4) Monitorizarea ECG în 12 derivaţii presupune folosirea a 10 electrozi plasaţiastfel:• derivaţiile standard şi ale membrelor (DI, DII, DIII, aVR,aVL,aVF)o roşu - braţ drepto galben – braţ stângo verde – gleznă stângăo negru – gleznă dreaptă• derivaţiile precordiale (V1→V6)o V1 (roşu) - spaţiul IV intercostal parasternal drepto V2 (galben) - spaţiul IV intercostal parasternal stângo V3 (verde) – la jumătatea distanţei dintre V2-V4o V4 (maro) - spaţiul V intercostal pe linie medioclavicularăo V5 (negru) - spaţiul V intercostal pe linia axilară anterioarăo V6 (violet) - spaţiul V intercostal pe linia axilară medieUnele monitoare pot înregistra cele 12 derivaţii numai cu 5 electrozi dintrecare cei roşu, galben, verde, negru folosesc pentru standard şi membre (DI, DII,DIII, aVR, aVL, aVF), cel alb fiind aşezat succesiv în spaţiile corespunzătoareV1→V6 pentru derivaţiile precordiale.

3) METODE DE INVESTIGAŢIE A INIMII

A.Metode neinvazive: Examenul radiologic Electrocardiografia Ecocardiografia şi examenul Doppler Proba de efort Electrocardiografie ambulatorie tip Holter Electrocardiograma de amplificare înaltă pentru potenţialele

tardive Explorarea radioizotopică Fonomecanocardiografia Tomodensitometria cardiacă Rezonanţa magnetică nucleară Explorarea biochimică

B.Metode invazive: Electrocardiograma endocavitară Măsurarea presiunilor debitului cardiac şi a şuntului

Angiocardiografia cu determinarea volumului ventricular a insuficienţei ventriculare; coronarografia

4) pregătirea pentru EKG

Electrocardiograma nu necesită o pregătire specială. Pacientul poate mânca înainte de test.Testul este rapid şi total nedureros. Pacientul se aşează în poziţia culcat pe canapeaua de consultaţie, după ce îmbrăcămintea a fost înlăturată în zona pieptului, gleznelor şi incheieturii pumnilor. În aceste zone medicul sau asistenta aplică electrozii care vor recepţiona activitatea inimii. Înregistrarea se printează pe hârtie şi este stocată şi pe computer pentru comparaţie la examinările ulterioare.Medicul interpretează  electrocardiograma, pentru a lua decizia terapeutică.

Definitie:EKG reprezinta inregistrarea grafica a rezultantei manifestarilor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac, cu ajutorul unor aparate foartesensibile numite electrocardiografe.Pregatirea bolnavului:-bolnavul va sta in repaus zece minute, linistit fizic si psihic-se pregateste aparatul electrozei-se aseaza pacientul in pozitie decubit dorsal relaxat, dezbracat pana la jumatatede sus;se roaga pacientul sa nu-si incordeze musculatura si sa stea relaxa 60 .preg bolnavului pt testul de efort

Se recomanda pacientilor sa fie imbracati lejer si sa poarte o incaltaminte comoda care sa ii permita sa alerge pe banda. Banda de alergat este similara celor din salile de fitnes.Identifica semnele pot anunta unele afectiuni ale inimii (stop cardiac).Testul de efort sau ECG de efort este o electrocardiograma - o investigatie neinvaziva utilizata pentru inregistrarea batailor inimii si a ritmului cardiac - efectuata in timp ce pacientul face efort fizic

8) . Pregătirea pentru recoltarea urinii

Pentru examenul obişnuit de urină (biochimie şi sediment) recoltarea se face din prima urină de dimineaţă, într-un recipient furnizat de laborator (de preferat), de unică folosinţă, cu capac etanş, pentru a preveni vărsarea, evaporarea şi contaminarea probei de urină.Pentru urocultură recoltarea se face tot din prima urină de dimineaţă sau la cel puţin 4 ore de la ultima micţiune (urinare), într-un recipient de recoltare steril, cu gâtul larg (exclus eprubete), numit urocultor (figura 3). Urocultorul trebuie obţinut obligatoriu (pentru a garanta calitatea analizei) de la laborator. Transportul recipientului la laborator trebuie să se facă în mai puţin de 1 oră de la recoltare. Este important ca recoltarea să se facă înainte

de începerea tratamentului cu antibiotice deoarece antibioticele de obicei distrug flora microbiană, iar rezultatul uroculturii va fi negativ chiar dacă infecţia urinară există. Din cauza eliminării intermitente a germenilor, se recomandă 3 recoltări (uroculturi) succesive. În cazul urmăririi eficienţei tratamentului cu antibiotice, recoltarea se repetă după 48-96 ore. Urocultura de control se va efectua după 3-5 zile de la întreruperea tratamentului.

