Ministerul Educatiei al Republicii MoldovaColegiul de Ecologie

RaportPractica didactica la disciplina: Metode de analiza a componentelor mediului ambiantSpecialitate: Gospodarirea si protectia apelorLocul practicii: Colegiul de Ecologie

Conducatorul practicii: Guzgan Daniela A efectuat: Catana Valeria

Chisinau,2015Clasificarea metodelor de analizaConform recomandarilor IUPAC, metoda de analiza se numesc principiile ce stau la baza analizei substantei, adica tipul si natura energiei, ce provoaca perturbarea particulelor chimice ale substantei. Principiul analizei este determinat, la rindul sau, de fenomenele naturii ce se afla la baza procesului fizic sau chimic.Clasificarea metodelor chimiei analitice Primul grup il constituie metodele chimice de analiza, la baza carora se afla modificarea energiei reactiei chimice. Daca la baza metodei se afla masurarea mesei unuia din produsele reactiei, aceasta metoda se numeste gravimetrica. Daca se determina volumul reagentului consumat cu o concentratie cunoscuta, aceasta metoda se numeste titrimetrica. In metoda gazovolumetrica se absoarbe selectiv componentul determinat al amestecului de gaze si se masoara volumul amestecului pina la absorbtie si dupa ea. Dependenta vitezei reactiei chimice de concentratia substantelor reactante sta la baza metodelor cinetice de analiza. Al doilea grup include metodele electrochimice de analiza, bazate pe masurarea parametrilor electriciai reactiei electrochimice. Semnalul analitic inregistrat este legat functional de concentratia sau de masa substantelor reactante. Al treilea grup include metodele optice de analiza, legate de actiunea radiatiei electromagnetice lu lungimea de unda _____ diferita asupra substantei. Substanta poate absorbi o parte din aceasta energie, s-o disperseze sau sa se excite sub actiunea energiei sis a emita radiatie, tipul si intensitatea careia depind de natura substantei analizate si de concentratia componentelor lui . Al patrulea grup cuprinde metodele termice de analiza, bazate pe modificarea proprietatilor substantei sub actiunea caldurii. Ultimile trei grupuri de metode se unesc sub denumirea generala de metode instrumentale (fizica-chimice si fizice) de analiza. Metodele fizice se bazeaza pe masurarea caracteristicilor fizice ale substantei ( de exemplu, spectrele de emisie si de absorbtie). In metodele fizico-chimice de analiza o etapa obligatory pentru determinare este reactia chimica.

Recoltarea probelor de apa Conditiile de recoltare ale probelor sint o etapa importanta in analiza apei, pentru obtinerea unor rezultate exacte, intrucit calitatile initiale ale acesteia se pot modifica, daca recoltarea nu a fost facuta corespunzator. Fctorii care pot interveni in modificarea calitatii apei sunt nemerosi. Printer acestia mentionam: nerespectarea regulilor de spalare si sterilizare a materialului folosit si conditiilor de recoltare, manipulare si transport. Probele recoltate pot fi de doua feluri: probe simple si probe medii. In cazul probelor simple, recoltarea intregii cantitati necesare de apa se face o singura data. Proba medie este amestecul citorva probe simple, luate din acelasi loc, dar la anumit interval de timp, sau luate concomitent din locuri diferite ale obiectivului cercetat. Proba medie nu trebuie facuta pe o perioada mai mare de 24 de ore si nu trebuie sa fie pastrata mai mult decit timpul permis. Materiale si tehnici. Pentru recoltare sunt necesare: sticle sau flacoane de recoltare, material de flambare si lazi speciale pentru transport. Recoltarea probelor de apa se face in vase de sticla, incolore, transparente, rezistente din punct de vedere chimic si prevazute cu dopuri etanse. Se mai pot utiliza vase din plastic care au avantajul ca nu se sparg. Recoltarea probelor de apa se face in sticle diferite, separate, in functie de analizele solicitate. Pentru analiza fizico-chimica se foloseste flacoane de sticla sau polietelina, prevazute cu inchidere ermetica, bine spalate si uscate. In momentul recoltarii flaconul se clateste de 2-3 ori cu apa ce urmeaza a fi recoltata, apoi se umple cu apa de analiza pina la refuz. Modul de recoltare a apei este urmatorul: din reteaua de distributie apa se recolteaza dupa ce s-a curatit robinetul cu un tampon curat si s-a lasat sa curga 10 minute apa stagnata din conducta; din fintina apa se scoate cu galeata proprie a fintinii, de la o adincime de 10-30 cm sub oglinda apei si se toarna in flaconul dse recoltare; din rezervoare probele de apa se vor recolta de la punctual de iesire din rezervor. Din fintinile cu pompa apa se va recolta dupa o pompare prealabila de 5-10 minute.

