UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ŞTIINŢE ECONOMICE

CATEDRA FINANŢE ŞI BĂNCI

CURRICULUM

AL STAGIILOR DE PRACTICĂ DE SPECIALITATE

Ciclul I Licenţa

Chişinău – 2010

Curriculum a fost aprobat la şedinţa catedrei Finanţe şi Bănci Nr. ___ din __________

Autori: Ulian Galina, dr.hab.,prof.univ.,Danilcenco Leonid, dr.hab., prof.univ.,Şestacovscaia Angela, dr.conf.,Ştefaniuc Olga, dr.conf.,Criclivaia Diana, dr.,conf.

Şef catedră Finanţe şi BănciDr.hab., prof.univ., Ulian Galina

Curriculum a fost aprobat la şedinţa Consiliului Facultăţii Nr. ____ din ________

Decanul FŞEDr.hab.,prof.univ Enicov Igor

2

I. PRELIMINARII

Stagiiile de practică de specialitate constituie o parte integrantă a procesului de formare profesională iniţială. Fiind un element al procesului educaţional şi principalul liant dintre procesul de învăţămînt şi activitatea profesională, asigură formarea competenţelor profesionale şi acumularea experienţei privitor la organizarea şi realizarea activităţilor în domeniul profesional.

Domeniul de formare profesională „Finanţe şi Bănci” are drept scop fundamental pregătirea viitorilor specialişti în sfera financiar-bancară. Realizarea acestui obiectiv ţine de necesităţile societăţii contemporane în dezvoltarea economiei naţionale, în care domeniul de formare profesională „Finanţe şi Bănci ” deţine un loc deosebit, direcţiile prioritare de pregătire ale specialiştilor fiind - activitatea bancară, asigurările, investiţiile, finanţele publice, fiscalitatea, finanţele firmei şi pieţele de capital.

Stagiile de practică de specialitate reprezintă un element esenţial şi în cadrul socializării profesionale a studenţilor. Succesul absolvenţilor pe piaţa muncii va depinde, în bună măsura, de gradul în care aceştia vor cunoaşte specificul activităţii profesionale.

Curricumulul practicii de specialitate a fost elaborat în baza curricumulelor disciplinelor academice, considerate fundamentale pentru specialitatea “Finanţe şi Bănci”. Modificările ce vor surveni pe viitor în procesul de pregătire a specialiştilor de înaltă calificare la specialitatea dată vor impune completarea şi perfecţionarea curricumulului practicii de specialitate.

Stagiile practicii de specialitate au scopul pregătirii specialistului cu o calificare corespunzătoare şi aprofundarea cunoştinţelor teoretice acumulate în procesul de studii la USM precum şi de a însuşi practica în una din entităţile economice.

II. OBIECTIVELE GENERALE ALE STAGIILOR DE PRACTICĂ

1. Consolidarea şi aprofundarea cunoştinţelor teoretice în domeniul financiar-bancar, a priceperilor şi deprinderilor formate în cadrul activităţilor didactice din sala de curs;

2. Formarea deprinderilor profesionale în procesul de producţie prin aplicarea metodelor eficiente de muncă;

3. Cunoaşterea normelor de conduită profesională şi a valorilor spirituale specifice profesiei arealului specialităţii „Finanţe şi Bănci” în calitate de: inspector fiscal, manager financiar în cadrul agenţilor economici cu diferite forme de organizare, agent de asigurare, funcţionar public, analist financiar, ofiţer de cont, analist de credit, dealer pe piaţa valutară, consilier financiar, actuar, broker sau dealer pe piaţa de capital, economist-casier, ofiţer de credit, analist de credit etc., pentru care a optat;

4. Familizarea cu bazele activităţii economico – financiare a întreprinderii/ instituţiei alese cu scopul acumulării deprinderilor profesionale;

5. Cunoaşterea bazei tehnologice ale profesiei optate, a metodologiei de soluţionare a problemelor profesionale;

6. Cunoaşterea actelor normative care reglementează activitatea profesională aleasă;7. Cunoaşterea specificului activităţii instituţiilor în cadrul cărora se desfăşoară activitatea

profesională;8. Determinarea specificului activităţii profesionale din economie;9. Utilizarea instrumentelor manageriale pentru conducerea şi realizarea flexibilă a

activităţilor practice;10. Testarea tehnologiilor moderne în cadrul procesului de soluţionare a problemelor specifice

domeniului financiar-bancar;11. Proiectarea şi organizarea proceselor tehnologice/de producţie în cadrul entităţii

economice;12. Studierea posibilităţilor de perfecţionare a organizării activităţii la întreprinderile

respective;13. Colaborarea cu toţi factorii implicaţi în activitatea profesională;14. Formarea unei gândiri creatoare şi a capacităţilor decizionale respective în domeniul

financiar-bancar.

3

15. Totalizarea cunoştinţelor şi abilităţilor, dobîndite de studenti în timpul stagierii, care va contribui la formarea acestora ca specialişti în domeniul financiar-bancar, la constituirea fundamentului pentru integrarea lor în activitatea financiar-bancară şi pentru soluţionarea problemelor concrete cu care se vor confrunta ca personal de specialitate sau ca manageri.

