să fie împreună. Ce se întâmplă mai apoi? În multe familii încep să se înrăutăţească relaţiile, dar majoritatea bărbaţilor în acest caz nu depăşesc limita, după care începe violenţa. Un anumit număr de bărbaţi, însă, trec totuşi peste această limită. Scenariile ulterioare sânt diverse. Sânt femei, care rup imediat pentru totdeauna relaţiile cu un astfel de bărbat, dar faptul violenţei rămâne a fi o traumă enormă pentru ele (uneori pentru toată viaţa). Un alt scenariu – victima provoacă „agitaţie” printre cei din jur: printre ceilalţi membri ai familiei, prieteni, la serviciu. Aceasta poate avea efect, uneori de lungă durată. Dar mai târziu, violenţa revine! Spre regret, cel mai frecvent scenariu – femeia iartă agresorul: „Deşi m-a lovit, totuşi îl iubesc”. „E vina alcoolului”, „S-a întâmplat din gelozie”. Noi adeseori suntem dispuşi să iertăm apropiaţilor noştri, atunci când ei procedează incorect. Totul revine la normal, bărbatul îşi cere scuze, devine un partener minunat – totul e ca în luna de miere. Pericolul constă anume în aceste împăcări. Fiindcă în acest răstimp, femeia îşi creează iluzia că sânt posibile schimbări pozitive în viaţa ei, că partenerul se va schimba. Dar, peste un timp, în familie iarăşi începe a creşte încordarea psihologică şi ciclul violenţei reîncepe. Cu fiecare ciclu, violenţa devine tot mai gravă, iar perioadele de împăcare tot mai scurte. În sfârşit, pot dispare cu totul. În timpul când grupului i se prezintă informaţia formatorilor despre ciclurile violenţei domestice, vom desena schema „Ciclurile violenţei domestice”.

CICLURILE VIOLENŢEI DOMESTICE Le-a descoperit Leonora Walker, care a ascultat istoriile femeilor, ce au avut de suferit în urma violenţei domestice.

Aici se conlucrează cu vinovaţii + se conlucrează cu victimele

Aici se face intervenţie + se conlucrează cu victimele

Lumea în care nu există violenţă

Început

Lumea în care există violenţă

56

Lucrul în minigrupuri: Cei prezenţi se unesc în mini-grupuri (a câte 3 persoane), fiecare mini-grup primeşte materialul distributiv „Ancheta. De ce femeii îi este greu să iasă din situaţia violenţei?”, trei foi de hârtie şi carioca. Sarcină: - Timp de 10 minute discutaţi „Ancheta” şi evidenţiaţi, în opinia dv., trei cauze principale,

de ce femeia nu părăseşte agresorul. Femeii îi este greu să iasă din relaţiile violente din mai multe motive:

Frica, justificată pe deplin, de a fi bătută sau omorâtă de partener. Frica că partenerul ar putea să facă ceva care ar putea dăuna (imaginea la serviciu, în sfera

socială, celor apropiaţi etc.). Dificultatea de a se angaja la muncă, mai ales, pentru victimele cu copii. Dependenţa financiară de bărbat, frica de a pierde casa, averea. Lipsa posibilităţii de a închiria o locuinţă – adică nu are încotro să plece. Nu sânt aziluri şi programe care ar susţine femeile victime şi le-ar acorda ajutor la etapa de

tranziţie. Lipseşte asistenţa juridică accesibilă necesară pentru a divorţa, a beneficia de protecţie. Speranţa că toate vor reveni la normal. Speranţa că agresorul îşi va îndeplini promisiunile, se

va schimba, va înceta s-o mai abuzeze. Dragostea faţă de partener sau dorinţa de a păstra familia, sau presiunea din partea rudelor,

care-i spun: „E bărbatul tău, tatăl copiilor tăi”. Credinţa în valorile culturale/religioase/familiale, care cer păstrarea relaţiilor conjugale cu orice

preţ. Frica de a rămâne fără soţ/partener şi convingerea femeii că e foarte proastă (grasă, slabă,

bolnavă, de nimic etc.), pentru a supravieţui de una singură. Imposibilitatea de a se mobiliza în rezultatul traumelor psihologice şi fizice, ce nu-i permit să se

separe, să-şi aranjeze o viaţă nouă pentru sine şi pentru copiii săi. Convingerea agresorului, consultanţilor, reprezentanţilor instanţelor de judecată, poliţiştilor,

preoţilor, membrilor familii şi prietenilor, precum că vinovată de provocarea violenţei este victima, care, dacă ar fi îndeplinit cerinţele agresorului, ar fi oprit maltratările;

Lipsa asistenţei juridice şi sociale, precum şi a susţinerii celor din jur (mai ales, în localităţile rurale).

Varianta dv.

Discuţie: - Citiţi principalele cauze evidenţiate de fiecare grup. Sânt date citirii cauzele înscrise de minigrupuri. - Cum credeţi: dacă la trainingul nostru ar fi prezente alte persoane, acestea ar fi numit

aceleaşi cauze principale? - De ce trebuie să cunoaştem cauzele dificultăţii femeilor de a ieşi din situaţia de

violenţă? - Există oare dificultăţi suplimentare de ieşire din situaţia de violenţă pentru femeile ce

fac parte din anumite grupuri (femei cu disabilităţi; femei cu posibilităţi financiare limitate; femei ce aparţin unui anumit grup religios; femei care nu posedă anumite deprinderi de muncă)? Depind oare aceste dificultăţi de caracteristicile unei ţări concrete?

Bilanţ intermediar: De ce femeia nu are posibilitate a abandona soţul care o maltratează, în general, situaţia de violenţă în familie, de ce nu caută căi potenţiale de ieşire din situaţia sa dificilă? Cauzele care o impun pe femeie să rămână cu agresorul variază de la caz la caz. Adesea nu există o singură cauză, ci un complex de cauze. Pentru a ajuta femeia concretă, trebuie să cunoaştem şi să ţinem cont de cauzele individuale. Totodată, trebuie să înţelegem că, în rezultatul violenţei domestice, în primul rând, se schimbă însăşi femeia, autoaprecierea ei şi atitudinea ei faţă de viaţă. Treptat femeia devine „victimă”, ceea ce implică un şir de schimbări tragice în personalitatea ei.

57

Cum femeia ajunge la convingerea că violenţa asupra ei e calea ei de viaţă, că ea nu e capabilă să influenţeze situaţia în familie? Pentru aceasta vom examina procesul de victimizare sau: în ce mod i se impune femeii rolul de victimă, când anume comportamentul ei devine victimizator.

Mini-lecţ ie: Să examinăm calea transformării femeii în „victimă” şi formării raportului „victimă-agresor” (vezi Anexa „Victimizarea şi consecinţele ei”).

Discutarea mini-lecţ iei: - E necesară oare informaţia privind victimizarea în activitatea organelor de drept? Prin ce ar putea fi utilă lor? - Pentru care organizaţii ar mai putea fi utilă informaţia despre victimizarea femeii? Cum poate fi utilizată în practică? - Să examinăm cum interpretează Legea Ucrainei „Pentru prevenirea violenţei în familie” noţiunea de victimă şi comportament victimizator:

victimă a violenţei în familie – membrul familiei abuzat fizic, sexual, psihologic sau economic de un alt membru al familiei; comportament victimizator faţă de violenţa în familie – comportamentul potenţialei victime în familie care provoacă violenţa în familie.

Conform Legii, reiese că însăşi victima „provoacă violenţa în familie”. Acelaşi lucru afirmă şi articolul 11, care-l obligă pe sectorist să avizeze oficial victima potenţială „privind inadmisibilitatea comportamentului victimizator”, astfel răspunderea pentru comiterea violenţei fiind transferată asupra victimei. Din păcate, atât printre colaboratorii organelor de drept, cât şi printre filistini circulă pe larg părerea, că femeia agresată se face ea însăşi vinovată de violenţa asupra ei, că ea o provoacă şi o merită. Aceasta ar însemna oare că femeia cu un comportament „neconform” merită bătaie şi maltratare? Reiese că dacă la serviciu sau pe stradă cineva nu ni e pe plac, „ne provoacă”, pentru că se comportă „neconform” – atunci putem să lovim acest om, să-l ofensăm, să-l violăm? Nu? De ce atunci în familie se admite aşa ceva? Iarăşi avem de a face cu un standard dublu faţă de situaţia în familie, când violenţa domestică, maltratările şi torturile admise pot conduce la omoruri şi destine distruse ale milioanelor de femei din ţara noastră. Stereotipurile periculoase ale opiniei publice, care insistă că însăşi victima se face vinovată de cele întâmplate sânt fixate în articolele Legii adoptate. Abordând astfel problema, noţiunile criminologiei, în special, ale victimologiei sânt transferate în domeniul dreptului, lucru inadmisibil. Dacă asemenea abordare va căpăta extindere în legislaţia ucraineană, atunci, de pildă, victimele furtului vor fi învinuite că nu şi-au protejat în de ajuns bunurile, provocând astfel pe hoţ. Deci, e necesar să se introducă schimbări principiale în Lege, deoarece unele prevederi defavorizează şi mai mult situaţia victimelor violenţei domestice, reducându-le posibilitatea de a beneficia de apărare din partea organelor de drept. Este necesar să se excludă din Prevederile generale definiţia de comportament victimizator, din Articolul 6 cuvintele „şi despre inadmisibilitatea comportamentului victimizator”, iar Articolul 11 să se excludă în întregime.

Lucrul în minigrupuri: Cei prezenţi primesc materialul distributiv – O istorie despre violenţa domestică:

58

Emigrantul ucrainean Nikolai Soltis în august 2001 şi-a omorât soţia însărcinată, fiul de trei ani şi s-a răfuit sângeros cu familia Kuharciuk (omorându-l pe unchiul său, mătuşa sa, nepotul şi nepoata sa). În SUA, fiind pus în urmărire, a fost inclus în lista celor zece criminali extrem de periculoşi din ţară. De ce acest bărbat, mutat cu traiul în SUA din regiunea Ternopol prin intermediul canalelor bisericii evangheliste, crescut într-o familie religioasă, a săvârşit crime atât de odioase? Să analizăm cauzele tragediei. Din spusele altora despre comportamentul criminalului: - Se întâmplau de toate între ei: Nikolai ba cuprindea-săruta soţia, ba se năpustea asupra ei, îndesându-i pumni. - El vroia ca soţia să trăiască numai pentru el. Liuba era ţinută mereu în frâu. Dacă se întâmpla să nu reuşească cu treburile pe lângă casă, îi arunca din mers: „Acum n-am timp, dar deseară îţi arăt eu”. Până în seară nu-şi mai găsea locul. - În America Liuba adesea sta în captivitate. El nu-i permitea să iasă nicăieri şi nici măcar nu-i

permitea să le telefoneze părinţilor în Ucraina. În fiecare lună controla facturile de telefon. Ea se temea foarte mult de el şi nimănui nu-i spunea nimic.

Încă înainte de plecarea din Ucraina Liuba i-a mărturisit fratelui că soţul o bătea, ca mai apoi s-o readucă în simţiri, turnând apă peste ea, şi iarăşi începea „s-o educe”. După certuri el fugea în şopron cu funia, chipurile, să se spânzure. Atunci, uitând obidele, Liuba, care avea doar 19 ani, alerga după soţ şi în genunchi îl ruga să-şi ia de seamă. Se împăcau. Iar peste o zi totul reîncepea. După această mărturisire, fraţii Liubei au hotărât s-o ia de la soţ. Nikolai a refuzat s-o lase pe soţie, s-a năpustit asupra fraţilor cu toporul, a ameninţat-o pe soţie, strigându-i „Te tai!”. Cu ajutorul miliţiei, fraţii au reuşit s-o ia pe Liuba. Cu toate acestea, Nikolai Soltis, după acest caz, n-a fost tras nici la răspundere penală, nici administrativă şi el a plecat fără dificultăţi în SUA. Peste un timp, în pofida lacrimilor celor apropiaţi, Liuba, împreună cu copilul, de asemenea a emigrat. Motivând că copilul creşte fără tată, anume familia Kuharciuk a convins-o să plece din Ucraina în America, la soţul ei. După cum am văzut, spre pierzania ei şi a lor.

Conform materialelor din presa ucraineană Sarcină: - Să se citească şi să se discute istoria şi să se determine cum avea loc

victimizarea femeii agresate, ce metode erau folosite.

Discuţ ie: - Ce metode folosea agresorul domestic pentru a controla comportamentul soţiei sale? - Era posibilă prevenirea acestei tragedii? Ce măsuri preventive trebuiau să se aplice? Cine putea s-o ajute? În ce mod? - Ce trebuia să se facă, pentru a o ajuta pe Liuba să iasă din relaţiile violente?

Bilanţ: Întrebarea, de ce victimele nu abandonează agresorul, este una dintre cele mai frecvente. În realitate, un număr foarte mare de victime îşi părăsesc agresori domestici (despre aceasta ne vorbeşte numărul considerabil de divorţuri din ţara noastră). O parte din femei pleacă ca mai apoi să revină, deoarece au nevoie de timp şi susţinere pentru a rupe legătura patologică periculoasă „victima-agresorul”. Principala cauză pentru care victimele rămân cu agresorul este, după cum afirmă înseşi victimele, frica de violenţă şi insuficienţa locurilor, unde femeile şi copiii lor ar putea să se simtă în siguranţă. Frica de violenţă este, într-adevăr, întemeiată – conform sondajelor, violenţa domestică se înteţeşte după abandonarea agresorului de către victimă: agresorul o ameninţă cu moartea sau prejudicierea, dacă va încerca să plece; urmăreşte femeia şi o pedepseşte crunt. Cel mai periculos mit social este mitul care afirmă că femeile victime rămân cu agresorii, deoarece lor le place să fie victime(?). În realitate, chiar dacă femeile au suferit de violenţă în copilărie, ele nu caută violenţa şi nu-şi doresc să fie bătute. Altceva e că asemenea femei se resemnează în faţa violenţei domestice, considerând-o o soartă amară a tuturor femeilor. Femeile victime ale abuzurilor în familie au nevoie de ajutorul nostru!

59

Sfaturi metodice şi sugestii: În funcţie de timpul planificat, exerciţiul poate fi executat pe părţi sau ne putem limita doar la mini-lecţia „Victimizarea şi consecinţele ei”. Dar în timpul trainingului este necesar să i se ofere grupului în mod obligatoriu informaţia despre starea psihologică a femeii, care suferă de violenţă în familie. Căci neînţelegerea comportamentului ei este principalul factor, care scade eficacitatea prevenirii şi contracarării violenţei în familie.

ANEXĂ: Victimizarea şi consecinţele ei

Cuvintele-cheie, pe care ar trebui să punem accentul, asupra cărora trebuie să-i atenţionăm pe cei prezenţi, sânt evidenţiate în text prin caractere grase ori sânt subliniate. Adresarea sau întrebarea adresată grupului sânt evidenţiate în text prin cursiv.

Unindu-se pentru viaţa în comun, oamenii visează la dragoste, fericire, pace şi încredere, însă, în schimb la toate acestea, pe neaşteptate în familie apare ameninţarea, frica, disperarea şi deznădejdea. Se întâmplă atunci când în familie apare un monstru groaznic – violenţa domestică. De regulă, victimele acestui monstru devin femeile. Noi adesea contactăm cu ele, victimele violenţei domestice trăiesc printre noi, deşi ne prefacem că problemele lor parcă n-ar exista. Când, însă, plăgile violenţei domestice ies la iveală, acestea trezesc uimire şi neînţelegere. Într-adevăr, e destul de greu să înţelegi asemenea femeie: de ce ea mai continuă să locuiască sub acelaşi acoperiş împreună cu agresorul domestic? Cum e posibil oare? Mulţi oameni, neînţelegând starea lăuntrică a victimei, încep să găsească explicaţii, adesea nedrepte faţă de ea. Victimei i se asumă răspunderea pentru faptul că nu-şi părăseşte soţul, că-i permite s-o agreseze. Cum credeţi, de ce oamenii au această părere? Pentru că societatea e supraîncărcată cu număr enorm de reprezentări false, convingeri referitoare la violenţa domestică şi psihologia persoanelor implicate în ea. Pentru că oamenii de cele mai multe ori nu sânt în stare să înţeleagă, ce se întâmplă în familia unde există violenţă, nu pot vedea acea capcană, în care a nimerit femeia. Căci, în realitate, capacitatea ei de a se ajuta pe sine însăşi în situaţia violenţei domestice, de a ieşi din ea cu demnitate, de a întrerupe lanţul abuzurilor – această capacitate a dispărut. Sub influenţa unui stres acut şi totodată cronic din cauza violenţei domestice permanente, psihicul ei începe să comporte schimbări grave. S-ar părea că femeia ar putea să-şi ia copiii şi să plece din casă la rude ori să se adreseze la miliţie, la procuratură. Dar voinţa ei de a lupta, de a se autoapăra e deja frântă – ea s-a împăcat cu situaţia patologică, transformându-se în „victimă”. Ce înseamnă aceasta? De ce femeile abuzate în familie ajung în rolul victimelor? Cum acest proces, numit fenomenul victimizării – transformării omului în „victimă”, - le aduce spre punctul paraliziei totale psihologice? Pentru a schimba situaţia, vom încerca să dăm răspunsuri la aceste întrebări. Să ne reamintim pentru început ciclurile violenţei domestice. Când bărbatul cere iertare după cele întâmplate, femeia speră: „Dar poate, într-adevăr, totul se va schimba, poate, într-adevăr, a fost doar un episod, doar un caz neplăcut. Poate, toate astea vor trece?”. Chiar dacă în prealabil era pregătită moral pentru a pleca şi a-şi părăsi soţul, apoi acum ea îşi schimbă decizia. Dar ciclul violenţei, ca roata, revine şi revine iar. Anii trec şi femeia se împacă cu violenţa, ea încearcă să se adapteze, nimereşte în capcana căutării cauzelor fiecărui act de violenţă. Suferind ani la rând, prin diferite modalităţi ea încearcă să schimbe situaţia spre bine. Dar Când aceste încercări rămân ineficiente, apare sentimentul disperării. Ea începe să creadă în neputinţa sa, devine pasivă, fără a avea forţe pentru viaţa activă. Această „neputinţă convenţională” are tendinţa de a se extinde de la o situaţie la alta. De aceea femeile victime ale violenţei domestice nu sânt capabile să înţeleagă că a fi neputincioasă în cazul unui act concret de violenţă nu înseamnă deloc a fi total neputincioasă în faţa bărbatului agresiv.

60

Din păcate, senzaţia imposibilităţii de a evita un atac devine la aceste femei tot mai frecventă, generând senzaţia imposibilităţii de a pleca de la soţ, în general. La început, aceste femei încetează a mai crede că pot schimba situaţia prin propriile acţiuni active, apoi – încetează a mai crede în orice posibilitate de a găsi un model corect de comportament. Ele consideră că nu contează dacă încearcă sau nu să schimbe măcar ceva – oricum nu le va reuşi nimic. Pe ele le poţi auzi, spunând: „Nu sunt bună de nimic şi sunt prea proastă pentru a schimba măcar ceva”. Cum credeţi, femeia aflată sub influenţa violenţei ajunge de sine stătător sau ea e adusă la această stare cu un scop bine determinat şi sistematic? Nimeni nu-şi doreşte de bună voie durere şi înjosiri, nimeni nu se hotărăşte de bună voie să trăiască în atmosfera de frică şi bătaie. Cele întâmplate cu femeia în urma violenţei domestice, nu e un proces întâmplător, cu care te poţi obişnui şi apoi să te dezobişnuieşti. Raporturile dintre executor şi victima violenţei domestice pot fi comparate cu procedura „spălării de creieri”, Când pas cu pas este deformată conştiinţa femeii victime. Ne rămâne doar să ne uimim, pe cât de „genial” partenerul acestei relaţii conjugale degradante ţine morţiş linia sa, orientată spre umilirea şi supunerea victimei, spre scăderea sentimentului de autovaloare, spre obţinerea controlului deplin asupra ei.

Haideţi să examinăm aceste metode speciale de manipulare a conştiinţei, manifestările concrete ale procedurii „spălarea de creieri”: 1. Metoda izolării Mai întâi, femeia într-un fel nimereşte într-o situaţie de izolare de mediul social. Ea poate ieşi din casă, dar contactele ei cu familia, cu prietenele sânt întrerupte. Nimeni n-a arestat-o, n-a închis-o în puşcărie, dar trăieşte aşa, de parcă e separată de societate. Astfel femeia e ţinută la distanţă de persoanele care ar putea să-i acorde un sprijin emoţional şi de situaţiile care i-ar ajuta victimei să păstreze contactul cu realitatea obiectivă. Are loc concentrarea sentimentelor femeii, în exclusivitate, asupra raporturilor cu soţul şi totala ei dependenţă de el. Aceasta surpă libertatea ei din interior şi creează premize ideale pentru a începe procedura de „spălare a creierilor”. În unele cazuri, Când femeia are o slujbă, i se permite să se întâlnească cu alţi oameni, dar ea trebuie să respecte graniţele regulilor clar conturate. De asemenea nu i se permite să povestească ce se întâmplă în familia lor. Chiar şi ea însăşi tace, deoarece e convinsă că, aflând despre violenţa domestică, alţi oameni o vor considera vinovată de toate. De aceea nimeni din anturajul ei nu ştie ce se întâmplă în realitate, drept rezultat, izolarea femeii creşte şi mai mult. 2. Înjosire şi degradare Apoi: asemeni prizonierilor din lagărele de concentrare, femeia, în situaţia de violenţă domestică, se află mereu în stare de înjosire şi degradare. Soţul o umileşte şi o pedepseşte nu numai fizic, dar şi psihologic – ea adesea are senzaţia că e un om de categoria a doua, de nivel inferior, aceasta frângându-i o dată în plus voinţa ei. Executorul violenţei face în repetate rânduri critici la adresa femeii în prezenţa oamenilor străini pentru orice mici neajunsuri, în permanenţă îi reaminteşte unele cazuri, situaţii umilitoare pentru ea. Victimei violenţei domestice i se spune adesea că e rea, proastă, bolnavă psihic, i se dau porecle jignitoare. Senzaţia de profundă umilinţă o face pe victimă să judece despre sine ca despre un om străin care merită să fie tratat neomeneşte. Are loc degradarea treptată a personalităţii. Femeia începe să pună pe umerii săi răspunderea pentru situaţia în care a nimerit.

61

3. Concentrarea asupra executării cerinţelor şi capriciilor obişnuite ale partenerului Executorul violenţei obţine îndeplinirea de către soţie a cerinţelor şi capriciilor ce ţin de nevoile vitale – alimentaţie, îmbrăcăminte, consumul banilor, curăţenia în casă, educaţia copiilor, comunicarea cu cei din jur. De fapt, aceste cerinţe pot să se schimbe în repetate rânduri în contrare, zilnic, chiar în orice clipă. În aşa mod agresorul îi formează victimei obişnuinţa de a se supune fără rezerve, convingându-se totodată că soţia i se subordonează. Victima are tot mai mult senzaţia de neputinţă şi istovire – fiindcă capriciile nu mai contenesc. Tot timpul şi energia femeii sânt absorbite de încercările de a anticipa şi a preveni răbufnirile lui de mânie, răutate, de a ghici gândurile şi mofturile lui. Totul e interpretat de femeie doar prin prisma cerinţelor lui, năzuinţele, dorinţele, părerile şi sentimentele proprii nu sânt luate în calcul. Victima violenţei domestice încetează să mai lupte pentru demnitatea şi libertatea sa, pierde controlul asupra propriei vieţi. Într-un anumit moment ceva se frânge în ea şi ea încetează să se mai orienteze în situaţia sa, s-o calculeze la rece. De fapt, a avut loc un proces patologic grav, în urma căruia s-a schimbat atitudinea femeii faţă de ea însăşi şi ea a început să perceapă situaţia ca un impas, în care nu poţi face nimic sau întreprinde măcar ceva. 4. Ameninţări şi demonstrarea forţei Toate procesele descrise sânt însoţite de ameninţări. Pentru orice mică neascultare şi nesupunere urmează o pedeapsă necorespunzătoare cumplită. Agresorul, apelând la violenţa fizică, îi promite partenerei că o va bate, mutila sau omorî, o ameninţă că-i va nedreptăţi copiii sau alţi membri ai familiei, o înjoseşte sau o agresează în prezenţa persoanelor străine, o ameninţă că-i va distruge obiectele ce au valoare pentru ea, o sperie că-i va lua copiii. Agresorul domestic, de obicei, controlează finanţele familiale, luând de la soţie salariul ei şi dându-i anumite sume pentru administrarea gospodăriei casnice. Ameninţările îi inspiră victimei frică şi deziluzionare. Dimensiunile deteriorărilor psihicului victimei devin tot mai adânci şi mai extinse. Ea ajunge să se transforme dintr-o femeie tânără, sănătoasă, plină de viaţă în „victimă”, ce-şi pierde sentimentul de siguranţă, realizând că viaţa ei e un coşmar. Toate acestea o fac să aibă senzaţia de panică, sentimentul singurătăţii, deznădejdii. Se distruge viziunea normală asupra lumii în care omul trăieşte şi în care anumite lucruri îşi au locurile sale. Victima începe să se simtă neajutorată şi neputincioasă, asemeni unui copil mic. Demonstrarea „atotputerniciei” o convinge pe victimă că rezistenţa ei e zadarnică. Frângerea capacităţii de autoapărare, pierderea speranţei că ea poate să iasă din această situaţie favorizează manifestarea diferitor devieri: victima caută în permanenţă să se retragă, să se izoleze de oameni; noaptea o urmăresc coşmarurile; ea încetează să mai aibă grijă de sine; devine iritată, are adesea accese puternice de mânie, furie sau spaimă, care alternează rapid; ea începe să strige isteric; încetează să-şi mai îngrijească copiii aşa cum s-ar cuveni. Uneori victima încearcă să uite de suferinţele ei, consumând alcool sau droguri, devenind dependentă de alcool sau preparate chimice. 5. Manifestarea periodică a indulgenţei şi încrederii Uneori se întâmplă că femeia găseşte o posibilitatea a de a se smulge din cercul vicios al raporturilor patologice cu agresorul sau e atât de disperată, încât e gata să-şi asume riscul de a se despărţi. Agresorul domestic simte asemenea predispunere a victimei şi începe să manifeste compasiune, îi cumpără cadouri, pentru scurt timp devine indulgent, „uită” de cerinţele lui. Victima e cuprinsă de speranţa că partenerul se va schimba şi ea decide să păstreze şi în continuare această căsătorie. Din păcate, perioada „dezgheţului” se încheie repede şi dramatic. Imediat ce-şi restabileşte controlul asupra victimei, presiunea agresorului devine şi mai aspră.

62

Această simbioză PEDEAPSĂ-RECOMPENSĂ e cea mai înfricoşătoare legătură dintre agresor şi victimă. Anume acest pendul sinistru constituie problema violenţei domestice, dar totodată ne dă şansa de a remedia situaţia – căci aceste comportament al agresorului denotă că el poate acţiona altfel, că el ştie să se comporte nu numai ca opresor, dar şi ca un om iubitor normal. 6. „Cretinizarea victimei” Această metodă constă în negarea permanentă a faptelor. Se face acest lucru ca victima să aibă dubii faţă de sine şi faţă de percepţia sa a realităţii, să-şi piardă încrederea în judecata sănătoasă. Această categorie de acţiuni mai include şi următoarele:

Punerea răspunderii pentru violenţă pe seama victimei: „Tu însăşi o cauţi, tu singură vrei asta”.

Manifestarea îndoielii faţă de calităţile pozitive ale femeii, încercările de a o convinge că aceasta nu e adevărat, că ea nu e deşteaptă, dotată sau o bună gospodină.

7. Reformularea: calităţile pozitive ale femeii sânt prezentate ca neajunsuri – independenţa devine egoism, originalitatea gândirii – „dorinţa de a-şi demonstra inteligenţa în faţa oamenilor” etc. Drept urmare, victima încetează să mai aibă încredere în sine, începe a avea dubii în ceea ce priveşte integritatea ei psihică, uneori e chinuită de frica că ar putea înnebuni. Victima pierde capacitatea de a se relaxa – ea e mereu „cu ochii în patru”, aşteptând mereu neplăceri, „derulând” în minte situaţia conflictuală, încercând să înţeleagă ce anume de astă dată a făcut incorect. Periodic îi apare dorinţa de a fugi unde o duc ochii.

Care sânt paşii folosirii acestor metode violente de influenţare a psihicului femeii? Violenţa devine o parte integrantă a vieţii femeii. Ea pierde (în înţelegerea sa) numele său, senzaţia că ea e mamă, femeie, fiinţă care are dreptul la viaţă şi tot mai mult se simte „victimă”. S-a încheiat procesul de victimizare. Ce înseamnă proces de victimizare? Victimizarea reprezintă un proces de transformare a individualităţii umane în „victimă”. Respectiv, victimologia este ştiinţa despre victimele violenţei. Fenomenul victimizării se constată atunci Când e vorba de violenţă repetată, cum ar vi violenţa în familie, nu, însă, Când e vorba de un act singular (de exemplu, un act terorist). Influenţa procesului de victimizare asupra personalităţii poate fi divizată în trei niveluri. Utilizând noţiunea de „disperare dobândită”, putem înţelege mai lesne cum, în urma „spălării intenţionate de creieri”, personalitatea nimereşte la aşa-numitul nivelul întâi de victimizare, Când din femeie este formată activ victima. L-am examinat deja. Apoi urmează nivelul doi, numit reînfrângere. Deseori spre acest nivel de victimizare victima „este împinsă” nu de executorul violenţei, ci de cei din jur. Aceşti oameni, care, după idee, ar trebui s-o ajute, să-i ofere susţinere, neînţelegând întreaga gravitate a situaţiei şi neştiind cum să se comporte corect cu ea, procedează astfel, încât înrăutăţesc situaţia victimei. Adesea aceşti oameni nu cred celor ce ea le povesteşte, deoarece istoriile ei sânt atît de îngrozitoare, încît par incredibile. Uneori chiar şi oamenii cei mai apropiaţi, nefiind, pur şi simplu, în stare să pătrundă întreaga profunzime a tragediei, încep indirect să învinuiască victima. Adesea ei îl cunosc personal pe agresor şi nu l-au considerat niciodată un monstru moral. Toate acestea afectează puternic psihicul victimei, care în loc de susţinere şi mărirea sentimentului de siguranţă, suferă de noi traume. Astfel ea nimereşte la cel de-al doilea nivel de victimizare, fiind retraumată din cauză că anturajul nu e în stare să-i acorde ajutor în nenorocirea ei.

63

Din păcate, şi în continuare, cei din jur şi agresorul fac paşii care împing victima spre al treilea nivel. La acest nivel femeia intră definitiv, în întregime, în rolul e victimă. Ea începe să se adapteze, să se obişnuiască nu numai cu violenţa care are loc, ci şi cu indiferenţa, ignorarea, neînţelegerea, care-o lezează suplimentar tot mai adânc şi mai adânc. La al treilea nivel ea începe să gândească despre sine ca despre cineva care e sortită pentru totdeauna să fie victimă, e sortită să fie abandonată de toţi şi însingurată. Femeia încearcă tot mai mult sentimentul de intoleranţă faţă de propriile greşeli. În loc să-şi îndrepte pretenţiile sale juste spre exterior – împotriva agresorului, împotriva tuturor celor care n-au ajutat-o şi n-au susţinut-o, ea însăşi se aşează pe banca acuzaţilor, se autocondamnă şi se autopedepseşte. Victima încetează a mai percepe realitatea adevărată, dificultăţile reale ale vieţii, acesteia i se pare că ea nu are dreptul la ceea ce au alţi oameni. Umilinţa începe a deveni un element important al stilului ei de viaţă. Ea proiectează violenţa asupra întregii sale vieţi, şi aceasta e cel mai înspăimântător lucru. Pentru că cele mai mari leziuni ale psihicului se produc anume în faza a treia, Când victima supune torturilor pe sine însăşi. Leziunile psihice din interior prind victima în capcana, din care, după părerea ei, nu există ieşire… Cum credeţi, femeia a nimerit în capcană pentru totdeauna? Cum putem s-o ajutăm? Fireşte, nu pentru totdeauna. În condiţii favorabile, dacă i se acordă ajutor din exterior, victima violenţei domestice are posibilitatea de a-şi reface forţele, capacitatea de a depăşi situaţia creată. Ea are posibilitatea de a deveni independentă şi de a începe o nouă viaţă. Ce trebuie să facem pentru aceasta? Două lucruri de bază.

în primul rând, să înceteze violenţa – să apuce şi să oprească mâna agresorului, îndreptată spre a lovi. Trebuie să-l separăm pe agresorul domestic de familia lui şi să ajutăm familia să găsească ieşire din impas, trebuie să punem capăt violenţelor şi să creăm condiţii pentru viaţa în siguranţă în familie.

în al doilea rând, e necesar să avem grijă de sănătate, şi anume de sănătatea femeii. Ea are nevoie de asistenţă pentru a lichida leziunile psihicului: senzaţia de ameninţare, frică, tristeţe, dezolare. Pentru aceasta e necesară asistenţa profesională (a psihologilor centrelor de criză, psihoterapeuţilor instituţiilor curative) şi neprofesională (din partea persoanelor apropiate: prietenelor, rudelor; din partea lucrătorului serviciului social, din partea activistelor ONF).

Cum să i se acorde ajutorul concret? De ce ajutor are nevoie victima? În primul rând, trebuie să tratăm victima cu încredere. Primul pas este încrederea. Când ni se povesteşte despre cazurile groaznice şi înjositoare de agresare domestică, nu trebuie, punându-ne mâinile în cap, să exclamăm: „Nu poate fi! E imposibil!”. Nu, aceasta s-a întâmplat, s-a produs, înseamnă că e posibil. Nu trebuie să acuzăm victimele de lipsă de voinţă, de nedorinţă de a opune rezistenţă; nu trebuie să ne enervăm, să ne supărăm pe ele, că nu pot sau nu ştiu să evite agresarea ori să se apere. Al doilea pas este susţinerea, acordarea acestei susţineri. Trebuie să avem curajul să trecem ferm de partea victimei, să ocupăm poziţia ei. Ea adesea contează pe acest lucru, deşi se teme că vom ezita, reflectând – cine are dreptate: soţia sau, poate, bărbatul agresor? Nu! Dacă dorim să ajutăm victima, atunci trebuie să spunem răspicat: „Suntem de partea ta! Te susţinem, te credem, credem în tot ce faci”. Următorul pas – trebuie să fim pregătiţi a o însoţi în calea cea lungă, pe care trebuie s-o facă. Al patrulea pas – victima trebuie să realizeze pe deplin ce s-a întâmplat totuşi cu ea. În acest scop e necesară o conversaţie educativă cu victima la tema violenţei, ca ea să înţeleagă şi, respectiv, să încerce a învăţa să controleze situaţia.

64

Atrageţi atenţie! E foarte important în acest caz să nu se caute ce anume trebuie să facă femeia pentru a-l îmbuna pe agresor.

Avem noi oare dreptul să-i spunem cuiva cum el sau ea trebuie să trăiască? Copiii nu dispun de toate drepturile adulţilor, noi decidem pentru copil. Dar victima nu este un copil, ci o femeie matură. De aceea principul nostru în conlucrarea cu victimele trebuie să fie: intervenţia fără consimţământul victimei e posibilă doar atunci Când este ameninţată viaţa ei. Femeia e cea care ştie de ce are nevoie! Aceasta e filosofia implicării în viaţa altui om. Sunteţi de acord? Deci, vom fi precauţi. Deşi victima a nimerit într-o situaţie îngrozitoare şi necesită ajutor intens, totuşi nu trebuie s-o tratăm ca pe o fetiţă mică obijduită, care trebuie dirijată. Cu ajutorul nostru, ea trebuie să-şi recapete sentimentul propriei forţe, demnităţi, sentimentul respectului de sine şi al autoaprecierii înalte. Trebuie s-o ajutăm să-şi recapete independenţa, să-i creăm şanse de a deveni de sine stătătoare. Totodată mâna care i-o întindem, nu trebuie să înlocuiască propriile ei mâini, propria ei capacitate de a-şi acorda ajutor în situaţii grele.

Exerciţiul „Factorii sociali şi culturali ai violenţei asupra femeilor” Scopul exerciţiului: depăşirea stereotipurilor sociale şi culturale, care recunosc dreptul de a aplica forţa împotriva femeilor în familie. Timpul executării - 25-30 min.

Introducere Depăşirea violenţei în familie asupra femeilor e un proces dificil din cauza obiceiurilor şi tradiţiilor culturale prejudiciabile, generate de fenomenul patriarhalitate. Anume părerile şi obiceiurile patriarhale o impun pe femeie să se limiteze doar la casă, o depersonalizează până la nivelul de marfă, care se cumpără şi se vinde, încurajează dominaţia bărbatului şi creează o atitudine tolerantă faţă de violenţa în familie. În rezultatul dominaţiei valorilor culturale şi sociale patriarhale, nici opinia publică, nici însăşi femeia nu realizează că violenţa domestică este o crimă. Din cauza lor, femeia acceptă o poziţie inferioară şi percepe violenţa ca un risc firesc al vieţii conjugale.

Lucrul în minigrupuri Sarcină: - Care dintre tradiţiile, obiceiurile, obişnuinţele noastre susţin dominaţia bărbatului asupra

femeii, recunosc dreptul de aplica forţa împotriva femeii? Aduceţi exemple. - Ce prejudiciu aduc ele şi în ce mod ar putea fi schimbate? Discuţ ie Întrebare: - Spuneţi-mi, doar în ţara noastră există păreri patriarhale faţă de problema violenţei în

familie sau o situaţie similară există şi în alte ţări? - Aceste păreri le împărtăşesc numai bărbaţii sau ele sânt susţinute şi de o parte din

femei? - Prin ce sânt periculoase aceste păreri pentru copii? - Cum putem schimba opiniile tradiţionale prejudiciabile ale societăţii? Care ar fi

abordarea cea mai bună a problemei? - Ce aliaţi avem, pe cine am putea implica pentru a schimba pe o cale nonviolenţă obiceiurile

patriarhale şi tradiţiile perimate? - Ce v-a oferit dv. personal acest exerciţiu?

Bilanţ intermediar: Aşadar, tradiţiile perimate, opiniile şi obiceiurile prejudiciabile răspândite în societate, care tratează femeia ca persoană inferioară bărbatului, constituie factorul decisiv în formarea atitudinii violente faţă de femei. În cadrul sistemului patriarhal bărbatul este investit cu

65

dreptul de proprietate asupra soţiei sale: are dreptul să controleze soţia aflată sub tutela lui; dreptul de a o pedepsi pentru comportamentul considerat neconform normelor acestei culturi, comunităţi sau familii; s-o pedepsească pentru faptele nedorite din punctul lui de vedere. Din păcate, asemenea păreri sânt susţinute atât de bărbaţi, cât şi de femei. De fapt, aceleaşi forme de violenţă asupra femeilor comise de alţi membri ai familiei sânt îndreptate în măsură egală spre păstrarea ierarhiei şi dominaţia bărbatului. E periculos atunci Când familia e considerată de societate o sferă intangibilă, în care este interzisă imixtiunea persoanelor străine şi a statului. De aceea în statul nostru, care proclamă egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor şi cetăţenelor, tradiţiile perimate submină asigurările oficiale, precum că toţi sânt egali, femeile fiind, fireşte, într-o situaţie inegală. Obiceiurile patriarhale fac ca violenţa prin intermediul schemei de comportament al părinţilor, să fie preluată de către copii în viitoarele lor familii. Urmînd tradiţiile şi obiceiurile perimate, de fapt menţinem violenţa în ţara noastră şi lanţul mondial al violenţei asupra femeilor!

Asalt de idei: - Ce trebuie să se întreprindă pentru a schimba factorii sociali şi culturali, care favorizează

violenţa în familie asupra femeilor şi generează indiferenţă în societate faţă de acest rău social?

Bilanţ: Aşadar, este necesară formarea unei noi etici sociale faţă de femeie şi condamnarea hotărâtă a oricăror manifestări de violenţă în familiile ucrainene. În acest scop trebuie să cultivăm noi forme de comportament şi noi valori în ceea ce priveşte femeia şi rolul ei în familie şi societate.

Exerciţiul „Mituri şi fapte” Scopul exerciţiului: a avertiza pe cei prezenţi despre stereotipurile periculoase referitoare la violenţa în familie asupra femeilor şi a-i ajuta să se debaraseze de unele mituri gender. Timpul executării - 30-40 min.

Introducere În societatea noastră există anumite tradiţii, reprezentări asupra locului şi rolului femeii şi bărbatului în societate. Noi le numim stereotipuri gender. Astfel de stereotipuri împiedică oamenii să se înţeleagă mai bine, femeile – să-i înţeleagă pe bărbaţi, şi viceversa. În plus, stereotipurile gender susţin violenţa împotriva femeilor. De aceea, Când vorbim despre atitudinea societăţii faţă de problema violenţei domestice, despre strategiile care ne vor ajuta să eradicăm acest rău, este necesar, mai întâi de toate, să luăm în consideraţie aceste mituri periculoase ale conştiinţei umane. Dacă vom schimba aceste stereotipuri-convingeri, atunci se va schimba în mod automat atitudinea omului faţă de problema violenţei domestice şi faţă de căile de soluţionare a acesteia.

Lucrul în minigrupuri: Fiecare minigrup primeşte câte o fişă cu un mit, precum şi datele statistice privind violenţa domestică asupra femeilor şi concluziile specialiştilor, experţilor (vezi ANEXA). Sarcină: - Timp de 10-15 min citiţi şi discutaţi materialele informative. - Amintiţi-vă, fără a apela la materiale, un stereotip gender, care susţine violenţa în familie

asupra femeilor şi găsiţi propriile contraargumente pentru a-l contesta.

Discuţ ie:

66

- Care vă sânt impresiile după ascultarea informaţiei? - Ce date statistice sau cazuri mai cunoaşteţi, care reflectă situaţia reală privind violenţa în familie asupra femeilor din ţara noastră? - Cum credeţi, de ce este necesar să se facă sondaje, acumulând separat date statistice

privind violenţa în familiile ucrainene şi făcând analiza situaţiei? Cui îi sânt necesare aceste date?

- Cum influenţează miturile despre violenţa în familie asupra unor oameni, asupra societăţii? - Ce putem face pentru depăşirea stereotipurilor gender prejudiciabile din societate? Pe ce

cale trebuie să mergem?

Bilanţ: Cu toţii auzim spunându-se în jurul nostru, chiar poate repetăm, fără a ne gândi: „O bate, înseamnă că o iubeşte”. „O bate, fiindcă însăşi femeia e vinovată, a meritat-o”. Am examinat împreună prejudiciul pe care-l aduc stereotipurile gender, cum ne împiedică tuturor nouă – şi specialiştilor, şi anturajului să înţelegem corect problema şi s-o ajutăm pe femeia agresată. Amintiţi-vă de aceste lucruri atunci Când auziţi stereotipuri gender şi, întâi şi întâi, străduiţi-vă să nu le folosiţi voi înşivă. Adică schimbările trebuie să înceapă de la propria persoană, de la propriul comportament. Cît priveşte opinia publică şi instituţiile publice, conlucrarea cu ei trebuie să fie orientată spre a pune capăt trecerii sub tăcere a unui astfel de fenomen, cum ar fi violenţa domestică asupra femeilor, şi a o declara o problemă care vizează întreaga societate, nu numai victimele. În acest sens e necesar să se formeze un cerc de aliaţi şi adepţi, care ar lua parte la schimbarea normelor şi stereotipurilor la toate nivelurile – juridic, instituţional, personal. În limitele sistemului juridic abordarea preventivă constă în crearea unor noi legi privind violenţa în familie şi modificarea unor prevederi ale legilor în vigoare. E o sferă foarte importantă, căci legile ne indică anumite norme de comportament, legiferând în societate noi stereotipuri, orientate spre respectarea femeii şi manifestarea unei atitudini intolerante faţă de violenţa în familie.

Sfaturi metodice ş i sugesti i: • Puteţi folosi materialul distributiv la exerciţiu din acest manual sau opera cu fapte acumulate de sine

stătător. • Atrageţi atenţia că faptele în diferite mituri pot să se repete.

ANEXĂ: Miturile şi faptele privind violenţa în familie

Mitul 1: VIOLENŢA DOMESTICĂ AFECTEAZĂ UN NUMĂR NEÎNSEMNAT DE FEMEI Fapte: 68% femei din Ucraina sânt abuzate în familie, inclusiv 20% - „sistematic” sau deseori (în majoritatea cazurilor, sânt bătute de soţ). Fiecare a zecea fată din Ucraina a fost supusă violenţei. Sondaj efectuat de Institutul de Investigaţii Sociologice al Academiei Naţionale de Ştiinţe a Ucrainei. Conform datelor Institutului, circa 60% femei, care suferă din cauza violenţei fizice în familie, sânt de asemenea abuzate sexual. Numai 2% din ele iniţiază procese judiciare. Proiectul „Problemele femeilor în Ucraina”. Investigaţiile Institutului Internaţional de Sociologie din Kiev – 1999. Fiecare a treia infracţiune săvârşită este de drept comun în regiunile Cernigov, Dnepropetrovsk, Cernăuţi, Carpaţi, Nikolaiev. Notă informativă a MAI al Ucrainei „Despre starea criminalităţii de drept comun pentru anul 2003”. Majoritatea dosarelor de divorţ sânt intentate în rezultatul violenţei domestice. 95% din dosarele de divorţ sânt generate de insulte verbale şi bătăi. „Violenţa domestică în Ucraina”. Raport privind

67

rezultatele investigaţiei efectuate de organizaţia „Apărătorii drepturilor omului din Minnesota”, decembrie 2000. La fiecare 9 secunde în SUA o femeie îndură bătăi, într-un an - peste 4 milioane de femei. Fondul pentru prevenirea violenţei în familie (SUA). Mitul 2. A ÎNCETA RELAŢIILE CU AGRESORUL ESTE SIMPLU Fapte: Proiectul „Problemele femeilor în Ucraina”. Investigaţiile Institutului Internaţional de Sociologie din Kiev – 1999. Femeile care abandonează agresorii lor, cu 75% mai mult riscă să fie ucise de agresor decât cele care rămân. Cauzele care le împiedică pe femei să rupă relaţiile cu agresorul:

s Frica de răzbunare faţă de victimă şi copii. • Neasigurarea economică. Izolarea. s Presiunea religioasă, culturală şi familială. s Sentimentul ruşinii şi eşecului. s Insuficienţa unor intervenţii anterioare eficiente. s Promisiunea agresorului de a se schimba.

Victimele violenţei domestice, explicând cauza, pentru care nu încearcă să abandoneze tiranul, zic că există o frică reală faţă de escaladarea violenţei. Investigaţiile arată că, în timpul ruperii de către victimă a relaţiilor, violenţa deseori creşte. Statistica naţională privind infracţiunile penale denotă că circa 75% cazuri de abuzare a femeii s-au produs atunci Când ea era deja divorţată sau locuia separat. „Femeile Ucrainei – împotriva violenţei”. Organizaţia obştească din Harkov „Lumea femeilor”. Harkov, 2000. Guvernul Ucrainei n-a creat un sistem, care ar asigura securitatea femeilor bătute de soţii sau partenerii lor. „Violenţa domestică în Ucraina”. Raport privind rezultatele investigaţiei efectuate de organizaţia „Apărătorii drepturilor omului din Minnesota”, decembrie 2000. „Soţul mă bătea şi m-am adresat după ajutor la Consiliul Sătesc. Am venit cu soţul, ei ne-au ascultat. Pe urmă eu am plecat acasă, iar soţul a rămas. Ei s-au aşezat, au tras o butelie, făcând haz pe seama mea”. Din spusele unei femeii, care-şi educă singură copilul, sat din regiunea Nikolaiev. Proiectul „Problemele femeilor în Ucraina”. Investigaţiile Institutului Internaţional de Sociologie din Kiev – 1999. Femeile se confruntă cu obstacole mari la fiecare etapă a procesului judiciar. Miliţia, de obicei, nu examinează plîngerile împotriva violenţei domestice, nu arestează infractorii şi nu-i ridică din casă. De facto, uneori miliţia contribuie la violenţă. În majoritatea cazurilor, femeile sânt nevoite să contacteze cu un sistem criminal de procedură judiciară, fără ajutorul acuzatorului de stat. Pe lângă toate acestea, dificultăţile obţinerii avizelor expertizei medico-legale şi a serviciilor avocatului, complică şi mai mult pentru femeie procesul obţinerii unei compensaţii adecvate pentru violenţa domestică. „Violenţa domestică în Ucraina”. Raport privind rezultatele investigaţiei efectuate de organizaţia „Apărătorii drepturilor omului din Minnesota”, decembrie 2000.

Investigaţiile demonstrează că cea mai periculoasă perioadă pentru femeia victimă este cea în care ea încearcă să rupă relaţiile cu agresorul. Statistica Departamentului de Poliţie a statului Michigan (SUA).

Mitul 3. PROBLEMA VIOLENŢEI DOMESTICE NU ESTE ACTUALĂ PENTRU SOCIETATE Fapte: La 01.01.2004 la evidenţa secţiilor de afaceri interne se află 83082 persoane care au săvârşit abuzuri în familie. În anul precedent au fost puse la evidenţă 3,4 mii de astfel de persoane, în special, pentru abuz fizic – 2,3 mii, abuz psihologic – 991, abuz economic – 114, sexual – 21. Notă informativă a MAI al Ucrainei „Despre starea criminalităţii de drept comun pentru anul 2003”. Bazîndu-se pe datele, obţinute de grupul de cercetători din Ucraina, „Apărătorii drepturilor omului din Minnesota” recomandă următoarele: „1. Guvernul Ucrainei trebuie să recunoască că violenţa

68

domestică epuizează permanent şi considerabil economia ţării şi cetăţenii ei, precum şi influenţează negativ populaţia ei”. „Violenţa domestică în Ucraina”. Raport privind rezultatele investigaţiei efectuate de organizaţia „Apărătorii drepturilor omului din Minnesota”, decembrie 2000. În urma violenţei în familiei, întreprinderile SUA pierd anual 3-5 bilioane de dolari din salarii, înlesniri, productivitate. Biroul Afacerilor Interne al SUA. Pe parcursul ultimilor trei ani (1997-1999) numărul de omoruri, ce s-au produs în rezultatul violenţei domestice, a crescut de trei ori. În 1999, în regiunea Lvov, în urma omorurilor şi-au pierdut viaţa circa 300 femei ucrainene. Conform datelor Institutului de Afaceri Interne din Lvov a Academiei Naţionale a Forţelor Armate a Ucrainei. Fiecare a zecea fată din Ucraina a suferit de batjocorire; o treime din adolescenţii abuzaţi în familie au intenţia de a se sinucide; circa 60% din femeile victime ale violenţei în familie de asemenea sânt abuzate sexual. L. Maximovici, L. Guk. „Problema violenţei. Strategia prevenirii, perspectivele depăşirii”. Rolul organelor afacerilor interne în sfera prevenirii şi reprimării violenţei în societate – Lvov, 2000. 50% femei şi copii vagabonzi au plecat să locuiască în stradă, salvându-se de violenţa în familie. Proiectul „Armonie”. „Programul obştesc de prevenire a violenţei în familie”. Lvov, 2000. A sporit numărul de linşaje – răfuieli ale femeilor cu tiranii familiei. În linii generale, familia a devenit o sursă a răspândirii narcomaniei şi beţiei, prostituţiei şi perversiunilor sexuale. Buletinul nr. 1. „Învăţăm a ne înţelege reciproc”, art. „Despre violenţa domestică în Ucraina”. Ediţie a Organizaţiei Femeilor Creştine Tinere ale Ucrainei.