Pentru recoltarea probelor de apa din riuri, lacuri, fintini, se vor utiliza sticle cu sonde impachetate in hirtie, sterilizate in prealabil. Reciltarea probelor de apa este procedata de stabilirea urmatoarelor date:-scopul urmarit;-punctele de recoltare;-momentul recoltarii; -cantitatea de apa necesara pentru recoltare; Recoltarea probelor de apa din sistemele de aprovizionare central. Recoltarea probelor de apa se face in cadrul examenelor preventive, cit si curente:__ recoltarile la sursa vor arata calitatea apei brute. Ele se vor repeta pentru a cunoste variatiile caracteristice sursei si pentru depistarea impurificarilor;__ scopul recoltarilor de probe de apa la nivelul instalatiilor de purificare este de apreciere a eficientei acesteia in ansamblu, cit si la nivelul fiecarei trepte;__ recoltarile lanivelul retelei de distributie permit controlul etansietatii conductelor de apa sau aparitia unor impurificari accidentale. Recoltarea apei la nivelul sursei. In cazul surselor de suprafata (fluvii, riuri, lacuri) totdeauna superioare erorilor de analiza. Recoltarea se face unde curentul de apa este mai puternic, de preferinta, in firul curentului, la 20-30 cm sub nivelul apei si superior cu 30 cm de la fundul albiei bazinului. Recoltarea apei din statia de prelucrare. Se vor recolta probe de apa dupa fiecare treapta de tratare, pentru a aprecia eficienta fiecarei trepte si a statiei de ansamblu. In cazul instalatiilor centrale ce trimit in retea apa netratata, dezinfectata sau nu, se va recolta o proba de apa inainte de intrarea apei in retea. Recoltarea apei in reteaua de distributie. In reteaua de distributie, punctele de recoltare se vor repartiza pe toata suprafata teritoriului deservit, tinind cont de urmatoarele elemente: gradul de uzura a retelei, pantele conductelor determinate de configuratia solului, punctele terminale ale retelei de distributie a apei, sursele potentiale de impurificare din vecinatatea retelei. Pe teritoriul orasului, distributia punctelor representative se va face in raport cu densitatea populatiei si cu marimea institutiilor sau intreprinderilor din diferite sectoare. Recoltarea probelor de apa din instalatii locale. Recoltarea apei din fintina se face cu aceleasi precautii si corectitudine ca si in spatiile centrale. Se va recolta de la o adincime mai mare de 30 cm, evitindu-se atingerea solului din partea inferioara si a peretilor fintinii unde pot fi aglomerate depozite organice bogate in flora microbiana. Nu se va recolta apa din galeata. Recoltarea probelor de apa sin riuri, fluvii sau lacuri. Recoltarea probelor de apa din bazinele de suprafata se face in scop preventive, in scopul controlului sursei de apa care alimenteaza deja o colectivitate, in cazul utilizarii apei in alte scopuri sau in cadrul unor cercetari care studiaza calitatea apei intregului bazin. Recoltarea apei din riu sau fluvii se poate face prin divizarea acestorain transoane cu parti relative omogene. O metoda eficienta de recoltare este si cea in care probele de apa se recolteaza la intervale constant de timp. Recoltarea apei de izvor. Recoltarea apei de izvor necesita pregatiri preliminare. Cu 24 de ore inainte de recoltare, se izoleaza locul de emergent a apei prin saparea unei rigole de retinere a apelor meteorologice sau prin realizarea in amonte a unor baraje mici. Recoltarea probei de apa se face in sticle inziua urmatoare. Etichetarea probelor de apa. Pentru ca rezultatele analizelorde apa sa fie just inerpretate, fiecare proba de apa inaintata laboratorului trebuie sa fie insotita de o eticheta si o fisa, care sa contina o serie de date ce caracterizeaza proba recoltata. Eticheta este reprezentata de un mic dreptunghi de carton, atasat de sticla, pe care se trec citeva date ce vor usura identificarea si manipularea probei: nr. probei , natura sursei, locul recoltarii, data. Fisa este un buletin care insoteste proba si care cuprinde urmatoarele date: 1. Numarul probei de apa.2. Natura sursei (fintina, izvor, apa de conducta, bazin natural deschis etc).3. Denumirea punctului de unde sa facut recoltarea.4. Data recoltarii: anul, luna, ziua, ora.5. Autoritatea care cere analiza.6. Analizele care se solicita.7. Cauzele care motiveaza analiza: control current, control preventiv.8. Intrebuintarea apei : potabila, industrial.9. Situatia epidemiologica a populatiei care utilizeaza sursa de apa.

