1. Principiile eticii si deontologiei medicale

Deoarece actul medical presupune lucrul direct cu bolnavul au fost elaborate unele norme comportamentale in acest sens. Etica reprezinta aspectul moral in lucrul cu pacientul,iar deontologia- arta vorbirii. Inpreuna ele vor dicta comportamentul personalului medical. Pentru realizarea principiilor acestuia este nevoie de vocative,intellect si simtul tactului. Lucratorul medical nu trebuie sa uite de pacient, de dispozitia acestuia,el trebuie sa stie ai insufla incredere si al cuceri. Toate acestea vor fauri lucratorului medical o anumita imagine sociala. Principiile de baza a eticii si deontologiei medicale sunt orientarea profilactica a ocrotirii sanatatii si accesul liber si gratuit la asistenta medicala calificata.

2. Aspectul psihologic lucrator medical-pacient

Comportamentul personalului medical ii va fauri o anumita imagine sociala. Boala trezeste la bolnav suferinta si teama pentru viitor de aceea starea sa va inainta anumite cerinte atit de conduit cit si de calitati umane si morale. Chiar de la prima consultative nu doar medical va examina pacientul ci si acesta va fi examinat. Un chip indiferent,nerabdare,graba,nepasare vor construe o imagina de neincredere si pot aparea obstacole in tratament. Intonatia si timbrul la fel vor participa la stabilirea relatiilor medic- pacient, trebuie sa fie evitate glumele banale, familiaritatile, folosirea termenilor medicali(cord-inima) pe care pacientul nu ii va intelege.

3. Importanta si regulile ingrijirii bolnavului

Ingrijirea bolnavului este o parte component a procesului curative. O ingrijire bune, depistarea la timp a bolii si prescrierea unui tratament corect constituie o garantie pentru insanatosirea bolnavului. Sora medicala indeplineste prescriptiile medicului, sunt create conditii igienice bolnavului, asigurarea unui pat comod,ajutorul in timpul ingerarii hranei si indeplinirii necesitatilor fiziologice. Ingrijirea bolnavului presupune pregatirea lui pentru tratament si diagnostic precum si organizarea timpului liber. Procesele morbide sunt insotite de limitarea partial a eforturilor fizice a bolnavului, crearea unor conditii psihologice si fizica prielnice, respectarea stricta a regimului dietic.

4. Principiile organizarii asistentei medicale

Bolnavul este internat in institutia spitaliceasca prin serviciul sectiei de internare, unde este adus de serviciul de urgenta sau indreptati de la policlinaica. In sectia de stationar:Rolul medicului consta in prescrierea tratamentului, asistenta medicala indeplineste prescriptiile medicului sub conducerea caruia munceste. In lucrul sau sora de salon este ajutata de infirmiera.

5. Obligatiunile personalului medical in institutiile medicale

Rolul medicului consta in prescrierea tratamentului, asistenta medicala indeplineste prescriptiile medicului sub conducerea caruia munceste. Indatoririle surorii de salon sunt:

La internare controleaza toaleta sanitaroigienica a pacientului,indica salonul si patul lui Pune la current bolnavii noi cu regulamentul de ordine interna a spitalului, regimul zilei si

reguli de igiena personala Are grija de starea sanitara a saloanelor(aerisire,temperature) Masoara si noteaza in fisa temperature,frecventa pulsului si respiratiei,antropometria

bolnavului Insoteste medical la vizitele acestuia la patul bolnavului,il informeaza despre starea

bolnavului,inscribe in fisa prescriptiile medicului I le indeplineste Recolteaza material biologic pentru diferite analiza de laboratar, pregateste bolnavul pentru

examene medicale

Are grija de respectarea regimului alimentar

In lucrul sau sora de salon este ajutata de infirmiera,a carei obligatii sunt: sa schimbe asternutul bolnavului nou internat, sa aiba grija de lenjeria acestuia in tipul aflarii acestuia in stationar ; spalarea bolnavilor gravi(ingrijirea unghiilor,pielii,par); efectuarii curateniei in blocul sanitar,camera de baie,pe palierul scarilor din sectie; expedierea materialului biologic recoltat la laborator.

6. Tipurile si structura institutiilor medicale: clinica, spitalul, dispensarul, Asociatia Medical Teritoriala (AMT), Centrul Medicilor de Familie (CMF),: Centrul de Sanatate- definitia, structura, clasificarea.

Centrul de sanatate reprezinta o institutie a carui scop este ocrotirea sanatati. Exista o retea larga de Centre de sanatate de diferite tipuri ,categorii si capacitate. Referitor la functia pe care o indeplinesc ele se impart in 2 grupe-de ambulator(policlinica,ambulatorul,unitatea medico-sanitara,dispensarul,statia de salvare,serviciul de consultatii pentru femei) si de stationar(spitalele, clinicile, sanatoriile).

Clinica reprezinta o Unitate spitalicească folosită ca loc de tratament, de cercetări științifice sau pentru învățământul practic de specialitate al studenților.

Spital-institutie medicala pentru bolnavii care au nevoie de un tratament si ingrijire permanenta. Clasificari: 1. Dupa profil: a) de un singur profil( de psihiatrie,boli infectioas, etc) b) de profil larg: in cadrul

spitalului sunt mai multe sectii(terapeutica, chirurgicala,ginecologica, etc)2. Dupa circumscriptie: a) rationale b) orasenesti c) regionale,republicane3. Dupa capacitate (in functie de numarul de paturi)

Unitatile principale de structura ale spitalului sunt: serviciul de internare, stationar cu sectiile sau saloanele specializate, sectiile auxiliare,farmacia,bucataria,incaperile administrative,etc.

Dispensarul reprezinta o institutie curative specializate de tip ambulator. Toata activitatea dispensarului se bazeaza pe metoda de dispensarizare( acordarea asistentei medicale unei anumite categorii de bolnavi de tuberculoza,boli de piele si venerice etc). La dispensar se aplica masuri nu numai curative-profilactice, dar si de patronaj.

7. Structura si functiile sectiei specializate. In Sectia de boli contagioase este despartita territorial de celelalte sectii,aici exista saloane: pentru bolnavii de hepatite, boli aeriene si boli diareice acute, la fel este amenajat un salon pentru cazuri exceptionale de holera. Fiecare categorie de saloane are iesire sa. In aceasta sectie mai sint prezente:sala de procedure,cantina, incaperi administrative. Functiile acestei sectii este prevenirea epidemiilor, tratarea bolnavilor si consultatia pacientilor (aici lucreaza singurul medic infectionist din raion).

8. Mobilierul si aparatajul spitalului.

Spitalul trebuie sa fie asigurat cu incaperi , mobilier si utilaj necesar pentru tratarea bolnavilor, alimentatia lor corecta si la timp, precum si pentru asigurarea conditiilor sanitaro-igienice. Pentru spital este important: asezarea,amenajarea terenului si cladirilor,finisarea lor interioara si mobilarea, iluminarea,incalzirea, ventilarea intretinerea sanitara a teritoriului si cladirilor.

