FEDERAŢIA INTERNAŢIONALĂ PENTRU CONTROLUL INFECŢIILOR

Jurnalul Internaţional privind Controlul Infecţiilor www.ijic.info ISSN 1996-9783

ARTICOL ORIGINAL

Practici globale referitoare la manipularea fecalelor şi a urinei în spitale – rezultatele unui Sondaj Internaţional privind Controlul Infecţiilor (IFIC)

Walter Popp

1, Khand Zorigt

1, Michael Borg

2, Simeone Zerafa

2, Nagwa Khamis

3, Nizam Damani

4,

Abimbola Sowande5, Candice Friedman

6, Carol Goldman

7, Tim Lieske

1, Terrie Lee

8,

Judith Richards9

1. Igiena în Spitale, Clinici Universitare, Essen, Germania 2. Unitatea pentru Controlul Infecţiilor, Spitalul Mater Dei, Msida, Malta

3. Spitalul Universitar Specializat Ain Shams, Cairo, Egipt 4. Trustul Sudic pentru Sănătate şi Asistenţă Socială, Portadown, Regatul Unit

5. Director de Ţară, AIDSTAR-One, Nigeria 6. Sistemul de Sănătate al Universităţii din Michigan, Ann Arbor, Michigan, SUA

7. Toronto, Ontario, Canada 8. Centrul Medical din Zona Charleston, Charleston, West Virginia, SUA

9. Norwich, Anglia, Regatul Unit

doi: 10.3396/IJIC.v11i1.004.15

Rezumat Federaţia Internaţională pentru Controlul Infecţiilor a desfăşurat din 2012 până în 2013 un sondaj la nivel mondial privind manipularea fecalelor şi a urinei în spitale. Au existat 1.440 răspunsuri din 93 de state. Majoritatea spitalelor au raportat prezenţa toaletelor cu sistem de spălare – însă au fost puţine răspunsuri din Africa şi de la spitalele din zone rurale. Chiuvete pentru spălarea mâinilor, în apropierea zonei de defecare, sunt disponibile aproape peste tot. Cu precădere în ţările slab dezvoltate, rudele şi prietenii trebuie să aibă grijă de pacienţi dacă aceştia trebuie să îşi facă nevoile la pat. Dacă se folosesc oliţe, există utilizări multiple în 76% din cazuri. De asemenea, au fost raportate şi date referitoare la spălătoare de oliţe şi maceratoare. Se pare că există în spitale mari influenţe asupra manipulării fecalelor şi a urinei din partea fundalului cultural şi religios. Cuvinte cheie: Sondaje privind asistenţa medicală; Fecalele şi îngrijirea bolnavilor; Urină; Igienă; Spitale şi standarde. Introducere Se estimează că în jur de 40% din populaţia planetei nu are acces la facilităţi sanitare corespunzătoare.

1

Potrivit OMS, 15% (1,1 miliarde de oameni) din populaţia lumii încă practică defecaţia in aer liber.2

Regulile şi obiceiurile specifice de igienă se dezvoltă în cadrul fiecărei culturi sau religii3, putând suferi

modificări în timp. Acest lucru s-a observat în Europa Evului Mediu, când toaletele publice ofereau un prilej de socializare şi chiar de efectuare a tranzacţiilor de afaceri.

4,5

Desigur, defecaţia şi urinarea se numără printre anchetele tipice în orice evaluare medicală, iar problemele asociate acestora indică simptome majore, care conduc frecvent direct către diagnostic. De asemenea, majoritatea bacteriilor rezistente gram negative a căror prezenţă este în creştere trăiesc în intestinele noastre şi pot fi transmise prin defecaţie. Prin urmare, poate fi interesant să dispunem de informaţii privind situaţia sanitară din spitalele diferitelor ţări. Din nefericire, volumul foarte mic de materiale publicate în ce priveşte gradul de igienă al defecaţiei şi urinării în spitale la nivel mondial este surprinzător. Van Knippenberg este singurul care a raportat rezultatele unui sondaj cu 234 de răspunsuri primite din 54 de ţări.

