potential turistic maramures

Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole – specializarea GEOGRAFIA TURISMULUI

CUPRINS

1.Fondul morfoturistic..........................................................................3

2. Fondul climato-turistic......................................................................5

3. Fondul turistic hidrogeografic...........................................................5

4. Fondul turistic biogeografic..............................................................6

4.1 Rezervatii..............................................................................6

5.Fondul cultural istoric........................................................................8

6. Fondul turistic etnografic si folcloric...............................................10

6.1 Mestesugurile taranesti........................................................11

6.2 Casa si gospodaria taraneasca.............................................14

6.3 Portul Popular.....................................................................14

6.4 Folclorul autentic................................................................15

6.5 Monumentele de arhitecturǎ, bisericile şi porţile maramureşene.16

6.6 Instalatii tehnice.................................................................17

6.7 Obiceiuri............................................................................17

7. Infrastructura turistica....................................................................20

7.1 Unitatile de cazare.............................................................20

7.2 Unitatile de alimentatie.....................................................22

7.3 Baza de agrement si spatii verzi.......................................22

8. Potential de comunicatie..............................................................25

Bibliografie

2


Judeţul Maramureş este situat în extremitatea de N-NV a României, la graniţa cu Ucraina, între 470

20’00” şi 48000’15” latitudine N şi 2052’30” şi 25007’30” longitudine E. Maramureşul are o suprafaţǎ de

6 304 km adicǎ 2,37% din suprafaţa ţǎrii şi o populaţie de 535 000 locuitori (2005) şi se întinde în partea

de nord a Carpaţilor Orientali, acolo unde aceştia se desfac în douǎ ramuri: Rodna şi Munţii Maramureşului,

închizând depresiunea cu acelaşi nume. Maramureşul - situat în cursul superior al râului Tisa-formează

în privinţa topohidrografică un teritoriu închis din toate laturile, de dealuri mari şi munţi înalţi, ca o cetate,

având ca poartă locul îngust lângă Hust, unde Tisa părăseşte locul său natal. Râuri curg din toate marginile

până la mijlocul ţinutului, unde Tisa le adună, primind din stânga râurile Mara, Iza şi Vişeul iar din dreapta

Apşa, Taraşul.

1. Fondul morfoturistic

Zona se caracterizeazǎ printr-un relief destul de

variat, care presupune creşteri şi descreşteri - între douǎ

limite extreme, de la luncile râurilor la crestele

munţilor, punctul cel mai jos care se aflǎ în

Depresiunea Sighetului, pe malul Tisei, este situat la

204 metri, iar înǎlţimea cea mai mare o constituie vârful

Pietrosul Rodnei de 2303 metri. Ca suprafaţǎ, ponderea

principalǎ o ocupǎ zonele cuprinse în Carpaţii Orientali:

Munţii Rodnei, Munţii Maramureşului, Carpaţii

Vulcanici de Nord şi Depresiunea Maramureş.

În Maramureş se aflǎ doar partea nordicǎ a Munţilor Rodnei cu Vârful Pietrosul

(2303m).Caracteristica generalǎ a Munţilor Rodnei sunt şisturile cristaline, dominate de urme glaciare:

morene,circuri şi vǎi glaciare (Fântâna cu Cimpoiaşǎ, Negoiescu, Repedea, Pietroasa şi Dragoş). Sub

vârful Pietrosu este lacul Iezer (la 1825 m).

În partea de sud, sud-vest se desfǎşoarǎ grupa nordicǎ a lanţului muntos de origine vulcanicǎ, care

închide Depresiunea Maramureşului pe aceastǎ laturǎ. Munţii vulcanici ai Maramureşului, dintre valea

Tisei şi valea Sǎlǎuţei, cu altitudine redusǎ (în medie 600-l000m), se prezintǎ sub formǎ de platouri cu

conuri vulcanice deasupra. Construcţia petrograficǎ şi formele de relief dominante justificǎ împǎrţirea

acestor munţi în douǎ grupe:

Munţii Oaş-Gutâi sunt formaţi din lave şi din piroclastite, pe substrat sedimentar (marne, argile şi

gresii cutate) cu relief de platouri vulcanice, deasupra cǎrora saltǎ vârfuri conice. Acest relief caracteristic

3


se menţine la altitudini relativ coborâte în Munţii Oaş, unde punctul culminant (vf. Frasin) atinge abia 827

m şi la înǎlţimi mai mari în Munţii Gutâi, unde unele vârfuri depǎşesc 1300 şi chiar 1400 m (Igniş - 1307 m,

Gutâi - 1442 m). Caracteristice sunt de asemenea, micile depresiuni de pe latura sudicǎ a Gutâiului (Bǎiţa,

Firiza, Chiuzbaia) şi o depresiune de mai mari dimensiuni, în Munţii Oaşului. Ţara Oaşului, o cuvetǎ cu

relief colinar şi piemontan, închisǎ spre vest de câteva maluri vulcanice, este de origine tectonicǎ şi

erozivǎ.

