CONSILIUL PENTRU PREVENIREA ȘI ELIMINAREA DISCRIMINĂRII ȘI ASIGURAREA EGALITĂȚII

СОВЕТ ПО ПРЕДУПРЕЖДЕНИЮ И ЛИКВИДАЦИИ ДИСКРИМИНАЦИИ И ОБЕСПЕЧЕНИЮ РАВЕНСТВА

COUNCIL ON THE PREVENTION AND ELIMINATION OF DISCRIMINATION AND ENSURING EQUALITY

Adresa: Republica Moldova, Chișinău, MD-2004 bd. Ștefan cel Mare și Sfînt nr.180, bir.600

tel.: +373 (0) 22 21-28-17

Адрес: Республика Молдова, Кишинёв, MD-2004 бул. Штефан чел Маре, 180, каб. 600

тел.: +373 (0) 22 21-28-17

1

DECIZIE

din 22 iunie 2017

cauza nr. 32/17

Membrii Consiliului:

Ian FELDMAN – preşedinte

Oxana GUMENNAIA – membră

Andrei BRIGHIDIN – membru

Lucia GAVRILIȚĂ – membră

ținând cont de complexitatea problemelor invocate au examinat în cadrul a trei ședințe de

deliberări susținerile

petiţionarei: Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova,

părţii reclamate: Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei și

au deliberat, în ședință închisă, cu privire la următoarele:

I. Obiectul plângerii

Pretinsa neconcordanță a unor prevederi ale Legii nr. 290 din 16 decembrie 2016 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative cu standardele privind nediscriminarea.

II. Admisibilitatea obiectului plângerii

Plângerea corespunde cerințelor art. 13 din Legea nr. 121 cu privire la asigurarea egalității din

25.05.2012 şi nu ridică excepţii de inadmisibilitate prevăzute de pct. 42 din Legea nr.298 cu

privire la activitatea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității din 21.12.2012.

III. Susținerile părților

Alegațiile petiționarei

3.1 Petiţionara afirmă că, în urma analizei impactului reformei sistemului de pensii, realizată

prin Legea nr. 290 din 16 decembrie 2016 privind modificarea şi completarea unor acte

legislative, a constatat existenţa unor reglementări contradictorii cu stipulări ale altor legi, în

unele cazuri având un caracter discriminatoriu.

3.2 Petiţionara susţine că, prin completarea Legii nr. 156-XV din 14 octombrie 1998 privind

sistemul public de pensii, a fost stabilit dreptul la pensie anticipată pentru limită de vârstă,

însă, stabilirea unei norme egale pentru obţinerea dreptului la pensie anticipată pentru

limită de vârstă cu cel mult trei ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare de 63

de ani pentru bărbaţi şi femei, a creat o premiză de discriminare a femeilor faţă de bărbaţi

prin faptul că norma legală va fi aplicată pentru bărbaţi începând cu 1 ianuarie 2017, iar

pentru femei începând cu anul 2022, când femeile vor avea vârsta necesară pentru a

solicita pensie anticipată și un stagiu de cotizare confirmat.

3.3 O altă reglementare contradictorie, după părerea petiționarei este dreptul de a solicita

reexaminarea pensiei. Potrivit modificărilor operate în Legea nr. 156-XV din 14 octombrie

1998 privind sistemul public de pensii, pensionarii care activează sau au activat în câmpul

muncii după realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă în condiţiile legii pot

solicita reexaminarea pensiei nu mai des decât o dată la doi ani, cu condiţia ca pensia

calculată conform formulelor din lege să fie mai mare decât pensia aflată în plată.

Reexaminarea pensiilor se va face doar în cazul persoanelor care și-au stabilit dreptul la

pensie, începând cu 1 ianuarie 2017, astfel fiind limitați în dreptul de a solicita

reexaminarea pensiei persoanele care și-au stabilit dreptul la pensie anterior datei de 01

ianuarie 2017 și care deja au mai mulți ani de când sunt și pensionari și angajați.

3.4 O altă prevedere invocată în plângere este art. 5 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 156-VX din 14

octombrie 1998 privind sistemul de pensii, care stipulează că în perioada necontributivă a

asiguratului, asimilată stagiului de cotizare, se include perioada de îngrijire a unui copil

până la vârsta de 3 ani de către unul dintre părinţi sau de tutore, în caz de deces al ambilor

părinţi. Aceste prevederi sunt contradictorii cu prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 289-

XV din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte

prestaţii de asigurări sociale, care stipulează că, de indemnizaţii lunare pentru creşterea

copilului beneficiază unul dintre părinţi, bunicul, bunica, o altă rudă, care se ocupă

nemijlocit de îngrijirea copilului, precum şi tutorele. Petiţionarul consideră că, astfel se

încalcă principiul echităţii contribuabililor şi beneficiarilor sistemului public de asigurări

sociale, persoanele (bunica, bunicul, altă rudă care se ocupă nemijlocit de îngrijirea

copilului) şi care au stagiul de cotizare necesar sunt discriminate faţă de tutore în ceea ce

privește stabilirea perioadelor necontributive.

3.5 De asemenea, prin completarea art. 5 alin. (2) din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998

privind sistemul public de pensii, cu lit. d), perioada de îngrijire a unui copil cu dizabilitate

severă sub vârsta de 18 ani de către unul dintre părinţi, tutore, curator, până la angajarea în

funcţia de asistent personal, se include în perioadele necontributive. Petiţionarul afirmă că

angajarea unui asistent personal pentru toate persoanele cu dizabilităţi severe nu este

posibilă, iar de regulă, protecţia, îngrijirea copiilor şi supravegherea persoanelor cu

dizabilităţi severe sau cu probleme mintale este asigurată nemijlocit de familia acestora. În

viziunea petiţionarului, norma respectivă este discriminatorie, în raport cu persoanele care

îngrijesc de o persoană cu dizabilitate severă, mai mare de 18 ani și care nu beneficiază de

dreptul de a fi angajat în calitate de asistent personal, din cauza austerității bugetelor locale

alocate.

3.6 Tot perioadă necontributivă, dar care face parte din stagiul de cotizare, se consideră

situația în care o persoană a îngrijit de altă persoană cu vârsta înaintată ce depășește 75

ani până la 01 ianuarie 1999. Această prevedere limitează dreptul persoanelor care au

îngrijit de vârstnici care au mai mult de 75 ani în perioada de timp de după 01 ianuarie

1999, această perioadă neluându-se în calcul în calitate de stagiu de cotizare.

