Citeşte-ne online pe www.scvaleagloduluisv.webs.com, secţiunea „ Revista şcolii ”

Apare lunar pe data de 1

Blândeţea şi caracterul Un om blând nu înseamnă neapărat un om slab

Sărbători religioase Sfinţii trei Ierarhi, Întâmpinarea Domnului

Literatură Mihai Eminescu, cel mai mare poet al românilor

File de istorie Alexandru Ioan Cuza, primul domn al

Principatelor Unite

Valentine’s day sau Dragobetele?

Sfârşit de iarnă Creaţii literare ale elevilor

Vine, vine primăvara! Creaţii literare ale elevilor!

8 Martie, ziua mamei

Magazin Curiozităţi, jocuri, ghicitori.

An II, Numărul 5 ( 11 ), Ianuarie – Martie 2010

An II, Nr. 5, Ianuarie – Martie 2010

-FLOARE DE CIREŞ- An II, Nr. 5 ( 11 ), Ianuarie - Februarie 2010

Colectivul de redacţie

Redactor-şef: prof. Nusia Lazăr Redactori: Magdalena Pricop, Bianca Loghin,

Andreea Sumanariu, Diana Crăciun, Loredana

Spătariu, Denisa Rusu Colaboratori: prof. Mihai Crăciun, prof. Ioan

Crăciun, pr. Nicolae Vrăjitoru,

Corectarea textelor: prof. Lăcrămioara Pali ( Şc. Valea Glodului ) , înv. Cecilia Olariu ( Şc.

Osoi )

Tehnoredactarea: prof. Florin Viu

Editorial

Deşi Baba Iarnă îşi scutură din plin cojoacele, noi suntem deja cu gândul la primăvară, la vremea frumoasă la reînvierea naturii.

După o vacanţă care a durat ceva mai mult decât ne-am propus iniţial, revenim cu un nou număr, dedicat lunilor ianuarie şi februarie, dar şi începutului de primăvară şi Zilei Mamei. Numerele următoare ale revistei nu vor mai apărea spre sfârşitul lunii, aşa cum v-am obişnuit. Pentru a surprinde cât mai multe aspecte din viaţa şcolii şi nu numai, am decis ca revista să apară la începutul lunilor martie, aprilie, mai şi iunie.

Tirajul primelor patru apariţii din acest an şcolar a fost în medie de doar 30 de apariţii/număr, consecinţă a faptului că revista a putut fi citită şi pe internet, pe pagina şcolii de pe portalul www.didactic.ro, şi tot mai mulţi dintre elevii şi admiratorii noştri beneficiază de acces la această facilitate.

Începând cu acest număr, ediţia online a „ Florii de Cireş ” va putea fi citită numai de pe noua pagină de Internet a Şcolii Valea Glodului a cărei adresă este www.scvaleagloduluisv.webs.com, secţiunea „ Revista şcolii ”. Aici pot fi citite nu numai ediţia curentă, ci şi toate ediţiile apărute în anul şcolar curent. Sperăm să-i bucurăm pe toţi vizitatorii paginii aflaţi atât în ţară şi în străinătate prin intermediul căreia vor avea acces şi la revista noastră.

Ediţia lunii aprilie va fi dedicată Sfintelor Paşti. Aşteptăm materialele elevilor de la şcolile Valea Glodului şi Osoi ( poezii creaţie proprie, desene, compuneri pe teme pascale ) până cel târziu 20 martie 2010!

Acestea fiind spuse, în numele colectivului de redacţie vă urez lectură plăcută!

Prof. Nusia Lazăr

Blândeţea şi caracterul

Blândeţea este cununa învingătorului, nu a celui învins.

Cineva spunea că „ blândeţea este cea mai bărbătească

virtute ”. Fără blândeţe, puterea ar deveni tiranie.

Mulţi înţeleg că „ a fi blând ” înseamnă a avea un caracter

slab, dar nu este aşa. Se spune despre Sf. Proroc Moise că a

fost cel mai blând om de pe faţa pământului. Şi totuşi, el a

poruncit uciderea tuturor celor care se închinau viţelului

de aur. Însuşi Iisus Hristos era blând şi smerit, dar a ştiut

să-i mustre cu biciul pe cei

care făceau comerţ în

Templu.

„ Fericiţi cei blânzi, căci

aceia vor moşteni pământul

”, ne spune Mântuitorul

Hristos în Sfânta

Evanghelie. Dacă a fi blând

înseamnă a fi slab, trebuie

să fim siguri că Dumnezeu

nu are nevoie de oameni

slabi şi neputincioşi care nu

au curaj să-şi exprime

opinia pentru a moşteni

Împărăţia Cerurilor.

Blândeţea ţine de tăria caracterului.

O altă caracteristică a blândeţii este întruchiparea

frumuseţii. Nu ştiu la ce vă gândiţi când auziţi expresiile „

ochi blânzi ”, „făptură blândă ”, dar pe mine mă duc cu

gândul la acea frumuseţe adevărată, care nu este

trecătoare… frumuseţea caracterului.

De multe ori mi s-a întâmplat să stau în preajma unor

oameni, de lângă care nu aş mai fi plecat, doar pentru că în

glasul lor era acea blândeţe care ne lipseşte multora.

Cea mai grea luptă se dă în conştiinţa omului pentru a

alege cum trebuie să trăiască. Dar de cele mai multe ori ne

dăm bătuţi sau alegem cea mai lejeră cale pentru noi.

Uneori, uităm că facem parte dintr-o societate iar

blândeţea ţine şi de bunele maniere: să ştim să zâmbim, să

mulţumim, să vorbim cu blândeţe este ceva de care avem

toţi nevoie să învăţăm.