Instrucţiuni de recoltare adult:

* se face toaleta riguroasă a zonei genito-urinare cu apă şi săpun; la femei, în cazul în care este prezentă o secreţie genitală abundentă, alături de toaleta riguroasă se va introduce în vagin un tampon steril;* se usucă zona spalată anterior cu ajutorul unei comprese sterile;* se urinează o cantitate mică în toaletă (urina contaminată de bacteriile care există în mod obişnuit în segmentul inferior al uretrei) şi fără să se oprească urinarea se colectează în recipientul primit de la laborator restul de urină (recoltare din jetul urinar mijlociu);* pentru a preveni contaminarea probei se evită să se atingă recipientul de zona genitală; de asemenea nu se atinge dopul urocultorului de nici un obiect din jur.

10) . Metode de investigare a bolnavului pulmonarRadiografia simplaTomografia planaRadioscopia pulmonaraComputer-tomografiaRezonanta magneticaMicroradiofotografia

12). supravegherea bolnavului pe per spitalizarii

Supravegherea functiilor vitale si vegetative: Respiratia Temperatura corpului Pulsul Tensiunea arteriala AVÎn ceea ce priveste functiile vegetative:diureza, scaunul,varsaturi,transpiratii.

Trebuie supravegheata alimentatia bolnavului. Pe toata durata spitalizarii pacientii beneficiaza de ingrijire medicala 24 ore din 24.

13) . DISPENSARIZAREADispensarizarea este de fapt o monitorizare a starii de sanatate a individului (sanatos sau bolnav) in care un rol esential revine compliantei bolnavului.

Scopurile dispensarizarii sunt urmatoarele:- mentinerea sanatatii si prevenirea bolii- depistarea precoce a bolilor- redobandirea sanatatii- evitarea complicatiilor- reducerea consecintelor bolii- cresterea numarului de ani potentiali de viata castigati- scaderea numarului de decese premature Activitatea de dispensarizare cuprinde obligatoriu etapele:

Evidenta pacientilor cu: boli cornice, boli cu tendinta la cronicizare, susceptibilitate crescută fată de boală. Scheme de tratament curativ si profilactic, individualizate. Program de control medical periodic pentru prevenirea agravării, aparitiei complicatiilor sau a recidivelor. Analiza factorilor de risc pentru diminuarea sau eliminarea acestora.

2) exmenul clinicInspectia in patologia cardiovascularaConuratia generala-sindromul Marfan: aspect longilin astenic, extremitati lungi, degete efilate, gigntism, torace infudibuliform; se poate asocia cu valvulopatii (insuficienta aortica, mitrala, tricuspida), anevrism disecant de aorta, -obezitatea: HTA; cord pulmonar – sindromul Pickwick; hipertrofie biventriculara, insuficienta cardiaca congestive- coarctatia de aorta: dezvoltarea musculara asimetrica a corpului, mai mare la membrele inferioareFacies

-     faciesul mitral: cianoza pometilor si a nasului-     acromegalia se asociaza frecvent cu hipertensiune arteriala- cianoza centrala in defecte congenitale cianogeneToarce-cifoscolioza se asociaza fercvent cu cord pulmonar-bombarea regiunii precordiale: cardiomegalii la copil, pericardita-retractia asimetrica a toracellui cu miscare paradoxala a socului apexian (retractie):

sechele pericardice-pulsatia spatiilor intercostele III si IV sincron cu pulsul in hipertrofia ventriculara stanga-pulsatii epigastrice sincrone cu pulsul, subxifoidiene – hipertrofia ventriculara dreapta

Cianoza

( aparat respirator)

Edemul

             Apare relativ tardiv in insuficienta cardiaca. Edemul poate fi:

     Simetric:o         Edemul de staza este un edem simetric, datorat stazei

venoase prelungite, nedureroase, uneori cianoza distala. In edemele cronice, vechi, apare hiperpigmentare cutanata prin impregnare cu hemosiderina (rezultata din metabolismul hemoglobinei). Pare in cordul pulmonar decompensat si in insuficienta cardiaca congestiva, relativ tarziu in evolutia aceteia. Edemul generalizat: anasarca, edeme generalizuate + ascita + pleurezie (in special drepta). Edemul precede instalara ascitei (ciroza cardiaca).