L. Moroz. „Violenţa în familie ca sistem social-juridic”. – Din culegerea „Rolul organelor afacerilor interne în sfera prevenirii şi reprimării violenţei în societate”. – Lvov, 2000:

• Anual, peste 3 mil. de copii sânt martori ai actelor de violenţă în familie ori sânt nevoiţi să participe la ele.

s Copiii mamelor agresate de şase ori mai des încearcă să-şi pună capăt zilelor, 50% din ei fiind predispuşi spre consumul de droguri şi abuzul de alcool.

• Circa 100% mame agresate au născut copii bolnavi (cu preponderenţă, de nevroză, gângăveală, enurezis, paralizie cerebrală, cu dereglări psihice).

Mitul 4. ÎN REZULTATUL VIOLENŢEI DOMESTICE NU SE CAUZEAZĂ LEZIUNI CORPORALE GRAVE Fapte: Femeilor li se cauzează traume (în rezultatul violenţei domestice, care, în conformitate cu legislaţia Ucrainei, pot fi calificate ca leziuni corporale grave. „Violenţa domestică în Ucraina”. Raport privind rezultatele investigaţiei efectuate de organizaţia „Apărătorii drepturilor omului din Minnesota, decembrie 2000. Medicul spitalului de urgenţă (participant la chestionare) a remarcat că traumele cel mai frecvent înregistrate, cauzate femeilor în cazurile violenţei domestice, sânt comoţiile cerebrale, leziunile în regiunea cavităţii abdominale şi fracturile membrelor. „Violenţa domestică în Ucraina”. Raport privind rezultatele investigaţiei efectuate de organizaţia „Apărătorii drepturilor omului din Minnesota”, decembrie 2000. De regulă, 35% femei internate în spitalul de urgenţă se află acolo din cauza unor noi leziuni corporale, legate de maltratări permanente. 25-40% femei au fost bătute în timpul sarcinii lor. Proiectul „Armonie”. „Programul obştesc de prevenire a violenţei în familie”. Lvov, 2000. Circa un milion de femei anual apelează la ajutor medical după maltratări în familie. Proiectul „Armonie”. „Programul obştesc de prevenire a violenţei în familie”. Lvov, 2000.

69

Tăinuită în adâncul familiei, această problemă (violenţa domestică) adesea capătă proporţii mai grave – impunitatea îl instigă pe agresorul, huliganul domestic la omor. Conform aprecierilor juriştilor, anume între rude se produc circa 40% din toate omorurile înregistrate, la un omor al soţului revenind 7 omoruri ale soţiilor de către soţii lor. Specialiştii remarcă că femeile în majoritatea cazurilor recurg la omor în calitate de autoapărare sau pentru că ajung la disperare din cauza beţiilor interminabile, bătăilor, abuzării copiilor. Centrul pentru Problemele Femeilor, Familiei, Investigaţiilor Gender de pe lângă Institutul Tineretului. „Centrul de Criză al Femeilor: experienţa creării şi activităţii” . – Moscova, „Preobrajenie”, 1998. Cea mai răspândită cauză a leziunilor corporale, cauzate femeilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 44 de ani este violenţa domestică. La fiecare 5 zile în Michigan o femeie este ucisă de actualul sau fostul ei partener. Statistica Departamentului de Poliţie al statului Michigan (SUA). Violenţa în familie: ghid practic pentru asistente medicale/ Ediţia Asociaţiei Asistentelor Medicale ale Canadei. – Moscova, 1996.

Semnele agresării femeilor: Leziuni ale oaselor şi ţesuturilor moi; plăgi ale capului sau feţei. Dinţi dezbătuţi, mandibulă dezbătută sau deplasată. Vânătăi sub ochi. Timpane perforate. Contuzii ale abdomenului, sânilor, în regiunea perineului, mai ales, în stare de sarcină. Urme ale muşcăturilor. Arsuri neobişnuite (de ţigară, de la plită, de la grăsime încinsă, acid). Avorturi spontane, naştere a unui făt mort, naştere prematură.

Mitul 5. FEMEILE ÎN ACEEAŞI MĂSURĂ ABUZEAZĂ SOŢII/PARTENERII LOR Fapte: În 97% cazuri victime ale violenţei domestice sânt femeile. L. Maximovici, L. Guk. „Problema violenţei. Strategia prevenirii, perspectivele depăşirii”. Rolul organelor afacerilor interne în sfera prevenirii şi reprimării violenţei în societate. – Lvov, 2000. În raportul lor, apărătorii drepturilor omului din Minnesota definesc violenţa domestică ca violenţă împotriva femeii. Această definiţie reflectă concluzia obţinută în procesul investigaţiei, care confirmă că femeile sânt cele mai frecvente victime ale violenţei în familie. „Violenţa domestică în Ucraina”. Raport privind rezultatele investigaţiei efectuate de organizaţia „Apărătorii drepturilor omului din Minnesota”, decembrie 2000. De cele mai multe ori, obiecte la violenţei domestice în Ucraina devin soţiile, mai rar – fiicele, nurorile, mamele, iar subiecţi ai violenţei – bărbaţii. Proiectul „Problemele femeilor în Ucraina”. Investigaţie a Institutului Internaţional de Sociologie din Kiev. – 1999. Violenţa domestică înseamnă utilizarea forţei sau ameninţarea cu aplicarea forţei, comisă de soţ sau partener cu scopul înspăimântării sau forţării femeii să se supună. Definiţie a violenţei domestice, expusă în documentele ONU (1993). Această definiţie se bazează pe investigaţii speciale, care au arătat că anume femeile, în primul rând, sânt victime ale violenţei domestice. Mitul 6. Femeile înseşi atrag în familie bătăile – atât prin atitudinea, cât şi prin comportamentul lor. Ele meritau să fie bătute, deoarece nu se supuneau bărbaţilor, sau după părerea lor, toate le făceau nu aşa cum se cuvine. FAPTE: Raportul şi mai multe sondaje au atestat încă un mit, care afirmă că dacă femeia este bătută, înseamnă că ea însăşi a provocat o astfel de atitudine sau a meritat-o într-un fel… Investigaţia arată că mulţi bărbaţi îşi bat sistematic femeile şi de fiecare dată bătăile sânt mai crunte. Adesea molestarea nu are nici o legătură cu actul concret de provocare. „Violenţa domestică în Ucraina”. Raport privind rezultatele investigaţiei efectuate de organizaţia „Apărătorii drepturilor omului din Minnesota”, decembrie 2000.

70

În realitate, infractorii îşi pierd controlul ca rezultat al dereglărilor psihice sau psihologice interne; „cauza” care provoacă violenţa nu are vreo însemnătate. Investigarea şi studierea unor cazuri concrete arată că soţul care şi-a bătut soţia o dată, peste un timp oarecare, după toate probabilităţile, o va bate sistematic; cu timpul frecvenţa şi gradul de violenţă domestică, de obicei, sporeşte. Raportul Programului de Dezvoltare al ONU „Analiza problemelor gender în societatea ucraineană”, pag. 221, 1999. Părerea că însăşi femeia poate provoca acte de violenţă asupra sa au susţinut-o, în primul rînd, bărbaţii (că acest lucru e posibil, au răspuns printre bărbaţi 40%). N-au fost de acord cu această afirmaţie numai 6%. Proiectul „Problemele femeilor în Ucraina”. Investigaţie a Institutului Internaţional de Sociologie din Kiev. – 1999. Abuzurile din partea soţului sânt legate de bătăi şi violări. Cauza, în majoritatea cazurilor, este alcoolismul. În plus, o cauză poate fi sentimentul de superioritate fizică şi morală a bărbatului faţă de femeie, caracterul agresiv, gelozia. Proiectul „Problemele femeilor în Ucraina”. Investigaţie a Institutului Internaţional de Sociologie din Kiev. – 1999. Violenţa în familie: ghid practic pentru asistente medicale/ Ediţia Asociaţiei Asistentelor Medicale ale Canadei. – Moscova, 1996. Indicatorii violenţei la persoanele care au comis abuzuri:

Are opinii rigide în privinţa rolurilor gender ale bărbaţilor şi femeilor. Consideră necesar ca femeile trebuie „să-şi cunoască locul”. Consideră că bătaia a atras-o prin purtarea sa soţia (partenera) şi că nu e vina lui.

Mitul 7. Violenţa domestică are loc numai în familiile sărace, fără studii. FAPTE: Persoanele care acordă ajutor nemijlocit femeilor victime ale violenţei au remarcat în procesul interviului că în relaţiile intime sânt abuzate femei din toate păturile societăţii. În raportul UNDP („Analiza problemelor gender în societatea ucraineană”. Programul de Dezvoltare al ONU, 1999) de asemenea este făcută concluzia că „în realitate, violenţa asupra femeilor nu comportă nici o nuanţă sau barieră naţională, socială, economică, religioasă, profesională, instructivă; ea se întâmplă şi poate să se întâmple în orice familie, aflată la orice nivel şi având orice nivel de studii”. „Violenţa domestică în Ucraina”. Raport privind rezultatele investigaţiei efectuate de organizaţia „Apărătorii drepturilor omului din Minnesota”, decembrie 2000. Oamenii tuturor păturilor social-economice ale societăţii, raselor, confesiunilor, de orice origine etnică … pot deveni victime ale violenţei domestice. Broşura „Ce înseamnă violenţă”. Lista avertizărilor. Ediţie a Consorţiului Femeilor din ţările NND-SUA pe baza materialelor Centrul de Coordonare împotriva Violenţei Domestice din Oakland. – Kiev, 1999.

Printre victimele violenţei domestice se numără multe femei tinere – soţii ale „noilor ruşi”, care, aflându-se la început de cale în business, îşi descarcă stresurile şi frustrările pe soţii. Centrul pentru Problemele Femeilor, Familiei, Investigaţiilor Gender de pe lângă Institutul Tineretului. „Centrul de Criză al Femeilor: experienţa creării şi activităţii” . – Moscova, „Preobrajenie”, 1998.

71

Exerciţiul „Consecinţele violenţei în familie” Scopul exerciţiului: conştientizarea consecinţelor periculoase ale violenţei domestice atât pentru persoanele implicate în situaţia de violenţă domestică, cît şi pentru întreaga societate. Timpul executării - 15-20 min.

Introducere Consecinţele violenţei domestice sânt minimizate de societate şi oameni. În realitate, epidemia violenţei domestice împotriva femeilor, care există în lume, atrage majore consecinţe periculoase, atât pentru femeie, cât şi pentru bărbatul-agresor, pentru copiii lor şi, în fine, pentru întreaga societate.

Asalt de idei Sarcină: - Care sânt consecinţele violenţei domestice? Cum influenţează violenţa:

femeia care tolerează violenţa domestică? copii ei? agresorul? societatea?

Discuţ ie Întrebare: - Ce impresie v-a produs munca noastră? - Ce ne-a oferit discutarea consecinţelor violenţei în familie? De ce trebuie să cunoaştem

aceste consecinţe? - Sunteţi de acord că violenţa în familie generează violenţă în societate? - Cum se răsfrânge violenţa în familie asupra relaţiilor dintre victimă şi agresor? Cu ce se pot

solda certurile, scandalurile, agresarea permanentă a femeii? - Ce atitudine aveţi faţă de femeia, care, nerezistând violenţelor din partea soţului, îl

omoară? Consideraţi că ea n-a avut altă soluţie? Ea a comis omorul pentru că ajunse la disperare? De ce a comis acest lucru? Exista oare o altă soluţie?

- Sau, cum consideraţi, omorul nu poate fi justificat? Dar ca autoapărare? Dar cum atunci să se procedeze în astfel de caz: dacă femeia nu l-ar fi ucis pe bărbat, el ar fi ucis-o?

- Cunoaşteţi cazuri Când copiii îşi omorau tatăl, care maltrata mama lor? Bilanţ: făcând totalurile, putem afirma că problema violenţei în familie vizează nu numai femeia victimă. Aceasta e o problemă care ne vizează pe noi toţi. Pentru că prea grave sânt consecinţele violenţei domestice: sporirea numărului de omoruri în familie, sporirea numărului de sinucideri, vagabondajului şi a prostituţiei infantile, creşterea narcomaniei, alcoolismului şi criminalităţii. Anume din acest motiv se impune contracararea acestui rău social periculos, cum ar fi violenţa domestică în familiile ucrainene.

Sfatur i metodice ş i sugesti i: Ultimele trei întrebări pentru discuţie sânt într-o măsură oarecare „provocatoare”. S-a făcut acest lucru pentru a discuta aspectul etic al atitudinii grupului faţă de asemenea omor. Grupul trebuie ghidat spre înţelegerea complexităţii şi ambiguităţii situaţiei. În plus, e necesar să se discute împreună cu grupul cauzele pentru care femeile şi copiii lor săvârşesc omorul, precum şi să li explice starea psihologică a femeii în acel moment. Pe parcursul discuţiei pot fi date citirii istorii din ziare, poate fi discutat un caz concret din viaţa reală, cunoscut grupului. Sarcina dv. e să facilitaţi conştientizarea de către grup a faptului că violenţa domestică este un rău social enorm, ce comportă consecinţe grave pentru întreaga societate.

72

La sfârşitul exerciţiului celor prezenţi pot să li se repartizeze date statistice privind violenţa în familie, date ale sondajelor sociologice, precum şi altă informaţie la temă, discutând-o sumar.

ANEXĂ: Consecinţele violenţei în familie Consecinţele violenţei în familie pentru femeie:

30% sinucideri şi 60% omoruri ale femeilor sânt legate de abuz intrafamilial. 35% din femeile internate în spitalul de urgenţă se află acolo din cauza unor noi leziuni

corporale legate de maltratări permanente. 25-40% femei au fost bătute în timpul sarcinii.

Consecinţele violenţei domestice pentru copii: Copiii, mamele cărora sânt bătute, de 6 ori mai frecvent încearcă să-şi pună capăt zilelor şi

50% dintre ei sânt predispuşi spre consumul de droguri şi abuzul de alcool. Circa 100% din mamele care au suferit de abuzuri fizice au născut copii bolnavi (cu

preponderenţă, de nevroză, gângăveală, enurezis, paralizie cerebrală, cu dereglări ale psihicului).

Practic toţi copiii vagabonzi sânt victime ale abuzurilor psihologice, fizice şi sexuale. Anume, pentru a nu se expune batjocoririi şi a evita abuzurile, copii fug în stradă.

Uneori copiii sânt atraşi în violenţa domestică, Când încearcă să-şi apere mamele lor de agresare inumană. încercând să-şi apere mama, adolescenţii îl pot răni grav sau omorî pe tatăl lor. Un număr considerabil de aceşti copii se află în coloniile de reeducare prin muncă pentru minori.

În 55 de cazuri dintr-o sută, Când bărbaţii îşi bat partenerele, ei îşi jignesc şi copiii. Mai mult ca atât, mama bătută suferă moral şi fizic într-atât încât nu-şi poate îngriji adecvat copiii.

Consecinţele violenţei în familie pentru societate: Cele mai importante consecinţe ale violenţei împotriva femeilor în familie, după cum s-a

constatat, sânt problemele educaţiei, legate de aşa-numitul fenomen „ştafeta socială”, Când copii, fiind martori ai abuzurilor în familie, preiau experienţa negativă în viaţa sa.

Violenţa domestică epuizează continuu şi considerabil economia ţării şi cetăţenii ei, precum şi influenţează negativ populaţia.

În Ucraina a crescut numărul de omoruri comise din violenţă domestică. 30-40% din chemările miliţiei sânt legate de cazuri de drept comun. 50% din toate femeile şi copiii vagabonzi au ajuns să locuiască în stradă, salvându-se de

violenţa în familie. Majoritatea proceselor de divorţ sânt intentate în rezultatul violenţei domestice, 95% din

procesele de divorţ sânt cauzate de insulte verbale şi maltratări. Majoritatea femeilor chestionate din Ucraina au indicat violenţa domestică ca una din

cauzele, pentru care majoritatea femeilor tinere ucrainene sânt hotărâte să plece din ţară în căutare de lucru.

Impunitatea îl împinge pe agresorul, huliganul domestic la omor. Conform aprecierilor juriştilor, anume între rude se produc circa 40% din toate omorurile înregistrate, la un omor al soţului revenind 7 omoruri ale soţiilor de către soţii lor. Specialiştii remarcă că femeile în majoritatea cazurilor recurg la omor în calitate de autoapărare sau pentru că ajung la disperare din cauza beţiilor interminabile, bătăilor, abuzării copiilor.

Consecinţele violenţei pentru agresorul domestic:

încercând să-şi apere mama de atacurile tatălui-agresor, adolescenţii pot să-l omoară, să-l schilodească. Mulţi din aceşti copii se află în colonii de reeducare prin muncă pentru minori.

În Ucraina a sporit numărul de răfuieli fără judecată comise de femei asupra tiranilor săi casnici. Astfel, o femeie şi-a omorât soţul după mai mulţi ani de tolerare a violenţei lui. Când acesta, beat, a adormit pe balcon, ea i-a legat mâinile cu o funie şi l-a strangulat. Ea a mărturisit că e mai bine să-şi ducă viaţa în puşcărie decât împreună cu soţul ei.

Unele femei ca modalitate de salvare de violenţa domestică aleg divorţul: potrivit juriştilor, 95% din procesele de divorţ sânt cauzate de insulte verbale sau de agresarea soţiilor de

73

către soţi. 30-40% din chemările miliţiei pe zi sânt legate de cazuri de drept comun, dintre care 18-20%

din infractori sânt izolaţi şi aduşi la sectorul de miliţie.

CĂUTAREA CĂILOR DE DEPĂŞIRE A PROBLEMEI

Exerciţiul „Ce putem întreprinde” Scopul exerciţiului: să stimulăm acţiunile active ale participantelor şi participanţilor trainingului, orientate spre reprimarea violenţei domestice. Timpul executării - 15-20 min.

Introducere ş i lucrul cu grupul Iar acum vor vorbi despre posibilele acţiuni pe care le planificăm în ţara noastră pentru a ameliora situaţia şi a diminua manifestările de violenţă domestică asupra femeilor. Mai întâi de toate, trebuie să determinăm clar, spre cine sânt îndreptate strategiile noastre? Haideţi să-i determinăm împreună: victima, opinia publică şi sistemul juridic. În plus, opinia publică şi comportamentul sânt influenţaţi de anumite instituţii nestatale şi statale: instituţiile medicale, de învăţământ, culturale, serviciile sociale, Biserica şi mass-media. Ce strategii trebuie să aplicăm pentru a schimba situaţia în ceea ce priveşte violenţa în familie? În baza discuţiilor precedente pot fi schiţate trei strategii de combatere a violenţei în familie: - Reacţionarea directă la problemele generate de violenţa în familie. - Schimbarea valorilor şi normelor de conduită, inerente atât unor membri, cât şi societăţii în întregime. - Ameliorarea legislaţiei, punerea în aplicare şi controlul asupra executării legilor noi. De competenţa căror instituţii ţine asistenţa femeilor agresate în familie: - Diverse servicii de asistenţă: „liniile fierbinţi”, aziluri, centre de criză pentru femei, care

acordă victimelor asistenţă informaţională, juridică, psihologică, medicală, precum şi ajutor în recalificare şi angajare în câmpul muncii.

- Opinia publică şi organizaţiile corespunzătoare (în special, organizaţiile obşteşti şi mass-media), de care depinde atitudinea pe care o va adopta societatea faţă de victimă. În plus, organizaţiile obşteşti pot acorda toate felurile de servicii pentru victimă.

- Organizaţiile de stat: miliţia, procuratura, instanţele de judecată, serviciile sociale (în primul rând – centrele de servicii sociale pentru tineri).

- Anturajul apropiat al familiei: rudele, vecinii, cunoscuţii, prietenii.

Asalt de idei Sarcină: - Ce trebuie să facem, pentru a rupe lanţul violenţei:

1) Ce măsuri trebuie întreprinse la nivel statal? 2) Ce programe publice trebuie adoptate? 3) Care pot fi acţiunile noastre personale, orientate spre contracararea violenţei

domestice? Răspunsurile celor prezenţi se notează.

Discuţ ie: - Povestiţi, ce impresie au produs asupra dv. cele notate de noi? - De ce am lucrat anume în acest mod? De ce evidenţiem în mod aparte rolul statului,

74

societăţii? - De ce este atât de importantă poziţia statului? Spre ce anume trebuie să fie orientată politica statului pentru eliminarea violenţei asupra femeilor în familie?

Bilanţ: Noi putem ameliora situaţia! E necesar doar să contracarăm mai eficient violenţa în familie, deoarece numai prin eforturile noastre comune carul se va urni din loc. Totodată trebuie să reţinem că, pe lângă eforturile comune, sânt necesare şi eforturile noastre personale. Toţi suntem capabili să facem ceva personal: să oprim agresorul, să apărăm femeia agresată, s-o ajutăm să-şi găsească o slujbă ori să-i ridicăm autoaprecierea – şi atunci vor fi mai puţine violenţe şi suferinţe în viaţa noastră. Iar acum să revenim la schema noastră „Aisberg: Izvoarele violenţei în familie” şi să examinăm consecutiv cum pot fi soluţionate problemele fiecărui punct al violenţei domestice: 1. „Conflictele familiale” – trebuie să învăţăm (în primul rând, tinerii care se căsătoresc) să tranşeze conflictele pe cale paşnică, să le evite. „Sărăcia, alcoolul sau drogurile” –ne vor ajuta să le depăşim atât programele de stat, economice şi medicale, orientate spre reducerea acuităţii acestor fenomene sociale negative, cât şi implicarea organizaţiilor obşteşti în soluţionarea acestor probleme, conlucrarea statului cu organizaţiile obşteşti. 2. „Obiceiul de a recurge la forţă pentru atingerea rezultatului” – e necesară o muncă interioară enormă, orientată spre cultivarea respectului faţă de drepturile şi libertăţile altui om, spre autoformarea deprinderii de a avea un comportament nonviolent. 3. „Spaţiu informaţional voalat”- pentru a depăşi trecerea sub tăcere a problemei violenţei în familie este necesar să se culeagă informaţie despre incidenţa considerabilă a abuzurilor în societatea ucraineană asupra femeilor, ca mai apoi să se publice date statistice privind numărul femeilor abuzate de soţii lor, precum şi informaţia privind prejudiciul social cauzat de acest fenomen. Trebuie reflectate cazuri tragice concrete, trebuie arătate izvoarele comportamentului agresiv al agresorului domestic. Precum şi informaţia: 1) privind modalităţile accesibile de contracarare a violenţei în familie, privind procedurile corespunzătoare etc.; 2) privind drepturile umane ale femeilor şi căile de apărare de către femei a drepturilor lor; 3) numerele de telefon şi adresele punctelor unde femeile agresate ar putea beneficia de ajutor şi susţinere.

75

4.5.6. Comună pentru aceste trei puncte ale schemei (neprotejarea socială şi juridică a victimei, existenţa relaţiilor „victimă-agresor”, problema inegalităţii femeilor şi bărbaţilor în drepturi şi oportunităţii) este noţiunea de gender. Atât timp cât statul şi societatea nu vor înceta s-o trateze pe femeie ca pe un obiect, atât timp cât noţiunea de egalitate gender nu va deveni o piatră de încercare a politicii de stat în toate sferele vieţii, iar societatea nu va merge pe calea înţelegerii şi susţinerii egalităţii între femei şi bărbaţi, aceste trei premize ale violenţei în familie vor continua să aibă un impact negativ asupra societăţii. Şi, în sfârşit, ultimul factor, care favorizează violenţa în familie, – „structura ierarhică a relaţiilor dintre oameni în societate”. Acest factor de asemenea depinde în mare măsură de soluţionarea problemei egalităţii gender. Schimbările gender pozitive în societate şi în stat vor forma în mod automat o atmosferă de nonviolenţă; respectarea drepturilor femeilor va stimula respectarea drepturilor tuturor membrilor societăţii; iar apărarea drepturilor femeilor, modificarea legislaţiei în această direcţie vor implica modificări legislative în ceea ce priveşte apărarea drepturilor tuturor cetăţenilor şi cetăţenelor statului.

Să facem lumea mai bună! Astăzi lumea e suprasaturată de violenţă: în lume se înregistrează peste 20 de conflicte mari, ziarele şi televiziunea vorbesc despre crime tot mai odioase, despre terorişti şi ucigaşi de serie. Munca noastră privind eliminarea violenţei în familie este un pas important spre reducerea nivelului violenţei mondiale. Aceasta e misiunea noastră. Să facem totul pentru a avea o lume mai bună!

Sfatur i metodice ş i sugesti i: Răspunsurile celor prezenţi în timpul asaltului de idei se vor nota în trei coloane pe o coală de hîrtie sau pe tablă:

Statul Societatea Paşi personali concreţi

În timpul discuţiei focalizaţi atenţia asupra acţiunilor concrete ale membrilor grupului, orientate spre eliminarea violenţei în familie şi la locurile de muncă.

ANEXĂ: Ce trebuie să facem pentru eliminarea violenţei în familie

Ce trebuie să întreprindă statul pentru eliminarea violenţei în familie: să se exercite un control asupra executării Legii Ucrainei „Pentru prevenirea violenţei în

familie”, precum şi un control asupra respectării legilor, care apără femeile de violenţa gender; să se opereze modificările necesare în Legea Ucrainei „Pentru prevenirea violenţei în familie”; să se extindă asigurarea legislativă a apărării drepturilor femeilor din Ucraina, să se elaboreze şi să se contribuie la adoptarea Legii Ucrainei „Privind garanţiile de stat ale egalităţii drepturilor şi oportunităţilor femeilor şi bărbaţilor”;

să se elaboreze o procedură simplificată de înaintare, anchetare şi examinare judiciară a plângerilor referitoare la cazuri de violenţă în familie şi să se urmărească ca această procedură să fie respectată, să se introducă un sistem de sancţionare a reprezentanţilor structurilor de stat, care nu execută adecvat sau acţionează contrar Legii „Pentru prevenirea violenţei în familie”;

să se organizeze cursuri de instruire privind problemele violenţei în familie pentru colaboratorii organelor de drept, jurişti, reprezentanţii sferei sociale şi medicale, profesori şi reprezentanţii mass-media; cunoştinţele privind depistarea cazurilor violenţei în familie şi soluţionarea problemelor aferente trebuie să devină o parte componentă a pregătirii profesionale şi a cerinţelor profesionale faţă de toţi colaboratorii organelor de drept şi a specialiştilor sferei sănătăţii;

să se asigure reacţionarea competentă a organelor de stat la nevoile victimei şi la realizarea drepturilor ei;

pentru toţi lucrătorii medicali/lucrătoarele medicale să se introducă formulare/procese-verbale cu scopul stabilirii, documentării şi prezentării informaţiei privind cazuri de violenţă în familie;

să se desfăşoare campanii informativ-educaţionale, orientate spre conştientizarea de către toţi

76

membrii societăţii a faptului că violenţa în familie este o crimă; cu ajutorul programelor instructive speciale să li se explice femeilor drepturile lor şi sistemul

de apărare a drepturilor lor; să se introducă pentru femei programe de recalificare şi de reciclare, precum şi programe de

asistenţă în angajarea în câmpul muncii; să se creeze centre de criză pentru victimele violenţei în familie, în care să fie prevăzută

acordarea asistenţei juridice, medicale şi psihologice; să se creeze atât aziluri pentru femeile şi copiii care au avut de suferit în urma

abuzurilor, cât şi locuri pentru separarea temporară de familie a agresorilor domestici; să se creeze un sistem de puncte consultative medicale, psihologice şi juridice în centrele

raionale şi orăşele, fapt care ar face accesibil ajutorul necesar pentru femeile din localităţile rurale;

să se antreneze organizaţiile obşteşti la elaborarea politicii guvernamentale şi perfecţionarea legislaţiei, menite să contracareze violenţa în familie; să se asigure susţinerea de stat financiară şi tehnică a organizaţiilor obşteşti, care contracarează violenţa în familie şi efectuează acţiuni de prevenţie şi de informare.

Ce programe publice sânt necesare pentru soluţionarea problemei protecţiei femeii de violenţă în familie:

efectuarea unor sondaje sociologice sistematice şi aprofundate privind problema violenţei în familie si determinarea prejudiciului cauzat societăţii;

informarea cercurilor largi ale opiniei publice privind problema violenţei în familie şi antrenarea masivă a mijloacelor de informare în masă în această activitate;

formarea opiniei publice privind inadmisibilitatea violenţei în familie asupra femeilor; deschiderea şi asigurarea funcţionării consultaţiilor psihologice speciale, centrelor şi azilurilor

pentru femei, care au avut de suferit în urma violenţelor; crearea unui sistem de evacuare temporară sau permanentă (în caz de divorţ) din locuinţă a

agresorilor domestici; crearea unor programe educaţionale, de consultare şi de psihocorecţie pentru agresorii

domestici, victimele şi membrii familiei, în special, pentru copii.

Exerciţiul „Activitatea diferitor sectoare” Scopul exerciţiului: - Schimbul de informaţie privind activitatea sectorului de stat şi public în domeniul prevenirii

şi contracarării violenţei în familie, colaborării lor, identificarea problemelor cu care se confruntă şi a măsurilor orientate spre ameliorarea activităţii lor;

- Stimularea îmbunătăţirii activităţii tuturor sectoarelor şi conlucrarea în vederea protejării victimelor violenţei domestice.

Timpul executării - 30-35 min.

Introducere ş i lucrul în grup: Pentru a contracara violenţa în familie, fiecare dintre noi, la locurile noastre de muncă, vom conta doar pe propriile forţe şi pe resursele sectorului său. Dar putem uni eforturile structurilor de stat şi obşteşti pentru a crea un sistem de protecţie a victimelor violenţei în familie. Acum să determinăm principalele structuri şi organizaţii de stat şi obşteşti, care acordă asistenţă femeii - victime a violenţei în familie. Ajutaţi-i pe cei prezenţi să identifice cele şase sectoare/structuri: miliţia, judecătoria, procuratura, serviciile sociale, instituţiile de sănătate, organizaţiile neguvernamentale.

Lucrul în minigrupuri Fiecare minigrup (în total vor fi şase) primeşte câte o coală de hârtie, marchere şi materialele privind activitatea sectorului respectiv.

77

Sarcină: Timp de 10-15 minute se va face evaluarea structurii, prezentate de fiecare grup, şi se va determina ce este necesar pentru ameliorarea activităţii sectorului respectiv în sfera prevenirii şi contracarării violenţei în familie.

Discuţ ie Întrebare: - De ce trebuie să cunoaştem activitatea şi problemele cu care se confruntă fiecare sector? - La ce le-ar folosi această cunoaştere victimelor? - Prin ce a fost utilă informaţia obţinută pentru dv. personal?

Bilanţ: Am aflat ce eforturi întreprind diferite structuri pentru prevenirea şi contracararea violenţei în familie. Problema violenţei în familie asupra femeilor este foarte complicată, enormă şi gravă. Ea trebuie soluţionată în complex, în acest sens o importanţă majoră având interacţiunea tuturor sectoarelor, schimbările pozitive în acordarea de ajutor victimelor violenţei în familie. A devenit o practică obişnuită a pune răspunderea pentru problemele obşteşti pe umerii altora, dar aceasta formează un cerc vicios, care, de fapt, nu le rezolvă. Abordarea deschisă a problemelor existente privind violenţa în familie, crearea unei strategii unice de combatere a acestui rău social, le va ajuta diferitor structuri să execute mai eficient Legea „Pentru prevenirea violenţei în familie”.

Sfatur i metodice ş i sugesti i : Dacă în cerc vor fi reprezentanţi ai sectorului, activitatea căruia se discută, solicitaţi-le să fie experţi în timpul discuţiei. În caz de necesitate, oferiţi-le personal informaţii detaliate despre lucrul fiecărui sector, despre problemele şi posibilele căi de soluţionare a acestora. După discuţie, rezultatele lucrului tuturor grupurilor se vor atârna pe perete în camera de lucru, lăsându-le afişate până la încheierea seminarului/trainingului/lecţiei. Aceasta le va ajuta să fixeze în memorie ideile, tezele expuse pe parcursul efectuării exerciţiului.

Exerciţiul „Crearea coaliţiei” Scopul exerciţiului: - a ajuta specialiştii diferitor sectoare să găsească calea spre acţiuni comune, utile tuturor; - a asigura un nivel înalt de motivare spre activitatea în comun. Timpul executării - 20-25 min.

Lucrul în grup: - Haideţi să enumerăm toate serviciile şi organizaţiile care previn şi combat violenţa în

familie. Grupul face lista respectivă.

- Din lista noastră cu diverse servicii şi organizaţii să alegem patru cele mai importante structuri, pe care aţi dori să le includeţi în coaliţia locală.

Se creează patru grupuri, fiecare din ele primeşte câte un marcher, o coală de hârtie şi fişa cu sarcina.

Fiecare grup prezintă unul din cele patru structuri selectate în prealabil. Primul şi al doilea grup vor crea coaliţia lor, şi, respectiv, al treilea şi al patrulea – o altă coaliţie.

Lucrul în minigrupuri Sarcină: 1. Timp de 10 minute formulaţi în scris aşteptările dv. de la altă organizaţie: - De ce dorim ca anume această structură să facă coaliţie cu noi? Ce aşteptăm de la ea, de ce o invităm să

78

conlucreze cu noi? - Prin ce ar putea fi utile ambele structuri, Când vor face coaliţie? 2. Reveniţi în cerc, pentru a solicita unei persoane din grupul dv. să prezinte lucrarea comună.

Discu ţ ie în cerc: - Pe cât de utilă şi necesară este coaliţia în soluţionarea problemelor violenţei în familie? - Spuneţi-mi, putem oare crea o asemenea coaliţie? De ce avem nevoie şi care ar putea

fi primul pas? - De ce avem nevoie pentru crearea unei coaliţii atotucrainene de contracarare a violenţei în familie?

Bilanţ: Aşadar, pentru crearea coaliţiei trebuie să existe dorinţa de a o crea, apoi să se ţină o întrunire organizatorică în acest sens. Acţiunile noastre pentru crearea coaliţiei pot fi redate schematic:

Tindeţi Aveţi nevoie de schimbări Sunteţi capabili să vă expuneţi viziunea Doleanţele dv. sânt realiste Acţionaţi!

Sfaturi metodice ş i sugesti i: Atenţie! Dacă grupul va aborda problema finanţelor, explicaţi-i că această coaliţie este o uniune neformală. Căci nu e vorba de finanţe, ci numai de luarea hotărârii privind unirea eforturilor.

Exerciţii de finalizare Scopul exerciţiului: - A face bilanţul trainingului într-o formă netipică; - A crea atmosfera necesară intensificării motivaţiei spre o muncă activă în vederea

contracarării violenţei în familie. Timpul executării - 10-15 min.

„Cerc amical” Participanţii vor forma un cerc şi îşi vor ura unul altuia succese în munca de eliminare a violenţei în familie.

Sfaturi metodice ş i sugesti i: Propuneţi cuiva dintre cei prezenţi să preia iniţiativa. Apoi, pe rând, îşi vor expune părerea toţi membrii grupului. Puteţi propune vorbitorului să pună mâna pe umărul celui care va fi următorul vorbitor. Mâna va rămâne pe umărul celuilalt până la încheierea exerciţiului, toţi formând astfel un cerc amical de ajutor şi susţinere reciprocă. În final veţi verbaliza acest lucru, dorindu-le o muncă insistentă şi activă de eradicare a groaznicului flagel – violenţa în familie. După finalizarea exerciţiului, propuneţi grupului să completeze ANCHETA.

„Lumânarea” În timpul executării exerciţiului de bilanţ cei prezenţi vor transmite unul altuia o lumânare aprinsă, apreciind pe cât s-au îndreptăţit aşteptările de la training, făcând bilanţul lucrului său, expunând propria viziune privind căile prevenirii violenţei asupra femeilor, câteva sugestii ale celor prezenţi.

79

Bilanţ: Mulţumiţi tuturor celor prezenţi pentru munca în comun, urându-le succese în activitatea de contracarare a violenţei în familie, şi propuneţi-le să completeze ANCHETA. Sfatur i metodice ş i sugesti i:

E o variantă mai emoţională de facere a totalurilor lecţiei. Apelaţi la ea după un training îndelungat în cazul în care observaţi că e necesară o destindere emoţională.

80

EXERCIŢII SUPLIMENATARE PENTRU REPREZENTANTELE ONF

Variantă de exerciţiu „Particularităţile şi tipologia violenţei domestice” Scopul exerciţiului: - A conştientiza pe cât de mari sânt proporţiile şi pe cît de înaltă este frecvenţa violenţei domestice în societatea noastră. - A consolida cunoştinţele despre semnele caracteristice ale violenţei domestice, a-i învăţa

să delimiteze tipurile şi felurile de violenţă domestică. Timpul executării - 20 min.

Lucrul în minigrupuri Femeilor prezente li se distribuie o anchetă: Care incidente din viaţa familială le consideraţi fapte de violenţă domestică asupra femeilor: - presiunea morală şi psihologică asupra femeii în familie; - reglarea permanentă a conturilor, învinuirile la adresa femeii, cultivarea sentimentului de vină; - refuzul bărbatului de a îndeplini munci în casă, anumite obligaţii casnice; - persiflări şi ofense verbale; - ironizări pe seama capacităţilor mintale şi aspectului fizic; - grosolănie, injurii la adresa femeii; - aruncarea cu diferite obiecte în femeie; - agresare fizică, lovirea femeii, cauzarea unor leziuni corporale; - interdicţii şi restricţii în comportamentul femeii, întemeiate pe tradiţiile şi obiceiurile naţionale; - izolarea femeii în familie, ignorarea ei; - interdicţia de a intra în serviciu; - interdicţia de a face studii sau a-şi ridica calificarea; - interdicţia de a-şi petrece timpul liber în modul ales de ea; - controlul economic asupra femeii în familie, limitarea ei în mijloace; - limitarea femeii în obţinerea informaţiei; - propuneri sexuale inacceptabile pentru femeie şi acţiuni sexuale corespunzătoare (adică satisfacerea patimii sexuale într-o manieră nefirească); - cauzarea unor mutilări genitale, adică lezarea organelor genitale; - hărţuirea sexuală sau violarea femeii; - forţarea femeii să practice prostituţia; - forţarea femeii spre avort; - forţarea femeii spre sarcină; - distrugerea intenţionată a averii familiei sau a obiectelor care aparţin femeii.

Sarcină: 1. Discutaţi în grup ancheta şi determinaţi care dintre acţiunile enumerate în anchetă

pot fi considerate violenţă domestică. 2. Amintiţi-vă cazuri concrete de violenţă în familie asupra femeilor, despre care aţi auzit sau

aţi citit în ziare şi de ce/prin ce v-au şocat? În baza acestor exemple alcătuiţi o listă a abuzurilor împotriva femeilor în cazul violenţei în familie.

Discuţ ie: Pe o coală de hârtie, conform schemei, se va înscrie lista abuzurilor, date citirii de reprezentantele minigrupurilor, creând schema: „Roata violenţei”.

81

ROATA VIOLENŢEI

În continuare, în comun cu grupul, sânt determinate felurile de violenţă domestică asupra femeilor: Întrebare: - Ce ne oferă determinarea felurilor de violenţă domestică? - De ce avem nevoie de aceste cunoştinţe? - În ce mod aceste cunoştinţe ne vor ajuta să depăşim violenţa asupra femeilor?

Bilanţ: Sub formă de totalizare, grupului i se va furniza informaţie privind particularităţile violenţei în familie.

Sfaturi metodice şi sugestii: Înainte de executarea exerciţiului e necesar să aducem scuze grupului pentru faptul că exerciţiul ar putea să le trezească amintiri grele şi să le propunem femeilor să pună în funcţiune toate resursele posibile şi autoprotecţia psihologică. În timpul discutării anchetei atrageţi atenţie, dacă toate acţiunile din anchetă au fost identificate de participante ca violenţă domestică. Atenţie! Dacă va apare vreun dezacord cu punctul anchetei: „Refuzul bărbatului de a îndeplini munci în casă, anumite obligaţii casnice”, puteţi aminti grupului prevederile Constituţiei Ucrainei: „Articolul 51. Căsătoria se întemeiază pe liberul consimţământ al femeii şi bărbatului. Fiecare dintre soţi are drepturi şi îndatoriri egale în căsătorie şi familie”. Dacă va apărea vreo neînţelegere a punctului anchetei: „Propuneri sexuale inacceptabile pentru femeie şi acţiuni sexuale corespunzătoare (adică satisfacerea patimii sexuale într-o manieră nefirească)” şi cei prezenţi vor întreba care anume propuneri şi acţiuni trebuie să fie inacceptabile pentru femeie, grupului trebuie să i se explice că în cazul respectiv e vorba de libertatea personală a femeii şi doar ea are dreptul de a hotărî ce este acceptabil sau nu pentru dânsa. Acţiunile care se referă la un anumit tip de violenţă, trebuie înscrise în razele Roţii alături. Aceasta va facilita delimitarea de către grup a tipului respectiv de violenţă. În acest scop numiţi toate acţiunile înscrise ale unui tip de violenţă (de pildă: bătaie, omor, arsuri…) şi întrebaţi grupul la ce tip am putea atribui aceste acţiuni etc. Înscrieţi alături de aceste acţiuni, cu o cariocă de culoare aprinsă, denumirea acestui tip de violenţă (în cazul expus mai sus – violenţă fizică).

Exerciţiul „Violenţa fizică înseamnă încălcarea drepturilor omului” Scopul exerciţiului: - prin familiarizarea cu textul Declaraţiei pentru eliminarea violenţei asupra femeilor a înţelege mai profund problema violenţei în ansamblu şi a conştientiza mai bine rolul ONF în combaterea acestui rău social;

Violenţa sexuală

Violenţă psihologică (Violenţă emoţională)

Violenţă economică

Violenţă fizică

82

- prin examinarea unui caz concret a conştientiza că violenţa domestică încalcă drepturile umane ale femeii. Timpul executării - 20 min.

Introducere Declaraţia pentru eliminarea violenţei asupra femeilor, adoptată de Adunarea Generală a ONU în 1993, constituie principalul act internaţional pentru cei care se confruntă cu manifestări de violenţă împotriva femeilor. Din păcate, Declaraţia nu e o Convenţie şi nici un tratat, de aceea nu impune ratificarea ei de către state şi nu prevede un mecanism de control asupra executării ei. Dar, la Comisia ONU pentru drepturile omului există un raportor special în probleme de violenţă asupra femeilor, care prezintă rapoarte anuale privind combaterea acestei violenţe. Pentru o mai profundă înţelegere a problemei violenţei asupra femeii în ansamblu (căci fără aceasta nu vom putea elimina violenţa domestică, prezentă în contextul general al violenţei gender), este necesară familiarizarea atentă cu textul Declaraţiei.

Lucrul în minigrupuri: Fiecare grup primeşte textul Declaraţiei, o mică istorie tipărită (un caz concret) despre violenţă asupra femeii, foi şi marcher. Sarcină: - A citi şi a discuta textul Declaraţiei ONU pentru eliminarea violenţei asupra femeilor. A

determina care articole ale Declaraţiei se referă la istoria dv. de violenţă asupra femeii.

Discuţ ie: - Ce definiţie a noţiunii de „violenţă asupra femeilor” prezintă Declaraţia? - Care este cauza principală a violenţei asupra femeilor, determinată prin Declaraţie? - Ce tipuri de violenţă sânt delimitate şi ce abuzuri sânt enumerate în Declaraţie? Care sânt sferele principale ale manifestărilor de violenţă asupra femeilor, determinate prin Declaraţie? - Ce măsuri practice de combatere a violenţei gender sânt determinate prin Declaraţie? Ce sarcini pune Declaraţia în faţa statelor?

Bilanţ: Aşadar, Declaraţia pentru eliminarea violenţei asupra femeilor, adoptată de Adunarea Generală a ONU în 1993 exprimă opinia comunităţii internaţionale referitor la protecţia femeii de violenţă, inclusiv de violenţă în familie. Acest act pentru prima dată însumează şi expune oficial normele internaţionale referitoarele această problemă, declară că această violenţă este condamnabilă în orice forme sau manifestări. Declaraţia este primul act internaţional care prezintă o definiţie clară a noţiunii de „violenţă asupra femeilor”. Principiul de bază al Declaraţiei: violenţa asupra femeilor este o manifestare a inegalităţii dintre bărbaţi şi femei, care s-a format istoric şi a condus la dominaţia asupra femeilor şi la discriminarea femeilor de către bărbaţi. Declaraţia atenţionează că violenţa este unul din principalele mecanisme sociale, cu ajutorul cărora femeile sânt constrânse să accepte o poziţie subordonată în raport cu bărbaţii. Datorită Declaraţiei, dreptul internaţional interpretează astăzi violenţa domestică drept o încălcare a drepturilor omului. Însemnătatea istorică a Declaraţiei mai rezidă şi în faptul că ea determină măsurile practice de combatere a violenţei gender. Declaraţia semnalizează îngrijorarea crescândă a ţărilor în legătură cu problema violenţei domestice, conştientizarea de către ele a consecinţelor dezastruoase ale acestei violenţe şi pune în faţa statelor următoarele sarcini – elaborarea planurilor naţionale de acţiuni pentru asigurarea

83

protecţiei femeilor de orice forme de violenţă, căutarea mijloacelor juridice eficiente pentru eradicarea ei, revizuirea şi modificarea legilor privind violenţa domestică asupra femeilor şi aplicarea lor. Declaraţia recomandă de asemenea desfăşurarea unei munci de informare, iluminare şi educare pentru eliminarea stereotipurilor tradiţionale, bazate pe superioritatea unui sex asupra altuia, pentru schimbarea modelelor sociale şi culturale de comportament al femeilor şi bărbaţilor. Afirmaţia din Declaraţia pentru eliminarea violenţei asupra femeilor că violenţa asupra femeilor constituie o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale are o importanţă majoră pentru activitatea organizaţiilor obşteşti. Ea denotă că violenţa asupra femeilor este incompatibilă cu principiile unui stat democratic, unde există supremaţia justiţiei, spiritul şi litera legii.

Sfaturi metodice ş i sugesti i: Discutând cazuri concrete de violenţă asupra femeii, subliniaţi că femeia nu poartă vină pentru violenţa care s-a produs, ci, dimpotrivă, i-au fost încălcate drepturile ei umane, drepturile ei de cetăţeană a ţării noastre.

Exerciţiul „Rolurile gender stereotipe în familie” Scopul exerciţiului: - A facilita înţelegerea de către grup a modului în care reprezentările noastre despre rolurile

femeii, bărbatului, copilului favorizează apariţia violenţei domestice. - A facilita identificarea de către grup a rădăcinilor violenţei în familie. Timpul executării - 20 min.

Lucrul în patru minigrupuri Sarcină: Notaţi particularităţile caracteristice pentru: bărbatul „adevărat” – primul grup; femeia „ideală” – al doilea grup; copilul „exemplar” – al treilea grup; familia „cumsecade” – al patrulea grup.

Discuţ ie Întrebare: - Cum influenţează reprezentările noastre gender de rutină asupra relaţiilor din familie? - Ce se întâmplă Când opiniile soţului şi soţiei despre familia „ideală” nu coincid? - Ce se întâmplă Când cineva din familie consideră că are dreptul la violenţă? - De ce problemele şi conflictele familiale atât de des se soluţionează pe o cale violentă? - Ce căi nonviolente de soluţionare a conflictelor există? - Cum pot fi ele aplicate în practică? - Prin ce v-ar putea fi utile cunoştinţele despre rolurile stereotipe din familie? - Cum pot fi aplicate aceste cunoştinţe în practică?

Bilanţ: Am examinat împreună cum rolurile gender stereotipe pot provoca violenţa în familie. Deci, pentru a elimina violenţa domestică, e necesar s-o începem de la educaţia corectă a copiilor, fără a le impune băieţilor şi fetiţelor din fragedă copilărie numai roluri gender stereotipe, fără a-i deprinde să imite tradiţiile prejudiciabile din viaţa familiei. Cât priveşte conflictele familiale, e necesar să se înţeleagă că soţilor trebuie să li se formeze abilităţi şi deprinderi de a soluţiona conflictele familiale fără aplicarea violenţei. Problema poate fi soluţionată prin introducerea bazelor conflictologiei în instituţiile de învăţământ superior şi

84

mediu cu profil pedagogic; prin familiarizarea copiilor în şcoli cu principiile soluţionării conflictelor pe cale paşnică. Oamenii mai trebuie învăţaţi şi că alt om (inclusiv copilul) – este altfel, diferă unul de altul, că ea/el are dreptul să gândească şi să acţioneze altfel decât ne-am dori noi.

Sfatur i metodice ş i sugesti i : Exerciţiul poate fi efectuat după o mini-lecţie despre noţiunea „gender”, înainte de ţinerea acesteia. În acest caz aceasta va fi un preambul reuşit pentru discuţia despre noţiunile „gender” şi „stereotipuri gender”.

Exerciţiul „Asistenţa acordată de ONF femeii agresate în familie” Scopul exerciţiului:

• a discuta căile concrete de ajutorare a femeilor victime ale violenţei în familie. Timpul executării - 30-40 min.

Jocul cu roluri prezentat de Echipă: Grupului i se propune să urmărească două scenete prezentate de Echipă. Două scenete (rolurile: fiica şi mama) 1. O tânără femeie deja de un an suferă de violenţă din partea soţului. În sfârşit, ea îi destăinuieşte totul mamei sale. Mama insistă categoric asupra divorţului, dar fiica e împotrivă. 2. Fiica a venit la mama. În rezultatul violenţei domestice tânăra femeie a început să sufere de depresie. Fiica i se plânge mamei: „Al patrulea an durează agresările din partea soţului. Nu pot să-i văd în ochi nici pe copii, voi pleca din viaţă…”. Mama: „Rabdă, eşti căsătorită cu el – întoarce-te la soţ, n-ai ce rămâne în casa mea. Vom discuta cu părinţii soţului situaţia voastră, vom merge la el la serviciu. Poate s-or aplana toate”. Fiica: „Toate astea sânt zadarnice. Dar ce vor spune cei din jur? Mamă, să ai grijă de copiii mei, dacă se va întâmpla ceva…” (adică ea a hotărât să se sinucidă).