III. ADMINISTRAREA STAGIILOR DE PRACTICĂ

Tipul stagiuluiSemes

trulPerioada

Nr. ore

EvaluareaResponsabil

Credite Forma

Practica de iniţiere în specialitate

IV 3 săptămâni 90 3Ex. nota

Echipa de autori

Practica de specialitate VI 5 săptămâni 180 6 cu notă Echipa de autori

Practica de licenţă VI 5 săptămâni 180 6admis/respins

Echipa de autori

IV. DESCRIEREA STAGIILOR DE PRACTICĂ

4.1 Practica de iniţiere în specialitate

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ A PRACTICII DE INIŢIERE ÎN SPECIALITATE

La nivel de cunoaştere şi înţelegere: Orientarea spre o analiză a problemelor teoretice şi metodologice ale domeniului financiar –

bancar; Consolidarea cunoştinţelor teoretice privind teoria economică, stiinţifică, contabilitatea firmei,

managemntul întreprinderii, bazele asigurării şi reasigurării, formarea preţurilor, activitatea bancară, fiscalitate;

La nivel de aplicare Aplicarea metodei de caz în procesul de investigare proceselor economico – financiare

care au loc la nivel de întreprindere/ bancă/ altă instituţie; Interpretarea şi analiza datelor privind evoluţia indicatorilor dezvoltării economici a

întreprinderii/ băncii/ altei instituţii, structurii acesteia, patrimoniului şi sursele de finanţare; Folosirea actelor normative ce reglementează activitatea întreprinderii/ băncii/ altei

instituţii la etapa actuală; Depistarea problemelor , obiective şi subiective economice cu care se confruntă

întreprinderea/ banca/ altă instituţie;

La nivel de integrare Evaluarea dezvoltării economice a întreprinderii/ băncii/ altei instituţii pe parcursul ultimilor 2-3 ani; Determinarea factorilor interni; Examinarea factorilor mediului intern a întreprinderii/ băncii/ altei instituţii; Analiza mediului extern a întreprinderii/ băncii/ altei instituţii; Evaluarea gradului de concentrare a pieţei, situaţiei concurenţiale, corelarea cererii şi ofertei pe anumite produse (servicii); Dezvoltarea interesului faţă de cunoaşterea ştiinţifică a fenomenelor şi proceselor demarate în contextul naţional; Elaborarea unui raport, comunicărilor şi proiectelor de specialitate în baza datelor acumulate privind activitatea economico – financiară a întreprinderii/ băncii/ altei instituţii.

4

CONŢINUT

În scopul organizării calitative a practicii, catedra numeşte coordonatorii ştiinţifici ai practicii de iniţiere în specialitate din rândurile profesorilor. Numirea coordonatorilor ştiinţifici se înfăptuieşte prin procesul verbal al şedinţei catedrei.

Înainte de începerea practicii, coordonatorul ştiinţific de la catedră consultă studenţii, făcându-le cunoştinţă cu scopul şi sarcinile practicii, durata şi cerinţele principale, precum şi cu darea de seamă necesară a fi perfectată de studenţi la sfârşitul practicii.

Pe parcursul practicii, coordonatorul ştiinţific asigură ajutorul consultativ şi metodic al studenţilor, organizând convorbiri (consultaţii) cu ei privind practica de iniţiere în specialitate. Coordonatorul ştiinţific, după posibilităţi, vizitează studentul-practicant, ceea ce majorează eficienţa controlului asupra desfăşurării practicii la întreprindere.

Coordonatorul de la catedra de specialitate:- va cere administraţiei entităţilor economice de a asigura condiţii de efectuare a

practicii de iniţiere în specialitate;- va stabili relaţii cu îndrumătorul din entităţile economice şi, în comun, vor elabora

programul practicii de iniţiere în specialitate;- va participa la repartizarea studenţilor-stagiari în entităţile economice ce

constituie baza de efectuare a practicii;- va urmări respectarea termenelor şi realizarea obiectivelor practicii;- va asigura colaborarea studentului-stagiar cu administraţia entităţilor economice

de practică;- va acorda studentului-stagiar ajutorul metodic necesar;- va verifica disciplina şi respectarea normelor securităţii muncii de către studentul-

stagiar; - va evalua, împreună cu specialistul îndrumător din entităţile economice, realizarea

stagiului de practică de către studentul-stagiar;- va participa la rezolvarea, în caz de necesitate, a problemelor cu care, eventual, se

va confrunta studentul în cadrul practicii;- va realiza seminarul de instructaj pentru a furniza informaţii studenţilor despre

obiectivele şi modalitatea de desfăşurare a practicii de iniţiere în specialitate.

Conducătorul practicii de la întreprindere este obligat:- să contribuie la alcătuirea planului tematic-calendaristic al practicii;- să organizeze studierea regulilor tehnicii securităţii şi protecţiei muncii şi să efectueze

instrucţiuni respective;- să organizeze o excursie prin întreprindere, să facă cunoştinţă studenţilor cu regulamentul

intern şi particularităţile organizării muncii lucrătorilor întreprinderii şi funcţionarilor de secţii;- să atragă studenţii la consfătuirile de lucru din întreprindere;- să controleze îndeplinirea de către studenţi a regulamentului intern şi în cazul încălcării să ia

măsurile corespunzătoare;- zilnic să verifice îndeplinirea programului practicii şi mersul întocmirii dării de seamă;- sistematic să controleze calitatea însuşirii materialului, înregistrând rezultatele în zilnicul

practicii;- la sfârşitul practicii să scrie avizul cu privire la îndeplinirea programei practicii de către

student, indicând calităţile acesteia.Avizul este confirmat prin semnătura conducătorului întreprinderii şi ştampila ei.

