Partea AConsiderente generale privind

auditul financiar

Cap. I Conceptul de audit

Cap. II Rolul, obiectivele şi principiile fundamentale ale misiunii auditorului financiar

Cap. III Probele de audit şi procedurile utilizate pentru colectarea lor

A. I. Considerente generale privind auditul financiarConceptul de audit

Informaţii contabile de calitate – auditori financiari – proces de audit de calitate

Funcţia de audit de calitate ar trebui în mod logic să răspundă cererii în gestiunea conflictelor de agenţie.

Conceptul de audit: “audire” – a asculta şi a transmite mai departe – preluat în engleză ca verificare sau revizie contabilă:

- secolul al III-lea Î.H. - guvernele romane desemnau persoane (questeurs) care să controleze contabilitatea provinciilor;

- mijlocul sec. al XIX – lea - societăţile comerciale au început să supună conturile lor la verificarea experţilor externi întreprinderii (Marea Britanie, apoi în S.U.A., Germania şi, ulterior, în Franţa);

- după anii 1970, cuvântul “audit” s-a folosit pentru a desemna misiuni de verificare a conturilor, apoi s-a extins până la controlul şi certificarea situaţiilor financiare.

Perioada Ordonatorul auditului Auditorii Obiectivele auditului

2000 î.H. - 1700 Regi, împăraţi, biserică şi stat Preoţi sau scriitoriPedepsirea hoţilor pentru fraudă şi protejarea patrimoniului propriu

1700 – 1850Stat, tribunalele jurisdicţionale şi acţionarii

Contabili (dintre cei mai buni)

Reprimarea fraudelor, pedepsirea celor care le produceau şi căutarea soluţiilor pentru păstrarea integrităţii patrimoniului

1850 – 1900 Stat şi acţionariProfesionişti contabili sau jurişti

Evitarea fraudelor şi atestarea realităţii bilanţului

1900 –1940 Stat şi acţionariProfesionişti ai auditului şi contabilităţii

Evitarea fraudelor şi erorilor şi atestarea realităţii situaţiilor financiare

1940 – 1970 Stat, bănci şi acţionariProfesionişti ai auditului şi contabilităţii

Atestarea sincerităţii şi regularităţii situaţiilor financiare

1970 – 1990 Stat, acţionari şi alţi terţi

Profesionişti ai auditului, ai contabilităţii şi ai consultanţei

Atestarea calităţii controlului intern şi respectarea normelor contabile şi de audit

După 1990 Stat, acţionari şi alţi terţiProfesionişti ai auditului şi ai consultanţei

Atestarea imaginii fidele a conturilor, a calităţii controlului intern, precum şi protecţia contra fraudelor

A. I. Evoluţia auditului

În prezent, auditul desemnează verificarea conturilor întreprinderii, sub numele de audit financiar conducând la certificare.

A. I. Accepţiunea termenului “audit” – audit financiar

În România, de-abia după anul 1990, termenul „audit” a început să fie introdus - alinierea reglementărilor naţionale la cele internaţionale.

În general, prin audit se înţelege examinarea profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente prin raportarea la un criteriu de calitate.

Există numeroase extensiuni ale auditului - dar locul central îl deţine, fără îndoială, auditul financiar.

Auditul financiar reprezintă „activitatea efectuată de auditorii financiari în vederea exprimării unei opinii asupra situaţiilor financiare sau a unor componente ale acestora, exercitării altor misiuni de asigurare şi servicii profesionale, potrivit ISA şi altor reglementări adoptate de CAFR (Ord. 75/1999 modificată).

Rezultă: Auditul financiar este auditul care conduce la certificarea situaţiilor financiare, dar se poate referi şi la anumite componente ale situaţiile financiare:

- auditul situaţiei fiscale- auditul contabilizării cheltuielilor sociale- auditul operaţiunilor de schimb- auditul anumitor fluxuri informaţionale etc.

!!! Aşadar, sintagma „audit financiar” este mai cuprinzătoare decât cea de „audit statutar”/”audit legal”.

A. I. Auditul legal (statutar) - Directiva 2006/43/CE şi OUG 90/2008 - şi activitatea de cenzor

Auditul legal (statutar) – auditul asupra situaţiilor financiare (auditul impus prin lege) – reglementat la nivel european de Directiva 2006/43/CE (care abrogă Directiva a VIII-a); iar la nivel naţional – OUG 75/99, OUG 90/2008, Legea 31/90

Cenzorii – entităţile care nu au auditori interni, respectiv cele care nu au obligaţia auditării de către auditori financiari

Comentarii:- cel puţin unul dintre cenzori trebuie să fie contabil autorizat sau

expert contabil;- cenzorii pot fi acţionari, cu excepţia cenzorului expert contabil sau

contabil autorizat, care poate fi terţ care exercită profesia individual ori în forme asociative;

- cenzorii au ca atribuţii:- să supravegheze gestiunea societăţii,- să verifice dacă situaţiile financiare sunt legal întocmite şi în

concordanţă cu registrele,- dacă acestea din urmă sunt ţinute regulat- şi dacă evaluarea elementelor de bilanţ s-a facut conform regulilor

stabilite pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.