Blândeţea este simţământul pe care surzii îl pot „ auzi ”,

iar orbii îl pot „ vedea ”.Doamne, învaţă-ne blândeţea Ta,

învaţă-ne să transformăm vulcanii de furie din noi în

munţi de dragoste, pe care să urce cu bucurie fiecare om pe

care-l întâlnim de-a lungul vieţii! Învaţă-ne, îmblânzeşte-ne

inimile, minţile, sufletele…

Magdalena Pricop, clasa a VII-a

- 2 -

An II, Nr. 5, Ianuarie – Martie 2010

Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile, Grigore şi Ioan În ziua a treizecea a lunii ianuarie, pomenim pe Sfinţii noştri părinţi şi mari dascăli ai lumii şi ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur. Pricina acestui praznic a fost următoarea: în zilele împăratului Alexie Comnen, s-a iscat neînţelegere între oamenii cei mai de cinste şi mai îmbunătăţiţi. Unii cinsteau mai mult pe Vasile cel Mare, zicând că este înalt la cuvânt, ca unul care a cercetat prin cuvânt firea celor ce sunt, că la fapte se aseamănă aproape cu îngerii, că nu era lesne iertător, că era fire hotărâtă şi nu era stăpânit de nici un lucru pământesc. În schimb, pogorau pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, zicând că ar fi fost oarecum potrivnic lui Vasile, pentru că ierta prea lesne şi îndemna la pocăinţă. Iar alţii înălţau pe acest dumnezeiesc Ioan Gură de Aur, zicând că este mai omenească învăţătura lui şi că îndreaptă pe toţi, şi-i înduplecă spre pocăinţă prin dulceaţa graiului său. Ei ziceau că Ioan Gură de Aur stă mai presus decât marele Vasile şi Grigorie prin mulţimea cuvântărilor sale, cele dulci ca mierea, prin puterea şi

adâncimea cugetării. Alţii înclinau spre dumnezeiescul Grigorie, că adică el ar fi întrecut pe toţi, şi pe cei vechi, vestiţi în învăţătura elinească, şi pe ai noştri, prin înălţimea, frumuseţea şi cuviinţa cuvântărilor şi scrierilor lui. De aceea ziceau că Grigorie biruie pe toţi şi stă mai presus decât Vasile şi Ioan. Deci,

se ajunsese acolo că lumea se împărţise: unii se numeau ioanieni, alţii vasilieni şi alţii grigorieni, şi pricire în cuvinte era pe numele acestor sfinţi. După câţiva ani, sfinţii aceştia se arătară, unul câte unul, după aceea câte trei împreună, aievea, iar nu în vis, după aceea câte trei împreună, aievea, iar nu în vis,

arhiereului care păstorea atunci cetatea care se numea Ioan,fiind bărbat înţelept în toate, cunoscător al învăţăturii elineşti, cum se vede din scrierile lui şi care ajunsese pe culmea virtuţilor. Atunci, sfinţii grăiră într-un glas către dânsul: noi, precum vezi, la Dumnezeu una suntem şi nici o împotrivire sau vrajbă nu este între noi. Ci fiecare la timpul său, îndemnaţi fiind de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentru mântuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi, unul întâi şi altul al doilea, şi de vei chema pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, scoală-te de porunceşte celor ce se pricesc să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră a fost aceasta, şi cât am fost vii şi după ce am răposat, ca să împăcăm şi să aducem lumea la unire. Împreunează-ne într-o singură zi şi ne prăznuieşte cu bună-cuviinţă. Înştiinţează şi pe urmaşi, că noi una suntem la Dumnezeu şi încredinţează-i că şi noi vom ajuta la mântuirea acelora ce fac pomenirea; căci nouă ni se pare că avem oarecare îndrăznire la Dumnezeu. Acestea zicându-le, s-a părut că ei se suie iarăşi la

ceruri, îmbrăcaţi în lumina nespusă şi chemându-se unul pe altul, pe nume. Iar Ioan Evhaitul, după ce se sculă, a făcut aşa cum îi porunciseră sfinţii, potolind mulţimea şi pe cei ce se certau, căci acesta era om vestit pentru viaţa lui îmbunătăţită. El a dat Bisericii sărbătoarea aceasta spre a fi prăznuită. Şi iată gândul acestui om: cunoscând că luna aceasta ianuarie, îi are pe câte trei sfinţi: la zi întâi pe Vasile cel Mare, la douăzeci şi cinci pe dumnezeiescul Grigorie şi la douăzeci şi şapte pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, i-a sărbătorit la un loc în ziua a treizecea, împodobindu-le slujba cu canoane, cu tropare şi cu cuvinte de laudă, aşa cum se cădea. Aceasta pare că s-a făcut şi cu voia sfinţilor, căci laudele închinate lor n-au nici o lipsă şi au întrecut pe toate câte s-au făcut şi câte se vor mai face. Cu rugăciunile acestor trei ierarhi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi cu ale tuturor sfinţilor surpă şi risipeşte ridicările eresurilor; şi pe noi în unire şi paşnică aşezare ne păzeşte şi ne învredniceşte de împărăţia Ta cea cerească, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Pr. Nicolae Vrăjitoru

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului În ziua a doua a lunii februarie, se prăznuieşte Întâmpinarea Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când L-a primit

dreptul Simeon în braţele sale. După patruzeci de zile de la naşterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la Templul Ierusalimului, centrul vieţii religioase a naţiunii. După Legea lui Moise, femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de

zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu şi aducea jertfă Domnului un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificării. Preasfânta Fecioară, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăţiei şi Sfinţeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului. În acea vreme, Părintele şi dreptul Simeon trăia în Ierusalim. Lui i s-a proorocit că nu va muri până nu va vedea pe Mesia cel promis.