o         Sindroame de compresiune intraabdominaleo         Limfedemul: dur, nedureros si insotit de o stare generala

buna. Pateu sa apara prin obstacol abdominal sau poate sa aiba caracter congenital.

o         Edemele hipoproteinemice (renal, ciroza hepatica, alte cauze de hipoproteinemie): asociat de edeme palpebrale matinale, este alb moale pufos, nedureros, mai acentual vesperal la nivelul membrelor inferioare (dupa ortostatism prelungit)

      Asimetrico         Edemul din tromboflebita profunda se caracterizeaza prin

caracterul asimetric, roseata, caldura si tumefactie.o         Sindroame de compresiune unilaterale: mase ganglionare

inghinale sa.o         Insuficinenta venoasa cronica - apar fie ca niste traiecte

albastrui, fie ca niste cordoane fluctuoase, boselate si neregulate, sub tegument, care pare mai subtire si uneori mai negricios. Manevra Trendelenburg-Troianov: bolnavul ramane culcat si isi ridica un membru inferior, ramanand astfel pana ce se golesc toate venele dilatate. In acest moment se aplica un garou pe trunchiul safenei si se cere bolnavului sa se ridice in picioare. Trunchiurile venoase raman si in ortostatism goale si aplatizate, pana ce inceteaza compresiunea, cand varicele incep sa se umple brusc, de sus in jos, ceea ce arata prezenta unei circulatii retrograde superficiale, prin insuficienta hepatica‚" class="text">insuficienta hepatica‚" class="text">insuficienta valvulara venoasa, a jonctiunii safenofemurale (semn Trendelenburg pozitiv). Daca venele nu se umplu cu sange dupa ridicarea garoului se considera ca aparatul valvular venos functioneaza satisfacator (semn Trendelenburg negativ).

Tulburarile trofice cutanate apar in faze mai avansata ale tulburarilor vasomotorii, cu unele leziuni caracteristice, cum ar fi: deformatiile

ungheale, eczemele si complicatia lor majora, ulcerul trofic. Examenul cordului si a sistemului circulator

Pacientul in decubit dorsal:Inspectia cordului

      Inspectam zona precordiala. Observam orice pulsatie in zona precordialaPalpare

      Palpam aria precordiala : palpam pentru pulsatii folosind varful degetelor si trilurile sau corespondenta palpatorie a suflurilor de intensitate mai mare, cu palma!

     Palpam socul apexian localizandu-l cu 2 degete, normal in sp. V intercostal stg, pe linia medioclaviculara. Se simte ca lovitura discreta care ridica usor degetul palpator.

     Midificari ale socului apexian:-       In hipertrofia ventriculara stanga socul se deplaseaza in jos si inafara (sp.

VI, VII pe linia axilara anterioara).-       In hipertrofiile drepte se deplaseaza inafara, spre linia axilara anterioara.-       Scade ca intensitate in emfizem, obezi, pericardite (poate fi perceput in

centru in pericarditele mari), cardiomegalii sa.-       Cresterea intensitatii pulsului apical  „choc en dome” apare in hipertrofiile

ventriculare stangi, in insuficienta aortica.      Impuls intens globulos in zona xifoidiana pledeaza pentru hipertrofia ventriculara

dreapta.Percutia matitatii cardiace: limita sup. – marg. sup a coastei 3; limita stg: linie

curba care uneste limita superioara cu apexul; limita dr: marginea sternala dreapta; limita inferioara: linia care uneste limita superioara a ficatului cu apexul.Auscultatia

      Auscultatia cordului se face in cele 6 focare de auscultatie si apoi pe toata aria precordiala, folosind diafragmul stetoscopului (.50).

      Focarele de iradiere a zgomotelor produse de valvele cardiace si de curgerea turbionara a sangelui:

1.       Mitral –aria mitarla - la varf - spatiul 5 intercostal - concordant cu socul apexian

2.       Tricuspidian – aria tricuspidiana – la baza apendicelui xifoid sau spatiul 4 parasternal

3.       Pulmonar – aria pulmonara la baza parasternal stang - spatiul 2 intercostal  stg.

4.       Aortic – aria plulmonara  la baza parasternal drept - spatiul 2 intercostal dr.

5.       Punctul Erb –- parasternal stang - spatiul 3 intercostal6.       Mezocardiac - parasternal stang - spatiul 4 intercostal

Zone de auscultatie: stern, LAA, LMC

 Auscultam ritmul si frecventa     Incepem la varful inimii: mitral, tricuspidian; mezocardiac, punctul Erb, apoi la

baza inimii: aortic si pulmonar.