Fisa se va incheia cu urmatoarele date generale:a) Temperature apei in momenrul recoltarii.b) Turbiditatea in momentul recoltarii.c) Numele si functia persoanei care a efectuat recoltarea.

Metode de determinare a indicatorilor fizico-chimici ai apeiAnaliza fizico-chimica a apei potabile urmareste determinarea componentelor natural ale apei, precum si a celor provenite prin poluare.

Dederminarea temperaturiiTemperatura apei se determina la fata locului, fie in proba recoltata, fie direct in sursa de apa cu un termometru gradat in zecimi de grade, care se mentine in apa 10 minute.Determinarea PH-uluiIn acest scop se folosesc metode colorimetrice si electrometrice. a) Cea mai simpla metoda de determinare este cu ajutorul hirtiei colorimetrice cu o exactitate 0,5 unitati Ph.b) Determinarea Ph-ului cu comparatorul Hellige cu discuri colorate.c) O alta metoda de determinare a pH-ului este folosirea scarii de comparare.d) Metoda electrometrica. Aparatul folosit este electrometrul si are ca pricipiu de functionare determinarea pH-ului apei prin masurarea diferentei de potential intre un electrod de sticla si un electrod de referinta cufundati in Solutia, pH-ul careia urmeaza sa-l determinam. Aceasta metoda este mai precisa si poate fi utilizata si pentru ape tulburi sau colorate.

In cadrul practicii didactice am aflat si noi pH-ul apei , folosind doar hirtia colorimetrica, in rezultat am obtinut o aciditate a apei in jur de 5-6.

Determinarea mirosului Intr-un balon se iau 2/3 volumde apa cercetata, se astupa cu un dopsi se agita intensiv, apoi se scoate dopul si se miroase apa. Intensitatea mirosului si gustului se exprima conform scarii de 5 puncte: 0- nu se simte; 1- nu poate fi evidentiat de catre consumator, ci numai de catre cercetatorii experimentati; 2- slab, poate fi evidentiat de catre consummator numai in cazurile atragerii atentiei lui; 3- perceptabil, este observant de catre consumator si provoaca nemultumire; 4- clar pronuntat; 5- foarte puternic; In timpul practicii didactice am aflat si mirosul apei. Am pus intr-un balon 100 ml de apa am pus un dop si am agitat intens apa dupa care am mirosit. Pentru a intensifica mirosul am fiert apa si am mirosit dinnou. Intensitatea apei am apreciat-o prin 3 puncte. Determinarea gustuluiGustul se determina in cazul cind sintem convinsi de inofensivitatea apei la temperatura de 20OC . Apa se ia in gura in portii mici, fara a o inghiti. Se inregistreaza prezenta gustului si a nuantelor lui. Din cauza ca apa nu era inofensiva nuam putut determina gustul in timpul practicii didactice Determinarea transparentei Apa se toarna intr-un cilindru cu fundul plat, sub care la distanta de 4 cm se pun caractere speciale. Apa din cilindru se varsa pina cind prin stratul de apa privit de sus in jos se vor putea citi caracterele. Inaltimea stratului de apa se masoara cu rigla si se exprima in cm. Norma transparentei apei potabile este nu mai mica de 30 cm. In timpul practicii didactice am incercat sa aflam transparenta apei prin cele 3 metode, adica odata am pus caracterele la distanta de 4 cm, odata la 40 cm si odata cu cilindru cu cruce. Nu am putut determina transparenta deoarece apa nu era potabila si depasea 30 cm.

Determinarea duritatii In functie de completarea sarurilor de calciu si magneziu, la fierbere duritatea poate fi: Temporara, data de totalitatea sarurilor de calciu si magneziu care se depun prin fierbere Permanenta, data de sarurilor de calciu care ramin in apa si dupa fierbere.