Prin har de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria şi Sf. Iosif veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea. Simeon l-a luat pe prunc în braţe şi mulţumind Domnului, a rostit cuvintele: "Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi

slavă poporului Tău Israel." Sf. Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: "Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.". La Templu se afla şi proorociţa Ana, o văduvă de 84 de ani, „ şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim." În

icoana care reprezintă această sărbătoare proorociţa Ana ţine un pergament în mână pe care scrie: "Acest prunc a adus cerul şi pământul." Înainte de naşterea lui Hristos, bărbaţii şi femeile drepte în credinţă trăiau cu speranţa venirii lui Mesia cel promis. Drepţii Simeon şi Ana, ultimii credincioşi din Legea Veche, au fost consideraţi vrednici de a-L întâmpina pe Mântuitorul în Templu. Sărbătoarea Întâmpinării Domnului este una din cele mai vechi sărbători religioase creştine. Noi avem slujbe închinate acestei

sărbători, întocmite de sfinţii episcopi Metodie din Patara, Chiril al Ierusalimului, Grigorie Teologul, Amfilohie din Iconium, Grigore de Nisa şi Ioan Hrisostom În ciuda originilor sale antice, această sărbătoare nu a fost prăznuită atât de fastuos decât din sec. al VI-lea. Mai mulţi imnografi ai bisericii au împodobit această sărbătoare cu imnurile lor: Sf. Andrei Criteanul în sec. al VII-lea, Sf. Cosma Episcopul Maiumei, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Gherman Patriarhul Constantinopolului în şiSf. Iosif Arhiepiscopul Tesalonicului.

Pr. Nicolae Vrăjitoru

- 3 -

An II, Nr. 5, Ianuarie – Martie 2010

Mihai Eminescu, cel mai mare poet al românilor

Născut la Botoşani, la 15 ianuarie 1850, primii paşi îi face în larga grădină a casei din Calea Naţională 192. Apoi părinţii l-au luat cu treburile arendăreşti, până s-au stabilit la Ipoteşti, în anul 1852. Familia Eminovici se afla de câţiva ani în lungi şi obositoare procese legate de stingerea datoriilor făcute pentru cumpărarea moşiei cu 4000 de galbeni. Apoi casa bătrânească a fost demolată şi a început construcţia noului conac unde a copilărit Mihai. Pe părinţii lui îi chema Raluca şi Gheorghieş. A mai avut patru fraţi:Şerban, Nicolae, Iorgu, Matei şi două surori: Aglae şi Harieta. După ce a învăţat primele două clase la Botoşani, la vârsta de opt ani trece graniţa Moldovei de Sus cu tatăl său. Clasele a III-a şi a IV-a le face la Cernăuţi sub îndrumarea lui Aron Pumnul. Dorul de mamă şi de tată îl determină pe micul Mihai să fugă de la Cernăuţi pe jos la Ipoteşti. Dar biciul usturător al tatălui său l-a făcut să se întoarcă şi să îşi continue şcoala primară. În iarna 1861 – 1862 se afla în gazdă la un birjar numit Nicolae Ţârtec înghesuit într-o cămăruţă cu alţi colegi. Uneori seara primeau la cină porumb fiert în lapte. De aceea mulţi dintre ei nu s-au mutat, dar Mihai nu

a putut, pentru că avea datorii şi nu primise bani de acasă. Pentru că nu mai putea sta la birjar, şi pentru că avea note proaste, fuge îndreptându-se cu frică la Ipoteşti. Ştia că îl aşteaptă biciul dar nu avea încotro. Tăinuind o vreme cu mama Raluca, aceasta nu-l putea ascunde prea mult şi îndrăzni să vorbească cu tatăl lui. Tatăl discută cu Mihai dar degeaba, tot a rămas repetent. El a trebuit să facă din nou clasa a II-a dar după vacanţa de Paşti din 1863.În satul copilăriei îl atrăgea mereu prima dragoste. Era o fată frumoasă, cu ochii mari şi cozi lungi. Se numea Casandra Elena şi arăta ca o floare de cireş. Se ţineau de mâini copilăreşte, o ridica de subsuori când se urcau pe scrânciobul din Botoşani. Iar seara se întâlneau pe deal sub un salcâm rezemându-şi capetele unul de altul.

La 16 ani, după eşecul şcolar de la Cernăuţi, se duce la Bucureşti. El îşi petrece timpul prin biblioteci, unde citea cu patimă. Mai târziu când se întorcea la Ipoteşti neştiutor, află încă o tragedie: fata cu ochii mari şi cozi lungi murise. Mai apoi, când realităţile vieţii vor răzbi tumultuos, iubita de la Ipoteşti, moartă la 19 ani va fi evocată în poeziile memorabile: „ De-aş avea ”, „ De ce să mori tu ”sau „ Floare

albastră ”. În martie 1872 are prilejul să o cunoască pe frumoasa doamnă Veronica Micle, cu care se va căsători în anul 1879, imediat după moartea soţului Veronicăi, Ştefan Micle. Eminescu a iubit plaiurile româneşti ca nimeni altul. A ştiut să observe natura şi a lăsat să pătrundă în sufletul lui fiecare adiere de vânt sau susurul izvoarelor, freamătul frunzelor, unduirea apei, strălucirea blândă a lunii. Apoi când sufletul a cuprins toate aceste frumuseţi, după îndelungi frământări, a lăsat să picure într-o formă adânc meşteşugită „ Fiind băiat păduri cutreieram ”. Ca să-l înţelegi pe Eminescu, trebuie să mergi la Ipoteşti. Să vezi codrii care i-au încântat copilăria, potecile care i-au tăinuit paşii, izvoarele care i-au răcorit fruntea, lacul cu nuferi galbeni care parcă-l mai aşteaptă şi acum. Acelaşi soare, aceleaşi raze de lumină, aceiaşi codri, izvoare, toate au rămas la fel ca atunci. Dar s-a mai adăugat ceva, la fel de etern, ce cuprinde toate acestea la un loc: poezia. Căci ea va dăinui peste veacuri cât va dăinui şi soarele, şi luna, şi cerul şi codrii, şi izvoarele.