A. I. Auditul legal (statutar) - Directiva 2006/43/CE şi OUG 90/2008 - şi activitatea de cenzor

- AGA poate aproba situaţiile financiare anuale, numai dacă acestea sunt însoţite de raportul cenzorilor sau, după caz, al auditorilor financiari

- cenzorii sau, după caz, auditorii interni vor aduce la cunoştinţa membrilor CA neregulile în administraţie şi incălcările dispoziţiilor legale

- cenzorii au dreptul să obţină în fiecare lună de la administratori o situaţie despre mersul operaţiunilor

- este interzis cenzorilor să comunice acţionarilor, în particular, sau terţilor datele referitoare la operaţiunile societăţii, constatate cu ocazia exercitării mandatului lor

!!! Din cele extrase din lege, se constată că s-a luat măsura desfiinţării cenzorilor din întreprinderile care sunt supuse auditului financiar (deoarece aceste entităţi trebuie să aibă organizat serviciul/compartimentul de audit intern).

!!! Acesta preia o parte din activităţile cenzorului (pentru aceste entităţi), pe de o parte, şi lasă auditorului financiar activităţile incompatibile cu statutul lui, pe de altă parte.

A. I. Auditul legal (statutar) versus audit contractual

Auditul legal (statutar) se referă la auditul financiar impus prin lege, care îşi are originea în legea societăţilor comerciale şi care se efectuează de către auditori în cadrul misiunilor de bază, descrise, de asemenea, în lege.

Auditul contractual  are la bază un contract încheiat între o entitate care solicită auditul şi profesionistul contabil şi poate fi determinat de diferite cauze, cum sunt:

- entitatea consideră că situaţiile financiare nu sunt fiabile;- auditarea este cerută de o bancă în vederea acordării unui credit;- misiunea este particulară şi entitatea încheie contract cu un

specialist;- o societate mamă poate cere unui auditor să efectueze un audit la

o filială etc.

!!! Aşadar, dacă pentru auditul legal există o singură misiune de audit clară – certificarea situaţiilor financiare – pentru auditul contractual există un număr nelimitat de misiuni.

A. I. Auditul legal (statutar) versus audit contractual

Diferenţele între auditul financiar legal (statutar) şi auditul financiar contractual rezultă din prezentarea următoarelor caracteristici:

auditul legal este în serviciul acţionarilor cărora le aduce o securitate relativă asupra SFA, în timp ce auditul contractual se efectuează la cererea unui client;

auditul legal este o misiune plurianuală, un auditor este mandatat, de regulă, pentru o perioadă de 5-7 ani, în timp ce auditul contractual vizează, de regulă, doar un exerciţiu financiar;

misiunea de audit legal are un caracter permanent, auditorul având posibilitatea să efectueze controale la entitate în orice moment al exerciţiului, în timp ce auditul contractual presupune intervenţii doar la un moment dat.

!!! Oricare ar fi tipul auditului – legal sau contractual – principiul de bază în vederea asigurării credibilităţii informaţiilor auditate îl constituie independenţa profesionistului contabil.

A. I. Auditul intern şi alte extensiuni ale auditului

Auditul intern face parte din structurile întreprinderii şi se realizează, de regulă, prin servicii/birouri independente de celelalte structuri executive.

De la examinarea situaţiilor financiare (audit financiar), auditul s-a extins şi asupra altor domenii, cum ar fi: auditul juridic, auditul social, auditul calităţii, auditul fiscal, auditul producţiei, auditul sistemelor informaţionale etc.

Pe de altă parte, evoluţia informaţiilor generate de întreprindere nu a determinat numai adaptarea tehnicii de audit financiar, ea a antrenat, în mod indirect, apariţia concepţiilor de audit intern, audit operaţional, audit strategic, audit al performanţelor, audit al gestiunii administratorilor etc.

Din rândul acestora, o importanţă aparte o are auditul intern, funcţie apărută în anii ’30 în S.U.A., în perioada crizei economice; în Franţa, auditul intern a fost demarat începând cu anii ’60; în prezent acesta este implementat în diverse sectoare, inclusiv cele publice.

!!! Auditul intern este o activitate independentă de apreciere a controlului operaţiilor întreprinderii, este un serviciu al întreprinderii, un control care are ca funcţie de a estima şi evalua eficacitatea altor controale.

A. I. Auditul intern şi alte extensiuni ale auditului

!!! Aşadar, auditul intern este o funcţie de asistenţă managerială care evaluează nivelul controlului intern.

Rolul auditului intern decurge din funcţiile acestuia, şi anume: auditul intern contribuie la realizarea obiectivelor întreprinderii prin

evaluarea controlului intern; oferă recomandări pentru a remedia situaţiile negative; identifică şi apreciază riscurile specifice controlului intern etc.

Audit intern vs control intern:- auditul internauditul intern - controlul existenţei şi aplicării procedurilor din

entitatea respectivă/verificarea eficacităţii sistemelor contabile şi de control intern

- controlul interncontrolul intern - ansamblul de măsuri şi proceduri care vizează modul de organizare şi funcţionare la nivelul întreprinderii

- dacă la controlul interncontrolul intern participă, de regulă, întreg personalul entităţii, , auditul internauditul intern se realizează prin compartimente distincte ale entităţii sau poate fi realizat şi de firme specializate de audit

- în acest context, putem afirma că auditul intern auditul intern serveşte nu doar conducerii întreprinderii, ci şi auditorilor externi