Studentul-stagiar are dreptul:- să cunoască obiectivele stagiului de practică şi modalităţile de realizare;

5

- să se implice activ în elaboraea unui program individual de activitate în dependenţă de nevoile de formare profesională;

- să propună sugestii vizînd organizarea şi efectuarea stagiilor de practică; - să aleagă bazele de efectuare a stagiului de practică din numărul unităţilor cu care sînt

încheiate contracte de colaborare;- să beneficieze de condiţii corespunzătoare la locul de desfăşurare a stagiului de practică

(resurse materiale, informaţionale etc.);- să beneficieze de ajutor metodic şi îndrumare din partea administraţiei entităţii

economice în care a fost repartizat la practică, a mentorilor din partea agentului economic de aplicaţie, a colaboratorilor Secţiei Dezvoltare curriculară şi evaluare, a coordonatorului practicii de specialitate la facultate, a coordonatorului de la catedrele de specialitate;

- să realizeze numai sarcinile şi dispoziţiile incluse în programul de practică elaborat de catedra de specialitate şi aprobat de consiliul profesoral al facultăţii respective;

- să beneficieze de prelungirea termenului de realizare a practicii de iniţiere în specialitate în cazul în care se invocă motive întemeiate ce au creat impedimente în realizarea prevederilor actualului regulament. În acest caz studentul-stagiar va solicita, printr-un demers adresat decanatului, prelungirea practicii, indicînd motivul, iar decanatul, cu acordul Secţiei Dezvoltare curriculară şi evaluare, va emite un ordin suplimentar.

Studentul-stagiar este obligat: - să efectueze stagiul de practică în strictă conformitate cu prevederile documentelor reglatorii

ale acestei activităţi, realizînd obiectivele în limitele termenului stabilit. În caz de ne-realizare a prevederilor regulamentului fără un motiv argumentat, printr-un demers al decanatului, practica de iniţiere în specialitate va fi repetată fără întreruperea procesului de învăţămînt la universitate;

- să efectueze practica de iniţiere în specialitate în unitatea de practică în care a fost repartizat conform ordinului emis de către decanat. Dacă se încalcă prevederile regulamentului fără un motiv argumentat, atunci printr-un demers al decanatului, practica de iniţiere în specialitate va fi repetată fără întreruperea procesului de învăţămînt la universitate;

- să execute dispoziţiile şi recomandările coordonatorilor stagiului de practică;- să respecte regulamentul de organizare internă şi condiţiile de securitate a muncii, conform

cerinţelor specifice instituţiei-bază de practică.Programa practicii de iniţiere în specialitate trebuie să includă unul din următoarele compartimente:

Nr.crt.

Denumirea compartimentelor

I. Practica de iniţiere în cadrul întreprinderii1.1. Evoluţia şi caracteristica generală întreprinderii1.2. Structura organizatorică a întreprinderii1.3. Structura de conducere a întreprinderii (organizaţiei)1.4. Analiza patrimoniului (activului) întreprinderii1.5. Analiza surselor de finanţare1.6. Eficienţa activităţii economico-financiare1.7. Concluzii generale privind situaţia actuală şi perspectivele dezvoltării întreprinderiiII Practica de iniţiere în cadrul BNM/ bancii comerciale

1.1. Caracteristica generală şi structura organizatorică a BNM/ băncii comerciale1.2. Funcţiile şi operaţiunile BNM/ băncii comerciale1.3. Rezultatul activităţii BNM/ băncii comercialeIII. Practica de iniţiere în cadrul IFPS/inspectoratului fiscal teritorial1.1 Structura organizaţională al inspectoratului fiscal1.2. Specificul calculării şi achitării impozitelor 1.3. Regulile generale de stingere a obligaţiei fiscale şi controlul fiscal

6

1.4.Regulile specifice de stingere a obligaţiei fiscale şi ordinea trecerii în cont şi rambursării sumelor achitate în plus

SARCINI

I. Conţinutul practicii de iniţiere în cadrul întreprinderii

Capitolul 1. Evoluţia şi caracteristica generală întreprinderii. tipul întreprinderii (societate pe acţiuni, societate cu răspundere limitată,

cooperativă, întreprindere individuală sau de stat, gospodărie ţărănească (de fermier)); locul unde se află întreprinderea şi adresa juridică; domeniul de activitate; prezentarea informaţiei privind dinamica volumului de producţie fabricată (realizată)

(serviciilor prestate) în unităţi naturale şi/ sau valorice; numărul angajaţilor; locul întreprinderii într-o anumită piaţă sau segmentul ei; prezentarea informaţiei privind asortimentul producţiei fabricate (realizate), cumpărătorii,

condiţiile de livrare, formarea preţului de comercializare. Poate fi făcută o comparaţie cu segmentul respectiv al pieţei.

Capitolul 2. Structura organizatorică a întreprinderii examinarea tuturor subdiviziunilor întreprinderii; caracterizarea subdiviziunilor cu destinaţie de producţie – se referă acelea, în

cadrul cărora se fabrică diferite produse sau se prestează servicii; caracterizarea subdiviziunilor auxiliare - se referă celea, activitatea cărora

formează condiţii necesare pentru organizarea normală a proceselor de producţie (parcul auto, atelierele de reparaţie, depozite, etc.);

caracterizarea subdiviziunilor social-culturale – sunt acelea ce asigură crearea condiţiilor normale de muncă şi odihnă a personalului ocupat la întreprindere, cum ar fi cantinele, profilactorii şi structuri curative, spaţiul locativ ce se află la balanţa întreprinderii;

prezentarea schemei construcţiei organizatorice a întreprinderii.

Capitolul 3. Structura de conducere a întreprinderii (organizaţiei) studierea organelor şi/ sau persoanelor ocupate în procesul managementului

întreprinderii şi corelaţiile dintre ei; în cazul cînd în managementul întreprinderii sunt încadrate mai mult de 7-8

persoane, se va efectua distribuirea managerilor la nivel inferior, mediu şi superior de conducere;

examinarea corelaţiilor liniare şi funcţionale; prezentarea schematică a structurii de conducere, totodată se va respecta

corelaţia logică dintre schema construcţiei organizatorice şi structurii de conducere a întreprinderii.