Fiecare sectie trebuie sa fie asigurata cu mijloace pentru transportarea bulnavilor:targa-carucior; carucior-fotoliu, etc. podeaua coridoarelor sectiilor trebuie sa fie acoperite cu prese de cauciuc sau covorase- pentru atenuarea zgomotelor produse de pasi( exceptie sectia de chirurgie si de boli contagioase)

Saloanele :paturi,tuburi luminescente cu lumina de zi sau becuri electrice cu plafoniere,linga fiecare pat trebuie sa fie o lampa de noapte,peretii se vopsesc I culori deschise ca sa se observe bine orice murdarie,se recomanda cu uleiuri ce rexista bine la spalat,podeaua trebuie sa fie acoperita cu plastic sau linoleum facind posibila coratenia umeda de citeva ori pe zi, linga fiecare pat sint asezate masute pentru pastrarea lucrurilor personale ale bolnavului(ar fi bine masutele sa fie mobile).

9. Regulamentul sectiei. Regimul curative si sanitar Internarea bolnavilor se efectueaza prin intermediului serviciului de internare al spitalului, se

realizeza individual. Acesul in sectia a persoanelor straine este strict interzis In urma internarii bolnavului sora de salon il informeaza despre regulamentul de comportare in

sectie, regimul sectiei si regulile de igiena personala Contactul intre bolnavi sau a bolnavilor cu cei din exteriorul sectiei este limitat la convorbirea

prin fereastra Transmiterea produselor alimentare de la cei apropiati este controlata,se permit lactate, apa

plata si unele fructe. Nu se permite parasirea sectiei de catre bolnavi inainte de externare

Regimul curative: 7:00- destepterea 7.00-7:30- masurarea temperaturii 7:30-8:00- toaleta de dimineata a bolnavilor 8:00-8:30- distribuirea medicamentelor 8:30-9:30 – dejunul 9:30-12:00- vizita medicala 12:00-14:00 – executarea prescriptiilor medicului 14:00- 14:30 – masa 14:30- 16:30- odihna de dupa masa 16:30-17:00- masurarea temperaturii 17:00-17:30- ceaiul de dupa masa 17:30-19:00 vizita bolnavilor de catre rude 19:00-19:30 – distribuirea medicamentelor 19:30-20:00 cina 21:30-22:00 – toaleta de seara 22:00- culcarea

Regim sanitar: curatenia in sectie se face de cel putin 2 ori pe zi,in mod umed, folosind dezinfectante- cel mai mult se foloseste Solutia de CaCl, concentratia depinde de locul aplicarii. Pentru cearsafuri,haine,lenjerie ,vasele pentru alimentare se foloseste de cele mai multe ori metode fizice de dezinfectie( fierbere,cu abur).

10. Reguli de comportare al bolnavului in spital

Esenţa acestor reguli şi baza regimului de viaţă al bolnavilor spitalizaţi rămîniicoloaşi pentru toate spitalele. Astfel:Cu ocazia internării, bolnavii sînt obligaţi a preda hainele lor in magazie şi de a se îmbrăca în hainele spitalului( Dacă specificul spitaiului o permite, bolnavii pot aduce lenjeria de corp de acasă); Bolnavii sînt obligaţi de a respecta ordinea de zi a spitalului de a nu deranja pe ceilalţi internaţi; Bolnavii trebuie să declare în mod sincer în faţa medicilor sImptomele lor subiective, antecendentele pentru ca aceştia să aibe posibilitatea de a se orienta în faţa bolii;îndeplinirea prescripţiilor medicale, executarea procedurilor terapeutice, băile sînt obligatorii;Bolnavii nu pot pretinde tratamente sau medicamente neprescrise;în timpul vizitei medicale bolnavul în pat va aştepta liniştit pînă ce ii va veni rîndul; Este interzis să se facă gălăgie, murdărie sau dezordine în milon sau în încăperile anexe ale secţiei; Bolnavii nu au voie să deterioreze clădirea, mobilierul sau instrumentarul spitalului, acestea constituind un bun obştesc; Bolnavul va adresa toate plîngerile lui

asistentei de salon, medi-cului de salon sau medicului primar şef de secţie, dacă crede că a fost neîndreptăţit prin aplicarea regulamentului interior de funcţionare.

11. Regimul de lucru al colaboratorilor sectiei Serviciul în spital este continuu, fiind organizat pentru întreaga perioadă de 24 de ore.Pentru a respecta timpul de muncă de 8 ore, muncitorii sanitari trebuie să lucreze în schimburi. Munca asistentelor este organizată in trei schimburi de cîte 8 ore, care se continuă şi în cursul dumini-cilor şi sărbătorilor, ziua liberă se acordă prin rotaţie în cursul sâptămînii.Asistentele îşi rotează schimburile în aşa fel, încît fiecare săfacă pe rînd serviciul de dimineaţă (primul schimb), serviciul de dupămasă (al doilea schimb) şi serviciul de noapte (al treilea schimb).Durata schimburilor poate fi uniformă sau diferită.Regimulrol mai potrivit este munca în schimburi uniforme, dimineaţa de la orele 6 la 14, după masă de la orele 14 pînă la 22 şi noaptea de la 22 piuă dimineaţa la 6. Numărul asistentelor din secţii se normează după numărul patu-rilor. Ele se repartizează în mod inegal pe schimburi, după intensivul activităţii din secţie.Activitatea cea mai intensă se duce în cursul schimbului unu,apoi doi si in cele din urma trei. Oricît de uşoară ar fi secţia nu se permite niciodată asistentei să doarmă în timpul serviciului de noapte.Serviciul de noapte cuprinde numai un aspect relativ restrînsal activităţii asistentei, totuşi se cere ca schimbul de noapte să aibă o pregătire deosebită. Asistenta care îndeplineşte serviciul de noapte este nevoită să rezolve numeroase probleme în mod independent şi decide singură asupra necesităţii chemării medicului pentru rezol-varea unor probleme urgente. Din acest motiv, serviciul de noapte nu trebuie subapreciat şi asistenta va fi repartizată pentru această muncă numai după ce şi-a asimilat cunoştinţele şi deprinderile necesare pentru a îngriji bolnavul în mod independent.

12. Predarea si reluarea serviciului de catre infirmiere.

13. Profilaxia bolilor profesionale si protectia muncii in unitatile medco –sanitare

Cauzele care pot genera accidente şi îmbolnăviri profesionale în munca de îngrijire a bolnavilor sunt multiple, însă potfi evitate dacă se respectă normele generale şi speciale de protecţie a muncii ale activităţii medico-sanitare.Măsurile cele mai importante de protecţie a muncii sunt: modul igienic de viaţă; călirea organismului; purtarea corectă a echipamentului de protecţie. La întreruperea mai lungă de 30 de zile la locul de muncă sau a celor transferaţi li se va face un instructajintroductiv care se repetă la perioade de 1-6 luni, instructaj numit periodic. Se va evita munca în condiţii umede şi friguroase.Aparatele care funcţionează cu curent electric trebuie să fie în perfectă stare de funcţionare, verificatepreventiv la intervale fixe de către un tehnician de specialitate, iar zilnic de către personalul care le utilizează. Pentrufiecare aparat se întocmeşte o fişă tehnică. Pentru prevenirea intoxicaţiilor, orice substanţă chimică sau medicamentoasă va fi ţinută în ambalaje etichetate. Manipularea substanţelor corozive se va face numai cu mănuşi, şorţuri şi cizme de cauciuc. Pentru evitarea efortului exagerat se utilizează ascensoarele şi cărucioarele, iar schimbările de poziţie alebolnavului se vor face de către 2-3 persoane. La serviciile de radiodiagnostic şi radioterapie, se vor purta şorţuri şi mănuşi din cauciuc, impregnat cu săruri de plumb. Pentru evitarea efectelor razelor ultraviolete în timpul funcţionării lămpilor de cuarţ, asistenta medicală vapurta ochelari de protecţie de culoare fumurie. Asistenta medicală va folosi tehnicile aseptice în orice manevră cu bolnavul.Pentru prevenirea infecţiilor transmise prin vectori, bolnavii internaţi vor fi controlaţi şi la nevoie deparazitaţi înainte de a fi duşi în salon.