Discuţie: - Ce impresie v-au produs aceste două scenete? - De ce vi le-am prezentat? Ce ar putea să vă înveţe? - A primit oare femeia victimă vreun ajutor? Ce ajutor poate primi ea de la mamă? - Putem oare pune problema violenţei domestice numai pe umerii femeii abuzate de

agresorul domestic? - Ce sfat i-aţi da femeii victime din prima scenetă? Din a doua?

Bilanţ intermediar: Sfaturile care sânt date adesea victimelor violenţei domestice, din păcate, coincid cu cele demonstrate de noi. Unii le propun categoric să divorţeze, alţii le recomandă să păstreze familia cu orice preţ, chiar dacă aceasta ar ameninţa real sănătatea psihică şi fizică a femeii, iar în unele cazuri – viaţa ei. Dar de cele mai multe ori femeia nu doreşte (sau nu poate) să divorţeze cu soţul, căsătoria cu el având o anumită valoare, şi totodată nu poate trăi în situaţia de frică şi violenţă permanentă. În acest caz sentimentul de disperare o împinge spre ultimul pas. Confirmare este numărul crescând de sinucideri ale femeilor, care n-au putut îndura suferinţele şi maltratările permanente în familie. Anume din această cauză sfaturile noastre stereotipe nu ajută, ci lipsesc victima de ajutor. Dar aceste femei au nevoie de ajutorul nostru! Consultaţiile juridice şi psihologice profesionale şi discuţiile cu prietenele pot să le ajute femeilor care suferă de violenţa domestică! Haideţi să citim acum şi să discutăm unele sfaturi concrete ce ar putea fi adresate acestor femei.

85

Cei prezenţi primesc materialul: Sfaturi femeilor victime ale violenţei domestice

Ce strategii trebuie să urmăm pentru a evita violenţa domestică:

- Într-o perioadă relativ calmă, între accesele de agresiune, este necesar să discuţi cu soţul referitor la violenţa asupra ta. În timpul discuţiei trebuie să fii liniştită şi rezonabilă, să te strădui să nu-ţi manifeşti frica. Atenţie! Nu trebuie să ascunzi, ci să-i arăţi agresorului vânătăile tale, subliniind că sânt rezultatul acţiunilor lui.

- În timpul discuţiei trebuie să-i ceri soţului promisiunea de a se dezice de violenţă în continuare. Deşi adesea nu-şi onorează promisiunile şi jurămintele, totuşi există o mare probabilitate de schimbare în bine.

- Ai putea iniţia procedura de divorţ. Uneori aceasta îl face pe agresor să-şi ia seama. Dar în acest caz trebuie să-l convingi pe soţ că intenţiile tale sânt adevărate şi că vei realiza până la capăt cele puse în gând, dacă nu va înceta să te maltrateze.

- Înainte de începutul accesului de agresiune şi în timpul actului de agresiune o strategie preventivă este tactica evitării soţului. „Evitarea” se dovedeşte a fi cea mai reuşită practică de stăvilire a violenţei. Dar trebuie să se ţină seama de faptul că această tactică este doar o modalitate de coexistare cu un bărbat agresiv şi nu constituie o soluţie în situaţia casnică grea.

- Te poţi ascunde sau adresa la miliţie. Referitor la tactica „ascundere”: uneori poate ajuta la evitarea maltratării de către soţ la moment, dar îi provoacă pe unii bărbaţi la acte de agresiune mai frecvente.

- Nu spera că, ferindu-te de lovituri sau plângând, soţul va înceta bătaia. Dimpotrivă, de cele mai multe ori, plânsul femeii îl stimulează la o şi mai mare violenţă şi maltratări.

- Nu este oportun să aplici forţa. Opunând rezistenţă fizică, te poţi ciocni de o violenţă şi o cruzime şi mai mare din partea soţului. Aceasta este o strategie foarte periculoasă.

Trei momente principale, pe care trebuie să le avem în vedere, Când apelăm la aceste strategii:

1. Nici un fel de acţiuni nu-ţi vor ajuta, dacă nu vei spune soţului, că pui capăt, hotărât şi definitiv, situaţiei de violenţă. Dar, mai întâi de toate, trebuie să-ţi spui ferm ţie însăţi că nu există nici o situaţie şi nici un argument care ar justifica comportamentul agresiv al soţului. Oricâte argumente n-ar invoca soţul în favoarea violenţei, nu trebuie să le accepţi drept convingătoare. Orice s-ar întâmpla, el nu are dreptul să te bată şi/sau să te înjosească!

2. Dacă soţul acordă mai multă atenţie propriei persoane şi rolului său dominant în familie decât securităţii tale, face oare să mai rămâi în continuare cu acest om. Şi încă un lucru. Dacă unica modalitate de a evita violenţa în familia ta este de a fi cuminte, supusă soţului, a ghici din timp toate dorinţele lui, umilindu-ţi propria demnitate şi fiecare clipă a vieţii personale – e mai bine să-ţi strângi imediat lucrurile şi să pleci.

3. Nu trebuie să tolerezi ororile agresiunii şi violenţei care se dezvoltă în căsnicia voastră! Este mai rezonabil să-i comunici soţului înainte de căsătorie că nu vei tolera nici un (!) act de violenţă şi că-l vei părăsi imediat după prima manifestare a agresiunii din partea lui. Nu te autoamăgi cu iluzia că violenţa casnică ar putea înceta de la sine. Nu trebuie să aştepţi şi să rabzi ani în şir, ci să întreprinzi cât mai curând acţiuni, pentru a diminua violenţa.

Sfaturi oferite de femeile care au fost victime ale violenţei domestice: - În caz de violenţă, caută imediat un adăpost în siguranţă, nu tergiversa lucrurile. Ar fi bine

să ai o înţelegere cu prietena, un om apropiat, care ar putea să-ţi ofere adăpost ţie şi copiilor tăi.

- Povesteşte altora despre violenţa în familia ta, nu păstra asta în secret. Cere ajutor de la

86

vecini şi prieteni. Vorbeşte cu rudele apropiate, medicii, preotul. - Apelează la ajutorul specialiştilor din Centrul de Criză, solicită sfatul altor specialişti

(psihologi, psihoterapeuţi şi jurişti). - Fii hotărâtă în relaţiile cu soţul. Telefonează la miliţie, ca să-l oprească pe soţ, Când te

bate, întocmeşte o cerere la miliţie şi la procuratură. - Fii independentă, sporeşte-ţi autoaprecierea. Caută căi de independenţă economică. - Participă la mişcarea obştească a femeilor. Organizaţia femeilor îţi va insufla sentimentul

de solidaritate, susţinere şi ajutor reciproc. Caută organizaţii obşteşti pentru femei, care se ocupă de problemele violenţei împotriva femeilor, frecventează trainingurile sau lecţiile în grupurile de ajutor reciproc între femei.

Materialul distributiv se bazează pe cartea cercetătoarei Li H. Beker, care a studiat 1000 de cazuri de violenţă asupra femeilor în familie.

După o succintă discutare a materialului primit, participantelor li se propune să-şi amintească şi să povestească câteva cazuri de violenţă domestică.

Cerc: Imaginaţi-vă că femeia agresată a apelat după ajutor. Ce sfat aţi putea să-i daţi pentru soluţionarea problemei ei? Cineva preia iniţiativa, apoi ceilalţi îşi expun părerea, transmiţând ştafeta în cerc. (Sfaturile sânt oferite unei păpuşi, pe care femeile o transmit una alteia).

Asalt de idei: - În afară de sfaturi, ce ajutor ar mai putea primi femeia victimă? Să alcătuim împreună o

listă a posibilei asistenţe victimelor violenţei în familie.

În timpul discuţiei grupul primeşte materialul „Ajutorul nostru”. Celor prezenţi li se propune să aprecieze, pe cît este real şi eficient acest ajutor

ASISTENŢA ACORDATĂ DE ONF FEMEILOR AGRESATE ÎN FAMILIE

Femeii care a avut de suferit de violenţă în familie i se pot acorda consultaţii juridice şi psihologice gratuite şi susţinere morală, ca astfel să fie ajutată: - să-şi schimbe reprezentările obişnuite despre viaţă, stereotipurile, convingerile, modul de

gândire şi percepţie a faptelor, referitoare la ea însăşi şi lumea din jur; - să-şi sporească în permanenţă autoaprecierea; - să descopere în ea forţe şi să-şi formeze o experienţă pozitivă proprie; - să-şi sporească puterile interne spirituale şi să mediteze la rece asupra conflictului familial,

din punct de vedere al intereselor proprii; - să iasă din izolare, să încerce a stabili contacte personale cu alţi oameni; - să conştientizeze necesitatea abandonării partenerului agresiv, Când convieţuirea pune în pericol viaţa ei. Femeile victime ar putea beneficia de un ajutor concret: - organizarea trainingurilor pentru victimele violenţei domestice, care le-ar ajuta să înţeleagă

ce se întâmplă cu ele;

87

- editarea şi difuzarea materialelor informaţionale pentru victime (unde pot să se adreseze şi ce ajutor pot să obţină);

- angajarea în câmpul muncii, recalificarea, instruirea şi formarea noilor deprinderi, ajutându-le astfel să-şi recapete încrederea în sine şi să obţină independenţă economică;

- ONF ar putea organiza cursuri economice pentru femeile victime; - În cazul nereacţionării miliţiei la chemare în caz de violenţă în familie, pot fi sesizate

organele ierarhic superioare ale MAI, obţinându-se executarea Legii „Pentru prevenirea violenţei în familie”;

- facilitarea organizării de către victime a grupurilor de autosusţinere şi ajutor reciproc; - sugestiile dv.

Al doilea joc cu roluri prezentat de Echipă S-au întâlnit trei femei tinere şi discută problemele sale. Una dintre femei e amărâtă. În cele din urmă, la insistenţa prietenelor, ea se destăinuieşte: „Soţul meu strigă în permanenţă la mine, mă tem de el. Odată m-a lovit tare. M-am dus la medic şi am spus că am căzut. Medicul n-a manifestat nici un interes şi nu mi-a adresat nici un fel de întrebări, deşi observase că mint. Altă dată, auzind strigătele mele, vecina a chemat miliţia. Miliţianul aproape că nu m-a întrebat nimic, discutând mai mult cu soţul meu. L-a întrebat pe soţ ce s-a întâmplat, acesta a răspuns că sânt o maniacă şi după asta miliţia a plecat. M-am plâns mamei, am rugat să mă ia la dânsa. Dar mama n-a vrut să mă ajute, zicând că trebuie să rabd, că doar e soţul meu şi m-am măritat cu el. A recunoscut că şi ea era bătută de tata. Atunci am mers la preot. El mi-a spus să mă rog lui Dumnezeu şi să mă supun soţului, pentru că el e capul familiei. Nu ştiu ce să fac…”. Treptat toate femeile povestesc una alteia că şi ele se confruntă cu violenţa în familie. În sfârşit, femeia care şi-a destăinuit prima amarul, propune: „Aş putea să vin la vreuna din voi Când voi avea nevoie să mă ascund de agresiunea soţului? Şi eu am să vă dau cheile de la casa mea pentru a vă ascunde în caz de nevoie. Haideţi să ne adunăm împreună şi să vorbim deschis despre problemele noastre, să ne susţinem una pe alta şi împreună să căutăm căile de ieşire din impas”. Femeile cad de acord.

Discuţ ie Întrebare: - Ce puteţi spune despre sceneta pe care aţi privit-o? Care sânt impresiile dv. ? - Ce puteţi spune despre hotărârea femeilor?

Bilanţ intermediar: Cele auzite în finalul jocului înseamnă grup de autoajutor. Femeile au intuit corect că trebuie să se unească pentru autoapărare şi ajutor reciproc. Dar acest lucru nu se întâmplă întotdeauna, de aceea organizaţiile de femei trebuie să le ajute activ victimelor violenţei în crearea unor asemenea grupuri. Aceste uniuni nu necesită înregistrare sau un suport financiar. De aceea e necesar doar să le oferiţi femeilor informaţie, să le ajutaţi al etapa iniţială şi să găsiţi/să le puneţi la dispoziţie o încăpere pentru aceste adunări.

88

Bilanţ: Aşadar, organizaţiile de femei, într-adevăr, ar putea s-o ajute considerabil pe femeia victimă a violenţei în familie – să-i acorde sprijin moral, precum şi consultaţii juridice şi psihologice; să meargă împreună cu ea în instanţa de judecată; să-i ajute să obţină independenţă economică. Ne este în putere să facem multe! Dar unde să găsim mijloace pentru această activitate? Ideal ar fi să cerem suport financiar de la stat (haideţi ş-om promova această idee în societate, expliCând avantajele ei!). Dar şi astăzi putem obţine de la autorităţi finanţarea unor acţiuni de caritate pentru femeile ce au avut de suferit în urma violenţei domestice, să cerem diverse înlesniri financiare. O altă cale de soluţionare a problemelor financiare ale activităţii noastre ar fi căutarea donatorilor străini şi autohtoni, prezentarea proiectelor la fondurile care susţin programele pentru femei. În fine, putem recurge la resursele proprii: acordarea diverselor servicii consultative cu propriile forţe, antrenarea în activitatea noastră a specialiştilor necesari în calitate de voluntari etc.

Sfaturi metodice ş i sugesti i: Exerciţiul poate fi executat după prezentarea exerciţiului „De ce femeii îi este greu să iasă din relaţiile violente?” şi a mini-lecţiei „Victimizarea şi consecinţele ei”. Dacă grupul este moderat de o singură formatoare, atunci pentru primul joc cu roluri ea poate să propună cuiva din grup să joace rolul mamei, dar în nici un caz rolul femeii victimă! Pentru al doilea joc cu roluri propuneţi din timp cuiva din cele prezente să joace rolurile, ajutându-le să le interpreteze corect. Rolul principal şi în acest caz îl va juca formatoarea.

Exerciţiul „Conlucrarea ONF cu organele de drept” Scopul exerciţiului: căutarea căilor şi modalităţilor de colaborare a organizaţiilor obşteşti cu organele de drept. Timpul executării - 30-40 min.

Joc colect iv Cei prezenţi la training sânt uniţi în două grupuri. Un grup reprezintă interesele organelor de drept, celălalt – ale ONF. Grupurile iau loc unul în faţa altuia, prezentând pe rând interesele lor: - De ce este necesară conlucrarea ONF cu organele de drept? - Care ar fi „cointeresarea” organelor de drept în conlucrarea cu ONF.

Discuţ ie Înainte de discuţie, grupului i se va distribui informaţia:

Acţiunile ONF orientate spre îmbunătăţirea reacţiei organelor de drept la cazurile de violenţă în familie:

- A efectua un sondaj şi a face analiza situaţiei privind violenţa domestică (inclusiv cu date statistice. A oferi organelor de drept materialele acestor sondaje.

- A solicita de la organele de drept informaţia statistică privind frecvenţa violenţei domestice şi a prezenta aceste date la cererea opiniei publice.

- A antrena mass-media, voluntarii şi organizaţiile obşteşti în scopul influenţării organelor de drept (pentru a eficientiza acţiunile lor de reacţionare la cazurile de violenţă domestică).

A face lobbysm cu scopul operării modificărilor în legislaţie, care le vor oferi organelor de drept posibilitatea de a adopta decizii corespunzătoare în vederea scăderii nivelului de violenţă domestică în ţară. A stabili contacte cu diverse verigi ale conducerii MAI. A face lobbysm cu scopul creării în Ucraina a judecătoriilor de familie, unde s-ar examina

89

dosare în exclusivitate de divorţ şi violenţă în familie. A desfăşura traininguri pentru colaboratorii organelor de drept la tema „Prevenirea şi contracararea violenţei în familie”. Aici pot fi înscrise sugestiile dv.

Întrebare: - Au conlucrat oare organizaţiile obşteşti din care faceţi parte cu organele de drept,

pentru a îmbunătăţi reacţia lor la violenţa în familie? Care au fost rezultatele eforturilor dv.?

Lucrul în minigrupuri Sarcină: - Care, după părerea dv., ar fi căile de colaborare a organizaţiei dv. cu lucrătorii organelor

de drept pentru contracararea violenţei domestice în localitatea dv.? - Ce paşi reali în acest sens aţi putea întreprinde deja la momentul actual?

Răspunsurile minigrupurilor vor fi înscrise după schema:

Planurile noastre privind conlucrarea cu lucrătorii organelor de drept

Ce le putem propune lor deja la moment?

Spre sfârşitul încheierii lucrării se vor da citirii toate notiţele grupurilor.

Bilanţ: Aşadar, făcând totalurile lucrului nostru, putem spune că conlucrarea ONF cu organele de drept este utilă şi necesară. Această conlucrare va îmbunătăţi munca organelor de drept şi va mări nivelul cooperării dintre miliţie şi populaţie, va face mai sigură protecţia victimei, va facilita prevenirea şi contracararea violenţei în familie. Noi, organizaţiile obşteşti, de asemenea trebuie să înţelegem că conlucrarea noastră cu organele de drept este strâns legată de lărgirea reacţiei publice întru obţinerea supremaţiei legii în ţara noastră.

Sfatur i metodice ş i sugesti i : După notarea răspunsurilor minigrupurilor, numaidecât citiţi-le fără grabă. Aceasta îi va ajuta grupului să conştientizeze posibilităţile sale, va stimula femeile spre o muncă mai activă, va crea motivaţii spre realizarea sarcinilor planificate de grup. Activistele ONF vor realiza că munca lor are importanţă.

Exerciţiul „Ne stă în puteri!” Scopul exerciţiului: a orientarea pe cei prezenţi spre munca obştească activă de reducere a nivelului de violenţă domestică asupra femeilor; planificarea activităţii strategice a ONF în societate în această problemă. Timpul executării - 30-40 min.

Lucrul în minigrupuri Sarcină:

- Determinaţi, ce şi în ce mod ar putea face organizaţiile de femei pentru depăşirea violenţei domestice asupra femeilor?

- Care vor fi primii noştri doi paşi?

90

Discuţ ie Întrebare: - Ce ne împiedică să luăm parte activă în munca de depăşire a violenţei în familie asupra

femeilor?

La încheierea exerciţiului cei prezenţi primesc şi discută materialul despre activitatea strategică a ONF, desfăşurată în societate pentru prevenirea şi contracararea violenţei asupra femeilor.

ANEXĂ: Activitatea strategică a ONF pentru prevenirea şi contracararea violenţei domestice asupra femeilor

Activitatea strategică a ONF în societate, orientată spre prevenirea şi contracararea violenţei domestice asupra femeilor:

- A face transparentă problema violenţei în familie asupra femeilor. A prezenta opiniei publice tabloul real al epidemiei violenţei domestice în ţară.

- Folosind exemple tragice de violenţă în familiile ucrainene, care au şocat opinia publică, a încerca, totodată, să schimbăm situaţia, abordând deschis această problemă în societate.

- A face investigarea problemei violenţei asupra femeilor în Ucraina, a studia sursele violenţei domestice – ce anume în cultură şi societate favorizează violenţa în familie.

- A promova în societate, în primul rând, printre femei, ideea că violenţa domestică este un mijloc, cu ajutorul căruia bărbaţii îşi menţin puterea, controlul asupra femeilor.

- A organiza activităţi educaţionale: traininguri, conferinţe, mese rotunde; a edita şi a difuza pliante, pancarte, ilustrate, broşuri privind probleme violenţei în familie şi căile de depăşire a acesteia.

- A participa activ la elaborarea politicii de stat şi legislaţiei referitoare la violenţa în familie. - A cointeresa politicienii şi persoanele oficiale cu renume în problema violenţei în familie

asupra femeilor; a cere de la candidaţii la funcţia de deputaţi de toate nivelurile soluţionarea problemei violenţei asupra femeilor. A explica societăţii civile şi autorităţilor că activitatea de prevenire a acestui rău social va implica mai puţine cheltuieli pentru stat, decât remedierea consecinţelor violenţei în familie.

- A forma în structurile şi grupurile-cheie adepţi şi aliaţi pentru contracararea violenţei asupra femeilor.

- A conlucra activ cu organele de drept. - A conlucra cu mass-media:

• A face problema violenţei să capete o importanţă majoră prin intermediul mass-media. • A sesiza factorii de decizie pentru a interzice difuzarea emisiunilor televizate, care sugerează

soluţionarea conflictelor prin aplicarea forţei (90% din filmele şi emisiunile televizate conţin scene de violenţă).

• A reacţiona prompt la promovarea în mass-media a modelelor de comportament bazate pe stereotipuri gender tradiţionale, care-i cer femeii să fie sexy, să placă bărbatului, să se supună lui.

- A ajuta femeile să se apere pe sine, să-şi creeze organizaţiile lor, să se implice în viaţa publică şi politică. Ţinând cont de faptul că femeile la fel au stereotipuri gender, a crea şi a desfăşura programe speciale de instruire a femeilor în problema gender.

- A crea centre pentru femei, grupuri de susţinere, o reţea de telefoane de încredere şi aziluri pentru victimele violenţei în familie; a pregăti voluntare, care vor ajuta victima, găzduind-o la ea acasă în caz de violenţă de domestică.

- A acorda consultaţii juridice şi psihologice gratuite femeilor victime şi femeilor din grupul de risc, - celor care ar putea deveni victime ale violenţei în familie.

- A desfăşura programe de instruire profesională pentru femeile victime şi femeile din grupul de risc.

91

- A face paşi concreţi spre schimbarea AIMT (Autoidentificării Tradiţionale Masculine) - forţei motrice a comportamentului violent al bărbaţilor faţă de femei.

- A susţine societăţile şi organizaţiile pentru bărbaţi, care se pronunţă împotriva violenţei gender.

- Aici puteţi nota ideile dv.!

Sfaturi metodice şi sugestii: Dacă majoritatea celor prezenţi sânt membri ai uneia şi aceleiaşi organizaţii, se recomandă, folosind asaltul de idei, să se construiască strategia acţiunilor concrete ale acestei organizaţii de femei.

92

EXERCIŢII SUPLIMENTARE PENTRU COLABORATORII ORGANELOR DE DREPT

Exerciţiul „Ce riscă victima, adresându-se sau neadresându-se la miliţie” Scopul exerciţiului: - o înţelegere aprofundată a problemelor victimei; - îmbunătăţirea reacţiei organelor de drept în cazul adresării victimei la miliţie. Timpul executării - 20-25 min.

Introducere De cele mai multe ori victimele violenţei domestice nu se adresează la miliţie după ajutor. Haideţi să facem o investigaţie a riscului cu care se confruntă femeia bătută de soţ în funcţie de faptul dacă s-a adresat sau nu la miliţie, precum şi să aflăm care e reacţia în acest caz a organelor de drept. Pentru executarea exerciţiului să ne unim mai întîi în trei echipe.

1. Lucrul în minigrupuri Sarcină Alcătuiţi istoria victimei violenţei în familie, care s-a adresat la miliţie după ajutor. E necesar să descrieţi starea femeii supuse violenţei: ce simte ea, ce gândeşte, cum se comportă. Se examinează situaţia de până la intervenţia organelor de drept.

3. Asalt de idei: În baza istoriilor ascultate să analizăm riscul care există pentru aceste femei în cazul adresării sau neadresării la miliţie după ajutor: Ce riscă femeia care se adresează la miliţie

Ce riscă femeia care nu face acest lucru

Discuţie: - Faceţi o apreciere a reacţiei miliţiei la cazurile de violenţă asupra femeii în familie.

Consideraţi că reacţia miliţiei este destul de eficientă? De ce da, de ce nu? - Victimei îi convine această situaţie? - Lucrătorilor de miliţie le convine această situaţie? - Ce circumstanţe ar putea înrăutăţi situaţia în familia unde există violenţă domestică? - Ce trebuie să se întreprindă ca acest lucru să nu se întâmple? - De ce am făcut analiza acestei situaţiei? Ce ne oferă aceste cunoştinţe?

Bilanţ: Din păcate, în Ucraina chiar şi după adoptarea Legii, violenţa în familie nu este calificată drept o crimă gravă, de acea adesea miliţia nu le acordă prioritate. Uneori lucrătorii miliţiei nici nu reacţionează la adresarea femeii după ajutor, iar atunci Când reacţionează, se limitează de cele mai multe ori la „măsuri de prevenţie”. Reieşind din faptul că nivelul violenţei domestice pe ţară creşte continuu, măsurile de prevenţie ale miliţiei le putem considera având o eficacitate redusă. Anume din această cauză femeile victime se adresează rar după ajutor la miliţie. Ele preferă să caute susţinere şi ajutor la vecini şi rude, încearcă să se apere cu propriile forţe. Deseori în acest caz femeile se aleg cu traume, se întâmplă să fie omorâte sau schilodite şi chiar să-l

93

omoare pe agresor. De aceea organele de drept trebuie să caute o cale mai eficientă de apărare a victimelor violenţei domestice.

Conform rezultatelor numeroaselor sondaje sociologice se ştie că doar o mică parte dintre victime se adresează la organele de drept cu cererea de a la apăra de violenţă. Principala cauză e faptul că victimele nu cred că ar putea beneficia de protecţie reală şi eficientă.

Exerciţiul „Sporirea eficienţei acţiunilor miliţiei în timpul apărării victimei” Scopul exerciţiului:

- A orienta grupul spre schimbări concrete în practica de lucru a organelor de drept, necesare pentru o mai bună asistenţă a victimei violenţei în familie;

- Determinarea schimbărilor şi completărilor pe diferite direcţii, care ar face activitatea miliţiei mai eficientă. Timpul executării -25-30 min.

Lucrul în minigrupuri Cei prezenţi se unesc în minigrupuri (a câte 3-4 persoane). Fiecare minigrup primeşte câte o istorie a chemării miliţiei într-un caz concret de comitere a violenţei în familie, precum şi câte o fişă:

SARCINĂ Indicaţi punctele care ar putea ameliora sau curma situaţia de violenţă în familie în

cazul prezentat: Acţiunile orientate spre a acorda ajutor victimei în cazul chemării în legătură cu violenţa în familie: - să cheme „ambulanţa”; - să ceară vecinilor, rudelor victimei s-o ajute; - să-i acorde susţinere morală: să liniştească femeia şi copiii ei; - să-i furnizeze victimei informaţii despre drepturile ei; - să primească şi să înregistreze cererea în scris a victimei, adresată miliţiei; - să îndrepte victima în instituţii specializate pentru victimele violenţei în familie; - să întrebe vecinii, dacă au mai fost astfel de incidente în familie, precum şi ce ştiu despre situaţia în familie; - să solicite la comisariatul de miliţie informaţii privind antecedentele penale ale agresorului domestic; - propunerile dv.

Acţiunile orientate spre limitarea accesului agresorului domestic la victimă şi copii: - să reţină agresorul pentru un anumit interval de timp cu scopul izolării lui; - să aducă agresorul la comisariat, unde să i se facă un avertisment oficial privind inadmisibilitatea comiterii violenţei în familie. Să înregistreze avertismentul într-un registru special şi să controleze sistematic comportamentul agresorului; - să ia agresorul la evidenţa preventivă şi să efectueze o muncă educaţională de prevenţie sistematică; - să aplice faţă de persoana culpabilă alte măsuri de sancţionare administrativă;

94

- să emită ordinul de protecţie şi să controleze executarea cerinţelor ordinului de protecţie; - să intenteze un dosar penal privind cauzarea unor leziuni corporale uşoare victimelor de

către agresor (în conformitate cu indicaţia MAI al Ucrainei din 06.05.03 nr. 4687/Кн); - propunerile dv. Acţiunile orientate spre reducerea riscului violenţei în familie pentru victimă în viitor: - să sfătuiască femeia să meargă într-un loc sigur sau s-o sfătuiască să cheme pe cineva la

ea; - să discute cu vecinii, rugându-i să atragă atenţie la această familie – dacă se va isca

gălăgie, să cheme miliţia; - să furnizeze femeii informaţii privind instituţiile unde ar putea să se adreseze după ajutor:

centrele de criză, azilurile, serviciile sociale, organizaţiile obşteşti sau de caritate, telefoanele de încredere;

- să ajute femeia să curme radical violenţa: să adune documentele necesare pentru divorţ, divizarea locuinţei, iniţierea unui proces judiciar; să-i ofere victimei susţinerea sa: să compară în calitate de martor la judecată, să elibereze certificatul corespunzător sau alte documente necesare judecăţii;

- propunerile dv.

Discuţie şi lucrul în cerc: - Care dintre acţiunile noastre sânt cele mai eficiente în apărarea victimelor violenţei în familie? - Ce înseamnă ordin de protecţie?

După ascultarea răspunsurilor grupului, propuneţi-le să examineze definiţia ordinului, expusă în Legea Ucrainei: Ordinul de protecţie este o formă specială de reacţionare a serviciului inspectorilor de sector ai miliţiei şi a miliţiei criminaliste pentru minori cu scopul apărării victimei violenţei în familie, conform căruia persoanei, care comite violenţă în familie, i se interzice să săvârşească anumite acţiuni faţă de victima violenţei în familie.

Avertismentul oficial, făcut persoanei care a comis violenţă în familie, sectoristul sau lucrătorul miliţiei criminaliste pentru minori, în coordonare cu organul corespunzător de afaceri interne şi procurorul, poate să emită un ordin de protecţie. Emiterea ordinului de protecţie nu necesită coordonare în cazul Când acţiunile persoanei care a comis violenţă în familie, comportă semne ale crimei. Ordinul de protecţie se emite numai în cazul persoanelor condamnate care, la momentul emiterii ordinului, au atins vârsta de 16 ani. Persoanei, în privinţa căreia a fost emis ordinul, i se interzice să săvârşească o anumită(e) acţiune(i) faţă de victima actului de violenţă în familie, şi anume: - să săvârşească acte concrete de violenţă în familie; - să obţină informaţie privind locul aflării victimei violenţei în familie; - să caute victima violenţei în familie, dacă ea se află de bună voie într-un loc necunoscut persoanei care a comis violenţa în familie; - să viziteze victima violenţei în familie, dacă ea se află într-un alt loc decât cel de domiciliere comună a membrilor familiei; - să întreţină convorbiri telefonice cu victima violenţei în familie.

95

Restricţiile indicate se stabilesc pentru un termen de pînă la 30 de zile de la data coordonării ordinului de protecţie cu procurorul.

- Pe cât de eficient ordinul protejează femeia victimă şi copiii ei? - Consideraţi că aţi putea real să apăraţi victima de violenţă în familie? Sunteţi investit cu

suficiente competenţe conform Legii? - De ce aveţi nevoie pentru a ajuta eficient victima? Pe cît a facilitat munca dv. crearea unor

localuri speciale, unde sânt evacuaţi temporar agresorii domestici în cazul fixării de către sectorist a unui act de violenţă în familie?

- După părerea dv., e o măsură mai eficientă decât crearea azilurilor pentru femei?

Bilanţ: E imposibil a le acorda ajutor concret victimelor violenţei în familie fără cunoaşterea în profunzime şi înţelegerea legilor de care depinde soluţionarea problemei violenţei în familie. Colaboratorul de miliţie trebuie să posede tot arsenalul de mijloace accesibile pentru apărarea cetăţenelor victime ale Ucrainei. Folosind aceste mijloace sectoriştii pot obţine reducerea numărului de cazuri de violenţă în familie pe sectorul său. Acest lucru va fi posibil dacă vor fi identificate persoanele predispuse spre abuzuri în familie, se va efectua un control permanent asupra comportamentului lor, la orice semnalizare se va aplica întreg arsenalul de măsuri, orientate spre încetarea şi eradicarea violenţei în familie. E necesar de asemenea să se opereze în legislaţia în vigoare modificări, care ar lărgi arsenalul de mijloace de influenţă asupra agresorilor domestici. Astfel, Legea prevede crearea azilurilor pentru victimele violenţei în familie. Reiese că femeia victimă, împreună cu copiii săi, vor fi întreţinuţi de stat, în timp ce agresorul locuieşte fără griji în locuinţa lor comună. De aceea este necesar să se facă corectări esenţiale şi să se creeze localuri speciale, unde vor fi evacuaţi temporar agresorii domestici în cazul fixării de sectorist a cazului de violenţă în familie. Astfel poate fi lărgită acţiunea ordinelor de protecţie, interzicându-se agresorilor să comunice în acest răstimp cu victima şi copiii. Indiscutabil, aceste inovaţii vor fi mai puţin costisitoare pentru stat, vor influenţa mai mult schimbarea comportamentului violent al agresorilor domestici şi vor mări considerabil eficienţa influenţării de către colaboratorii organelor de drept a situaţiei de violenţă.

ANEXĂ: Competenţele sectoriştilor determinate prin Legea „Pentru prevenirea violenţei în familie”

Articolul 6 al Legii Ucrainei „Pentru prevenirea violenţei în familie” determină competenţele sectoriştilor şi miliţiei criminaliste pentru minori. Conform prevederilor articolului colaboratorii organelor de drept:

- identifică cauzele şi condiţiile care favorizează manifestările de violenţă în familie, aplică, în limita competenţelor, măsuri pentru a le înlătura;

- iau la evidenţă preventivă persoanele predispuse spre violenţă în familie şi efectuează cu ei o muncă educaţională de prevenţie;

- vizitează familiile, ale căror membri se află la evidenţă preventivă, la locul lor de trai şi efectuează cu ei o muncă preventivă, emit avertismente oficiale membrilor familiei privind inadmisibilitatea comiterii violenţei în familie şi inadmisibilitatea comportamentului victimizator;

- primesc şi examinează, în limitele competenţei lor, determinate prin lege, cererile şi sesizările privind violenţa în familie sau ameninţarea reală de a fi comisă;

- adoptă măsurile corespunzătoare privind încetarea violenţei în familie, precum şi a acţiunilor membrilor familiei, orientate spre realizarea ameninţării reale de a comite violenţă în familie;

- comunică membrilor familiei unde apare o ameninţare reală de a fi comisă violenţa în familie sau unde a fost comis un abuz, despre drepturile, măsurile şi serviciile de care por beneficia;

- îndreaptă victimele violenţei domestice în instituţii specializate pentru victimele violenţei în

96

familie; - emit ordine de protecţie în cazurile prevăzute de Lege; - efectuează controlul asupra executării cerinţelor ordinelor de protecţie; - conlucrează cu reprezentantul special împuternicit al autorităţilor în probleme de prevenire a

violenţei în familie, cu organele de tutelă şi curatelă şi instituţiile specializate pentru victimele violenţei în familie în probleme de prevenire a violenţei în familie;

- oferă informaţii referitoare la prevenirea violenţei în familie, la solicitarea organelor competente;

- exercită alte atribuţii privind prevenirea violenţei în familie, prevăzute de lege.

Exerciţiul "Jocuri practice" Scopul exerciţiului: - interpretarea situaţiilor de violenţă domestică şi căutarea căilor optime de ieşire din impas; - obţinerea deprinderilor de comportament profesional în situaţia de violenţă în familie. Timpul executării – o oră şi mai mult pentru fiecare joc practic.

Jocurile practice pot fi executate după încheierea exerciţiului „De ce femeii îi este greu să iasă din relaţiile de violenţă?” în locul examinării istoriei selectate din presa ucraineană.

Mini-lecţie

Violenţa domestică „fierbinte” şi „rece”

E necesar să atragem atenţie la 2 tipuri principale de violenţă domestică. Cea mai vizibilă e aşa-numita „violenţă fierbinte”, care întotdeauna de legată de o răbufnire, un atac agresiv al agresorului, o răbufnire de emoţii, îndreptate spre o altă personalitate. Aceasta e „violenţa fierbinte”, la care sânt supuse nu numai victimele, dar şi martorii violenţei. Anume cazurile de „violenţă domestică fierbinte” implică chemarea miliţiei. Practica arată că în cazurile de „violenţă fierbinte”, Când clocotesc emoţiile sau acestea încep să se potolească, colaboratorilor de miliţie le este greu să se descurce în situaţie, iar, deoarece trebuie să acţioneze, acţiunile lor, în mare parte, sânt îndreptate spre încetarea violenţei şi stăvilirea tensiunilor. Dacă e să luăm în consideraţie numai circumstanţele menţionate, utilizarea fişelor deja îi este utilă colaboratorului de miliţie. Fişele sânt standard şi cer, cu preponderenţă, numai să se bifeze „da” sau „nu”, lucru care simplifică sarcina de documentare. Dar, pe lângă „violenţa fierbinte” se mai întâmplă şi alt fel de violenţă – „violenţa rece”, adică violenţa comisă adesea sub masca respectării aparente a regulilor de bună creştere, bună educaţie, cultură, a respectării unor principii formale de morală, inerente unui anumit mediu. Adesea se întâmplă că în familie domină aşa-numitul model autoritar de educaţie, o ierarhie strictă, în care cei aflaţi pe o poziţie inferioară „prin definiţie” posedă mai puţine drepturi şi rolul lor constă în acceptarea cuminte şi executarea a tot ce i se indică de pe treapta superioară. Există cazuri Când „violenţa rece” (iar ea durează mult timp – luni, ani) degenerează în „violenţă fierbinte” (ea durează ore şi minute), dar de cele mai multe ori aceasta se întâmplă în cazul „revoltei”, nesupunerii celor, care „prin definiţie” au mai puţine drepturi. Pentru a face distincţie între aceste două varietăţi de violenţă este necesar să se cunoască etapele intervenţiei miliţiei în cazul violenţei domestice (vezi în continuare – patru etape ale intervenţiei).

Aşadar, violenţa în familie poate fi „fierbinte” şi „rece”. E necesar de asemenea să se atragă atenţie la faptul că aceste două varietăţi de violenţă se comit cu ajutorul unor instrumente diferite. În primul caz aceste instrumente sânt: acţiuni fizice, atacuri fizice asupra personalităţii: lovituri, bătaie, pălmuire, violare etc., în al doilea caz – presiune psihologică. Există diverse modalităţi de presing psihologic, în special, utilizarea mijloacelor verbale, care adesea cauzează traume adânci, dureroase, resimţite de victimă mai multă vreme decât loviturile obişnuite de mână. (Consecinţele psihologice ale violenţei „fierbinţi” şi „reci” sânt examinate în Anexa „Victimizarea şi consecinţele ei”).

97

Atât în primul, cât şi în al doilea caz de intervenţie a miliţiei în legătură cu violenţa domestică, este necesar ca lucrătorii de miliţie să cunoască acţiunile ce urmează să le întreprindă la fiecare din cele patru etape de intervenţie, să înţeleagă în ce stare psihologică se află participanţii incidentului şi, reieşind din aceste circumstanţe, să ştie să aleagă variantele de ţinere a convorbirii şi modul de perfectare a actelor la locul incidentului. Familiarizarea cu aceste materiale va fi utilă, în primul rând, colaboratorilor tineri de miliţie, dar nu va fi de prisos nici colaboratorilor cu experienţă. Aceste materiale le vor ajuta să-şi împrospăteze cunoştinţele obţinute anterior, să examineze sub alt unghi de vedere problema violenţei în familie şi consecinţele generate de ea. Asemenea discuţie cu efectivul mediu şi superior al organelor afacerilor interne va impulsiona căutarea unor noi forme de interacţiune şi colaborare cu alte organizaţii şi departamente, formaţiuni obşteşti.

Materiale oferite de Grigori Vaseanovici, locotenent-colonel de miliţie în rezervă

1. Joc practic "Conlucrarea cu victima" Se prezintă istoria unei femei, care este supusă în permanenţă violenţelor în familie. Sarcină: Pentru jocul practic sânt necesare două persoane, care vor juca rolul Sectoristului (colaboratorului operativ) şi al Victimei. Rolul reprezentantului organelor de drept: Sunteţi sesizat în permanenţă de o femeie care e supusă, de mai mult timp, violenţei în familie. Aţi discutat în repetate rânduri cu fostul soţ al victimei, l-aţi avertizat despre inadmisibilitatea unui astfel de comportament. El a încetat s-o mai bată. Ce mai vrea oare?

Rolul femeii care a avut de suferit de violenţă în familie: V-aţi adresat de numeroase ori la sectorist. Consideraţi că el nu vrea să vă ajute. Dar n-aveţi cui vă adresa. Aveţi nevoie de apărare de violenţă în familie şi vreţi ca sectoristul să vă soluţioneze toate problemele dv., inclusiv cele financiare, patrimoniale. Vorbiţi pe un ton isteric, plângeţi, îl ameninţaţi pe sectorist că veţi sesiza superiorii lui despre inactivitatea acestuia. Scopul dv. e să obţineţi cu orice preţ protecţie contra violenţei, dar nu ştiţi cum să faceţi acest lucru. Pentru dv. e foarte important să fiţi ascultată. Sunteţi disperată, însă nu puteţi formula clar pretenţiile dv. şi expune doleanţele dv. În sfârşit, v-aţi decis să scrieţi o cerere la miliţie, în care ameninţaţi că-l veţi omorî pe fostul soţ, pentru că vă temeţi pentru viaţa dv. şi a copilului dv.

„Fiţuică” la rolul reprezentantului organelor de drept

Puteţi s-o sfătuiţi pe victimă să întreprindă următoarele: - Dacă dimensiunile apartamentului permit acest lucru, puteţi diviza fişa de excedenţă, adică să-l

transformaţi într-un apartament comunal, iar mai târziu să schimbaţi o cameră pe alta. Acordul fostului soţ nu este necesar.

- Puteţi schimba în mod forţat apartamentul. Pentru aceasta trebuie să găsiţi şi să-i propuneţi câteva variante. Dacă fostul soţ le refuză, atunci a treia oară judecata are dreptul, ţinând cont de toate circumstanţele, să decidă în favoarea dv. – deoarece sunteţi mamă cu copil, şi anume – pur şi simplu, să-i retragă viza de reşedinţă din acest apartament. Pentru a schimba locuinţa, am să vă eliberez un certificat corespunzător şi voi compărea în calitate de martor la judecată. Pentru a-l evacua pe agresor, sânt gata să dau mărturii la judecată, precum că agresorul distruge apartamentul, vă bate şi traumatizează copilul.

- Dacă apartamentul este privatizat, el poate fi vândut şi cumpărate apartamente aparte sau odăi. - Puteţi solicita decăderea agresorului din drepturile părinteşti – în acest caz voi sesiza despre

situaţia dv. organele de tutelă şi curatelă şi voi compărea în calitate de martor la judecată. - Puteţi trage agresorul la răspundere penală pentru neplata indemnizaţiei de întreţinere a copilului. - Aveţi grijă să vă păziţi pe perioada soluţionării problemei apartamentului. Dacă situaţia devine

ameninţătoare pentru viaţa dv. şi viaţa copilului, ar fi mai bine să plecaţi temporar din casă. Locuiţi un timp la părinţi, prieteni, închiriaţi o odaie sau un apartament.

- Dacă nu dispuneţi de bani sau de alte posibilităţi, vă puteţi adresa la secţia raională de miliţie de fiecare dată Când agresorul familiei începe să sară la bătaie. Iar eu voi preveni miliţianul de gardă şi lucrătorii operativi din sectorul nostru raional să fie mai receptivi la chemările dv.

98

Discuţie - Cum credeţi, de ce femeia se comportă astfel? - S-a schimbat oare situaţia de îndată ce reprezentantul organelor de drept a început să consulte femeia, oferindu-i ajutorul său? - Cum aţi putea s-o ajutaţi pe această femeie? Oare într-adevăr putem face pentru ea tot ce e scris în fiţuică la rol? - De ce sectoristul în cazul comiterii violenţei în familie nu poate oferi întotdeauna ajutor femeii victime? - Prin ce a fost util pentru dv. acest joc practic? Ce experienţă aţi acumulat?

2. Jocul practic „Reacţionarea miliţiei la chemarea în legătură cu violenţa în familie” Lucrul în minigrupuri: Se creează trei echipe. Fiecare membru al echipei primeşte o fişă, în care este indicat rolul lui. Lista rolurilor: Colaborator de miliţie (sau doi colaboratori), Victima, Agresorul, Martorul. Sarcină: - Născociţi o situaţie de intervenţie a organelor de drept în cazul de violenţă în familie şi

discutaţi acţiunile dv. în conformitate cu rolurile primite. Apoi jucaţi sceneta. Pentru pregătirea scenetei se rezervă 10 minute.

Joc practic: Fiecare echipă prezintă sceneta sa.

Discuţie Lista întrebărilor posibile pentru discuţie: - Prin ce se deosebesc cele trei scenete urmărite de noi? - Care e sarcina cea mai importantă în timpul intervenţiei în legătură cu comiterea

unei violenţe în familie? - Cum veţi determina gradul de pericol pentru victimă? În care circumstanţa există

o ameninţare reală pentru viaţa şi sănătatea femeii şi copiilor? - Ce puteţi face pentru a apăra victima?

Bilanţ intermediar: Prima şi cea mai importantă sarcină a colaboratorilor de miliţie, care intervin în situaţia de violenţă în familie este eliminarea pericolului de viaţă şi sănătate pentru victimă şi copii. În primul rând, trebuie să apăraţi femeia, totodată: - s-o asiguraţi că miliţia acţionează în conformitate cu Legea şi că această Lege e

de partea părţii lezate; - să-i furnizaţi informaţie detaliată despre drepturile şi posibilităţile ei în ceea ce

priveşte obţinerea ajutorului; despre instituţiile concrete, unde i s-ar putea acorda acest ajutor (trebuie să aveţi la îndemână o foaie pregătită din timp cu informaţia necesară).

Continuarea discuţ iei: - Cum reacţionează agresorul la intervenţia miliţiei? - Ce trebuie să se facă, Când agresorul se comportă agresiv? Cum trebuie să reacţionăm la cuvintele ofensatoare ce ni le adresează nouă persoana reţinută? - Ce mijloace de intervenţie a organelor de drept nu favorizează intensificarea violenţei? Bilanţ intermediar: Fireşte, e mai uşor să mergem pe calea de a răspunde prin violenţă la agresiune şi a întreprinde măsuri legale aspre împotriva agresorului domestic. Dar e prea puţin posibil ca

99

aceasta să-l schimbe. În acest caz intervenţia miliţiei poate doar să intensifice violenţa: agresorul vorbeşte pe ton ridicat, iar colaboratorii de miliţie şi mai tare; agresorul înjură necenzurat şi colaboratorii de miliţie procedează la fel… Pare a fi o casă de nebuni: toţi strigă, agresiunea sporeşte, lucrătorii miliţiei îi pun cătuşele, agresorul este bătut… În rezultatul unei astfel de intervenţii agresorul domestic îi aruncă victimei: „Nu ţi-oi ierta asta, tu eşti de vină…Las, mă întorc eu acasă…”. Cum credeţi, ce simte în acest moment femeia? Nu oare din acest motiv ea e gata să-şi retragă cererea? Să ne imaginăm o altă scenă: lucrătorii miliţiei vorbesc calm, nu-l tutuiesc pe bărbatul agresiv. Nu-l ofensează, chiar dacă agresorul se comportă grosolan cu ei, ci îl informează despre Legea, pe care o reprezintă lucrătorii miliţiei. Adică lucrătorul miliţiei se află pe poziţia: „Pur şi simplu, îmi execut obligaţiile mele. Aţi încălcat Legea şi aceasta atrage anumite consecinţe juridice, pentru care veţi purta răspundere”. În cazul unei asemenea abordări victima nu are nici o atribuţie la intervenţia miliţiei. Căci e vorba de relaţiile dintre agresor şi o structură de stat, acţiunile miliţiei fiind dictate de Lege. Aceasta îl pune pe gânduri şi-l face pe agresor să-şi schimbe comportamentul.

Discuţ ie: Distribuiţi pentru discuţie recomandările metodice ale MAI „Acţiunile colaboratorului de miliţie în situaţia violenţei în familie (Vezi Anexa). Ajutaţi grupul să înţeleagă utilitatea acestor cunoştinţe. După examinarea şi discutarea informaţiei furnizate, grupului i se propune să joace încă o dată situaţia chemării în legătură cu violenţa în familie. Totodată participanţii trebuie să aplice „în practică” informaţia primită.

Joc practic: Fiecare echipă prezintă sceneta sa.

Discuţ ie: - Prin ce a fost util pentru dv. acest joc practic? Ce experienţă aţi acumulat?

Bilanţ: Vrem să atragem încă o dată atenţia dv. asupra faptului că discuţia cu omul vinovat de violenţă în familie necesită foarte multă responsabilitate. Dacă agresorul, în pofida tuturor avertismentelor noastre, nu-şi va schimba comportamentul, este necesar să-i aplicăm toate sancţiunile, despre care l-am prevenit anterior. Altfel sentimentul impunităţii creşte şi situaţia de violenţă în familie începe să se înrăutăţească. De aceea comportamentul culpabilului de violenţă în familie trebuie supus unui control sistematic, „să nu fie slăbit din ochi”. Sectoriştii trebuie să execute toate acţiunile, orientate spre prevenirea şi contracararea violenţei în familie, care sânt prevăzute în recomandările MAI. Cît priveşte victimele violenţei, e necesar să reţinem că, în momentul intervenţiei, acestea, în mare parte, se află în stare de stres puternic. Aşadar, nu trebuie să contăm pe faptul că ele vor conştientiza şi vor memoriza tot ce li se spune. De aceea e necesar să le lăsăm o informaţie în scris despre drepturile lor şi posibilităţile obţinerii unui ajutor. Asemenea fişe informaţionale pot fi obţinute în conlucrare cu organizaţiile obşteşti corespunzătoare. Sfaturi metodice:

Jocurile practice pot fi executate după finalizarea exerciţiului „De ce femeii îi este greu să iasă din relaţiile violente?” în locul examinării istoriei, selectate din presa ucraineană, ce a fost prezentată mai sus.

100

ANEXĂ: Acţiunile colaboratorului de miliţie în situaţia violenţei în familie

Etapele intervenţiei miliţiei în cazurile de violenţă în familie

Miliţia adesea are de a face cu oameni care au avut de suferit în urma violenţei în familie. Pentru a se pregăti corect spre intervenţie şi a o efectua la un nivel profesionist, să examinăm cele patru etape ale intervenţiei. Cazurile de violenţă în familie includ, în mare parte, semne tipice. Dar nici un caz nu poate fi o copie fidelă a altuia. De aceea, ca acţiunile lucrătorilor miliţiei să nu prezinte pericol nici pentru ei înşişi, nici pentru cei din jur, este necesar să cunoaştem bine cele patru etape ale intervenţiei. Aceasta le va ajuta lucrătorilor de miliţie să evite unele momente neaşteptate, să-şi repartizeze obligaţiile, să-şi asigure securitatea personală, să desfăşoare profesionist intervenţia. Etapele au o mare importanţă din două motive: sporesc şansele găsirii unei soluţii optime în situaţia concretă, se ţine cont de posibilitatea aplicării forţei şi scade ameninţarea victimei violenţei domestice. E un lucru foarte important pentru lucrătorii de miliţie tineri, care nu sânt suficient experimentaţi.

