Cel mai frecvent tehnologiile electorale „murdare” nu le aplică un candidat sau un partid separat, ci toate structurile implicate în procesul de asigurare şi organizare a alegerilor, inclusiv grupurile financiar-industriale, structurile de forţă şi organele de drept. De fapt, mecanismele „murdare” nu se limitează la PR-ul „negru”.

În prezent, alegerile politice s-au transformat într-o luptă distructivă a concurenților electorali, în care anumite limite par nepotrivite. Este practic imposibil a stabili o limită clară între tehnologiile electorale „curate” şi cele „murdare”. Putem delimita doar extremele. Pe de o parte – respectarea strictă a prevederilor legii, publicitatea fără exagerări şi reticenţe, dezbaterile între concurenţi privind căile de soluţionare a problemelor alegătorilor. Pe de altă parte – ignorarea totală a legislaţiei, aplicarea falsurilor, a diverselor metode şi modalităţi de discreditare a concurenţilor, difuzarea unor neadevăruri vădite, care pot să influențeze corectitudinea și rezultatele scrutinului.

PR-ul  negru și formele ce denaturează informația

PR-ul negru – utilizarea „tehnologiilor murdare” (minciuni, falsificări) pentru denigrarea, distrugerea imaginii pozitive a unei persoane, partid sau grup concurent, difuzarea în numele acestora a unor declaraţii umilitoare sau periculoase din punct de vedere moral, etic, juridic etc. Uneori este suficient publicarea unor informaţii compromiţătoare. De fapt, mecanismele „murdare” nu se limitează doar la PR-ul „negru”, și nu întotdeauna, ceea ce noi numim drept PR „negru” corespunde acestei noțiuni ca atare.

PR-ul cenuşiu – publicitate (pozitivă sau negativă), care nu-şi divulgă sursa Acesta este o varietate a PR-ului negru indirect care nu conţine minciuni directe orientate spre a influenţa subconştientul. De exemplu, când într-un articol despre un caz de asasinat se menţionează în mod aparte că acesta ar fi avut loc în apropierea oficiului unei organizaţii sau în localitatea de origine a unei personalităţi cunoscute.

PR-ul alb – această îmbinare de cuvinte a apărut pentru a defini noţiunea opusă PR-ului negru, altfel zis, o publicitate deschisă în numele propriu.

PR-ul galben – utilizarea cu scopul atragerii atenţiei elementelor imorale (cuvintelor tabu în denumiri, imagini, acţiuni publice, declaraţii rasiste, xenofobe etc.).

PR-ul brun – propaganda fascistă şi neofascistă.

PR-ul verde – un PR social responsabil.

PR-ul self – prezentarea exacerbată propriei persoane, de regulă, în formă anonimă.

PR-ul viral – noţiunea „virus” în cazul dat înseamnă răspândire autonomă. Este determinat de necesitatea oamenilor de a lansa un zvon “oficial”, afirmație a cărei corectitudine nu poate fi verificată.

Tactica PR-ului negru

1. „Atacul frontal” – atacul deschis asupra oponentului prin intermediul mass-media. De regulă, atacul asupra concurentului îl începe o „dublură” , aşa-zisa „clonă” , care începe să scoată la lumină informaţii compromiţătoare despre viața acestuia sau să-l implice într-un proces de judecată. În urma atacului „clonei”, pe arenă apare însuşi „patronul clonei”, care îi acuză pe ambii oponenţi (în cazul în care oponentul a fost provocat la acţiuni şi acesta a intrat într-o confruntare murdară) de aplicarea tehnologiilor murdare şi duce demascarea la bun sfârşit. În cazul dat, succesul va depinde de următorii factori: a) Procesul în cauză are sens să fie demarat cu câteva zile înainte de alegeri, în caz contrar rezultatele vor fi date uitării sau atacul va fi respins; b) Pentru reflectarea posibilelor contraatacuri din partea oponentului, trebuie să aveţi în rezervă mai multe acţiuni de răspuns – cel puţin trei variante de evoluţie a evenimentelor, iar în cazul unui atac de răspuns inevitabil s-ar putea recurge la „vaccinarea” opiniei publice; c) În cazul în care există posibilitatea de a-l demasca pe oponent cu ajutorul altora, aceasta ar fi varianta preferată. „Forţele” care se află în spatele celor ce se întâmplă se află la o distanţă maximă de „reglările de conturi politice murdare”, oferind posibilitatea unor asemenea acţiuni  presei independente, „publicului larg” sau „dublurii”.