Munţii Ţibleş constituiti, în cea mai mare parte, din rocile flisului paleogen (îndeosebi marne şi

gresii), care dau culmi teşite sau larg ondulate la circa 1000 m altitudine, la care se adaugǎ restrânse iviri de

andezite şi prioclastite, care alcǎtuiesc proeminenţe de relief, adevǎrate mǎguri conice, între care cel mai

înalt este vârful Ţibleş de 1839 m altitudine.

Munţii Maramureşului se înşiruie de la nord spre sud-est de la vǎile Carlibaba şi Bistriţa Aurie

pânǎ la frontierǎ, pe partea dreaptǎ a Vişeului. În general sunt constituiţi din şisturi cristaline, strǎpunse de

andezite. Masivul Farcǎu este aşezat între vǎile Ruscova, Repedea şi Rica; vârful cel mai inalt Mihǎilescu

(1918 m), unde se aflǎ şi lacul periglaciar Venderelu.

Munţii Zimbroslaviile se situeazǎ între vǎile Ţibǎului şi Bistriţa Aurie pânǎ la Valea Ursului. Tot

din Munţii Maramureşului face parte şi Obcina Ţapului, care este între Carlibaba şi Ţibǎu.

Depresiunea Maramureş este dominatǎ de douǎ categorii de relief, una ar fi cea care cuprinde dealurile şi

piemonturile şi alta în care intra vǎile, bazinetele şi micile depresiuni.Între piemonturile Maramureşului

amintim Piemontul Mara-Sǎpânţa,Piemontul Gutâiului,Piemontul Vǎratecului şi Piemontul Botizei,Valea

Vişeului cu afluenţii sǎi a permis în timp dezvoltarea unor mici depresiuni ca cele ale Borşei,Vieşului,

Ruscovei şi bazinetele Bistrei şi Valea Vişeului.Culoarul Izei cuprinde,de asemenea,serie de bazinete şi mici

depresiuni favorabile aşezǎrilor,amintind în acest sens bazinetele Sǎcel,Sǎliştea de Sus,Dragomireşti,

culoarul Rozavlea,micile depresiuni Bârsana şi Vadul Izei.Râurile şi afluenţii au dat naştere la mici

depresiuni care le poartǎ numele: Mara, Cosǎu,Rona şi desigur Sighet, depresiune situatǎ la confluenţa Izei

cu Tisa caracterizatǎ de terase joase şi lunci; râuleţul Sǎpânţa a creat Depresiunea Sǎpânţa, în care s-a

dezvoltat aşezarea cu acelaşi nume, de mare faimǎ în ţarǎ şi în lume.

Nota 13

4


2. Fondul climato-turistic

Clima zonei Maramureş este moderatǎ de tip temperat continental. Iernile sunt destul de geroase, cu

zǎpadǎ abundentǎ, lapoviţǎ şi ploi reci şi se întind pe o perioadǎ lungǎ. În munţi, precipitaţiile sunt mult mai

abundente, iar stratul de zǎpadǎ atinge grosimi de peste 80-100 cm şi se pastreazǎ pânǎ la 200 de zile din an.

În covata din versantul nordic al Pietrosului Rodnei, vara se vede stratul gros de

zǎpadǎ.Temperaturile medii ale aerului variaza între 00C în regiunile montane înalte şi 9,40C în depresiuni.

Temperatura maximǎ absolutǎ 39,40C a fost înregistratǎ la 16 august 1952 în localitatea Seieni, iar

temperatura minimǎ absolutǎ -31,60C la 26 ianuarie 1954 la Vişeul de Sus.În peroiada de iarnǎ sunt

frecvente inversiunile de temperaturǎ în ariile depresionare, precum şi invaziile de aer rece.

Vânturile sunt moderate şi bat în general din nord şi vest (dinspre munţi); nu sunt viforniţe şi vijelii.

Clima regiunii este beneficǎ pentru practicarea turismului, ea favorizând drumeţia şi turismul sportiv în

principalele forme de relief atât vara cât şi iarna pe trasee marcate.Deasemenea clima este favorabilǎ

turismului de agrement, de recreere sau tratament.

Nota 10

3. Fondul turistic hidroenergetic

Regimul precipitatiilor determina, la nivelul judetului Maramures, o retea hidrografica bogata si densa, însumând o

lungime de peste 3100 km, în medie 0,5-0,7 km/km2.

În zona alpina scaderea debitelor se datoreaza perioadelor îndelungate de înghet (6-7 luni pe an), prezentei

circurilor si vailor glaciare datorita carora pe suprafete întinse se dezvolta numai cursul principal al râului, cât si

efectului cumpenei de apa, unde se resimte lipsa unei retele de râuri cu scurgere permanenta.

În zonele mai joase, cu depozite de versanti mai groase, ploile bogate contribuie la o fragmentare mai intensa

a reliefului. Aici exista ape freatice din abundenta, care asigura alimentarea cu apa a râurilor mici.

Alimentarea pluviala este caracteristica mai ales în lunile mai – iunie, când în regiunile depresionare au loc

viituri destul de mari.Reteaua hidrografica se înscrie în doua bazine hidrografice distincte - Tisa si Somes – separate

de lantul muntos vulcanic Gutâi – Tibles si muntii Rodnei, care formeaza o axa ce strabate judetul pe directia NV-SE,

respectiv V-E.