Capitolul 4. Analiza patrimoniului (activului) întreprinderii studierea şi analiza Rapoartelor financiare pe ultimii doi ani consecutivi; elaborarea următorului tabel:

7

Tabelul 4.1.Dinamica valorii şi structurii activelor întreprinderii, lei (mii lei)

Indicatori 2008∑

2008%

2009∑

2009%

Abaterea absolută*

Ritmul creşterii**

2009-2008

∑

2009-2008%

2009/2008

∑

2009/2008%

1. Active pe termen lung1.1. Active nemateriale 1. 2. Active materiale pe

termen lung1. 3 Active financiare pe

termen lung2. Active curente

2.1 Stocuri de mărfuri şi materiale

2.2. Creanţe pe termen scurt

2.3. Investiţii pe termen scurt

2.4. Mijloace băneşti2.5 Alte active curente

Total Activ (1+2)Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar al SA/SRL „X”

*Abaterea absolută se determină ca diferenţa dintre valorile anului curent şi precedent** Ritmul creşterii se determină ca raport dintre valoarea anului curent şi valoarea anului

precedent înmulţit cu 100% minus 100% (de exemplu: ((2008/2007)*100)-100

Capitolul 5. Analiza surselor de finanţare examina pasivul bilanţului contabil; studierea valorii capitalului şi elaborarea următorului tabel:

Tabelul 5.1. Evoluţia valorii şi structurii capitalului întreprinderii, lei (mii lei)

Indicatori 2008∑

2008%

2009∑

2009%

Abaterea absolută Ritmul creşterii2009-2008

∑

2009-2008%

2009/2008

∑

2009/2008%

1. Capital propriu total1.1 Capital statutar1.2 Rezerve 1.3 Profit nerepartizat

2. Datorii pe termen lung2.1 Datorii financiare pe

termen lung2.2 Datorii calculate pe

termen lung3. Datorii pe termen scurt

3.1 Datorii financiare pe termen scurt

3.2 Datorii comerciale pe termen scurt

3.3 Datorii calculate pe

8

termen scurtTotal Pasiv (1+2+3)

Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar al SA/SRL „X”

În baza datelor din tabelul 3 se va stabili structura capitalului întreprinderii, adică se va determina ponderea fiecărei surse de finanţare a întreprinderii.

Capitolul 6. Eficienţa activităţii economico-financiare examina rezultatelor financiare; studierea datelor iniţiale pentru analiza ratelor de rentabilitate; analiza principalelor rate de rentabilitate; analiza indicatorilor eficienţei economice.

Eficienţa activităţii economică – financiare se caracterizează prin indicatorii rezultatelor financiare şi rentabilităţii. Indicatorii rezultatelor financiare se reflectă în anexa 2 „Raportul privind rezultatele financiare” şi anume: profitul brut (rd.030,f.nr.2), profitul perioadei de gestiune până la impozitare (rd. 130, f. nr. 2), profitul net (rd.150f.nr.2). Studenţii vor studia modul de formare a indicatorilor rezultatelor financiare în baza datelor din anexa 2 şi vor întocmi tabelul 4

Tabelul 6.1. Rezultatele financiare, lei (mii lei)

Indicatori 2008 2009 2010Abaterea absolută Ritmul creşterii

2010-2009 2010-2008 2010/2009

2010/2008

1. Profitul brut2. Rezultatul din activitatea

operaţională3. Rezultatul din activitatea de

investiţii4. Rezultatul din activitatea

financiară5. Rezultatul din activitatea

economico – financiară6. Rezultatul excepţional7. Profitul (pierderea) perioadei

de gestiune până la impozitare8. Profitul net(pierderea netă)

Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar al SA/SRL „X”Indicatorii rentabilităţii se determină în baza datelor din anexa 1 „Bilanţul contabil” şi anexa 2

„Raportul privind rezultatele financiare” la Raportul financiar. La indicatorii rentabilităţii se referă: rentabilitatea vânzărilor, rentabilitatea economică (activelor), şi rentabilitatea financiară.

Rentabilitatea vânzărilor (RVV) caracterizează capacitatea întreprinderii de a obţine profit în urma desfacerii.

Rvv = *100%

Mărimea normală acestui indicator este de 20%.Rentabilitatea economică (activelor) (Rec) arată câţi bănuţi profit sau pierdere obţine

întreprinderea de la fiecare leu investit în activitatea acesteia, indiferent de sursele proveninţei acestui leu (atât proprii cât şi împrumutate).

Rec = *100%

Situaţia se apreciază pozitiv dacă rentabilitatea economică este mai mare decât rata medie a dobânzii pe piaţa creditelor. În calculul acestui indicator sunt cointeresaţi creditorii întreprinderii.

Rentabilitatea financiară (Rfin) caracterizează eficienţa utilizării capitalului propriu. Aceasta arată câţi bănuţi profit sau pierdere obţine întreprinderea de la fiecare leu investit în capitalul propriu al societăţii date

9

Rfin = *100%

Desfăşurarea reuşită ai activităţii economico-financiare prevede obţinerea nivelului rentabilităţii financiare nu mai jos de 15%. Valoarea acestui indicator cointeresează acţionarii întreprinderii, deoarece reprezintă remunerarea acestora.