Prima etapă: Etapa apropierii Etapa apropierii este intervalul dintre primirea înştiinţării privind un caz de violenţă şi momentul Când lucrătorii miliţiei sosesc la faţa locului. Există două momente principale la această etapă: înţelegerea cazului de violenţă domestică, a ceea ce se întâmplă, nivelul de implicare a miliţienilor şi planificarea de către ei a acţiunilor pe care trebuie să le înfăptuiască. În practică un fenomen obişnuit pentru miliţieni este „comportamentul detaşat” în timpul apropierii de situaţiile ce prezintă pericol. Miliţienii vor să creeze impresia că pot face faţă unei situaţii periculoase şi vor să demonstreze colegilor săi că sânt calmi. A păstra calmul e salutabil, dar în realitate mulţi din ei, adoptând această poziţie, acţionează la un nivel scăzut de implicare, excitare atât fizică, cât şi psihică, fapt care conduce la acţiuni neadecvate în momentele de tensiune înaltă. Este necesar să se încerce a evalua în prealabil care trebuie să fie scopul acţiunilor lor, ţinând cont de sesizare (parvenită de la miliţianul de gardă, de la cetăţeni, victimă). Ei pot face acest lucru recurgând la „vizualizare” – să-şi imagineze, care poate fi situaţia, ce risc îi paşte, pe ce norme juridice se vor baza, iar mai apoi să alcătuiască un plan de acţiuni. Important e să fie repartizate corect scopurile, să fie apreciate posibilităţile etc. Dar trebuie să reţinem că imaginea închipuită diferă întotdeauna de cea reală. Cu toate acestea, dacă multe elemente vor fi planificate din timp corect, în timpul efectuării intervenţiei în cazul violenţei în familie vor exista mai multe posibilităţi de a urmări aspectele cu adevărat importante ale situaţiei. E necesar să vă reamintim: dacă deprinderile practice ale miliţienilor, necesare realizări unor acţiuni adecvate, sânt sânt bine antrenate (de pildă, măsurile de securitate – distanţa, amplasamentul, urmărirea, pregătirea pentru a acţiona etc.), atunci se vor comite mai puţine greşeli.

Planificarea acţiunilor trebuie construită după schema: Scopul (şi sarcinile) Mai întîi, colaboratorii de miliţie trebuie să determine scopul acţiunilor lor şi, reieşind din acest scop, să determine care vor fi acţiunile. Riscul (pericolul) Determinarea din timp a pericolului cu care ar putea să se confrunte atât lucrătorii de miliţie, cât şi persoanele neimplicate în incident. Aspectul juridic E necesar să se determine pe ce norme ne vom baza în situaţia respectivă. Capacităţi Trebuie neapărat să se facă evaluarea capacităţilor fiecăruia dintre lucrători. Pot ei oare să facă faţă lucrurilor de unii singuri sau au nevoie de un ajutor suplimentar? Planul de acţiuni Toate prevederile menţionate mai sus servesc drept bază pentru planul de acţiuni. Lucrătorii miliţiei determină ce intervenţie (abordare) este cea mai indicată în cazul respectiv. Se repartizează sarcinile, determinându-se totodată metodele aproprierii.

101

Acest plan trebuie să fie flexibil, deoarece la această etapă totul e axat spre obţinerea unui tablou maximal clar al situaţiei.

Etapa a doua: Perioada de până la confruntare După sosirea la locul incidentului, următoarea sarcină înainte de intervenţie este încercarea a completa imaginea virtuală a situaţiei cu un număr maximal de informaţie suplimentară, care poate fi obţinută datorită observării şi anchetării succinte a martorilor. La această fază este necesar să se atragă atenţie la două aspecte: predispunerea miliţienilor de a acţiona rapid, fără o repartizare clară a sarcinilor. Colectarea informaţiei Cea mai mare parte din informaţie trebuie să ne străduim s-o obţinem la locul incidentului. De obicei, la faţa locului se pot afla oameni care pot comunica „ultimele evenimente”. Aceasta ar putea să ne ajute să aflăm esenţa problemei şi să determinăm pericolul posibil. Uneori poţi să urmăreşti situaţia şi să nu observi imediat nişte detalii: de pildă, faptul că agresorul a adormit. Aproape întotdeauna se recomandă să colectăm cîtuşi de puţină informaţie prin una din aceste modalităţi. Apoi, după caz, pot fi făcute unele corectări în planul de acţiuni. Dorinţa de a acţiona În unele cazuri lucrătorii miliţiei sânt dispuşi, mai întâi, să acţioneze şi doar mai apoi să gândească. Analiza arată că dorinţa de a acţiona (care, de fapt, e o reacţie firească) se intensifică sub influenţa următorilor factori:

1) Prezenţa unor persoane străine Prezenţa observatorilor, de pildă, a membrilor familiei, vecinilor le provoacă miliţienilor dorinţa de a demonstra, că ei „pot face ceva”, că ei sânt „curajoşi” etc. Dacă lucrătorii miliţiei vor sta liniştiţi, vor medita şi vor discuta, aceasta, după părerea lor, nu va produce impresia cuvenită asupra publicului. 2) Numărul de excitanţi în situaţie Dacă situaţia e haotică, aceasta măreşte dorinţa lucrătorilor miliţiei de a acţiona. Asemenea acţiuni sânt orientate, în mare parte, nu atît spre soluţionarea problemei, cît spre luarea sub control a situaţiei sau reducerea numărului de excitanţi. 3) Starea emoţională a omului care solicită ajutor În situaţiile de criză (de exemplu, Când femeia e ameninţată sau i se cauzează leziuni corporale), Când se aud strigăte de ajutor, lucrătorul miliţiei de asemenea e dispus să acţioneze de urgenţă. Rănile grave cauzate victimei sau comportamentul ei, care trezeşte milă, la fel pot genera o stare de alarmare. Lucrătorii miliţiei îşi imaginează că sânt nişte „îngeri-salvatori”, în rezultat comportamentul lor fiind adesea iresponsabil. 4) Prezenţa colegilor

Unul din factorii principali care devin cauza unor acţiuni prea rapide este prezenţa colegilor: a trăda nesiguranţă, teamă etc. în faţa colegilor e cel mai oribil pentru miliţieni. Repartizarea sarcinilor: unul acţionează –altul urmăreşte Unul din aspectele importante ale acţiunilor lucrătorilor miliţiei în situaţii potenţial periculoase este repartizarea clară a sarcinilor. În practică repartizarea sarcinilor adesea se face în mod automat: un miliţian întreţine convorbirea, iar celălalt stă alături. Practica denotă că miliţienii care-şi asumă iniţiativa (miliţienii care acţionează) percep situaţia altfel decât colegii lor care stau în urma lor (miliţienii care urmăresc situaţia). „Cei care acţionează” adesea acordă mai multă atenţie pericolului potenţial, neglijând în acelaşi timp altă informaţie care ar putea fi utilă lucrătorilor miliţiei. Astfel, aprecierile lor adesea se dovedesc a fi eronate. „Cei care urmăresc” au o mai mare posibilitate de a colecta informaţia obiectivă şi pot vedea mai bine gafele colegilor săi. Deci, conlucrarea e optimă atunci Când miliţienii cunosc aceste lucruri şi cei care acţionează le oferă observatorilor posibilitatea, dacă e necesar, de a le corecta acţiunile.

Etapa a treia: Etapa confruntării Verificarea rapidă Dacă pregătirea a fost făcută corect (planul de acţiuni a fost întocmit bine), lucrătorii miliţiei ştiu din timp la ce trebuie să atragă atenţie în primul moment. În timpul confruntării, e necesar, mai întâi de toate, să se facă o verificare rapidă, comparând imaginea virtuală cu situaţia reală, pentru a determina la ce trebuie să se acorde o atenţie deosebită. În primul rând, fireşte, e necesar să ne gândim la securitatea tuturor participanţilor situaţiei. O importanţă deosebită o au două aspecte: • Mâinile persoanelor implicate în incident: ţin ei în mâini unele obiecte sau mâna e îndreptată

în direcţia, unde, posibil, este ascunsă o armă;

102

• Eventualitatea apariţiei neaşteptate la locul incidentului a altor persoane, care la moment nu se află în vizor.

La această etapă, lucrătorii miliţiei (fie aceasta o intervenţie directă la chemare în legătură cu violenţa domestică, fie o adresare a femeii victime după un timp oarecare după incident) trebuie să ştie a se orienta în starea psihologică a victimei. Aceasta le va ajuta să ancheteze victima şi să găsească ieşire din situaţia care s-a produs, să ia decizii corecte şi legale.

Luarea în consideraţie a consecinţelor evenimentelor şocante după săvîrşirea violenţei asupra femeii şi planificarea primului contact

E necesar să se înţeleagă că evenimentele şocante din timpul violenţei în familie pot face ca oamenii să-şi piardă cumpătul. Chiar şi pe cei care niciodată nu s-au aşteptat să li se întâmple aşa ceva. Astfel, chiar şi lucrătorii miliţiei care s-a întâmplat să fie victime în viaţa lor privată (de pildă, victime în timpul jafului) sau la locul lor de muncă (de pildă, în timpul confruntării cu o gloată indirijabilă de oameni, incidentelor cu tir de arme, accidentelor grave) adesea rămân şocaţi de propria reacţie. Înţelegerea emoţiilor în cazul violenţei în familie îi va ajuta lucrătorului de miliţie să determine la ce fază a procesului se află victima şi să reacţioneze corespunzător.

Deci, femeile care au avut de suferit în urma violenţei domestice, au nevoie de ajutor şi de recăpătarea încrederii în sine. Dar pentru a depăşi schimbările produse în interior, e nevoie de timp. Întreaga semnificaţie a incidentului şi consecinţele lui victimele violenţei domestice le realizează foarte încet. Acest proces e frânat de rezistenţa cu care victima nu vrea să recunoască şi să conştientizeze schimbările importante ce s-au produs în viaţa ei. Prelucrarea acestei experienţe cuprinde mai multe stadii. În timpul incidentului femeile lezate adesea se comportă diferit. Numai după dispariţia ameninţării nemijlocite, ele încep să înţeleagă cele întâmplate. Esenţa trăirilor femeii lezate constă în lupta cu emoţiile intense. Cum pot femeile să se apere de emoţiile care le copleşesc? Cum să determine locul cuvenit al unor asemenea întâmplări în istoria propriei vieţi? Cum să se apere pe sine şi pe copiii săi? Cum să-şi spună amarul unor oameni străini? Acest proces poate fi delimitat în câteva faze. Imediat ce prima ameninţare sau primul pericol pentru partea lezată trece, rezultatele incidentului devin palpabile. Nimerind iar în pericol, posibil, pe un scurt timp, femeia îşi dă seama de riscul la care a fost supusă. În acest moment poate s-o cuprindă frica şi anxietatea. E o reacţie aproape reflectorie, legată de criză. Femeia care a avut de suferit în urma violenţei în familie e cuprinsă de frică, se simte neapărată şi şocată. Senzaţia de panică care apare drept urmare poate fi atât de puternică, încât starea ei poate fi calificată drept „situaţie de criză”. Eminamente, victima cheamă miliţia anume la momentul producerii incidentului, dacă în general o cheamă. În plus, ea poate fi în stare de şoc, nedorind să creadă în cele întâmplate. Această stare poate dura câteva ore sau chiar zile (în aceste zile, de regulă, victima poate să adreseze o cerere la Secţia Raională a Afacerilor Interne, dacă la moment n-a fost chemată miliţia). Această stare poate fi însoţită de înrăutăţirea capacităţii de a gândi corect, deoarece e concentrată întru totul asupra celor întâmplate. În perioada „violenţei fierbinţi” victima poate sta la răspântia dintre detaşare şi retrăire, reconstituire a evenimentului. Detaşarea e însoţită de ignorarea incidentului, femeia acţionează astfel de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic şi încearcă să se autoconvingă că incidentul nu a afectat-o. Evitând situaţiile care au orice atribuţie la eveniment, ea poate suprima emoţiile puternice legate de această întâmplare. Victima acţionează fără emoţii, de parcă întâmplarea n-o fi având vreo conotaţie gravă, aflându-se, de fapt, într-o stare de amorţeală. Detaşarea (adesea inconştientă) apare în perioada adaptării. Reconstituirea evenimentului înseamnă rederularea în întregime în conştiinţa victimei a celor întâmplate: ca o nălucă apar diferite imagini ale întâmplării, ea retrăieşte emoţiile cu aceeaşi putere. încercând o nouă oroare şi explozii emoţionale, victima se opune sie şi realităţii. Detaşarea trece în starea când evenimentul reînvie în memorie şi în prim plan apar emoţiile puternice. Totodată procesul retrăirii şi depăşirii are loc treptat, în doze mici. Revenind treptat la eveniment, femeia ajunge în starea Când emoţiile nu mai prevalează. Această fază e caracterizează prin încordare şi alarmare. Simptomele emoţionale şi fizice menţionate mai sus se atestă în faza Când femeia încearcă să găsească explicaţie celor întâmplate.

103

Femeia care a avut de suferit în urma violenţei în familie poate să se reţină în faza a doua, dacă ea nu e capabilă să găsească un echilibru între detaşare şi reconstituirea în memorie a evenimentului. Evitarea amintirilor şi reprimarea emoţiilor poate să aibă drept consecinţă trăirea posterioară a suferinţelor legate de incident. Detaşarea acestei încordări poate fi însoţită de probleme de natură fizică şi emoţională. Dacă, însă, atenţia femeii e prea concentrată asupra evenimentului, emoţiile o pot copleşi atât de puternic, încât procesul retrăirii şi depăşirii devine imposibil. În rezultat, anxietatea ei, în loc să diminueze, dimpotrivă, creşte şi mai mult. Intensitatea emoţiilor treptat descreşte şi comutarea de la detaşare la reconstituirea evenimentelor devine mai puţin evidentă. Experienţa traumatizantă ocupă un rol central, nu, însă, dominant în capacitatea femeii de a acţiona. Femeia doreşte să vorbească despre cele întâmplate ca despre un eveniment important în viaţa ei. Semnificaţia evenimentului e conştientizată şi în comportamentul ei un loc anumit i se rezervă experienţei acumulate în timpul incidentului. Nici una din fazele descrise mai sus, la fel ca şi emoţiile şi reacţiile femeii care a avut de suferit în urma violenţei în familie, nu sânt nesănătoase sau nenormale. Ele toate îşi joacă rolul său în retrăirea şocului legat de violenţa domestică, constituind reacţii psihologice normale la o situaţie nenormală. O mare parte a femeilor, însă, nu pot învinge cu propriile forţe această distanţă în procesul retrăirii şi depăşirii, rămânând blocate la diferite puncte ale procesului de retrăire. E clar că susţinerea multilaterală constituie un factor important în procesul retrăirii şi depăşirii, această susţinere uneori fiindu-i oferită de anturajul ei. În primul rând, de cunoscuţii şi rudele ei, dar şi miliţia de asemenea e o parte din anturajul ei. Femeile care au fost supuse violenţelor în familie şi nu li s-a acordat atenţie sau au fost tratate într-o manieră inadecvată, riscă să devină iar victime. Se pare că femeile victime ale violenţei pierd încrederea în sine, pe care au avut-o mai înainte. Pe neaşteptate dispare senzaţia de siguranţă în viaţa de toate zilele. Evenimentele şocante le aduc într-o stare de neajutorare, în care simt că nu sânt capabile să controleze situaţia. Femeia conştientizează că se află în subordinea altui om şi aceasta o face să se simtă un om de mâna a doua. Pe neaşteptate ea s-a transformat dintr-un om, sigur de sine, în „victimă” şi lumea devine cu totul alta. Adesea poate fi atestată o frică faţă de o eventuală repetare a evenimentelor sau, în general, faţă de „destin”: senzaţia lipsei de apărare o copleşeşte. Aceste sentimente pot fi concentrate pe un fenomen concret, dar ele la fel pot fi neclare sau nedefinite. Trăirea consecinţelor violenţei domestice are loc în condiţii de izolare relativă, în pofida susţinerii din partea altor oameni. Victimele pot avea senzaţia de singurătate, de parcă nimeni nu înţelege ce sentimente au trăit ele. Totodată anturajul nu întotdeauna poate fi deschis emoţiilor ei, fapt care numai sporeşte sentimentul de izolare. Aceste circumstanţe afectează grav viaţa femeii. Credinţa în „echitatea lumii” dispare. Propriile reacţii, anturajul ei se dovedesc a fi necunoscute şi neînţelese, făcând-o să-şi schimbe viziunea despre lume. Aceasta, la rândul său, generează confuzie. De obicei, conlucrarea miliţiei cu femeia, care a avut de suferit în urma violenţei în familie, începe imediat după incident, Când victima se află într-o stare emoţională gravă (despre care am vorbit mai sus). Pentru facilitarea procesului de retrăire şi depăşire a experienţei traumatice o importanţă vitală are felul în care se produce primul contact. La această fază victimei îi este greu să furnizeze o informaţie logică, necesară anchetării. Primul contact trebuie să satisfacă nevoile emoţionale ale victimei. Prioritare în această fază sânt recunoaşterea emoţiilor victimei şi oferirea unui anturaj sigur. La primul contact trebuie să i se ofere ajutorul care ar corespunde necesităţilor victimei. Principala sarcină e să-i asigurăm un loc sigur, unde victima ar avea posibilitatea să înţeleagă cele suportate de ea. Securitatea poate fi asigurată oriunde, de pildă, stând, pur şi simplu, alături de ea şi discutând cu ea pe un ton calm. Dacă veţi spune cu voce tare că incidentul „s-a încheiat”, aceasta la fel îi va ajuta femeii să înţeleagă că ea se află în siguranţă. E foarte important să nu ignorăm şi să nu obiectăm împotriva emoţiilor femeii lezate. Emoţiile, oricare ar fi, nu trebuie interpretate ca „slăbiciune”. Orice lucrător de miliţie care contactează pentru prima dată femeia victimă trebuie să-i acorde suficientă atenţie şi să asculte, pe măsura posibilităţii, tot ce ea doreşte să spună. La moment, femeia are nevoie de susţinere emoţională, ea în nici un caz nu trebuie forţată să facă ceva. Acest lucru are o importanţă substanţială, în caz contrar senzaţia de „neajutorare” sau „zăpăceală” ar putea fi şi mai puternică, decât e în realitate. Colaboratorii miliţiei care încearcă să întrerupă imediat istorisirea victimei riscă să nu manifeste o înţelegere cuvenită a stării victimei, oricât de dispuşi ar fi să soluţioneze cazul. Ei prea în grabă pun întrebările, care necesită o puternică încordare emoţională pentru ca victima să poată răspundă la ele. Drept exemplu poate servi situaţia, Când victima unei crime de ordin sexual este rugată să explice detaliat ce s-a întâmplat. Chiar dacă emoţiile nu se manifestă în exterior sau lucrătorul miliţiei le înţelege cu greu sau nu le

104

poate înţelege, important e ca emoţiile să fie recunoscute. Dacă aceste emoţii se ignorează, victima ar putea avea senzaţia, că ea a fost neglijată sau despre ea se discuta de parcă nici nu e prezentă aici. E un moment dificil pentru o femeie care, în plus, se mai simte slabă în rezultatul incidentului. Comentariile gen „nu stau lucrurile chiar atât de prost” sau „linişteşte-te, mâine vei uita”, pot fi interpretate incorect dacă nu corespund intensităţii emoţiilor femeii şi vor avea, mai degrabă, un rezultat negativ. Poate fi şi o altă variantă Când însăşi victimele minimizează importanţa celor întâmplate. Acest lucru ni-l indică afirmaţiile lor gen „aceasta trebuia să se întâmple”. În asemenea situaţii mai adevărat ar fi că victima îşi subapreciază propriile emoţii. Lucrătorul miliţiei poate face concluzii greşite, deşi are cele mai bune intenţii. Riscul concluziilor greşite sporeşte, dacă lucrătorul miliţiei a mai avut o experienţă similară şi consideră că el „ştie ce simte victima”. Aceasta nici pe departe nu ajută victima, pentru că nici un om nu poate trăi exact aceleaşi sentimente ca şi alt om, şi lucrătorul miliţiei ar putea interpreta incorect emoţiile victimei. "Dv. nu trebuia să... " – cu alte cuvinte, victima este dojenită pentru producerea incidentului. Chiar dacă ea acţiona astfel, încât alţi oameni ar fi calificat comportamentul ei ca provocare, oricum e incorect să dojenim femeia. De obicei, situaţia poate fi nu prea clară şi lucrătorii miliţiei încep să pună multe întrebări. Pentru victima aflată într-o stare emoţională dificilă interogatoriul ar putea fi o sarcină prea mare. În închipuirea ei, incidentul e o realitate care nu necesită dovezi sau explicaţii suplimentare. Continuând să pună întrebări, miliţianul în aceste cazuri nu va obţine o ameliorare a calităţii informaţiei primite. Lucrătorii miliţiei doresc să ştie prompt ce s-a întâmplat, reieşind din cointeresarea personală sau din considerente profesionale. Se poate crea impresia că la întrebarea privind faptele şi detaliile îi este dificil să răspundă, deoarece victima n-a realizat pe deplin ce s-a întâmplat cu ea, sau întrebările adesea sânt legate de o informaţie despre care îi este incomod să vorbească. De aceea e atât de important să „contrapunem” momentul Când e cel mai potrivit să facem interogarea cu starea femeii. Optim ar fi să se pună întrebarea atunci Când victima va demonstra că e în stare să dea răspunsuri.

(După materialele oferite de Grigori Vaseanovici, locotenent colonel în rezervă)

105

Sfaturi metodice privind organizarea activităţii organelor de afaceri interne pentru prevenirea crimelor comise în mediul familial

Aspectele psihologice ale acţiunilor colaboratorului de miliţie în cazul

violenţei în familie Bazele generale ale acţiunilor colaboratorului de miliţie în situaţia

violenţei în familie

Regulile generale de care trebuie să se ghideze colaboratorul de miliţie: - să nu se lase înşelat de prima impresie; - să cerceteze detaliat situaţia; - să menţină distanţa faţă de persoana vinovată de incident; - să nu intre în discuţie cu agresorul; - să-şi concentreze atenţia asupra evenimentului respectiv, dar nu să cerceteze cauzele adânci ale apariţiei conflictului în familie.

Colaboratorul organelor afacerilor interne trebuie să reţină că: - nici un semnal referitor la violenţa în familie nu trebuie tratat superficial; - fiecare intervenţie poartă un caracter individual; în nici un caz nu se admite să transpuneţi

asupra cazului concret concluziile făcute de dv. sau colegii dv. într-o situaţie de violenţă domestică, care după părerea dv. este similară;

- e necesar să se urmărească atent comportamentul persoanelor, care se află la locul incidentului, nu este exclus ca analiza comportamentului să ofere mai multă informaţie decât dacă ar fi adunată în procesul comunicării;

- primul contact cu victima violenţei în familie (în continuare - victima) sau cu martorul violenţei este deosebit de important, principala sarcină la această etapă fiind crearea şi menţinerea unei atmosfere de înţelegere reciprocă;

- comunicând cu victima, e necesar să se ţină cont de faptul că persoana se află, de regulă, într-o stare de excitare emoţională puternică din cauza ameninţării pentru viaţă sau sănătate şi supraîncordării psihice;

- maniera convorbirii trebuie să contribuie la calmarea şi susţinerea victimei; - victima, de regulă, nu este capabilă să evalueze situaţia şi rareori califică cele suportate drept

violenţă; - motivul chemării miliţiei poate fi distrugerea locuinţei, încăierarea, scandalul sau altă ameninţare

reală din partea celui vinovat.

Prima şi cea mai importantă sarcină a colaboratorilor de miliţie la intervenţia în situaţia de violenţă în familie este înlăturarea ameninţării pentru viaţa şi sănătatea victimei, în acest scop fiind necesar: - să convingem victima că miliţia acţionează conform Legii şi că Legea e de partea părţii

lezate; - să asigurăm victima cu informaţie detaliată privind drepturile ei şi posibilitatea obţinerii ajutorului,

indicându-i punctele concrete de acordare a unui astfel de ajutor.

106

Particularităţile comportamentului lucrătorului miliţiei cu

agresorul domestic

În timpul comunicării cu agresorul, lucrătorul miliţiei nu trebuie: - să aplice măsuri juridice aspre (cu excepţia cazurilor, Când există un pericol real pentru viaţă

şi sănătate); - să ridice vocea în timpul conversaţiei. E necesar să se ţină cont de faptul că adesea agresorul vorbeşte tare sau strigă, provocându-l pe lucrătorul miliţiei să vorbească pe un ton similar. Dar, aplicarea măsurilor juridice aspre şi ridicarea vocii de către reprezentantul ordinii publice îl vor convinge o dată în plus pe agresorul domestic de justeţea acţiunilor şi convingerilor lui (de pildă, cine are putere, acela conduce; faţă de cel mai slab ca tine urmează să aplici violenţă etc.). În rezultatul unei asemenea intervenţii agresorul nu numai că nu v-a învăţa nimic, dar şi ar putea să ameninţe victima cu răzbunarea. De aceea, din cauza acţiunilor incorecte ale lucrătorului miliţiei, intervenţia poate avea consecinţe negative: agresorul poate să se convingă de justeţea acţiunilor sale, iar victima va deveni şi mai speriată, pierzând ultima speranţă că organele de drept îi vor acorda ajutor.

În timpul comunicării cu agresorul, lucrătorul miliţiei trebuie: - mai întâi, să se prezinte; - să vorbească calm, demonstrând că este echilibrat; - adresându-se agresorului, să folosească numai pronumele „dv.”; - să aducă al cunoştinţa agresorului că există Legea, pe care în cazul respectiv o reprezintă miliţianul; - să vorbească de pe poziţia: „Pur şi simplu, îmi execut obligaţiile mele. Aţi încălcat Legea şi aceasta implică consecinţe juridice, pentru care veţi purta răspundere”. În asemenea circumstanţe agresorul îşi dă seama că comportamentul său agresiv depăşeşte limitele relaţiilor familiale şi de partea victimei se află statul. Procedura intervenţiei trebuie să fie pentru persoana vinovată un semnal că numai poate conta pe impunitate. Ideea principală a intervenţiei constă în conturarea în prezenţa persoanei vinovate a gravităţii situaţiei, reducerea sentimentului de impunitate a agresorului, ceea ce ar putea conduce ulterior la încetarea acţiunilor agresive din partea lui. Asemenea abordare apără victima, căci în acest caz ea nu are vreo atribuţie la acţiunile ulterioare ale miliţiei.

În timpul discuţiei cu persoana vinovată de violenţă în familie, lucrătorul miliţiei trebuie să ţină cont de faptul că: - convorbirea cu persoana vinovată de violenţă în familie trebuie ţinută cu multă responsabilitate; - în timpul intervenţiei miliţiei, există eventualitatea că agresorul va recurge la toate mijloacele posibile pentru a micşora răspunderea sa pentru situaţia creată şi pentru a evita pedeapsa.

În acest scop se apelează la astfel de metode, cel mai frecvent utilizate: - persoana vinovată se preface că e calmă, echilibrată, că nu înţelege de ce a fost chemată

miliţia. Pentru un observator străin, comportamentul lui pare a fi mai decent decât comportamentul victimei violenţei, care se află într-o stare agitată şi căreia nu-i ajung cuvinte pentru a descrie situaţia. Omul vinovat le explică „binevoitor” miliţienilor că victima „nu e în toate minţile”, e o „femeie isterică” etc. şi reacţionează prea emoţional la minicurile vieţii;

- omul vinovat aruncă vina pentru cele întâmplate asupra victimei, care, pare-se, îl provoca, îl pisa de mult timp, aproape că îl teroriza şi într-un moment, pur şi simplu, a pierdut controlul asupra sa, nu s-a stăpânit;

- omul vinovat o face pe victima, cere ajutor, explicând că această situaţie a fost „pusă la cale” de cealaltă parte, dorind să scape de el şi să-i inducă în eroare pe colaboratorii miliţiei, ca aceştia să-l aresteze ori să-l reţină;

- persoana vinovată promite că va face tot ce-i vor cere membrii familiei şi lucrătorii miliţiei numai ca aceştia să renunţe la intervenţie şi să plece;

- persoana vinovată apelează la „solidaritatea bărbătească” (în cazul Când agresorul şi lucrătorii miliţienii sânt de sex masculin, iar victima – de sex feminin), spunând: „Doar ştiţi şi voi că femeia poate aşa să te scoată din sărite, că e imposibil să te stăpâneşti”;

- omul vinovat provoacă lucrătorii miliţiei să aplice forţa faţă de el, în rezultat fiindu-i cauzate (sau cauzându-şi el însuşi) leziuni, care vor fi folosite ulterior drept mărturii pentru a-i învinui de

107

cauzarea acestora şi a trezi compasiunea şi sentimentul de vină victimei care a chemat miliţia; - persoana vinovată, pur şi simplu, neagă vina sa. Pot fi, desigur, şi alte metode, totul depinde de ingeniozitatea, inventivitatea agresorului, mai ales, a celui care are deja are experienţe de acest gen.

Vinovatul de violenţă în familie trebuie să fie informat clar că: - aplicarea violenţei de orice gen faţă de alte persoane comportă semne ale crimei, sancţionate prin

lege, comportamentul lui, de fapt, a şi nimerit în vizorul apărătorilor legii; - legea e de partea victimei, victima va fi ocrotită, aceasta va beneficia de ajutorul şi susţinerea

necesară, iar comportamentul lui nu are nici o justificare şi va purta răspundere deplină pentru aceasta.

Măsurile preventive aplicate faţă de omul vinovat, trebuie, mai întâi de toate: - să contribuie la crearea unei situaţii de siguranţă în familie; - să prevină actele de violenţă în viitor, să-i slăbească şi să-i suprime sentimentul impunităţii omului vinovat; - să-l convingă pe omul vinovat că faptele lui comportă consecinţe grave şi că pedeapsa e inevitabilă; - să asigure victimei tutelă sistematică, şi anume – vizite periodice cu scopul verificării comportamentului agresorului şi studierea situaţiei prin intermediul anturajului agresorului, de pildă, convorbiri cu familia, vecinii; să procedeze la colectarea actelor corespunzătoare privind măsurile aplicate; - să informeze reprezentanţii altor servicii pentru efectuarea unor acţiuni ulterioare în limitele competenţelor lor; - să avertizeze omul vinovat că în cazul comiterii ulterioare a unor acţiuni violente, faţă de el vor fi aplicate măsuri preventive mai aspre, numindu-le concret.

Particularităţile comportamentului lucrătorului miliţiei în timpul comunicării cu victima

La momentul intervenţiei, victimele violenţei se află într-o stare de stres puternic, condiţionat de frică şi suferinţele suportate, prezenţa miliţiei, în plus incertitudinea finalului acestei situaţii. Reieşind din aceasta, nu putem conta că victimele vor putea auzi, realiza şi memoriza tot ce li se spune în aceste circumstanţe. De aceea lucrătorul miliţiei trebuie să aibă asupra sa fişe informative, care vor fi lăsate victimei violenţei în familie pentru studiere într-un anturaj mai liniştit. Această informaţie trebuie să conţină o explicaţie calificată privind drepturile victimei, date despre posibilităţile de obţinere a ajutorului, precum şi sediul organizaţiilor unde ar putea solicita ajutor şi susţinere. Informaţia tipărită reprezintă o ofertă concretă femeii, sporindu-i sentimentul de siguranţă şi făcând posibilă meditarea calmă asupra situaţiei, precum şi adresarea după ajutor în momentul adoptării unei astfel de decizii.

În timpul convorbirii cu victima, e necesar s-o calmăm, în acest scop urmând următoarele reguli: - convorbirea cu victima se va ţine în lipsa unor persoane străine; - nu ne vom feri ochii de la victimă; - îi vom da de înţeles că suntem dispuşi s-o ascultăm; - nu vom întrerupe povestirea ei, invocând lipsa de timp; - vom asigura victima violenţei de confidenţialitatea convorbirii; - vom pune întrebări care să presupună mai multe variante de răspuns; - vom adresa întrebări simple, directe, care nu conţin aprecieri critice sau subiective; - nu vom nega faptul violenţei; - nu vom fi de acord, dacă victima zice că „ea însăşi e vinovată”; - nu vom minimiza gravitatea violenţei; - o vom trata calm şi nereprobator; - îi vom exprima compasiune; - vom sublinia că nimeni nu merită să fie tratat în felul acesta, că victima deja a făcut primul pas de sine stătător pentru a ameliora situaţia, îi vom ajuta să alcătuiască un plan de securitate personală, o vom înregistra tot atunci pentru primire în audienţă la comisariat.

108

Este necesar să i se acorde victimei susţinere morală, utilizând, de pildă, astfel de fraze: - şi violenţa în familie este o crimă. - nu sunteţi singură, ajutorul e alături. - vă aflaţi sub apărarea Legii, meritaţii o tratare mai bună. - vă puteţi controla numai propriile acţiuni. - toţi au dreptul la o viaţă liberă de violenţă. - înţeleg că spuneţi adevărul.

Comunicând cu victima, trebuie: - să-i arătăm stimă şi înţelegere, căci decizia de chemare a miliţiei e o încercare de a

opune rezistenţă agresivităţii ofensatorului, iar astfel de încercare se face în situaţia de pericol extrem;

- să atragem atenţie la toate semnalele care pot vorbi despre aplicarea violenţei, de pildă, urme ale bătăii, semne de spaimă, oroare, tremurul mâinilor şi chiar a corpului întreg, dezechilibru emoţional, iritare, plâns, apatie;

- să convingem victima că vă aflaţi aici pentru a o ajuta; - să ascultaţi atent povestirea despre derularea incidentului; - să numiţi clar cele întâmplate drept violenţă. E foarte important ca victima să afle, că tot ce a

suportat înseamnă aplicare faţă de ea a violenţei, dar nu un conflict, care poate fi soluţionat, forţând omul vinovat să promită că se va corija; să remarcăm că violenţa în familie e considerată o problemă gravă şi adesea comportă semnele crimei;

- să i se spună că nimeni nu are dreptul să recurgă la violenţă faţă de alţi oameni şi că violenţa nu poate fi justificată prin nimic;

- să convingă victima că nu e vinovată de cele întâmplate. Pentru violenţă răspunde cel care o comite. E necesar să se ţină cont de faptul că victima violenţei în familie pe parcursul mai multor ani a fost supusă „prelucrării” psihice, scopul căreia e de a convinge victima că violenţa în familie se comite din vina ei, că nu merită ceva mai bun, deoarece „le făcea pe toate nu aşa cum se cuvine”;

- să asigure victima cu informaţie concretă, ideal ar fi în scris privind ajutorul şi locul unde ar putea beneficia de el, lăsând la discreţia ei să decidă Când şi în ce mod să caute ajutor. Totodată trebuie convinsă că va pune capăt suferinţelor cu atât mai devreme, cu cât mai rapid va acţiona. Accentuaţi neapărat că există diverse posibilităţi de a primi acest ajutor.

În timpul convorbirii cu victima violenţei nu trebuie: - să daţi dovadă de nerăbdare, iritare; - să-i imputaţi cele întâmplate; - să fiţi de partea omului vinovat de violenţă; - să daţi dovadă de o atitudine neserioasă faţă de faptul comiterii violenţei; - să puneţi la îndoială veridicitatea mărturiilor victimei; - să îndemnaţi victima să se resemneze în faţa acestei situaţii; - s-o rugaţi să-şi schimbe comportamentul drept garanţie a încetării violenţei; - să refuzaţi a-i acorda ajutor în momentul înaintării cererii privind comiterea crimei; - să-i spuneţi că ea trebuie să se descurce de una singură în această situaţie; - s-o faceţi responsabilă pentru soarta de mai departe a omului vinovat după constatarea faptului violenţei, de pildă: „Din cauza dv. el ar putea să aibă probleme; poate nimeri în puşcărie”.

Materialul folosit după ediţia alcătuită de: Ministerul Afacerilor Interne al Ucrainei, Departamentul Serviciului Administrativ de Miliţie. Ministerul Ocrotirii Sănătăţii al Ucrainei, Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Psihiatriei Juridice şi Narcologiei al MOS al Ucrainei. Organizarea activităţii organelor afacerilor interne pentru prevenirea crimelor comise în mediul familial. Aspecte psihologice ale acţiunilor lucrătorului de miliţie în cazul violenţei în familie (Sfaturi metodice) – Kiev, 2002.

109

Exerciţiul: „Fişe speciale” Scopul exerciţiului: furnizarea informaţiei şi discutarea experienţei aplicării în caz de violenţă în familie a Fişelor speciale. Timpul executării - 25-30 min.

Introducere Aşadar, totul a pornit de la experienţa pozitivă a colegilor noştri polonezi. Sistemul polonez al organelor de drept şi a organelor sociale moştenise o structura organizatorică, care nu era pregătită să apere real femeia de violenţă în familie. Poliţiştii polonezi se plângeau de ceea ce se plânge şi miliţia noastră: că femeile victime îşi retrag cererile, că pedeapsa pentru leziuni corporale uşoare nu oferă posibilitatea de a limita acţiunile agresorului domestic. Ţinând cont complexul problemelor în întregime, în Polonia a fost elaborat un program de contracarare a violenţei domestice cu denumirea „Linia albastră”, în cadrul lui, ca element, a fost creat programul „Fişele albastre”. Aceste fişe s-au dovedit a fi destul de eficiente în combaterea violenţei în familii. Experienţa de lucru a colegilor polonezi a fost examinată de organele de drept ale Ucrainei, fiind considerată bună pentru utilizare în ţară. S-a hotărât să se desfăşoare proiecte-pilot pentru implementarea Fişelor speciale (cu această denumire au fost acceptate în Ucraina) în unul din raioanele oraşele Dnepropetrovsk şi Lvov. Adaptarea documentaţiei poloneze („Fişelor albastre”) la realităţile Ucrainei, elaborarea şi perfecţionarea formularelor Fişelor speciale a fost efectuată de reprezentaţii miliţiei în colaborare strânsă cu reprezentanţi şi reprezentantele organizaţiilor obşteşti ale acestor două oraşe. S-a înfăptuit o muncă de pregătire şi realizare a proiectelor-pilot. Această muncă includea: - colectarea şi prelucrarea informaţiei privind organizaţiile/instituţiile care pot acorda

ajutor şi consulta victimele violenţei pentru introducerea adreselor lor în formularele Fişelor speciale;

- pregătirea şi multiplicarea formularelor Fişelor speciale; - organizarea meselor rotunde la tema „Colaborarea specialiştilor la soluţionarea

problemei violenţei domestice”; - pregătirea celor patru feluri de fişe şi a instrucţiunilor privind operarea cu ele; - familiarizarea tuturor participanţilor la proiectul-pilot cu noile forme şi metode de muncă. Proiectele-pilot au fost avizate şi coordonate cu MAI al Ucrainei, rezultatele experimentului erau raportate ministerului. Conducerea MAI al Ucrainei a dat indicaţie să fie studiată experienţa aplicării fişelor speciale, colaborării organelor de drept cu organizaţiile nestatale în regiunile Dnepropetrovsk şi Lvov, şi, în baza rezultatelor experimentului, să se determine oportunitatea implementării Fişelor speciale pe teritoriul întregii ţări. Studiind această problemă, experţii au ajuns la concluzia că această experienţă a fost pozitivă şi, drept, rezultat la 15 august 2003 Ministerul Afacerilor Interne al Ucrainei a introdus Fişele speciale de evidenţă a faptelor de violenţă în familie. Un impuls în iniţierea acestui proiect experimental de implementare a Fişelor speciale în activitatea miliţiei a fost abordarea modernă în soluţionarea problemelor vechi. Această muncă s-a axat pe conlucrarea dintre miliţie, organele de stat şi organizaţiile obşteşti în soluţionarea problemelor violenţei în familie.

Operarea cu Fişele speciale Atenţie! Materialul expus în continuare în acest exerciţiu este elaborat de

Grigori Vaseanovici, locotenent-colonel de miliţie în rezervă

Repartizaţi celor prezenţi materialele privind implementarea Fişelor speciale (vezi Anexa). E de dorit să asigurăm cu un exemplar fiecare participant. Rezervaţi suficient timp pentru familiarizarea cu documentaţia. Comentaţi în cercul comun structura Fişelor speciale, acordând o atenţie deosebită Fişei C, explicaţi că anume această fişă are sarcina de a soluţiona problema antrenării unui cerc larg de instituţii şi organizaţii în consultarea victimei

110

violenţei şi domestice şi a agresorului. Remarcaţi că rapoartele de bilanţ privind operarea lucrătorilor miliţiei cu Fişele speciale prezintă statistica reală a numărului de intervenţii în cazurile de violenţă domestică şi numărul de măsuri, efectuate de organele de drept pentru ameliorarea situaţiei în familii. Iar aceasta, la rândul său, îi oferă miliţiei posibilitatea de a înainta propunerile sale privind acordarea sprijinului în activitatea pentru prevenirea violenţei domestice şi organizarea muncii preventive cu agresorii.

Discuţie

Întrebare: - Care sânt sarcinile documentaţiei „Fişe speciale”? De ce este necesară această

procedură? - Această nouă procedură le atribuie oare noi sarcini colaboratorilor organelor de drept? - Ce ne oferă noua procedură? Prin ce este utilă colaboratorilor organelor de drept? - Prin ce este utilă societăţii şi statului? - Prin ce este utilă victimelor violenţei?

Bilanţ: Aşadar, fişele speciale ne ajută să contracarăm mai eficient violenţa în familie. Totodată: • Noua procedură nu le impune colaboratorilor organelor de drept obligaţii

suplimentare, deoarece e vorba doar de o abordare nouă. Principala cerinţă este eficienţa măsurilor implementate, fapt care se răsfrânge asupra sporirii eficienţei influenţei sectoristului asupra situaţiei de violenţă în familie şi facilitează munca lui.

• Noua procedură influenţează considerabil îmbunătăţirea imaginii sectoristului, care ajunge să fie tratat ca persoana care ajută oamenii şi serveşte societatea.

• Noua procedură asigură interacţiunea serviciilor de patrulă cu sectoriştii, aprofundând cunoştinţele despre fenomenele criminogene din zona de activitate a sectoristului şi oferind posibilitatea de utilizare multilaterală a informaţiei obţinute (între alte secţii).

• Noua abordare ne ajută să înţelegem esenţa violenţei, dezvoltă deprinderi de susţinere a conversaţiei cu omul vinovat şi victima, elimină stereotipurile de comportament, care limitau munca miliţienilor, de regulă, adoptarea unor decizii mecanice, orientate nu atât spre soluţionarea cazului, cât spre tendinţa de a se debarasa cât mai repede de el.

• Procedura nouă e un semnal pentru agresor că nu mai poate conta şi în continuare pe impunitatea sa. Folosirea noii proceduri în prezenţa omului vinovat de violenţă contribuie la slăbirea sentimentului de impunitate, făcându-l astfel să înceteze acţiunile sale agresive.

• Noua procedură ne oferă posibilitatea de a contracara mai eficient violenţa în familie şi, în limitele competenţelor, de a asigura securitatea victimelor violenţei.

• Noua procedură oferă un ajutor real victimelor chiar şi atunci Când ulterior nu se aplică sancţiuni juridice (posibilitatea de a aplica măsuri de avertizare pentru prevenirea escaladării violenţei, de a asigura contactul cu alte servicii sociale în funcţie de specificul cazului).

Unica problemă este dublarea muncii atunci Când concomitent se mai perfectează şi formele vechi de procese-verbale pentru cazurile de violenţă în familie. Pentru a folosi eficient fişele, e necesară familiarizarea detaliată cu instrucţiunile privind utilizarea lor. Colaboratorii organelor de drept trebuie să înţeleagă că fişele speciale sânt create pentru a fi un suport real în munca sectoriştilor şi a delega o mulţime de probleme spre soluţionare altor servicii, care vor fi implicate conform Legii „Pentru prevenirea violenţei în familie”. Fişele speciale de asemenea constituie un prim pas spre crearea Coaliţiei Atotucraiene de Contracarare a Violenţei în Familie.

111

ANEXĂ: Fişele speciale

STRUCTURA FIŞELOR SPECIALE

Documentaţia Fişe Speciale reprezintă o notă de serviciu, pregătită de lucrătorii miliţiei în cazul intervenţiei în legătură cu violenţa domestică, care şi astăzi mai e numită „scandal familial”. Actul se completează numai în cazul Când, efectuând intervenţia, colaboratorii organelor de drept vor constata că: - incidentul întruneşte semne ale violenţei în familie, adică Când cel mai puternic (omul vinovat) face abuz de forţă sau putere faţă de oamenii apropiaţi; - situaţia de conflict riscă să degenereze în violenţă.

Documentaţia „Fişe Speciale” constă din 4 fişe, şi anume: RAPORTUL privind înregistrarea intervenţiei miliţiei în cazul violenţei domestice; e alcătuit de unitatea de gardă a Secţiei Raionale şi se numeşte „Fişa A”. NOTA DE SERVICIU privind intervenţia miliţiei în cazul violenţei domestice este întocmită de colaboratorul miliţiei în timpul şi după intervenţie şi se numeşte „Fişa B”. INFORMAŢIA PENTRU PERSOANELE CARE AU SUFERIT DE VIOLENŢĂ DOMESTICĂ, destinată remiterii de către lucrătorul de miliţie părţii lezate, şi care se numeşte „Fişa C”. SOLICITARE DE AJUTOR, destinată completării de către victimă şi restituirii colaboratorilor de miliţie care au întreprins acţiunea de intervenţie – ea se numeşte „Fişa D”.

Fişele speciale completate (formularele B, D), cu excepţia fişei C, care i se înmânează părţii lezate, sânt transmise de colaboratorii de miliţie după încheierea acţiunii inspectorului următor al secţiei raionale.

REGULILE DE UTILIZARE A FIŞELOR SPECIALE (FS)

1. Fişa А Ea este destinată înregistrării de către inspectorul de gardă a datelor de bază şi a informaţiei despre incident: - Prima pagină a fişei A este completată de inspectorul de gardă în timpul primirii de către

el a semnalizării în legătură cu violenţa domestică; - cealaltă pagină a Fişei A este completată de inspectorul de gardă după efectuarea

intervenţiei de către colaboratori şi raportarea rezultatelor acestei intervenţii. Atenţie! Fişa A se află în unitatea de gardă a Secţiei Raionale a Afacerilor Interne. Ea este completată numai de inspectorul de gardă şi acesta, după efectuarea intervenţiei, pregăteşte materialele pentru raportare conducerii spre adoptarea de către cea din urmă a hotărârii pe acest caz. La Fişa A SE ANEXEAZĂ, DE REGULĂ, Fişa B şi Fişa D (dacă cea din urmă a fost completată şi semnată de partea lezată. În cazul în care partea lezată refuză să completeze fişa D, inspectorul de gardă face o notificare la compartimentul corespunzător al Fişei A), în plus mai pot fi anexate şi alte documente.

2. Fişa В Este completată de lucrătorii miliţiei în timpul acţiunii de intervenţie, iar în cazuri excepţionale, Când nu există această posibilitate, după intervenţie. Ea este destinată înregistrării datelor complete despre toţi participanţii la incident, reflectării aprecierii personale a derulării incidentului şi aprecierii făcute de participanţii la ea, reflectării comportamentului părţilor, descrierii stării copiilor, aflaţi la locul intervenţiei, descrierii locului incidentului. La înregistrarea datelor despre copiii – victime sau martori ai violenţei este necesar în mod obligatoriu să se înregistreze traumele suferite de ei şi măsurile care au fost

112

întreprinse în legătură cu ei. Fişa B se restituie în unitatea de gardă, constituind o anexă la Fişa A.

3. Fişa С Această fişă este transmisă de colaboratorii de miliţie persoanei lezate, explicându-i-se că trebuie s-o citească atent şi s-o păstreze la ea. Totodată e necesar să se sublinieze că în această Fişă victima va găsi explicaţie, de ce violenţa în familie înseamnă încălcarea drepturilor ei. Fişa conţine de asemenea informaţie generală despre instituţiile care le acordă asistenţă victimelor violenţei în familie.

4. Fişa D Dacă în timpul acţiunii de intervenţie victima cade de acord să completeze fişa şi să sublinieze rândul/rândurile respective în locul „şi solicit”, atunci: - E necesar să informăm persoana lezată că completarea fişei cu sublinierea frazei „să mi se acorde ajutor în limitele competenţei miliţiei”, semnătura sub ea şi transmiterea fişei colaboratorilor miliţiei, care efectuează intervenţia, poate servi drept temei pentru reţinerea omului vinovat de violenţă şi/sau aplicarea altor măsuri preventive faţă de omul vinovat. - Indiferent de cerinţele victimei de a i se acorda ajutor în limitele competenţei miliţiei, patrula, care efectuează intervenţia, poate refuza să reţină omul vinovat de violenţă indicat, dacă, conform anchetei, actul de violenţă nu a avut loc şi/sau omul vinovat de violenţă indicat nu prezintă pericol nemijlocit pentru viaţa sau sănătatea victimei, copiilor ei sau a altor persoane. - E necesar să se indice că sublinierea de către victimă a rândului „interesul serviciilor corespunzătoare de stat” sau „alte solicitări” va atrage transmiterea de către miliţie a informaţiei corespunzătoare în serviciile de stat locale, care din punct de vedere juridic sânt obligate să acorde ajutor persoanelor care au avut de suferit în rezultatul violenţei în familie.

E necesar să prevenim victimele că în timpul apropiat vor fi vizitate de sectorist şi, posibil, de reprezentanţii altor servicii, care vor verifica nivelul de securitate a victimei, vor investiga mai îndeaproape situaţia.

113

Fişa А Şefului__________________________

(denumirea SAI) _____________________________ (gradul) (numele, prenumele)

RAPORT

privind înregistrarea intervenţiei miliţiei în cazul violenţei domestice

Raportez că subsemnatul__________________________________________________

la " ____ " ______________________200 ___ la ora ____ _______min am primit comunicarea

că pe str. ___________________ casa nr. ______ apartamentul nr. __________ au apărut

circumstanţe care pot întruni semne ale violenţei domestice.