O mare bogǎţie a zonei atât din punct de vedere peisagistic cât şi al rezervei de apǎ sunt lacurile. Mai

numeroase,dar mici, sunt cele glaciare din Munţii Rodnei şi cele de tip periglaciar din Munţii

Maramureşului (Venderelu din Muntele Mihǎilescu),lacurile de sub abrupturile Gutâiului (Iezerul Mare,

Iezerul Mic, Tǎul lui Dumitru).Dintre lacurile glaciare amintim Buhǎescu Mare,Iezerul Pietrosului (18

lacuri). În minele de sare de la Ocna Şugatag s-au format opt lacuri, cel mai întins lac de minǎ din România

fiind lacul Gavrila, iar restul Tǎul fǎrǎ Fund, Lacul Bǎtrâna, Lacul Roşu şi încǎ peste 30 de lacuri mici în

coline. Apele sǎrate şi lacurile care s-au format la Ocna Şugatag şi Costiui au permis în timp dezvoltarea în

5


cele douǎ localitǎţi a unor staţiuni de agrement şi balneare, cu largi posibilitǎţi de tratament al bolilor

reumatismale.

Nota 10

4. Fondul turistic biogeografic

Solurile zonei cuprind grupa celor specifice zonelor

montane şi depresionare, care determinǎ vegetaţia şi fauna

caracteristicǎ acestora. În general vegetaţia Munţilor Rodnei

şi a Munţilor Maramureşului este caracterizatǎ de pǎduri de

conifere şi pajişti alpine.

Etajul alpin (la peste 2000 m) cuprinde o florǎ

bogatǎ şi cu multe raritǎţi, rogozul, urechelniţa, azaleea

piticǎ etc. Ierburile bogate sunt favorabile pǎstoritului. Etajul

subalpin se încadreazǎ în general între 1900 m şi 1700 m

altitudine, coborând uneori pânǎ la 1400 m. Coniferele, cu preponderenţǎ molidul, ocupǎ zone întinse în

Munţii Maramureşului, Gutâi şi Ţibleş. Pentru foioase distingem rǎşinoase, fag, gorun, stejar.Vegetaţia

variatǎ şi bogatǎ a Maramureşului a determinat şi prezenţa unei faune adecvate.Pentru zonele alpine, capra

neagrǎ (Rupicapra rupicapra)a fost una din bogǎţiile şi mândriile Maramureşului, cu mare grijǎ a fost

repopulatǎ începând cu anul 1964. Se mai gǎseşte marmota(Marmota marmota), apreciatǎ pentru blana şi

pentru grǎsimea folositǎ în medicina popularǎ.

Pǎsǎrile alpine şi subalpine sunt prezente într-un mare numǎr, peste 30 de specii. Amintim acvila de

stâncǎ, brumǎriţa, raţa, cocoşul de munte, vântureţul roşu. În pǎdurile de rǎşinoase gǎsim specii de animale

şi pǎsǎri într-un mare numǎr, urşi, lupi,ciocǎnitoarea cu trei degete, forfecuţa galbenǎ, piţigoiul de brǎdet.

Pǎdurile de foioase adǎpostesc o mare varietate de animale:cerbul carpatin,ursul brun,râsul,cǎpriorul,

mistreţul,lupul, vulpea, iepurele, jderul de pǎdure, jderul de piatrǎ,veveriţa, bursucul.

Lumea pǎsǎrilor în pǎdurile mixte este mai variatǎ, peste 60 de specii cuibǎresc aici. Apele de munte

(Tisa,Vişeu, Ruscova şi Vaşer) sunt bogate în peşti ca:lostriţa, pǎstrǎvul curcubeul, ţiparul, ştiuca, cleanul,

mrana, scobarul etc. care însumeazǎ peste 23 de specii.

4.1 Rezervaţii

Rezervaţia Pietrosul Mare cuprinde peste 3000 ha, din care 1200 ha gol de munte, iar peste 1500

ha sunt pǎduri. Este situatǎ în limitele localitǎţilor Borşa şi Moisei.Dintre speciile de florǎ de tip alpin sau

subalpin considerate ca rare şi protejate amintim: Guşa porumbelului (Silene vulgaris) sau Garofiţa(Lychnis

6

Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole – specializarea GEOGRAFIA TURISMULUInivalis),Clopoţelul(Campanula carpatica),Ghintura (Gentiana punctata), Floarea de colţ (Lentopodium

alpinum) si Crucea pǎmântului (Heracleum carpaticum) etc.

Specii de muşchi pe care le gǎsim numai aici, ca: Pleuroclada albescens, Mniumblyti, Cirripshyllum

cirrosum, precum şi rogozul alpin (Cbresia simpliciuscula) sunt considerate ca relicte arctice. În golurile de

munte florile de smârdar (Rhododendronkotschyi), iar lângǎ pǎdurile de molid - zâmbrul (Pirus cerba) sunt

specii rare şi ocrotite de lege.