14. Noxele profesionale ale activitatii medico-sanitare

Cauzele generale producătore de accidente şi boli profesionale în munca medico-sanitară sunt: umezeala(Umezeala provoacă macerarea tegumentelor mâinii, ceea ce favorizează formarea eczemelor şi a infecţiilor locale.Dacă umezelii i se suprapune şi o temperatură mai joasă, aceasta va favoriza îmbolnăvirea aparatului locomotor) ;curentul electric(pericolul electrocutării); explozia gazelor sub presiune; efortul fizic incorect dozat; acţiunea substanţelor toxice, caustice,corozive şi inflamabil(prin depozitare, etichetare, mânuire, transport, spălarea recipientelor incomplet folosite) si cause specific: radiatii ionizante,raze ultraviolet,infectii intraspitalicesti.

15. Echipamentul de protective si tinuta lucratorului medical la locul de munca .

Echipamentul de protecţie al asistentei medicale este obligatoriu şi trebuie să fie menţinut totdeauna în stareimpecabilă, de curăţenie perfectă (halat, şorţ, bonetă, încălţăminte adecvată etc.). În spitalele de boli infecţioase cu cazuri deosebit de contagioase se utilizează echipamente speciale deprotecţie (salopetă, ochelari, mască, mănuşi, cizme de cauciuc). În serviciile de radiologie se utilizează şorţ de cauciuc îmbibat cu săruri de plumb. În orice activitate cu potenţial infecţios, unde mâna sau mucoasele asistentei medicale pot veni în contactdirect cu sângele sau alte produse biologice sau patologice ale bolnavului va purta mănuşi de cauciuc de unicăfolosinţă.Echipamentul de protecţie în timpul liber, precum şi hainele de stradă în timpul serviciului, se păstrează în dulapuri strict individuale.Echipamentul de protecţie are o durată maximă de purtare de trei zile, însă se schimbă ori de câte ori semurdăreşte sau se mototoleşte, rupe, etc.

16. Modalitatea de internare a bolnavilor in stationar. Asigurarea conditiilor de spitalizare a bolnavilor. Primirea bolnavului in sectia de stationar si initierea lui cu regulamentul de ordine interioara a spitalului.

Bolnavul este internat in institutia spitaliceasca prin serviciul sectiei de internare, unde este adus de serviciul de urgenta sau indreptati de la policlinaica. Etape de executie:Primirea bolnavului la biroul de internari;identificare bolnavului (actelor de identificare);Verificare biletului de trimitere; inregistrarea datelor pers in registrul de intrari-iesiri;Pregatirea bolnavului pentru examenul medical; internare.De la serviciul internarii bolnavului este condus la sectia de specialitate indicate de medical care a internat bolnavul. Aici medical sef de sectie hotaraste salonul in care va fi internat tinand seama de diagnostic, stadiul si gravitatea bolii.Etape de executie :1. Primirea bolnavului de catre asistenta sefa: Asistenta sefa inregistreaza datele de identificare de pe F.O. in registrul de intrari-iesiri a sectiei;Noteaza pe F.O. nr de inregistrari din registrul de sectie;Completeaza o anexa la foaia de alimentative pentru ca noul sosit sa primeasca alimentatia necesara din ziua internarii sale;Preda bolnavul asistentei de salon.2. Preluarea bolnavului de catre asistenta de salon: Asistenta de salon indruma bolnavul in salonul indicat;Ii face cunostinta cu ceilalti bolnavi din salon;Il ajuta sa-si aseze obiectele pers pe noptiera;Ii aduce la cunostinta regulamentul de ordine interioara al sectiei pe care il va citi pacientului;I se explica bolnavului ce are de facut in vederea recoltarii produselor pentru analize de laborator si pregatirea pentru investigatii.

In conditiile spitalizarii, patul reprezinta pentru fiecare bolnav spatiul in care isi petrece majoritatea timpului unde se asigura aingrijirea. Patul trebuie sa fie de 2 m lungime, 80-90 cm latime si 60 cm inaltime, este prevazut cu saltea pentru a satisface cerintele de odihna ale pacientului, asiguramndu-I posibilitatea adaptarii unei pozitii commode, cat si pentru manipularea lui de personalul de ingrijire. Accesorile patului sunt:Salteaua;1-2 perne;Patura cu lenjerie de pat(2 cearceafuri:unul simplu si unul plic;Musama;2 fete de perna. Pregatirea patului poate fi executa de 1-2 persoane.

17. Prelucrarea sanitara a bolnavilor in sectia de internare: tipuri, indicatii si contraindicatii pentru fiecare caz aparte. Combaterea pediculozei(material,metode)

Toaleta sanitaro-igienica subintelege: examinarea corpului bolnavului,in primul rind a partii paroase(pentru depistarea pediculozei) ,tunsul parului,taierii unghiilor, barbieritul,scaldatul de dus sau in baie. Bolnavii in stare foarte grava se indreapta in sectia de supraveghere intensive fara a trece toaleta sanitara. Daca starea bolnavului este satisfacatoare I se prescrie dusul sau baia igienica. Cada cu apa e umpluta 2/3 ca sa nu se reverse pe jos, apa trebuie sa acopere numai corpul bolnavului. La baie pacientul se afla in dependent de starea de sanatate 15-30 min, infirmiera il ajuta sa spele bine capul,fosele axilare,spatiilr interdigiale la picioare.etc. Sora medicala trebuie sa fie prezenta pt a conrola starea bolnavului(puls,respiratie), apoi il ajuta sa iasa din cada si il ajuta sa se imbrace. Daca starea bolnavului e mai grava se folosese frictionarea cu apa calda la care se foloseste burete dupa care este bine sters si acoperit cu un cearsaf pentru a nu raci. Modul de toaleta sanitara va fi inscrisa in foaia de observatie.

In scopul combaterii pediculozei vor fi inspectate atent partile paroase ale corpului si hainele. Daca pediculoza a fost depistata parul va fi spalat cu una din solutiile:hidro-emulsie de carbofos 0,15%,solutie de metilacotafos 0,5% in sol egale cu acid acetic hidro-emulsie de dicrezil 0,25%, sapun DDT; apoi capul va fi acoperit cu o basma 20 min; se spala cu apa calda;se clateste cu sol de otet 6% ;se piaptana cu piptene des( daca a fost folosit sapun DDT atunci adaugator parul se umezeste cu sol de otet 30%,se acopera cu o basma pe 20 min,se spala si piptana). Prezenta pediculozei va fi inscrisa in fisa de observatie. In caz de boli grave bolnavul va fi tuns sau ras.