3.7 Petiţionara afirmă că, abrogarea prin pct. 30 al art. III din Legea nr. 290 din 16 decembrie

2016 a prevederilor art. 41 alin. (3) din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 este

nejustificată, contradictorie şi discriminatorie, deoarece se exclude posibilitatea de

pensionare anticipată a persoanelor ocupate la lucrări foarte nocive şi foarte grele,

prevăzute în Lista nr. 1, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 822 din 15 decembrie 1992,

la atingerea a 54 ani de către bărbaţi şi 49 ani de către femei. Această normă contravine

prevederilor art. 18 din Legea nr. 489-XV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de

asigurări sociale care stipulează că locurile de muncă în condiţii speciale reprezintă acele

locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esenţial capacitatea de

muncă a asiguraţilor, din cauza gradului mare de expunere la risc. Art. 18 alin. (5) din

Legea nr. 489-XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, menționează

expres că locurile de muncă în condiţii speciale sunt acelea din unităţile miniere, pentru

personalul care lucrează în subteran cel puţin 50 % din timpul de muncă în luna respectivă,

precum şi cele din aviaţia civilă, pentru personalul navigant. Petiţionara adaugă că,

excluzând din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii

prevederile despre vârsta anticipată de pensionare a persoanelor ocupate la lucrări foarte

nocive şi foarte grele, legiuitorul a creat condiţii discriminatorii pentru personalul care

activează în unitățile miniere și aviația civilă, faţă de alt personal, precum şi condiţii

contradictorii de aplicare ale art. 41 şi imposibilitatea aplicării prevederilor art. 42 alin. (2) şi

alin. (3) din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii în

varianta finală modificată.

3.8 Petiţionara indică asupra faptului că, prin din art. III pct. 9 şi din Art. IV pct. 3 din Legea nr.

290 din 16 decembrie 2016 privind modificarea și completarea unor acte legislative, a fost

abrogată plafonarea venitului anual din baza de calcul a pensiei, stipulată în art. 8 alin. (5)

al Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii şi art. 21 din

Legea nr. 489-XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale. Însă, prin art.

V din Legea nr. 290 din 16 decembrie 2016 privind sistemul public de pensii, modificând

art. 7 alin. (3) din Legea nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru

incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, a fost instituită

plafonarea în cuantumul de 5 salarii medii lunare prognozate pe economie pentru anul

respectiv pentru determinarea bazei de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale.

Conform petiţionarei, aceste modificări au fost adoptate cu încălcarea principiului unicităţii,

potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public bazat pe aceleaşi norme de

drept şi pe principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public -

contribuabili şi beneficiari - un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi

obligaţiile prevăzute de lege consfinţite în art. 3 din Legea nr. 489-XIV din 8 iulie 1999

privind sistemul public de asigurări sociale, fiind discriminatorii faţă de alte categorii de

beneficiari din sistemul asigurărilor sociale de stat.

3.9 În concluzie, petiţionara solicită să fie examinată corespunderea Legii nr. 290 din 16

decembrie 2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative cu standardele

privind nediscriminarea şi la necesitate, să fie iniţiate propuneri de modificare a legislaţiei în

vederea prevenirii şi combaterii discriminării.

Susținerile părții reclamate

3.10 Reprezentanții Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei au menționat că potrivit

alin. (1) art. 151 al Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii,

asiguratul care a realizat un stagiu complet de cotizare prevăzut la art. 42 alin. (1) poate

solicita stabilirea anticipată a pensiei pentru limită de vârstă cu cel mult trei ani înaintea

împlinirii vârstei standard de pensionare de 63 de ani pentru bărbaţi şi femei, respectiv la

împlinirea vârstei de 60 de ani. Conform stipulărilor în vigoare a Legii nr. 156-XIV din 14

octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, dreptul la pensie pentru limită de vârstă se

acordă la vârsta de 57 de ani pentru femei şi 62 de ani pentru bărbaţi. Urmare a

modificărilor operate la Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de

pensii prin Legea nr. 290 din 16 decembrie 2016 pentru modificarea şi completarea unor

acte legislative, începând cu 1 iulie 2017, vârsta de pensionare se majorează anual până la

63 de ani atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei (cu 4 luni anual până la 1 iulie 2019 -

pentru bărbaţi şi cu 6 luni anual până la 1 iulie 2028 - pentru femei). Dreptul la pensie

anticipată este un element inovativ al reformei de pensionare, care acordă dreptul la pensie

pentru limită de vârstă cu cel mult trei ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare

de 63 de ani atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, condiţionat de realizarea stagiului

contributiv necesar. Unificarea vârstei de pensionare, a stagiului de cotizare, a condiţiilor

pentru a beneficia de pensie anticipată, pentru bărbaţi şi femei, în viziunea reclamatului,

vine să elimine situaţia discriminatorie existentă până la demararea reformei sistemului de

pensionare dintre bărbaţi şi femei privind condiţiile de pensionare, ori, pensia medie a unei

femei constituia 80% din pensia medie a unui bărbat.

3.11 Reclamatul menționează că, potrivit prevederilor alin. (41) al articolului 33 al Legii nr. 156-

XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii pensionarii care activează sau

au activat în câmpul muncii după realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă, pot

solicita reexaminarea pensiei nu mai des decât o dată la doi ani, cu condiția că pensia

calculată este mai mare decât pensia aflată în plată. În corespundere cu Art. VIII alin. (3) al

Legii nr. 290 din 16 decembrie 2016 pentru modificarea şi completarea unor acte

legislative, prevederile alin. (41) al articolului 33 al Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998

privind sistemul public de pensii se aplică în cazul pensiilor pentru limită de vârstă, stabilite

începând cu 1 ianuarie 2017. Reclamatul menţionează că, legislaţia naţională permite

cumulul de pensii cu veniturile salariale. Deci persoana care alege să lucreze după

stabilirea dreptului la pensie beneficiază de suma pensiei și a salariului integral, nefiind

lipsite de surse pentru subzistență, beneficiind de asistenţă şi protecţie socială. Legislaţia

naţională permite acumularea veniturilor din alte activităţi de muncă sau profesionale chiar

dacă persoana beneficiază de pensie în sistemul public de pensii, fără aplicarea restricţiilor

sau impozitarea acestora. Totodată, reclamatul subliniază că, potrivit legislaţiei în vigoare,

persoanele care şi-au exercitat dreptul la pensie, dar continuă să activeze, achitând

contribuţii de asigurări sociale din salariu, contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat şi

respectiv sunt asiguraţi în cazul survenirii altor riscuri sociale. Reclamatul mai adaugă că,

sistemul public de pensii se bazează pe principiul solidarităţii între generaţii şi în interiorul

acestora. Mijloacele financiare acumulate din achitarea contribuţiilor de asigurări sociale şi

din alte surse sunt direcţionate pentru plata prestaţiilor sociale curente. Totodată,

reclamatul susţine că, în conformitate cu prevederile art. 46 a Legii 780-XV din 27

decembrie 2001 privind actele legislative, actul legislativ produce efecte numai în timpul cât

este în vigoare şi nu poate fi retroactiv sau ultraactiv. Ca urmare, stabilirea şi plata pensiei

pentru limită de vârstă se va efectua în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare la

momentul solicitării pensiei, or legea nu ar efect retroactiv şi se aplică doar faptelor produse

după intrarea ei în vigoare.