Se asculta cateva cicluri cardiace inainte de a trece la alta arie, verificand Z1, si Z2, pentru orice modificare de sunet, sau sufluri supraadaugate.

    Ascultam si cu partea mica a stetoscopului. Se aplica partea mica a stetoscopului usor, dar cu suficienta presiune ca sa nu intre aer. Ascultam in toate cele 6 zone in aceeasi ordine ca si cu diafragmul stetoscopului.

     Ascultam aria mitrala si in decdubit lateral stang, cu partea mica a stetoscopului - uruitura diastolica! din insuficienta mitrala

Tenhica

Se asculta focarele de auscultatie cu identificarea S1 si S2 cu identificarea ciclului cardiacS sistola-diastola 

S1 se aude mai bine in spatiul 4 intercostal stg (aria de proiectie a mitralei/tricuspidei) si este sincron cu pulsul.

Intensitatea :

-       diminua in: blocuri AV, endocardite prin edem valvular, dispare in insuficienta mitrala

-       creste in: tahicardie, efort fizic, volum ventricular mic, stenoza

mitrala accentuat si scurt – ca o pleznitura.

S2 se aude mai bine in spatiile 2 intercostal stg si dr. (ariile de proiectie a aortei/pulomonarei).

Intensitatea:-    Creste in focarul pulmonar: hipertensiune pulmonara; in focarul aortic:

HTA-     Diminua in focarul aortic in stenoza aortica.

Zgomote supraadaugateI. Ritmul in trei timpiS3:Fiziologic: apare la copii si tineri; de umplere rapida

Patologic: galop ventricular prin scaderea compliantei ventriculilor sau supraincarcarea inimii.

     Cu partea mica a stetoscopului la apex      Pozitie lateral stanga      La inceputul diastolei

S4: zgomotul atrialPatologic: galop atrial sau de rezistenta crescuta la umplerea ventriculului stang!

a.       Tonalitate joasa, se asculta cu partea mica a stetoscopuluib.       Apexc.       Pozitie lateral stangad.    g   La sfarsitul diastolei

Galopul de sumatie – cel mai frecvent intalnit in practica: tahicardii, blocuri atrioventriculare de gradul I.

Alte zgomote supraadaugate: (se asculta cu diafragma stetoscopului)Clacmentul de deschidere a valvelor mitrale apare ca un S3 in stenoza mitrala:

1La inceputul diastolei2Tonalitate inalta, scurt3parasternal stg. sp 3 si 4.

Clic mezositolic apexian: caracteristic prolapsului de valva mitrala (PVM)Clacment protosistolic: stenoza aortica, stenoza pulmonara

1La inceputul sistolei (protosistolic)2Scurt, tonalitate inalta3.     Spatiul 2 intercostal  drept, respectiv stang.

Suflurile sunt fenomene acustice - vibratiile produse de curgerea turbionara a sangelui prin valve sau camerele cordului. Pot fi: organice, functionale, accidentale/intermitente

Criterii semiologice:    In functie de faza ciclului cardiac: sistolice (in pauza mica), diastolice (pauza mare),

sistolodiastolice continue.-sediul intensitatii maxime-intensitate: grad I -VI-tonalitate-timbru-iradiere, de regula pentru suflurile organice-relatia cu zgomotele S1 si S2.

Sufluri sistolice – pot fi organoce sau  functionale!In sistola VM si VT sunt inchise; VA si VP sunt deschise.

Venele jugulare externe:Inspectie cu pacientul sezand:Observam distensia venelor jugulare bilateral. Apare in decompensarea cordului drept! –

turgescenta jugularelor, uneori hepatomegalie de staza si reflux hepatojugular.Presiunea venelor jugulare – optional! Inspectam pacientul semisezand (la 45o ):    Observam pulsatiile jugularelor bilateral.    Estimam pesiunea venoasa centrala (PVC) localizand cel mai inalt nivel de pulsatie

venoasa si masuram distanta la unghiul sternal. Normal 5 cm.semnul Kiissmaul: acentuarea stazei jugulare in inspir – pericardita constrictiva.