Comunicarea despre eveniment am primit-o la_________________________________

(indicaţi ora, modul recepţionării informaţiei, datele de contact ale persoanei care a informat)

La chemare pe adresa indicată de mine au fost trimişi:

La locul incidentului s-a constatat că

(descrierea succintă a incidentului)

În locuinţă se aflau: Victima/ele: 1 . _ _ _

(numele, prenumele, raportul de rudenie sau alt raport, domiciliul)

2 . _ _ _ (numele, prenumele, raportul de rudenie sau alt raport, domiciliul)

agresorul/oarea/ii: 1 . _ _ _

(numele, prenumele, raportul de rudenie sau alt raport, domiciliul)

2 . _ _ (numele, prenumele, raportul de rudenie sau alt raport, domiciliul)

Completată/remisă Fişa: Da Nu

A fost întocmită nota de serviciu privind examenul la faţa locului (Fişa B) Părţii lezate i s-a remis Fişa C Partea lezată a completat Fişa D

114

Rezultatele intervenţiei

Victima/ele Agresorul/oarea/ii Măsurile aplicate faţă de persoane Da Nu Da Nu

Convorbire preventivă/informativă Aduceri (la secţia raională, punctul de menţinere a ordinii publice)

Transferare: a se indica concret, unde: la azil (A), la părinţi (P), la cunoştinţe (C), altele (І).

Acordarea asistenţei medicale (a se indica nr. echipei de asistenţă medicală urgentă şi spitalul la care a fost transportată)

Participanţii la incident au fost îndreptaţi în instituţii medicale pentru constatarea leziunilor corporale

La raport se anexează (a se indica denumirea fişelor, documentelor, probele, altele):

1. __________________________________________________________________

2. __________________________________________________________________

3. __________________________________________________________________

„_____”_____________________200_

________________________

(funcţia, gradul, numele, prenumele)

Atenţie! Raportul (Fişa A) privind acţiunea de intervenţie efectuată este completată de inspectorul de gardă al SAI: prima pagină – în timpul primirii comunicării, a doua – după raportarea persoanelor participante la intervenţie.

Raportul este folosit în exclusivitate cu scop informaţional-statistic şi în caz dacă eventual îi este necesar sectoristului. După examinarea raportului de către conducerea SAI şi aplicarea rezoluţiei în registrul serviciului administrativ al SAI se face înregistrarea privind raportul cu notificarea „Violenţă în familie”

115

Fişa В NOTĂ DE SERVICIU

privind intervenţia miliţiei în cazul violenţei în familie or.___________ ___________ an. 200_

Examenul a început la ora_____ ___ min

Examenul a fost încheiat la ora_____ ___ min

Subsemnatul_____________________________________________________________________________________, (funcţia, gradul, numele, prenumele)

primind comunicarea (dispoziţia) de la ________________________________________________________________________

(numele, prenumele) am sosit la faţa locului pe adresa: __________________________________________________

(denumirea străzii, nr. casei, nr. ap.) cu participarea:

1) ________________________________________________________________________________________________ (funcţia, gradul, numele, prenumele, tel. contact) 2) ________________________________________________________________________________________________

(funcţia, gradul, numele, prenumele, tel. contact)

Prin examenul locului incidentului, interogarea persoanelor implicate, martorilor,

altor cetăţeni, am constatat că: ap. nr. ______situat la et._______ al casei

cu____etaje.

Apartamentul constă din:______odăi şi___________ (bucătărie, dacă există).

Din spusele locatarilor, spaţiul total constituie________________ m.p. pe suprafaţa respectivă

au viză de reşedinţă_____________ persoane, real locuiesc _____________ persoane.

Tabelul 1 La momentul examenului în apartament erau prezenţi

Prezenţa semnelor vizibile

Date despre persoane

Nr./o

Numele, prenumele, data naşterii

Locul de muncă, funcţia, tel.

Domiciliul, tel.

Stare de ebrietate alcoolică

Stare de ebrietate narcotică

Se află oare la evidenţă, dacă da, atunci unde (din spuse)

1. Victima (raportul de rudenie)

2. Agresorul/area (raportul de udenie)

Alte persoane prezente în apartament 3. Copiii 4.

5. 6.

Evaluarea vizuală a derulării incidentului

116

Notă: În cazul prezenţei semnelor pătratul corespunzător se bifează. Bifările se fac în baza celor văzute.

Tabelul 2 Alte persoane (a se indica cine) Victima Agresorul

Copiii AlţiiLeziuni vizibile

Haine rupte Zgârieturi Hemoragie Vânătăi Răni Arsuri Altele

Dificultatea stabilirii contactuluiCalm/ă Plânge Speriat/ă Evită contactul Agresiv/ă Opune rezistenţă miliţiei

Altele

Descrierea generală a locului incidentului Haine împrăştiate Uşă deteriorată, geamuri sparte Murdărie Urme de sângeSticle sparte, veselă spartă Urme ale consumului de alcool, droguri Mobilă răsturnată (scaun, masă etc.) AlteleBunuri distruse Ordine vizibilă în apartament

Dacă vreo persoană (copiii, victima, agresorul, alţii) după intervenţie a fost transferată în alt loc, să se indice, unde anume:

Situaţia poate fi calificată astfel (bifaţi unul din pătrate √):

Violenţă domestică Conflict cu ameninţare de violenţă

Nota de serviciu a fost întocmită de:

numele, prenumele, semnătura

117

Fişa С

INFORMAŢIE

Violenţa în familie este o problemă dureroasă a contemporaneităţii. Ea mai persistă şi din cauza pasivităţii victimelor violenţei domestice. Găsiţi forţe pentru a lupta pentru demnitatea dv., adresaţi-vă, pentru a găsi ajutor şi înţelegere. REŢINEŢI! Fiecare om are dreptul să trăiască într-o familie fericită, liberă de violenţă, calificată drept o încălcare a drepturilor şi libertăţilor personalităţii; Omul supus violenţei nu poate fi învinuit pentru aceasta; Copiii şi tinerii au dreptul să trăiască într-un mediu sigur, liber de violenţă, iar îndatorirea adulţilor e să le asigure această posibilitate; Fiecare om supus violenţei poate beneficia de asistenţă socială, psihologică şi medicală; Fiecare om are dreptul la informare, pentru a şti cum să se opună violenţei.

Dacă tu sau cineva dintre apropiaţii tăi a devenit victima violenţei din partea unui membru al familiei, dacă partenerul, copilul tău sau altă persoană te jigneşte pe tine sau pe apropiaţii tăi – Salvează-te! Nu te ruşina! Caută ajutor! Reţine! Agresorul, ştiind că nu va fi pedepsit, va continua şi în viitor să te agreseze, în pofida promisiunilor, astfel altă dată se poate întâmpla şi mai rău!

DACĂ AVEŢI NEVOIE DE ASISTENŢĂ JURIDICĂ, ADRESAŢI-VĂ: denumirea organizaţiei, adresa ei, nr. de telefon, programul de lucru: zilele, orele, serviciile: felurile de servicii, cu plată sau gratuite

DACĂ AVEŢI NEVOIE DE PROTECŢIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ, ASISTENŢA MEDICALĂ ŞI PSIHOLOGICĂ VĂ VOR ACORDA: informaţie privind acordarea asistenţei psihologice

DACĂ VIOLENŢA ÎN FAMILIE E LEGATĂ DE ABUZUL DE ALCOOL SAU CONSUMUL DE DROGURUI, ADRESAŢI-VĂ: informaţia privind grupurile de ajutor reciproc de pe lângă biserici AA (alcoolicii anonimi) şi Alanon (pentru familiile şi apropiaţii celor dependenţi de alcool şi droguri)

CAZURILE DE VIOLENŢĂ ÎN FAMILIE LE PUTEŢI SEMNALA, ADRESÎNDU-VĂ LA ORGANELE DE DREPT: informaţia privind SAI ale Direcţiei Orăşeneşti a MAI al Ucrainei

ORGANIZAŢIILE OBŞTEŞTI, ACTIVITATEA CĂRORA ESTE ORIENTATĂ SPRE SOLUŢIONAREA PROBLEMELOR DE VIOLENŢĂ ÎN FAMILIE: Informaţia despre organizaţii

DE ASEMENEA PUTEŢI BENEFICIA DE CONSULTAŢIE, FORMÎND NUMĂRUL DE TELEFON AL SERVCIULUI DE ÎNCREDERE ŞI ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ: Informaţia despre servicii telefonice

118

Fişa D

Şefului______________________ (a indica SAI)

de la _______________________ (numele, prenumele)

domiciliat(ă) pe adresa: __________

SOLICITARE DE AJUTOR (se completează de fiecare victimă)

Subsemnatul(a) _______________________ declar că

(a indica raportul de rudenie, numele, prenumele agresorului/arei) prin comportamentul şi acţiunile sale, şi anume (bifaţi pătrăţelul corespunzător): □ M-a ameninţat cu răfuială fizică □ M-a bătut □ M-a înjurat necenzurat □ M-a maltratat (mă sugruma, mă îmbrâncea, mă arunca, îmi rupea hainele) □ A distrus/incendiat bunuri ş i ? ______________________________________________________________________________________________________________________________

(alte acţiuni: a indica care anume)

Prin acţiunile sale el/ea prezintă pericol pentru: sănătatea mea □ viaţa mea □ sănătatea copiilor mei

viaţa copiilor mei □ altor persoane □ ?

(a indica, cine anume) şi cer să mi se acorde ajutor în limitele competenţei:

• miliţiei □ • serviciilor de stat □ • alte solicitări

(a indica, care anume)

Martori au fost: „___”_____________anul 200__ _________________semnătura

119

Schema posibilă de implementare a „Fişelor speciale” pentru prevenirea violenţei în familie

(în condiţiile de raion al oraşului)

PRIMA ETAPĂ REPARTIZAREA OBLIGAŢIILOR:

• Şeful • Adjunctul şefului pentru securitatea

publică • Şeful statului • Şeful secţiei pentru conducerea

DОМ • Şeful secţiei miliţiei criminaliste

pentru minori • Efectivul companiei de gardă şi

patrulare • Inspectorul superior al unităţii de

gardă

ETAPA A DOUA

Pregătirea persoanelor care vor coordona

implementarea FS la nivel local. Avizează, acordă sprijin, solicită sprijin la nivel local Înfăptuieşte conducerea generală a proiectului-pilot. La etapa a doua organizează instruirea efectivului, ulterior efectuează controlul. Dirijează nemijlocit activitatea conform proiectului-pilot, coordonează munca, analizează rezultatele, raportează conducerii rezultatele muncii.

Explicarea procedurii persoanelor care înfăptuiesc implementarea FS.

ŢINEREA LECŢIILOR (TRAINIGURILOR) PENTRU EXECUTANŢII DIRECŢI:

• Numai cu efectivul de conducere (şeful secţiei pentru conducerea DOM, şeful secţiei poliţiei criminaliste pentru minori, inspectorul superior al unităţii de gardă, efectivul companiei de gardă şi patrulare); • Versiune lărgită – în lista persoanelor indicate mai sus se vor include inspectorii superiori de miliţie, miliţienii superiori ai patrulelor auto, alţi colaboratori (la discreţia conducerii).

ATENŢIE! Prima reacţie la Fişele speciale pot fi invocările gen birocraţie în plus, muncă suplimentară, sarcini în plus pentru miliţienii care sânt nevoiţi la moment să scrie teancuri de hârtie. Poate apărea o reacţie nedorită, de refuz. Or, protestul e o reacţie frecventă la schimbări. E necesar să se reţină că persoanele care efectuează acţiuni de intervenţie adesea au experienţe negative şi sentimentul zădărniciei acţiunilor lor. Importantă este asigurarea persoanelor care înfăptuiesc implementarea procedurii, cu informaţie suplimentară, utilă muncii lor.

120

ETAPA A TREIA

Întocmirea unei liste de recomandări concrete referitor la ajutorul acordat victimelor violenţei domestice într-o anumită regiune.

În anexa Fişei C e necesar să fie indicate coordonatele instituţiilor şi organizaţiilor, situate în oraşul dv., care pot acorda ajutor victimelor violenţei domestice. În lista propusă pot fi evidenţiate acele instituţii şi organizaţii, care pot fi utilizate raţional sau lista poate fi intactă. E necesar ca lista să fie completată cu denumirile instituţiilor de stat care, din oficiu, sunt abilitate să soluţioneze problemele vizând violenţa domestică. Anexa Fişei C trebuie să constituie cel mult de o pagină de hârtie, format A-4. Persoana victimă nu trebuie să considere că dispune de posibilităţi nelimitate în alegere, fiindcă aceasta va influenţa negativ luarea deciziei. E necesar de selectat acele instituţii sau organizaţii, capabile, în caz de necesitate, să ofere informaţii despre alte variante de soluţionare a problemei. E necesar să se atragă atenţie la faptul, că în Anexă, pe măsura posibilităţilor, trebuie să fie concretizate toate formele de ajutor: social, material, psihologic, medical, juridic.

ETAPA A PATRA

O susţinere deosebită a persoanelor, care implementează procedura, în primul rând, la etapa iniţială

Este vorba, în general, despre contactul permanent cu angajaţii miliţiei, cu reprezentanţii altor servicii, care se ocupă de implementarea Fişelor speciale, pentru a identifica dificultăţile cotidiene, a determina ce ajutor e necesar pentru depăşirea impedimentelor, a susţine activitatea lor, cât şi a facilita contactele cu alte servicii.

ETAPA A CINCEA

Organizarea întâlnirilor reprezentanţilor serviciilor,

antrenaţi în acţiunea de implementare a proiectului la

nivel regional Astfel de întruniri oferă posibilitatea de a crea anumite relaţii şi colaborări dintre reprezentanţii serviciilor, departamentelor şi instituţiilor de stat, organizaţiilor neguvernamentale. Aceasta oferă posibilitatea de analiza proiectul, a evalua momentele vulnerabile şi eşuate, a coordona acţiunile, a căuta noi forţe şi mijloace.

SCHEMA CIRCULAŢIEI FIŞELOR SPECIALE .

Remarcă. În partea următoare sânt câteva pachete de Fişe Speciale. Pachetele sânt transmise după modificare. Însemnările despre utilizarea Fişelor Speciale sânt efectuate pe formularul Dării de seamă № 2. Fişa А se află în secţia de serviciu şi e completată de inspectorul de serviciu, după prezentarea raportului de intervenţie.

Remarcă. Posibilele variante ale deplasării la locul săvârşirii acţiunii:

• A lucrătorilor grupului de anchetare operativă. Ei primesc în Unitatea de gardă Fişele В, С, D, iar Fişa А rămâne în Unitatea de Gardă, ea este completată de inspectorul de gardă după revenirea grupului de anchetare operativă.

• A sectoristului. El utilizează un pachet specific de Fişe speciale (Fişele А, В, С, D), după intervenţia operativă raportează în Unitatea de gardă şi dictează numerele de înregistrare a Fişelor speciale utilizate. Inspectorul de gardă efectuează însemnări pe formularul Dării de seamă nr. 2.

• În cazul când sectoristul a primit informaţia şi a efectuat personal

Comunicarea Comunicarea este recepţionată de către lucrătorii Unităţii de gardă. Inspectorul de gardă înregistrează informaţia

Trimiterea Unitatea de gardă trimite lucrătorii secţiei afacerilor interne la locul incidentului.

121

intervenţia operativă, el prezintă darea de seamă şefului secţiei de gardă a miliţiei şi informaţia lui se înregistrează pe formularul de dare de seamă nr. 1 (nr. Fişei speciale). • Formularele neutilizate se transmit după modificare

Remarcă. Persoanele sosite la locul incidentului:

О Fişa B este completată personal (datele stabilite din cele spuse şi din documente, din cele văzute) şi este prezentată în Unitatea de gardă; О Fişa С este înmânată părţii lezate, explicându-i-se procedura de

utilizare; О Fişa D se propune părţii lezate pentru completare. În cazul unui

eventual refuz, necompletată, cu inscripţia că partea victimă a refuzat să completeze, fişa D se restituie Unităţii de gardă.

Remarcă. • În Unitatea de gardă se prezintă:

Fişa В – completată sau necompletată; Fişa D -;

• Inspectorul de gardă completează Fişa А şi anexează la ea Fişa В; • Efectuează însemnări pe formularul de dare de seamă nr. 2;

ATENŢIE! La fişă se anexează şi alte documente.

Remarcă. Procedură ordinară. Fişele completate ajută conducerea secţiei afacerilor interne: • Să reducă perioada de studiere a materialelor, deoarece

formularele sunt de acelaşi tip, tipărite, textul lor e lizibil; • Să se ţină sub control dinamismul desfăşurării evenimentelor şi a acţiunilor subalternilor(Fişa А), • Să se aprecieze tabloul general de la locul incidentului (Fişa В), • Să fie luată o hotărâre suplimentară, în cazul când Fişa D va fi completată, • Să aibă senzaţia unei munci deja îndeplinite cu privire la acordarea părţii

lezate a unui câmp informaţional pentru o posibilă solicitare a ajutorului (Fişa С),

Remarcă. • Sectoristul studiază Fişele Speciale, alte materiale şi indicaţii ale conducerii Secţiei afacerilor interne, DОМ vizitează apartamentul, unde a avut loc incidentul cu femeia pentru:

o O studiere mai detaliată a motivelor şi a situaţiilor, o Determinarea disproporţiilor forţelor (nu numai fizice, dar şi psihologice, economice, materiale, etc.), o Urmărirea dinamicii tulburărilor în familie şi a stării de nelinişte a persoanelor, care suferă din această cauză,

o Desfăşurarea unei discuţii preventive şi explicative. Remarcă • Determinarea de către sectorist, a formei de ajutor, de care are nevoie

familia; Constituirea unui plan de acordare a acestui ajutor,

Întoarcerea Întoarcerea de la locul comiterii infracţiunii Raportul prezentat inspectorului de gardă

Raportul La predarea serviciului de zi, inspectorul de gardă, în cadrul unui raport, prezintă materialele conducerii Secţiei

A doua intervenţie

Vizitarea

Analizarea, planificarea, desfăşurarea muncii

Prima intervenţie Intervenţie de serviciu la locul incidentului

122

• Munca (planul) se desfăşoară în general pe două direcţii: o Acţiuni concrete faţă de persoana vinovată de comiterea violenţei domestice, în tendinţa stopării, în primul rând, a violenţei;

o Acţiuni,care urmăresc scopul acordării susţinerii persoanei care a avut de suferit în urma violenţei domestice, concretizând posibilităţile beneficierii de acest ajutor ( la acest stadiu de activitate, Fişele speciale, alte documente adunate sunt păstrate în calitate de materiale acumulate pe cazul delicventului, în mapa cu calificativul „problemă” şi cu denumirea „violenţă domestică”)

Remarcă • Fiecare DOM pentru perioada de dare de seamă corespunzătoare întocmeşte o Dare de seamă despre munca efectuată;

să se acumuleze informaţia despre lucrul preventiv efectuat în cadrul familiei;

să se constate cine va acorda ajutor miliţiei în soluţionarea acestei probleme;

să fie înaintate organelor miliţiei propuneri proprii în vederea îmbunătăţirii lucrului de prevenţie.

• Darea de seamă generală, ulterioară, la nivel raional, analiza ei şi materialele pregătite, direcţionarea informaţiei – aceasta reprezintă primul pas spre crearea unei coaliţii în activitatea de prevenire a violenţei domestice.

• A doua etapă reprezintă organizarea şi desfăşurarea meselor rotunde (întrevederilor de lucru) cu participarea organizaţiilor interesate, guvernamentale şi neguvernamentale, cât şi cu participarea mijloacelor de informare în masă. Aceasta oferă posibilitatea de a demonstra competenţa sa, noul mod de abordare a problemei şi atitudinea altor persoane faţă de soluţionarea acestei probleme.

Este foarte important, ca la această întrevedere să fie prezente persoane cu funcţii de răspundere, care pot lua decizii.

Exerciţiul "Cum să fie îmbunătăţită activitatea de prevenire a violenţei domestice şi cum poate fi contracarată» Scopul exerciţiului: căutarea mijloacelor de îmbunătăţire a activităţii de prevenire a violenţei domestice. Durata desfăşurării - 20-25min. Lucrul în grupuri mici Participanţii se unesc în echipe a câte 3-4 persoane. Fiecare echipă primeşte câte o fişă: „În ce mod poate fi îmbunătăţită activitatea de prevenire a violenţei domestice”.

În ce mod poate fi îmbunătăţită activitatea de prevenire a violenţei domestice şi cum de contracarat acest gen de infracţiune

Schimbările procedurale: - Determinarea statistică, obligatorie a datelor cu privire la numărul infracţiunilor

înregistrate, care întrunesc semnele violenţei domestice şi al numărului victimelor. - Introducerea pe întreg teritoriul Ucrainei a Fişelor speciale. - Propunerile dumneavoastră. Introducerea modificărilor în legislaţie: - Efectuarea acţiunilor de implementare efectivă a Legii „Pentru prevenirea violenţei în

familie". - Introducerea unor modificări în legislaţia în vigoare, cu scopul schimbării

priorităţilor legislaţiei: de la forma represivă la cea preventivă. - Lărgirea sferei de acţiune a ordinelor de protecţie. - Omiterea articolului 11 al Legii. - Propunerile dumneavoastră

Darea de seamă, analiza, informaţia

123

Programe de instruire: - Introducerea în planurile de studii ale instituţiilor de învăţământ ale Ministerului

Afacerilor Interne a cursurilor de instruire, a programelor de prevenire a violenţei. - Instruirea specialiştilor (psihologilor, pedagogilor, lucrătorilor sociali şi medicali) în vederea

formării deprinderilor de prevenire a violenţei domestice şi a unei colaborări mai strânse a acestor specialişti cu angajaţii miliţiei.

- Crearea bibliotecilor de tip informaţional şi de instruire, unde vor fi păstrate materiale informaţionale şi de alt gen privind prevenirea violenţei domestice (în primul rând, în instituţiile de învăţământ din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi la secţiile de miliţie).

- Propunerile dumneavoastră.

Alte propuneri: - Studierea experienţei universale şi aplicarea ei ţinând cont de condiţiile naţionale. - Realizarea programelor de instruire a populaţiei cu scopul schimbării atitudinii societăţii

faţă de problemele violenţei domestice. - Investigarea problemelor violenţei domestice, pe cât de răspândit este acest fenomen,pe

cât de periculos este el şi în ce măsură conştientizează societatea acest pericol. - Crearea centrelor de menţinere a ordinii publice pentru reacţionarea la cazurile de comitere

a violenţei domestice. - Propunerile dumneavoastră.

Metodele de influenţă şi de reeducare a învinuiţilor de comiterea violenţei domestice: - Amplificarea responsabilităţii penale pentru comiterea violenţei domestice. - Utilizarea mai largă a ordinelor de protecţie. - Utilizarea muncii corecţionale. - Aplicarea condamnării condiţionate cu cerinţa frecventării obligatorii a lecţiilor de corijare

psihologică, a trainingurilor şi a grupurilor psihoterapeutice. - Crearea localurilor speciale unde ar putea temporar să se afle agresorii domestici, în cazul

când actul de violenţă domestică este constatat de către sectorist; - Propunerile dumneavoastră.

Sarcină: - Examinarea propunerilor incluse în fişă şi completarea lor.

Discuţ ie: - Care, în opinia dv., sunt cele mai importante puncte ale fişei? - Ce, din cele propuse în fişă, trebuie de efectuat din nou? - În ce măsură acţiunile propuse vor îmbunătăţi activitatea de prevenire a violenţei

domestice? - Care informaţie, din cele incluse în fişă, o consideraţi utilă pentru dv.?

Bilanţ: Deci, pentru a îmbunătăţi activitatea de prevenire a violenţei domestice, e necesar de întreprins acţiuni concrete, reale în toate domeniile: legislativ, procedural şi instructiv. Aceste acţiuni necesită cheltuieli financiare considerabile şi schimbări radicale. E necesară voinţa noastră şi aprecierea la justa valoare a importanţei acestor eforturi pentru noi toţi, spre binele ţării noastre.

124

ANEXĂ: Ridicarea eficienţei muncii de prevenţie cu familiile dificile şi contracararea violenţei domestice

Motivele, care influenţează negativ asupra îmbunătăţirii eficienţei muncii de prevenire a violenţei domestice:

Sectoriştii sunt insuficient informaţi despre faptul câţi agresori există şi cine anume domiciliază în raza sectorului. În cadrul inspecţiei, infractorii nu sunt depistaţi şi nu sunt luaţi la evidenţa preventivă.

SAI teritoriale nu analizează deplasările la chemările legate de certuri familiale şi la conflicte cotidiene, aceste fapte nu servesc drept bază pentru aplicarea acţiunilor preventive respective faţă de infractori, care, de asemenea, nu sunt luaţi la evidenţă.

Lucrul direcţionat spre introducerea în activitatea practică a sistemelor de măsuri speciale de prevenire, prevăzute de Legile Ucrainei "Pentru prevenirea violenţei în familie" şi "Cu privire la modificările introduse în Codul penal al Ucrainei referitoare la contravenţiile administrative privind stabilirea responsabilităţii pentru comiterea violenţei domestice şi neexecutarea ordinelor de protecţie", se desfăşoară insuficient. În multe cazuri lucrul preventiv cu această categorie de persoane se limitează numai la luarea la evidenţa preventivă.

În secţiile orăşeneşti, raionale nu se efectuează controlul evidenţei preventive a persoanelor, care comit violenţa domestică, nu se confruntă rezultatele evidenţei cu datele miliţiei criminaliste pentru minori şi ale subdiviziunilor autorităţilor publice locale.

Controlul de serviciu al infracţiunilor, comise din motive sociale, se efectuează superficial, motivele şi condiţiile comiterii infracţiunilor nu sunt stabilite. Inactivitatea angajaţilor în sectoarele administrative, unde au fost comise infracţiuni grave de genul violenţei domestice nu e supusă unei aprecieri principiale.

Nu este organizată la nivelul cuvenit interacţiunea serviciilor inspectorilor de sector, a miliţiei criminaliste pentru minori, a miliţiei judiciare, VBNON (ВБНОН) privind informarea despre persoanele depistate, care au comis infracţiuni în familie, pentru a fi aplicate faţă de ei acţiuni de influenţare preventivă.

Actualmente, în Direcţia generală a Ministerului Afacerilor Interne, în alte structuri, munca de interacţiune cu organul special responsabil de executarea Legii Ucrainei "Pentru prevenirea violenţei în familie" nu este organizată la nivelul cuvenit. Informaţia despre lucrul efectuat în vederea prevenirii violenţei domestice nu este prezentată în organul special împuternicit al autorităţilor executive cu problemele prevenirii violenţei domestice.

Pentru efectuarea unui lucru eficient de prevenţie cu familiile dificile şi pentru combaterea violenţei domestice, sectoriştii trebuie să întreprindă următoarele acţiuni:

să efectueze o evidenţă strictă şi amplă a familiilor dificile şi a persoanelor, care sistematic comit acte de violenţă domestică;

să avertizeze în mod oficial potenţialii infractori despre inadmisibilitatea comiterii violenţei domestice (avertizările oficiale, în acest caz, trebuie să fie semnate de o persoană oficială), avertizarea în scris este înregistrată într-un registru special şi comportamentul persoanelor, cărora li s-a înaintat avertizarea, în permanenţă se află în atenţia sectoristului;

să aplice faţă de infractori toate celelalte măsuri preventive corespunzătoare; să aplice faţă de agresorii domestici măsuri speciale de influenţă, prevăzute de

legislaţie; să înainteze dispoziţii de protecţie pentru faptele comiterii violenţei domestice (cu

dispoziţia obligatorie coordonată cu conducerea organului afacerilor interne şi cu procurorul!);

luând în consideraţie indicaţia Ministerului afacerilor interne al Ucrainei din 6. 05.03№ 4687/Кн, să intenteze acţiune penală pentru faptele cauzării victimelor violenţei

125

domestice a leziunilor corporale uşoare; să întreprindă acţiuni de concretizare şi de eliminare a cauzelor şi condiţiilor, care au

contribuit la comiterea violenţei domestice.

Exerciţiul "Colaborarea organelor de drept cu organizaţiile neguvernamentale de femei" Scopul exerciţiului: a aduce la cunoştinţa reprezentanţilor organelor de drept, că colaborarea cu organizaţiile obşteşti (în deosebi, de femei) e necesară şi utilă pentru prevenirea violenţei domestice, cât şi pentru combaterea ei. Durata executării - 15-20 min.

Să chibzuim asupra celor spuse de un sectorist: „ Femeia deseori nu doreşte ca bărbatul să fie supus pedepsei. Ea să pună problemele sale pe umerii mei. Dar eu nu dispun întotdeauna de timp pentru aceasta, dar nici deprinderi nu am de a asculta femeile în situaţie de criză”. Dar cine dispune de experienţa comunicării cu victimele? Nu ar fi mai bine, inclusiv pentru dumneata, ca reprezentanta unei organizaţii obşteşti de femei să discute cu victima, înainte ca ea să se adreseze dumitale? Ce alt ajutor pot acorda organizaţiile obşteşti?

Grupului i se propune informaţia despre posibilităţile organizaţiilor neguvernamentale de femei.

Ce pot să facă organizaţiile de femei pentru îmbunătăţirea situaţiei privitor la violenţa domestică:

- să efectueze un studiu (inclusiv cu acumularea datelor statistice referitor la violenţa domestică) şi să efectueze o analiză a situaţiei în ţară(în oraş/ în raion.)

- Să întreprindă acţiuni în vederea adoptării unor legi, care ar facilita activitatea organelor de drept în vederea combaterii violenţei domestice; să facă lobbysm în vederea alocării mijloacelor pentru finanţarea acelor subdiviziuni ale sistemului de drept, care sunt capabile prin contribuţia lor să reducă nivelul violenţei domestice.

- Să fie în postură de intermediar între populaţie şi organele de drept. - Să antreneze mijloacele de informare în masă, voluntarii, societatea în activitatea

organelor de drept privind prevenirea violenţei domestice. - Să întreprindă toate acţiunile pentru crearea în cadrul sistemului de drept a grupurilor

speciale de reacţionare la violenţa domestică. Să organizeze traininguri pentru aceste şi alte grupuri speciale.

- Să facă rost de mijloace pentru implementarea şi realizarea programelor de informare a populaţiei.

- Să acorde victimei violenţei domestice un şir de servicii:

- Consultaţii juridice, psihologice, medicale gratuite. - Să acorde victimei ajutor în vederea căpătării noilor deprinderi profesionale, cât şi în

vederea angajării la lucru. - să participe împreună cu victima la procesele de judecată, să-i acorde în permanenţă susţinerea. - Să acorde adăpost pentru femeile victime, să creeze centre de criză, şi linii telefonice

de încredere.

Discuţie Întrebarea: - Sunteţi pregătiţi pentru o colaborare cu organizaţiile neguvernamentale? Cum vă imaginaţi această colaborare? - Prin ce explicaţi necesitatea colaborării cu organizaţiile neguvernamentale? Care este

utilitatea ei pentru dv.?

126

- Va îmbunătăţi această colaborare situaţia, privind violenţa domestică din ţară, din raionul dv.?

- Va contribui această colaborare la îmbunătăţirea nivelului de credibilitate dintre miliţie şi populaţie?

Bilanţ: E necesar de depus eforturi considerabile, pentru a elimina reprezentările stereotipe ale angajaţilor organelor de drept despre activitatea şi intenţiile organizaţiilor neguvernamentale, despre necesitatea unei colaborări strânse, deşi şi unii, şi alţii, în limitele posibilităţilor sale, se străduiesc să îndeplinească aceeaşi activitate utilă în favoarea întregii societăţi. Din alt punct de vedere, specificul lucrului reprezentanţilor organelor de menţinere a ordinii publice duce la o anumită deformare profesională, la un caracter corporativ, la deprinderea de a adopta o atitudine oficială – de serviciu în comunicarea cu solicitanţii, în plus lipsa timpului liber de asemenea nu contribuie la studierea sau la preluarea experienţei pozitive de activitate a organizaţiilor neguvernamentale. Fără a exagera, putem susţine că colaborarea anchetatorilor cu organizaţiile neguvernamentale, în domeniul protecţiei şi acordării ajutorului victimelor violenţei domestice va influenţa benefic asupra desfăşurării cu succes a investigaţiilor cazurilor penale, a dezbaterilor judiciare, care au la bază violenţa domestică. Şi toate acţiunile întreprinse de comun acord, fără îndoială, vor contribui doar la ridicarea nivelului de combatere efectivă a violenţei domestice.

Recomandăr i metodice ş i obiec ţ i i Acest exerciţiu (cu rectificările corespunzătoare ) poate fi efectuat şi cu angajaţii organelor de drept referitor la problema traficului de fiinţe umane.

127

Anexă (planurile trainingurilor)

Planul trainingului pe termen scurt pentru angajaţii organelor de drept Introducere Exerciţiul „Adoptarea regulilor de activitate" Exerciţiul "Cunoştinţă" Exerciţiul „Aşteptări". Lucrul individual Exerciţiul „Determinarea violenţei domestice Asalt de idei sau lucrul cu fişele Mini-lecţie „Legea pentru prevenirea violenţei în familie" şi "Fişele speciale" – esenţa şi utilizarea lor". Exerciţiul „Reacţia miliţiei în cazurile declanşării violenţei domestice" Pauza, exerciţii de resurse „Aspectele practice ale activităţii de intervenţie în caz de violenţă domestică" (implicarea în această activitate a mijloacelor mass-media) Efectuarea unui bilanţ al activităţii. „Ce poate întreprinde fiecare dintre noi pentru soluţionarea problemei violenţei domestice " Chestionarea

Trainingul de o zi , pentru angaja ţ i i organelor de drept

10.00-16.30 10.00-10.10 Preambulul 10.10-10.20 Regulamentul 10.20-10.40 Cunoştinţă 10.40-10.55 Aşteptările noastre 10.55-11.25 Identificarea violenţei domestice 11.25-11.40 Pauza 11.40-12.05 Sursele violenţei domestice 12.05-12.30 Victimizarea şi consecinţele ei 12.30-13.00 Pauză 13.00-13.10 Exerciţiu de resurse 13.10-13.50 Mituri şi fapte 13.50-14.10 Consecinţele violenţei domestice 14.10-14.50 Jocul de afacere 14.50-15.00 Pauza 15.00-15.15 "Fişele speciale" 15.15-15.45 Care-i gradul de risc al victimei, în cazul apelării sau neapelării la ajutorul miliţiei 15.45-16.15 Cum de îmbunătăţit munca de prevenire a violenţei domestice.

Informaţia privind colaborarea organelor de drept cu organizaţiile neguvernamentale.

16.15-16.30 Bilanţul trainingului. Chestionare.

Trainingul cu o durată de două z i le, pentru angaja ţ i i organelor de drept 10.00-10.10 Introducerea 10.10-10.25 Regulamentul 10.25-10.45 Cunoştinţă 10.45-11.00 Aşteptările noastre 11.00-11.20 Identificarea 11.20-11.40 Vom distinge 11.40-12.00 Pauza 12.00-12.20 Tipologia violenţei domestice 12.20-12.50 Sursele violenţei domestice 12.50-13.20 De ce femeia întâmpină mari greutăţi în intenţia de a ieşi de sub influenţa relaţiilor violente? 13.20-13. 55 Pauză

128

13.55-14.00 Exerciţiu de resurse 14.00-14.30 Victimizarea şi consecinţele ei 14.30-15.20 Mituri şi fapte 15.20-16.00 Consecinţele violenţei domestice 16. 15-16.30 Exerciţiul de încheiere. Efectuarea bilanţului zilei Ziua a doua 10.00-10.10 Introducerea 10.10-10.20 Regulamentul 10.20-10.40 Cunoştinţă 10.40-10.50 Aşteptările noastre 10.50-11.10 Cea mai interesantă informaţie pentru mine din prima zi a trainingului 11.10-11.25 Pauză 11.25-12.00 Ce putem noi întreprinde 12.00-12.45 Jocul de afacere „Conlucrarea cu victima” 12.45-13.15 Pauză 13.15-13.25 Exerciţiu de resurse 13.25-13.55 Jocul de afacere "Reacţia miliţiei în cazul violenţei domestice" 13.55-14.10 "Fişele speciale" 14.10-14.40 Ce riscă victima, apelând sau neapelând la ajutorul miliţiei 14.40-14.50 Pauză 14.50-15.30 Crearea sistemului de protecţie a victimei violenţei domestice 15.30-15.50 Cum de îmbunătăţit munca de prevenire a violenţei domestice 15.50-16.10 Colaborarea organelor de drept cu organizaţiile neguvernamentale de femei 16.10-16.30 Exerciţiul de încheiere 16. 30-16.45 Efectuarea bilanţului trainingului. Chestionare.

Trainingul de o zi pentru grupuri le mult idiscipl inare 10.00-10.10 Preambulul 10.10-10.25 Regulamentul 10.25-10.45 Cunoştinţă 10.45-11.00 Aşteptările noastre 11.00-11.30 Definirea noţiuni de violenţă 11.30-11.45 Pauză 11.45-12.10 Particularităţile şi tipologia violenţei domestice 12.10-12.30 De ce bărbatul devine agresor domestic? 12.30-13.00 De ce femeia întâmpină mari greutăţi în intenţia de a ieşi de sub influenţa relaţiilor violente?

Victimizarea şi consecinţele ei 13.00-13.30 Pauză 13.30-13.35 Exerciţiu de resurse 13.35-14.10 Mituri şi fapte 14.10-14.40 Consecinţele violenţei domestice 14.40-14.55 Pauză 14.55-15.00 Exerciţiu de resurse 15.00-15.30 Crearea sistemului de protecţie a victimei de violenţa domestică 15.30-16.00 Crearea coaliţiei 16.00-16.15 exerciţiul de încheiere 16. 15-16.30 Efectuarea bilanţului. Chestionare.

Trainingul cu o durată de două z i le pentru grupuri le mult idiscipl inare Prima zi 10.00-10.10 Preambulul 10.10-10.25 Regulamentul

129

10.25-10.45 Cunoştinţă 10.45-11.00 Aşteptările noastre 11.00-11.30 Determinarea violenţei domestice 11. 30-11. 45 Pauză 11.45-12.10 Particularităţile şi tipologia violenţei domestice 12.10-12.30 Sursele violenţei domestice 12.30-12.45 De ce bărbatul devine opresorul domestic? (fără mini-prelegeri) 12. 45-13.15 Pauză 13.15-13.25 Exerciţiu de resurse 13.25-13.50 De ce femeia întimpină mari greutăţi în intenţia de a ieşi de sub influenţa relaţiilor violente? 13.50-14.20 Victimizarea şi consecinţele ei 14.20-14.30 Pauză 14.30-15.20 Mituri şi fapte 15.20-16.00 Consecinţele violenţei domestice 16.00-16.15 Exerciţiul de încheiere. Bilanţul zilei Ziua a doua 10.00-10.10 Preambul 10.10-10.20 Regulamentul 10.20-10.40 Cunoştinţă 10.40-10.50 Aşteptările noastre 10.50-11.10 Cea mai interesantă (utilă) informaţie pentru mine din prima zi a trainingului 11.10-11.25 Pauză 11.25-12.05 Ce putem noi face? 12.05-13.15 Crearea sistemei de protecţie a victimei violenţei domestice 13.15-13.35 Pauză 13.35-13.45 Exerciţiu de resurse 13.45-14.30 Crearea coaliţiei 14.30-14.45 Exerciţiul de încheiere 14. 45-15.00 Bilanţul trainingului. Chestionare.

130

Trainingul cu o durată de două zile pentru organizaţiile neguvernamentale de femei

Ziua întâi Preambulul Regulamentul Cunoştinţă Aşteptările noastre Exerciţiu de resurse Discutarea propriei experienţe referitor la violenţă Gender şi violenţa gender Exerciţiu de resurse Rolurile stereotipuri gender în familie Determinarea violenţei în familie Exerciţiu de resurse Violenţa domestică – încălcarea drepturilor omului De ce bărbatul devine agresor (AIMT) Exerciţiu de resurse De ce femeia se confruntă cu greutăţi mari în intenţia de a ieşi de sub influenţa relaţiilor violente? Victimizarea şi consecinţele ei. Noi putem să acordăm ajutor! Exerciţiul de încheiere

Ziua a doua Preambulul Regulamentul Cunoştinţă Aşteptările noastre Sursele şi consecinţele violenţei în familie Exerciţiu de resurse. Mituri şi fapte Exerciţiu de resurse Ajutorul acordat de organizaţiile neguvernamentale de femei persoanei victime. Exerciţiu de resurse. Crearea coaliţiei Aceasta e în puterile noastre! Exerciţiul de încheiere ANCHETĂ

131

Bibliografie 1. Руслана Беспалча Предотвращение Домашнего насилия и торговли женщинами (Ruslana Bespalcea

Prevenirea violenţei domestice şi traficului de femei)/ Ediţia Winrock International. - К., 2001. 2. Насилие в семье. Как бороться с ним государству (Violenţa în familie. Cum statul trebuie s-o combată). - Glas,

М.,1999. 3. Декларация ООН о преодолении насилия относительно женщин (Declaraţia ONU privind eliminarea violenţei

împotriva femeilor). - Ediţia ONU, 1994. 4. Министерство внутренних дел Украины, Департамент административной службы милиции,

Министерство здравоохранения Украины, Украинский научно-исследовательский институт социальной и судебной психиатрии и наркологии МОЗ (УНДІ ССПН) Организация работы органов внутренних дел относительно профилактики преступлений, которые совершаются в семейной среде. Психологические аспекты действий работника милиции в случае насилия в семье (методические рекомендации) (Ministerul Afacerilor Interne al Ucrainei, Departamentul Serviciului Administrativ de Miliţie. Ministerul Ocrotirii Sănătăţii al Ucrainei, Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Psihiatriei Juridice şi Narcologiei al MOS al Ucrainei. Organizarea activităţii organelor afacerilor interne pentru prevenirea crimelor comise în mediul familial. Aspecte psihologice ale acţiunilor lucrătorului de miliţie în cazul violenţei în familie (Sfaturi metodice). - Кiev, 2002.

5. «Домашнее насилие в Украине» - отчет по результатам исследования, проведенного организацией «Правозащитники Миннесоты» („Violenţa domestică în Ucraina” raport privind rezultatele sondajului efectuat de „Apărătorii drepturilor omului din Minnesota”. decembrie 2000) Această organizaţie apără drepturile omului la nivel internaţional şi dispune de un statul Consular Special la Organizaţia Naţiunilor Unite.

6. Всемирный Банк. Киевский международный институт социологии. Проект "Проблемы женщин в Украине" (Отчет об исследовании) (Banca Mondială. Institutul Internaţional de Sociologie din Kiev. Proiectul „Problemele femeilor din Ucraina” (Raport privind sondajul)).

7. Роль органов внутренних дел в сфере предупреждения и противодействия насилию в обществе (Rolul organelor afacerilor interne în sfera prevenirii şi contracarării violenţei în societate). - MAI: Lvov, 2000.

8. Учебное пособие «Бытовое нападение: реакция правоохранительных органов» (Material didactic „Agresiune de drept comun: reacţia organelor de drept”). Copyright 1989. Minnesota Program Development, Inc.

9. Домашнее насилие. Как себя защитить (Violenţa domestic. Cum să ne apărăm). Ediţia Winrock International din seria literaturii juridice „E bine să ştii”, Кiev, 2001.

10. Cьюзан Шехтер и Энн Генли "Домашнее насилие: национальный учебный план для специалистов в делах семьи" (Susanne Shehter şi Ann Gantly „Violenţa domestică: plan instructiv naţional pentru specialiştii în problemele familiei”), Fondul de prevenire a violenţei domestice, San Francisco, 1995.

11. Что такое насилие? (Ce înseamnă violenţă?) Ediţia Consorţiului de femei NND-SUA Winrock International din seria „Nu eşti singură”, Кiev, 1999.

12. Ханна Дорота Сасаль. «Голубые карточки» (Fişele albastre. Hanna Dorota Sasali ).Traducerea ediţiei de Winrock International, Кiev, 1999.

13. Иоанна Регульська, Минди Джейн Роузмен. Что такое гендер (Ce înseamnă gender Ioanna Regulska, Mindy Jane Roseman). – Ediţia Consorţiului de femei NND-SUA, К.,1999.

14. Лавриненко Н.В. Женщина: самореализация в семье и обществе (гендерный аспект). – Lavrinenko N. V. Femeia: autorealizarea în familie şi societate (aspectul gender) - К.,1999.

15. Леонора Уалкер. Психообщественная теория приобретенной беспомощности (Teoria psihologică publică a neajutorării dobândite. Leonora Walker). (Din materialele prezentate de Institutul de psihologie şi sănătate din Varşovia)

16. Eжи Мелибруда. Образы насилия (Chipurile violenţei. Eji Melibruda). Raportul, citit în timpul lecţiilor Şcolii de toamnă de psihologie a sănătăţii şi lucidităţii în Lidzbarku. (Din materialele prezentate de Institutul de psihologie şi sănătate din Varşovia).

17. Єжи Мелибруда. Насилие в семье (Violenţa în familie Eji Melibruda). Curs de lecţii video (Polonia). 18. Диана Рассел. Изнасилование в браке (Violul în căsătorie. Diana Russel). (După materialele prezentate de

Institutul de psihologie şi sănătate din Varşovia) 19. Лорета М. Фредерик. «Эффективная защита пострадавших женщин» (Apărarea eficientă a femeilor abuzate.

Loreta M. Frederik). 20. О.М.Моховиков, Б.Г.Херсонский. Женщина и насилие (Femeia şi violenţa. O.M. Mohovikov, B.G. Hersonski).

Manual pentru oferirea asistenţei consultative femeilor în situaţii de criză. Ediţia Consorţiului de femei NND-SUA -К.,1999.

21. Барбра Леннеер Аксельсон. Насилие против женщин - это проблема мужчин (Violenţa asupra femeilor – o problemă a bărbaţilor. Barbara Lenneer). Ziarul Biroului European Regional al Federaţiei de Planificare a Familiei „Choices”, № 2.

22. Центр проблем женщин, семьи и гендерных исследований при Институте молодежи. Достижения и находки: Кризисные центры России (Centrul pentru problemele femeilor, familiei şi investigaţiilor gender de pe lângă Institutul Tineretului. Realizări şi descoperiri: Centrele de criză din Rusia). - Г.,1999.

23. Насилие в семье: Практическое руководство для медсестер (Violenţa în familie/Îndrumar pratic pentru infirmiere)/ Ediţia Asociaţiei infirmierelor din Canada. - G., 1996.

132

CAPITOLUL ІІ. PREVENIREA TRAFICULUI DE FEMEI

INTRODUCERE ÎN PROBLEMĂ

Traficul de fiinţe umane – o crimă internaţională periculoasă şi încălcarea drepturilor omului Actualmente, prin tendinţa sa de globalizare, traficul cu fiinţe umane pune în gardă opinia mondială. Prin natura sa, fiind o parte a economiei tenebre, această crimă practic nu e supusă controlului din partea organelor de stat, deci, e foarte greu de determinat numărul persoanelor, care devin obiecte ale comerţului. Conform celor declarate la Viena de Antonio Maria Costa, şeful Direcţiei controlul produselor narcotice şi prevenirea infracţiunilor, subdiviziune a ONU, volumul anual al comerţului constituie de la 700 000 până la 1 000 000 de persoane. Conform unor calcule estimative, grupările criminale internaţionale au de pe urma practicării traficului de persoane un venit de circa 12 miliarde de dolari. Statistica ONU, dacă mai şi dă greş uneori, oferind cifre inexacte, totuşi numai în sensul diminuării datelor. 80-90 la sută din cantitatea totală de „marfă vie”, constituie victimele robiei sexuale, celelalte –constituie lucrători aserviţi, declară Cristina Kangaspunta, reprezentant oficial al Centrului ONU pentru prevenirea pe plan internaţional a crimelor. Ea a oferit şi alte cifre, ce provoacă groază – 50 la sută din numărul victimelor, traficate în robie, sunt copii, 96% - femei. Anual mii şi mii de femei din toată lumea devin obiecte ale traficului, fiind vândute, cumpărate, transportate şi ţinute în condiţii similare robiei, cu scopul exploatării sexuale sau sunt impuse să muncească la negru. Formele acestei exploatări sunt variate, dar, de regulă, ele cuprind victimele, atrase în sfera de exploatare comercial – sexuală, în deosebi, prostituţia şi pornografia sau lucrul în secţii, cu regim de muncă istovitor, pe şantier, în gospodăriile agricole. Alte forme de muncă forţată sau de comportare crudă includ munca de servitoare în casele bogaţilor şi căsătoriile forţate. Comisia pentru drepturile omului, din cadrul ONU, a definit traficul de femei drept o formă contemporană de robie. Indiferent de faptul, ce scop urmăreşte practicarea traficului de femei, aceste persoane devin obiecte ale violului, schingiuirilor şi torturilor psihologice.

După căderea „cortinei de fier”, ţările din fosta URSS au devenit principalii furnizori de marfă „vie”. La baza acestui fenomen nu se află atracţia sexuală, doar nu este vorba de un concurs al frumuseţii, ci de o afacere criminală de proporţii. Anume instabilitatea economică, completată cu cea politică, constituie cauza apariţiei şi dezvoltării acestui fenomen ruşinos. Printre ţările – furnizoare de victime ale traficului de fiinţe umane, cel mai des menţionate în materialele ONU, sunt Rusia, după ea urmează Ucraina, Thailanda, Moldova, România, Albania, China, Belarus şi Bulgaria. Germania este în capul listei ţărilor de destinaţie, fiind urmată de SUA, Italia, Olanda Japonia, Grecia, Australia. Deci, în documentele internaţionale, Ucraina este identificată drept o ţară – furnizoare de femei în Europa de Vest, Asia şi America. Ţinând cont de gradul de răspândire, problema comerţului cu oameni este extrem de actuală pentru ţara noastră şi prezintă un pericol pentru securitatea naţională a ţării noastre. Problema traficului de fiinţe umane, prin esenţa sa, fiind una dintre cele mai acute şi mai dureroase, declanşează un şir întreg de evenimente negative, anume: destrămarea familiei, vagabondajul şi cerşitul infantil, creşterea numărului de boli, sexual transmisibile, dependenţa de alcool şi substanţe narcotice, nedorinţa sau imposibilitatea de a naşte copii etc. Pericolul specific social al acestui gen de infracţiune constă în faptul că omul devine un obiect de vânzare-cumpărare, de fapt, un obiect, pe care infractorii pot să-l vândă, să-l pună în gaj, să-l supună exploatării sexuale şi de muncă, să-l constrângă să fie donator de sânge sau chiar să-l omoare. Soarta multor cetăţene şi cetăţeni ai Ucrainei, care au plecat peste hotare cu scopul

133

de a se angaja la lucru, pe parcursul multor ani rămâne necunoscută, fapt ce, bineînţeles, produce mari suferinţe rudelor şi apropriaţilor. Conform calculelor analiştilor, circa 7 milioane de cetăţeni ucraineni periodic pleacă peste hotare cu scopul de a câştiga bani. Din numărul total - 2 milioane sunt femei în vârstă de 30-35 de ani.