3.12 Reclamatul afirmă că, propunerea de a include perioada de îngrijire a unui copil până la

vârsta de 3 ani de către bunicul, bunica, o altă rudă care se ocupă nemijlocit de îngrijirea

copilului ca perioadă necontributivă a asiguratului asimilată stagiului de cotizare stabileşte

derogări de la principiile de organizare şi funcţionare a sistemului public de asigurări

sociale, statuate în Legea nr. 489 din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări

sociale şi anume: principiul egalităţi, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public

(contribuabili şi beneficiari) un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi

obligaţiile prevăzute de lege, precum şi principiul contributivităţii, conform căruia fondurile

de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoane fizice şi

juridice participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul

contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

3.13 Potrivit reclamatului, Legea nr. 290 din 16 decembrie 2016 privind modificarea şi

completarea unor acte legislative a fost adoptată în scopul realizării prevederilor

Conceptului de reformă a sistemului de pensii din Republica Moldova, aprobat prin

Dispoziţia Guvernului nr. 116-d din 5 august 2016. Prin aprobarea Legii nr. 290 din 16

decembrie 2016 privind modificarea şi completarea unor acte legislative au fost realizate

acţiuni importante cu efect imediat prevăzute în Concept (unificarea condiţiilor de

pensionare, formulă nouă de calcul, valorizarea venitului asigurat, etc.). Totodată, acţiunile

precum instituirea pensiei de bază, garantată unor beneficiari de pensii şi alocaţii sociale

din bugetul de stat ca mecanism în vederea sporirii protecţiei sociale, prevăzută la

Obiectivul specific al Conceptului nr. 3: Sistemul de pensii atractiv, cu un nivel sporit al

beneficiilor, pentru un trai decent şi reducerea sărăciei este examinat suplimentar reieşind

din impactul reformei asupra bunăstării beneficiarilor de pensii, precum şi interacţiunea

acestei măsuri de protecţie socială (instituirea pensiei de bază) cu alte instrumente de

protecţie socială existente (ajutor social, suport financiar de stat, etc.).

3.14 Reclamatul afirmă că, la capitolul egalarea drepturilor la stabilirea pensiilor personalului

care activează la locuri de muncă în condiţii speciale cu locurile de muncă în condiţii

normale, a fost iniţiat procesul de revizuire a cadrului normativ prin actualizarea locurilor de

muncă în condiţii deosebite şi speciale (anterior Lista nr. 1 a unităţilor de producţie,

lucrărilor, profesiilor, funcţiilor şi indicilor, în temeiul cărora se acordă dreptul la pensie

pentru limită de vârstă în condiţii avantajoase) şi a solicitat ministerelor de resort şi

Academiei de Ştiinţe înaintarea propunerilor elocvente şi argumentarea necesităţii

încadrării în condiţii de muncă deosebite şi speciale a unor funcţii şi profesii. În aceste

condiţii va fi examinat suplimentar dreptul la pensie în condiţii avantajoase acestor categorii

de asiguraţi.

3.15 Reclamatul susţine că, sistemul public de asigurări este bazat pe anumite principii care

fac posibilă organizarea şi funcţionarea eficientă a acestuia, prevăzute în Legea nr. 489-

XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale de stat, şi anume - principiul

egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public (contribuabili şi beneficiari) un

tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege,

precum şi principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se

constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoane fizice şi juridice participante la

sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de

asigurări sociale plătite. Respectiv, conform pct. (3), art. V al Legii nr. 290 din 16 decembrie

2016 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, venitul mediu asigurat pentru

lunile incluse în calcul la determinarea bazei de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale

nu poate depăşi suma a 5 salarii medii lunare prognozate pe economie pentru anul

respectiv înmulţită la 12 sau la numărul de luni în care persoana a realizat venitul asigurat.

În sistemul public de asigurări sociale contribuţia de asigurări sociale nu reprezintă doar o

plată obligatorie, dar şi o condiţie prioritară pentru acordarea dreptului la prestaţie şi

determinarea mărimii acesteia. Reclamatul precizează că, contribuţiile de asigurări sociale

constituie principala componentă de formare a veniturilor proprii în bugetul asigurărilor

sociale de stat. Or, includerea plafonării bazei de calcul a prestaţiilor acordate pe termen

scurt are drept scop menţinerea echilibrului dintre reacţia fondurilor de asigurări sociale şi

contribuţiile reale achitate şi asigură corelarea politicii formării veniturilor sistemului de

asigurări sociale cu politica utilizării mijloacelor destinate asigurării.

3.16 Reclamatul afirmă că, Legea nr. 290 din 16 decembrie 2016 pentru modificarea şi

completarea unor acte legislative introduce un set de amendamente complexe, inovative

pentru legislaţia în domeniu, cu modificări corespunzătoare Sistemului Informaţional al

Casei Naţionale de Asigurări Sociale. Reieşind din aceste aspecte, termenele de intrare în

vigoare pentru diferite acţiuni sunt stabilite în mod diferenţiat, urmând o consecutivitate în

vederea atingerii obiectivelor propuse. Mai mult, în viziunea reclamatului, reformarea

sistemului de pensionare reprezintă un proces continuu, la etapa actuală fiind important

realizarea angajamentelor deja asumate, precum şi analizarea acţiunilor necesare în scopul

perfecţionării cadrului legal în domeniu.

IV. Dreptul național și internațional relevant

4.1 Constituția Republicii Moldova prin art. 16 alin. (2) garantează dreptul la egalitate: ”Toţi

cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire

de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere

sau de origine socială.”; art. 47 alin. (1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om

să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui,

cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale

necesare; art. 47 alin. (2) prevede că, cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj,

boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de

subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor.