18. Dezinfectia (solutiile,procentaj si mod de preparare ,pastrarea si mod de comportare cu sol. pentru dezinfectie)

DEZINFECŢIA este o metodă de decontaminare care distruge în proporţie de 99-99,9% formele vegetative ale microorganismelor. Mijloace fizice: Prin căldură(uscata- flambarea,incinerarea; umeda- pasteurizarea,fierberea),razele UV. Mijloace chimice: HALOGENI- Clorura de var (var cloros) (conc.- 1-1,5; 2, 4, 5, 10%, Păstrare: recipiente de culoare închisă, etanşe(inchis ermetic), temperatură constantă, Indicaţii:dezinfecţia suprafeţelor (pavimente, pereţi, băi) dezinfecţia lenjeriei de pat, echipament de protective, recipiente de colectare a reziduurilor, excrementele bolnavilor contagioşi); Cloramina(Conc-05; 1, 2 %,Indicaţii:dezinfecţia suprafeţelor, obiectelor, pereţi, muşamale, dezinfecţia lenjeriei de pat, a echipamentelor de protective, dezinfecţia jucăriilor, dezinfecţia veselei; Conservare: vase închise, ferite de lumină, la rece, Se evită asocierea cloraminei cu alte substanţe, mai ales cu cele alcaline); Septosolul – iodofor (conc.-5, 10; pentru mâini, dezinfecţia suprafeţelor, instrumentarului medical nemetalic); Wescodyne (musamama,manusi de cauciuc,mese de operatii,termometre; Nu se amestecă cu săpun sau detergenţi) aldehidă formică (Conservare: în recipiente bine închise, parafinate, temperatură până la 100C,haine cearsafuri); Bromocet( soluţie 20%,pereti,mobilier,jucarii,vesela,salvari auto; Observaţie: nu e compatibil cu săpun şi detergenţi anionici) ; TEGO 103 G (conc.-1%; pavimente, pereţi, mobilier, aparate telefonice, jucării, mijloace auto, salvări,vesela; După dezinfecţie, clătire cu apă) TEGO 103 S(conc 1-2%,miini,instrumente); . Soluţie de borat fenil-mercuric 0,2% (Merfen) (intrumente,mese); Vesfene 256 (0,4;10%- suprafete,spatii); Clorhexidina – spray(1% cimpul pre/post operator,plagi,injectii) Deroform (Formula:detergent 800 g,carbonat de Na 300 g,formol 40%250 g,apă 100 l, dezinfecţia lenjeriei, alternativ cu cloramina.) Hidrox (Formula:hidroxid de sodiu 80-100 g,Dero 100 g,apă 10 l, pavimente).

19. Transportarea bolnavilor. Modul de transportare a bolnavilor. Categoriile de bolnavi care necesita transportare. Mijloace de transportare a bolnavilor grav.

Transportul bolnavului în spital este oetapă importantă deoarece efectuat cu întârziere sau în condiţii neadecvate poatedetermina agravarea bolii sau chiar decesul bolnavului.Transportul primar – transportul bolnavului laspital de la locul de muncă, de la domiciliu sau de lalocul accidentului. Riscul este mai mare, deoarece bolnavul este transportat nepregătit şi fărăun diagnostic cunoscut. Transportul secundar – transportul bolnavului de la un spital la altul sau la domiciliu,de la o secţie la alta, de la servicii de diagnostic şi tratament, precum şi mutarea lui de la unsalon la altul. Bolnavul fiind sub îngrijire, transportul poate fi pregătit şi efectuat în funcţie destarea lui.În spital, bolnavul care nu se poatedeplasa sau căruia îi este contraindicatădeplasarea se transportă cu:brancardă ,cărucior, fotoliu şi pat rulant sau cu ascensorul.

Este obligatorie transportarea cu căruciorul a următorilor bolnavi: în stare deşoc; somnolenţi, în comă; astenici, adinamici, febrili, epuizaţi; cu insuficienţă cardio- pulmonară gravă; suspecţi sau confirmaţi cu infarct miocardic, cu tulburări nervoase şi deechilibru; cu afecţiuni ale membrelor inferioare; scoşi din sala de operaţie dupăintervenţie; după naştere, femeile sunt scoase din sala de naştere cu căruciorul.

20. Igiena personala a bolnavului. Intretinerea igienei personale la pacientii gravi sau imobilizati. Igiena si intretinerea salonului. Asigurarea sectiei cu lenjerie. Circulatia lenjeriei.

Toaleta bolnavului constituie una din condiţiile indispensabil ale procesului de vindecare. Prin toaleta de dimineaţa se îndepărteazăde pe suprafaţa pielii stratul cornos, descuamat şi impregnat cusecreţiile glandelor sebacee şi sudoripare, amestecate cu praf, alimente,resturi de dejecţii şi alte substanţe străine care aderă de piele, îndepărtarea acestora deschide orificiile de excreţie ale glandelor pielii. Toaleta,de dimineaţă linişteşte bolnavul, îl creează o stare plăcută de confort,avînd un efect evident sedativ asupra organismului. Asistenta va crea bolnavilor în stare mai puţin gravă condiţiile necesare pentru a-şi executa singuri toaleta, iar celor în stare mai gravă le va executa ea toate manoperele. Pentru efectuarea toaletei bolnavului la pat este nevoie de următorul material: trei prosoape de culori diferite, mănuşi de baie de culori deosebite, pentru a le putea deosebi, săpun neutru, săpunieră, perii de unghii, foarfece pentru unghii, pilă, perie de dinţi, pastă de dinţi, pahar pentru spalat pe dinţi şi un pahar cu soluţie antiseptică pentru gargară, muşama, cană pentru apă caldă,o găleată pentru apă murdară, un cearşaf. Baia parţială la pat constă în spălarea întregului corp pe regiuni.

Condiţiile igienice şi estetice ale mediului spitalicesc pot fiasigurate numai printr-o curăţenie şi întreţinere perfectă şi permanentă. Saloanele se curăţă zilnic dimineaţă şi dupămasă. Dacă salonul în cursul zilei s-ar murdări, în timpul procesului deîngrijire a bolnavilor atunci se va face o nouă curăţenie. La efectuarea oricărei curăţenii se vor utiliza numai procedeuriumede pentru a nu ridica praful.

Lenjeria se confecţionează în croitoria spitalului sau se cumpără gata confecţionată..Bolnavul nou spitalizat trebuie să primească totdeauna lenjeriecurată. El nu poate fi culcat într-un aşternut neschimbat.Lenjeria se schimbă dacă pleacă bolnavul, dacă se murdăreşte cu sînge, puroi, alimente, urină, fecale etc., dacă a trecut perioada maximă de folosire a lenjeriei de spital, care de obicei nu trebuie să întreacă o săptămînă. Lenjeria murdară este adunată pe secţii în lăzi căptuşite cu tablă şi prevăzute cu orificii de aerisire. Lenjeria adunată nu trebuie depozitată în secţie ci transportată zilnic la spălătorie. Adunarea lenjeriei pe mai multe zile scoate din circulaţie un stoc însemnat de rufe. Transportul lenjeriei murdare la spălătorie se va face în coşuri căptuşite şi acoperite sau în saci de pînză impermeabilă, pe cărucioaresi ascensoare, pînă la punctul de predare ..Forma cea mai operativă şi

sigură a circulaţiei lenjeriei de spitaleste schimbarea directă a rufăriei murdare cu rufărie curată, la spălătorie. Acest mod de schimbare a lenjeriei presupune existenţa unui stoc circulant de rufe. în lipsa acestui stoc spălătoresele vor elibera secţiei peste cîteva zile aceleaşi rufe spălate călcate şi reparate. Dezinfectarea lenjeriei înainte de spălare nu este obligatorie,Fierberea după spălare, cît şi călcarea cu fierul cald reprezintă două procese suficiente de dezinfecţie. în spitalele de boli contagioase însărufele trebuie dezinfectate încă înainte de spălare, pentru a nu expune spălătoresele unui pericol de infecţie. Pentru dezinfecţia preliminară nu se pot utiliza metode fizice uzuale, atît autoclavarea, cît şi fierberea rufelor murdare fac ca petelede pe lenjerie să rămînă definitive. Din acest motiv va fi înmuiată în soluţii dezinfectante la rece, de preferinţă soluţie de cloramină ,formol sau sapo-crezol ,apoi autoclavarea si spalatul ca alte rufe. Uscarea rufelor se va face la uscătoria mecanică cu aer supraîncalzit.