6,7

Acesta a fost motivul pentru care consiliul director al Federaţiei Internaţionale pentru Controlul Infecţiilor (IFIC) a convenit să susţină implementarea unui sondaj online pentru a obţine mai multe informaţii legate de aceste aspecte din spitale. Metoda În 2012, consiliul director al IFIC a aprobat un proiect prin care s-au pus bazele unui sondaj online privind manipularea excreţiilor umane, în special fecalele şi urina, în spitalele din întreaga lume. După probarea unui sondaj pilot iniţial, şi pe baza feedback-ului primit, sondajul a fost lansat cu ajutorul unui instrument electronic (SurveyMonkey: http://www.surveymonkey.com/s/IFICwaste). De asemenea, a fost oferit şi spre completare manuală ca formular, distribuit de partenerul nostru de colaborare MEIKO, în cadrul unor evenimente educaţionale ş/sau ştiinţifice (i.e. conferinţe în Tailanda, China şi India), precum şi de instituţia noastră cu ocazia unui simpozion în Mongolie. Instrumentul electronic a fost transmis tuturor societăţilor membre ale IFIC. Programul a demarat în iulie 2012, data de încheiere fiind la sfârşitul lunii iunie 2013. Chestionarul a fost disponibil în 8 limbi: chineză, engleză, franceză, germană, japoneză, mongolă, spaniolă şi thailandeză. Am dorit să întrebăm în legătură cu ţara pentru care se oferă răspuns, numărul de paturi din unitatea spitalicească, localizarea spitalului (zonă urbană sau rurală), situaţia tipică a defecaţiei, facilităţi pentru igiena mâinilor, curăţarea zonei de defecaţia sau a toaletei, gestiunea defecaţiei dacă aceasta se realizează la pat, manipularea oliţelor şi asistenţa oferită în timpul defecaţiei la pat. De asemenea, au fost binevenite comentarii generale şi referitoare la contextul religios şi cultural.

Answers Răspunsuri Figura 1: Ţări cu mai mult de 10 răspunsuri şi PIB-

ul acestora (2012) GDP PIB

Total answers Răspunsuri totale

GDP in US$ per capita PIB pe cap de locuitor

Countries Ţări

(NO Norvegia, Aus Australia, DK Danemarca, Ca Canada, USA Statele Unite, NL Ţările de Jos, Bel Belgia, Ger Germania, Fr Franţa, UK Regatul Unit, HK Hong Kong, KSA Arabia Saudită, Uru Uruguay, RSA Africa de Sud, Chi China, Th Thailanda, Tu Tunisia, Mon Mongolia, Indo Indonezia, Egy Egipt, In India, Pak Pakistan) Rezultate Au fost primite în total 1.440 de răspunsuri, majoritatea online, însă 109 răspunsuri (8%) au fost oferite în chestionare tipărite, în special din Thailanda, China, India şi Mongolia. Nu toţi participanţii au răspuns la toate întrebările, astfel că rezultatele de mai jos pot avea numere diferite de răspunsuri la diferite întrebări. Au fost primite sondaje din 93 de ţări. Numărul de paturi din spitale s-a situat între 4 (India) şi 8.000 (Africa de Sud), cu o medie de aproximativ 350. Au fost primite răspunsuri de la 837 de spitale din zone urbane (77%) şi 250 de spitale din zone rurale (23%). Cele mai mari numeroase răspunsuri transmise de spitale din zone rurale au venit din Mongolia (595) şi Belgia (44%). Date referitoare la spitale rurale au fost oferite în peste 30% din răspunsuri, pentru Australia, SUA, Ţările de Jos, Franţa şi Thailanda. Figura 1 prezintă ţările cu peste 10 răspunsuri, plus PIB-ul acestora pe cap de locuitor în 2012 (Banca Mondială. http://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.PCAP.CD). În plus, am întrebat care sunt persoanele responsabile/cine asigură asistenţa medicală în situaţii când defecaţia se realizează la pat (Figura 2). Este evident faptul că rudele/prietenii/îngrijitorii oferă mai multă asistenţă în statele cu venituri scăzute, în timp ce îngrijirea asigurată de asistenţi medicali predomină în ţările cu venituri ridicate. Rezultatele întrebărilor dacă şi cum sunt utilizate şi curăţate oliţele sunt sintetizate în tabelul II. Tabelul I. Descrierea defecaţiei în spitale

Întrebare Răspunsuri % (n)