4.2 Codul Muncii al Republicii Moldova nr. 154 din 28.03.2003, art. 124 alin. (4) Concediul

parţial plătit pentru îngrijirea copilului se acordă, în baza unei cereri în formă scrisă, tatălui

copilului ori unuia din bunici sau unei alte rude care se ocupă nemijlocit de îngrijirea

copilului, precum şi tutorelui, în cazul în care persoanele indicate la alin. (1) nu utilizează

concediul prevăzut la alin. (2).

4.3 Legea nr. 121 din 25.05.2012 cu privire la asigurarea egalității stabilește la art. 1 alin

(1) ”Scopul prezentei legi este prevenirea şi combaterea discriminării, precum şi asigurarea

egalităţii tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova în sferele politică,

economică, socială, culturală şi alte sfere ale vieţii, fără deosebire de rasă, culoare,

naţionalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingeri, sex, vârstă, dizabilitate, opinie,

apartenenţă politică sau orice alt criteriu similar". Art. 2 oferă definiția discriminării ca fiind

orice deosebire, excludere, restricţie ori preferinţă în drepturi şi libertăţi a persoanei sau a

unui grup de persoane, precum şi susţinerea comportamentului discriminatoriu bazat pe

criteriile reale, stipulate de prezenta lege sau pe criterii presupuse. Art. 8 lit. c) interzice

orice formă de discriminare privind accesul persoanelor la servicii de protecţie socială.

4.4 Legea nr. 489 din 08.07.1999 privind sistemul public de asigurări sociale, art.3, lit. (b)

stipulează că, sistemul public de asigurări sociale se organizează şi funcţionează având ca

principiu de bază - principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public -

contribuabili şi beneficiari - un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi

obligaţiile prevăzute de lege.

4.5 Legea nr. 156 din 14.10.1998 privind sistemul public de pensii, art. 1 (1) Prezenta lege

stabilește cadrul legal al funcționării sistemului public de pensii, precum și interacțiunea

acestuia cu sistemul public de asigurări sociale și cu alte mecanisme statale de protecție

socială a populației. (2) Scopul prezentei legi constă în asigurarea unui sistem de pensii

echitabil și sustenabil, care să garanteze un trai decent pentru beneficiarii de pensii.”; art. 5

alin.(2) prevede faptul că perioade necotributive ale asiguratului asimilate stagiului de

cotizare sunt: lit. b) perioada de îngrijire a unui copil până la vârsta de 3 ani de către unul

din părinți sau tutore în caz de deces al ambilor părinți; și lit. d) perioada de îngrijire a unui

copil cu dizabilitate severă sub vârsta de 18 ani de către unul dintre părinți, tutore, curator,

până la angajarea în funcția de asistent personal. art. 8 alin. (2) prevede că, venitul mediu

lunar asigurat se determină din suma contribuțiilor plătite în perioadele contributive, cotele

de contribuții stabilite prin lege pentru aceste perioade şi numărul total de luni de cotizare.

Formula de calcul al venitului mediu lunar asigurat este redată în anexa nr.1, parte

integrantă a legii; art. 151 alin. (1) stipulează că, asiguratul care a realizat stagiul complet

de cotizare prevăzut la art. 42 alin. (1) poate solicita stabilirea anticipată a pensiei pentru

limită de vârstă cu cel mult trei ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare de 63

de ani pentru bărbați şi femei; art. 33 alin. (1) Reexaminarea drepturilor la pensie se

efectuează în cazul apariției unor circumstanțe noi referitoare la stagiul de cotizare, venitul

asigurat, ce au avut loc până la acordarea drepturilor la pensie, transferării la altă categorie

de pensie, persoanelor care continuă să activeze după realizarea dreptului la pensie pentru

limită de vârstă; art. 33 alin. (41) prevede că pensionarii care activează sau au activat în

câmpul muncii după realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă în condițiile

prezentei legi pot solicita reexaminarea pensiei nu mai des decât o dată la doi ani, cu

condiția că pensia calculată conform formulelor din anexe, părți integrante ale legii, este

mai mare decât pensia aflată în plată. Potrivit art. 41 alin.(1) începând cu 1 iulie 2019, se

stabilește vârsta standard de pensionare de 63 de ani pentru bărbați și, începând cu 1 iulie

2028, vârsta standard de pensionare de 63 de ani pentru femei. Atingerea acestor vârste

se realizează prin creșterea anuală a vârstelor standard de pensionare. Conform art. 42

alin. (1) se stabilește stagiul complet de cotizare de 34 de ani: pentru bărbați începând cu 1

iulie 2018, iar pentru femei începând cu 1 iulie 2024.

4.6 Legea nr. 289 din 22.07.2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de

muncă și alte prestații de asigurări sociale, art. 7 alin. (3) Venitul asigurat pentru lunile

incluse în calcul la determinarea bazei de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale nu

poate depăşi suma a 5 salarii medii lunare prognozate pe economie pentru anul respectiv

înmulţită la 12 sau la numărul de luni în care persoana a realizat venit asigurat. În cazul în

care în calcul se include anul calendaristic incomplet, venitul asigurat se plafonează

reieşind din numărul de luni în care a fost realizat venitul asigurat pentru anul respectiv.

Salariul mediu lunar prognozat pe economie se aprobă de Guvern; art. 18 alin. (2) De

indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului beneficiază, la cerere, opţional: unul dintre

părinţi, bunelul, bunica, o altă rudă care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, precum şi

tutorele, dacă sînt persoane asigurate şi îndeplinesc condițiile de realizare a stagiului de

cotizare prevăzute la art. 6 alin. (1), (2) sau (3).

4.7 Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată în data de 10.12.1948 prevede în

art. 7 toți oamenii sunt egali în fața legii și au, fără nicio deosebire, dreptul la o egală

protecție a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări

care ar viola Declaraţia și împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare. Art. 22

garantează că orice persoană, în calitatea sa de membru al societății, are dreptul la

securitatea socială; ea este îndreptățită ca prin efortul național și colaborarea

internațională, ținându-se seama de organizarea și resursele fiecărei țări, să obțină

realizarea drepturilor economice, sociale și culturale indispensabile pentru demnitatea sa și

libera dezvoltare a personalității sale. Art. 25 alin. (1) prevede că orice om are dreptul la un

nivel de trai care să-i asigure sănătatea și bunăstarea lui și familiei sale, cuprinzând hrana,

îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are

dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în celelalte

cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistență, în urma unor împrejurări independente de

voința sa.