Tabelul 6.2.Date iniţiale pentru analiza ratelor de rentabilitate

Indicatori2009 2010 Devierea absolută

(2010-2009)Ritmul creşterii

((2010/2009)*100)-100Valoarea medie a venitului din vânzăriValoarea medie a capitalului propriuValoarea medie a patrimoniuluiProfit brutProfit până la impozitareProfit netSursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar al SA/SRL „X”

Tabelul 6.3.

Principalele rate de rentabilitate

Indicatori2009 2010 Devierea absolută

(2010-2009)Ritmul creşterii

((2010/2009)*100)-100Rentabilitatea vânzărilorRentabilitatea economicăRentabilitatea financiară

Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar al SA/SRL „X”Tabelul 6.4.

Analiza indicatorilor eficienţei economice

Indicatori2009 2010 Devierea absolută

(2010-2009)Ritmul creşterii

((2010/2009)*100)-100Productivitatea anuală a unui muncitorProductivitatea anuală a unui salariatRandamentul mijloacelor fixeVolumul producţiei fabricate la 1 leu resurse materiale

Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor statistice

Capitolul 7. Concluzii generale privind situaţia actuală şi perspectivele dezvoltării întreprinderii. generalizarea punctelor forte şi a celor slabe ale activităţii întreprinderii; prezentarea prognozelor privind dezvoltarea viitoare a activităţii economico – financiare

a firmei analizate.

II. Conţinutul practicii de iniţiere în cadrul BNM/ bancii comerciale

Capitolul 1.Caracteristica generală şi structura organizatorică a BNM/ băncii comerciale

înfiinţarea şi dezvoltarea BNM/ băncii comerciale; autorizarea băncii comerciale; structura organului de conducere a BNM/ băncii comerciale; Consiliul de Administraţie a BNM/ băncii comerciale, componenţa şi

împuternicirile;

10

baza legislativă ce reglementează activitatea instituţiei financiare (legile, regulamentele, instrucţiunile şi normele interne);

organigrama BNM/ băncii comerciale; structura organizatorică şi caracteristica a principalelor direcţii de activitate a BNM/

băncii comerciale.Capitolul 2. Funcţiile şi operaţiunile BNM/ băncii comerciale

funcţiile BNM/ băncii comerciale şi caracteristica lor; instrumentele ce sunt utilizate în reglarea masei monetare din circulaţie, utilizate de

BNM; agregatele monetare; tipurile instrumentelor politicii monetar-creditare a BNM şi analiza dinamicii lor

pe termen de ultimele trei ani; operaţiunile principale a BNM/ băncii comerciale şi caracteristica lor; operaţiunile pasive, structura şi caracteristica lor; operaţiunile de formare a capitalului propriu; operaţiunile de atragere mijloacelor băneşti; tipurile depozitelor şi caracteristica lor; alte tipuri de resurse atrase. operaţiunile active, structura şi caracteristica lor; tipurile creditelor şi condiţiile de acordare; tipurile operaţiunilor pe piaţa de capital; tipurile operaţiunilor valutare. operaţiunile de decontare şi de casă.

Capitolul 3. Rezultatul activităţii BNM/ băncii comerciale

analiza dării de seamă anuală a BNM/ băncii comerciale; caracterizarea rincipalelor surse de formare a venitului şi principalelor direcţii de

cheltuieli ale BNM/ băncii comerciale; analiza dinamicii pe termen de trei ani următoarelor indicatorii:- credite;- reduceri pentru pierderi la credite;- credite şi cerinţe privind leasingul financiar;- active total;- ponderea creditelor în structura activelor;- depozite persoanelor fizice şi ponderea lor în structura depozitelor, în structura resurselor

atrase;- depozite persoanelor juridice şi ponderea lor în structura depozitelor, în structura resurselor

atrase;- depozite total;- capital acţionar total;- venituri total;- cheltuieli total;- profit (venituri(pierderi) net). calculul profitului BNM/ băncii comerciale; analiza şi comentarea structurii veniturilor şi structurii cheltuielilor a BNM/ băncii

comerciale, ponderea veniturilor şi cheltuielilor în profit.

III. Conţinutul practicii de iniţiere în cadrul IFPS/inspectoratului fiscal teritorial

În procesul exercitării practicii fiscale studentul trebuie să facă o analiză serioasă a activităţii inspectoratului fiscal. Fiecare capitol conţine o listă întreagă de întrebări care necesită a fi analizate. Raportul privind practica de iniţiere va include cel puţin un capitol, în dependenţă de tematica proiectului de specialitate aleasă.

11

Capitolul 1. Structura organizaţională al inspectoratului fiscal Direcţiile inspectoratului fiscal; Interdependenţa funcţională a elementelor structurii organizaţionale; Separarea, cooperarea muncii şi delegarea împuternicirilor; Baza normativă internă ce reglementează activitatea inspectoratului fiscal; Reglementările funcţionale a angajaţilor direcţiilor principale; Utilizarea timpului de lucru, cronometrarea timpului de lucru; Instruirea personalului; Evaluarea personalului; Ordinii remunerării muncii inspectorilor, finanţarea inspectoratului fiscal; Procedurile ce reglementează soluţionarea situaţiilor conflictuale de muncă; Activitatea administrativă a organelor Serviciului Fiscal de Stat privitor la asigurarea şi

consolidarea bazei tehnico-materiale, precum şi întreţinerea ei în stare de lucru; Organizarea, desfăşurarea seminarelor şi cursurilor de perfecţionarea lucrătorilor organelor

Serviciului Fiscal de Stat privitor la chestiunile de gospodărie; Asigurarea eficacităţii cheltuielilor financiare pentru confecţionarea formularelor de dări de

seamă fiscale, documentelor tipizate cu regim special, timbrelor de acciz, etc.