Situaţia tipică a defecaţiei pentru pacienţi (n=1.134 răspunsuri)

Defecaţia în aer liber 1% (13)

Un fel de toaletă în aer liber 1% (8)

Toaletă la interior sau la exterior 1% (14)

Toaletă cu sistem de spălare cu apă la interior şi/sau la exterior 19% (213)

Toaletă cu sistem de spălare cu apă numai la interior 78% (900)

Există chiuvete pentru spălarea mâinilor lângă zona de defecaţie

Da 99% (1.117)

Nu 1% (17)

Sunt disponibile alte tipuri de facilităţi pentru igiena mâinilor (geluri pe bază de alcool sau produse similare)

Numai pentru personal 21% (253)

Numai pentru pacienţi 4% (59)

Pentru personal şi pacienţi 75% (919)

Zona de defecaţie / toaleta este curăţată

În mod regulat cu dezinfectant 57% (709)

În mod regulat cu agenţi de curăţare 41% (509)

Nu există o curăţare regulată 2% (31)

Disponibilitatea toaletelor

Pentru fiecare încăpere 65% (733)

Numai pentru întreaga secţie 35% (392)

Lipsa toaletelor în saloanele pacienţilor a fost raportată numai în Norvegia (cu doar 8 răspunsuri la această întrebare) şi Mongolia (toate cele 41 de răspunsuri). Un procent ridicat de toalete pe holuri a fost, de asemenea, raportat pentru Danemarca, Regatul Unit, Hong Kong, Uruguay, Africa de Sud, Thailanda, Tunisia, Indonezia, Egipt, India şi Pakistan.

Toalete diferite pentru personal şi pacienţi

Da 96% (1.085)

Nu 4% (42)

Toalete specifice în funcţie de sex Pentru pacienţi 61% (696)

Pentru personal 57% (654)

Tabelul II. Utilizarea şi curăţarea oliţelor

Întrebare Răspunsuri % (n)

Dacă se folosesc oliţe, predomină Utilizarea lor multiplă 76% (848)

Unica folosinţă 24% (274)

Oliţele cu utilizare multiplă sunt fabricate din Mase plastice 49% (472)

Oţel 51% (495)

Dacă se folosesc oliţe cu utilizare multiplă, este disponibil un spălător de oliţe

50% (151)

Spălătorul de oliţe foloseşte

Dezinfectanţi chimici 29% (227)

Dezinfectanţi chimici şi căldură 40% (315)

Numai căldură 31% (247)

În cazul oliţelor de unică folosinţă se utilizează un macerator

38% (110)

Procedura de curăţare manuală a oliţelor

Numai cu apă 17% (149)

Cu agent de curăţare (detergent) 39% (350)

Cu dezinfectant 44% (400)

Cu o perie 30% (229)

Folosind numai hârtie 2% (18)

Realizată într-o încăpere murdară de utilităţi 61% (505)

Realizată în toaleta pacientului 44% (365)

Realizată în alte încăperi 10% (83)

A fost raportată o folosire de aproape 100% a oliţelor cu utilizare multiplă pentru Norvegia (8 = 100%), Danemarca (13 = 93%), Ţările de Jos (14 = 93%), Germania (152 = 100%), Franţa (63 = 97%), Hong Kong (13 = 100%), Uruguay (17 = 94%), Thailanda (50 = 98%), Tunisia (9 = 100%), Mongolia (31 = 100%) şi Indonezia (13 = 93%). Pe de altă parte, o procent foarte ridicat al oliţelor de unică folosinţă a fost raportat pentru Australia (47 = 73%) şi Regatul Unit (24 = 89%), precum şi procente destul de ridicate pentru Canada (65 = 46%), SUA (65 = 49%) şi China (17 = 59%). Oliţele din plastic sunt cel mai des folosite în SUA (68 = 93%), Ţările de Jos (14 = 100%), Franţa (60 = 94%), China (13 = 100%) şi Tunisia (10 = 91%), în timp ce oliţele din oţel sunt utilizate cel mai mult în Germana (148 = 91%) şi Indonezia (12 = 80%). Maceratoare pentru oliţele de unică folosinţă sunt utilizate predominant în Australia (73%) şi Regatul Unit (95%), însă nu şi în Canada (48%), SUA (7%), China (14%) şi Thailanda (8%). Tabelul III. Estimarea numărului de pacienţi ce realizează defecaţia în pat Estimare % a pacienţilor ce realizează defecaţia în pat