1Algoritmul de punere a diagnosticului

DIAGNOSTIC Conform New York Heart Association elementele unui diagnostic complet de boala cardiaca includ:1. Etiologia de baza. Boala este de cauza congenitala, infec-tioasa, hipertensiva sau ischemica?2. Anomaliile anatomice. Ce cavitati ale inimii sunt interesate? Care val

sunt afectate? Este pericardul implicat? S-a produs un infarct miocardic?3. Tulburarile fiziologice. Sunt prezente tulburari de ritm? Exista semne de insuficienta cardiaca congestiva sau de ischemie miocardica?4. Gradul incapacitatii functionale. Cat de intens trebuie sa fie efortul fizic pentru a produce simptome? Acesta din urma trebuie evaluat in functie de intensitatea tratamentului urmat.Un exemplu poate ilustra importanta silirii unui diagnostic complet. Identificarea ischemiei miocardice drept cauza a durerii toracice la efort are o mare importanta clinica. Totusi, recunoasterea ischemiei este insuficienta in silirea strategiei terapeutice sau a prognosticului daca nu sunt identificate anomaliile anatomice responsabile de ischemia miocardica, ca de exemplu ateroscleroza coronariana sau stenoza aortica, si daca nu se apreciaza contributia altor tulburari fiziologice, cum ar fi anemia sera, tireotoxicoza sau tahicardia suprantri-culara, ca factori de dezechilibru dintre aportul si cererea de oxigen a miocardului. In multe situatii gradul disfunctiei miocardice reprezinta factorul determinant in alegerea strategiei terapeutice medicale sau chirurgicale.De cele mai multe ori, silirea unui diagnostic cardiac corect si complet necesita utilizarea a 6 metode diferite de examinare: (1) anamneza, (2) examenul fizic (modulul 227), (3) electrocardiograma (modulul 228), (4) radiografia toracica,(5) tehnici imagistice neinvazi (ecocardiograma, examenul cu radioizotopi si alte tehnici imagistice neinvazi) uneori(6) examinari invazi speciale, ca de ex. cateterism cardiac, angiocardiografie, coronarografie (modulul 229). Pentru o mai mare eficienta, rezultatele obtinute prin cele 6 metode trebuie analizate independent, tinand in acelasi timp cont de informatiile obtinute prin alte metode. Numai in acest fel se poate evita omiterea unor amanunte importante. De exemplu, electrocardiograma trebuie efectuata la orice pacient la care se suspecteaza o boala cardiaca. Ea poate furniza cheia silirii unui diagnostic corect; de exemplu descoperirea unei tulburari de conducere atriontriculare usoare la un pacient cu sincopa inexplicabila, chiar daca toate celelalte metode de examinare nu au evidentiat date patologice, poate sugera diagnosticul de asistola drept cauza a sincopei. Pe de alta parte, ECG poate furniza date esentiale pentru confirmarea diagnosticului cand este interpretata in corelatie cu rezultatele obtinute prin celelalte metode. Astfel, descoperirea unei uruituri diastolice la apex poate atrage atentia asupra undelor P, iar identificarea unei hipertrofii atriale stangi pe ECG intareste suspiciunea ca uruitura este cauzata de o stenoza mitrala. Diagnosticul poate fi confirmat echocar-diografic, o metoda ce poate de asemenea sili seritatea obstructiei si efectele sale asupra functiei cardiace.Antecedente heredocolaterale in anamneza pacientului cu boala