Capitolul 2. Specificul calculării şi achitării impozitelor Ordinea de calcul şi de achitare a impozitelor pe venit de către persoanele ce practică activitate

de întreprinzător; Ordinea de calcul şi de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare de către persoanele ce

practică activitate de întreprinzător; Specificul impozitării întreprinderilor mici; Ordinea de calcul şi de achitare a taxei pe valoare adăugată; Sistemul accizelor, conţinutul lor, structura, subiectul, obiectul impozitării, înlesnirile şi

termenii de plată; Taxele pentru resursele naturale. Organizaţia perceperii plăţii pentru resursele naturale; Impozitul funciar: arendarea pămîmtului, metoda de calcul, ordinea şi termenii de plată; Ordinea de calcul şi de achitare a impozitelor pe venit de către persoanele fizice. Veniturile

neimpozabile. Scutirile şi înlesnirile, ordinea aplicării lor. Declararea venitorilor anuale ale cetăţenilor, ordinea şi termenii prezentării declaraţilor privind impozitul pe venit;

Ordinea de calcul şi de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare a persoanelor fizice. Sistema înlesnirilor aferent impozitului dat;

Ordinea de calcul şi de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare care sunt transmise ca moştenire sau dar;

Plata contribuţiilor asigurării sociale şi medicale obligatorii de stat de către agenţii economici; Alte tipuri de impozite şi taxe. Specificul de calcul şi de achitare a acestora.

Capitolul 3. Regulile generale de stingere a obligaţiei fiscale şi controlul fiscal Contribuabilii; Agenţii fiscali; Drepturile şi obligaţiile contribuabililor; Inspectorii fiscali; Organele fiscale ale Republicii Moldova; Drepturile şi obligaţiile organelor fiscale; Organele poliţei fiscale; Organizarea controlului fiscal şi contestărilor; Evidenţa contribuabililor şi veniturilor; Criteriile şi metodele de apreciere a contribuabililor, care riscă să admită evaziuni fiscale; Secretul fiscal; Generalizarea celor mai frecvente neajunsuri în activitatea de control a organelor fiscale; Elaborarea scrisorilor de sinteză şi recomandărilor corespunzătoare;

12

Organizarea muncii referitor la propaganda legislaţiei fiscale prin mijloacele informării în masă, legătura şi schimbul de informaţie cu organele fiscale a altor state;

Particularităţile acordurilor internaţionale privind eliminarea dublei impuneri.

Capitolul 4. Regulile specifice de stingere a obligaţiei fiscale şi ordinea trecerii în cont şi rambursării sumelor achitate în plus

Obiectul impunerii; Stingerea obligaţiei fiscale; Încasarea impozitelor, taxelor, amenzilor, penalităţilor; Stabilirea şi utilizarea înlesnirilor fiscale; Termenii şi ordinea achitării impozitelor şi taxelor; Creditul fiscal; Metodele asigurării executării obligaţiilor fiscale: garanţia averii, cauţiune, amenda, arestul

averii, etc; Organizarea încasării forţate a plăţilor la buget: confiscarea averii, petrecerea licitaţiilor pentru

vânzarea averii confiscate, concluziile despre eficacitatea lucrării date; Trecerea în cont sau rambursarea sumelor plătite în plus a impozitelor, taxelor, amenzilor,

penalităţilor; Organizarea evidenţei intrării impozitelor şi altor plăţi obligatorii; Automatizarea evidenţei, organizarea poştei electronice şi altor lucrări; Introducerea lucrului de calculare şi anulare a sancţiunilor pentru decontările plăţilor

inoportune; Restructurarea datoriilor, concluzie despre eficacitatea lucrării date.

REZULTATE Întocmirea raportului

Darea de seamă (Raportul) a rezultatelor practicii se alcătuieşte pe fiecare capitol aparte. Ea se elaborează pe parcursul desfăşurării practicii, iar după expirarea acesteia este prezentată pentru control şi confirmare conducătorului practicii din partea întreprinderii, apoi la catedră, unde va fi aprobată de coordonatorul ştiinţific.

În darea de seamă trebuie să fie oglindite detaliat toate capitolele respective, de asemenea ea trebuie să conţină calcule şi material concret despre activitatea întreprinderii/ băncii/ alte instituţii, referiri la legislaţia în vigoare, regulamente, instrucţiuni.

Raportul trebuie să conţină:

foaia de titlu (anexa 1); ordinul întreprinderii despre admiterea studentului la practică cu indicarea

conducătorului din partea întreprinderii; planul tematico-calendaristic al practicii de specialitate cu notiţe despre îndeplinirea lui; conţinutul propriu-zis; jurnalul de practică; avizul conducătorului practicii din partea întreprinderii (semnătura căruia este

confirmată prin ştampilă).

Conţinutul Raportului trebuie să fie redat prin următoarele compartimente:1. Introducere;2. Capitolul I., II, III, etc.3. Încheiere;4. Bibliografie; 5. Anexe.

La fiecare compartiment al dării de seamă se anexează actele respective. De asemenea, sunt incluse documentele şi materialele ce confirmă lucrul individual al studentului-practicant.

13

După ce coordonatorul ştiinţific controlează darea de seamă, studentului i se permite susţinerea practicii. Susţinerea practicii are loc la catedra „Finanţe şi Bănci”, în baza unei comisii speciale.

Perfectarea dării de seamăConţinutul dării de seamă trebuie să fie expus în limbaj literar, textul trebuie să fie cules la

computer. Este interzisă reducerea cuvintelor în afara celor oficial admise. Darea de seamă trebuie să fie elaborată sub următoarele forme:

manuscris; imprimată (format 12, intervalul - 1,5);

Darea de seamă se perfectează pe foi de format A4. Limitele chenarului sunt: din stânga – 2,5 cm, din dreapta – 1 cm, de sus şi jos – 2 cm.