Număr de răspunsuri (%)

< 5 366 (36)

5-10 260 (26)

10-20 242 (24)

20-50 104 (10)

> 50 31 (3)

Cel mai frecvent, spălătoarele pentru oliţe folosesc dezinfectanţi chimici în SUA, Uruguay, Tunisia şi India, iar căldură numai în Australia, Danemarca, ţările de Jos, Germania şi Hong Kong. Oliţele sunt sterilizate în 103 cazuri (13%). Folosirea apei numai pentru spălare manuală a fost menţionată în Canada (14%), SUA (31%), Ţările de Jos (20%), Franţa (9%), China (20%), Egipt (19%) şi Pakistan (18%). Băile pacienţilor sunt foarte frecvent folosite pentru curăţarea manuală a oliţelor în Canada (35%), SUA (65%), Franţa (45%), Arabia Saudită (56%), Thailanda (54%), Mongolia (84%), Tunisia (88%), Egipt (69%), India (45%) şi Pakistan (77%).

Patient himself Pacientul propriu-zis

GDP PIB

help given in % of answers ajutorul acordat în % din răspunsuri

GDP in US$ per capita PIB pe cap de locuitor

Countries Ţări

relatives/friends/caregivers rude/prieteni/îngrijitori Figura 2. Cine ajută pacientul dacă

defecaţia se realizează în pat (% din răspunsuri pentru fiecare ţară) (pentru abrevierile geografice vezi figura 1)

GDP PIB

help given in % of answers ajutorul acordat în % din răspunsuri

GDP in US$ per capita PIB pe cap de locuitor

Countries Ţări

nurses asistenţi medicali

GDP PIB

help given in % of answers ajutorul acordat în % din răspunsuri

GDP in US$ per capita PIB pe cap de locuitor

Countries Ţări

other hospital staff alţi angajaţi ai spitalului Figura 2. Continuare… GDP PIB

help given in % of answers ajutorul acordat în % din răspunsuri

GDP in US$ per capita PIB pe cap de locuitor

Countries Ţări

Am întrebat, de asemenea, cifra estimativă a pacienţilor ce realizează defecaţia în pat (Tabelul III). Dacă nu se utilizează oliţe, defecaţia de realizează în pat fără alte mijloace în 68 de cazuri (9%), în scutece în 649 de cazuri (86%), pe materiale textile speciale în 116 cazuri (15%) şi pe hârtie în 27 de cazuri (4%). Facilităţi pentru igiena mâinilor sunt disponibile pentru pacienţi/personal/îngrijitorii care ajută pacienţii după defecaţie, în 1.011 spitale (97%). Comentarii suplimentare au fost oferite de 280 de persoane (19%) din Australia, Belgia, Canada, Egipt, Franţa, Germania, India, Indonezia, Pakistan, Arabia Saudită, Africa de Sud, Spania, Regatul Unit şi SUA. Comentarii referitoare la influenţele religioase şi culturale/istorice au fost oferite de 337 de persoane (23%) din Australia, Egipt, Franţa, Germania, India, Indonezia, Pakistan, Arabia Saudită, Africa de Sud, Spania, Regatul Unit şi SUA. Comentarii importante vir fi citate în secţiunea de discuţie. Discuţie Răspunsuri au fost primite dintr-un număr mare de ţări. Din nefericire, au existat puţine răspunsuri din ţările africane sau America de Sud. În plus, majoritatea răspunsurilor au avut ca origine spitale urbane. Acesta ar putea fi motivul pentru care aproape toate spitalele au raportat prezenţa toaletelor cu sisteme de tragere a apei, a chiuvetelor pentru spălarea mâinilor şi a multor facilităţi pentru igiena mâinilor, precum dezinfectanţi pe bază de alcool. Numai 2% dintre spitale au neglijat curăţarea regulată a toaletelor.

De exemplu, ştim că în Mongolia, chiar şi în capitala Ulaanbaatar, toaletele fizice cu care sunt dotate cabinetele medicilor de familie pot fi în aer liber şi lipsite de sistem de tragere a apei (fotografia 1 – realizată de primul autor în 2010).