Zona este bogatǎ şi în faunǎ dintre care amintim capra negrǎ (Rupicaprarupicapra), marmota

(Marmota marmota), râsul (Lynx lynx), cerbul carpatin (Cervus elaphus), ursul brun (Ursus arctos), acvila

de stâncǎ (Aquila chrysaetos), cocoşul de munte (Ttrao urogallus), vipera (Vipera berus) etc. Toate sunt

puse sub protecţia legii.

Rezevaţia Cornu Nedeii-Ciungii Bǎlǎsinii este situatǎ în Munţii Maramureşului,cuprinde golurile

de munte şi s-a creat special pentru ocrotirea cocoşului de mesteacǎn. Mai sunt declarate rezervaţii ale

naturii, şi puse sub ocrotire prin lege, Mlaştinile Vlǎsinescu, Tǎul lui Dumitru de pe platoul Izvoarelor,

Poiana Brazilor şi Lacul Morǎrenilor la hotarul satului Breb. Cheile Tǎtǎrului de pe pârâul Brazilor sunt

formate din andezite bazaltice.

Rezervatii de mlastina s-au format destul de târziu în timp,la începutul secolului XX,când s-a ajuns

la concluzia ca mlastina este un complex biologic unitar si în acelasi timp un veritabil depozit de relicve. Pe

baza ultimelor cercetari,trei dintre mlastinile aflate în judetul Maramures au fost puse sub ocrotire. Mlastina

oligotrofa Vlaschinescu se afla pe platoul izvoarelor, sub liziera padurii, la numai 500 metri de cabana cu

acelasi nume. Ea s-a format într-un rest de crater vulcanic, la o altitudine de 800 metri în Muntii Gutâi,

unde ocupa o suprafata de 3 ha.Speciile care vegeteaza pe cuprinsul mlastinii sunt:muschiul de turba,

rogozul, trifoiul de balta, roua cerului - planta carnivora.

Lacul Morenilor din hotarul satului Breb, s-a format în urma unei alunecari de teren,având o forma

circulara, cu un luciu de apa de 4300 mp si o adâncime de 20 m.Este alimentat de un pârâu în Valea Mare,

afluent al râului Mara.Mai mult de jumatate din suprafata lacului este ocupata de trifoiul de balta.În jurul

lacului, pe o suprafata de 20 ha se întâlneste o interesanta asociatie vegetala, care include specii de crin,

alun,plop, specii de alge de origine nordica.

Rezervatia de castan comestibil sau dulce din jurul municipiului Baia Mare. Rezervatia se întinde

pe o suprafata de aproximativ 450 km. pecia de castan comestibil se dezvolta între 240 si 700 metri

altitudine, pe terasa de pe dreapta râului Sasar si pe prima treapta a muntilor care sunt formati din roci

vulcanice.Rezervatia de castani comestibili a fost creata în anul 1962 si este o specie de climat

mediteranean, originara din Asia Mica.

Rezervatia fosilifera Chiuzbaia aici se gasesc urme ale vegetatiei pliocene.

7

Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole – specializarea GEOGRAFIA TURISMULUIRezervaţiile floristice sunt în mai multe locuri pentru diferite specii protejate: arboreţul de gorun şi

larice de la Ocna Şugatag; laricele de la Costiui; rezervaţia de goruneţ de pe Ronişoara, cu arbori seculari de

o rarǎ frumuseţe. Alte specii de faunǎ şi florǎ ocrotite în zonǎ sunt bujorul de munte,laleaua pestriţǎ, precum

şi o serie de arbori seculari. Dintre animale sunt ocrotite prin lege râsul, corbul, acvila ţipǎtoare micǎ,

bufniţa, huhurezul, ciuful, cocoşul de munte, iar dintre peşti, lostriţa.

Nota 12

5. Fondul turistic cultural-istoric

Municipiul Baia Mare - Biserica din Lemn, Biserica Sfânta Treime, casa Iancu de Hunedoara,

Turnul lui Ştefan - ridicat în secolul al XV-lea, este o construcţie din piatrǎ, în stil gotic, înalt de aproape 50

m; Turnul Mǎcelarilor, Vechiul Han al oraşului, Muzeul judeţean - are mai multe secţii: istorie şi

arheologie, artǎ, etnografie, mineralogie.

Valea Cosǎului - staţiunea balneoclimatericǎ Ocna Şugatag. Ocna Şugatag, sau denumirile mai

vechi Slatina sau "La Sare", ne sugereazǎ exploatarea sǎrii aici din timpuri vechi. Prin tradiţie se mai ştie

cǎ aici erau bǎi balneoclimaterice din vechime. Staţiunea de astǎzi are deja un renume pentru diverse

tratamente medicale. Tot aici,în imediata apropiere a Complexului se afla o biserica de lemn în stil

maramureşean, o adevǎratǎ capodoperǎ a arhitecturii în lemn.