Diana Crăciun, Bianca Loghin

Desenul din fundal: Iuliana Grigoraş

Codrul Codrul mă cheamă mereu

Lângă izvoare

Iar eu m-alint,

Precum în vântul lin o floare.

Teiul bătrân

E domn peste întreaga vale

Şi pe cărări alerg,

Cine le mai ştie oare?

Bianca Loghin

- 4 -

An II, Nr. 5, Ianuarie – Martie 2010

Noi îl vrem pe Cuza domn!

„ Iubeşte-ţi ţara, române şi fii mândru

de locul ce-l ai între popoare! ” Am păstrat în sângele nostru vitejia

celor două popoare mari din care ne

tragem: dacii şi romanii. Şi nu odată

în zbuciumul atâtor veacuri, ne-am

arătate paji vrednici!

Multe războaie am avut şi multe nenorociri s-au abătut asupra noastră!

Vijelii cumplite au trecut pe aici! Ca

trestia ne-am îndoit în vânt dar nu

ne-am lăsat! Poporul nostru s-a

ridicat luminos şi sfânt pentru încercările de tot felul. Figuri

glorioase de luptători l-au condus

spre izbândă. Poeţii şi scriitorii le-au

închinat acestora imnuri de slavă.

După sărbătorile Unirii, ne amintim

cu admiraţie de marele domnitor Alexandru Ioan Cuza.

Piaţa Unirii Iaşi

Blând, bun, milos, iubitor de patrie şi popor, viteaz, curajos, nu dădea

înapoi nici când în momente grele,

lupta cu vitejie şi încerca să-i ajute pe

oamenii buni ai ţării. Să ni-l amintim

doar în anecdota lui Creangă, „ Moş

Ion Roată şi Vodă Cuza ”, când voievodul îl sărută pe obraji pe

bătrânul moş Ion Roată, acolo unde îl

scuipase boierul şi îi şterge ruşinea

pricinuită.

Prin voinţa poporului, Cuza a fost ales domn al Moldovei şi Munteniei în

anul 1859.

Cântecul „ Hora Unirii ” a dăinuit şi

va dăinui în veacuri, fiind prezent

pretutindeni acolo unde se

sărbătoreşte Unirea, fie munte, fie deal, fie şes fie mare.

Bianca Loghin

Alexandru Ioan Cuza, primul domn al Principatelor unite

Alexandru Ioan Cuza ( 1820–1873 ) a fost

primul domnitor al Principatelor Unite şi

al statului naţional România. A participat

activ la mişcarea revoluţionară de la 1848

din Moldova şi la lupta pentru unirea

Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a

fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor două ţări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o

susţinută activitate politică şi diplomatică

pentru recunoaşterea unirii de către

puterea suzerană şi puterile garante şi apoi

pentru desăvârşirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unităţii

constituţionale şi administrative, care s-a

realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi

Ţara Românească au format un stat unitar,

adoptând oficial, în 1862, numele de

România,] cu capitala la Bucureşti, cu o

singură adunare şi un singur guvern. Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului. Născut în Bârlad, Cuza a aparţinut clasei tradiţionale de boieri din Moldova, fiind fiul ispravnicului Ioan Cuza şi al Sultanei, membră a familiei Cozadini de origini fanariote. Alexandru primeşte o educaţie europeană, devenind ofiţer în armata moldovenească şi ajungând la rangul de colonel. S-a căsătorit cu Elena Rosetti în 1844.

În anul 1848, Moldova şi Ţara Românească au fost cuprinse şi ele de febra revoluţiilor europene. Revolta moldovenilor a fost suprimată repede, dar în Ţara Românească revoluţionarii au preluat puterea şi au guvernat în timpul verii. Tânărul Cuza a jucat un rol suficient de important pentru a i se evidenţia înclinaţiile liberale, avute în timpul episodului moldovenesc, astfel că este transportat ca prizonier la Viena, de unde a fost eliberat cu ajutor britanic. Revenind în Moldova în timpul domniei

prinţului Grigore Alexandru Ghica, a devenit ministru de război al Moldovei, în 1858, şi a reprezentat Galaţiul în divanul ad-hoc de la Iaşi. Cuza a fost un proeminent politician şi a susţinut cu tărie uniunea Moldovei şi Valahiei. A fost nominalizat în ambele ţări de către Partida Naţională, care milita pentru unire, în defavoarea unui prinţ străin. Profitând de o ambiguitate în textul Tratatului de la Paris, este ales domn al Moldovei pe 5/17 ianuarie 1859 şi în Ţara Românească pe 24 ianuarie/5 februarie 1859. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza şi de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească. Totuşi, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală şi economică între cele două ţări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova şi Ţara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele ţări, rezultat în urma unor adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenţia de la Paris din 1858, o înţelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două ţări, cu guverne diferite şi cu unele instituţii comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei şi Ţării Româneşti, aducându-le într-o uniune personală. În 1861, cu ajutorul unioniştilor din cele două ţări, Cuza a unificat Parlamentul şi Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituţia adoptată în acel an a denumit noul stat România. Domnia lui Cuza Vodă a fost caracterizată de o nerăbdătoare dorinţă de a ajunge din urmă Occidentul, dar efortul domnului şi al sprijinitorilor săi întâmpină rezistenţa forţelor conservatoare şi a inerţiilor colective. Mai grav, el stă sub semnul provizoratului, căci domnia lui Cuza este percepută ca pasageră; ţara a vrut un domn străin, l-a acceptat însă pe cel autohton, dar n-a renunţat la vechea doleanţă; în aşteptarea contextului prielnic, ea îngăduie un provizorat.