4.8 Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale prevede în

art. 2. alin.(1) că fiecare stat parte la prezentul pact se angajează sa acționeze, atât prin

propriul sau efort, cât si prin asistenta si cooperare internaționala, în special pe plan

economic si tehnic, folosind la maximum resursele sale disponibile pentru ca exercitarea

deplina a drepturilor recunoscute în prezentul pact sa fie asigurata progresiv prin toate

mijloacele adecvate, inclusiv prin adoptarea de masuri legislative; art. 2 alin. (2) partea a

doua că statele părţi la prezentul Pact se angajează să garanteze că drepturile enunțate în

el vor fi exercitate fără nici o discriminare întemeiată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie,

opinie politică sau orice altă opinie, origine națională sau socială, avere, naștere sau pe

orice altă împrejurare. Art. 9 stipulează că statele părți la prezentul Pact recunosc dreptul

pe care îl are orice persoană la securitatea socială, inclusiv asigurări sociale.

4.9 Comentariul General nr. 19 cu privire la dreptul la securitate socială (art. 9) adoptat

de Comitetul ONU privind Drepturile Economice, Sociale şi Culturale prevede la pct.

15. Că Comitetul subliniază că statele părți ar trebui să stabilească o vârstă de pensionare

adecvată condițiilor naționale care să țină cont, printre altele, de natura ocupației, în

special, în ceea ce privește ocuparea forței de muncă periculoase și capacitatea de muncă

a persoanelor în vârstă; pct. 29 stipulează că Pactul interzice orice discriminare, fie ea de

drept sau de fapt, directă sau indirectă, pe motive de rasă, culoare, sex, vârstă, limbă,

religie, opinie politică sau de altă natură, origine națională sau socială, avere, naștere, sau

dizabilitate fizică sau mentală, stare de sănătate (inclusiv HIV / SIDA), orientare sexuală și

statut stare civilă, statut politic, social sau de altă natură, care are intenția sau efectul de a

anula sau afecta exercitarea în condiții egale a dreptului la securitate socială; pct. 32

menționează că în Comentariul General nr. 16 (2005) privind egalitatea de șanse între

bărbați și femei în ceea ce privește exercitarea drepturilor economice, sociale și culturale

(articolul 3), Comitetul a observat că punerea în aplicare a articolului 3 în legătură cu

articolul 9 impune, printre altele, egalizarea vârstei standard de pensionare atât pentru

bărbați, cât și pentru femei; asigurarea faptului că femeile beneficiază de prestații egale atât

în cadrul sistemelor de pensii publice, cât și private; pct. 40 menționează că în timp ce

Pactul prevede realizarea progresivă și recunoaște constrângerile datorate limitelor

resurselor disponibile, Pactul impune statelor părți diferite obligații care au un efect imediat.

Statele părți au obligații imediate în ceea ce privește dreptul la securitate socială, cum ar fi

garantarea faptului că acest drept va fi exercitat fără discriminare de orice fel (articolul 2

alineatul 2), asigurând egalitatea drepturilor bărbaților și femeilor (articolul 3) etc.; pct. 42

prevede că există o puternică prezumție că măsurile retroactive adoptate în legătură cu

dreptul la securitate socială sunt interzise în temeiul Pactului. Dacă se iau măsuri în mod

deliberat de retrogradare, statul parte are sarcina de a dovedi că acestea au fost introduse

după o examinare atentă a tuturor soluțiilor posibile și că acestea sunt justificate în mod

corespunzător în raport cu totalitatea drepturilor prevăzute în Pact în contextul utilizării

depline a resurselor maxime disponibile ale statului parte. Comitetul va examina cu atenție

dacă: (a) măsura are o justificare rezonabilă; (b) alte soluții au fost examinate în mod

cuprinzător; (c) grupurile afectate au participat în mod real la examinarea măsurilor și a

altor soluții propuse; (d) măsurile au fost direct sau indirect discriminatorii; (e) măsurile vor

avea un impact durabil asupra realizării dreptului la securitate socială, un impact

nerezonabil asupra drepturilor dobândite în materie de securitate socială sau dacă un

individ sau un grup este privat de accesul la nivelul minim esențial al securității sociale; (f)

măsurile au fost examinate în mod independent la nivel național; pct. 50 stabilește că

statele părți sunt, de asemenea, obligate să acorde dreptul la securitate socială atunci când

persoane fizice sau un grup nu sunt în măsură, din motive rezonabile independente de

voința lor, să realizeze acest drept, în cadrul sistemului existent de securitate socială, cu

mijloacele de care dispun. Statele părți vor trebui să stabilească scheme necontributive sau

alte măsuri de asistență socială pentru a oferi sprijin acestor indivizi și grupuri care nu pot

contribui în mod suficient la propria lor protecție.

V. În concluzie Consiliul reține următoarele:

5.1 Din faptele expuse și probele prezentate, precum și din explicațiile părților oferite în cadrul

ședinței de audieri, Consiliul constată că Confederația Naţională a Sindicatelor din Moldova

invocă discriminare la:

(i) stabilirea anticipată a pensiei pentru limită de vârstă;

(ii) reexaminarea dreptului la pensie a persoanelor care continuă să activeze după realizarea

dreptului la pensie pentru limită de vârstă;

(iii) asimilarea perioadelor necontributive stagiului de cotizare;

(iv) valorizarea venitului mediu lunar asigurat pentru pensiile aflate în plată;

(v) stabilirea pensiei pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru

persoanele ocupate la lucrări foarte nocive şi foarte grele;

(vi) determinarea bazei de calcul a pensiilor.

5.2 Consiliul reamintește, că atât legislația națională (art. 15 alin.(1) și art. 19 din Legea nr. 121

din 25.05.2012 cu privire la asigurarea egalității), cât și practica Curții Europene a

Drepturilor Omului (cauza D. H. și alții v. Republica Cehă par. 82-84, par.177, cauza

Chassagnou și alții v. Franța par.91-92,Timishev v. Rusia par.57) prevede o regulă specială

referitor la sarcina probei în litigiile privind discriminarea, și anume: sarcina probei trece la

reclamat atunci când petiționarul/a prezintă dovezi din care se poate prezuma că a existat

un tratament discriminatoriu.

(i) Stabilirea anticipată a pensiei pentru limită de vârstă

5.3 Reieșind din alegațiile expuse în plângere, pentru a proba discriminarea, petiționara urma

să prezinte fapte care arată:

1) existența unei reguli, norme, practici aparent neutre;

2) care dezavantajează anumite persoane/grup de persoane;

3) pe baza unui criteriu protejat de lege.