Satul Breb - se aflǎ mlaştinile cu turbǎ, groase de opt metri,numite Tǎul Chendroaiei sau Lacul

Morǎrenilor. Satul Breb de astǎzi cuprinde teritorii care în perioada medievalǎ fǎceau parte din aşezǎrile ce

apar în documente sub denumirile de Valea Mare, Copacis şi Breb, aici descoperindu-se şi vestigii din epoca

bronzului.Biserica satului construitǎ înainte de 1531, lǎrgitǎ în 1643 şi reparatǎ în 1715. Arhitectura bisericii

este specific maramureşeanǎ pentru acest gen de construcţii.De remarcat faptul cǎ acoperişul,cu o pantǎ

abruptǎ, are o singurǎ streaşinǎ. Intrarea în bisericǎ se face pe o poartǎ aflatǎ pe peretele sudic.În cimitir se

pot vedea câteva troiţe cu coroane circulare, neobişnuite în regiune.

Satul Ieud - se aflǎ o bisericǎ veche datând din anul 1364, Biserica din Deal sau Biserica Balculu;

în bisericǎ se pǎstreazǎ icoane vechi pictate pe lemn, o valoroasǎ colecţie de icoane pictate pe sticlǎ de

Nicula, covoare şi ştergare cu motive geometrice, vopsite în coloranţi vegetali şi minerali,mobilier specific

şi câteva cǎrţi de mare valoare, printre care se numǎrǎ şi Tipǎriturile lui Coresi "Întrebare Creştineascǎ"

(Braşov 1560) şi "Apostolul" (Braşov 1563). Un alt monument de arhitecturǎ în lemn este Biserica din Şes

greco-catolicǎ edificatǎ în anul 1718 aici se pǎstreazǎ o colecţie de icoane pe sticlǎ, covoare maramureşene,

mobilier specific şi desigur carte veche româneascǎ de mare valoare din principalele centre. Ieudul a pǎstrat

şi o serie de monumente de arhitecturǎ ţǎrǎneascǎ laicǎ:case şi anexe gospodǎreşti, instalaţii tehnice

8

Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole – specializarea GEOGRAFIA TURISMULUIacţionate de apǎ (mori, vâltori)etc. din secolele XVII-XVIII. Unele dintre acestea au intrat în patrimoniul

muzeelor (Muzeul Satului din Bucureşti,Muzeul Maramureşului din Sighetul Marmaţiei).Aici se mai

intalneste si cea mai veche bisericǎ din lemn din Maramureş, ridicatǎ în 1364, numitǎ "Biserica din deal",

precum şi cea mai veche pravilǎ în limba românǎ scrisǎ de mânǎ cu litere chirilice cunoscutǎ sub denumirea

de "Codicele de la Ieud".

Comuna Bârsana - "Bisericuţa de pe Jbar", dupǎ numele locului unde este amplasatǎ, a fost adusǎ

aici în 1802 din locul numit "Podurile Mǎnǎstirii".In anul 1881 este edificatǎ în centrul satului o nouǎ

bisericǎ greco-catolicǎ (azi ortodoxǎ), din piatrǎ. Aceasta este pictatǎ în frescǎ în stil neobizantin. Atât

biserica veche din lemn, cât şi cea din piatrǎ, conservǎ în interior icoane din secolul al XVIII-lea pictate în

Maramureş în tehnica "tempera pe lemn". Se pǎstreazǎ şi tablouri pe pânzǎ de mare valoare, precum şi

multǎ carte veche din tiparniţele de la Iaşi,Bucureşti,Blaj,Râmnic.De asemenea se poate vizita casa

meşterului popular Toader Bârsan, acesta fiind considerat unul dintre cei mai vestiţi meşteri populari în

lemn din ţarǎ.

Comuna Onceşti - biserica din lemn atestatǎ documentar din anul 1400 având pictura executatǎ pe

pânzǎ lipitǎ pe lemn,iconostasul vechi ortodox manufacturat dupǎ anul 1800.Biserica actualǎ, cu hramul

"Cuvioasa Paraschiva", s-a ridicat în anul 1770 de cǎtre localnici. Nava are un plan rectangular,iar absida

este decroşatǎ, de formǎ poligonalǎ.Nu are pridvor. În sat se pot vedea încǎ în funcţiune mori cu roatǎ

verticalǎ, pive, vâltori, instalaţii tehnice ţǎrǎneşti, acţionate de apǎ, de o deosebitǎ ingeniozitate

tehnicǎ,aducând de peste secole o culturǎ şi civilizaţie ţǎrǎneascǎ de excepţie.

Localitatea Coştiui - veche aşezare minereascǎ, astǎzi o micǎ staţiune balneoclimatericǎ de interes

local. In Minele de la Coştiui s-au descoperit monede de argint şi de aur,de pe vremea împǎraţilor romani şi

bizantini (Comodus,Traianus Consule,Marcian,Vitellius,Vespasianus,Septimius Severus).Se mai poate

vizita "Calvaria St. Ioan", construitǎ în 1742, şi biserica romano-catolicǎ, construitǎ din piatrǎ în stil baroc

în perioada 1807-1814. În bisericǎ, pictura din altar aparţine pictorului Simion Hollosy Corbul;tot aici

existǎ şi o orgǎ, datatǎ în 1888.