21. Intretinerea si curatarea spatiilor destinate pentru diagnostic si tratament.

In sala de tratamente curatenie se face umeda de doua ori pe zi: inainte de inceputul lucrului si la sfirsitul zilei de munca,plus in caz de necessitate se face curatenie curenta. O data pe saptamina se face curatenie generala(pereti,podea,utilaj). Pentru curatenie umeda se folosesc dezinfectante .

23. Patul bolnavului.(clasificare )

Tipurile de paturi existente în spitalele noastre sînt numeroase,unele dintre ele fiind confecţionate special pentru îngrijirea anumitei categorii de bolnavi. Astfel avem :

o patul simplu cu somieră confecţionată dintr-o singură bucată. Marginea patului este înlocuită de marginea cadranului pe care este întinsă plasa de sîrmă a somierei. Patul nu are rezemâtoare. permite deci bolnavului numai poziţia întinsă; poziţia semişezîrulftse realizează cu un număr mai mare de perne;

o patul simplu, cu rezemător mobil, la care treimea cefalica a somierei poate fi ridicată în poziţie oblică pînă la 45°. Poziţia ridicată a acestei porţiuni se asigură cu ajutorul unei pîrghii metalice.

o Existăi'iituri cu cadranul somierei confecţionat din 2—3 sau 4 bucăţi, pot fi ridicate separat, pentru menţinerea bolnavului în poziţia şezîndă, poziţia cu picioarele flectate

o patul universal este utilizabil pentru majoritatea categoriilor de bolnavi. Părţile componente ale somierei pot fi manipulate cu ajutorul unei manivele, care se adap-tează la ghiventele unui dispozitiv mecanic de ridicare şi coborîre.

o patul universal pentru tratamentul osteo-articular are cadranul somierei mobil, oscilînd în jurul a două puncte articu-late, fiind acţionat printr-o manivelă pînă la o înclinaţie de 30°.Somiera este formată din patru plăci găurite de aluminiu, articulate.

o patul închis cu plasă se utilizează pentru-igi'ijirea bolnavilor agitaţi, psihicio patul utilizat în secţiile de traumatology greu şi mai rezistent, pentru au porta utilajele

auxiliare speciale de extensieo patul pentru sugari şi copii

24. alimentarea bolnavilor. Alimentarea bolnavilor gravis i in perioada post operatorie.

Bolnavii internaţi într-o secţie de spital sînt supuşi diferitelor regimuri alimentare. Asigurarea regimului dietetic, prescris fiecărui bolnav aparte, este una din cele mai importante sarcini ale asistenteimedicale. Alimentaţia bolnavului urmăreşte: Să acopere cheltuielile energetice de bază ale organismului, Să asigure aportul de vitamine şi săruri minerale necesare, Să favorizeze condiţiile prielnice procesului de vindecare, să împidice transformarea bolilor acute în cronice, precumţi apariţia recidivelor.. Modul în care se face alimentarea bolnavului depinde de natura bolii de care acesta suferă precum şi de starea lui generală. Alimentarea poate fi efectuată în trei feluri:a)

alimentarea activă, cînd bolnavii mănîncă singuri, fără ajutor, alimentele servite; b) alimentarea pasivă, cînd starea generală a bolnavilor nu Ie permite să se alimenteze singuri şi deci trebuie să fie ajutaţi;c)alimentarea artificială, cînd alimentele trebuie introduse înorganismul bolnavului prin mijloace artificiale. Bolnavii în stare gravă, imobilizaţi, paralizaţi,adinamici, epuizaţi sau cei cutulburări uşoare de deglutiţie vor fi alimentaţi de asistentă,va rămîne în poziţie orizontală, îndecubit dorsal. Sub bărbia bolnavului se întinde un şervet pentru a nu murdări lenjeria de corp,iar patul se acoperă cu un alt şervet. Cu acesta se va şterge şi bărbia bolnavului, dacă el se murdăreşte în timpul alimentaţiei. Se va recurge la alimentare artificială la bolnavii inconştienţi, cei cu tulburări de deglutiţie, cei operaţi pe tubul digestiv şi organele anexe. Alimentarea artificială poate fi efectuată prin sondă gastricii,duodenală sau intestinală, prin clisme alimentare, prin fistulă sto-macală, pe cale parenterală intravenoasă sau în perfuzii subcutanate.

25. Asigurarea alimentatiei,curatirea veselei si indepartarea resturilor alimentare.

Alimentele sosesc de Ia bucătăria spitalului în vase izoterme pentru un număr mare de bolnavi; ele trebuie să fie distribuite bolnavilor pe porţii sau în vase-mici individuale. Bucataria spitalului trebuie sa asigure fiecare pacient cu alimente in functie de regimul dietic individual. Vasele colective se spală în secţie şi se trimit înapoi bucătăriei. Ele nu vin niciodată în contact cu bolnavii. Vesela utilizată, împreună cu resturile de alimente, sînt adunate in sectie,Aici resturile alimentare sînt aruncate în vase închise şi transportate din secţie. Restuile alimentelor din secţiile contagioase trebuie distruse. Vesela se indreapta apoi în spălătoare-sterilizatoare mecanice, care funcţionează cu apă fierbinte .Vesela din spălătorul sterilizator este fierbinte; ea se usucă în cîteva minute. Ştergerea ei cu materiale textile este interzisă.Alimentele rămase în secţie sau acelea pe care le aduc aparţinătorii bolnavilor vor fi păstrate exclusiv la frigider. Se interzice categoric umplerea spaţiilor dintre geamuri cu alimente.