Factorii şi motivele migraţiei femeilor din Ucraina Motivele plecării peste hotare a ucrainencelor sunt diverse: angajarea la lucru, dorinţa de a asigura financiar familia (părinţii, copiii), dorinţa autorealizării profesionale, tendinţa de a studia în instituţii de învăţământ prestigioase, dorinţa de „a vedea lumea”, realizarea visului „unui trai fericit peste hotare”, realizarea unei căsătorii reuşite etc. Dar după această diversitate de motive trebuie de văzut esenţialul – şi anume, traficul de femei este rezultatul atât al inechităţii femeilor cât şi lipsa de protecţie în faţa exploatării. Situaţia actuală a femeilor pe piaţa muncii se caracterizează prin discriminarea lor în sfera încadrării în câmpul muncii şi a segregaţiei profesionale, după care fetele nu au acces la profesiile cotate pe piaţă şi bine plătite. Femeile tinere – potenţialele mame sunt privite ca persoane fără perspectivă în ce priveşte ridicarea nivelului profesional. Femeile printre primele sunt concediate şi printre ultimele sunt primite la lucru. În perioada de trecere la economia de piaţă nu au fost întreprinse acţiuni complexe pentru a proteja categoriile de populaţie social vulnerabile, care aveau nevoie de acest ajutor, parte componentă a căror sunt femeile, de aceea majoritatea şomerilor o constituie femeile şi fetele. Feminizarea sărăciei în Ucraina le-a forţat pe femei să accepte orice munci şi orice mijloace, pentru a-şi îmbunătăţi situaţia materială, neluând în consideraţie potenţialele urmări negative. De aceea în ultimii ani se atestă un nivel înalt al migraţiei forţelor de muncă din ţară peste hotare, în deosebi în ţările dezvoltate din punct de vedere economic, prin urmare şi cele mai atrăgătoare. Însă aceste ţări dispun de o legislaţie dură şi restricţii în privinţa folosirii femeilor străine în calitate de forţă de muncă (evident, şi a bărbaţilor străini, dar în acest caz este vorba de femei), de aceea cetăţenii ucraineni, practic, nu au nici o şansă să se angajeze legal la lucru. În afară de aceasta, femeile din Ucraina, care nimeresc peste hotare nu posedă cunoştinţe în domeniul legislaţiei locale, a obiceiurilor şi tradiţiilor acestor ţări, de cele mai multe ori nu cunosc limbile străine ale ţărilor în care pleacă. Cu regret, puţini sunt cei care cunosc legile şi regulile care funcţionează în ţările de destinaţie, dar şi drepturile şi obligaţiunile sale. În acest caz, încălcarea drepturilor general umane ale femeilor cât şi abuzul de putere, violenţa, poartă un caracter de masă. Pe lângă condiţiile grele de muncă, femeile sunt nevoite să suporte exploatarea financiară, de multe ori sunt constrânse să ofere servicii sexuale. Examinând motivele plecării femeilor peste hotare, e necesar de a ţine cont de încă un aspect gender al problemei - tradiţionala închipuire despre femeie ca un obiect al serviciilor sexuale. Graţie acestui fapt, se formează cererea şi piaţa serviciilor sexuale peste hotare. Aceste idei reprezintă, de asemenea, motivul violenţei în familiile ucrainene faţă de fete şi femei; contribuie la răspândirea prostituţiei şi la „întinerirea” ei, când minorele de 12-14 ani încep să-şi câştige existenţa, vânzându-şi trupul; duce la propagarea necontrolată a violenţei sexului în mijloacele de informare în masă, influenţa cărora prezintă pericol pentru morala populaţiei ţării etc. Toţi aceşti factori evidenţiaţi contribuie la aceea, că un număr impunător de fete şi femei din Ucraina intenţionează să plece peste hotare pentru un trai permanent sau cu scopul angajării la muncă.

Făcând un bilanţ, putem afirma că traficul de femei este unul din genurile gender ale violenţei faţă de femei, care alimentează sărăcia şi sexismul (încălcarea drepturilor omului în dependenţă de sex). Criminalitatea internaţională şi traficul de femei din Ucraina Situaţia din ţara noastră se complică nu numai sub influenţa stării de criză a economiei ucrainene, dar şi prin faptul, că procesul migraţiei se „criminalizează”, doar forţa de muncă ieftină a femeilor ucrainene şi folosirea lor în mod criminal în sex–business reprezintă baza supraprofitului intermediarilor nu numai din Ucraina, dar şi al celor de peste hotare. De aceea nu trebuie să ne limităm numai la cadrul naţional şi să nu considerăm că factorii ce stau la baza plecării femeilor din Ucraina peste hotare constituie o problemă strict internă. Migraţia femeilor

134

din Ucraina este nu numai rezultatul deciziei acestor femei. În realitate, infractorii desfăşoară o propagandă activă în rândul fetelor şi tinerilor femei din ţara noastră. Ei pleacă în oraşe şi sate şi caută copii orfani şi fete cu o purtare uşuratică. Folosindu-se de naivitatea fetelor, tentate de „o viaţă fericită peste hotare”, de o căsătorie cu un bogătan din străinătate, care poate să le soluţioneze toate problemele, în ultimul timp traficanţii de persoane au desfăşurat o activitate organizată de aprovizionare a bărbaţilor din ţările prospere, industrial dezvoltate, cu femei din Ucraina. Pentru realizarea acestui scop activ este utilizat Internetul, care a devenit un component inseparabil al procesului de furnizare pe piaţa matrimonială a femeilor şi fetelor ucrainene. „Păienjenişul” mondial este utilizat nu numai pentru răspândirea publicităţii intermediarilor, dar şi pentru demonstrarea femeilor şi fetelor pentru vânzare în calitate de mirese.

Deci, traficul de femei demult a devenit un fenomen prin proporţiile sale globale, parte componentă a businessului criminal transnaţional. Exploatarea femeii în planul muncii şi al sexului a contribuit la apariţia industriei internaţionale a traficului de femei. De aceea această problemă nu e numai a statului nostru, dar şi a structurilor criminale internaţionale organizate, ce prin constituirea lor prezintă un pericol pentru întreaga securitate mondială.

Unele date din istoricul problemei traficului de femei Traficul de femei a devenit o problemă în plan internaţional încă la finele secolului ХІХ. Tendinţa de extindere a traficului de femei şi atragerea femeilor în astfel de activitate ilegală, ca prostituţia, a devenit o latură caracteristică pentru majoritatea ţărilor lumii din acea perioadă, care aveau nevoie de acţiuni concrete în vederea combaterii acestui viciu social. Pentru aceasta în anul 1899 în Londra a avut loc Congresul internaţional cu privire la problemele combaterii traficului de femei cu scopul prostituării. Ulterior, în anul 1904 la Paris, majoritatea ţărilor Europei au semnat Convenţia internaţională cu privire la combaterea „robiei albe” – a traficului de femei. Terminologia „robie albă” a apărut, fiindcă în acele timpuri o atenţie sporită era acordată femeilor din Marea Britanie, care erau impuse să practice prostituţia în ţările Europei continentale. Ulterior statele europene au semnat încă două convenţii internaţionale cu privire la colaborarea în vederea protecţiei femeilor şi prevenirii traficului de persoane (anii 1910 şi 1921). În anul 1933 a fost aprobată Convenţia internaţională privind interzicerea traficului de femei, dar în anul 1949 o organizaţie internaţională nouă – Adunarea Generală a ONU – a adoptat Convenţia cu privire la reprimarea traficului de fiinţe umane şi exploatarea prostituţiei semenilor. Această Convenţie a lărgit substanţial cercul de acţiuni, pe care ţările au convenit să le considere criminale în sfera traficului de persoane şi a exploatării sexuale. Următorul pas important este elaborarea şi adoptarea în anul 1979 a Convenţiei ONU cu privire la lichidarea tuturor formelor de discriminare a femeilor, care a întrat în vigoare în anul 1981. Articolul al şaselea al acestei Convenţii prevede, ca statele să adopte şi să respecte legile corespunzătoare, care, fiind aplicate, să contribuie la stoparea tuturor formelor traficului de femei. În anul 1993 Adunarea Generală ONU adoptă Declaraţia cu privire la contracararea violenţei împotriva femeilor. Acest document prevede că traficul de femei, exploatarea lor şi constrângerea de a practica prostituţia sunt clar determinate drept un gen al violenţei, îndreptate împotriva femeii, pe care statele sunt obligate să le reprime. În anul 1997 în oraşul Haga (Olanda) a avut loc Conferinţa Europeană Ministerială, care s-a desfăşurat sub egida Comunităţii Europene. În cadrul conferinţei a fost adoptată declaraţia ministerială de la Haga a recomandărilor europene cu privire la acţiunile concrete de prevenire şi de combatere a traficului de femei cu scopul exploatării sexuale. Un pas important în practica de drept internaţional constituie Convenţia ONU de la Palermo. E necesar de specificat, că un rol important în lupta cu traficul de femei îl joacă Interpolul. Scopul principal al acestei organizaţii în sfera combaterii traficului de persoane constă în acordarea ajutorului statelor-membri ai Interpolului în realizarea unui control mai dur, prin efectuarea schimbului de informaţii despre deplasarea şi activitatea persoanelor, care practică exploatarea sexuală la nivel internaţional. Secretariatul General al Interpolului răspunde la interpelările membrilor Interpolului despre expedierea informaţiei necesare

135

pentru urmărirea în cadrul legii a persoanelor, care se ocupă de exploatarea şi traficul de persoane.

Din istoricul problemei traficului de persoane în Ucraina Ucraina ca o parte a Europei, de asemenea, la începutul secolului trecut s-a confruntat cu problema traficului de femei. În perioada, când în multe ţări europene, pentru protecţia şi acordarea ajutorului femeilor, sunt create societăţi pentru ocrotirea fetelor tinere, astfel de societăţi apar şi în Ucraina. În 1904 începe să activeze "Societatea pentru protecţia femeilor din Odesa". În acea perioadă oraşul Odesa a devenit unul din punctele principale de transportare a femeilor din Ucraina peste hotare. Societatea din Odesa acorda un ajutor activ femeilor: organiza eliberarea lor din robie, oferea fetelor ilustrate şi pliante, organiza secţii sistematice în aşezăminte, unde se aflau multe femei tinere, edita pancarte – adresări către femeile, care au sosit în oraşul Odesa. Activistele Societăţii din Odesa acordau ajutor femeilor eliberate din robie în vederea cazării lor în orfelinate speciale, iar ulterior ajutau femeile să se angajeze la lucru în ateliere, special organizate pentru aceasta. Despre toate acestea e important să ne aducem aminte astăzi, anume acum statul ucrainean se află la o etapă complicată de dezvoltare social-economică, de aceea femeile şi fetele Ucrainei au devenit din nou marfă.

Ce se întreprinde în Ucraina pentru prevenirea şi combaterea traficului de femei Pentru combaterea traficului de femei şi a migraţiei ilegale din Ucraina, în ţară s-au întreprins multe acţiuni. Ucraina a aderat integral la documentele internaţionale (Convenţii), acţiunea cărora este îndreptată spre combaterea traficului de femei şi a discriminării femeilor. Cum ar fi: • Convenţia ONU din anul 1949 privind combaterea traficului de fiinţe umane şi exploatarea

prostituţiei semenilor, care esenţial a lărgit cercul acţiunilor, calificate drept criminale în sfera comerţului cu persoane şi a exploatării sexuale.

• Convenţia ONU din 1979, cu privire la reprimarea tuturor formelor de discriminare a femeilor, articolul şase, care prevede, ca statele să adopte şi să îndeplinească legile corespunzătoare, care vor contribui la stoparea tuturor genurilor traficului de femei.

Ucraina participă activ la toate întrunirile internaţionale, care abordează problema combaterii traficului de femei, ea e deschisă pentru dialog şi schimbări pozitive în această direcţie. În anul 1998 Rada Superioară a Ucrainei a introdus unele completări la Codul penal, privind stabilirea răspunderii penale pentru practicarea traficului de fiinţe umane, iar în luna aprilie a anului 2001 Parlamentul ţării a adoptat noul Cod Penal al Ucrainei, articolul 149 al acestui document prevede "Traficul de fiinţe umane sau altă modalitate de înţelegere cu privire la transmiterea persoanei". Practica a impus necesitatea creării în cadrul organelor de drept a structurilor autonome care s-ar ocupa de soluţionarea problemei traficului de persoane. Actualmente în fiecare regiune a Ucrainei activează o subdiviziune a miliţiei judiciare, care se ocupă de combaterea infracţiunilor, legate de traficul de persoane. În luna iunie a anului 2002 Cabinetul de Miniştri al Ucrainei a aprobat noul Program complex de combatere a traficului de fiinţe umane pentru perioada anilor 2002-2005, la elaborarea şi discutarea căruia au participat şi organizaţiile neguvernamentale, care actualmente în colaborare cu alte instituţii de stat şi organizaţii neguvernamentale participă direct la realizarea acţiunilor, prevăzute de acest program. În perioada decembrie 2002 - martie 2003 la Comitetul Radei Superioare a Ucrainei pentru problemele combaterii crimei organizate şi a corupţiei au avut loc audieri referitor la corespunderea legislaţiei naţionale Convenţiei ONU de la Palermo cu privire la combaterea infracţionalităţii transnaţionale organizate. În rezultatul audierilor grupului interdepartamental, care includea şi organizaţii neguvernamentale au fost elaborate şi propuse spre examinarea Radei Supreme proiectul de lege privind introducerea unor modificări în articolele 8, 149 şi 303 ale Codului penal al Ucrainei. Graţie unui lobbysm activ, la 4 februarie 2004 Rada Supremă a Ucrainei a ratificat Convenţia ONU de la Palermo (anul 2000) şi protocoalele adiţionale. În ultimul timp s-a ameliorat situaţia vizând investigarea cazurilor traficului de persoane şi urmărirea penală a persoanelor suspectate de comiterea

136

crimelor ce ţin de „comerţul cu oameni”. Deci, din momentul introducerii răspunderii penale pentru practicarea traficului de persoane, în Ucraina au fost intentate 604 de acţiuni penale pentru faptele comerţului cu persoane. Dacă în anul 1998 au fost intentate doar 2 dosare, în 1999 - 11, în 2000 - 42, în anul 2001 deja 91, 2002 - 169, iar pe parcursul lui 2003 au fost intentate 289 de dosare penale, au fost găsite şi repatriate în Ucraina sute de femei, care au avut de suferit. E o dovadă, pe de o parte, a perfecţionării măiestriei profesionale a lucrătorilor şi a anchetatorilor, iar, pe de altă parte, a colaborării efective cu organizaţiile neguvernamentale, drept rezultat, victimele, după ce au beneficiat de ajutorul şi susţinerea necesară, se adresează în mod activ în organele de drept, pentru a depune declaraţii. Cu regret, se observă o vădită necorespundere între numărul dosarelor intentate pe cazurile de infracţiune, comise de către traficanţii cu fiinţe umane (604) şi acţiunile penale finalizate prin pronunţarea deciziilor instanţelor de judecată (61). Motivele eficacităţii reduse a urmăririi penale a traficanţilor cu fiinţe umane constă în specificul descoperirii şi investigării acestui gen de infracţiune, necesitatea dobândirii probelor şi căutarea suspectaţilor pe teritoriul altor state, în imperfecţiunea legislaţiei naţionale şi a sistemului judiciar, posibilităţile limitate ale organelor de drept din Ucraina în colaborarea cu organele de resort din alte ţări şi în asigurarea protecţiei sigure victimelor şi martorilor. Situaţia cu privire la traficul de persoane, care s-a creat în Ucraina, necesită acţiuni decisive, masive de contracarare a acestei infracţiuni în unificarea eforturilor reprezentanţilor puterii, a organelor de drept, a organizaţiilor neguvernamentale şi internaţionale. Un rol extraordinar de mare în prevenirea şi contracararea traficului de femei din Ucraina îl joacă organizaţiile neguvernamentale ucrainene, în deosebi organizaţiile de femei. Activitatea informaţională şi de instruire a lor, crearea în Ucraina a reţelei telefoanelor de încredere şi a centrelor de femei, care contracarează traficul de femei şi acordă un ajutor practic, real, toate acestea vor influenţa asupra reducerii migraţiei ilegale şi vor crea posibilitatea ca femeile ucrainene să se realizeze în ţara natală. Organizaţiile neguvernamentale întreprind acţiuni de lobbying a organelor de resort, direcţionate spre efectuarea unor schimbări în politica de stat şi în practica de contracarare a traficului de femei. Pe parcursul unei perioade restrânse ele au întreprins paşi concreţi în vederea organizării colaborării şi a interacţiunii cu organele de stat şi ale administraţiei publice locale, în deosebi, cu lucrătorii organelor de drept: de la o doză de scepticism şi precauţie la conciliere în relaţiile de parteneriat. Actualmente în Ucraina, graţie activismului şi iniţiativei organizaţiilor neguvernamentale, se desfăşoară o activitate amplă de informare şi de lămurire a tinerilor, în interacţiune cu consiliile coordonatoare din cadrul administraţiilor regionale de stat se întreprind acţiuni de realizare a Programului complex de contracarare a traficului de fiinţe, se reformează legislaţia naţională. Nu vom exagera când vom spune, că fără o colaborare strânsă a anchetatorilor cu organizaţiile neguvernamentale, în vederea acordării protecţiei şi ajutorului persoanelor victime, practic e imposibilă efectuarea cu succes a investigaţiilor şi a examinării în instanţele de judecată a cazurilor penale vizând traficul de persoane. Graţie eforturilor organizaţiilor neguvernamentale de femei, în Ucraina creşte nivelul încrederii femeilor victime ale traficului de persoane faţă de organele de drept, o confirmare în favoarea acestei constatări serveşte numărul de cereri depuse la miliţie de către persoanele victime ale traficului de persoane şi dorinţa lor de a depune mărturii în instanţa de judecată. Aceasta este o tendinţă foarte importantă şi pozitivă, care ne oferă posibilitatea de a afirma că colaborarea organizaţiilor neguvernamentale cu organelor de drept se încununează cu rezultate reale, ne face să sperăm că acţiunile efectuate în comun, fără îndoială, vor contribui la ridicarea nivelului eficacităţii contracarării traficului de persoane.

Ce trebuie să facem? Cu regret, numărul femeilor care pleacă din Ucraina nu se reduce, de aceea e necesar de accelerat procesul de căutare a metodelor efective de contracarare a acestui rău social. Deoarece e o problemă internaţională, ea nu poate fi soluţionată doar la nivelul statului Ucrainei. Luând în consideraţie faptul, că o parte considerabilă a procesului traficului de femei are loc în afara hotarelor naţionale ale Ucrainei, standardele şi regulile internaţionale reprezintă un

137

mecanism eficient, care permite contracararea acestui fenomen. De aceea problema traficului de femei poate fi soluţionată doar prin crearea unei cooperări regionale şi internaţionale. Toate statele trebuie să întreprindă acţiuni urgente pentru soluţionarea problemei traficului de fiinţe umane, în particular să efectueze sistematic schimb de informaţii între poliţie şi instanţele de judecată ale ţărilor de destinaţie şi de origine. Este extrem de important, ca guvernele şi organizaţiile neguvernamentale interesate, care apără drepturile general umane ale femeilor, să continue dialogul constructiv început, în vederea elaborării normelor şi mecanismelor internaţionale de protecţie a femeilor, care au avut de suferit de pe urma traficului. Dar e necesar de recunoscut statutul de victimă pentru femeile, care au ajuns peste hotare în mâinile infractorilor, care se îmbogăţesc de pe urma practicării migraţiei ilegale. În cazul în care această acţiune nu va fi întreprinsă împotriva traficanţilor, tendinţele productive de a ţine sub control migraţia nelegală şi a reţine infracţionalitatea organizată, va produce femeilor victime o daună şi mai mare.

În ceea ce priveşte Ucraina, aici cele mai actuale probleme în sfera prevenirii şi combaterii traficului de persoane sunt:

caracterul complicat al dezbaterilor judiciare de examinare a cazurilor penale de acest gen şi aplicarea pedepselor faţă de infractori în conformitate cu legislaţia în vigoare;

necorespunderea unor norme ale legislaţiei naţionale standardelor internaţionale şi prevederilor Convenţiei ONU de la Palermo, privind combaterea infracţionalităţii internaţionale organizate (ratificarea de către Ucraina a Convenţiei ONU de la Palermo prezintă doar primul pas în procesul de unificare a eforturilor statului nostru şi a comunităţii internaţionale în lupta contra traficului de persoane şi de alte forme ale criminalităţii internaţionale organizate. Următoarele etape prevăd reformarea legislaţiei naţionale, crearea unui mecanism eficient de implementare a cerinţelor şi prevederilor Convenţiei ONU de la Palermo şi utilizarea ei efectivă în activitatea practică);

nivelul redus de interacţiune cu organele de drept din alte ţări şi cu organizaţiile internaţionale (Interpol, Europol, SECI) mecanismul complicat de pregătire şi de îndeplinire a împuternicirilor juridice internaţionale în acţiunile penale ce ţin de traficul cu fiinţe umane;

necoordonarea acţiunilor şi nivelul insuficient de colaborare între organizaţiile statale şi cele neguvernamentale; lipsa unei structuri eficiente pentru coordonarea activităţii organizaţiilor atât de stat, cât şi a celor neguvernamentale pentru prevenirea şi contracararea traficului de persoane;

nedorinţa victimelor de a se adresa organelor de drept şi de a depune mărturii în instanţele de judecată, în legătură cu lipsa asigurării financiare şi a mecanismului de realizare a Legii Ucrainei privind asigurarea protecţiei participanţilor la procedura penală (p. 1994), cât şi în unele cazuri problemele articolului 303 p.1 din Codul penal al Ucrainei.

Lipsa sau insuficienţa unei finanţări speciale a programelor de stat de combatere a traficului de persoane.

Deci, în ţara noastră există o necesitate stringentă de a întreprinde acţiuni, orientate atât spre curmarea robiei economice şi sexuale a femeilor ucrainene, cât şi spre acordarea ajutorului victimelor traficului, care au revenit în ţară. Strategia de combatere a traficului de femei poate fi divizată în trei direcţii separate:

ridicarea nivelului de informare a societăţii, a fetelor şi femeilor din grupul de risc; perfecţionarea legislaţiei şi eficientizarea acţiunilor organelor de drept; acordarea ajutorului victimelor şi potenţialelor victime.

Pe de altă parte, deoarece între aceste direcţii există o legătură, soluţionarea efectivă a problemei trebuie să prevadă o strategie complexă, care cuprinde şi ia în consideraţie toate aspectele acestei probleme. Şi anume:

înlăturarea motivelor, care influenţează creşterea nivelului şomajului feminin şi a

138

discriminării femeilor pe piaţa naţională a muncii. Elaborarea programelor sociale speciale pentru susţinerea businessului feminin, pentru recalificarea şi instruirea femeilor, pentru acordarea ajutorului de angajare a lor în câmpul muncii, pentru crearea locurilor de muncă pentru femei;

perfecţionarea metodelor şi formelor lucrului informaţional de explicare în rândul populaţiei, în special acordând atenţie tinerilor din grupul de risc;

colaborarea cu reprezentanţii tuturor verigilor puterii, atât la nivel central, cât şi la nivel local, de care depinde calitatea şi eficacitatea elaborării, adoptării şi executării deciziilor în sfera contracarării traficului de persoane;

a influenţa activitatea organelor legislative în vederea adoptării de către ele a proiectelor de legi, care ar soluţiona problema combaterii traficului de fiinţe umane, orientate la perfecţionarea legislaţiei naţionale şi armonizarea ei cu legislaţia internaţională;

aprofundarea formelor ş i metodelor de colaborare cu reprezentan ţ i i organelor de drept, în conformitate cu prevederile Convenţiei ONU de contracarare a criminalităţii transnaţionale organizate, cu scopul realizării acţiunilor prevăzute de acest document;

efectuarea unei monitorizări permanente şi investigarea particularităţilor regionale ale formelor traficului de persoane, ale schimbărilor şi ale tendinţelor, care caracterizează aceste procese, cu scopul luăr i i lor în consideraţ ie la elaborarea strategiei la nivel statal de contracarare a acestui fenomen;

studierea şi implementarea în Ucraina a celor mai performante realizări ale organelor de resort din alte ţări, referitor la contracararea traficului de fiinţe umane;

colaborarea cu reprezentanţii presei, radioului, televiziunii, care se specializează în reflectarea problemelor sociale în societate, în particular, traficul cu fiinţe umane, cu scopul utilizării mai active a posibilităţilor mass mediei în procesul de atenţionare a societăţii şi de formare a unei păreri sociale despre acest fenomen negativ;

programe speciale de susţinere, protecţie a victimelor traficului de persoane, cât şi a tuturor celor, care acceptă să depună mărturii împotriva traficanţilor de femei. Crearea unei colaborări strânse dintre organele de stat şi organizaţiile neguvernamentale în vederea acordării victimelor a unor servicii speciale.

139

Bilanţuri Traficul de femei cu scopul exploatării sexuale şi a muncii reprezintă o varietate gravă şi tot mai răspândită a criminalităţii internaţionale organizate. Veniturile considerabile, căpătate de pe urma practicării afacerii, au o legătură cu riscul relativ mic pentru infractori. Dar aceşti bani sunt dobândiţi prin violenţă şi exploatare, de aceea e necesar ca noi, prin unificarea eforturilor, să întrerupem acest lanţ al violenţei. Combaterea efectivă a acestei forme de încălcare a drepturilor omului, ieşită din comun, e posibilă doar în cazul folosirii unei atitudini multidisciplinare şi coordonate, în care vor participa toate organele de drept, legislative şi de control al migraţiei, organizaţiile de protecţie socială şi cele neguvernamentale, toţi cei, care nu au o atitudine impasibilă faţă de faptul cum va fi soluţionată această problemă. Acest proces necesită acţiuni comune şi o colaborare la nivel naţional şi internaţional. Actualmente nu există suficiente mecanisme elaborate pentru protecţia femeilor din ţara noastră de traficanţii de persoane. De aceea, în primul rând, e necesar de desfăşurat lucrul de propagare în rândul fetelor şi al femeilor din grupul de risc, pentru a ridica nivelul lor de informare. Aceasta va crea posibilitatea multor dintre aceste persoane să se protejeze de robie – să nu plece ilegal la muncă peste hotare, să nu devină victime credule ale grupărilor criminale. Rezultatele chestionării populaţiei indică faptul că societatea este insuficient informată despre condiţiile reale de trai peste hotare, despre riscurile migraţiei ilegale şi angajării neoficiale la muncă. E necesar ca societatea să aibă accesul maximal la această informaţie, în deosebi, utilizând metodele interactive: prin organizarea discuţiilor şi a trainingurilor. Pentru aceasta este necesar de folosit materialele actualei ediţii. Acest capitol conţine informaţia necesară pentru reflectarea problemei, cât şi descrierea, cum poate fi reflectată mai eficient. Exerciţiile capitolului pot fi folosite atât pentru ridicarea nivelului de informare a lucrătorilor organelor de drept, a activistelor organizaţiilor neguvernamentale, a angajaţilor organelor de stat, responsabili de soluţionarea problemei traficului de femei, cât şi pentru pregătirea specialiştilor instituţiilor de stat şi ale celor neguvernamentale pentru lucrul cu victimele traficului de femei.

Observaţii concrete cu privire la lucrul practic al formatoarelor şi formatorilor În primul rând, să ne referim la momentele principiale, care necesită să fie evidenţiate pe parcursul prelegerilor de contracarare a traficului de femei: • Noi examinăm noţiunea "traficul de femei", dar nu "traficul de persoane". Deşi

ultima noţiune e cu mult mai largă şi ar permite luarea în consideraţie a unui spectru mai larg al fenomenului, dar o astfel de generalizare nu ar contribui la evidenţierea particularităţilor traficului, în deosebi, a femeilor.

• Sistemul efectiv al măsurilor de combatere a acestui fenomen, în primul rând, trebuie să se bazeze pe prevederile normelor internaţionale de apărare a drepturilor omului.

• Deşi există o legătură între traficul de femei şi practicarea forţată a prostituţiei, e important de dezvoltat noţiunea traficului de femei, atribuindu-i nu numai exploatarea sexuală, dar şi economică şi socială a femeilor.

• E necesar să facem o deosebire clară între noţiunile "prostituţie" şi ”traficul de femei". În pofida faptului, că femeile traficate des sunt folosite anume în calitate de prostituate, identificarea acestor fenomene sociale complică procesul de căutare a mecanismelor efective de prevenire, substituie strategiile de combatere a traficului de fiinţe umane prin strategiile luptei cu prostituţia. O astfel de delimitare este foarte importantă nu numai în plan practic, dar şi din punct de vedere al apărării drepturilor omului. De aceea principiul de bază al abordării problemei traficului de femei trebuie să fie: când femeia, prin intermediul diferitor forme de violenţă, înşelăciunii şi constrângerii, este impusă să ofere servicii sexuale, în acest caz organele de drept, societatea în întregime nu trebuie să atragă atenţie la aceea, a practicat anterior această femeie prostituţia, sau chiar la faptul, dacă doreşte ea să facă aceasta şi în continuare. Baza infracţiunii o constituie nu prostituţia, dar încălcarea drepturilor şi libertăţilor femeii! E necesar de conştientizat faptul, că şi femeile care din propria iniţiativă, oferă servicii sexuale, şi cele, care au fost impuse să facă aceasta peste

140

hotare, sunt cetăţenele Ucrainei şi asupra lor se extinde acţiunea art. 25 al Constituţiei Ucrainei: "Ucraina garantează grija şi protecţia cetăţenilor săi, care se află peste hotarele ei". De aceea în cazurile, când drepturile femeilor în calitate de cetăţene ale ţării noastre sunt încălcate, sarcinile organelor de drept sunt apărarea lor. Fiecare victimă în primul rând trebuie privită ca o cetăţeană a Ucrainei.

• Traficul de femei şi impunerea lor de a practica prostituţia în mod forţat va persista, până când în ţările dezvoltate va exista cererea comercială la cele mai ieftine şi mai accesibile servicii sexuale, oferite de femeile din ţările, unde domină sărăcia. E necesar de întreprins acţiuni de creare a metodelor adecvate de contracarare şi de limitare a pieţei de servicii sexuale. Inclusiv tragerea la răspundere a celor, care se folosesc în aceste ţări de serviciile sexuale ale victimelor traficului, contribuind astfel la prosperarea prostituţiei ilegale, tolerând traficul de femei.

• Una dintre „pietrele subacvatice” în timpul discuţiei în grup sunt afirmaţiile că «toate femeile, care pleacă peste hotare, ştiu la ce merg». În realitate doar un număr mic de femei, care au plecat la lucru peste hotare şi au fost nevoite să devină prostituate, ştiau la sigur, cu ce se vor confrunta. Majoritatea femeilor erau încredinţate, că vor lucra chelneriţe, vânzătoare, cameriste, infirmiere, dădace etc. Problema însă e cu totul de alt ordin. Periculos e însăşi faptul repartizării victimelor după principiul «ştia – nu ştia». În acest fel noi înainte de timp condamnăm victima, care are nevoie nu de condamnarea noastră, dar de ajutorul nostru.

Traficul de femei reprezintă o încălcare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenelor Ucrainei şi trebuie persecutat în conformitate cu legislaţia în

vigoare!

141

DESCRIEREA EXERCIŢIILOR Blocul introductiv

Exerciţiul "Cunoştinţă" Scopul exerciţiului: cunoştinţă nestandardizată a grupului şi introducerea în tema orei de studii. Durata executării - 30-40 min.

Cerc Sarcina: - Să facem cunoştinţă. Numiţi prenumele dv. şi ţara, în care aţi dori o perioadă să lucraţi.

2. Discuţ ie laconică

Întrebare: - Ridicaţi mâinile cei, care au fost deja în ţara, pe care şi-a ales-o... Iar acum cei, care

posedă limba acestei ţări... Iar acum, cei care sunt informaţi cu legislaţia muncii a acestei ţări... Şi acum cei, care cunosc tradiţiile culturale şi religioase ale acestei ţări, legile ei...

- Deci, majoritatea dintre noi nu cunosc nici limba, nici legile acelor ţări, în care noi am dori să muncim. Cum consideraţi, se deosebesc cu mult de noi, în acest sens, acele fete şi femei, care pleacă din ţara noastră peste hotare, în căutarea unui trai mai bun?

- Ce este comun în argumentele lor şi ale noastre? - Ele sunt mai informate? - Ce riscă fetele şi femeile, când pleacă în ţări străine, neposedând informaţia

necesară? - Cu ce scop am ales această formă de a face cunoştinţă între noi?

Bilan ţul formatorului: Oamenii adesea condamnă fetele şi femeile, care pleacă peste hotare. Mulţi consideră că ele sunt persoane cu un comportament uşuratic şi pleacă pentru a oferi servicii sexuale. Într-adevăr, majoritatea dintre ele, tot aşa, ca şi noi toţi, doresc să vadă alte ţări, să câştige acolo bani. Şi ele pleacă, necunoscând particularităţile modului de trai, nici obiceiurile, nici legile acestor ţări, în care doresc să ajungă.

Recomandăr i metodice ş i obiec ţ i i După fiecare răspuns al membrului grupului, întrebaţi: "De ce aţi numit această ţară? De ce anume acolo aţi dori să munciţi?"

Exerciţiul "Aşteptările noastre" Scopul exerciţiului: - Perceperea şi expunerea de către participanţi a celor, ce sperau să capete pe

parcursul instruirii; - A concentra atenţia celor prezenţi la problema combaterii traficului de femei. Durata executării – 15 min..

Cerc Întrebare adresată grupului: - Ce aşteptaţi de la această instruire? Ce aţi dori să audiaţi cu privire la problema

combaterii traficului de femei? - Despre ce aţi dori să aflaţi, pentru ca această întâlnire să fie utilă pentru dv., ar

corespunde aşteptărilor dv.? Concluzii le formatorului: Aşa dar, fiecare dintre noi a înţeles ce anume aşteaptă de la training. Următoarele exerciţii ale noastre ne vor ajuta să realizăm aşteptările noastre.

142

Recomandăr i metodice ş i obiec ţ i i Notaţi răspunsurile grupului pe o foaie mare de hârtie, care trebuie să atârne pe perete, în încăpere până la finele trainingului. La finele instruirii împreună cu ceilalţi membri ai grupului faceţi un bilanţ al studiilor, comparaţi realizările cu doleanţele înscrise pe hârtie, pentru a constata cu ce s-au ales participanţii la training, ce cunoştinţe au acumulat.

DEFINIREA PROBLEMEI

Exerciţiu "Definirea problemei" Scopul exerciţiului: - Focalizarea atenţiei la problema traficului de femei; - Informarea cu conţinutul documentelor de drept naţional şi internaţional referitoare la

traficul cu fiinţe umane. Durata executării - 20-25 min..

Introducere: La începutul secolului ХХІ, ca şi în timpurile străvechi, omul devine din nou obiect al comerţului. În mare parte – femeile tinere şi fetele. Sunteţi la curent cu toate acestea? Posibil, aţi citit articolele senzaţionale, publicate în presa periodică despre exploatarea fetelor din Ucraina în business-sexul ilegal sau aţi auzit despre soarta tragică a unei femei oarecare, care a nimerit într-o ţară străină? Astăzi, în cadrul trainingului vom studia această problemă actuală pentru ţara noastră – problema traficului de femei, cât şi formele de depăşire a acestei crize.

Asalt de idei Sarcina: - Aşa dar, ce gânduri, asociaţii provoacă îmbinarea de cuvinte "traficul de femei"?

Discuţ ie Întrebare: - Ce aţi simţit atunci, când am discutat despre folosirea femeilor în calitate de marfă

pentru satisfacerea plăcerilor sexuale? - De ce, când vorbim de traficul de femei, foarte des avem în vedere anume folosirea

lor în sex-business? - Dar robia muncii şi prelevarea organelor umane - acestea la fel se consideră trafic de

femei? - Totalitatea căror acţiuni include noţiunea „traficul de femei”? - Pornind de la aceste acţiuni, să determinăm noţiunea "traficul de persoane".

Bilan ţ intermediar: Noţiunea "traficul de persoane" o putem utiliza ca o determinare laconică, cu conţinut bogat a trei situaţii variate, în care nimeresc peste hotare femeile traficate din Ucraina. Deci, sub această noţiune "trafic de persoane" se înţelege situaţia, când: • Fiind asigurate prin promisiune din start, că vor fi angajate la lucru legal sau ilegal, peste

hotare femeile din Ucraina sunt impuse să ofere servicii sexuale. În acest caz se comite un act de violenţă, se aplică limitarea libertăţii femeilor, şerbie de lungă durată, etc.

• Şi acele femei, care în Ucraina au o comportare riscantă, fiind invitate să ofere servicii sexuale, peste hotare şi ele sunt supuse violenţei, sunt limitate drepturile şi libertăţile lor, munca lor nu este remunerată.

• Femeile peste hotare sunt folosite la munci grele, periculoase pentru sănătate şi/sau munci degradante, în afară de aceasta lucrul poate fi nenormat, dar remunerarea sub limita salariului promis sau nici o remunerare.

• Lucrând în calitate de cameriste, guvernante sau îngrijitoare, femeile din Ucraina îndeplinesc o muncă grea nenormată şi deseori sunt nevoite să ofere angajatorilor servicii sexuale. Şi în acest caz se profită de situaţia dependentă a femeilor.

• Prin intermediul informaţiei conştient denaturate, femeile din Ucraina, căsătorindu-se cu persoane de peste hotare, devin completamente dependente de soţi. În majoritatea

143

cazurilor femeia e supusă violenţei, sunt limitate drepturile şi libertăţile acestei femei: ea poate fi folosită pentru satisfacerea plăcerilor sexuale ale soţului sau ale altor bărbaţi, soţul poate fi în rol de proxenet, impunând soţia să practice prostituţia; ea poate fi folosită ca o maşină de născut copii (după aceasta urmează divorţul şi femeia este expediată acasă sau este vândută); ea este impusă să muncească în sfera businessului privat al soţului sau e folosită în calitate de servitoare gratuită. Altă variantă – femeia este nevoită să se căsătorească nu într-o ţară bogată, după cum i-a fost promis de la început, dar prin înşelăciune este dusă într-un loc greu accesibil, unde nu există civilizaţie şi condiţii de existenţă, loc în care femeile, din cauza muncii foarte grele şi a lipsei condiţiilor elementare de existenţă în scurt timp decedează.

Lucrul în colectiv: Cei prezenţi primesc formularea "traficul de persoane" extrasă din Codul penal al Ucrainei şi articolul 3 al Protocolului cu privire la prevenirea şi la stoparea traficului de fiinţe umane, în deosebi a femeilor şi a copiilor, şi pedepsirea pentru practicarea acestui gen de infracţiune, care completează contra crimei organizate transnaţionale (Convenţia ONU de la Palermo) - Să examinăm detaliat definiţia, prevăzută în primele două puncte ale articolului 3 din Protocol: a) Prin "Trafic de persoane" se înţelege efectuarea cu scopul exploatării a recrutării, transportării, transferului, adăpostirii sau primirea unei persoane prin ameninţare sau aplicare de forţă sau a altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de putere sau de poziţia de vulnerabilitate, dare sau primire a unor plăţi sau beneficii pentru a obţine consimţământul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane, în scop de exploatare. Exploatarea va include, în mod minim, exploatarea altor persoane în scopul prostituţiei sau alte forme de exploatare sexuală, muncă sau servicii forţate, sclavie sau condiţii similare sclaviei, servitute sau prelevare de organe; b) Consimţământul victimei traficului de persoane privind exploatarea intenţionată, specificată în subparagraful (а) al acestui articol, nu va fi considerat relevant, dacă s-a utilizat vreunul din mijloacele menţionate în subparagraful (а). - Utilizând acest termen al noţiunii „traficul de persoane”, vă prezentăm schema:

Şirul acţiunilor criminale ale traficanţilor de persoane:

Ce se poate de făcut pentru femeie, ca să nu nimerească în capcana traficanţilor?

Cum se poate de protejat femeia de recrutori?

Ce ajutor e necesar de acordat la această etapă?

Cu ce poate fi ajutată în acest caz?

Ce în această situaţie poate să ajute victima?

Cum în această situaţie poate fi ajutată victima?

Utilizarea ameninţării sau forţei, înşelăciunii sau constrângerii,

abuz de putere

Transportarea

Transmiterea sau primirea persoanelor

Recrutarea

Vânzarea: darea sau primirea unei plăţi

Exploatarea, sclavie sau prelevarea de organe

144

De ce am examinat pe etape acţiunile criminale ale traficanţilor de persoane? - Cum ajută aceasta la întreruperea acestui şir şi la anihilarea activităţii criminalilor? - Ce se poate de întreprins la fiecare etapă, cum se poate de întrerupt acest şir vicios?

Bilanţ: Traficul de persoane reprezintă o activitate criminală ilegală, baza căreia o constituie violenţa asupra persoanei. Aceasta, în primul rând, este o crimă, iar pentru fiecare crimă comisă trebuie să urmeze sancţiunea. În Ucraina este adoptată Legea cu privire la sancţionare pentru practicarea traficului de persoane. În anul 2004 Rada Supremă a Ucrainei a ratificat Convenţia ONU de la Palermo ( anul 2000) şi protocoalele adiţionale. În ce priveşte ajutorul, pe care noi putem să-l acordăm celor care au crezut promisiunilor traficanţilor de „marfă vie”, în primul rând, e necesar de informat femeia sau fata, acordându-le ajutor în vederea luării unei decizii corecte. La fiecare etapă a acţiunilor criminale ale traficanţilor de persoane, orice informaţie de-a noastră prezentată la timp poate preveni o infracţiune şi să protejeze femeia, îi poate sugera ideea unde să se adreseze după ajutor. Luând în calcul toate acestea, scopul principal al cursurilor noastre va fi acumularea şi examinarea experienţei noastre colective cu privire la căile de prevenire şi de contracarare a traficului de persoane. Cunoştinţele acumulate vor fi repartizate atât în rândul potenţialelor victime, cât şi al persoanelor încadrate în procesul de combatere a traficului de persoane.

Recomandăr i metodice ş i obiec ţ i i - În cazul în care recomandaţi grupului utilizarea tehnicii „asaltul de idei”, e necesar să explicaţi regulile

acestui mod de activitate: toţi doritorii pot să-şi expună liber opiniile, părerile nu sunt supuse criticilor, nu sunt comentate, toate sunt înregistrate; opiniile pot fi repetate.

- Când grupul studiază noţiunea „traficul de persoane” din documentele juridice, e necesar ca aceste noţiuni să fie citite.

INVESTIGAREA PROBLEMEI

Exerciţiul "Motivele plecării femeilor peste hotare şi căile de racolare" Scopul exerciţiului: - să fie examinate motivele plecării femeilor peste hotare; - să se contribuie la conştientizarea faptului că în spatele activităţii de racolare se află cei, care se îmbogăţesc de pe urma practicării acestei afaceri; - să se contribuie la conştientizarea pericolului racolării, cât şi posibilităţile de evitare a ei de

către femei şi fete. Durata executării - 20-25 min. Lucrul în minigrupuri Sarcina: - Pe parcursul a 7-9 minute discutaţi şi notaţi pe foile de lucru motivele care impun

femeile şi fetele să plece peste hotare. Factorul care actualmente determină un număr mare de femei să plece peste hotare?

- Sarcina a doua: discutaţi în grup şi notaţi cum decurge recrutarea femeilor şi a fetelor? Cine se ocupă şi cine dirijează această activitate?

Discuţ ie: - Atrageţi atenţie, motivele plecării femeilor şi fetelor noastre peste hotare, în mare măsură

sunt clare şi pe înţeles: a câştiga bani, a acorda ajutor familiei, a face carieră, a vedea lumea etc. De ce atunci majoritatea acestor plecări peste hotare de obicei au un final trist, ca să nu spunem, tragic?

- Dispunem oare de posibilităţile necesare pentru a lichida fiecare motiv în parte? - Putem să acordăm ajutor unei persoane concrete? Cum? - Cum putem să-i atragem la răspundere pe acei, care în mod nelegal recrutează femei?

Ce e necesar pentru aceasta? - Cine dirijează migraţia ilegală a femeilor din ţara noastră?

145

Bilanţ: Realitatea prezentului e următoarea, persistă tendinţa de plecare în masă peste hotare a femeilor şi a fetelor din ţara noastră, riscând astfel să devină victime ale traficanţilor de persoane. Afacerea este profitabilă, de pe urma practicării ei traficanţii câştigă sume enorme de bani. Anume cuvântul "traficant", este folosit pentru a numi acel grup variat de oameni, care sunt implicaţi în traficul de persoane: organizatorii/conducătorii grupurilor criminale, care practică traficul de persoane; agenţii-recrutori, care ademenesc femeile prin promisiuni amăgitoare despre o viaţă fericită peste hotare; angajaţii şi lucrătoarele firmelor, care ilegal angajează la muncă peste hotare femei din Ucraina; persoanele care se folosesc de relaţiile stabilite cu angajaţii corupţi ai serviciilor de paşapoarte şi vize pentru perfectarea documentelor necesare plecării peste hotare; transportatorii („curierii”); vânzătorii şi cumpărătorii de marfă vie; proxeneţii, stăpânii, care folosesc aceste femei pentru practicarea prostituţiei ilegale etc. Traficanţii creează agenţii semilegale de angajare în muncă şi firme de o singură zi, plasează pe paginile publicaţiilor publicitate cu conţinut fals despre angajare la muncă peste hotare, recrutează femei în locurile publice, stabilesc contacte cu potenţialele „candidate” prin intermediul cunoştinţelor comune, al rudelor, al vecinilor... Înseşi cunoştinţele, rudele, prietenii, vecinii de asemenea pot deveni recrutori. E necesar să desfăşurăm o activitate largă de informare a populaţiei, în deosebi a femeilor tinere, despre pericolul de a deveni victimă a traficanţilor de persoane.

ANEXĂ: De ce femeile pleacă din Ucraina? Motivele plecării femeilor peste hotare sunt diverse: căutarea de lucru, dorinţa asigurării materiale a familiei (părinţilor, copiilor), dorinţa autorealizării profesionale, intenţia de a studia într-o instituţie prestigioasă, dorinţa „de a vedea lumea”, realizarea visului despre „o viaţă fericită peste hotare”, realizarea unei căsătorii reuşite etc. Dar după varietatea de motive trebuie să distingem esenţialul, faptul că femeile pleacă peste hotare pentru a-şi căuta fericirea şi devin victima traficanţilor de persoane, este o consecinţă a inegalităţii femeilor în societatea ucraineană, influenţa ei e simţită la serviciu şi în familie. Situaţia actuală a femeilor pe piaţa muncii din Ucraina se caracterizează prin discriminarea lor: • Femeile în primul rând sunt concediate şi în ultimul rând sunt angajate la serviciu; • Femeile şi fetele dispun de un acces limitat la posturile prestigioase şi bine plătite; • Majoritatea şomerilor o constituie femeile şi fetele. Feminizarea sărăciei, în primul rând, impune anume femeile să caute peste hotare orice muncă şi orice mijloace pentru a-şi îmbunătăţi situaţia materială, neluând în calcul posibilele urmări negative. Nina Karpaciova, împuternicita Radei Supreme a Ucrainei pentru drepturile omului a declarat, că mai mult de 7 milioane de cetăţeni şi cetăţene din Ucraina au plecat peste hotare în căutare de lucru. O mare parte dintre cei plecaţi o constituie anume femeile. O altă problemă a migraţiei feminine este violenţa în familiile ucrainene. Aceasta a fost confirmată în cadrul investigaţiilor, efectuate în Ucraina de către organizaţia „Apărătorii drepturilor omului din Minnesota” care activează în vederea protecţiei drepturilor omului la nivel internaţional şi dispune de un Statut special consultativ pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite. Investigaţiile au confirmat, că în Ucraina o parte considerabilă dintre soţi sistematic îşi maltratează soţiile, şi de fiecare dată fac aceasta cu mai multă cruzime. Mulţi dintre cei intervievaţi consideră violenţa domestică drept un motiv al dorinţei multor femei tinere din Ucraina de a pleca din ţară peste hotare în căutare de lucru. („Violenţa domestică în Ucraina”. Dare de seamă cu privire la rezultatele investigaţiilor organizaţiei „Apărătorii drepturilor omului din Minnesota”, decembrie, anul 2000) Printre alte motive de prosperare a traficului de femei din Ucraina e necesar de evidenţiat propagarea necontrolată a violenţei şi a sexului în mijloacele mass media. Aceasta contribuie la decăderea morală, care, la rândul său, favorizează prosperarea prostituţiei în Ucraina, cât şi creşterea numărului de femei care pleacă peste hotare. Fetele tinere, fără experienţă, se lasă pradă viciilor propagate de posturile de televiziune, considerând aceasta drept o normă de conduită şi în continuare, având un comportament sexual riscant, devenind uşor pradă pentru traficanţii de persoane. Toţi aceşti şi alţi factori influenţează, determină un număr considerabil de femei şi fete din

146

Ucraina să plece peste hotare pentru trai permanent.

Recomandăr i metodice ş i obiec ţ i i Grupurile mici în acest exerciţiu numiţi-le cu denumiri de continente sau de ţări. Aceasta ajută grupului să rămână în mediul trainingului.

Exerciţiul „Petele pe soare – iluzii şi realitate” Scopul exerciţiului: - discutarea riscurilor la care e supusă persoana care lucrează ilegal peste hotare;

orientarea participanţilor la posibilităţile unui mod de viaţă activă şi îmbelşugată în ţara lor de origine;

- informarea grupului despre faptul cum să explice femeilor din grupul de risc problema pericolului muncii ilegale peste hotare.

Durata executării - 15-20 de min.

Prefaţă: Atunci când femeia pleacă peste hotare în căutare de lucru, visele ei parcă sunt luminate de soarele speranţei: voi câştiga mulţi bani, îmi voi găsi o muncă bine plătită... Să medităm împreună, întotdeauna aceste vise vor fi „luminate”? Pe o coală de hârtie desenaţi un cerc. Acesta este „soarele” nostru.

Lucrul grupului în cerc Întrebare: - Ce muncă peste hotare este plătită foarte bine? Răspunsurile grupului le notăm pe „razele soarelui”. - Ce muncă speră să găsească peste hotare femeile noastre? Răspunsurile le notăm pe „discul soarelui".

Adresare că tre grup: - Într-adevăr luminează şi încălzeşte acest „soare al speranţelor noastre”? Nu e prea

slabă lumina lui? Nu e prea riscantă plecarea peste hotare, mai ales, atunci când vi se oferă o muncă ilegală?