8,9 Comentariile din Pakistan au raportat faptul că situaţia igienei în

toaletele spitalelor este adesea extrem de nesatisfăcătoare. De asemenea, instalaţia de apă potabilă poate fi adesea defectă, astfel încât oamenii sunt nevoiţi să folosească „LOTA” (vas mic, de obicei sferic, pentru apă, construit din alamă, cupru sau plastic, folosit în zone ale Asiei de Sud, Wikipedia) pentru a se curăţa după defecaţie (Fotografia 2 – alăturată unui comentariu). Rapoartele din Nigeria susţin faptul că există mari deficienţe în furnizarea apei la toaletele spitalului şi, frecvent, facilităţile pentru spălarea mâinilor în centrele medicale rurale principale lipsesc.

10 Prin urmare, se speculează că, dată fiind

preponderenţa răspunsurilor din spitale urbane, situaţia la nivel global pare a fi mai bună decât în realitate, unităţile rurale fiind cele cu probleme mai grele de înfruntat.

Fotografia 1: Toaletă în afara unui cabinet de medicină de familie (de prim nivel) în Districtul Chingeltej, Ulaanbaatar, Mongolia

Fotografia 2: O „LOTA” tipică utilizată pentru curăţare după defecaţie când nu există duşuri, Pakistan

Toalete separate pentru personal şi comercianţi par a fi disponibile în majoritatea spitalelor (96%), însă este posibil ca această situaţie să nu fie valabilă în zonele rurale. Toaletele pentru personal separate pe sexe sunt disponibile în peste 50% din spitale. Un detaliu interesant este acela că toaletele separate pe sexe nu sunt des întâlnite în anumite ţări bine cu resurse solide precum Australia, Canada sau SUA, în timp ce aceste facilităţi sunt mai frecvente în state cu resurse limitate, precum India sau Pakistan. Se pot deduce de aici diferenţe de fundal cultural şi/sau religios. Dacă un pacient trebuie să realizeze defecaţia la pat – fiind imobilizat – acesta este, de regulă, ajutat de asistenţi medicali sau alţi angajaţi ai spitalului. Este interesant de observat că şi în unele state puternic dezvoltate precum Canada şi SUA, rudele ajută frecvent, însă rolul lor este mai important în state cu PIB scăzut, cu precădere în China, Thailanda, Tunisia şi Mongolia. Un comentariu din SUA a raportat că unele etnii refuză să solicite asistenţă calificată şi preferă ajutorul membrilor familiei.

Dacă se folosesc oliţe, acestea sunt de cele mai multe ori cu utilizare multiplă, în special în ţări precum Danemarca, Ţările de Jos, Germania, Franţa, Thailanda şi Mongolia. Pe de altă parte, există state cu o rată foarte ridicată de utilizare a oliţelor de unică folosinţă, precum Australia şi Regatul Unit. Cu precădere în aceste două state, maceratoarele sunt cel mai des folosite, în timp ce în alte state cu procent ridicat de utilizare a oliţelor de unică folosinţă nu se agreează această tehnologie, de ex. SUA sau China. Au existat unele comentarii din Australia conform cărora, în unele state maceratoarele nu sunt permise de către autorităţile locale responsabile cu administrarea apei; de asemenea, unele spitale nu le folosesc aparent din cauza frecventelor defecţiuni ale echipamentelor. Motivele acestor practici foarte diferite nu sunt evidente. Bănuim faptul că unele situaţii au apărut pur întâmplător, de ex. dominarea de către o companie a pieţei naţionale. De exemplu, nu pare să existe un motiv care explică de ce Regatul Unit optează aproape 100% pentru oliţe de unică folosinţă iar Germania stă la polul opus, cu aproape 100% oliţe din oţel folosite în mod repetat. În plus, este posibilă o puternică interferenţă în elaborarea orientărilor naţionale în domeniu.