Confederația Naţională a Sindicatelor din Moldova invocă faptul că prevederea aparent neutră

din alin. (1) art. 15 1 din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14.10.1998, care

stipulează că "asiguratul care a realizat stagiul complet de cotizare prevăzut la art. 42 alin.

(1) poate solicita stabilirea anticipată a pensiei pentru limită de vârstă cu cel mult trei ani

înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare de 63 de ani pentru bărbați şi femei”,

dezavantajează femeile din considerentul că acestea vor putea beneficia de dreptul la

stabilirea anticipată a pensiei pentru limită de vârstă, doar începând cu anul 2022, când

vârsta standard de pensionare va fi de 60 de ani. Bărbații, în schimb, pot beneficia de acest

drept începând cu 01.01.2017, dacă au un stagiu de cotizare de 33 de ani.

5.4 Consiliul observă că prin modificările operate prin Legea de modificare și completare a unor

acte legislative nr. 290 din 16 decembrie 2016, se tinde spre egalarea vârstei de standard

de pensionare (63 de ani), către anul 2028, și a stagiului de cotizare. În aceste

circumstanțe, Consiliul reține justificarea prezentată de partea reclamată, care consideră că

prevederea menționată mai sus va elimina situația discriminatorie privind condițiile de

pensionare în funcție de sex, existentă până la demararea reformei sistemului de

pensionare, care afecta cuantumul pensiei femeii, media acesteia constituind 80% din

pensia medie a bărbatului.

5.5 Totodată, Consiliul observă că egalizarea vârstei standard de pensionare va avea loc

gradual, femeile vor beneficia de un tratament special pe parcursul a 11 ani, timp în care

urmează a fi adoptate măsuri complexe de ordin economic și social, pentru a asigura

egalitatea reală între femei și bărbați atât pe plan profesional, cât și familial.

5.6 Ținând cont de faptul că egalizarea vârstei de pensionare și a stagiului de cotizare va avea

loc progresiv, femeile beneficiind de un tratament special, Consiliul constată că prevederea

din alin. (1) art. 151 din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14.10.1998 nu

poartă un caracter discriminator pe criteriu de sex.

(ii) Reexaminarea dreptului la pensie a persoanelor care continuă să activeze după

realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă

5.7 Consiliul notează că reexaminarea dreptului la pensie a persoanelor care continuă să

activeze după realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă a fost acordată prin

modificarea introdusă la art. 33 alin. (1) din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156

din 14.10.1998, prin Legea de modificare și completare a unor acte legislative nr. 290 din

16 decembrie 2016.

5.8 Totodată, Consiliul observă că Legea de modificare și completare a unor acte legislative nr.

290 din 16 decembrie 2016 prin art. VIII alin. (3) stabilește că vor putea beneficia de

reexaminarea dreptului la pensie ca urmare a continuării activității după realizarea dreptului

la pensie pentru limită de vârstă doar persoanele care și-au stabilit pensia pentru limită de

vârstă începând cu 01.01.2017. Consiliul a luat act de faptul că prevederile menționate

constituie obiectul sesizării nr. 44a din 07.04.2017, depusă la Curtea Constituțională de

către deputații în Parlamentul Republicii Moldova, Vladimir Odnostalco și Vasile Bolea.

Reieșind din acest considerent, Consiliul nu va supune examinării aceste prevederi.

(iii) Asimilarea perioadelor necontributive stagiului de cotizare

5.9 Reieșind din alegațiile expuse în plângere, pentru a proba discriminarea, petiționara urma

să prezinte fapte care arată:

1) tratamentul mai puțin favorabil (excludere, deosebire, etc.) în exercitarea unui drept

recunoscut de lege

2) în comparație cu alte persoane (un grup de persoane)

3) cu care se află în situație analogică

4) în baza unui criteriu protejat.

5.10 Analizând alegațiile petiționarei, Consiliul stabilește o prezumție a discriminării. Petiționara

susține că sunt tratați mai puțin favorabil bunelul, bunica sau o altă rudă care se ocupă

nemijlocit de îngrijirea copilului până la vârsta de trei ani, drept acordat de art. 18 alin. (2)

din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestații de

asigurări sociale nr. 289 din 22.10.2004, comparativ cu părintele sau tutorele, cărora li se

asimilează această perioadă necontributivă stagiului de cotizare.

5.11 Conform art. 124 alin. (4) Codul muncii concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului se

acordă mamei copilului, fie tatălui, fie unuia din bunici sau unei alte rude care se ocupă

nemijlocit de îngrijirea copilului, precum şi tutorelui. Reieșind din prevederile menționate,

Consiliul observă că concediul pentru îngrijirea copilului poate fi acordat mamei, tatălui,

unuia din bunici, unei rude sau tutorelui cu condiția că în această persoană se ocupă

nemijlocit de îngrijirea copilului, toate aceste persoane fiind în situații similare.

5.12 Conform art. 15 alin. (1) din Legea nr. 121 cu privire la asigurarea egalității din 25.05.2012,

sarcina de a proba că faptele în cauză nu constituie discriminare revine instituției despre

care se presupune că a comis fapta discriminatorie. Consiliul urmează să aprecieze

existența unei justificări obiective şi rezonabile a tratamentului deplâns.

5.13 Consiliul nu poate reține drept obiectivă și rezonabilă justificarea prezentată de partea

reclamată privind aplicarea principiului contributivitații, conform căruia drepturile de

asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, deoarece pe

parcursul perioadei de îngrijire a unui copil nici părintele și nici tutorele nu achită contribuții

de asigurări sociale, această perioadă fiind necontributivă după cum prevede expres alin.

(2) art. 5 din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14.10.1998. Singura

diferență dintre aceste persoane fiind vârsta persoanelor. Reieșind din cele expuse,

Consiliul constată că prevederile art. 5 alin. (2) lit. b) din Legea privind sistemul public de

pensii nr. 156 din 14.10.1998 poartă un caracter discriminator.

5.14 O altă situație discriminatorie invocată de petiționară reprezintă tratamentul mai puțin

favorabil față de persoanele care îngrijesc o persoană cu dizabilitate severă cu vârsta de

peste 18 ani, dat fiind faptul că această perioadă se consideră necontributivă și nu este

asimilată stagiului de cotizare. Prevederile art. 5 alin. (2) lit. d) asimilează stagiului de

cotizare doar perioada de îngrijire a unui copil cu dizabilitate severă sub vârsta de 18 ani de

către unul dintre părinți, tutore, curator până la angajarea în funcția de asistent personal.