Prof. Ioan Crăciun

- 5 -

An II, Nr. 5, Ianuarie – Martie 2010

Valentine’s Day sau Dragobetele?

Îndrăgostiţii îşi oferă astăzi cadouri, după o modă copiată

de la americani. Că există şi Dragobetele, o sărbătoare

românească exact pe aceeaşi temă, o ştiu prea puţini!

Sfântul Valentin, sărbătorit în calendarul catolic la data de

14 februarie, este patronul îndrăgostiţilor, ziua lui fiind

numită în America „Valentine's Day“. Cei care se consideră

îndrăgostiţi îşi oferă astăzi flori şi mici cadouri cu valoare

sentimentală. După revoluţie, am preluat-o şi noi, că aşa-i

„cool“, adăugând-o la altele de peste ocean - „Thanksgiving

Day“, „Peace Day“, „Halloween“, sărbători de care neam

de neamul nostru n-a auzit. Aşa că 14 februarie a devenit

prilej de onomastică vrând-nevrând pentru cei care au

prenumele Valentin sau de a face cadouri persoanei iubite.

„Valentine's Day“ îşi are originea într-o tradiţie care a

început în Roma antică. Acest vechi festival reprezenta

sărbătorirea fertilităţii şi era ţinut în onoarea a doi zei

romani, Juno şi Pan. Unul dintre obiceiuri era cel al scrierii

unor mesaje de dragoste de către tinerele necăsătorite.

Aceste mesaje trebuiau introduse într-o urnă, iar tinerii, pe

rând, alegeau câte unul. Conform obiceiului, trebuiau să

curteze tânăra al căror mesaj l-au ales. Ziua Sfântului

Valentin se numea Ziua Nunţii Păsărilor cu mult timp în

urmă. Se credea că păsările îşi aleg perechea şi încep să se

reproducă în ziua de 14 februarie. Se crede că, dacă

porumbeii sălbatici se întorc în această zi, acest lucru

înseamnă începutul primăverii.

Puţini ştiu că Dragobetele, sărbătoare stabilită în

calendarul ortodox pe 24 februarie, reprezintă de sute de

ani o alternativă a Zilei îndrăgostiţilor sărbătorită în

Occident. Din păcate însă, marea majoritate a populaţiei a

uitat de ea. La români, tradiţia spune că de Dragobete,

fetele şi băieţii pleacă în pădure pentru a culege ghiocei,

dacă se întâmplă să se întâlnească, ei trebuie să fie

împreună pentru că beneficiază de protecţia zeului Eros. O

altă variantă a evenimentului o constituie sărutul

tradiţional. Tinerii care se sărută în ziua de Dragobete vor

fi mereu îndrăgostiţi. Dacă se întâmplă ca un băiat să calce

o fată pe picior în ziua de 24 februarie, aceasta „ştie“ că el

are intenţii serioase şi că acest gest înseamnă o sugestie

pentru o relaţie de durată. Însă tradiţiile autohtone, la fel

ca multe altele, nu mai prind la generaţia tânără, care

preferă să sărbătorească Valentine's Day, c-aşa-i la modă.

Dovadă sunt nimicurile apărute prin magazine şi tarabe:

inimioare inscripţionate cu „Te iubesc!“, felicitări, jucării

din pluş, ornamentele florale, etc.

Loredana Spătariu

Sfârşit de Iarnă… Interviu cu un fulg de zăpadă

- Bună ziua fulg de zăpadă!

- Bună ziua fata mea!

- Ce faci fulgule?

- Mă chinui să mai rezist un

pic…

- Şi ce secrete ai ?

- Nu am nici unul. Cu ajutorul

aerului rece am mai putut

rezista, el mă ţine în viaţă…

- Mare noroc cu el. Aţi fost

primul fulg căzut iarna asta?

- Nu, da ram fost printre

primii.

- Şi cum te-ai distrat iarna

asta,

fulgule?

-A fost foarte frumos, toţi

copiii m-au apreciat, mi-au

spus la sosire « Bun venit ! » şi

multe altele…

- Dar vine primăvara, şi ai să

te topeşti…

- Foarte trist, atunci nici copiii

nu se bucură şi dimpotrivă ei

nu-mi mai spun nici măcar

“ La revedere” . Dar sunt

bucură şi că vine primăvara!

- Îţi spun eu “La revedere!” şi

mă bucur că te-am întâlnit!

- Şi eu. Ne vedem la anul…

Andreea Sumanariu

Sfârşit de iarnă

Iarnă, să te duci cu bine

Şi la anul care vine,

Să vii iarăşi pe la noi

Cu zăpadă şi fulgi moi.

Ne jucăm cât mai putem

Cât zăpadă mai avem,

Ne jucăm afară-ndată

Iarna pleacă supărată.

Zarvă e pe derdeluş

Că uite acuş-acuş,

Vremea bună îl topeşte

Iarna unde se grăbeşte?