Duritatea temporar (dtp), echivalent cu alcalinitatea total (m), se determin prin dozarea volumetric (titrarea) bicarbonailor de calciu i magneziu din ap cu un acid tare (HCl sau H2SO4) n prezen de metilorange la pH = 4,5 (virajul culorii de la galben la rou-portocaliu). Duritatea total (dt) se determin prin titrarea cationilor cu complexon III, Na2H2Y. Acesta formeaz cu cationii bivaleni (Mg2+, Ca2+, Fe2+ etc.) compleci interni foarte stabili, dar solubili datorit gruprilor ionizate, conform ecuaiei: Titrarea se face utiliznd ca indicator negru eriocrom T, care are proprietatea de a forma i el compleci cu cationii bivaleni, dar mai puin stabili dect complexonul III. Adugnd indicator n apa de analizat se formeaz compleci de culoare violet. n urma titrrii cu complexon III, cationii bivaleni reacioneaz cu complexonul III pn la epuizare, fiind eliberat eriocromul T. La punctul de echivalen culoarea se schimb din violet n albastru (culoarea eriocromului T liber n mediu bazic).

Determinarea alcalinitatii Alcalinitatea apeise datoreaza prezentei bicarbonatilor, carbonatilor si hidroxizilor (mai rar fosfatilor si silicatilor) - saruri cu hidroliza bazica- si se exprima, , inval/l. Determinarea se face prin titrare cu solutie de HCl 0,1n(sau alt acid tare) in prezenta unui indicator (fenolftaleina sau metilorange). Principiul metodei:neutralizareaunei cantitati de apa de neutralizat cu un acid diluat in prezenta de indicator. Alcalinitatea detreminata in prezenta fenoftaleinei (pH=8,2) constituiealcalinitatea permanentasi este data de bazele libere si de carbonatii alcalini: Alcalinitatea determinata in prezenta metiloranjului (pH=4,4) constituiealcalinitatea totalasi este data de bazele libere,carbonatilor si bicarbonatilor alcalini.Determinarea nitritilorSe masoara 50cm 3 din apa de analizat sau o alicota dacaapa contine peste 0,5mg NO2/dm3 si se dilueaza pana la 50cm3 cu apa bidistilata.Se adauga 1cm3 solutie de sulfanilamida 1% se agita si se lasa 1 minut sareactioneze. Se adauga apoi 1cm3 solutie N-(l-naftil) etilendiamina, se agita dinnou si se lasa in repaus 20 de minute pentru dezvoltarea culorii. Intensitateaculorii obtinute se citeste la un spectro-fotometru la lungimea de unda de 540mmfolsind cuva de 1cm de un optic. Determinarea nitratilorUn mediul puternic sulfuric azotatii oxideaza indigo-caminul cu formare de izotrina slab galbuie. Reactia este favorabila in prezenta clorurii de sodiu.Adaugand un volum determinat de indigo-camin concentratia azotatilor este invers proportionala cu indigo-caminul ramas nereactionat. Influenta deranjatoare a izotrinei ce se formeaza in concentratii proportionale cu concentratia azotatiloe este inlaturata prin adaugare de tartrazina drept componenta de contrast galben.