Totodată petiționara menționează că necesitatea de a îngriji o persoană cu dizabilități

severe nu decade odată cu schimbarea statutului acesteia din copil în adult.

5.15 Consiliul notează că problema neincluderii în stagiul de cotizare a perioadei de îngrijire a

unei persoane cu dizabilități severe a fost obiectul Deciziei nr. 030/20131 din 13.02.2014 și

Deciziei nr. 321/20152 din 29.01.2016, prin care a recomandat adoptarea de măsuri

pozitive în vederea asimilării stagiului de cotizare perioada de îngrijire a unei persoane cu

dizabilități severe, indiferent de vârsta acesteia. Menținerea măsurii pozitive urmează a

avea loc până la implementarea în totalitate a serviciului de asistent personal, fiind

disponibil tuturor.

5.16 Consiliul constată cu regret că recomandarea a fost implementată parțial, fiind asimilată

stagiului de cotizare doar perioada de îngrijire a unui copil cu dizabilitate severă sub vârsta

de 18 ani, nefiind inclusă perioada de îngrijire a unei persoane cu dizabilități severe cu

vârsta de peste 18 ani. În aceste circumstanțe, Consiliul reiterează pct. 50 din Comentariul

nr. 19 cu privire la dreptul la securitate socială, adoptat de Comitetul ONU privind Drepturile

Economice, Sociale şi Culturale, care menționează că statele părți sunt obligate să acorde

dreptul la securitate socială atunci când persoane fizice sau un grup nu sunt în măsură, din

motive rezonabile independente de voința lor, să realizeze acest drept, în cadrul sistemului

existent de securitate socială și acestea vor trebui să stabilească scheme necontributive

sau alte măsuri de asistență socială pentru a oferi sprijin acestor indivizi și grupuri care nu

pot contribui în mod suficient la propria lor protecție. Insuficiența serviciului de asistent

personal, 1890 de asistenți personali raportați la 27580 de persoane cu dizabilități severe3,

determină adoptarea de măsuri pozitive și stabilirea drept perioadă contributivă și cea de

îngrijire a unei persoane cu dizabilități severe cu vârsta de peste 18 ani.

5.17 Reieșind din cele expuse, Consiliul constată că prevederile art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea

privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14.10.1998 reprezintă discriminare prin

asociere pe criteriu de dizabilitate și vârstă.

5.18 În ceea ce privește propunerea petiționarei de a include în stagiul de cotizare a perioadei

de îngrijire a unei persoane care a depășit vârsta de 75 ani de la 01.01.1999- prezent,

Consiliul reține poziția părții reclamate care menționează că rămâne la latitudinea statului

politica socială promovată de acesta, totodată, indicând că pe parcursul acestei perioade

au fost implementate mai multe servicii sociale.

(iv) Valorizarea venitului mediu lunar asigurat pentru pensiile aflate în plată

5.19 În cadrul ședinței de audieri Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova a renunțat la

acest capăt de plângere, dat fiind faptul că prin Hotărârea Guvernului nr. 165 din

21.03.2017 pentru aprobarea Regulamentului privind modalitatea de calculare a pensiilor și

modalitatea de confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiilor au fost stabilite

etapele de valorizare a venitului mediu lunar asigurat pentru pensiile aflate în plată pentru

beneficiarii de pensii stabilite în anii 2009-31.03.2017, care nu erau prevăzuți în mod

expres în Legea de modificare și completare nr. 290 din 16.12.2016.

1 http://www.egalitate.md/media/files/files/decizie_fin_conf_cauza_nr_030_catre_das_si_mmpsf_2330661.pdf 2 http://egalitate.md/media/files/files/decizie_321_2015_depersonalizat_9202256.pdf 3 Raport social anual 2015, http://www.mmpsf.gov.md/sites/default/files/document/attachments/rsa2015.pdf.

(v) Egalarea drepturilor la stabilirea pensiilor personalului care activează la locuri de

muncă în condiţii speciale (foarte grele şi foarte nocive)

5.20 Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Thlimmenos contra Greciei, 6 aprilie

2000, 34369/97) ”dreptul de a nu fi discriminat este încălcat și atunci când, fără nici o

justificare obiectivă și rezonabilă un stat nu aplică un tratament diferit persoanelor care se

află în situații sensibil diferite”. Petiționara consideră că aplicarea aceluiași tratament la

stabilirea pensiilor persoanelor ocupate la lucrări foarte grele și foarte nocive cu celelalte

categorii de salariați, care activează în condiții normale, constituie o măsură discriminatorie,

atât timp, cât condițiile în care se află aceste două categorii de salariați nu sunt similare.

5.21 Examinând alegațiile petiționarei, Consiliul stabilește că prin modificările operate la

01.01.2017 la Legea privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14.10.1998, s-a abrogat

alin. (3) art. 41, tratând în mod egal persoanele ocupate la lucrări foarte nocive și foarte

grele și ceilalți salariați, care activează în condiții normale, la stabilirea vârstei standard de

pensionare la realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă, deși situația acestora nu

este similară. Astfel, persoanele antrenate la lucrări foarte nocive și foarte grele activează

în condiții speciale, care în conformitate cu alin. (1) art. 18 din Legea privind sistemul public

de asigurări sociale nr. 489 din 08.07.1999, sunt acele care în mod permanent sau în

anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului

mare de expunere la risc. Reieșind din cele menționate, Consiliul constată că sunt

semnificativ diferite condițiile de desfășurare a activității pentru categoriile de salariați

supuse comparării. În aceste circumstanțe și tratamentul acestora ar trebui să fie diferit.

5.22 Luarea în considerare a condițiilor de desfășurare a muncii este stipulată și în

recomandarea Comitetului ONU privind Drepturile Economice, Sociale şi Culturale care, în

pct. 15 al Comentariului General nr. 19 cu privire la dreptul la securitate socială, prevede că

statele părți ar trebui să stabilească o vârstă de pensionare adecvată condițiilor naționale

care să țină cont, printre altele, de natura ocupației, în special, în ceea ce privește

ocuparea forței de muncă periculoase și capacitatea de muncă a persoanelor.

5.23 Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei a invocat drept justificări a abrogării alin. (3)

art. 41 din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14.10.1998, necesitatea de a

revizui lista unităților de producție, lucrărilor, profesiilor, funcțiilor și indicilor ce acordă

dreptul la pensie pentru limită de vârstă în condiții avantajoase și a o aduce în concordanță

cu condițiile actuale, precum și procedura costisitoare de verificare de către casele

teritoriale de asigurări sociale a stagiului special, și anume, că persoanele solicitante de

pensie în condiții avantajoase au fost ocupate la lucrări foarte nocive și foarte grele ziua

completă de muncă.