cardiovasculara cunoscuta sau suspectata, o atentie deosebita trebuie acordata antecedentelor heredocolaterale. Agregarea familiala este obisnuita in multe forme de boala cardiaca. Transmiterea genetica poate fi prezenta, ca in cardiomiopatia hipertrofica (modulul 239), sindromul Marfan (modulul 348) si moartea subita asociata sindromului de QT prelungit (modulul 231). La pacientii cu HTA esentiala sau ateroscleroza coronariana, componenta genetica poate fi mai putin evidenta, dar ramane totusi de o mare importanta. Agregarea familiala a bolilor cardiovasculare poate surni nu numai pe un suport genetic, ci si ca urmare a unor obiceiuri familiale alimentare si de viata, cum ar fi consumul excesiv de sare sau calorii si fumatul.Evaluarea deficitului functional In aprecierea seritatii deficitului functional la pacientul cu boala cardiaca este de ajutor evaluarea cu cat mai mare precizie a nilului de efort, precum si a ritmului cu care acesta poate fi realizat, fara ca simptomele sa apara. Astfel, aparitia dispneei dupa urcatul in fuga a doua etaje indica un deficit functional mult mai mic decat aparitia dispneei dupa cativa pasi pe teren plat. De asemenea, trebuie avut in dere gradul de antrenament fizic al pacientului in timpul si in afara orelor de servici. Aparitia dispneei dupa urcarea a doua etaje la un maratonist poate fi de mult mai mare importanta decat dispneea dupa un etaj la o persoana sedentara. Similar, anamneza trebuie sa includa date amanuntite cu privire la regimul terapeutic al pacientului. De exemplu, persistenta sau aparitia edemelor, dispneei si a altor manifestari de insuficienta cardiaca la un pacient care respecta riguros dieta hiposodata si care primeste doze optime de diuretice sunt semne mult mai gra fata de aparitia unor manifestari similare de insuficienta cardiaca in absenta acestor masuri terapeutice. Pentru a aprecia gradul de accentuare a simptomelor, si deci al seritatii bolii de baza, poate fi utila notarea activitatilor importante, daca ele exista, pe care pacientul le putea realiza in anul anterior, dar pe care nu le mai poate indeplini in prezent.Electrocardiograma Desi ECG este indispensabila la orice examinare cardiovasculara, ea permite rareori silirea unui diagnostic specific, cu exceptia identificarii multor cazuri de infarct miocardic acut si a tulburarilor de ritm. In absenta altor date patologice, modificarile ECG nu trebuie supra-apreciate. Traseele ECG prezinta variatii largi in cadrul normalului si pot fi influentate semnificativ de multi factori noncardiaci, cum ar fi varsta, tipul constitutional si concentratiile sanguine ale electrolitilor.Istoria naturala a bolii Trebuie apreciat istoricul natural al bolii cardiovasculare. Bolile cardiovasculare au adesea un debut brusc, cum se intampla la pacienti anterior asimpto-matici cu ateroscleroza coronariana extinsa care sufera un infarct miocardic acut sau la pacienti asimptomatici cu cardio-miopatie hipertrofica a carei prima manifestare clinica este sincopa sau chiar moartea subita. Totusi, in ambele situatii, medicul poate sa identifice pacientii cu risc de aparitie

a acestor complicatii cu mult timp inainte de producerea lor si sa recomande adeseori masuri ce previn aparitia lor. De exemplu, pacientul cu infarct miocardic acut prezinta probabil de multi ani factori de risc pentru ateroscleroza. Recunoasterea si eliminarea sau reducerea lor ar fi putut intarzia sau chiar preni infarctul. Similar, pacientul cu cardiomiopatie hipertrofica are probabil o forma familiala a bolii si o atenta anamneza a membrilor familiei ar fi putut duce la recomandarea unei examinari ecocardiografice si, astfel, la identificarea bolii cu mult timp inaintea manifestarilor acute.

nelimitat. Doppler vascular

Eco Doppler vascular este un examen imagistic ecografic a vaselor sanguine combinat cu explorare functionala a circulatiei sanguine in arterele si venele respective cu ajutorul sistemului Doppler. Ecografia Doppler vascular este un examen neiradiant, neinvaziv, nedureros care dureaza aproximativ o ora, nu necesita spitalizare sau pregatire prealabila a pacientului. Eco-Doppler  este o modalitate de explorare a aparatului cardiovascular cu ajutorul ultrasunetelor, bazată pe efectul Doppler, descris în anul 1842 de Christian Doppler. Efectul Doppler constă în modificarea frecvenţei semnalului recepţionat, atunci când sursa de emisie se deplasează faţă de receptor. În cazul aparatului cardiovascular, se studiaza modificarea frecvenţei ultrasunetelor reflectate de hematiile în mişcare, iar aceasta modificare este numită semnal Doppler. Analiza semnalului Doppler se poate realiza prin ascultarea semnalului Doppler transformat electronic din frevente ultrasonice în domeniul frecvenţelor audibile si prin inregistarea grafică a semnalului pe ecranul monitorului; pe baza acesteia se poate evalua cu exactitate viteza de circulaţie si permite localizarea unor fenomene şi aprecierea tipului de curgere a sangelui intr-un anumit vas

Examenul Doppler vascular are indicatii multiple, aceasta metoda fiind utilizata mai frecvent la pacientii varstnici pentru diagnostic in ateroscleroza carotidiana, in patologia arteriala a membrelor inferioare: arteriopatii inflamatorii, dismetabolice, traumatice sau de compresiune arteriala. De asemenea reprezinta metoda imagistica de electie in diagnosticul patologiei venoase a membrelor inferioare: tromboza venoasa acuta si cronica, insuficienta valvulara venoasa cronica, boala varicoasa.