2. „Atacul de gherilă”. Spre deosebire de cel frontal (direct), legătura dintre emiterea informaţiei compromiţătoare şi autorul ei nu trebuie să fie clară. Alegătorii pot suspecta şi răspândi zvonuri la nesfârşit, însă nici ei, nici oponenţii, nici comisia electorală nu vor avea nici o dovadă. Pentru aceasta, trebuie găsite câteva cunoştinţe mai vechi de-ale oponentului care ar putea oferi informații denigratoare candidatului.

3. Printre formele intermediare de luptă pot fi numite atacul inspirat al organelor de drept, fără mandate legal asupra oponentului: percheziţia, intentarea proceselor penale, aresturile – tot ceea ce l-ar putea compromite pe oponent.

4. Printre acţiunile din categoria PR-ului negru fac parte iniţierea unor atacuri asupra membrilor propriului staff sau răpirea acestora cu scopul de a trezi compătimirea alegătorilor.

Către începutul campaniei, acţiunile oponenţilor pot căpăta un caracter tot mai feroce. Printre cele mai cunoscute „tehnologii murdare” se numără infiltrarea în staff-ul oponentului a propriilor persoane de încredere, aprovizionarea concurenţilor cu informaţii false, transferul unei sume de bani concurentului din partea unei organizaţii care nu are dreptul să o facă sau din partea unor persoane fizice cu un trecut dubios (cu deschiderea ulterioară a unor anchete penale).

Din categoria tehnologiilor negre-cenuşii se înscriu, de asemenea, formal, următoarele proceduri legale: înregistrarea clonelor, a dublurilor. Forţele aflate la putere adeseori recurg la asemenea metode, cum ar fi: refuzul înregistrării sau anularea acesteia pe motivul „perfectării incorecte a datelor despre bunuri, venituri etc.”, pentru „demararea prematură a campaniei de agitaţie”, pentru „abuz de putere”.

Pe parcursul campaniei electorale, tehnologiile murdare se pot schimba, fără însă a deveni curate. ”Atacurile” au loc prin intermediul mass-mediei – de regulă, proprii, sau a celor din umbră ori străine, dar „bine alimentate”. În acest caz, sarcina constă nu numai în a-i atribui oponentului averi imense sau legături criminale, principalul este distrugerea imaginii sale pozitive.

Pentru a induce în eroare pe adepţii oponenţilor sunt telefoanați din partea membrilor unei echipe selectate special în acest scop, pentru a face agitaţie în favoarea oponentului, dar o face foarte grosolan, ceea ce provoacă efectul invers. Aceeaşi echipă de „killeri de telefon” ar putea dezorienta activitatea staff-ului oponentului, ocupând ore în şir linia telefonică a acestuia, adresând întrebări stupide, chipurile din partea unor adepţi ai partidului respectiv sau ai liderului acestuia.

Formele de denaturare a informației

Există diverse modalităţi de manipulare a informaţiei. Printre principalele modalităţi aplicate în calitate de tehnologii murdare ale PR-ului negru sunt:

Trecerea sub tăcere – simpla tăinuire a informaţiei de beneficiarul acesteia.

Selectarea – permiterea doar a informaţiilor convenabile.

Trişarea – evidenţierea conştientă doar a unor aspecte convenabile ale fenomenului.

Denaturarea – subestimarea, exagerarea, disproporţionarea.

Inversarea – are loc substituirea „albului cu negrul”.

Modelarea – se inventează nişte date false, care nu există în realitate.

Metodele se combină în permanenţă! După cum afirma Jean Rostand: „Minciuna poate părea mai puţin falsă decât un adevăr bine ales”.

Cele maigrave încălcări sunt comise în ziua alegerilor. Este vorba de mituirea alegătorilor, compromiterea oponentului, falsificarea buletinelor de vot, substituirea proceselor-verbale, introducerea în buletinele concurenţilor a unor însemnări suplimentare, cu scopul anulării acestora, etc.

Noi trăim într-o lume a PR-ului negru. Acesta este prezent peste tot – la tv, în ziare, pe stradă, de aceea ne este frică să privim lumea reală cu ochii deschişi.

Ni se spune că suntem liberi şi noi ne temem să credem că nu e aşa!