11

Aparent, un obicei frecvent este curăţarea manuală a oliţelor cu utilizare multiplă; în aproximativ 20% din aceste cazuri spălarea se face numai cu apă. Acest aspect a fost raportat şi din unele state cu venituri ridicate precum SUA. Curăţarea manuală se realizează de cele mai multe ori în încăperi murdare de utilităţi, însă în peste 40% din cazuri curăţarea are loc în băile pacienţilor. Acest aspect a fost raportat atât pentru state cu venituri ridicate, cât şi pentru cele cu venituri mici, inclusiv Canada, US, Franţa, Arabia Saudită, Thailanda, Mongolia, Tunisia, Egipt, India şi Pakistan. Au existat numeroase comentarii din Belgia, Canada şi SUA conform cărora recomandarea departamentului IPC este de a curăţa şi dezinfecta oliţele după fiecare folosire

12, însă asistenţii medicali

fac acest lucru numai cu apă în salonul sau toaleta pacientului (chiar şi în toalete comune pentru mai mulţi pacienţi) din cauza volumului de activitate, după care, uneori, oliţele sunt şterse sau pulverizate cu dezinfectant. Acest lucru a fost semnalat şi de un sondaj de amploare mai mică.

6,7 Deficitele de acest gen

în reprocesare oliţelor trebuie avute în vedere când se analizează procentele diferite de prezenţă a bacteriilor multirezistente în ţări diferite. De asemenea, au existat diferite comentarii din Canada şi SUA conform cărora pungi igienice de unică folosinţă sunt frecvent puse în oliţe (unele din acestea conţinând gel absorbant), şi apoi debarasate cu celelalte deşeuri. Aceste practici sunt relativ noi, iar gradul lor de siguranţă şi presupusa lor contribuţie la scăderea contaminării mediului aşteaptă dovezi suplimentare. Alte comentarii din Canada şi SUA a raportat faptul că oliţele de unică folosinţă sunt utilizate încă o dată de un alt pacient şi apoi debarasate. La solicitarea procentului estimativ de pacienţi ce realizează defecaţia în pat, valorile par a fi mai ridicate în state cu resurse solide – fapt datorat, probabil, nivelului superior al asistenţei medicale şi numărului mai mare de pacienţi cu afecţiuni grave. Anumite comentarii din Egipt au indicat folosirea toaletelor săpate în pământ în lumea arabă (fotografia 3 – realizată de primul autor în 2010), nu din raţiuni religioase, ci culturale.

Fotografia 3: O toaletă tipică săpată în pământ şi sursa de apă într-un spital cu capacitate mică (stânga) şi o toaletă într-un spital de mare capacitate (dreapta) (vezi oliţa), în Damasc, Siria

Diferite comentarii din Egipt, India, Pakistan, Arabia Saudită şi Africa de Sud au menţionat faptul că se impune o sursă de apă lângă toaletă (Fotografia 4 – ataşată la un comentariu) ca urmare a necesităţii religioase de curăţare şi spălare a mâinilor după defecaţie şi urinare. Din acest motiv în anumite state oamenii folosesc de obicei mâna dreaptă pentru a mânca, lăsând mâna stângă pentru curăţare şi igienă.

13,14

Fotografia 4 – Un duş de mână obişnuit folosit de oameni în state ce nu favorizează hârtia igienică, Oman

În ce priveşte India, s-a comentat faptul că „infirmierii de pe secţie” asigură curăţenia pe secţii, însă educaţia lor este deficientă, curăţarea şi debarasarea fecalelor fiind considerată o meserie murdară. În Pakistan s-a comentat că, de regulă, personalul de religie creştină (şi hindusă) este însărcinat cu igienizarea toaletelor, fapt ce duce la întreruperea curăţeniei în perioada Crăciunului. PIB-ul diferitelor state a indicat o plajă foarte variată. În opinia noastră, nu are sens să grupăm ţările în funcţie de PIB şi să încercăm să definim unele politici comune privind manipularea fecalelor şi a urinei conform acestor grupuri. Dimpotrivă, în anumite privinţe par să existe diferenţe destul de pronunţate între state cu statut economic similar – de ex. în legătură cu toaletele separate pe sexe, preferinţa pentru oliţe de unică folosinţă sau cu utilizări multiple sau curăţarea oliţelor.