Aplicarea metodelor chimice in determinarea calitatii aerului Analiza aerului Izvorul principal al poluarii bazinului aerian orasenesc sint componentii nocivi, care se contin in produsele de ardere. La ei se refera: cenusa, particulele solide de combustibil, impuritatile mecanice; oxizii sulfului, azotului, plumbului si ooxidului de carbon. Anual se aruncain aer: substante solide- 100, SO2 -150, CO- 300, oxizi de azot- 50 mln. t. Pentru miscarea poluarii bazinului aerian se cer create conditii de ardere completa a combustibililor, ceea ce se atinge prin arderea la temperatura inalta. In acest caz se mareste cantitatea oxizilor de azot, care-s mai toxici decit CO. Deaceia se cauta noi cai de ardere. In una dintre ideile propuse se spune ca pentru a inhiba formarea oxizilor de azot se foloseste un factor de ardere.Determinarea calitatii aeruluiPentru recoltarea probelor gazoase, se pot folosi diferite metode. Metode discontinue instantanee sau de scurt durat Recoltarea probelor de aer prin aceste metode se utilizeaz pentru concentraii mari ale poluantului, deoarece nu se realizeaz concentrarea poluantului. Procedeul const n recoltarea probelor de aer n recipiente nchise, cu volum de 1-5 litri, de diferite forme: flacoane de sticl, pipete de gaz (tonometre), saci de plastic, camere i baloane de cauciuc sau de material plastic, seringi de sticl sau de material plastic. n funcie de proprietile poluantului i de caracteristicile recipientului, se pot aplica trei modaliti de recoltare a aerului cu ajutorul flacoanelor: 1.Recoltarea prin dislocuire de lichid. Vasele de recoltare, perfect curate, se umplu cu ap distilat pn la dop i se transport la locul de recoltare. Prin golire, aerul de analizat ia locul apei, apoi vasul se nchide. Acest procedeu nu poate fi folosit pentru determinarea poluanilor solubili n ap. 2.Recoltare prin dislocuire de aer. Se aplic pentru poluanii solubili n ap. Se folosesc tonometre sau flacoane de sticl de tip sifon (prevzute cu un dop strbtut de un tub lung i unul scurt). Flaconul se adapteaz la un sistem de aspiraie n aa fel, nct aerul s intre prin tubul lung i s ias prin cel scurt. Se circul prin vas un volum de aer aproximativ de 10 ori mai mare dect capacitatea recipientului pentru a avea sigurana ndeprtrii complete a gazului remanent. 3.Recoltare prin creare de vid. Din vasul n care urmeaz a se recolta proba de aer cu ajutorul unei pompe de vid se scoate aerul pn la vidul maxim, apoi se nchide ermetic. La locul de recoltare, vasul se deschide, se noteaz presiunea rezidual din vas, iar aerul pentru analiz ptrunde n el. Se msoar presiunea atmosferic n momentul umplerii vasului.Analizoare de gaze Analizoarele de gaze, folosite n tehnica modern, sunt aparate care permit recoltarea, depistarea sau dozarea substanelor poluante, a substanelor inflamabile i explozive n stare de gaze sau vapori, individual sau n amestec, direct din atmosfera poluant. Analizoarele de gaze au la baz principiile folosite n construcia diferitelor categorii de aparate de analiz fizicochimic, adaptate la particularitile mediului gazos n care se efectueaz msurrile. Dei exist o foarte mare varietate de analizoare de gaze, ele pot fi clasificate simplu, dup principiul pe care se bazeaz, n: optice, electrochimice i termochimice. Analizoarele optice de gaze msoar absorbia luminii de ctre poluant sau de ctre produsul de reacie dintre poluant i mediul absorbant, lichid sau solid. Msurarea absorbiei se poate face n domeniul vizibil, ultraviolet sau infrarou, folosind celule fotoelectrice i dispozitive de nregistrare a datelor. n scopul evitrii interferenelor, se utilizeaz filtre selective sau reactivi chimici suplimentari pentru descompunerea sau mascarea substanelor interferente. Analizoarele electrochimice de gaze urmresc variaia unei proprieti electrochimice a soluiei absorbante, n urma reinerii poluantului. Cele mai frecvente tipuri de analizoare electrochimice sunt cele bazate pe urmrirea variaiei conductibilitii electrice. Analizoarele termochimice de gaze se bazeaz pe msurarea energiei calorice care rezult din reaciile chimice ale poluanilor, n general reacii de ardere.