Darea de seamă trebuie să fie în forma de broşură. Numerotarea paginilor şi compartimentelor. Numerotarea paginilor se efectuează cu cifre arabe.

Numărul se pune în colţul drept de jos, formatul 10. Foaia de titlu se include în numerotare, nu se pune doar numărul de pagină. Anexele, de asemenea, se includ în numerotarea generală.

Denumirile subcompartimentelor, Introducerea, Încheierea, Cuprinsul, Bibliografia, Anexele se plasează la mijlocul rândului. Fiecare compartiment se recomandă să fie început pe pagină nouă.

Tabele şi alte materiale grafice. Informaţia în cifre se recomandă să fie indicată în tabele. Tabelul trebuie să fie plasat nemijlocit după textul în care se numeşte pentru prima dată sau pe pagina următoare.

La toate tabelele şi materialul grafic trebuie să fie făcute trimiteri în text. Fiecare tabel trebuie să aibă denumirea sa, care se plasează mai jos de cuvântul „Tabel”; toate tabelele se numerotează şi se indică sursa în baza căreia este făcut.

Tabelele în text se numerotează în partea dreaptă (fără simbolul „nr."). Numerele tabelelor se atribuie în ordine crescândă în cadrul fiecărui capitol. De exemplu, capitolul 2, tabelul 1, numărul se atribuie – Tabelul 2.1. Denumirea tabelelor reflectă conţinutul generalizat al datelor prezentate în tabel. În mod obligatoriu este necesar de reflectat unităţile de măsură. Dacă tabelul este prezentat pe două sau mai multe pagini, pe prima pagină se indică denumirea coloanelor respective şi numerotarea acestora, iar pe fiecare pagină următoare se va menţiona „Continuarea tabelului". Denumirea coloanelor nu se repetă, ci se indică doar numărul acestora. Schemele şi diagramele se numerotează cu cifre arabe amplasate sub ele.

Formulele matematice se numerotează în cadrul fiecărui paragraf cu cifre arabe în modul următor: prima parte a numărului coincide cu numărul paragrafului, iar a doua corespunde numărului de ordine al formulei în cadrul paragrafului. Semnificaţia simbolurilor utilizate se prezintă sub formulă în ordinea în care ele urmează. Explicaţia la fiecare simbol se face într-o poziţie nouă, prima începând cu cuvântul „unde".

În raportul de practică unităţile de măsură principale se indică fără prescurtări, de exemplu 5 mii lei, 100 mii decalitri etc.

Toate cuvintele în raport se descriu deplin, în afară de abreviaturile semnificaţia cărora este bine cunoscută (kg, m, etc). Noţiunile care se repetă pot fi înscrise folosind abreviaturile respective, de exemplu, Societatea pe acţiuni (S.A.), Standardele Naţionale de Contabilitate (S.N.C.). În acest scop se procedează astfel: prima denumire, în mod obligatoriu, se scrie deplin, iar în paranteze - abreviatura. Întrebuinţarea ulterioară a noţiunii respective în raport va fi prin abreviere.

Raportul de practică în mod obligatoriu se semnează de către student şi conducătorul ştiinţific cu indicarea datei.

Pe pagina următoare după partea textuală a raportului se prezintă bibliografia, în care sursele bibliografice se grupează astfel (anexa 2):

1. Acte legislative şi normative (legile Republicii Moldova, hotărârile Guvernului Republicii Moldova, regulamentele), materialele instructive şi metodice, culegeri statistice.

1. Literatura de specialitate (manuale, monografii, broşuri).2. Ediţii periodice (reviste, culegeri de articole etc).

14

Lista manualelor, monografiilor, broşurilor se expune, în mod obligatoriu, în ordinea alfabetică cu indicarea numelui şi prenumelui autorului, denumirii lucrării, locului şi denumirii editurii, anului editării şi numărului de pagini.

Fiecare element al sursei bibliografice trebuie separat de elementul următor printr-un semn de punctuaţie (punct, liniuţă etc).

Exemplu. Ulian G., Şetsacovscaia A., Taran I. Îndrumări metodice privind elaborarea şi susţinerea tezelor de licenţă. Pentru studenţii specialităţii Finanţe şi contabilitatea firmei. – Chişinău: CEP USM, 2006. – 23 p.

Anexele la raportul de practică se perfectează ca o continuare a lucrării. Fiecare anexă începe pe o pagină nouă, în colţul din dreapta de sus indicându-se cuvântul „Anexa" şi numărul ei (de exemplu, Anexa 1). Fiecare anexă va fi întitulată reieşind din conţinutul ei.

EVALUAREA

Darea de seamă, avizată pozitiv de conducătorul practicii din cadrul catedrei, trebuie susţinută, conform graficului stabilit de către coordonatorul practicii de la facultate, în faţa comisiei desemnate de către Consiliul facultăţii “Ştiinţe Economice” al USM.

Stagiile practicii de iniţiere în specialitate se creditează distinct şi se finalizează prin evaluare – cu calificativul admis/respins.

Evaluarea stagiilor de practică se realizează pe întreaga perioadă de desfăşurare a acestora, dar şi la finalizarea lor în baza obiectivelor activităţii studentului-stagiar, determinate de funcţia exercitată în instituţia desemnată ca bază de practică.

Evaluarea curentă, pe durata practicii, se efectuează de către coordonatorul practicii de la catedra de specialitate împreună cu reprezentantul bazei de practică.