Diana Crăciun

Iarna

A-nceput să se răcească,

Cu cristale la fereastră,

Cu sclipiri argintii

Să vă-nveseliţi copiii

Copacii împodobiţi

Cu podoabe sclipitoare

Parcă toţi sunt pregătiţi

Pentru-o mare sărbătoare

De-ar rămâne iarnă-aşa,

Straiul cel alb nu s-ar lua!

Dar când vine primăvara

Se topeşte de tot neaua.

Andreea Sumanariu

Săniuţa

Săniuţa bucuroasă,

Lunecă uşor pe gheaţă,

E mereu câştigătoare

Colo-n pârtia din vale.

Sus în dealul cel mai mare,

Doi copii pe ea călare,

Au pornit-o către sat,

Şi ca vântul au zburat!

Mădălina Popescu

Crăiasa

Este noapte, cer senin,

Mulţi copii la geamuri vin,

Se uită în depărtare

Văd zâna strălucitoare!

Straiele-s albe, frumoase,

Păru-i blond ca de mătase,

La ea de priveşti uşor,

Adormi somn îmbietor!

Gabriela Iordache

Ghiocelul

Este prima floare,

Ce vesteşte primăvara

Dar când la el te-ai uitat,

Te simţi că eşti îngheţat

Parcă tremuri când îl vezi,

Doar că nu te prinde frigul

Şi-a ieşit de sub zăpadă,

Toţi prostanii ca să-l vadă

Andreea Sumanariu

- 6 -

An II, Nr. 5, Ianuarie – Martie 2010

Vine, vine Primăvara!

Ghiocelul

Este alb, catifelat,

Însă iarna-i îngheţat,

În tot anul aşteptăm

Primăvara să-l vedem

Însă iarna n-a plecat

Dar el nu s-a speriat

A tot stat şi-a aşteptat

Deloc nu s-a supărat

Soarele va răsări,

Şi neaua se va topi.

Iar ele vesel va ieşi

Şi frumos ne va privi

Timp frumos când l-a strigat

El vesel s-a arătat

Clopoţelul l-a clintit

Din omăt el s-a ivit.

Andreea Sumanariu

Primăvara

A sosit iar primăvara,

Iară pomii înfloresc,

Dimineaţa dar şi seara,

Păsărele ciripesc

Primăvara cea frumoasă

Te iubesc enorm de tare

Tu eşti cea mai drăgălaşă,

Primăvara mea cu soare!

Andrei Roşcăneanu

Martie

Martie, Martie, mărţişor,

Când treci pe la noi în zbor

Căci eu vreau ca tu să vii,

Să îi alinţi pe copii.

Şi acum te aşteptăm,

Să vii cât mai repejor

Dragă martie, mărţişor,

Eşti luna femeilor

Vino luna cea frumoasă,

S-aduci primăvara-n casă

Pe imaş şi pe câmpii

Să ne-arăţi minunăţii!

Mădălina Gontariu

Vine primăvara!

Câmpu-i din nou înverzit,

Şi crângul înveselit,

Ghiocei cu clopoţei,

Şi steluţe drept cercei,

Mii de flori de tei,

Muguri în arborii mei,

Flori şi păsări pe câmpii,

Gândăcei şi fluturi, mii!

Stai şi te gândeşti,

Şi acum ghiceşti,

Oare cine vine,

În martie la mine?

Bianca Loghin

Primăvara

Primăvara cea frumoasă

Eşti ca o lumină-n casă

Fluturaşii cei zglobii

Zboară veseli pe câmpii.

Păsărele au venit

Pe câmpii au poposit

Câmpul tot a înverzit

Primăvara a sosit!

Primăvară, primăvară

Tu ne-aduci lumină-n ţară,

Eşti atâta de frumoasă,

Ca o floare din fereastră!

Cecilia Turcu

Mărţişorul

Noi cu drag te aşteptăm

De-mpletit ca să-l putem

Şi în dar noi să le dăm,

Şi la piept să le purtăm.

Purtaţi-l cu mândrie

Primiţi-l cu bucurie

E simbol de sărbătoare

Ce ne-aduce-n zâmbet soare.

Are şi o zi specială

Când îl primim cu gingăşie,

E mic dar ca simbol e mare,

Şi îl cinstim cu bucurie

Andreea Sumanariu

Primii ghiocei

Am văzut un ghiocel

Într-o vază singurel

Aşa tare suspina

Căci şi vaza-l întreba:

- Ce s-a întâmplat ghiocel?

- Uite, iată-s singurel!

- N-ai cum să fii singurel,

Căci mai vine-un ghiocel!

Împreună, ghioceii

Au dat vestea primăverii

Căci se ştie din popor

Ei sunt primii vestitori.

Mădălina Popescu

Primăvară

Curg zăpezile la vale,

Iar pe deal sunt numai pete,

Pete albe, pete negre,

Ce dispar sub ploaia rece!

Ghiocelul s-a trezit,

Blânda rază îl dezmiardă

Şi îi picură argint,

Peste frunte să nu-l ardă

Bianca Loghin

Primăvara

Vine, vine primăvara

Soseşte în toată ţara

A sosit şi pe la noi

Să ne dăruiască flori

Iarba verde veselă,

E ca floarea fragedă,

Are un miros plăcut

Şi-şi dă drumul la crescut

Mădălina Popescu

Ghiocelul

De sub plapuma de nea,

A ieşit o floricea,

Se numeşte ghiocel,

Primăvara e cu el

Zumzet de bondari şi-albine

Pe câmpii şi pe coline

Şi mai vezi şi-un copliaş,

Alergând un fluturaş

Cecilia Turcu

Primăvara

Baba iarnă a plecat

Pe un drum îndelungat

Şi ea după cum se ştie,

A plecat în drumeţie

Şi în locul ei cum ştiţi,

Primăvara a venit,

Afară e minunat

Mieii pe câmp ies la zburdat

Iar mii de fluturaşi,

Zboară printre toporaşi

Iar copii cu veselie,

Joacă hora în câmpie.