Comuna Sǎpânţa - este una din comunele mari ale Maramureşului,aşezarea este dominatǎ de Piatra

Sǎpânţei, un abrupt vulcanic de mare frumuseţe şi atractivitate turisticǎ şi desigur de râul Sǎpânţa care

izvorǎşte de sub Vârful Rotundu 1500 m altitudine şi se varsǎ în Tisa 228 m altitudine. Aici s-au pǎstrat

pânǎ în zilele noastre mai multe case monumentale din sec. XVII-XVIII construite din lemn; una dintre

acestea este casa Stan, restauratǎ în Muzeul Satului Maramureşean .

9


Ceea ce a dus faima Sǎpânţei este aşa "Cimitir Vesel", creaţie a renumitului sculptor de cruci Stan

Ioan Patraş. Maniera proprie de realizare a acestor semne de mormânt, cruci, a fǎcut din cimitirul de la

Sǎpânţa un adevarat mit. Arta lui Stan Ioan Patraş constǎ în faptul ca a reuşit sǎ sintetizeze

viaţa celui dispǎrut într-o imagine plasticǎ sculptatǎ în tehnica basoreliefului,adǎugând de cele mai multe

ori şi câteva versuri care redau preocupǎrile celui dispǎrut. Maniera naivǎ de tratare plasticǎ şi versurile

însoţitoare trǎdeazǎ un optimism robust şi o anumitǎ veselie care au determinat pe unii cercetǎtori sǎ

denumeascǎ cimitirul din Sǎpânţa "Cimitirul Vesel". Sǎpânţa are mai multe locuri frumoase de vizitat:

Cimitirul, Casa-muzeu Stan Ioan Patraş, popasul de la Borcut cu renumita apǎ mineralǎ de

Sǎpânţa,Pǎstrǎvia,Cascada,Piatra Sǎpânţei,vâltorile şi horincile, dar mai ales casele frumos amenajate,

curate şi deschise întotdeauna.

Localitatea Borşa – biserica din lemn, monument este din secolul al XVIII-lea, reconstruitǎ

probabil imediat dupa 1717. Monumentul are o absidǎ poligonalǎ, naos drepunghiular, turn, clopotniţǎ

şi pridvor deschis.

Defileul Vaserului, cu aspectul unui canion, este situat în sectorul vestic al Munţilor Maramureşului,

pe care râul Vaser îl străbate pe o distanţa de cca. 42 km. În perioada 1924-1932, prin acest defileu a fost

construită o cale ferată cu ecartament îngust (0,76 m), pe unde vagoanele încărcate cu lemne erau şi sunt şi

în prezent tractate de locomotive cu aburi. Defileul are pereţi abrupti, este puternic împădurit, cu numeroase

izvoare minerale. Turiştii pot parcurge întregul defileu în vagoane destinate acestui scop. Trenuleţul cu abur

("mocăniţa") pleacă zilnic din localitatea Vişeul de Sus, atingând punctele Novăţ, Novicior, Bardiu, Cozia,

Botizu, Şuligu, Făina, Măcârlău, Lostun, Ivăşcoaia şi Comanu, punctul terminus. De pe acest traseu se pot

face drumeţii pe munţii din jur, unde există numeroase puncte de belvedere. Atractivitatea acestuia rezultă

din frumuseţean peisajului şi din faptul ca în prezent în România şi Europa se păstrează doar câteva

asemenea trenuleţe.

Nota 12

6. Fondul turistic etnografic si folcloric

Diversitatea formelor de relief, întinderea pǎdurii cu bogatul fond cinegetic,specificul etnografic şi

folcloric,prezenţa unor monumente istorice şi de arhitecturǎ,mulţimea izvoarelor minerale şi prezenţa

staţiunuilor climaterice conferǎ judeţuluiMaramureş un valoros potenţial turistic.Dintre toate acestea,cadrul

etnografic este cel care atrage în mod deosebit turiştii prin frumuseţea şi diversitatea caselor,porţilor

tradiţionale,uneltelor,ţesǎturilor,ceramicii,bisericilor,datinilor şi folclorului, unice prin semnificaţie,

vechime şi desfǎşurare.

10


Privitǎ în ansamblu,aşezarea maramureşeanǎ are ca dominantǎ biserica, care în general este

amplasatǎ în mijlocul satului sau în mijlocul celor douǎ pǎrţi ,,susani" şi „josani". Biserica, în general este

amplasatǎ pe un patrimoniu, de unde dominǎ satul. În jurul bisericii este cimitirul satului.

6.1 Meşteşugurile ţǎrǎneşti

Acestea au apǎrut pentru a satisface nevoile omului, în special în

perioada când satele erau ,,închise", guvernate de un sistem autarhic. Odatǎ

create, ele s-au perfecţionat, pǎstrându-se vii pânǎ în zilele noastre.

a-Torsul, ţesutul şi cusutul

Ambianţa interiorului casei din Maramureş este armonizatǎ de

prezenţa textilelor care,prin varietatea lor, bogǎţia formelor, motivelor

decorative,a cromaticii şi nu în ultimul rând a felului cum sunt aranjate, dau

o notǎ specificǎ zonei.Tehnicile de confecţionare a ţolurilor şi covoarelor

sunt in „ciur” şi in „prinse” sau fire intrepătrunse.Se lucrează la războiul de

ţesut orizontal (numit „tiară”), distanţa intre stative fiind in funcţie de lăţimea covorului.Dupǎ funcţia