În aprecierea rezultatelor practicii de iniţiere în specialitate se va ţine cont de:- organizarea şi realizarea eficientă a lucrărilor practice programate;- nivelul şi calitatea executării sau coordonării operaţiunilor consemnate în

programul practicii de iniţiere în specialitate;- participarea activă la diverse proiecte de dezvoltare a entităţii economice de

efectuare a stagiului de practică la care a fost repartizat studentul-stagiar;- logica întocmirii raportului cu privire la efectuarea practicii de iniţiere în

specialitate;- comportamentul profesional al studentului-stagiar în cadrul entităţii economice în perioada

realizării stagiului de practică.

15

Model de Foaie de titlu la raportul privind practica de iniţiere în specialitate Anexa 1

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Catedra „Finanţe şi Bănci”

RAPORTUL

privind practica de iniţiere la specialitatea: „Finanţe şi Bănci” în cadrul (_______________)

denumirea întreprinderii

A elaborat: _____________ Grupa: ________________

Coordonator ştiinţific: ______________________ ______________________

Chişinău, 2011

16

Proiectul de specialitate

Se elaborează de către studenţii anului II la disciplina “Finanţele întreprinderii”, după tematica

propusă la catedra “Finanţe şi Bănci”.

Proiectul de specialitate reprezintă un studiu a bazelor teoretice privind tema abordată.

Proiectul de specialitate se va elabora după un plan structurat în 3-4 compartimente. Volumul total al

lucrării nu va depăşi 20 pagini cu formatul Times New Roman 12, intervalul - 1,5. Studentul studiază

o temă din lista propusă în baza diferitor surse: manuale, monografii, publicaţii periodice (reviste şi

ziare), date statistice, surse electronice.

Expunînd materialul se fac trimiteri la sursele bibliografice utilizate. Bibliografia se prezintă

conform regulilor stabilite.

Proiectul de specialitate va include:

Foaia de titlu;

Planul lucrării;

Conţinutul lucrării;

Bibliografia.

Proiectul de specialitate se va prezenta la catedra “Finanţe şi Bănci”, în bir. 306/C se va înregistra

şi se va controla de către coordonatorul ştiinţific.

Studentul nu se va admite la susţinerea examenului “Finanţele întreprinderii II ”, dacă nu va

prezenta proiectul de specialitate.

17

Tematica proiectelor de specialitate

la disciplina „ Finanţele întreprinderii ”, 2010-2011

1. Esenţa şi conţinutul finanţelor întreprinderii.

2. Funcţiile finanţelor întreprinderii.

3. Principiile de organizare ale finanţelor întreprinderii.

4. Esenţa mecanismului financiar al întreprinderii.

5. Metodele de gestiune financiară a întreprinderii.

6. Instrumente de gestiune financiară a întreprinderii.

7. Capitalul şi structura financiară a întreprinderii.

8. Capitalul propriu al întreprinderii.

9. Capitalul împrumutat al întreprinderii.

10. Politica financiară a întreprinderii.

11. Politica de finanţare a întreprinderii.

12. Politica de creditare a întreprinderii.

13. Politica de investiţii a întreprinderii.

14. Politica de dividend a întreprinderii.

15. Esenţa managementului financiar al întreprinderii.

16. Utilizarea mijloacelor fixe la întreprindere.

17. Utilizarea activelor curente la întreprindere.

18. Activele materiale pe termen lung ale întreprinderii.

19. Activele nemateriale ale întreprinderii.

20. Criteriile de evaluare ale proiectelor investiţionale ale întreprinderii.

21. Veniturile întreprinderii.

22. Consumurile şi cheltuielile întreprinderii.

23. Rezultatele financiare ale întreprinderii.

24. Rolul şi conţinutul analizei financiare ale întreprinderii.

25. Metodele analizei financiare ale întreprinderii.

26. Previziunea falimentului la întreprindere.

27. Organizarea circulaţiei băneşti la întreprindere.

28. Planificarea şi previziunea financiară.

29. Finanţele entităţii economice agricole.

30. Activitatea operaţională a întreprinderii.

31. Activitatea financiară a întreprinderii.

32. Finanţele întreprinderii din construcţie.

33. Leasingul ca metodă de finanţare modernă.

34. Metode netradiţionale de finanţare.

35. Împrumutul obligatar – sursă de finanţare în Republica Moldova.

36. Deciziile financiare în cadrul entităţilor economice.

18

Lista studentilor din gr. FB 0950 C, dupa numarul de ordine in aceasta lista, se alege si tema

la proiectul de specialitate.

1. Artenii Aurelia Gheorghe

2. Basoc Mihaela Anatolie

3. Bernaz Ina Ghenadii

4. Cliui Iana Ion

5. Cucerenco Igor Dumitru

6. Gritcan Malvina Vasile

7. Gurdis Sergiu Petru

8. Gutu Andriana Mihail

9. Jitaru Olga Alexandru

10. Lutenco Vadim Dumitru

11. Mahu Cristina Iurie

12. Maritoi Elena Andrei

13. Melnic Marina Grigore

14. Mogos Alina Serghei

15. Moisei Irina Ion

16. Mustea Maria Andrei

17. Oghina Irina Alexandru

18. Petcu Anjela Serghei

19. Popa Lidia Mihail

20. Popovici (Perlog) Polina Mihail

21. Ribac Natalia Oleg

22. Rusu Inga anatolie

23. Samoil Sergiu Leonid

24. Sandu Livia Ilie

25. Storoj Diana Ion

26. Saganovschi Natalia Stepan

27. Vasilieva Victoria Vladimir

19