- Să constatăm împreună, ce probleme apar în cadrul angajării ilegale la serviciu.

Asalt de idei: - Care este gradul de risc al muncii ilegale peste hotare? Răspunsul grupului îl notăm pe „nouraşii, care pot fi plasaţi în jurul „soarelui” sau pe „raze”, sau pe partea de sus a foii.

Bi lan ţ intermediar: Să facem o generalizare a posibilelor consecinţe ale angajării nelegitime la lucru:

amendă sau chiar privaţiune de libertate; deportarea; o muncă grea, neprestigioasă, prost plătită; insuficienţa protecţiei legislative peste hotare:

munca nenormată (uneori câte 14-18 ore din 24 şi fără zile de odihnă); fără concedii medicale; probabilitatea neachitării lefii promise;

eventualitatea achitării doar a unei părţi din suma câştigată prin muncă grea; insuficienţa asistenţei medicale şi a strictului necesar de medicamente; un grad înalt al riscului de traumatizare, mutilarea şi insuficienţa compensării băneşti

în acest caz; o viaţă plină de frică, violenţă, constrângere şi umilinţă.

147

Lucrul în grup: - În care cazuri există riscul ca persoana să ajungă în afara legii, chiar şi în cazul sosirii în

altă ţară în mod legal?

Bilan ţ intermediar: Chiar şi în cazul când sosim legal în altă ţară, există riscul de a ajunge în afara legii în următoarele cazuri:

când perioada şederii în ţară depăşeşte termenul prevăzut de viză; când, având doar viză de tranzitare, rămânem în această ţară pentru angajare în

muncă; când, sosind în calitate de turist, ne angajăm la muncă; când, sosind la studii sau în ospeţie, ne angajăm la serviciu fără permisiunea

organelor statale ale acestei ţări; când, beneficiind de starea hotarelor „transparente”, cu viza turistică a unei ţări,

plecăm la muncă în altă ţară.

Discuţ ie: - Cum credeţi, de ce femeile pleacă la muncă ilegal? - Oare nu ar fi mai bine de căutat peste hotare o muncă legală, bine plătită? - Ce e necesar pentru aceasta? Calificare înaltă? Studii? - Unde şi cum se poate în Ucraina de căpătat studii superioare sau o calificare înaltă ?

Bilanţ: Să nu ne facem iluzii zadarnice, ci mai bine să examinăm experienţa femeilor de afaceri, care au înregistrat succese în ţara noastră. În ce mod, anume aici, ele au făcut carieră, au obţinut anumite realizări în ştiinţă, în activitatea de antreprenor? Nu ar fi mai bine să le urmăm calea? Şi atunci „soarele” viselor noastre despre o viaţă fericită ne va lumina din plin! Soarta noastră este în mâinile noastre. Nu vom schimba-o pe robie. Poziţia vieţii noastre active, cunoştinţele şi munca oricum ne va ajuta să ne găsim un loc demn în această lume complicată. Pentru aceasta e necesar să învăţăm multe, să ne iniţiem propria afacere, să ne ridicăm în permanenţă nivelul de calificare, să ne găsim rostul nostru aici, pe meleagul natal, o ocupaţie pentru inima, mintea şi pentru capacităţile noastre.

Exerciţiul „Joc colectiv cu roluri "Situaţie" Scopul exerciţiului: analiza unei situaţii concrete şi a motivelor comportamentului oamenilor, încadraţi în procesul traficului de femei. Durata executării - 25-30 min.

Participanţii primesc un text despre istoria unei fete: Pe paginile unui ziar au fost publicate avize: "Firma invită fete în vârstă de la 18 până la 27 de ani la muncă bine plătită. peste hotare..." În holul mic al firmei nu au încăput toţi doritorii de a pleca peste hotare după câştig. Deşi s-au adunat multe femei, reprezentanta firmei le-a primit pe toate cu amabilitate, Celor mai simpatice fete le oferea cafea. Ea le-a promis că munca va fi diversă: îngrijirea bătrânilor şi copiilor, efectuarea curăţeniei în apartamente, munca în restaurante, strânsul recoltei... Doamna avea un aspect respectabil, vorbea laconic şi cu demnitate. A promis că perfectarea paşaportului pentru străinătate şi deplasarea la locul de muncă vor fi efectuate din contul firmei. Mărturiile unei fete de 18 ani: „Pe parcursul a trei zile a fost perfectat paşaportul meu pentru străinătate, iar încă peste câteva zile, împreună cu încă trei persoane, cu automobilul, am plecat peste hotare, într-un oraş din Cehia. Acolo am fost conduse într-un apartament al unei clădiri cu multe etaje. Cei care erau în locuinţă au început să ne examineze, de parcă alegeau o marfă, doi bărbaţi şi o femeie. „Pentru aceasta - 500 dolari, pentru aceasta - 450, iar pentru cea blondă – 700”. Noi surprinşi am privit la şofer: ce fel de spectacol se joacă aici? Iar el liniştit a numărat banii primiţi şi a plecat. Noi am rămas acolo fără bani şi fără documente. Atunci am înţeles - noi am fost vândute în robie. „Să facem cunoştinţă, - a spus stăpânul, - veţi lucra la mine. Sunteţi datoare să-mi restituiţi banii, pe care i-am plătit pentru voi”.

148

Munca consta în următoarele: pe traseul internaţional auto trebuia să oprim autoturismele cu turiştii germani şi să le oferim servicii sexuale. În afară de mine, pe traseul auto mai lucrau încă câteva zeci de fete, victime ale aceleiaşi firme din Lvov. Trebuia de muncit foarte mult, fiindcă în permanenţă eram urmărite de oamenii din garda de corp a stăpânului. Pentru fiecare încălcare eram bătute cu cruzime. Iar stăpânul cu orice ocazie ne amintea, că noi în Cehia suntem nimeni, într-o situaţie mai rea decât animalele. Nu aveam acte de identitate şi nici nu posedam limba.

Materiale din presa ucraineană

Joc colectiv cu roluri: Grupului i se propune să participe la un joc colectiv cu roluri. Deoarece participantele sunt mai multe decât rolurile, ele se repartizează între şase grupuri mici, fiecare grup urmează să interpreteze un joc colectiv. Fiecare membru al grupului pe rând va prezenta personajul său.

ROLURILE: redactor, reprezentanta firmei, şoferul, stăpânul, turistul care se foloseşte de serviciile fetei de pe traseu, fata.

Sarcina: - Imaginaţi-vă că jucaţi acest rol. Ce serveşte drept motiv pentru acţiunile dv.? De ce

faceţi anume aşa – argumentaţi necesitatea acestei acţiuni? - Activitatea dv. e ilegală? Există oare pericolul de a fi trasă la răspundere? - Corespunde rolul, pe care îl jucaţi, principiilor dv. morale?

Discuţ ie Expuneţi-vă impresiile despre joc: - Cum v-aţi simţit în rolul dv.? - De ce acest exerciţiu a fost executat anume în acest mod, utilizând metodica jocului cu roluri? - Cu ce s-au ales în urma activităţii sale: redactorul, reprezentanta firmei, şoferul, stăpânul,

turistul? - Dar cu ce s-a ales fata? - Care e gradul de risc pentru sănătatea femeii, când e implicată în afaceri sexuale? - Femeia sau fata care a nimerit peste hotare în robia sexuală/economică, unde ar putea să

se adreseze după ajutor?

Bilanţ: Femeile şi fetele neinformate şi naive din ţara noastră nu-şi prognozează viitorul peste hotare, considerând că, consecinţele negative pot să se răsfrângă asupra oricui, numai nu asupra lor. Nimerind în robia sexuală şi economică, ele, de cele mai dese ori, nu ştiu unde să se adreseze după ajutor. Sarcina noastră e să le oferim fetelor şi femeilor din ţara noastră informaţia care le poate fi de folos peste hotare.

Recomandăr i metodice ş i obiec ţ i i : 1. În cadrul discutării jocului colectiv e necesar ca membrii grupului să conştientizeze faptul că toate persoanele implicate în această istorie s-au ales cu un câştig material. Fata nu a primit nimic, doar că şi-a pus în pericol sănătatea, viitorul, libertatea, demnitatea... 2. După efectuarea exerciţiului e necesar să fie prezentată grupului informaţia despre organizaţiile neguvernamentale, care activează peste hotare şi în Ucraina, de exemplu Centrele „Femeia pentru femeie”, care acordă ajutor victimelor traficului de persoane din Ucraina.

149

Exerciţiul: „Investigarea cazului” Scopul exerciţiului: analiza unei situaţii concrete de trafic de femei şi informarea în domeniul legislaţiei altor ţări. Durata executării - 20-25 min.

Lucrul în grupuri mici: Fiecare grup primeşte un material din ziar despre un caz concret de trafic de femei. Sarcina: 1) Să se discute şi să se noteze pe foile de lucru motivele femeii/fetei victime. 2) Să se compare legislaţia altor ţări referitor la emigranţi sau la căsătoria cu femei din alte ţări.

Discuţ ie: - Care sunt impresiile despre informaţia audiată? - Cine ar putea acorda ajutor femeii/fetei în fiecare caz concret?

Bilanţ: Femeile din Ucraina pot primi ajutor, în primul rând, la consulatele şi ambasadele Ucrainei din alte ţări, în organizaţiile neguvernamentale şi la biserici, la poliţie, în fine, pot să contacteze telefonic în Ucraina organizaţiile care acordă ajutor victimelor traficului de fiinţe umane sau organele de miliţie.

Recomandăr i metodice ş i sugesti i : Acest exerciţiu e similar celui utilizat anterior, de aceea în procesul instruirii optaţi unul din ele. Istorii pentru acest exerciţiu puteţi să le găsiţi în exerciţiile „Determinarea problemei”, „traficului de persoane” din blocul de exerciţii pentru angajaţii organelor de drept.

Exerciţiul „Mituri şi fapte” Scopul exerciţiului: - acordarea de ajutor grupului în vederea evitării stereotipurilor periculoase, care contribuie la plecarea femeilor peste hotare şi a angajării ilegale la muncă; cât şi a stereotipurilor, din cauza cărora victimele traficului pot fi lipsite de ajutor; - pregătirea participanţilor pentru combaterea miturilor sociale periculoase referitor la munca peste hotare şi a femeilor victime ale traficului de persoane. Durata executării – 30 min.

Preambul: În societatea noastră sunt răspândite unele afirmaţii acceptate de marea majoritate drept unele fapte, care trebuie considerate adevăruri, fără a fi verificate. Astfel de afirmaţii se numesc stereotipuri sociale. Stereotipurile împiedică oamenii să se înţeleagă unul cu altul, sunt un obstacol în căutarea căilor de ieşire din impas şi întreprinderii unor paşi reali pentru soluţionarea problemei. Stereotipurile mai sunt numite şi mituri, fiindcă ele denaturează realitatea, oferă o reprezentare deformată, fantastică despre ea. Există astfel de mituri referitor la problema traficului de femei. Să le examinăm. Mini-lecţ ie Stereotipurile sociale, care contribuie la plecarea femeilor peste hotare (vezi ANEXA)

Lucrul în grupuri mici Sarcină: - Enumeraţi miturile periculoase care predomină în societatea noastră şi care

contribuie la plecarea femeilor peste hotare. Combateţi aceste afirmaţii eronate.

Discuţ ie: - De ce stereotipurile enumerate există în societatea noastră? De ce oamenii cred în

ele?

150

Bilanţ: E necesar de combătut toate miturile sociale periculoase cu privire la plecarea şi munca nelegală peste hotare. Aceasta va ajuta la reducerea considerabilă a numărului de cazuri de traficare a femeilor din Ucraina.

ANEXĂ: Stereotipurile sociale, care contribuie la plecarea femeilor peste hotare

Plecarea femeilor peste hotare e favorizată, în primul rând, de miturile sociale – orientările periculoase ale conştiinţei umană. Sunt foarte periculoase stereotipurile gender, care contribuie la plecarea femeilor şi amplifică încrederea lor faţă de traficanţi. Unul din cele mai periculoase stereotipuri gender este convingerea socială că cel mai important pentru o fată este căsătoria reuşită. Îmbinarea de cuvinte „căsătorie reuşită” adeseori se asociază cu cea de „mariaj cu un străin”. Aceasta serveşte drept sursă pentru mitul popular: Mariajul cu un străin înseamnă a-ţi procura bilet în rai. Încrederea în existenţa unui prinţ străin, care visează la o soţie ucraineană, contribuie la faptul că fetele se lasă uşor ademenite de propunerile dubioase ale agenţiilor matrimoniale, oferindu-se orbeşte pe piaţa internaţională matrimonială. Deoarece agenţiile matrimoniale nu sunt obligate să verifice datele despre clienţii lor, printre ei pot fi întâlnite persoane cu experienţă în aplicarea violenţei faţă de femei, cu antecedente penale, cu dereglări psihice, necumpătate. Ei pot fi neangajaţi în muncă şi caută femei, care ar munci pentru ei (deseori practicând prostituţia). Aceştia pot fi pervertitori cu predispoziţii deviate, cât şi cei care intenţionează să exploateze sexual copiii şi femeile. În ultimul timp agenţiile matrimoniale sunt utilizate pentru camuflarea comerţului de persoane în scop sexual. În astfel de cazuri femeile nimeresc peste hotare în dependenţa totală a soţului sau a proxenetului, nimerind în bordel, nu în propria casă. Există agenţii matrimoniale, care se specializează în recrutarea fetelor pentru mariaj cu străini din regiuni înapoiate, afectate de penurie, unde femeile mor din cauza sărăciei, a lipsei celor mai elementare condiţii de viaţă, a muncii grele zi de zi. Uneori femeia este utilizată ca un „instrument” pentru naşterea copilului. Conform legislaţiei altor ţări, copilul poate să aparţină tatălui sau, în baza faptului naşterii i se acordă cetăţenia acestei ţări şi el rămâne peste hotare, iar mama este expediată acasă. Deci, copilul poate fi luat de la mamă, iar femeia, în cel mai bun caz, poate fi repatriată în Ucraina, în cel mai rău caz - să fie vândută unui bordel.

Mijloacele mass-media, filmele artistice, romanele impun alte diverse mituri femeilor tinere. De exemplu – Practicarea prostituţiei peste hotare nu prezintă nici un pericol. Acolo ea are o şansă de a se angaja la muncă, de a întemeia o căsătorie reuşită. Însă aceasta nu corespunde realităţii. Alegând calea prostituţiei, înseamnă să faci un pas spre pierzanie. Sunt necesare programe concrete de informare a tineretului, care ar contribui la formarea moralei tinerilor, ar inspira dezgust faţă de prostituţie sub toate aspectele ei. O astfel de soluţionare a problemei evident, e mai dificilă decât înaintarea propunerii de legalizare a prostituţiei în ţară. Cei care pledează pentru legalizarea prostituţiei în Ucraina, ar trebui să intuiască gradul foarte mare de pericol al acestei legalizări pentru bazele morale ale societăţii noastre, anume în aşa mod statul îşi manifestă incapacitatea sa. Pierderea, în rezultatul acestor acţiuni, a calităţilor morale şi etice ale populaţiei serveşte drept motiv pentru creşterea vertiginoasă a criminalităţii, prostituţiei, corupţiei şi, evident, a traficului de femei. Tânăra generaţie, lipsită de principii morale, deja formate, e în stare să câştige bani prin orice metode, inclusiv prin practicarea prostituţiei, creând astfel rezerve de „marfă vie” pentru traficanţi. Reducerea nivelului de moralitate în rândurile tineretului este influenţată de încă un mit periculos. Se poate pleca peste hotare pentru a practica prostituţia câteva luni şi, acumulând mulţi bani, se poate reveni liber în ţară. Adevărul este că, fiind antrenată în industria sexului, ca şi cum ai procura un bilet doar într-un singur sens şi şansa de a evada este egală cu zero. Sperând că va practica peste hotare prostituţia o perioadă scurtă de

151

timp, femeia consideră că va fi capabilă să se protejeze. Dar aceste venituri pentru femeie pot fi mizerabile, iar violenţa şi deznădejdea reprezintă o realitate. Şi, în definitiv, aceste femei revin acasă tot atât de sărace ca la plecare, în plus la toate, mai şi bolnave psihologic şi fizic, înfrânte, fără sănătate şi tinereţe.

Nu numai printre femei, dar şi în rândul bărbaţilor din Ucraina circulă convingerea periculoasă, de care profită traficanţii, ademenind oamenii noştri în sclavia muncii: Munca nelegală e un lucru firesc. În ţara noastră populaţia s-a deprins cu gândul, că legea poate fi încălcată sau evitată. Înţelegând că în ţările economic dezvoltate şi mai atractive practic e imposibil să-ţi găseşti de lucru, femeile acceptă angajarea ilegală la muncă. Ele consideră că aceasta nu este o încălcare gravă a legislaţiei, doar fostele state totalitariste au insuflat populaţiei nihilismul juridic. Nefiind instruite să cunoască şi să respecte legile ţării lor, cetăţenele ucrainene, plecând peste hotare, nu au închipuire de legislaţia ţării, în care intenţionează să nimerească pentru a căuta de lucru. Deoarece în Ucraina oamenii nu primesc salariul la timp, peste hotare ei acceptă să muncească gratuit, din deprindere, sperând că li se vor plăti cândva banii. În afară de aceasta, ei, pur şi simplu, nu conştientizează faptul, că viaţa ilegală peste hotare îi lipseşte de drepturile lor legale, cu care s-au deprins şi de care se folosesc în patria lor, adeseori fără să-şi dea seama de aceasta.

Şi, în definitiv, convingerea profundă a populaţiei Ucrainei – „Mai rău nu va fi". Femeile ţării noastre pleacă peste hotare, fiindcă doresc să-şi schimbe modul de viaţă, care nu le era pe plac în ţară. Deviza lor principală: „Mai rău nu va fi”! Dintr-o situaţie neplăcută ele nimeresc în una periculoasă! Cerinţele pe piaţa muncii, în deosebi faţă de femeile emigrante, sunt foarte dure. În majoritatea cazurilor, pe femeile, care pleacă ilegal peste hotare, le aşteaptă o muncă grea, rău remunerată sau destinul prostituatei ilegale. În cel mai rău caz femeile pot deveni pe neaşteptate sclave, soarta cărora se află în minele stăpânului crud. Închise între cei patru pereţi ai bordelurilor ilegale, ele sunt nevoite să deservească în condiţii antiigienice până la 15-20 de clienţi, banii câştigaţi fiind luaţi de proxenet sau de stăpân.

O ieşire din situaţia traficului de femei din Ucraina trebuie să fie orientarea fetelor şi femeilor din ţara noastră la o atitudine mai activă faţă de viaţă, de studii, de carieră, de propria afacere. E necesar să li se insufle tinerilor simţul răspunderii personale pentru viaţa şi opţiunea personală. Să li se explice că pentru a întreprinde primul pas, trebuie de cântărit toate „pro” şi „contra”. De asemenea, e necesar să li se explice că, deşi actualmente este dificil să ţii piept sărăciei în ţara noastră, munca ilegală sau practicarea prostituţiei peste hotare nu numai că nu va soluţiona problemele, ci, dimpotrivă – poate avea consecinţe tragice.

Exerciţiul „Consecinţele traficului de femei” Scopul exerciţiului: a evidenţia consecinţele periculoase ale traficului de femei pentru ţara noastră şi toţi cetăţenii ei. Durata executării - 10-15 min. Lucrul în grupuri mici Sarcina: - A determina consecinţele traficului de femei:

pentru femei (primul grup); pentru familia ei (grupul doi); pentru cei din anturaj/ societate (grupul trei); pentru stat (grupul patru).

Discuţ ie: - Să facem un bilanţ al activităţii şi încă o dată să determinăm şi să completăm noţiunea

de consecinţe ale traficului de femei.

152

La efectuarea bilanţului activităţii grupurilor mici e necesar de prezentat grupului informaţia plasată în Anexa exerciţiului.

- La momentul actual, ce este mai important: să direcţionăm eforturile noastre spre lichidarea cauzelor traficului de femei sau principalul e să înlăturăm consecinţele?

Bilanţ: Deci, efectuând bilanţurile, se poate de menţionat că problema traficului de femei se referă la fiecare dintre noi, în deosebi astfel de urmări ca criminalizarea societăţii, creşterea numărului de copii orfani, acutizarea situaţiei economice în legătură cu fluxul peste hotare a forţei de muncă, răspândirea maladiilor, speranţe ratate etc. Organele de drept ale unor oraşe din Ucraina consideră că există o legătură dintre creşterea numărului de nou-născuţi, infectaţi cu virusul HIV şi SIDA, răspândirea bolilor venerice în rândul populaţiei şi consecinţele revenirii femeilor din sclavia de peste hotare.

Pentru a soluţiona această problemă acută, e necesar de lichidat cauzele plecării femeilor peste hotare, e necesară, de asemenea, efectuarea unui lucru preventiv cu femeile şi fetele din grupul de risc. Dar nu mai puţin important e să conştientizăm şi să luăm în calcul consecinţele traficului de femei. Este necesar un program de reabilitare şi de acordare a ajutorului victimelor traficului de femei.

Recomandăr i metodice ş i obiec ţ i i : Din lipsă de timp exerciţiul poate fi efectuat cu utilizarea metodicii asaltului de idei. Sau poate fi îmbinat cu exerciţiul „Motivele plecării femeilor peste hotare” (motivele şi efectele în acest caz sunt examinate de către grupurile mici – vezi în blocul de exerciţii pentru angajaţii organelor de drept).

ANEXĂ: Consecinţele traficului de femei din Ucraina Consecinţele pentru stat şi societate: - Plecarea în masă a femeilor peste hotare creează în Ucraina o situaţie economică

acută prin scurgerea forţei de muncă. - Traficul de femei creează fundamentul material al criminalităţii organizate în statul

nostru, creşte numărul grupărilor criminale organizate, se agravează tot mai mult situaţia criminogenă. Suferă societatea în întregime – creşte numărul copiilor, lăsaţi în voia sorţii, ia amploare criminalitatea juvenilă, are loc degradarea bazei morale a ţării. O parte din femei, care revin, de asemenea contribuie la reducerea nivelului de moralitate a societăţii. Totul se permite, iar prostituţia pare a nu fi chiar atât de înspăimântătoare. Şi fetele naive încep să-şi facă planuri, cum să plece peste hotare, să practice prostituţia timp de câteva luni, să câştige bani şi să revină fără probleme în ţară. În definitiv, se aleg cu un destin eşuat, infirmitate sau chiar deces.

- O parte considerabilă dintre femeile care revin în ţară au nevoie de reabilitare şi de reintegrare în societate. Programele de reabilitare, atât de necesare acestor femei, serviciile medicale, sociale şi psihologice gratuite, create de centrele de criză, de alte instituţii, toate acestea necesită o finanţare considerabilă din partea statului.

- Traficul cu fiinţe umane din Ucraina confirmă ideea că omul poate fi obiect de vânzare-cumpărare, atunci când se simte neprotejat în ţara sa.

Consecinţele pentru femei: - În primul rând, aceasta este o urmare pentru sănătatea fizică şi psihologică a femeii:

infectarea cu virusul HIV, SIDA, cu sifilis, cu alte boli sexual transmisibile, perspectiva de a deveni în viitor sterilă, diverse traume fizice, afectarea organelor genitale, îmbolnăvirea de boli cronice sau acutizarea lor ca rezultat al netratării la timp sau a lipsei tratamentului, stresul cronic ca rezultat al aflării într-o situaţie criminală, complexul de reacţii de stres posttraumatic, dependenţa alcoolică sau narcotică (deseori rezultatul impunerii forţate de folosire a alcoolului sau a narcoticelor) etc. De asemenea infirmitatea şi decesul.

153

- Femeile traficate sunt folosite de către organizaţiile criminale nu numai pentru exploatarea muncii şi sexuale, dar şi pentru îndeplinirea altor funcţii cu caracter criminal. De exemplu, executarea funcţiei de complice al hoţilor sau al tâlharilor, care indică locul, unde aceştia pot opera, comiterea crimelor împotriva clienţilor lor, transportarea şi distribuirea drogurilor etc. Toate acestea creează un risc pentru femei de a deveni complice ale unor infracţiuni, membru al grupărilor criminale, şi, evident, a fi trase la răspundere.

- Şi în sfârşit, acele femei care revin după perioada de sclavie sexuală, sunt sortite a nu fi acceptate şi condamnate, a-şi pierde familia şi autorespectul. Detaliat despre starea psihologică a acestor femei victime ne vom referi în capitolul al doilea.

CĂILE DE DEPĂŞIRE A PROBLEMEI

Scopul exerciţiului Exerciţiul „ Informaţie pentru meditaţie” : într-un timp restrâns de prezentat informaţia, care sunt posibilităţile femeii de a se proteja de traficanţii de persoane, dacă intenţionează să muncească peste hotare. Durata executării - 30-40 min.

Introducere: Imaginaţi-vă, că o firmă oarecare sau intermediarii v-au propus dv. sau cunoştinţelor dv. să plecaţi la muncă peste hotare. Dar nu ştiţi, dacă e cazul să aveţi încredere în aceşti oameni, nu ştiţi, cum să vă protejaţi sau să protejaţi cunoştinţele/rudele de riscul de a deveni victima traficanţilor de persoane. Doriţi ca cineva să vă ofere o povaţă în acest sens?. Unde se poate de făcut rost de astfel de informaţii? La piaţă. Exerciţiul nostru poate fi numit şi „Sfaturi de la piaţă”.

„Învăţând pe alţ ii – învăţ şi eu” Cei prezenţi primesc foiţe cu recomandări pentru angajarea legală la muncă peste hotare. Sarcină: Acum imaginaţi-vă că suntem la piaţă. Pentru aceasta ne vom deplasa liber prin odaie şi vom transmite unul altuia noutăţi – poveţele necesare. Iniţial citiţi informaţia primită, pe urmă povestiţi-o pe măsura posibilităţilor unui număr cât mai mare de persoane. Şi, corespunzător, primiţi poveţe de la ei. Specific condiţia exerciţiului – faceţi schimbul de informaţie numai cu o persoană. După aceasta căutaţi alt partener sau parteneră. Durata schimbului de poveţe constituie 7-8 minute, pe urmă ne aşezăm la loc, revenim în cercul nostru.

Sfaturi pentru angajarea legală la muncă • Dacă aţi decis să vă angajaţi la lucru peste hotare prin intermediul unei firme, în

primul rând, verificaţi la Agenţia de stat pentru plasarea în câmpul muncii, dacă această firmă are licenţa corespunzătoare. Există firme, care nu sunt specializate în încadrarea persoanelor în muncă, ci doar încheie contracte cu firmele din străinătate pentru executarea unui anumit volum de lucru (cu antrenarea unui număr mic de specialişti profesionişti). Astfel de firme nu dispun de licenţe, de aceea rugaţi să vi se prezinte contractul în original.

• Rugaţi reprezentanţii firmei să vă prezinte licenţa de tip nou şi de pe ea faceţi o xerocopie. Constataţi, dacă denumirea indicată în document corespunde denumirii firmei, corespunde adresa cea din licenţă cu cea a sediului firmei, cât timp activează firma pe piaţa muncii din Ucraina, când a primit licenţa. Comparaţi aceste date cu cele, care vi le-au prezentat reprezentanţii firmei.

Atrageţi atenţie! Condiţiile şi nomenclatorul de servicii, oferite de firmă, trebuie să fie afişate pe perete în oficiu, la loc vizibil.

154

• Rugaţi să vi se prezinte contractul de angajare la lucru cu firma străină, care trebuie să fie legalizat în acea ţară, în care este indicat că firma vă oferă de lucru.

Firmele străine nu au dreptul să recruteze cetăţeni ucraineni la lucru peste hotare fără permisiunea Ucrainei, chiar dacă au permisiunea altei ţări. Adică, toate firmele străine, în mod obligatoriu, trebuie să-şi înregistreze reprezentanţa în Ucraina ori să activeze prin intermediul firmelor ucrainene. Evident, toate firmele trebuie să posede licenţa Ministerului Muncii al Ucrainei.

• Fiţi foarte precaută, angajându-vă la lucru în Rusia! Traficanţii de femei foarte des folosesc această ţară drept un punct intermediar, unde victimelor li se schimbă paşaportul şi sunt revândute în Est şi în Vest. Dar şi în Rusia fetele noastre devin victimele sex-businessului.

• În cazul când aşa numiţii „agenţi” vă oferă serviciile lor de angajare la lucru, încercaţi să aflaţi numele de familie şi adresele acestor persoane. Verificaţi legalitatea lor: firma intermediară trebuie să le elibereze procure legalizate sau contracte de mandat, care prevăd dreptul acestor persoane concrete de a recruta oameni cu scopul angajării la lucru peste hotare.

• Adresaţi-vă la secţia comercială a ambasadei sau a consulatului ţării în care intenţionaţi să plecaţi. Aflaţi, dacă este legală această firmă sau dacă este autorizată persoana care vă propune de lucru, activează în Ucraina şi dacă ea insuflă încredere.

• Solicitaţi numărul de telefon al firmei străine, care vă oferă de lucru peste hotare. Telefonaţi şi încercaţi să aflaţi dacă această firmă străină are contract cu firma din Ucraina, condiţiile de angajare la lucru a cetăţenilor din ţara ta.

• În nici un caz nu oferiţi bani firmelor frauduloase, care promit clientelor susţinere în obţinerea vizelor pentru plecarea în străinătate. Banii încasaţi de firmă pentru viza de vizită, de regulă nu se restituie. Nota bene! Conform legislaţiei, persoana se prezintă personal pentru a primi viza. Anchetele pentru primirea vizelor se repartizează gratuit.

• Când vi se propune de lucru, nu acceptaţi procedura verbală, în mod obligatoriu încheiaţi un contract. Contractul de angajare la serviciu sau pentru studii peste hotare, studiaţi-l minuţios, atrageţi atenţie la notele neînsemnate. Preferabil de solicitat ajutorul juriştilor. Contractul e necesar de întocmit în limba ucraineană. Atrageţi atenţie la punctul care prevede remunerarea serviciilor prestate de dv. În deosebi, dacă, conform contractului, banii vor fi păstraţi la patron. Nota bene! Se interzice strângerea oricăror plăţi preliminare, în deosebi pentru intermediere la încadrare în muncă, până la întocmirea/semnarea contractului de către persoana care se angajează la lucru.

• Contractul de angajare la lucru sau de studii peste hotare trebuie să includă următoarele date:

- ţara de destinaţie; - numele sau denumirea angajatorului, adresa lui, numărul de telefon şi de fax; - descrierea activităţii şi a condiţiilor de muncă; - condiţiile remunerării; - condiţiile da cazare; - termenul de valabilitate a contractului; - condiţiile de protecţie socială; - condiţiile de sosire într-o ţară străină şi datele despre persoana responsabilă în această ţară; împuternicirile acestei persoane.

155

• E necesar, de asemenea, să fie încheiat un contract în scris despre prestarea serviciilor de plasare în câmpul muncii nemijlocit cu firma-intermediară. Acest contract trebuie să includă informaţia completă şi veridică despre serviciile intermediarului de plasare în câmpul muncii, modul de remunerare, termenul de valabilitate a contractului, cât şi obligaţiunile şi responsabilităţile părţilor.

• Dacă firma cere bani pentru perfectarea documentelor, solicitaţi un document, care ar confirma achitarea taxei (bonul de casă, chitanţa băncii). Cea mai sigură formă de transferare a banilor pe contul de decontare al firmei este cea de efectuare prin intermediul băncii. În acest mod veţi putea demonstra că aţi plătit bani. Fapt regretabil, dar în Ucraina sunt frecvente cazurile când firmele mint: iau banii, dar nu-şi onorează obligaţiunile.

• Atrageţi o atenţie deosebită la remunerarea muncii, care vi se propune. Corespunde ea oare remunerării muncii similare în ţara, în care vă promit să vă plaseze în câmpul muncii. Informaţia necesară poate fi dobândită în ambasada acestei ţări cu sediul în Ucraina.

• Cu scop de protecţie, e necesar ca banii pentru muncă să-i primiţi la contul dv. în bancă. Acest cont poate fi deschis aici, în Ucraina. Informaţia veritabilă, necesară în acest sens o puteţi căpăta, adresându-vă la orice bancă din Ucraina. Veţi fi informat cum să deschideţi un cont valutar şi ce e necesar pentru efectuarea acestei proceduri.

• O consultaţie detaliată cu privire la plasarea în câmpul muncii peste hotare puteţi primi la Ministerul Muncii şi al Politicii Sociale al Ucrainei, telefonul de contact: (044) 220-43-69, în organizaţiile neguvernamentale, plasate în raza regiunii unde se află locuinţa dv. sau sunaţi la telefonul de încredere al acestei organizaţii, care în mod special oferă servicii fetelor şi femeilor cu privire la încadrarea în muncă peste hotare.

Discuţ ie Cei prezenţi pe rând citesc sfaturile de care dispun, iar Echipa oferă informaţii detaliate şi explicaţii pentru fiecare punct al „Poveţelor” şi răspunde la întrebări.

Întrebare: - De ce am efectuat acest exerciţiu anume în acest mod, utilizând metodica «învăţând

pe alţii, învăţ şi eu»? - Cu ce ne alegem noi de pe urma cunoaşterii acestei informaţii? E necesar să difuzăm această informaţie? - Ce sfaturi aţi da cu privire la difuzarea ei în rândul populaţiei? - Personal ce aţi întreprinde pentru difuzarea acestei informaţii? - Femeia, care intenţionează să plece peste hotare, unde poate să se adreseze după

consultaţie sau informaţie?

Bilanţ: Deci, e necesar ca aceste sfaturi să fie difuzate în rândul celor, care intenţionează să se încadreze în muncă peste hotare. În acest caz vom reuşi să protejăm măcar o parte din femei de „capcanele” traficanţilor de persoane.

Recomandăr i metodice ş i obiec ţ i i : 1. În calitate de material distributiv utilizaţi Sfaturi pentru plasarea legală în câmpul muncii, care

trebuie decupate în aşa mod, ca pe o foiţă să fie câte un sfat. 2. După îndeplinirea exerciţiului, tuturor celor prezenţi e necesar să li se repartizeze completul

156

cu sfaturi.

Exerciţiul „Acordarea ajutorului femeilor, care au suferit în urma traficului de persoane” Scopul exerciţiului: - analiza procedeelor de acordare a ajutorului femeilor, care au suferit în urma traficului de persoane; - reducerea grupului de stereotipuri, care servesc drept impediment în acordarea ajutorului

femeilor, care au evadat din sclavia economică şi sexuală; - orientarea grupului la acţiuni concrete pentru acordarea ajutorului femeilor, care au avut

de suferit în urma traficului de persoane. Durata îndeplinirii - 20-25min.

Introducere: S-a vorbit deja despre vehicularea de către opinia publică a unor afirmaţii neîntemeiate - a miturilor. Aceste mituri apar atunci, când faptele unor persoane se transpun asupra întregului grup de oameni, o culpă comisă de un om poate deveni pentru el/ea o sentinţă pe toată viaţa. Aceste mituri sociale împiedică oamenii să-i susţină pe acei care au nevoie de acest ajutor, servesc un impediment în soluţionarea acestor probleme. Deja am abordat problema miturilor sociale periculoase, care influenţează plecarea femeilor din Ucraina peste hotare. Există astfel de stereotipuri ale opiniei sociale, referitoare la femeile, care revin în Ucraina după sclavia sexuală.

Grupurile mici. - Infirmaţi aceste afirmaţii eronate: Primul grup: Toate femeile şi fetele care pleacă peste hotare, ştiu ce le aşteaptă acolo. De aceea ele nu merită compasiunea şi susţinerea noastră. Grupul al doilea: Femeia care revine după sclavia suportată peste hotare este o prostituată. Ea acolo primea şi bani şi avea satisfacţie. Nu trebuie să-i acordăm ajutor, fiindcă ea nicicând nu se va corija. Ai nimerit o dată în gura lumii - şi e pentru toată viaţa. Grupul al treilea: Tipul de femeie care, anterior plecării peste hotare, avea un comportament provocator, uşuratic, ea de bună voie a plecat să practice prostituţia. De ce ar trebui să o ajutăm? Grupul al patrulea: Femeia minte când spune prin câte a avut de trecut. În realitate ea putea evada din sclavia traficanţilor. De ce nu a făcut acest lucru?

Discuţ ie: În cadrul discuţiei este necesar de completat lista argumentelor de combatere a miturilor, utilizînd materialele incluse în Anexă (vezi Anexa: Miturile şi faptele cu privire la femeile, care au avut de suferit în urma traficului de persoane)

Bilanţ intermediar: Înainte de a acorda ajutor femeilor care au avut de suferit în urma traficului de fiinţe umane, specialiştii şi activiştii ONF trebuie să se debaraseze de unele mituri, vizând aceste femei. Fiindcă astfel de stereotipuri periculoase împiedică interpretarea corectă a problemei traficului de femei, anume prin intermediul lor femeile victime pot fi lipsite de ajutorul necesar. Să ţinem cont de aceasta, când vom asculta miturile periculoase cu privire la femeile, care au avut de suferit în urma traficului de persoane şi, în primul rând, e necesar ca noi înşine să nu ne folosim de ele.

Asalt de idei: - Cu ce probleme se confruntă femeia care a revenit în ţară? - De ce fel de ajutor are nevoie victima de pe urma traficului de persoane?

157

Discuţ ie : În timpul discuţiei poate fi utilizată informaţia prezentată mai jos:

Ajutorul de care poate avea nevoie femeia, victimă a traficului de persoane:

consultaţii psihologice juridice şi sociale, susţinere şi informare; ajutor psihoterapic în situaţie de criză; îndreptare la medic (în caz de necesitate), susţinerea necesară pentru primirea

asistenţei medicale; susţinere emoţională şi juridică necesară în timpul anchetei şi a procesului de judecată; acordarea ajutorului în căutarea rudelor, în susţinerea contactului cu rudele; acordarea ajutorului în căutarea locuinţei; acordarea ajutorului în plasarea în câmpul muncii; acordarea ajutorului în recalificare şi în însuşirea unei noi specialităţi ; oferirea informaţiei despre servicii, programe şi organizaţii, care pot oferi ajutor, cât şi accesul

la ele prin intermediul scrisorilor de referinţă, scrisorilor de susţinere, a sunetelor de telefon, cât şi a altor forme de susţinere;

ajutor psihologic şi informaţional, cât şi susţinerea multilaterală prin intermediul corespondenţei;

acordarea ajutorului umanitar.

Discuţ ie: - Ce deprinderi etice ar trebui să posedăm pentru a acorda ajutor femeilor, care au avut

de suferit în urma traficului de persoane? În timpul discuţiei poate fi utilizată informaţia prezentată mai jos:

Informaţie Bazele etice ale lucrului cu femeile, care au avut de suferit în urma traficului de persoane:

- Desfăşurând lucrul cu femeile, care au revenit în Ucraina după exploatarea sexuală sau economică, e necesar, în primul rând, să se evite utilizarea cuvântului “victimă”. Termenul ”victimă” e un fel de etichetare, care atribuie femeia pentru totdeauna la o categorie determinată. Aceasta poate o dată în plus să traumatizeze femeia. De aceea este necesar de vorbit, că acestea sunt femeile care au supravieţuit traficului de persoane; cliente; femei care au suferit etc. Se poate de utilizat termenul juridic „pătimita”.

- Nu trebuie să se considere că toate femeile au fost vândute de către traficanţi doar numai în sclavia sexuală. Nu toate femeile care au avut de suferit în urma traficului de persoane au fost impuse să ofere servicii sexuale, unele au fost folosite ca forţă ieftină de muncă. Ele de asemenea au nevoie de ajutor social, medical, psihologic şi de reabilitare.

- Deşi există o legătură între traficul de femei şi prostituţia forţată, este necesară o delimitare concretă a noţiunilor „prostituţia” şi „traficul de persoane”. În pofida faptului că femeile vândute foarte des sunt folosite anume în calitate de prostituate, identificarea acestor fenomene sociale complică procedura de căutare a mecanismelor efective de prevenire, substituie strategiile de combatere a traficului de persoane cu cele de combatere a prostituţiei.

- O astfel de divizare are o mare importanţă nu numai în plan practic, dar şi din punct de vedere al protecţiei drepturilor omului. Principiul de bază al abordării problemei traficului de femei trebuie să fie: când femeia, prin aplicarea violenţei, înşelăciunii şi constrângerii, este impusă să ofere servicii sexuale, în acest caz şi organele de drept, şi societatea în întregime nu trebuie să ia în calcul faptul că această femeie a fost anterior prostituată, sau chiar faptul că ea doreşte şi în continuare să practice această ocupaţie. Baza infracţionalităţii şi anume traficul de persoane reprezintă nu prostituţia, dar încălcarea drepturilor şi libertăţilor femeilor! Trebuie de conştientizat

158

faptul că şi femeile, care benevol oferă servicii sexuale peste hotare şi acele care au fost impuse să facă aceasta, sunt cetăţene ale Ucrainei şi asupra lor se extind toate drepturile constituţionale, garantate de statul nostru.

- Statul nostru nu dispune de mijloace considerabile de acordare a ajutorului social, de aceea persistă problema priorităţilor – cine în primul rând trebuie să beneficieze de ajutor? Copiii invalizi? Sinistraţii calamităţilor naturale? Familiile minerilor decedaţi? Sau femeile care revin în Ucraina după sclavia suportată peste hotare? Cu regret, actualmente problemele victimelor traficului de femei nu prezintă o importanţă mare pentru societatea noastră. Dar în realitate, abordarea acestei probleme, interpretarea corectă a problemei femeilor care revin în Ucraina după sclavia muncii şi sexuală suportată peste hotare, e mai actuală ca oricând. Doar femeia există, ea pătimeşte, ea are nevoie de ajutorul nostru, dar nu de condamnarea noastră. Acesta este motivul pentru care structurile statale şi neguvernamentale îi acordă ajutorul necesar, anume astfel de abordare trebuie să servească drept bază etică de acordare a susţinerii. Fiecare femeie, care a avut de suferit de pe urma traficului de persoane trebuie tratată ca cetăţeană a Ucrainei, un om care suferă şi are nevoie de ajutor.

Bilanţ: Deci, femeile, care au avut de suferit în urma traficului de persoane au nevoie de ajutorul şi sfatul nostru, dar nu condamnarea noastră. Când considerăm, că „ele s-au născut fără minte”, ne dezicem de acţiunile active orientate la anihilarea businessului teribil de vânzare-cumpărare a oamenilor.

Evident, pentru acordarea a unui astfel de ajutor profesional, este necesar de instruit specialişti pentru structurile statale cât şi cele

neguvernamentale. ANEXĂ: Mituri şi fapte cu privire la femei, care au avut de suferit de pe urma traficului de persoane Examinăm miturile referitor la femeile, care au avut de suferit în urma traficului de persoane. Mitul: • Toate femeile şi fetele, care pleacă peste hotare, ştiu ce le aşteaptă. De aceea ele nu merită

compătimirile şi ajutorul nostru. În realitate doar un număr mic de femei, care au plecat peste hotare la muncă şi au fost nevoite să practice acolo prostituţia, vădit ştiau, cu ce vor fi nevoite să se ocupe. În marea majoritate femeile erau încredinţate că vor lucra chelneriţe, vânzătoare, cameriste, îngrijitoare de copii şi de bolnavi etc. Să ne aducem aminte de cifrele, care au fost date publicităţii de către Nina Karpaciova, împuternicită a Radei Supreme a Ucrainei cu problemele drepturilor omului – mai mult de 7 milioane de cetăţeni ai Ucrainei au plecat peste hotare în căutare de lucru! Şi prevalează anume femeile, marea majoritate din ele, prin constrângere sau înşelăciune, au nimerit în sclavia sexuală. Oare toate aceste femei sunt prostituate? Dacă luăm în consideraţie situaţia actuală a femeilor în Ucraina, de care ele fug peste hotare şi metodele delicate de racolare ale traficanţilor, oare, într-adevăr, aceste femei nu merită compătimirea noastră şi ajutorul nostru? Dar problema nu constă în aceasta. Pericolul persistă în repartizarea victimelor în „am ştiut – nu am ştiut”. Astfel noi cu bună ştiinţă condamnăm femeia victimă, care are nevoie nu de condamnarea, ci de ajutorul nostru. Mit: • Femeia care revine după sclavia sexuală e o prostituată. Ea acolo a căpătat satisfacţie, a

câştigat mulţi bani. Noi nu trebuie să-i acordăm ajutor, fiindcă ea nicicând nu se va corecta. E de ajuns numai o dată să fii învinuită de practicarea prostituţiei şi ai intrat pe toată viaţa în

159

gura lumii. Unul din cele mai periculoase mituri, care s-a înrădăcinat în conştiinţa oamenilor, este că prostituatele se aleg cu o satisfacţie de pe urma desfăşurării activităţii sale. Recent o prezentatoare cunoscută a unui post de televiziune rusesc, în cadrul unui interviu şi-a manifestat regretul, că nu poate găsi anume o astfel de prostituată, fiindcă, nu se ştie din care motiv, toate femeile, care îşi vând trupul, îi vorbeau numai de faptul că au fost impuse şi de bani. Într-adevăr, aşa este! prostituţia întotdeauna este impusă, întotdeauna este forţată, deoarece e o stare nefirească a omului – iată o opinie corectă asupra acestui viciu social al specialiştilor/specialistelor, care profesional au investigat bazele prostituţiei. Această concluzie este fixată în documentele de drept internaţional şi ea urmează a fi cunoscută, aplicată şi propagată de către toţi acei care doresc să îmbunătăţească situaţia în acest sens. În acest mod, pe de o parte femeia este impusă de către societate să aleagă calea prostituţiei, considerând această bătaie de joc faţă de corp drept o profesie şi intenţionând să o legalizeze, pe de altă parte, însă, refuză în reabilitarea şi în susţinerea intenţiilor lor de a se schimba şi a-şi schimba modul de viaţă.

Mit: • Această femeie şi anterior avea un comportament uşuratic, ea de bună voie a plecat să

practice prostituţia. De ce ar trebui s-o ajutăm? Din punct de vedere al protecţiei drepturilor omului, când traficanţii foloseau femeia în sex-business, când era limitată libertatea ei, când era supusă violenţei, când nu avea posibilitate să comunice liber cu lumea, când era vândută şi revândută – în atare cazuri este vorba nu de prostituţia impusă, ci de un astfel de fenomen cum este sclavia. Femeia, care a suportat toate acestea, se consideră că a suferit de sclavie sexuală. Şi nu are importanţă, dacă această femeie anterior a fost prostituată. Sarcina serviciilor şi organizaţiilor care susţin persoanele victime este anume de a le acorda ajutor, dar nu a le deviza în „prostituată – neprostituată”, „ştia - nu ştia”, „merită ajutorul nostru – nu merită” etc. De aceea e necesar doar de determinat, dacă într-adevăr această femeie a avut de suferit în urma traficului de persoane şi în continuare trebuie tratată ca o persoană căreia serviciul/ organizaţia dv. îi acordă ajutorul necesar. De asemenea, e necesar de propagat în rândul populaţiei ideea susţinerii victimelor, dar nu de divizare a femeilor, convenţional vorbind, în „bune” şi în „rele”.

Mit: • Femeia minte, când spune prin câte a trecut. În realitate, ea a avut posibilitatea să evadeze din

sclavia traficanţilor. De ce n-a întreprins această acţiune? Traficanţii conştient fac din femeie o victimă, comportarea căreia poate fi prognozată şi, în acest mod, ea poate fi manipulată, pentru a servi drept sursă de beneficiu. Prin izolare, violenţă, alte metode psihologice, care sunt special utilizate de către ei, se obţine supunerea totală a victimei. Asupra opresorului ea începe să proiecteze cele mai sinistre sentimente şi spaime. Agresorul, în acest mod, devine într-un fel atotputernic, deoarece spaima femeii o copleşeşte total. Toată voinţa femeia o proiectează asupra agresorului, iar frica şi-o lasă sie. Se evidenţiază analogii directe dintre viaţa în robia de peste hotare şi viaţa în lagărele de concentrare. A trezit uimirea faptul că foarte puţini esesovişti au fost supraveghetori în lagărele de concentrare germane, unde se aflau mii de oameni. În realitate prizonierii, care au trecut prin procedura „spălarea creierilor”, au devenit supraveghetori pentru ei înşişi, fiindcă frica s-a încuibat în sufletele lor. Această spaimă, acest lagăr de concentrare, întemniţaţii îl purtau în suflet încă mult timp după eliberare, uneori pe parcursul întregii veţi. Pentru a se elibera de frică, în cazul când nu au intuit altă ieşire din situaţie, chiar peste zeci de ani după eliberare din lagărul de concentrare, foştii deţinuţi şi-au pus capăt zilelor. Anume aceasta ne permite să înţelegem, de ce femeile care au pătimit, când se pare că totul s-a terminat cu bine, când au revenit în ţară, pe neaşteptate recurg la sinucidere.

160

Exerciţiul „Căile de contracarare a traficului de femei” Scopul exerciţiului: a orienta grupul la acţiuni de contracarare a traficului de femei. Durata executării – 20 min.

Lucrul în grupuri mici Sarcina - Pe parcursul a 10 minute discutaţi şi notaţi pe foile de lucru căile de soluţionare a

problemei traficului de persoane: 1) La nivel internaţional; 2) La nivelul statului nostru; 3) La nivel regional; 4) Ce poate fiecare om în parte să întreprindă, pentru a preveni traficul de femei.

Discuţ ie: - Care din acţiunile întreprinse sunt cele mai importante şi cele mai necesare?

Bilan ţul intermediar: Evident, pentru soluţionarea acestei probleme globale, cum este traficul de persoane, sunt necesare eforturi unificate ale comunităţii internaţionale, orientate împotriva traficanţilor şi spre contracararea cererii, care generează exploatarea femeilor: sexuală şi economică, deoarece anume cererea de servicii sexuale şi de muncă ieftine în ţările de destinaţie creează premise pentru comerţul cu oameni. Este necesar, de asemenea, de ridicat nivelul bunăstării cetăţenilor noştri, pentru ca ei să nu plece peste hotare, cerşind o bucată de pâine, cât şi îmbunătăţirea legislaţiei noastre şi a activităţii organelor de drept, orientată spre investigarea cazurilor de trafic de persoane. Sunt foarte importante eforturile concrete ale fiecăruia dintre noi, cei prezenţi. Graţie eforturilor comune, avem şansa de a opri fluxul intens de femei peste hotare. Ce concret putem întreprinde pentru depăşirea problemei? Noi putem:

- Să prezentăm la locul de lucru informaţia vizând problema traficului de persoane, în particular să difuzăm informaţie tipărită: cărţi poştale, pliante, articole de ziar etc.