ţesǎturilor în cadrul casei se disting:ţesǎturi de uz curent (cerga, ţolul, ţolinca, lepedeul, faţa de perinǎ,

ştergarele, faţa de masǎ); ţesǎturi cu caracter decorativ;ţesǎturile de ritual .

b-Prelucrarea lemnului

Meşteşugul prelucrǎrii lemnului se justificǎ prin bogǎţia pǎdurilor de foioase şi rǎşinoase, pǎduri

care şi astǎzi acoperǎ o mare parte a teritoriului.Viaţa de azi a impus în Maramureş noi tehnici şi materiale

de construcţie.Meşteşugarii de case şi porţi, prezenţi în toate satele zonei, folosesc şi astǎzi vechile tehnici

tradiţionale:cioplitul lemnului cu securea, fǎtuitul cu barda, tǎiatul şi crǎpatul lemnului gros cu fierǎstrǎul şi

joagǎrul,securirea pentru drǎnitit,rindele,dǎlţi,sfredele.În cadrul Maramureşului,comuna Sǎpânţa face o notǎ

aparte în privinţa artei lemnului.Meşterul Stan Ion Patraş a colorat lemnul sculptat tot de el, în albastru ca

fond,iar pentru sublinieri a folosit galbenul,roşul,albul.Stan Patraş a mai lucrat şi mobilier ţǎrǎnesc,

miniaturi, picturi pe lemn.

c-Olǎritul

Încǎ se mai pǎstreazǎ în casele maramureşenilor piese vechi de

ceramicǎ provenite din zona Sǎcel, Sighet, Ieud.

asemǎnǎtoare cu ceramica arheologicǎ din La Tene-ul dacic. Efectul

deosebit al ceramicii de la Sǎcel îl constituie forma şi culoarea roşie

nesmǎlţuitǎ.Ceramica de Sǎcel a avut o largǎ rǎspândire,piese de mare

11


rafinament artistic pǎtrunzând în colecţiile muzeelor zonale,naţionale şi în multe colecţii particulare.Şi astǎzi

vasele ceramice îşi gǎsesc rolul lor funcţional (pentru apǎ, lapte, preparatul hranei), iar pentru calitǎţile lor

estetice se folosesc şi în decorarea interiorului.O importanţă deosebită in tehnica olăritului de la Săcel o are

cuptorul de ars oalele,care este de formă semisferoidală-ovoidală,cu vatră neorganizată,simplă şi care se

incadrează in categoria cuptoarelor de tip roman.

d-Cojocaritul

Una dintre ocupatiile principale ale maramuresenilor fiind

cresterea animalelor,este firesc ca materiile prime oferite de acestea,

respectiv lâna si blana de oaie, sa fie folosite la confectionarea

pieselor de îmbracaminte.Cu timpul, pieile au început sa fie

prelucrate,folosindu-se diferite tehnici devenite apoi traditionale, iar

cu vremea, prin croi si ornamentica, piesele confectionate au

capatat valente artistice, ajungând la un adevarat rafinament.În

general, în Maramures,din blana de oaie s-au confectionat si se

lucreaza si astazi asa-zisele cojoace sau pieptare, piese fara mâneci,

drepte, scurte pâna la brâu si deschise în fata.

Pentru tabacitul pieilor de oaie sau de miel se folosesc tehnici simple si eficiente.Din pieile tabacite

se confectioneaza cojoace si „cujme” (caciuli).Tinând seama de tehnicile de ornamentare si de materialele

folosite,în zona se diferentiaza doua tipuri de cojoace,cu mai multe variante.Este vorba de cojoacele

specifice sub-zonelor Iza Mijlocie si Viseu-Borsa,care au ca element caracteristic în ornamentare „carmajia”

(mesina din piele de oaie)care se aplica în diverse forme pe pieptii si pe spatele pieptarului.Motivele

decorative sunt predominant florale, realizate prin aplicatii de piele visinie.În decorarea cojoacelor încadrate

în acest tip, pe lânga „carmajie”, decorul mai cuprinde broderii policrome,marcate de nasturi din piele,

ciucuri din lâna sau matase de diferite culori. Al doilea tip de cojoace este cel specific subzonei Mara-Cosău

şi Iza Inferioară pană la Barsana,cu infiltraţii in satele Glod şi Slătioara.Cojocul nu diferă in croi,ci doar ca

tehnică ele decorare şi ca motive. Astfel,decorul se realizează prin broderie pe panză,care apoi se aplică pe

cojoc.Broderia se face cu lană fină,colorată in diverse nuanţe de roşu, avand ca motive specifice „pana

păunului” şi „cizma cucului”.