26. Pregatirea bolnavilor pentru explorari si recoltarea materialului biologic.

Sarcinile asistentei în pregătirea unui examen clinic medical sînt uirmătoarele : —pregătirea psihică a bolnavului(se încadrează în munca de educaţie şi de liniştire pe care asistenta o duce cu bolnavul din mentul primirii lui în secţie. Atitudinea ei faţă de bolnav trebuie sa reflecte dorinţa permanentă de a-l ajuta; crearea climatului favorabil,atitudinea tovărăşească, constituie factorii importanţi ai unei bune pregătiri psihice, în preajma examinărilor de orice natură); —adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar; —dezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului; —aducerea bolnavului în poziţiile adecvate examinărilor;— asigurarea iluminaţiei necesare la examinările cavităţilor naturale; Pentru buna reuşită a examenelor de laborator, bolnavul trebuie să fie pregătit pentrurecoltare. Pentru aceasta asistenta trebuie să folosească metode cît mai blînde şi mai puţin traumatizante, alese de la caz la caz. Bolnaviiagitaţi vor fi liniştiţi prin cuvinte potrivite sau la nevoie pe cale medicamentoasă. Bolnavilor conştienţi sau însoţitorilor, li se vaexplica necesitatea analizelor. Ei trebuie să fie convinşi că recoltarease face în interesul lor, că aceasta contribuie hotărîtor la stabilirea diagnosticului şi tratamentului. Rezultate bune se vor obţine numai dacă această muncă de lămurire este însoţită cu manopere cît mai puţin dureroase şi neplăcute. Avînd în vedere că de multe ori aceleaşi recoltări trebuierepetate în cursul bolii, bolnavii bine pregătiţi vor ajuta ei înşişi asistentei în efectuarea lor.Pe lîngâ pregătirea arătată, mai sînt necesare şi alte precauţii pentru fiecare recoltare în parte.Unele recoltări se fac pe nemîncate, ştiut fiind că alimentaţia provoacă secreţia de suc gastric, influenţează numărul globulelor albe şi modifică compoziţia chimică a sîngelui. Aceste recoltări vor fi deci executate dimineaţa, cînd bolnavul nu s-a sculat din pat. Pînăla luarea probei respective bolnavul să nu facă mişcări, să nu se spele cu apă rece, să nu fumeze, să fie ferit de influenţa impresilor noiale zilei, condiţii care pot falsifica în mare măsură analiza respectivă.

La fel trebuie ştiut că la ora obişnuită a micului dejun, aşteptînd mîncarea, se produc aproape aceleaşi modificări în organismul lui ca şi atunci cînd alimentele au ajuns efectiv în stomac.Este deci justificat să se oblige bolnavul să nu mănînce pînă la recoltare, aceasta să nu se facă după ora micului dejun, sau după ce bolnavul s-a spălat, a umblat sau s-a ocupat de alte îndeletniciri. Nerespectarea normelor de pregătire atrage după sine rezultate false de laborator, cu urmări foarte grave pentru bolnav.

27. Pregatirea si schimbul lenjeriei de pat(cu si fara bolnav). Pozitia bolnavului in pat. Clasificare.

Pregatirea patului are ca scop asigurarea conditiilor igienice de comfort pentru odihna si ingrijirea bolnavului.Pregatirea patului poate fi executa de 1-2 persoane: pregatirea materialelor (Se aleg materiale necesare,Se aseaza materiale pen un scaun langa spatarul patului,Se indeparteaza noptiera de langa pat); intinderea cearceafului(Cearceaful simplu se pune peste saltea la mijlocul patului,Cu o mana se desface o parte a cerceafului spre cap, iar cu cealalta mana se intinde spre partea opusa,Se intinde cearceful sub saltea la capatul patului); executarea colturilor In forma de plic(Cu o mana se prinde partea libera a cearceafului la o distanta egala cu lungimea marginii care atarna si se ridica in sus langa saltea,In tringhiul format se introduce sub saltea partea care depaseste salteaua,Se lasa in jos partea ridicata la merginea saltelei si se introduce sub saltea restul tringhiului impreuna cu partea laterala a cearceafului,Se aseaza musamaua la mijlocul patului si se acopera cu aleza); asezarea cearceafului de patura(Se aseaza al 2 lea cearceaf peste care se intinde patura,Marginea cearceafului dinspre cap se rasfrange peste patura,Atat cearceaful de pat cat si patura se introduce sub saltea la capatul de la picioare, dup ace s-a efectuat o cuta pentru a da largimea necesara miscarii picioarelor bolnavului); Asezarea pernelor(Fiecare perna se imbraca cu fata de perna, se aseza perna pe pat si se da noptiera langa pat).

Schimbarea lenjeriei de pat cu bolnavul in pat

Scop – asigurarea conditiilor igienice de comfort pentru odihna si ingrijirea bolnavului

Materiale necesare – cearceaful de pat, patura, fete de parna, aleza, musama, sac de rufe

Tehnica este efectueata de 2-3 cadre medii asezat de o parte si de alta a patului.

Pregatirea materialelor necesare; pregatirea psihica a bolnavului; pregatirea fizica a bolnavului(Se aseaza bolnavul in pozitie de decupid lateral stang-drept); schimbarea cearceafului de pat(Spalare pe maini cu apa si sapun;Asistenta sin partea dreapta prinde bolnavul cu mana stanga in axial stanga a bolnavului sprijinandu-I capul de antebrat;Se trage perna cu mana dreapta spre marginea patului, Se flecteaza usor gambele bolnavului spre coapsa,Se intoarce bolnavul in decupid lateral drept sprijinandu-l in regiunea omoplatilor si genunchilor,Se mentine bolnavul acoperit in aceasta pozitie ,Asistenta din partea stanga ruleaza cearceaful, musamaua si aleza murdara prin spatele bolnavului, Cearceaful, musamaua si aleza pretite anterior se deruleaza pe jumatatea libera a patului fara ca lenjeria curate sa atinga pe cea curate,Asistenta din partea dreapta flecteaza membrele inferioare ale bolnavului,Sprijinand bolnavul in regiunea omopletilor si sub genunchi se adduce in decupid dorsal cu foarte mare atentie,Prinzand bolnavul de axial dreapta asistenta din partea stanga il ridica usor si introduce mana sub spatele bolnavului,Se sprijina capul bolnavului pe antebratul drept al asistentei,Cu mana dreapta se trage perna si se aseaza capul bolnavului,Sprijinand bolnavul de spate se adduce in decupid lateral stang ce mentine bolnavul in aceasta spozitie,Asistenta dinpartea dreapta ruleaza lenjeria murdara, aceasta se introduce in sacul special,Se intinde bine cearceaful, musamaua si aleza sip e cealalta jumatate a patului, Se executa colturile,Sprijinand bolnavul in regiunea omoplatilor si sub genunchi se readuce in decupid dorsal cu foarte mare atentie,Spalare pe maini su apa si sapun.

Pozitia pacientului in pat este determinate de boala si starea generala. Bolnavul poate avea o pozitie active, pasiva si fortata. Pozitia activa: bolnavul se misca singur neavand nevoie de ajutor, pozitia sa fiind identical cu cea a omului sanatos. Pozitia pasiva: in stare grava pacientul este lipsit de forta si are nevoie de ajutor pentru miscare si schimbarea pozitiei. Pozitia fortata: pacientul are o pozitie neobisnuita impusa de boala sau de necesitatea efectuarii unui tratament

Pozitii ale cacientului-pozitia decupid dorsal(pe spate,cu fata in sus(cu 1-2 perne sau fara)); pozitia de decubit lateral(drept sau stang)- bolnavul este culcat pe o parte/dreapta sau stanga cu o perna sub cap cu membrul inferior care este in contract cu suprafata patului intins, iar celalt indoit si spatele sprijinand cu o perna; pozitia decubit ventral – bolnavul este culcat pe abdomen cu fata in jos, capul esteintors intr-o parte, bratele indealungul corpului ; pozitia sezanda, semisezinda;pozitia decliva(trendelenburg) se realizeaza prin coborarea patului la extremitatea proximala cu 600, incat bolnavul sta cu capul mai jos decat corpul.