7)EXAMINAREA BOLNAVULUI UROLOGICOrice examinare a unui bolnav începe cu anamneza. Aceasta va fi făcută curăbdare, cu compasiune pentru suferinţă, creând un climat propice, ceea ce va permitebolnavului să-şi dezvăluie necazurile, uneori intime. Prin întrebări clare bolnavul va fighidat pentru a–şi expune toate plângerile. Această ghidare o socotim importantă, ea estecu atât mai eficientă cu cât cunoştinţele teoretice şi practice în urologie şi medicină suntmai temeinice.

Interesează în primul rând antecedentele heredo-colaterale: litiaza renală, TBC,rinichiul polichistic în familie.Patologia personală trebuie cunoscută bine. Cei care au avut fracturi, au fostimobilizaţi în pat, pot avea calculoză, traumatismele pot lăsa sechele, cele de bazin şiperineu stricturi de uretră; cele de coloană, vezică neurogenă; un vechi ulceros tratat cualcaline şi lapte poate avea calculi, cei care au maladii de sistem şi se tratează cuchimioterapie şi roentgenterapie pot avea hiperuricemie cu manifestările ei, de la cistalgiela calculoză urică; edemele membrelor inferioare pot fi secundare unei compresiuni pevena cavă inferioară prin tumori renale, în special drepte, o hipertensiune arterială maiales la tineri poate fi de origine renovasculară.La femeie este important de aflat dacă a avut operaţii ginecologice – uneorisuferinţa urinară este în legătură cu o celulită în parametru, cu o ligatură de ureter, cutrecerea unui fir neresorbabil prin vezică. Interesează dacă n-a avut infecţie urinară saucolică în timpul sarcinii.Ocupaţia bolnavului trebuie luată în considerare deoarece lucrătorii din industriachimică şi coloranţi sunt susceptibili de a face tumori vezicale, tetraclorura de carbonpoate da insuficienţă renală acută.În anamneză interesează durerea cu caracterele ei de sediu, intensitate, iradiere şifenomenele conexe, modificările patologice ale urinei (urină hematurică, tulbure),modificările diurezei (poliurie, oligurie, anurie), tulburări în sfera genitală la bărbat legatede scurgeri uretrale, alterări ale conţinutului scrotal, leziuni peniene, tulburări sexuale.

În final trebuie să ne intereseze întreaga patologie a bolnavului care ni se adresează.Tulburările urinare survin la orice vârstă, dar mai ales la bărbatul în vârstă; la aceştia potexista leziuni degenerative ale tuturor parenchimelor ceea ce impune o examinarecompletă. Scleroemfizemul pulmonar, cardiopatia ischemică, cordul senil, leziunile deateroscleroză, hepatită cronică secundară unei hepatitevirale sau toxice prin alcoolismmodifică considerabil prognosticul şi tratamentul unui bolnav urinar.

Ecocardiografia este un examen neinvaziv care utilizează ultrasunetele (sunete cu frecvenţă mai mare de 20.000 Hz, atât de înaltă încât nu pot fi auzite de urechea umană) pentru a vizualiza pe un monitor inima şi porţiunea iniţială a marilor vase de sânge care vin şi pleacă de la inimă şi pentru a evalua marimea, structura şi funcţia acestora. Ultrasunetele sunt generate de o mică sondă, care se aşează pe pieptul pacientului. Spre deosebire de razele X sau de radionuclizi, ultrasunetele sunt inofensive pentru oameni şi din acest motiv nu sunt necesare mijloace de protecţie nici pentru pacient, nici pentru ecografist. Nu există nici un risc asociat cu ecocardiografia transtoracică. Aceasta poate fi efectuată în siguranţă pacientilor adulţi, copiilor, nou-născuţilor sau femeilor însărcinate. De asemenea, numărul examenelor ecocardiografice care poate fi efectuat de către un pacient este nelimitat.

Ce este o ecocardiografie transtoracică?