Mădălina Gontariu

Primăvara

A trecut iarna geroasă,

Câmpul iar a înverzit

Primăvara cea voioasă

La noi iarăşi a sosit

Păsărele călătoare

La noi iarăşi au venit

Să se bucure şi ele

De plaiul cel înverzit.

Pe câmpie mieluşeii

Zburdă veseli, jucăuşi

Bucuroşi, câţiva copii,

Joacă hora pe câmpii

Copacii au dat în floare

Peste iarba înverzită

Albinuţe lucrătoare,

Culeg mierea aurită.

Diana Iftode

Primăvara

Ghiocei şi rândunele,

Muguraşi şi păsărele

Vin cu miile în ţară

Cu voioasa primăvară.

Păsările în copaci,

Stau cu puii lor cei dregi,

Le tot cântă de cu zor,

Dragostea pădurilor.

Gâze zumzăie în zori,

Fluturii zburdă prin flori,

Iar albine de zor,

Strâng dulceaţa florilor.

Nicolae Grigoraş

- 7 -

An II, Nr. 5, Ianuarie – Martie 2010

Gânduri de 8 Martie

Mama

Mamă, tu eşti ca o stea,

Prima stea din viaţa mea

Care pe cer străluceşte,

Eşti ca un înger păzitor,

Tu eşti blândă şi duioasă,

Ca o zână de frumoasă

„La mulţi ani! ”de ziua ta,

Scumpă maică ţi-oi ura.

Iuliana Grigoraş

Mama

Măiculiţă draga mea

Astăzi este ziua ta

Zi frumoasă cu mult soare

Cum e faţa dumitale

Când te afli tu cu mine

Toată ziua-mi merge bine

Mulţumesc măicuţa mea

Că exişti în viaţa mea.

Şi pe tine, mama mea

Eu mereu te-oi bucura

Lângă tine eu voi fi,

La necaz şi bucurii

Mamă scumpă-ţi mulţumesc

Pentru mine tu munceşti

Tu munceşti şi zi şi noapte

Ca să le am eu pe toate

Cecilia Turcu

La mulţi ani măicuţa

mea

La mulţi ani, măicuţa mea

Astăzi este ziua ta

Eu în dar ţi-oi dărui

Multe flori şi bucurii.

Mi-ai dăruit ce-aveai mai scump

Viaţă pe-acest pământ

Te voi iubi mămica mea,

Mai mult decât orice altceva.

Georgiana Gontariu

Mama

Sărut mâna mama mea,

Căci e azi este ziua ta

Şi acum vreau ca să-ţi zic

Că îmi eşti ca un amic

Mamă dragă, te iubesc,

Un cadou îţi dăruiesc,

Toată dragostea din lume

Să o ai doar pentru tine

Of, măicuţa mea iubită,

Nu mai sta aşa mâhnită,

Căci tu eşti icoană sfântă,

De la Domnul dăruită.

Mădălina Gontariu

8 Martie

Opt martie a sosit,

Ziua Mamei a venit,

Noi îi dăm ei câte-o floare

Şi ea nouă alinare

A venit şi primăvara

Şi i-am dat ei floriceaua,

Ziua mamei a venit

Şi sunt tare fericit

Cristina Gontariu

Ziua Mamei

A venit şi ziua mamei

Zi de mare sărbătoare

Ca un strălucit de soare,

Ziua mamei, ziua mamei.

Tu eşti sfântă pentru mine

O măicuţă minunată

Te iubesc numai pe tine

Azi şi mâine, viaţa toată.

Mi-ai dat viaţă, m-ai crescut,

De aceea te ascult

Îie aui îţi mulţumesc

Şi îţi spun că te iubesc

Mihaela Gontariu

Acasă la bunica

Acasă la bunica

E raiul pe pământ

Acasă la bunica,

Pământul este sfânt

Acasă la bunica

Şi florile zâmbesc

Acasă la bunica

Piticii poposesc

Şi zânele şi zmeii

Acolo se-ntâlnesc

Acolo personaje

Povestea împletesc

Bunico, eşti departe

Şi mult îmi mai lipseşti

Bunico, bunicuţo,

Ce mult tu mă iubeşti !

Bianca Loghin

O altă mamă Ne sunteţi ca o mamă

Ne iubiţi, ne ajutaţi

Şi la greu nu ne lăsaţi

Multe teme nu ne daţi.

Ne sunteţi ca o floare

Şi-ntr-ale noastre inimioare

Veţi fi precum o mamă

Care la ea ne cheamă

Gabriele Iordache

Mama mea

Mama mea e cea mai bună,

Poate oricine să spună

Lucruri bune mă învaţă

Ca să mă descurc în viaţă

« Să nu minţi, să nu înjuri

Să nu te lauzi, să nu furi,

Să înveţi temeinic carte,

Căci de bine-ai să ai parte!

Pe semeni să îi respecţi

Pe profesori să-i asculţi

Colegii să îi ajuţi

De Dumnezeu să nu uiţi ! »

Acestea şi alte lucruri,

Blânda mamă mi le spune

« Mulţumesc mămică dragă,

Voi avea grijă viaţa-ntreagă,

Sfatul tău bun să-l ascult

Te iubesc, mămică mult ! »

Diana Crăciun

Mama

Mămucuţa mea cea dragă,

Ai un suflet bun şi mare

Tu eşti fiinţa cea mai dragă,

Dintre fraţi şi surioare.