NITRATII SI NITRITII DIN FRUCTE SI LEGUMENitratii si nitritii sunt componeni naturali ai solului, ce provin din mineralizarea substanelor organice de origine vegetal i animal. Legumele, reprezint o surs important de nitrai n alimentaie. Formele chimice ale azotului constituie verigi metabolice normale i indispensabile. Leguminoasele se deosebesc prinfixarea direct a azotului din aer de ctre bacteriile simbiotice, pe cnd alte specii vegetale posed o serie de reacii nflux, care conduc azotul mineral absorbit din sol prin rdcin la sinteza aminoaciziior, apoi a proteinelor. Unele plante acumuleaz nitraii i nitriii, dar nu-i metabolizeaz complet, deoarece la acest fenomen particip o serie de factori: factori genetici, care sunt proprii pentru fiecare plant nparte; factori de eliminare, care condiioneaz intensitatea fotosintezei i sinteza moleculelor cu valoare energetic mare; factori de nutriie, care favorizeaz aportul de oligoelemente indispensabile n enzimele ce acioneaz n procesul defotosintez. Aciunea toxic a nitratilor const n inducerea methemoglobinemiei (oxidarea hemoglobinei, care pierde capacitatea de a transporta oxigenul), formarea compuilor cancerigeni (nitrozaminelor), apariia efectelor antivitaminice (vii. A. Bl. 36, B9) i efectului antitiroidian de inhibare a procesului de captare a iodului de ctreglanda tiroid. In Republica Moldova, norma zilnic admisibil de nitrai este de 5 mg/kg mas corp. Sau 300 mg/zi pentru un adult cu masa corporal de 60kg. Ministerul ocrotirii sntii a stabilit cantitile admise de nitrai pentru produsele agricole, mg/kg: cartofi-250,varza alb timpurie-900,varz alb trzie-500, morcov timpuriu -400,.morcov trziu -250.roii-150,castravei teren deschis 150, castravei teren nchis-400,ceap teren deschis-500 ceap teren nchis-800, sfecl de mas-1400,dovlecei -400,ardei dulce teren deschis -200.ardei cuice teren nchis -400.Salat timpurie teren nchis-3000.salat timpurie teren deschis-2000. struguri de mas- 60, mere proaspete -60.etc. Legumele si fructele crescute in gospodriile agricole, destinate pstrrii n stare proaspt sau prelucrriiindustriale, trebuie s fie nsoite de un certificat de calitate n care se indic coninutul de nitrai. De asemenea,coninutul de nitrai se controleaz permanent n materia prim recepionat la fabri cile de conserve. Pentru determinarea nitrailor n legume i fructe se folosesc, deregula, metodele ionometric i fotometric. La fabricile de conserve pe larg sefolosete metoda ionometric, ca fiind cea mai simpl i mai rapidAnaliza chimica a plantelorAnaliza se face prin 2 metode:1. Calcinarea uscata (carbonizare)2. Calcinare umedaCalcinarea uscata Intr-o cescuta de portelan se iau 2-5 gr de planta. Cescuta se pune in cuptorul electric ridicind treptat temperatura de la 1050- 500 pentru a realiza carbonizarea. Arderea are loc timp de 2-4 ore. Cenusa captata trebuie sa fie alba- surie roza. Cescuta se raceste si se toarna 2-3 picaturi de apa distilata sau un amestec de apa oxigenata si acid azotic 1:1. Determinarea ulterioara se face prin metoda atomo-absorbtionala care se bazeaza pe faptul ca fiecare element chimic are un spectru de linii specifice. Calcinarea umedaSe realizeaza prin citeva metode:1. Metoda Ghinsburg0,1- 0,3 gr de plante se pun in colbele cheldal si se adauga un amestec de acid sulfuric si acid percloric (5 ml H2SO4 ,10,5 ml HClO4 ). Amestecul se lasa peste noapte. A doua zi solutia se arde la lampa de gaz pina la culoarea transparenta.

2. Bimerici.Arderea se face cu amestec de acid sulfuric si apa oxigenata (5ml H2SO4 )

3. Luberentev.Arderea se face in colbele chiedae folosind unamestec de acid sulfuric si azotic 1:1.

Recoltarea probelor de planteDiagnostica vizuala si de laborator a plantelorO conditie obligatorie pentru determinarea caracteristicii chimice a plantelor este colectarea corecta a probelor medii de plante.1. Colectarea probelor de seminte marunte.Greutatea probelor de seminte mai mari (fasole, porumb, floarea-soarelui) constituie 50- 100 g. Proba de seminte marunte trebuie sa cintareasca de la 25g pina la 50g, mai intii se macina apoi se intinde pe o hirtie in forma de patrat , se imparte in4 parti dupa diagonale.2. Colectarea probelor medii vegetale la plante.Plantele se recolteaza (se tai) in acelasi timp intre orele 8-10 dimineata. Nu se recolteaza probele indata dupa ploaie sau irigare. Plantele proaspete se pun indata in pungi de polietelina cu etichetele respective. Probele medii colectate de cimp in aceiasi zi se prelucreaza pentru diferite analize . Pentru analizele compozitiei chimice se usuca in incaperi: acoperite pentru analizele partial component ale plantelor ( Frunze, tulpini, flori ) indata sint despartite in respectivele parti componente.

3. Colectarea probelor de legume si fructe.Greutatea probelor medii de legume si fructe depinde de marimea lor, precum si de felul analizelor si variaza de la 3kg pina la 10kg. Daca roada plantei este reprezentata de un organ (varza, sfecla, ceapa) se colecteaza toata roada de la o planta. Daca roada plantei este reprezentata prin tuberculi (cartofi). Se colecteaza jumate de roada unei plante.