28. Schimbul lenjeriei de corp la bolnavii cu diferite boli si de diferita gravitate.

Lenjeria de corp a bolnavului constă din cămaşă de noapte sau pijama.. Lenjeria este confecţionată din material moale, uşor lavabil. La bolnavii care se pot ridica din pat, dezbărcarea şi îmbrăcarea se fac uşor, fără ajutor. Nu este aceeaşi situaţie cu bolnavii adinamici, imobilizaţi,inconştienţi sau paralizaţi. Bolnavii se jenează de multe ori să apeleze la ajutorul celor din jur. Tocmai datorită acestui fapt, asistenta trebuie să fie deosebit de atentă faţă de ei şi să-i ajute cu mult tact şi blîndeţe la îmbrăcare şi dezbrăcare. Dacă bolnavul poate şedea,asistenta, aşezată de parta dreaptă a patului, îi va deschidecămaşa sau jacheta ,le va trage de sub regiuneafesieră. Va ridica bolnavul în poziţie şezînd, apoi va aduce cu mîna toată cămaşa strînsădinspate în faţă peste capul lui. Apoi se scoate uşor mîneca de o parte şi apoi de cealaltă.Dacă bolnavul nu se poate mişca, dezbrăcarea lui se va face de către două persoane, în acest caz, bolnavul este aşezat în decubit lateral, i se trage cămaşa uşor în sus pînă la torace, apoi este întors în decubit lateral opus, făcînd aceeaşi operaţie, după care este readus în decubit dorsal. Una din asistente va ridica bolnavul introducînd mîna sub cămaşă, iar a doua va scoate cămaşa cu o mişcare de laspate spre cap, culcînd apoi bolnavul şi continuînd dezbrăcareaîncet după metoda de mai sus.Dacă bolnavul prezintă o afecţiune la membrele superioare dezbracă întîi braţul sănătos şi pe urmă cel bolnav.petru bolnavii cu aparate gipsate se pot confecţiona cămăşi special ce au mîneca deschisă, prevăzută cu şireturi. La îmbrăcare se procedează în ordine inversă, îmbrăcînd întîi braţul bolnav şi pe urmă cel sănătos continuîndu-se îmbrăcarea cu trecerea cămăşii peste capul bolnavului şi trăgînd-o apoi peste spate, întimp ce una din asistente îl susţine. Dacă starea bolnavului nu permit nici o mişcare, se îmbracă cu o cămaşă deschisă la spate, asemănătoare cămăşuţelor de copii. Se îmbracă întîi o mînă, pe urmă cealaltă,acoperind partea anterioară a corpului. Dacă starea bolnavului permileanumite mişcări, se pot utiliza cămăşi deschise lateral; în acest caz,latura mai mare a cămăşii se introduce sub spate, pentru ca să st- poată încheia lateral. Una din asistente va susţine bolnavul.îmbrăcarea pijamalei se începe cu îmbrăcarea jachetei. Se deschide jacheta, se introduce o mînă, apoi cealaltă şi se încheieîn faţă. Pentru îmbrăcarea pantalonilor se adună cu două mîiniuna din ramurile pijamalei şi se trece prin ea laba piciorului, apoise adună a doua ramură, introducînd şi celălalt picior. Pantalonii se trag în sus pînă la brîu, bolnavul fiind ridicat de una sau două persoane. Nu se recomandă pijama pentru bolnavii cu afecţiuni ale membre-lor inferioare. Dacă bolnavii pretind totuşi utilizarea lor, îmbrăcarea pantalonilor de pijama se începe cu piciorul bolnav, iar dezbrăcarease termină cu acelaşi picior. Cînd bolnavul se scoală din pat, se îmbracă cu halat ,ciorapi şi papuci. Astfelîmbrăcat poate fi condus în sala de tratament sau se poate deplasala laboratoarele spitalului.

29. Comportarea cu pacientii in situatie de depresie si psihoze .

Asistenta trebuie să se obişnuiască ca, în cursul oricărei munci,să ţină sub supraveghere bolnavii. Ea trebuie să-i urmărească atitudinea lor în pat, poziţia pe care o iau, expresia feţei,mişcările active pe care le execută etc. Starea psihică a bolnavului prezintă, de asemenea, un interes deosebit pentru asistentă. Ea se va orienta în primul rînd dacft bolnavul îşi păstrează cunoştinţa, dacă este obnubilat sau complot inconştient.

32. ingrijirea invelisului pilos.

Bolnavii internati fac baie de cel putin odata pe saptamina(daca nau contraindicatii). Daca el este la regim strict de repaos la pat ii vine in ajutor sora medicala. In caz de bolnavi gravi care stau o perioada indelungeta in regim de pat pe piele apar ulceratii,descoamari,rani(escare) si din aceasta cauza sora medicala frictioneza zilnic pielea bolnavului cu un tampon de vata inmuiat in apa calda cu solutie de camforat,sol.de otet sau alcool etilic,apoi pielea se sterge pina la uscat. Fata ,gitul, miinile se spala de 2 ori pe zi. Picioarele de 2 ori pe saptamina, la persoanele cu incontinenta de materii fecale sau urina,toaleta intima se face dupa fiecare defecatie sau mictiune,deoarece pot aparea inflamatii. Parul la bonavii gravii sora il va spala in pat o data in saptamina,pieptenele folosit e strict individual,dupa spalare se va folosi o basma pentru evitarea supraracirii.

34. ingrijirea cavitatii bucale,ochilor,nasului si urechilor.

Bolnavii ce se afla in regim comun trebuie sasi spele zilnic dimineata si seara dintii,iar duma alimentara sasi clateasca gura cu apa si sare(1/4 lingurita+1 pahar apa). La bolnavii grav cav.bucala se badijoneaza de 2 ori pe zi cu un rampon cu pensa inmuiat in acid boric 5%,hdrocarbonat de sodium 2% sau pur si simplu apa calda,pentru cazul 1 si 2 se clateste apoi gura cu apa calda.daca apar inflamatii se iriga mucoasa cu apa oxigenata,acid boric 2%,furacilina.mirosul neplacut din gura se elimina cu ajutorul clatirii cu hdrocarbonat de sodium 2%.

In caz ca apar secretii purulente in reg. comisurilor palpebrale se clateste cu acid boric de 2%,stergind cu un tampon steril de la lateral spre medial,pentru eliminarea puroiului din regiunea conjunctivala ochii se mai pot spala cu clorura de sodium,permanganate de potasiu..

La ingrijirea mucoasei cav.nazale se introduce o mesa de vata inmuiata in vaselina sau glicerina in metrile nasale si prin miscari circulare 2-3 min crustele sunt inlaturate.

Pentru curatirea conductului auditiv extern se foloseste peroxide de hydrogen 3% apoi se sterge cu o mesa de vata.

36. colectarea dejectiilor fiziologice si patologice,dezinfectia.

Pentru captarea produselor dejecţiilor fiziologice şi patologice se utilizează plosca (bazinetul), urinarul, scuipătorul. Plosca este folosita pentru defecatie,ea poate f din faianta,portelan ,cauciuc,material plastic cu miner si capac. Plosca se curate de infirmira cu o perie si apa,folosinduse ca dezinfectante lizolul 5% ,cloramina 5% sa clorura de var 20%. Urinatele sînt recipiente confecţionate din metal, sticlă sau materiale plastice, destinate captării urinii bolnavilor la pat, forma lor depinde de sexul pacientului. Se spala la fel ca plostile.