Pe de altă parte, se pare că influenţa culturii şi a religiei este una semnificativă. De exemplu, ţările vestice preferă să utilizeze hârtia igienică, în timp ce în statele musulmane spălarea după defecaţie se realizează manual (cu mâna stângă) şi numai cu apă. În Pakistan locuitorii sunt învăţaţi, conform culturii specifice, să se spele cu apă potabilă, folosind astfel duşuri de mână şi ştergând zonele intime cu hârtie igienică, dacă există. Dacă nu sunt disponibile duşuri, oamenii utilizează o „LOTA” (fotografia 2) pentru curăţare după defecaţie, după care se şterg cu hârtie igienică, dacă există. Conform regulilor musulmane, persoanele se vor curăţa cu apă numai dacă există o facilitate disponibilă, lăsând hârtia igienică doar ca alternativă dacă nu există o sursă de apă.

15

Dintr-un punct de vedere observaţional, musulmanii îşi spală orificiile corporale şi mâinile de cinci ori pe zi ca o cerinţă obligatorie înainte de rugăciunea denumită „wuḍū” sau „spălare rituală minoră”.

16 Acest

obicei poate avea un impact asupra reducerii volumului microbian al florei normale. În ce priveşte India se cunoaşte faptul că musulmanii sunt, de regulă, mai săraci, mai puţin educaţi şi cu acces mai limitat la apă potabilă, însă rata lor de mortalitate infantilă este mai scăzută decât cea a hinduşilor. Se speculează faptul că aceasta ar putea fi o consecinţă a ritualurilor de igienă, întrucât tradiţia hindusă este defecaţia în aer liber, departe de casă, pentru a se evita impuritatea ritualului; în plus, cele mai singure persoane din comunitate, „cei de neatins”, au sarcina de a curăţa dejecţiile umane.

3

Nu avem informaţii despre nicio investigaţie care ilustrează avantajele şi dezavantajele oricăreia dintre aceste metode (hârtie igienică vs. numai apă). Acest lucru este foarte interesant deoarece, fără îndoială, bacteriile fecale constituie una dintre cele mai importante cauze ale bolilor infecţioase; aceste bacterii sunt frecvent bacterii gram negative multirezistente. Prin urmare, este uimitor faptul că atât de puţine publicaţii au abordat acest aspect.

17

Există unele limitări ale studiului nostru:

Numărul spitalelor respondente din fiecare ţară poate fi insuficient pentru a oferi o imagine de ansamblu reprezentativă a situaţiei respective.

Sunt prea puţine răspunsuri de la spitale rurale, astfel încât situaţia de la faţa locului poate fi insuficient reflectată. Presupunem că situaţia din spitalele urbane este, de regulă, mai optimistă decât în unităţile rurale.

De asemenea, au fost primite puţine răspunsuri din Africa şi America de Sud, existând posibilitatea ca acest sondaj să nu ofere o perspectivă validă a situaţiei din acele regiuni.

În cele din urmă, 10% dintre răspunsuri au fost oferite cu ocazia conferinţelor unde partenerul nostru, MEIKO, a fost unul dintre expozanţi, distribuit şi adunând chestionarele tipărite. Astfel, unii dintre respondenţi ar fi putut avea un interes specific în această privinţă.

Din informaţiile pe care le deţinem, acesta este primul studiu la nivel global care oferă date aprofundate privind manipularea fecalelor şi a urinei în spitale. Îl recunoaştem strict ca studiu descriptiv, iar rezultatele trebuie să fie privite cu o doză de precauţie date fiind răspunsurile relativ puţine din unele state, precum şi numărul mic de răspunsuri din spitalele rurale. Rezultatele sugerează necesitatea de a ne îmbogăţi cunoştinţele în acest domeniu cu realităţile din numeroase ţări. Formularea unor recomandări poate fi problematică, dat fiind contextul istoric, cultural şi religios. Paşii următori trebuie să se axeze pe obţinerea unor informaţii suplimentare cu ajutorul unor chestionare validate cu fundamente statistice. Informaţiile culese dintr-un studiu mai detaliat pot facilita furnizarea unor informaţii mai detaliate utilizatorilor, şi ajuta în elaborarea unei mai bune educaţii şi instruiri privind problemele cauzate de fecale şi bacteriile fecale. Recomandări mai detaliate ar putea necesita un dialog intercultural şi interreligios mai complex, acceptat de cât mai multe persoane posibil. Conflict de interese MEIKO (Offenburg, Germania) este una Companiile Partenere ale IFIC. Donaţiile din partea MEIKO sunt utilizate în activităţile globale întreprinse de IFIC şi nu pentru realizarea prezentului sondaj. Nu a existat nicio influenţă a companiei MEIKO asupra elaborării sondajului, metodelor, rezultatelor sau discuţiei. Traducerea sondajului în limbile chineză, japoneză şi thailandeză a fost realizată de MEIKO, iar