Săptămâna aceasta la facultate am avut ora de Etică Profesională, unde împreună cu colegii am avut de studiat tot ce ţine de PR negru. Internetul spre surprinderea noastră nu ne- a oferit prea multe informaţii, însă la lecţii am văzut importanţa de a fi informaţi în domeniu dat ca mai apoi să nu fim prinşi în capcana unor minciuni. Deci să începem:

Noţiunea de PR Negru a fost pentru prima dată utilizată în spaţiul rus, şi vine în contradicţie directă cu noţiunea de bază al relaţiilor publice. Dacă relaţiile publice au menirea de a îmbunătăţi imaginea unei persoane s-au a unei companii, atunci PR-ul negru vine să distorsioneze sau să strice o anumită reputaţie. PR Negru este întotdeauna imoral dar nu întotdeauna ilegal. În spaţiul rus, nici măcar nu există noţiune de PR, pentru ei toate Relaţiile Publice se rezumă doar la „Ciornâi PR”

Tehnicile pe care le utilizează PR negru sunt numearoase, însă în articolul dat vom vedea doar câteva din ele. În cartea sa „Relaţiile Publice”, Vasile Cioarec, ne dezăluie o listă de tehnici cel mai des folosite la noi în societate, respectiv în occident:

„Citirea Gândurilor”- este o interpretare ironată a gândurilor inamicului sau mai bine zis a adversarului. O interpretare greşită, inexactă, incorectă despre modul de gândire sau acţiune a persoanei care este trîmbiţată în defavoarea ei.

Tehnica „Anonimatului”- de multe ori în timpul unei campanii electorale putem găsi în poştă diferite banere publicitare cu informaţie negativă cu privire la un candidat. Cel mai des numele sursei este înlocuit cu simplul nume „anonim”. S-au mai nou, „din surse demne de încredere”

„Decuparea”- această metodă mai poate fi interpretată ca şi „distorsionarea sensului” şi se referă la scoaterea cuvintelor din contextul subiectului. Persoana este prinsă la cuvânt; se scoate o anumită frază sau vreun cuvânt şi este ironizat, iar concluzia este facută în afara contextului.

O altă tehnică pe larg răspândită atăt la noi cît şi în occident este „folosirea zvonurilor”. Drept exemplu ne este revista „Star Paparaţii”, care nu face nimic altceva decât să răspândească zvonuri, toate practic fiind neadevărate. De cele mai multe ori zvonurile nu se bazează pe un fapt real, ci sunt improvizate. Oamenii fiind mereu captaţi de ceva nou, au tendinţa să credă. A fost o periodă când tot satul Costeşti era uluit de zvonul cum că Andreia Marin ar fi decedat într-un accident în timp ce plecase la munte. Pentru că nu aveau acces la surse informative, oamenii deja îşi luase rămas bun de la prezentatoare şi de la emisiune de succes pe care o modera.

Îmi pare rău că trebuie să menţionez şi această tactică a PR-lui negru, însă este o realitate că fără ajutorul jurnaliştilor munca PR-ştilor negri ar fi zadarnică, de aceea de cele mai multe ori, chiar de fiecare dată se recurge la coruperea jurnaliştilor, sau cu alte cuvinte mituirea lor. Este trist faptul că acei jurnalişti în care oamenii au încredere că le aduc în case adevărul acei jurnalişti apelează la transmiterea de minciuni doar pentru câştig.

metodele de contracarare a PR negru: informarea cu privire la PR negru ca să poată face diferenţă. O altă metodă ar fi intentarea în judecată atunci cînd este prezentată informţia cu conţinut ilecit, asta va fi o lecţie pentru toţi atât pentru jurnalişti cît şi pentru cei ce apelează la astfel de servicii.

După cum am menţionat mai sus PR negru poate de cele mai multe ori să nu fie ilegal, însă PR negru nu are nimic de aface nu moralitatea, încălcând valorile şi principiile creştine. Sfintele scripturi ne învaţă că nu trebuie să scoatem nume rău apropelui nostru, ci să trăim în pace cu toţi oamenii. „Aşadar să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră”(Romani 14:19) Domnul Isus este pacea credincioşilor (Efeseni 2:14), El poate să schimbe atitudinile greşite în relaţiile dintre oameni, şi să-i pună în relaţii corecte şi frumoase, chiar dacă ar fi eventuali concurenţi.