5.24 Consiliul nu poate reține aceste justificări, considerând că modificările operate au un

caracter regresiv, care urmează a fi analizat din perspectiva elementelor enunțate de

Comitetul ONU privind Drepturile Economice, Sociale şi Culturale în pct. 42 al

Comentariului General nr. 19 cu privire la dreptul la securitate socială: (a) măsura are o

justificare rezonabilă; (b) alte soluții au fost examinate în mod cuprinzător; (c) grupurile

afectate au participat în mod real la examinarea măsurilor și a altor soluții propuse; (d)

măsurile au fost direct sau indirect discriminatorii; (e) măsurile vor avea un impact durabil

asupra realizării dreptului la securitate socială, un impact nerezonabil asupra drepturilor

dobândite în materie de securitate socială sau dacă un individ sau un grup este privat de

accesul la nivelul minim esențial al securității sociale; (f) măsurile au fost examinate în mod

independent la nivel național.

5.25 În cadrul ședinței de audieri, Consiliul a constatat că măsura aleasă nu a fost consultată pe

larg cu grupurile afectate, procesul de identificare a unei alte soluții a demarat abia în aprilie

2017, după intrarea în vigoare a modificărilor operate, când Ministerul Muncii, Protecției

Sociale și Familiei a solicitat ministerelor de resort şi Academiei de Ştiinţe a Moldovei

înaintarea propunerilor elocvente şi argumentarea necesităţii încadrării în condiţii de muncă

deosebite şi speciale a unor funcţii şi profesii. De asemenea, caracterul discriminator al

măsurii este determinat de aplicarea tratamentului egal prin stabilirea vârstei standard de

pensionare pentru persoanele ce se află în situații diferite, și anume, salariații ocupați la

lucrări foarte nocive și foarte grele (prevăzute de Lista nr.1 a unităţilor de producţie,

lucrărilor, profesiilor, funcţiilor şi indicilor ce acordă dreptul la pensie pentru limită de vârstă

în condiţii avantajoase, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.822 din 15 decembrie 1992)

și salariații care activează în condiții normale.

5.26 Articolul 2 alin. (1) din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și

culturale impune statelor obligația de a asigura în mod progresiv drepturile recunoscute de

pact. Mai mult, pct. 40 al Comentariului General nr. 19 cu privire la dreptul la securitate

socială prevede că garantarea exercitării fără discriminare a dreptului la securitate socială

constituie obligație imediată a statului.

5.27 Reieșind din cele expuse, Consiliul constată că tratarea în mod egal a persoanelor ocupate

la lucrări foarte nocive și foarte grele și a persoanelor, care desfășoară activități în condiții

normale, în ceea ce privește vârsta standard de pensionare la stabilirea pensiei pentru

limită de vârstă reprezintă discriminare indirectă a persoanelor care activează la locuri de

muncă în condiții foarte grele și foarte nocive.

(vi) Determinarea bazei de calcul a pensiilor

5.28 Petiționara invocă că prin abrogarea alin. (5) art. 8 din Legea privind sistemul public de

pensii nr.156 din 14.10.1998, prin care a fost eliminată plafonarea venitului anual din care

se calculează contribuţiile individuale se stabileşte prin legea anuală a bugetului

asigurărilor sociale de stat, se încalcă principiul egalității. Aceste supoziții au fost trasate ca

urmare a faptului că prin aceeași lege de modificare și completare a fost instituită

plafonarea venitului asigurat pentru lunile incluse în calcul la determinarea bazei de calcul

a indemnizaţiilor de asigurări sociale la 5 salarii medii lunare prognozate pe economie

pentru anul respectiv înmulţită la 12 sau la numărul de luni în care persoana a realizat venit

asigurat.

5.29 Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei a menționat că pensiile și indemnizațiile de

asigurări sociale au baze de calcul diferite și, drept urmare, aceste prestații sociale nu sunt

comparabile între ele.

5.30 Consiliul reține această justificare și nu consideră eliminarea plafonării veniturilor din care

se calculează pensia pentru limită de vârstă drept discriminatorie.

Astfel, conducându-ne de prevederile art. 1, 2, 4 lit. a), art. 8 lit. c) din Legea cu privire la

asigurarea egalității nr. 121 din 25.05.2015, coroborat cu pct. 61 al Legii cu privire la

activitatea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității nr.

298 din 21.12.2012,

CONSILIUL DECIDE:

1. Prevederile art. 151 alin.(1) din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156 din

14.10.1998 nu reprezintă discriminare.

2. Prevederile art. 5 alin. (2) lit. b) din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156 din

14.10.1998 nu reprezintă discriminare.

3. Prevederile art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156 din

14.10.1998 reprezintă discriminare prin asociere pe criteriu de dizabilitate și vârstă.

4. Prevederile art. 33 alin.(41) al Legii nr. 156 din 14.10.1998 privind sistemul public de pensii

este subiect al sesizării Curții Constituționale a Republicii Moldova și asupra acestei

solicitări Consiliului nu poate să se expună.

5. Tratamentul egal al persoanelor ocupate la lucrări foarte nocive și foarte grele și a

persoanelor, care desfășoară activități în condiții normale, în ceea ce privește vârsta

standard de pensionare la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă reprezintă discriminare.

6. Eliminarea plafonării veniturilor din care se calculează pensia pentru limită de vârstă nu

reprezintă discriminare.

7. Reclamatul va întreprinde toate măsurile în vederea modificării actelor normative și

legislative ce conțin prevederi discriminatorii.

8. Reclamatul va informa Consiliul în termen de 10 zile de la recepționarea prezentei decizii

despre măsurile întreprinse și/sau planificate în vederea executării acesteia.

9. Prezenta decizie se comunică părților și va fi făcută publică pe adresa www.egalitate.md.

10. Decizia este cu drept de atac în instanța de contencios administrativ, conform prevederilor

pct. 65 din Legea cu privire la activitatea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității nr. 298 din 21.12.2012 și Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10.02.2000.

Membrii Consiliului care au votat decizia:

____________________________________________

Ian FELDMAN – preşedinte

____________________________________________

Oxana GUMENNAIA – membră

____________________________________________

Andrei BRIGHIDIN – membru

____________________________________________

Lucia GAVRILIȚĂ – membră