37. Prevenirea si ingrijirea escarelor de decubit.

La perssoanele imobilizate din cauza presiunii exercitate de greutate corpului apar zone care au dificultati de irigare, intii sunt rosii si dureroase(escarole),zone cu aceasta predispozitie sunt: occipital, omoplatilor,sacrala,calciiele. Factorii favorizanţi ai apariţiei escarelor sînt: căldura, umezeala, neglijarea igienei tegumentelor, cearşaful mototolit, neîntins, pieleaşi subţire, vîrsta înaintată, starea de subnutriţie. Pentru a împiedica apariţia escarelor, asistenta trebuie î u primul rînd să împiedice presiunea continuă pe aceleaşi regiuni.Aceasta se poate realiza prin schimbările frecvente de poziţie alo

bolnavului adinamic, în măsura în care starea generală îi permite.La bolnavii în stare gravă se poate întocmi şi afişa orarul schimbării poziţiei, specificînd, pentru fiecare perioadă de timp, poziţia in care trebuie culcat. Se asigură bolnavilor un pat comod, cu lenjerie curată, cearşaf bine întins, fără cute. Pentru activarea icirculaţiei se vor efectua fricţiuni, în special în regiunea spatelui. Dacă, cu toate îngrijirile preventive acordate, s-au format escarese va anunţa medicul şi plaga se va îngriji după principiile tratamentelor plăgilor.

38. colectarea probelor pentru investigatii de laborator.

examenele de laborator exprimă prin metode obiective modificarile parvenite în morfologia, fiziologia şi biochimia organismului;din acest motiv, ele constituie un ajutor preţios, de multe ori necesar pentru stabilirea diagnosticului, instituirii tratamentului şi urmărirea evolutiei bolilor. Importanţa examinărilor de laborator sint următoarele : îmbogăţeşte simptomatologia bolilor cu o serie de elemente-confirmă sau infirmă diagnosticul clinic ;clarifică diagnosticul diferenţial faţă de tablouri clinice ;informează asupra gravităţii cazului ;-ajută la precizarea prognosticului ;-reflectă obiectiv evoluţia bolii ;-ajută la aprecierea eficacităţii tratamentului ;-atrage atenţia asupra pericolului instalării unor complicaţii ;-confirmă vindecarea bolnavului ;prin depistarea la timp a unor cazuri de boli infecţioase. Indicaţia pentru recoltarea produselor este dată de medic totuşi asistenta trebuie să cunoască esenţa analizelor care se cer,avînd în vedere că unele recoltări sînt executate în întregime de asistentă, iar altele de medic ajutat de asistentă, în amîndouă cazu-rile, asistenta trebuie să cunoască : —pregătirea bolnavilor pentru recoltare; —pregătirea instrumentelor şi utilajul necesar; —pregătirea sticlăriei în care se adună produsele; —etichetarea recipientelor cu produsele recoltate; —cantitatea de produse necesare analizelor cerute; —tehnica specială a diferitelor recoltări;amblarea probelor recoltate şi transportul lor la laborator.

39. asistenta medicala in caz de voma,complicatii si profilaxia lor.

Captarea vărsăturilor:în timpul vărsăturilor bolnavii se ridint in poziţie şezînd; asistenta va sta de partea stingă a patului şi va susţine cu mîna dreaptă fruntea bolnavului. Bolnavului i se dă un vas curat şi uscat. Pentru protejarea lenjeriei şi a rufelor de pat, peste pătură se pune muşamaua, iar în faţa bolnavului un prosop.Dacă starea bolnavului nu permite ridicarea în poziţie şezînd,el va rămâne culcat şi numai capul îi va fi întors într-o parte. Sub cap se pune un prosop. Asistenta va sprijini cu o mînă fruntea bolnavului, iar cu cealaltă mînă va ţine vasul, în prealabil se îndepărteaza protezele dentare mobile din cavitatea bucală.Dacă bolnavul prezintă vărsături după intervenţii chirurgicale abdominale, el va fi sfătuit ca în timp ce vomează să comprime cu palma plaga operatorie, în acest fel durerile vor diminua, pericolul de desfacere a suturii va fi mai mic. Cînd bolnavul s-a liniştit se îndepărtează vasul şi i se da o soluţie aromată să-şi clătească gura. Această soluţie se va arunca in alt vas, pentru ca produsele vomitate să se păstreze în forma iniţială. Se şterge gura bolnavului, se scot muşamaua, prosopul se aeriseşte salonul.Bolnavul este aşezat apoi în repaus şi supravegheat în continuare.la vizita medicului, asistenta va raporta frecvenţa, orarul, caracterul, conţinutul vărsăturilor, precum şi simptomele însoţitoare.

44. Ingrijirea pacientilor postoperator

Secţia de terapie intensive primeşte bolnavi din toate secţiile spitalului, bolnavi care necesită asistenţă specială şi permanentă(intensivă), pre- sau postoperatorie. Această secţie dispune de un număr mai mare de cadre medii şi ajutătoare faţă de secţia obişnuită şi este dotată cu aparaturăspecială, specifică.Secţia de terapie intensive este amplasată în apropierea blocului operator, dar izolată pecât posibil de secţia de chirurgie propriu-zisă. Este de preferat ca secţia să fie subîmpăr ţită în boxe şi rezerve speciale pentru bolnavii aseptici şi septici, precum şi în funcţie de gravitatea bolii.Secţia ATI trebuie dotată cu posturi de oxygen şi de aspiraţie, monitoare, truse de intubaţie sau pentru masaj

cardiac, căruţuri de pansamente, soluţii perfuzabile şi medicamente. Paturiletrebuie să fie mobile, pentru a permite transportul bolnavului în sala de operaţie sau pentru explorări imagistice speciale.Accesul în secţia ATI este limitat, iar la intrare în secţie îmbr ăcămintea şi încălţă mintea este acoperită cu halat şi botoşei.

Comportarea cu cadavrul

în caz de deces, asistenta are următoarele sarcini:Pregătirea documentaţiei pentru medic în vederea întocmiriirpicrizei şi a referatului de deces.Completarea biletului de trimitere a cadavrului la secţia de pnwectură.Anunţarea administraţiei spitalului în vederea înştiinţăriiiipnrţinătorilor.înştiinţarea prosecturii şi luarea măsurilor pentru transportulcadavrului în vederea necropsiei, avînd grija ca totodată să fie trimisă şi foaia de observaţie încheiată.Scoaterea bolnavului din evidenţa secţiei şi din comenziled»- alimente, medicamente etc. se face la fel ca şi în cazul ieşirii obişnuite a bolnavilor.101

Dacă aparţinătorii nu sînt înştiinţaţi în momentul decesului,asistenta va aduna bunurile bolnavului şi va întocmi un inventar, pe care-1 va iscăli împreună cu doi martori. Tot ceea ce s-a găsit asupra bolnavului se păstrează într-un pachet pînă la sosirea aparţinătorilor,cu excepţia banilor şi obiectelor de valoare, care se predau la adminin-tiaţie, pentru a fi păstrate în casa de fier.Transportul cadavrului din secţie trebuie făcut în linişte.

Asistentele vor avea grijă ca bolnavii să nu stea în momentul transportului pe coridor şi uşile saloanelor să fie închise.Decesul influenţează defavorabil bolnavii din salon şi chiar dinsecţia întreagă, în tot timpul cît cadavrul se găseşte în salon, asistentava rămîne şi ea în salon, liniştită, încurajînd pe ceilalţi bolnavi, caro,în aceste momente, se demoralizează uşor.