chestionarele tipărite ale sondajului au fost distribuite la conferinţă desfăşurate în Thailanda, China, şi India. Recunoaştere şi mulţumiri Autorul (autorii) şi Consiliul Director al IFIC doresc să mulţumească tuturor celor care au binevoit să răspundă la întrebările acestui sondaj. Referinţe 1. Black M, Fawcett B. Ultimul tabu. Permiterea producerii crizei sanitare globale. Earthscan, Londra

2008. 2. OMS: Progrese privind apa potabilă şi salubrizarea. Actualizare 2012. 3. Salubrizarea în India. Ultima frontieră. The Economist. 19 iulie 2014. 4. Roeber U, Bernsmeier U, Manieren. Geschichten von Anstand und Sitte aus sieben Jahrhunderten.

Edition Braus, Berlin 2009. 5. Plumpsklo SM, Örtchen AS. Ediţie: anderweit. Suderburg- Hösseringen 2006. 6. van Knippenberg-Gordebeke GG. Sondaje olandeze privind gestiunea oliţelor de noapte (1990 &

2010): progrese în utilizarea corectă a spălătoare pentru dezinfecție. Prezentare la Conferinţa Internaţională pentru Prevenţie şi Control al Infecţiilor (ICPIC). Acţiuni BMC 2011; 5(Suppl 6): 308.

7. van Knippenberg-Gordebeke G. Dilema fecală – gestiunea oliţelor în epoca modernă. 2011. http://www. webbertraining.com/files/library/docs/372.pdf

8. Popp W, Badarch U, Tsevegjav A, et al. Igiena spitalicească în Mongolia şi proiectul MeshHp. Int J Infect Control 2013; 9(2). http://dx.doi.org/10.3396/IJIC.v9i2.018.13

9. Popp W, Jigjidsuren A, Badarch U, et al. Gestiunea deşeurilor în spitalele mongole. Int J Infect Control 2014; 10(1). http:// dx.doi.org/10.3396/IJIC.v10i1.008.14.

10. USAID: O evaluare a siguranţei injecţiilor şi a gestiunii deşeurilor de asistenţă medicală în Nigeria. Arlington 2014.

11. DIN EN ISO 15883-3: Reinigungs-Desinfektionsgeräte – Teil 3: Anforderungen an und Prüfverfahren für Reinigungs- Desinfektionsgeräte mit thermischer Desinfektion für Behälter für menschliche Ausscheidungen (ISO 15883-3:2006). Beuth Verlag 2009.

12. Lobè C, Boothroyd LJ, Lance JM. Metode de procesare a oliţelor: efectuarea unei alegeri informate. Can J Infect Control 2011; ediţia de toamnă: 165-171.

13. Abram D, Edwards N, Ford M, et al. Un ghid fără perdea despre India. Roughguides, 2011. 14. Blume J. Von Donnerbalken und innerer Einkehr. Eine Klo- Kulturgeschichte. Verlag Die Werkstatt,

Göttingen 2004. 15. Buḫārī, Muḥammad ibn Ismāʿīl al-: Ṣaḥīḥ al-Buḫārī, 4 volume, Dār al-Kutub al-ʿIlmīya, Beirut 1999,

v.1, 48, No 153. 16. Fischer N. „Spală-te, pentru că Islamul înseamnă curăţenie!” Igiena, îngrijirea corporală şi purificarea

rituală în Islam. În: Leismann B, Padberg M, Eds. Intimitate! Îmbăierea, în art. Wienand, Köln 2010, 288-293.

17. Best EL, Sandoe JAT, Wilcox MH. Potenţialul de aerosolizare a Clostridium difficile după tragerea apei la toaletă: rolul capacelor de toaletă în reducerea riscului de contaminare ambientală. J Hosp Infect 2012; 80: 1-5. http://dx.doi.org/10.1016/j.jhin.2011.08.010