Mămucuţa mea cea dragă,

Te iubesc o viaţă-ntreagă,

Căci şi-atunci când ţi-am greşit,

M-ai iertat şi m-ai iubit

Diana Marcu

Dragă mamă,

Ai fost lângă mine toată viaţa. Prima dată când am deschis ochii te-am văzut pe tine. M-ai crescut, m-ai îmbrăcat, m-ai încălţat şi mi-ai dat de mâncare. Pentru mine eşti ca un înger păzitor. Eşti o mamă bună.

Te iubesc, foarte, foarte mult şi nu voi uita niciodată bunătatea dumitale pentru tot ce mi-ai dăruit şi m-ai învăţat. Îţi mulţumesc foarte mult că mi-ai dat viaţă.

Eşti steaua mea călăuzitoare, strălucitoare şi fericită La mulţi ani draga mea mamă !

Cu drag, fiica ta, Iuliana Grigoraş Important !

NU ACCEPTĂM POEZII CU DOI SAU MAI MULŢI AUTORI !

- 8 -

An II, Nr. 5, Ianuarie – Martie 2010

Mărţişorul

Vine Mărţişorul, primiţi-l cu bucurie

şi nădejde.

Obiceiul Mărţişorului este pur

românesc, vechimea lui pierzându-se

în timp. În secolele trecute,

mărţişorul era confecţionat din fir de

aţă sau lână albă şi roşie de care se

prindea o monedă de argint sau aur.

Acest mărţişor se prindea de mâinile

copiilor în dimineaţa zilei de 1

Martie.

Acest simbol este purtat doisprezece

zile.

Astăzi, mărţişorul se oferă tuturor

fetelor tinere şi femeilor iar în zona

Moldovei şi Bucovinei mărţişoarele

sunt oferite atât femeilor cât şi

bărbaţilor.

Este unul dintre cele mai originale

obiceiuri româneşti, mai ales că la nici

un alt popor din întreaga lume,

mărţişorul nu este întâlnit.

Ziua Mărţişorului este şi ziua Babei

Dochia, iar în calendarul popular ziua

aceasta este socotită ca o zi de

sărbătoare iar în unele zone ale ţării

oamenii nu lucrează. Mărţişorul este un simbol al primăverii, al

revenirii la viaţă.

Dacă la început mărţişoarele erau

simbolizate de monede, mai târziu au

apărut sub forma unor pietricele de râu,

vopsite în alb şi roşu, înşirate pe o aţă.

Acum, mărgele frumos colorate,

ceramica, florile şi multe altele le-au luat

locul.

Andreea Sumanariu

Ghicitori

Numai bine îţi aduce,

Ştii cum se numeşte? … ( cruce )

Cine te iubeşte oare

Cel mai tare şi mai tare,

Şi te-nvaţă şi te creşte

Şi doar binele-ţi doreşte? ( mama şi tata )

Cine-i bun cu toţi mereu,

Nu e mândru, nu e rău,

Ci e blând şi liniştit

Chiar şi când e ispitit? ( gândul bun )

Orice-ai face, orişicând,

Orice faptă, orice gând

În toate este mereu, bunul nostru… ( Dumnezeu)

Propuse de Bianca Loghin

Ştiaţi că… * oamenii sunt obişnuiţi sa recicleze din

cele mai vechi timpuri? Studii

arheologice au arata ca, in perioadele

când resursele de materii prime se

diminuau, gropile de gunoi ale oraşelor

antice conţineau mai puţine deşeuri cu

potenţial pentru reciclare (unelte,

ceramica etc).

* oraşul Iaşi este al doilea din România

ca număr de locuitori, după Bucureşti?

cele 7 coline care dau renumele oraşului

se numesc: Şorogari, Repedea, Breazu,

Cetăţuia, Bucium -Păun, Galata si Copou

- Aurora? Universitatea “Alexandru Ioan

Cuza” (1860) este cea mai veche instituţie

de acest gen din România?

* cu o lungime de circa 1.500 de

kilometri, Munţii Carpaţi reprezintă cel

mai mare lant muntos din Europa?

Vârful Gerlachovsky din Slovacia,

masurand 2655 m, este cel mai înalt vârf

muntos din lanţul carpatic? Cel mai înalt

vârf din România este Moldoveanu care

măsoară 2544m.

* Din peste 8000 de exemplare de urs

carpatin care trăiau in Munţii Carpaţi

în1989, acum au mai rămas doar puţin

peste 2000? Braconajul excesiv si

despădurirea accentuată a munţilor, care

a distrus habitatul lor natural, a cauzat

aceasta scădere accentuata a numărului

de urşi.

Denisa Rusu

Jocul ediţiei Completaţi următorul rebus:

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

ORIZONTAL

1. Are două capete, dar nu este balaur.

2. Un punct al unei drepte o împarte în două …………… opuse.

3. Triunghi, patrulater, pentagon, hexagon.

4. Suma lungimilor tuturor laturilor unui poligon.

5. Un paralelogram ce are unghiurile drepte.

6. Triunghiul care are un unghi cu măsura mai mare de 90o.

7. Deşi sunt în acelaşi plan, oricât le-am prelungi, ele nu se întâlnesc niciodată.

8. Drepte concurente ce se taie după un unghi drept.

9. Se măsoară în metri pătraţi.

VERTICAL

Ce cuvânt apare pe linia îngroşată?

Material preluat de pe site-ul http://mate30.lx.ro, propus de prof. Mihai Crăciun

- 9 -

Citeşte-ne online pe www.scvaleagloduluisv.webs.com, secţiunea „ Revista şcolii ”

Fotografii din timpul serbării de pe data de 29 Ianuarie 2010. Foto. Prof. Sorin Vatamanu