- Să amenajăm la locul de lucru un colţişor informaţional, unde se poate de plasat sfaturi concrete şi avertizări cu privire la plasarea ilegală în câmpul muncii peste hotare.

- Să colaborăm cu organizaţiile neguvernamentale de femei în vederea prevenirii traficului de femei.

- Să participăm activ (de exemplu, în calitate de voluntar/voluntară) la realizarea programelor de prevenire a traficului de persoane.

- Să protejăm drepturile femeilor în Ucraina, să ajutăm femeilor în angajare la serviciu în ţară, să-şi ridice calificarea etc.

- să avertizăm şi să informăm femeia/fata care intenţionează să-şi găsească o muncă peste hotarele Ucrainei; să-i explicăm riscurile muncii nelegale peste hotare; s-o ferim de-un mariaj nechibzuit şi riscant.

- Sunt citite alte propuneri ale grupului.

Discutarea mater ialelor informa ţ ionale În Ucraina astăzi tot mai mult se vehiculează ideea legalizării prostituţiei. Unii încearcă să pună în legătură cu aceasta soluţionarea problemei traficului de femei. Mass-media ucraineană a pornit o campanie activă, orientată spre formarea unei opinii publice pozitive despre legalizarea ei ca remediu contra răspîndirii prostituţiei în Ucraina; ideea legalizării prostituţiei este impusă de instituţii solide, funcţionari publici şi anumite organizaţii obşteşti. Deoarece drept argument este prezentată experienţa ţărilor, în care prostituţia a fost legalizată, să examinăm materialele de referinţă, pregătite de cercetători competenţi privind problema prostituţiei în diferite ţări.

161

MATERIAL DE REFERINŢĂ

Olanda Olanda, unde prostituţia e legalizată, este o ţară, în care nelegal şi forţat sunt utilizate femei în sex-business. Conform diferitor statistici, numărul de prostituate în ţară constituie între 25 şi 30 mii. Totodată, circa 60 la sută din prostituatele Olandei sunt străine, o bună parte din ele fiind prostituate nelegale. Decriminalizarea prostituţiei stradale şi a prostituţiei în casele de toleranţă ale Olandei e pusă, în mare măsură, în legătură cu numărul crescând al imigrantelor nelegale din Europa de Est (în special, din Ucraina).

Suedia Guvernul suedez a format o comisie specială, care a examinat problemele apărute în legătură cu legalizarea prostituţiei şi a analizat situaţia privind prostituţia în alte ţări. Conform rezultatelor acestui sondaj au fost făcute următoarele concluzii-cheie: Daună pentru femei: Prostituate, în mare parte, devin femeile din familiile sărace, care avut de suferit de abuz sexual şi alte forme de violenţă. Dar prostituţia cauzează acestor femei o daună şi mai mare (traume psihologice şi boli sexual transmisibile). Sindromul posttraumatic (dereglare gravă a psihicului), depresiile, tentativele de sinucidere sunt cu mult mai frecvente anume printre prostituate. Daună pentru bărbaţi: Prostituţia oferă bărbaţilor libertate sexuală fără orice obligaţii, cerinţe, apropiere sufletească şi raporturi stabile. Mulţi dintre aceşti bărbaţi nu pot crea raporturi normale, necesită tratament specific. Daună pentru familie/societate: Prostituţia prejudiciază familia ca componentă a societăţii noastre. De pildă, femeia, a cărui soţ apelează la serviciile prostituatelor, trebuie să se împace cu relaţiile lui extraconjugale, bolile sexual transmisibile şi cu faptul că soţul îşi petrece timpul în afara casei. Drepturile omului: Prostituţia, de regulă, presupune utilizarea femeilor de către bărbaţi. Astfel, se promovează ideea că fiinţa umană, asemeni unui obiect, poate fi folosită, cumpărată şi vîndută. Nivelul prostituţiei infantile creşte odată cu legalizarea prostituţiei. În Elveţia astăzi prostituţia şi căutarea clienţilor nu este interzisă prin lege, dar Codul penal este orientat spre reprimarea prostituţiei. În stat este abordată problema privind interzicerea pornografiei în locurile publice, precum şi privind tragerea la răspundere penală şi a clientului, şi a prostituatei. Deoarece a fost făcut un sondaj al populaţiei şi majoritatea suedezilor s-au pronunţat pentru declararea în afara legii a clienţilor sex-businessului, la sfârşitul anului 1998 aceste cerinţe au fost proclamate drept Lege. Astăzi în Suedia sunt circa 1500 prostituate, printre care aproape că nu găsim prostituate străine. De aceea în această ţară nu există trafic de femei.

Australia Pe parcursul a 20 de ani Australia de Sud a încercat să legalizeze prostituţia, dar mai apoi a revenit la interzicerea ei. S-a constatat că, odată cu legalizarea prostituţiei, au apărut două niveluri ale acestui fenomen – prostituţia legală şi nelegală, căci Decriminalizarea prostituţiei a favorizat crearea bordelurilor nelegale, în urma legalizării fiind în profit doar proxeneţii. S-a demonstrat că legalizarea caselor de toleranţă nu numai că n-a ajutat să fie eliminat proxenetismul, ci, dimpotrivă, a creat un mediu favorabil pentru acesta. Consecinţele legalizării prostituţiei în unele cantoane a demonstrat că nivelul prostituţiei nu numai că nu s-a redus, ci au apărut mai multe probleme, legate de acest rău social, şi anume: - încălcarea ordinii publice şi izbucnirea violenţei;

162

- răspândirea bolilor sexual transmisibile şi a bolilor cu virusul HIV; - depresii grave şi dependenţa prostituatelor de droguri; - violenţă sexuală asupra copiilor, deoarece majoritatea clienţilor caselor de toleranţă acordă preferinţă prostituatelor foarte tinere; - creşterea traficului de femei şi exploatarea sexuală cruntă a femeilor, transportate nelegal în Australia în bordeluri nelegale; - alte infracţiuni: droguri, arme, furturi.

Finlanda Guvernul Finlandei, îngrijorat de „invazia” prostituatelor din Rusia, a creat un Grup de experţi în problemele prostituţiei, din care fac parte miniştri, sociologi, reprezentanţi ai poliţiei. După investigarea problemei grupul a declarat următoarele: „Prostituţia şi sex-businessul e o ameninţare pentru dezvoltarea întregii societăţi şi o ameninţare pentru asigurarea drepturilor omului”.

Marea Britanie În secolul XIX membrii Parlamentului au iniţiat discuţii referitor la legalizarea prostituţiei pentru a reduce consecinţele negative ale acestui fenomen. În rezultat, în 1860 a fost adoptată Legea, care cerea prostituatelor să se înregistreze şi facă examene la medic, pentru a preveni răspândirea sifilisului printre militari. Dar s-a întâmplat tocmai viceversa, nivelul bolilor sexual transmisibile a sporit şi au mai apărut şi alte probleme. Josephina Battler a prezentat mărturii, adunate timp de 20 de ani, despre prejudiciile legalizării prostituţiei, ca mai apoi în Marea Britanie să fie anulată licenţierea bordelurilor de către stat. Astăzi în Marea Britanie (de altfel şi în Canada) prostituţia nu este considerată o crimă, dar legea pedepseşte recrutarea femeilor pentru practicarea prostituţiei, proprietarii caselor de toleranţă, proxenetismul şi traficul de femei.

SUA şi Japonia În SUA (cu excepţia statului Nevada), Japonia şi multe alte ţări sistemul legislativ interzice total prostituţia, considerată o activitate amorală, care urmează a fi reprimată totalmente. Sunt considerate criminale toate acţiunile legate de ea şi persoanele antrenate în această activitate: clienţii, proxeneţii, proprietarii caselor de toleranţă, prostituatele. La nivel internaţional La sfârşitul secolului XIX legalizarea prostituţiei a fost anulată în ţările Europei, Australiei şi Americii de Nord. A fost recunoscută legătura dintre legalizarea prostituţiei şi răspândirea la acea vreme în Europa a traficului de femei şi copii. În zilele noastre, profesorul Bern a efectuat în 1991 o investigaţie profundă, care a arătat că acolo unde e menţinută prostituţia, o mare problemă devine violenţa sexuală asupra copiilor şi că această problemă are proporţii mult mai mici în ţările unde prostituţia nu este legalizată. Confirmări ale acestei concluzii au fost obţinute în Franţa, care susţinea sex-businessul, şi în Marea Britanie, care nu-l susţinea. Anume din acest motiv în Britania, spre deosebire de Franţa, problema folosirii copiilor în sex-business aproape că nu există. Liga Naţiunilor, iar mai apoi ONU în 1949, au continuat investigarea fenomenului prostituţiei şi în rezultat a fost adoptată Convenţia „Pentru reprimarea traficului de fiinţe umane şi a exploatării prostituţiei semenilor”.

Ucraina Ucraina este semnatara Convenţiei ONU din 1949, de aceea, legalizând prostituţia, statul nostru va încălca primul articol al acestei Convenţii, în care se stipulează că statul se obligă să pedepsească orice persoană care, pentru a satisface pasiunile altuia: 1) ademeneşte, atrage sau îndeamnă, în vederea prostituării, o altă persoană, chiar

cu consimţământul acesteia; 2) exploatează prostituţia altei persoane chiar cu consimţământul acesteia. Iar, legalizând organizarea şi ţinerea bordelurilor, statul nostru va încălca conştient articolul

163

doi al Convenţiei, conform căruia fiecare parte se obligă să pedepsească orice persoană care: 1) ţine, conduce sau cu bună ştiinţă finanţează sau contribuie la finanţarea unei case de toleranţă; 2) dă sau ia în folosinţă, cu bună ştiinţă, în totalitate sau în parte, un imobil sau un alt loc în scopul

prostituării unei alte persoane. În plus, fiind încă în componenţa fostei URSS, Ucraina a ratificat Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor. Articolul 6 al Convenţiei proclamă: „Statele participante ia măsurile corespunzătoare, inclusiv legislative, pentru reprimarea tuturor felurilor de trafic de femei şi de folosire a femeilor în prostituţie”.

Informaţie selectată cu preponderenţă din materialele organizaţiei „Medicii pentru viaţă”, şi anume: „Analiza consecinţelor negative ale legalizării prostituţiei”, efectuată conform rezultatelor cercetărilor Roslyn Philips, Dip Ed şi comisiei guvernamentale suedeze în problemele prostituţiei.

Bilanţ: Aşadar, legalizarea prostituţiei conduce la sporirea tuturor problemelor, care, de fapt, urmau a fi soluţionate datorită ei. Mai întâi de toate, în rezultatul legalizării prostituţiei creşte simţitor anume numărul de prostituate nelegale şi bordeluri nelegale. Conform investigaţiilor importante efectuate s-a demonstrat că sistemul de înregistrare a prostituatelor la fel generează apariţia a două niveluri de prostituţie: legală şi nelegală. Înregistrarea în nici un caz nu are rezultate pozitive în ceea priveşte sănătatea populaţiei şi a prostituatelor, ci doar fixează recunoaşterea socială a prostituţiei. În plus, trebuie să se ţină cont de faptul că, semnând un şir de documente internaţionale, statul nostru, în cazul legalizării prostituţiei, va încălca unele prevederi ale acestor documente juridice internaţionale, în special, ale Convenţiei „Pentru reprimarea traficului cu persoane şi a exploatării prostituţiei semenilor”. Trebuie să atragem atenţie la o stipulare principială a acestei Convenţii: privind pedepsirea exploatării prostituţiei semenilor, indiferent dacă e cu sau fără consimţământul persoanei exploatate. Această prevedere se bazează pe ideea umanistă că prostituţia e o condiţie contrară firii umane şi, de fapt, întotdeauna e forţată. Ar fi bine ca cei ce se pronunţă pentru legalizarea prostituţiei să citească acest document internaţional ratificat de ţara noastră, în preambulul căruia se spune: „Prostituţia şi răul care o însoţeşte, traficul cu fiinţe umane în vederea prostituării lor, sunt incompatibile cu demnitatea şi valoarea persoanei umane şi pun în pericol bunăstarea individului, a familiei şi a comunităţii.”

164

Exerciţii de finalizare Scopul exerciţiilor: facerea bilanţului trainingului desfăşurat într-o formă netradiţională. Timpul executării - 10-15 min.

"Ce am învăţat" Lucrul în cerc Propuneţi celor prezenţi, aşezaţi în formă de cerc, să noteze pe foi tot ce au obţinut ei mai important şi necesar în timpul trainingului, ce cunoştinţe şi idei noi au asimilat. Apoi participanţii se ridică pe rând şi dau citirii cele scrise.

„Puşculiţa înţelepciunii” Lucrul în cerc - Iar acum să facem bilanţul a tot ce-am acumulat noi împreună. Aşadar, să ne adunăm

într-un cerc mai strâns. În centrul cercului se află puşculiţa, banca noastră de idei, în care vom pune sfaturile noastre înţelepte, ceea ce am învăţat la training. Ce sfat am putea să-i dăm unei fete sau femei, care intenţionează să plece peste hotare, riscând în acelaşi timp să devină victima traficanţilor?

„Arborele succesului” Această variantă ar fi indicat să se execute după exerciţiul „Facem casă”. - Am construit casa. Acum să sădim un copac. Pentru aceasta scrieţi pe foile primite

doleanţele dv.: „Ce-aţi vrea să uraţi unul altuia pentru o activitate cu succes în reprimarea traficului de femei”.

Grupul scrie răspunsurile sale pe foi (timp de 7-8 min), apoi fiecare le citeşte, fixându-le în orice loc pe desenul „Arborele succesului”.

Bilanţ: Mulţumiţi grupului pentru conlucrare, uraţi-le participanţilor succes în munca de reprimare a traficului de femei şi propuneţi-le să completeze ANCHETA.

165

EXERCIŢII SUPLIMENTARE PENTRU COLABORATORII ORGANELOR DE DREPT

Exerciţiul „Definirea problemei „traficul de fiinţe umane” Scopul exerciţiului: iniţierea grupului cu problema; familiarizarea cu actele juridice naţionale şi internaţionale privind prevenirea traficului de fiinţe umane. Timpul executării – 30-40 min.

Lucrul în minigrupuri + investigarea cazului Lucrăm în trei echipe, cărora li se repartizează 3 istorii diferite: Prima istorie Svetlana (45 ani) şi fiica ei Elena (19 ani) lucrau vânzătoare la piaţa din Viniţa. Deseori plecau din oraş pentru câteva zile ca să achiziţioneze marfă la pieţele din sudul Ucrainei. Într-o zi s-au apropiat de ele doi tineri, care s-au prezentat drept lucrători ai unei firme de plasare în câmpul muncii. Ei le-au propus femeilor o muncă sezonieră în Cehia, le-au promis un salariu solid, achitarea tuturor cheltuielilor legate de perfectarea paşapoartelor pentru străinătate şi a biletelor. Femeile, fără a mai sta pe gânduri, au căzut de acord. Peste o săptămână acestea erau deja în Cehia, într-o regiune situată la poalele munţilor. Mama şi fiica au fost cazate în căsuţa ciobanilor. Obligaţiile femeilor constau în a găti mâncare ziua, iar noaptea în „a satisface” în pat între 10-15 ciobani. Doar prin minune au reuşit să fugă din Cehia, adresându-se la ambasada Ucrainei.

Istoria a doua Ana a făcut cunoştinţă cu Antonio prin intermediul Internetului. Scrisorile lui erau atât de tandre şi romantice, încât fata l-a evidenţiat imediat dintre toţi cei care au răspuns la anunţul ei. Aproape un an Ana a corespondat cu el prin poşta electronică. Antonio a sosit la iubita sa în unul din orăşelele din vestul Ucrainei. Cadouri, restaurante, jurăminte de dragoste eternă. În rezultat, au jucat o nuntă modestă într-un cerc de oameni apropiaţi şi rude, şi tinerii au plecat în Italia. Sosind acolo, Ana rămase îngrozită: Antonio locuia împreună cu părinţii, surorile, bunica şi bunelul într-un apartament mic, nefiind nicăieri angajat. Tânăra a fost luată imediat în fabrică: ea gătea pentru toată familia, spăla, făcea curat în apartament. Dacă cuiva dintre rude nu-i plăcea cum îşi îndeplineşte obligaţiile, soţul legitim, Antonio, o bătea. Femeia răbda, deoarece acasă o aşteptau părinţii-alcoolici şi lipsa de bani. După trei ani de „fericire conjugală”, Ana a născut o fetiţă. Până la acea vreme, ea reuşise să strângă şi să ascundă puţini bani, care i-ar fi ajuns pentru drumul spre casă. Şi iată că a sosit fericita zi a evadării. Însă, la trecerea controlului de paşapoarte, Ana a fost reţinută pentru răpirea propriei fiice minore, care era cetăţeană a Italiei.

Istoria a treia Lesea a nimerit la orfelinat când avea doar 2 săptămâni – mama a lăsat-o acolo, deoarece fiica o împiedica să-şi aranjeze viaţa personală. Mai târziu Lesea a fost transferată în internat, cu tapete descleiate şi educatori răi. Mama nu dădea niciodată pe acolo. La 14 ani Lesea a fost prinsă pentru hoţie: a furat o chiflă din magazin şi o bluză de pe funia de lângă o casă străină. La 18 ani fata a fost eliberată din colonie şi a mers să trăiască la mama. Mama îi spunea, cât de mult, „chipurile”, o iubeşte, cât de mult a căutat-o, forţând-o pe Lesea să lucreze pentru a o ţine lângă ea. Pentru „dragostea maternă” Lesea îi plătea cu muncă de curier, transportând un geamantănaş din oraşul natal în capitală. Când a fost prinsă, s-a dovedit că ea transporta droguri. În cei 8 ani, petrecuţi în puşcărie, ea a deprins multe lucruri: să opereze calculatorul, să coase haine. Dar, ieşind din puşcărie, a nimerit în stradă – fără locuinţă, fără bani. De aceea a şi acceptat imediat propunerea prietenei de a merge la Astrahan după câştig. Aici s-a constatat că nişte cunoscuţi ai prietenei, originari din ţările arabe, ţineau acolo nişte

166

ateliere de cusătorie. Le-au promis şi un salariu, plus alimentare şi cazare din contul angajatorilor. În Astrahan au fost cazate într-o casă şi li s-a spus că au fost vândute stăpânului. Să iasă din casă nu li se permitea, fiind forţate să coase din zori până în noapte. Când Lesea a cerut să i se plătească salariul promis, a fost bătută crunt împreună cu alte cusătorese. Apoi, aceasta a început să se repete în fiecare zi – femeile erau bătute şi violate. Au fost salvate de maltratări de către miliţienii care efectuau o operaţiune specială, găsind într-o casă închisă „sclavele”. Lesea a revenit în Ucraina, dar cele trăite nu le poate uita. Au fost deja două încercări de sinucidere, un tratament îndelungat la psihoterapeuţi. Sarcină: - A determina dacă există semne ale traficului de femei în fiecare dintre aceste istorii.

Apoi cele trei echipe îşi prezintă lucrările, iar grupul le pune în discuţie. Spre sfârşit, participanţii definesc noţiunea de „trafic cu fiinţe umane”: - Ce acţiuni include traficul? - Formulaţi definiţia „traficului de femei”.

Mini-lecţ ie: A citi şi a discuta succint împreună cu grupul actele legislative la temă: - Articolul 149 al Codului penal al Ucrainei „Traficul de fiinţe umane sau oricare altă

înţelegere privind transmiterea unei persoane”. - Articolul 3 al Protocolului privind prevenirea, combaterea şi sancţionarea traficului de

fiinţe umane, în special, al femeilor şi copiilor, care completează Convenţia ONU pentru combaterea criminalităţii organizate transnaţionale. A determina, conform Protocolului, ce înseamnă:

acţiuni înfăptuite; forme şi tipuri de exploatare; mecanismele înfăptuirii acestor acţiuni.

Discuţ ie: În cercul mare se va discuta Schema Protocolului (vezi ANEXA).

Continuarea mini-lecţiei şi discuţie: A oferi grupului informaţie (e de dorit tipărită) şi a o discuta împreună cu participanţii: „Acţiunile Guvernului Ucrainei privind contracararea traficului de fiinţe umane” şi Materialul statistic „Numărul de crime legate de traficul cu fiinţe umane, constatate în Ucraina pentru ultima perioadă”.

Discuţ ie Întrebare: - Am examinat statistica privind traficul cu fiinţe umane. De ce atât de puţine persoane

sunt pedepsite pentru traficul cu fiinţe umane? - Ce trebuie să facă organele de drept ca în instanţă să fie puse pe rol mai multe dosare

privind fapte de trafic cu fiinţe umane? - De ce este nevoie ca pentru fiecare fapt să se intenteze şi să se examineze în instanţă

un proces penal?

Bilanţ: Dacă vom examina cu atenţie recomandările internaţionale şi vom elabora condiţiile de implementare a acestora în practica reală de instruire a cauzelor penale privind traficul cu fiinţe umane, aceasta va favoriza creşterea numărului de dosare privind traficul cu fiinţe umane, examinate în instanţa de judecată. Strategiile de ameliorare a practicii

167

judiciare trebuie să se bazeze pe recomandări care vin din practica juridică naţională: - Este necesară sporirea răspunderii judecătorilor pentru examinarea neobiectivă a

dosarelor privind traficul cu fiinţe umane şi pentru atitudinea lor preconcepută faţă de victime.

- Dacă judecata respinge învinuirile criminale în comiterea unei crime legate de traficul cu fiinţe umane, în dosar trebuie să se indice cauzele concrete ale acestei hotărâri.

- Este necesară apărarea victimelor de şantajul şi ameninţările traficanţilor. Totodată trecutul victimei nu trebuie să fie luat drept argument împotriva ei (învinuirea nu trebuie să se bazeze pe faptul că femeia anterior a fost prostituată).

- Statul trebuie să acorde sprijin oricărei victime în examinarea cazului ei în instanţă şi s-o ajute să dea mărturii împotriva proxeneţilor şi traficanţilor.

- Lucrătorii organelor de drept, ai procuraturii şi judecătoriilor trebuie să conlucreze cu femeile delicat, să aibă grijă de securitatea lor, să ia toate măsurile necesare, orientate spre asigurarea securităţii victimei şi a persoanelor dependente de ea.

- În acest scop trebuie să aibă o suficientă pregătire teoretică, trebuie să înţeleagă starea psihologică a femeii, revenită acasă după robia sexuală sau economică, precum şi să aibă deprinderi de utilizare practică a acestor cunoştinţe. Prin urmare, este necesară o pregătire specială a colaboratorilor organelor de drept, a procurorilor şi judecătorilor, angajaţi în problema contracarării traficului de femei, - ei trebuie să posede cunoştinţe şi abilităţi speciale.

168

ANEXĂ: Schema Protocolului privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane

PROTOCOLUL privind prevenirea, combaterea şi sancţionarea traficului de fiinţe umane, în special, al femeilor

şi copiilor

Utilizarea forţei

Constrângere

Răpire

Escrocare

Înşelăciune

Abuz de putere Utilizarea unei poziţii

Scopul acţiunilor:

Exploatarea prostituţiei Alte forme de exploatare

Muncă forţată

Servicii forţate

Sclavie

Practici similare sclaviei

Servitute Prelevare de organe

Traficul cu fiinţe umane include

Acţiuni ce se pot înfăptui pe calea:

Recrutarea Transportarea Transferarea Adăpostire Exploatarea

169

Exerciţiul „Cauzele şi consecinţele traficului de femei” Scopul exerciţiului: a examina cauzele şi consecinţele traficului de femei. Timpul executării – 20-25 min.

Introducere: Pentru desfăşurarea cu succes a muncii preventive şi contracarării traficului de femeie important e să determinăm cauzele şi consecinţele traficului de femei.

Lucrul în minigrupuri Sarcină: Grupul 1: cauzele traficului de femei; Grupul 2: consecinţele traficului de fiinţe umane pentru stat; Grupul 3: consecinţele pentru femeie;

Discuţia şi Bilanţul se vor face la fel ca în cazul exerciţiilor „Cauzele traficului de femei” şi „Consecinţele traficului de femei”.

Exerciţiul „Mituri şi fapte” Scopul exerciţiului: a ajuta grupul să se debaraseze de stereotipuri periculoase privind traficul de femei. Timpul executării - 30-40 min.

Introducere Şi astăzi se atestă un exod al femeilor şi fetelor peste graniţă cu riscul de a deveni victime ale traficanţilor. În spatele la toate acestea se află bani grei, pe care le primeşte mafia, traficanţii şi recrutorii necinstiţi.

Jocul colectiv „Dezbateri” Se vor crea două echipe: „populaţia” şi „organele de drept”. Sarcină: Echipa „populaţia” apără mitul, iar echipa „organele de drept” dezmint mitul, aducând argumentele corespunzătoare.

Discuţ ie Întrebare: - Cu ce scop am făcut „dezbateri”? - Ce mituri există printre colaboratorii organelor de drept privind problema traficului de

femei?

Bilanţ: Trebuie dezminţite toate miturile periculoase ale opiniei publice, referitoare la plecarea şi munca peste hotare, deoarece aceasta ne va ajuta să reducem numărul de cazuri de traficare a femeilor din Ucraina. E necesar să se desfăşoare o muncă de lămurire printre populaţie pentru a defăima miturile despre munca şi căsătoriile peste hotare. Dar, înainte de toate, e necesar să se elibereze de asemenea mituri înşişi colaboratorii organelor de drept.

Exerciţiul „Căile de prevenire a traficului de femei” Scopul exerciţiului: a orienta grupul spre acţiuni concrete în vederea prevenirii traficului de femei. Timpul executării - 30-40 min. Lucrul în minigrupuri Se vor crea trei echipe, fiecăreia urmând să i se distribuie câte o coală de hârtie şi cariocă. Sarcină: Timp de 20 minute se vor discuta şi se vor nota răspunsurile la întrebările: - Ce muncă preventivă trebuie să se desfăşoare pentru a soluţiona problema

170

traficului de fiinţe umane? - De ce avem nevoie pentru a asigura eficienţa acestei activităţi? - Cine poate să ne ofere diferite tipuri de ajutor? - Ce poate face fiecare dintre noi la locul său de muncă, pentru a preveni traficul de

femei? La încheiere, o persoană din echipă va da citirii rezultatele muncii colective. Răspunsurile echipelor se vor înscrie în tabel:

Ce trebuie să facem

De ce avem nevoie

Cine ar putea să ne ofere toate acestea

Propriile eforturi

2. Discuţie în cerc: - Care dintre acţiunile menţionate sunt cele mai importante? - Oare numai organele de drept pot să ne ajute să schimbăm situaţia în ceea ce priveşte traficul cu fiinţe umane din ţara noastră? - Numiţi alte organizaţii şi posibilităţile lor de prevenire a traficului de fiinţe umane. - E necesar oare să colaborăm cu aceste organizaţii? Dacă da, atunci care ar fi căile de conlucrare cu ele? - De ce organele de drept ar trebui să colaboreze cu ONF? Ce vom obţine în rezultatul acestei colaborări? - Pe cât această colaborare va contribui la ameliorarea situaţiei privind prevenirea traficului de femei?

3. Asalt de idei: Ce trebuie să facă ONF în scopul prevenirii traficului de femei şi ajutorării victimelor?

Bilanţ: Numai prin eforturi comune vom reuşi să reprimăm acest fenomen odios – traficul cu fiinţe umane. Deosebit de importantă este colaborarea organelor de drept cu organizaţiile obşteşti, căci avem un scop comun – să prevenim traficul de femei.

171

EXERCIŢII SUPLIMENTARE PENTRU REPREZENTANTELE ONF

Exerciţiul „Portretul femeii care pleacă să muncească peste hotare” Scopul exerciţiului: a le ajuta să conştientizeze că orice cetăţeană a ţării noastre, plecând peste hotare, riscă să devină victima traficanţilor. Timpul executării – 10-15 min.

Asalt de idei: - Să încercăm să creăm „portretul tipic” al fetei sau femeii care pleacă să muncească

peste hotare. Cum este această femeie tipică, câţi ani are, ce studii are etc.? Vine dintr-o localitate rurală sau urbană?

- De ce ea pleacă peste hotare?

Bilanţ: Aşadar, indiferent de vârstă, aspect exterior, studii etc., din diferite colţuri ale ţării noastre femeile pleacă la munci peste hotare. Şi fiecare dintre ele poate deveni victima traficanţilor. Nici un fel de calităţi personale nu pot garanta că femeia, care prezintă interes pentru criminali, se va angaja cu bine la muncă peste hotare şi nu va nimeri în „sclavia albă”.

Sfaturi metodice ş i sugesti i : Discuţia trebuie orientată spre facilitarea înţelegerii de către grup că un portret tipic al unei asemenea femei/fete nu există. E periculos dacă grupul va vorbi numai despre femei tinere sau numai despre femeile din regiunea lor. În acest caz oferiţi celor prezenţi informaţia/faptele/datele statistice concrete, care le vor ajuta să se orienteze.

Exerciţiul „Drepturile omului – realitatea drepturilor noastre” Scopul exerciţiului: - cercetarea cazurilor concrete de trafic de femei (după materiale din mass-media)

în contextul încălcării drepturilor omului; - discutarea principiilor şi valorilor de bază, expuse în Declaraţia universală a drepturilor

omului. Timpul executării - 20 min.

Introducere Ce înseamnă drepturile omului? Cine îi acordă omului drepturi? Statul? De fapt, nu este statul cel care acordă omului drepturi, cum ne învăţau pe timpurile sovietice. Omul se naşte cu drepturi! Drepturile i dau omului prin faptul naşterii lui, acestea sunt legi pe care nimeni nu poate să le schimbe ori să le interzică. Drepturile fundamentale ale omului au fost adoptate de Adunarea Generală a ONU în anul 1948. Aceasta este „Declaraţia universală a drepturilor omului”, prin care sunt proclamate drepturile elementare ale persoanei, precum şi drepturile şi libertăţile ei cetăţeneşti şi politice. Aceste drepturi trebuie să le posede orice persoană, pentru a trăi şi a participa activ în viaţa societăţii. Acum vom examina împreună situaţia în care femeile traficate sunt lipsite în mod forţat de drepturi umane şi transformate în sclave.

Participantele se unesc în perechi. Fiecare pereche primeşte câte un material de ziar (istoria unei femei care a nimerit în sclavie economică sau sexuală peste hotare), precum şi lista drepturilor omului din Declaraţia universală a drepturilor omului (vezi Materialul distributiv).

172

Lucrul în perechi Sarcină: Citiţi istoria reală a unei fete şi determinaţi care articole ale Declaraţiei universale a drepturilor omului au fost încălcate:

Confesiunea unei fete de 19 ani dintr-un mic orăşel ucrainean, care a nimerit în sclavia sexuală turcească: Am plecat cu prietena în căutare de lucru la Herson şi chiar din prima seară am mers la discotecă. Aici m-a invitat un băiat – frumos, bine îmbrăcat. Vadim îmi povestea despre businessul lui – că aduce scurte din piele din Turcia, că are un câştig de două-trei mii de dolari. După o perioadă de timp m-a întrebat: „Vrei să te aranjez la Istambul să lucrezi? Am acolo o cunoştinţă – stăpânul unei magazin de haine. Îi trebuie foarte mult nişte vânzători. Plăteşte 500 de dolari pe lună”. Eu am acceptat. Vadim a aranjat toate formalităţile cu paşapoartele pentru mine şi încă pentru două fete, am urcat în maşină şi peste trei zile eram deja la Istambul. Vadim ne-a adus într-un hotel şi ne-a instalat într-o cameră cu încă patru fete. A doua zi dimineaţa ne-a spus că am întârziat, locurile noastre sunt ocupate, dar paşapoartele nu ne vor restitui, deoarece suntem datoare să muncim pentru a recupera banii pentru călătorie. Cum? Cavalerii de aici se dau în vânt după fetele ucrainene. În fine, am înţeles, în ce istorie am nimerit. La început am refuzat categoric, dar seara cinci bărbaţi zdraveni m-au scos din cameră, m-au împins într-o odaia, m-au violat, m-au bătut. Şi, am consimţit… La început nu ne permiteau să ieşim în oraş. Ziua stăteam în camera noastră, iar seara coboram jos, la „discoteca” hotelului. În bar mi se cumpăra o ceaşcă de cafea şi aşteptam până se va apropia oaspetele. Într-o noapte primeam cel puţin doi-trei oaspeţi, dar se întâmpla şi opt. Banii, care mi le dădeau clienţii, îi lua proxenetul, mie îmi lăsa doar foarte puţin. Stăpânul era în relaţii minunate cu poliţia. Despre cei care încercau să evadeze se vorbeau lucruri îngrozitoare. Am fost martoră când o bulgăroaică a încercat să fugă, a doua zi doi turci o duceau de spete, vânătă de bătăi. Mai târziu a dispărut, se zicea că au vândut-o undeva, în munţi. Iar asta e mai rău decât să mori. Ziua acolo femeile fac toată munca de salahor, iar noaptea primesc câte 20-30 bărbaţi.

După materialele presei ucrainene

Declaraţia universală a drepturilor omului

Articolul 1: Dreptul la libertate şi egalitate în demnitate şi drepturi. Articolul 2: Dreptul la libertate de discriminare. Articolul 3: Dreptul la viaţă, libertate şi securitatea persoanei sale. Articolul 4: Dreptul la protecţie împotriva sclaviei. Articolul 5: Dreptul la apărare de maltratări, tratamente crude şi pedepse, inumane sau degradante. Articolul 6: Dreptul la recunoaşterea personalităţii juridice. Articolul 7: Dreptul la egalitate în faţa legii. Articolul 8: Dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor juridice competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale. Articolul 9: Dreptul la protecţie împotriva arestării, reţinerii sau exilării în mod arbitrar. Articolul 10: Dreptul la examinare transparentă a cauzei într-o instanţă de judecată independentă şi nepreconcepută. Articolul 11: Dreptul la prezumţia nevinovăţiei. Articolul 12: Dreptul la intimitate, inviolabilitatea locuinţei, secretul corespondenţei, apărarea onoarei şi demnităţii. Articolul 13: Dreptul de a circula în mod liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor oricărui stat, dreptul de a părăsi şi a reveni în orice ţară. Articolul 14: Dreptul de a primi azil în alte ţări a azilului împotriva urmăririi.

173

Articolul 15: Dreptul la cetăţenie şi la schimbarea ei. Articolul 16: Dreptul la căsătorie şi la crearea familiei; drepturi egale ale bărbaţilor şi femeilor la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei; întemeierea familiei prin consimţământul liber şi deplin al celor care se căsătoresc. Articolul 17: Dreptul la posedarea proprietăţii. Articolul 18: Dreptul la libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei. Articolul 19: Dreptul la libertatea opiniilor; la primirea şi răspândirea informaţiei. Articolul 20: Dreptul la libertatea de întrunire şi asociere paşnică. Articolul 21: Dreptul la participare în conducerea treburilor publice ale ţării sale şi la exercitarea liberă a dreptului de vot. Articolul 22: Dreptul la asigurare socială. Articolul 23: Dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi favorabile de muncă. Articolul 24: Dreptul la odihnă şi recreaţie; la concedii periodice plătite. Articolul 25: Dreptul la un nivel decent de viaţă; la asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, bătrâneţe. Articolul 26: Dreptul la învăţătură. Articolul 27: Dreptul la participarea liberă în viaţa culturală a societăţii. Articolul 28: Dreptul la o orânduire socială şi internaţională, în care drepturile şi libertăţile expuse în Declaraţie pot fi pe deplin înfăptuite. Articolul 29: Îndatoriri faţă de colectivitate, în care este posibilă dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii.

Articolul 30: Dreptul la libertate de orice tentative din partea statului, unui grup de persoane sau unor persoane de a desfiinţa drepturile enunţate în Declaraţie.

Discuţ ie: - Ce reacţie v-a produs istoria acestei fete? - Care drepturi ale omului au fost încălcate? Numiţi articolele respective din

Declaraţia universală a drepturilor omului. Ce prevăd aceste drepturi? - Ce legătură există între traficul de femei şi drepturile omului?

Bilanţ: Traficul de femei este o problemă nu numai pentru Ucraina. Femeile traficate sunt folosite ca forţă de muncă şi ca marfă sexuală în multe ţări ale lumii. De aceea problema traficului de femei trebuie privită global. Consiliul Europei a recunoscut traficul de femei drept o încălcare a drepturilor omului. E clar, deci, de ce am apelat la executarea acestui exerciţiu la Declaraţia universală a drepturilor omului, care abordează probleme privind valorile democratice şi general naţionale. Trebuie să reţinem acest lucru, apărând oricând şi oriunde drepturile noastre umane, pe care le posedăm de la naştere. Chiar şi aflându-ne într-o ţară străină nelegal, noi beneficiem în ea de drepturile, consfinţite în Declaraţia universală a drepturilor omului: dreptul la viaţă, la inviolabilitatea personală, la apărare împotriva maltratărilor, la asistenţă medicală ş.a. Noi suntem oameni şi de aceea trebuie să ne cunoaştem şi să ne apărăm drepturile umane!

Exerciţiul „Cum să ne asigurăm contra traficului de fiinţe umane” Scopul exerciţiului: - Discutarea diverselor căi de recrutare a „mărfii vii”; - familiarizarea cu metodele de prevenire a acestei recrutări. Timpul executării - 40-60 min.

Discuţie Întrebare:

174

- Ce căi de recrutare a femeilor şi fetelor ucrainene cu scopul traficării peste hotare cunoaşteţi? - Care organizaţii sau persoane fac acest lucru? - Cine se află în spatele lor? - Spuneţi, cine dintre voi a auzit ori s-a confruntat cu fapte de racolare a femeilor?

Povestiţi despre experienţa dv. - Cum anume are loc procesul de racolare? - Cine sunt oamenii care-i „ajută” femeii să plece peste hotare?

Asalt de idei Întrebare: - Cum putem determina, pe cât de sigure sunt ofertele de a pleca la muncă peste

hotare?

Discuţ ie: - Haideţi să evaluăm realitatea fiecărei idei, propuse de grup şi căile ei de realizare.

Bilan ţ intermediar: Aşadar, pentru a ne asigura şi a nu deveni victima traficului de fiinţe umane, este necesar: • să contactaţi telefonic ambasada ţării, în care vi se oferă o slujbă şi să aflaţi dacă firma

care vă propune angajare la muncă se confruntă cu unele probleme; • să verificaţi, adresându-vă la oficiul forţei de muncă, dacă firma de plasare în câmpul

muncii este înregistrată, dacă dispune de licenţă pentru practicarea acestui gen de activitate;

• să întrebaţi reprezentanţi firmei ce documente şi vize sunt necesare pentru angajare la muncă, ca mai apoi să confruntaţi aceste date cu informaţia, furnizată de ambasada acestei ţări;

• să-i cereţi firmei contractul de muncă, pentru a-l examina împreună cu un jurist sau o persoană experimentată (e de dorit, dintr-o organizaţie obştească);

• altele (sugestiile grupului).

Jocuri cu roluri Participantele se unesc în minigrupuri, fiecare din ele primind o sarcină – să joace sceneta racolării femeii:

Întrevederea la firma pentru plasarea în câmpul muncii. Întrevederea cu reprezentantul show-businessului. Întâlnire pe stradă cu „agenţii-recrutori”. Întrevedere la agenţia matrimonială. Convorbire cu prietena, care-i propune o slujbă peste hotare. Dialog în bar/la discotecă cu o persoană puţin cunoscută, care-i propune o

muncă peste hotare.

Discuţ ie: - Ce impresii v-a produs jocul? Ce simţeaţi când interpretaţi rolurile dv.? - Ce putem face ca fetele şi femeile ţării noastre să nu se încreadă în spusele recrutorilor? - Ce putem face pentru a bloca canalele de recrutare a femeilor noastre la munci peste hotare?

Bilanţ: Fireşte, nu e cazul să credem că în spatele tuturor ofertelor se află persoane, care trafichează femei. Dar, spre regret, experienţa amară a unui număr enorm de fete şi femei din ţara noastră, înşelate cu neruşinare chiar şi de oameni cunoscuţi şi apropiaţi, confirmă că în spatele ofertelor de muncă de peste hotare, mai ales, dacă sunt „prea

175

frumoase, pentru a fi credibile”, se află mafia sau afaceriştii necinstişi, comercianţii de „marfă vie”. Anume din acest motiv noi înşine trebuie să fim foarte precauţi în cazul angajării peste hotare şi să-i ferim şi pe alţii de acest pericol. Sfaturi metodice şi sugestii:

- Acest exerciţiu e de dorit să fie executat înaintea exerciţiului „Informaţie pentru meditare”. Pentru jocul cu roluri pot fi culese anunţuri de angajare la muncă peste hotare publicate în ziare şi reviste.

Exerciţiul „Noi facem casă” Scopul exerciţiului: a orienta activistele mişcării feminine spre acţiuni concrete privind prevenirea traficului de femei. Timpul executării - 15 min.

Introducere Se zice că omul în viaţa sa trebuie să facă trei lucruri: să crească un copil, să sădească un copac şi să facă o casă. Haideţi ş-om face casa noastră – vom construi strategia organizaţiei noastre de reprimare a acestui fenomen ruşinos – traficul de femei.

Asalt de idei: - Ce schimbări trebuie să se producă în statul nostru, societate, legislaţie care ar

pune capăt traficului de femei? (temelia casei) - Ce poate face fiecare din noi pentru depăşirea acestei probleme? (cărămizile pereţilor) - Pe ce căi e oportun să se difuzeze informaţia privind prevenirea traficului de femei?

(fereastră) - Care este scopul nostru principal, ce vrem să obţinem prin munca noastră? (acoperişul casei) - Cine şi ce ne împiedică? (nor şi fulger) - Cine ne ajută? (soarele) Notăm răspunsurile în locurile corespunzătoare ale Schemei (casei desenate).

Bilanţ: Ce poate face fiecare din noi pentru depăşirea problemei traficului de femei? - Putem şi trebuie să ne apărăm drepturile noastre şi drepturile altora. - Putem şi trebuie să creăm organizaţii obşteşti, care vor lucra asupra soluţionării

problemelor femeilor. - Putem şi trebuie să transmitem informaţia obţinută la această lecţie prietenelor

noastre, semenilor şi altor cunoscuţi. - Putem şi trebuie să difuzăm informaţie privind prevenirea traficului de femei (de

exemplu: ilustrate, pliante, articole de ziar despre femei traficate etc.). - Putem şi trebuie s-o avertizăm pe cunoscuta noastră când o va ameninţa riscul de a

deveni victima traficului de fiinţe umane, să-i dezvăluim adevărul despre riscurile migraţiei nelegale;

- Putem şi trebuie să fim prudenţi noi înşine: să nu dăm crezare recrutorilor care ne oferă o muncă convenabilă peste hotare; să nu acceptăm propunerile lor; să obţinem informaţia necesară privind condiţiile de viaţă şi muncă în ţara străină; în cazuri suspecte, să ne adresăm pentru consultaţie în organizaţiile obşteşti de femei, care acordă asemenea servicii. Să nu devenim o victimă credulă!

Sfaturi metodice ş i sugesti i : Desenul-schemă „Casa” trebuie pregătit din timp. În timpul completării desenului-schemă interveniţi, pentru a da ajutor grupului cu unele sugestii – răspunsuri la întrebări (puteţi folosi variantele noastre de răspunsuri).

176

ANEXĂ (planurile trainingurilor)

PLANUL sumar al trainingului pentru colaboratorii organelor de drept Introducere Exerciţiul „Adoptarea regulilor de lucru” Exerciţiul „Cunoştinţă”: Mă numesc, aş vrea să vizitez… Exerciţiul „Aşteptări”. Lucru individual Exerciţiul „Definirea problemei „traficul cu fiinţe umane” Asalt de idei. Discuţie în cercul mare. Lucrul în minigrupuri – investigarea cazului. Mini-lecţie 3. Legislaţia ucraineană. Art. 149. 4. Convenţia ONU privind combaterea criminalităţii organizate transnaţionale.

Protocolul privind prevenirea, combaterea şi sancţionarea traficului de fiinţe umane, în special, al femeilor şi copiilor, care completează Convenţia (Italia, Palermo, 2002).

Definiţia conform protocolului: acţiunile înfăptuite; formele/tipurile de exploatare; mecanismele înfăptuirii acestor acţiuni. Schema Protocolului. Discuţie în cercul mare. 3. Acţiunile Guvernului Ucrainei în scopul contracarării traficului de fiinţe umane.

4. Numărul de crime legate de traficul cu fiinţe umane, constatat pentru ultima perioadă.

Pauză Exerciţiu de resurse. Exerciţiul „Cauzele şi consecinţele traficului de femei”: Grupul nr.1: cauzele traficului de femei; Grupul nr. 2: cauzele traficului de fiinţe umane pentru stat; Grupul nr. 3: cauzele traficului de fiinţe umane pentru femeie. Exerciţiu de încheiere. CHESTIONARE

Planul lecţiilor pentru reprezentantele ONF

10.00-10.15 Introducere. Reguli. 10.15-10.35 Cunoştinţă. Exerciţiu-spărgător de gheaţă. 10.35-10.45 Aşteptările noastre. Cerc. 10.45-11.05 Emoţiile dv., când auziţi cuvintele „trafic de femei”. Asalt de idei. Definirea termenului.

11.05-11.35 Cauzele şi cum se întâmplă acest lucru. Minigrupuri. 11.35-11.55 Pete pe soare. Lucrul în grup. 12.00-12.20. Pauză Exerciţiu de resurse.12.25-12.50 Examinarea cazului (prelucrarea materialelor din mass-media, actelor internaţionale

din sfera drepturilor omului). Lucrul în perechi.13.00-13.30 „Situaţie”. Joc colectiv cu roluri.13.25-13.55 Mituri şi fapte. Discuţie în minigrupuri.14.00-15.00 Pauză Exerciţiu de resurse.15.20-15.50 Consecinţele traficului de femei. Lucrul în minigrupuri. 15.50-16.20 Sfaturi de la piaţă. „Mişcarea browniană”.16.20-16.35 Căile de contracarare a traficului de femei. Exerciţiul „Noi facem casă”. Lucrul în grup.

16.35-16.50 „Arborele succesului” (doleanţele noastre adresate femeilor). Cerc. 16.50-17.00 ANCHETĂ.

177

Planul lecţiei pentru grupul de risc/pentru cei care vor consulta grupul de risc

10:00-10:10 Introducere. 10:10-10:20 Regulile trainingului. 10:20-10:40 Cunoştinţă. 10:40-10:50 Aşteptările noastre. 10:50-11:10 Exerciţiu de resurse. 11:10-11:20 Pauză. 11:20-11:25 Exerciţiu de resurse. 11:25-11:35 Definirea problemei. 11:35-11:50 Cauzele plecării femeilor peste hotare. 11:50-12:15 „Pete pe soare”. 12:15-12:30 Exerciţiu de resurse. 12:30-12:50 Pauză. 12:50-13:00 Exerciţiu de resurse. 13:00-13:25 Mituri şi fapte. 13:25-13:50 Consecinţele traficului de femei. 13:50-14:00 Exerciţiu de resurse. 14:00-14:10 Pauză. 14:10-14:15 Exerciţiu de resurse. 14:15-14:40 Joc colectiv „Situaţie”. 14:40-15:00 „Sfaturi la piaţă”. 15:00-15:15 „Noi facem casă”. 15:15-15:30 “Facem bilanţul”. CHESTIONARE

178

Bibliografie 1. Руслана Безпальча. Предотвращение Домашнего насилия и торговли

женщинами (Prevenirea violenţei domestice şi a traficului de femei. Ruslana Bespalcea)./ Ediţia Winrock International. - К., 2001.

2. Сборник международных документов относительно торговли людьми (Culegere de materiale internaţionale privind traficul cu fiinţe umane)./ Ediţia departamentului juridic Winrock International. - К., 2000.

3. Если женщина пропала бесследно за границей (Dacă femeia a dispărut fără veste peste hotare)/ Ediţia Winrock International din seria materialelor juridice „E bine să ştii”. - К., 2000.

4. Работа за границей: ожидание и реальность (Munca peste hotare: aşteptările şi realitatea) /Издание Winrock International. - К.,1999, Издание второе, исправленное и дополненное. - К., 2003.

5. Украина. "Региональные отчеты по проведению мероприятий по защите прав человека" (Ucraina. „Rapoarte regionale privind înfăptuirea măsurilor de apărare a drepturilor omului”) - 2003. (f. Торговля людьми) (f. Traficul de fiinţe umane).

6. Отчетные материалы Проекта Winrock International "Общественные инициативы в предотвращении Домашнего насилия и торговли людьми" и Проекта предупреждения торговли людьми (Materialele de dare de seamă ale Proiectului Winrock International „Iniţiativele obşteşti de prevenire a violenţei domestice şi a traficului de fiinţe umane” şi a Proiectului pentru prevenirea traficului de fiinţe umane).

7. Кондратьев Я.Ю., Римаренко Ю.И., Олефир В.И. Основы науки о миграции (Bazele migraţiei. Kondratiev I. Iu. Rimarenko Iu. I., Olefir V. I.,). Ediţia Academiei Naţionale a Afacerilor Interne ale Ukrainei. - К:, 2000.

8. Методические рекомендации относительно организации работы по выявлению, раскрытию и расследованию преступлений, связанных с торговлей женщинами, с целью их сексуальной эксплуатации (Recomandări metodice privind organizarea muncii de identificare, descoperire şi cercetare a crimelor legate de traficul de femei cu scopul exploatării lor)./ Retipărit de Winrock International. - 2000.

9. Борьба с торговлей женщинами: проблемы усовершенствования законодательства и задача органов внутренних дел Украины (Combaterea traficului de femei: problemele perfecţionării legislaţiei şi sarcinile organelor interne ale Ucrainei)./ Buletinul informativ al Universităţii Afacerilor Interne. - Harikov, 1999.

10. Торговля женщинами, детьми, покушение на личную свободу: правовые аспекты (Traficul de femei, copii, atentat la libertatea personală: aspecte juridice)./ Centrul Ukrainean de cercetări ale femeilor cu suportul Academiei Naţionale a Afacerilor Interne ale MAI, Ukraina. Materialele seminarului internaţional ştiinţifico-practic. - К., 1997.

11. ГО "Волынские перспективы". Ресурсный сборник "Будь освеленная - стань защищенная". При выезде за границу - остерегайся! („Perspectivele Volîniei” Culegerea „Informată înseamnă protejată”. Plecând peste hotare – fii prudentă!) - Luţk, 2004.

12. Проблема торговли людьми. Аналитическая справка (Problema traficului de femei. Informaţie analitică). /Proiectul „Iniţiativele publice în prevenirea violenţei domestice şi traficului de fiinţe umane". Winrock International. - К., 2003.