12

Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole – specializarea GEOGRAFIA TURISMULUIe-Opincaritul

Încaltamintea traditionala a maramuresenilor a fost înca din

cele mai îndepartate timpuri opinca.În general,opincile se

confectionau din piele de porc sau de vita.Ceea ce a impus

mestesugul opincaritului a fost cererea foarte mare de produse si

imposibilitatea satisfacerii acesteia în cadrul gospodariei.În perioada

contemporana,încaltamintea fabricata a patruns masiv în toate satele

maramuresene,dar opincile ramân înca piese cu o destul de mare

pondere.Spre deosebire de opincile din alte zone etnografice ale

ţării,cele din Maramureş au ca specific gurguiul mic şi lateral.Partea

din faţă a opincii are pe margine şi la imbinare elemente decorative

realizate din cureluşele subţiri care incheie opinca, precum şi creţuri

şi chiar „colţi”. „Aţele” din lană, late de 1,5 — 2 cm, sau curelele din piele (mai nou din cauciuc) leagă

opinca de picior prin infăşurare, pornind de la gleznă pană sub genunchi.

Gasim opincari în satele Bârsana, Bocicoel, Dragomiresti, Breb, Strâmtura etc.

f-Fieraritul

Atestarile arheologice pe parcursul mileniilor II si I î.e.n.

dovedesc ca Maramuresul era un important centru de productie a

uneltelor si armelor din bronz.Cercetarile arheologice au evidentiat si

prelucrarea fierului ca o îndeletnicire specifica locului înca din

vremuri îndepartate.În resedinta Bogdanestilor de la Cuhea s-a

descoperit un mare numar de obiecte din fier, prelucrate rudimentar

în ateliere satesti:piroane, cuie, tâtâni de usa. La Sarasau, sapaturile

arheologice au evidentiat urmele unui atelier de fierar. Mesterii

fierari, existenti în toate comunitatile maramuresene, satisfaceau

necesitatile locale.

În fiecare sat din Maramures exista si mai exista si astazi cel putin un fierar pentru deservirea populatiei

comunitatii,în anul 1972 existau în satul Poienile Izei sase tarani care aveau fierarie si care o foloseau numai

pentru nevoile familiei (eventual îi mai serveau si pe vecini);în general,astazi exista în fiecare sat fierari

specializati.O buna parte dintre obiectele confectionate de fierarii satelor maramuresene sunt gratiile de

ferestre („rosteie”), care apar mai ales la casele vechi.

13

Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole – specializarea GEOGRAFIA TURISMULUI6.2 Casa şi gospodǎria ţǎrǎneascǎ

Privitǎ în ansamblu, gospodǎria ţǎrǎneascǎ tradiţionalǎ se încadreazǎ în tipul gospodǎriilor cu curte

dublǎ.Fiecare spaţiu din gospodǎrie este ocupat de o construcţie cu destinaţie specialǎ.Gospodǎria

maramureşeanului cuprinde douǎ componente: gospodǎria propriu-zisǎ (grǎdina, livada, grǎdiniţa, curtea

cu casa şi ocolul vitelor) şi terenurile din afara gospodǎriei (fâneţe, pǎmânt arabil, pǎdure).

Satul maramureşean, pânǎ în primele decenii ale secolului nostru era pus sub semnul "civilizaţiei

lemnului".Toate componentele,de la poarta de intrare pânǎ la casǎ, erau confecţionate din lemn, la fel ca şi

morile, pivele, vâltorile şi uleiniţele, dar şi construcţiile administrative.Din lemn erau şi semnele de

mormânt - crucile - şi troiţele de hotar şi ca o sintezǎ a geniului creator ţǎrǎnesc tot din lemn erau construite

şi bisericile maramureşene.Intrând într-o casǎ ţǎrǎneascǎ se observa abundenţa produselor textile de tot

felul,colorate, mobilier modern în amestec cu piese tradiţionale, vase emailate cu motive strident colorate.

Interiorul ţǎrǎnesc tradiţional condiţionat de factori social-economici, etnopsihologici, geoclimatici a fost

şi este supus nevoii de înnoire.

6.3 Portul popular

Maramureşul,sub aspectul creaţiei populare,este o zona unitarǎ cu

caracteristici specifice de necontestat.Un loc important în domeniul acestei

creaţii îl deţine portul popular.

Costumul femeiesc din Maramureş, cu multe elemente specifice

locale.Găteala capului este mai simplă decat in alte zone etnografice,dar

implică elemente deosebite cand este purtată de mireasă.Fetele şi femeile

căsătorite poartă basmale din panză colorată,iar bătranele basmale

negre.Diferenţele constau in modul cum se innoadă basmaua.Cǎmǎşile

femeieşti,confecţionate din pânzǎ albǎ ţesutǎ în casǎ.La femeile tinere şi fete, decolteul şi mânecile sunt

accentuate de ornamente realizate prin cusǎturi de mare migalǎ şi cu fire divers colorate.O cǎmaşǎ bogat

ornamentatǎ este cǎmaşa de Sǎpânţa.Croiul cu mâneca încreţitǎ prinsǎ din umǎr şi decolteul pǎtrat.Pieptarul

femeiesc are în general douǎ variante: cel din pǎnurǎ de lânǎ şi cojocul din blanǎ de miel, brodat cu lânǎ

finǎ, divers coloratǎ.Diferenţieri apar şi in funcţie de varstă;de exemplu,cămăşile purtate de bătrane au

ornamentele lucrate cu alb pe alb, uneori cu discrete infuzii de galben.Cămaşa femeilor căsătorite este şi ea

sobră,dar fire de culoare accentuează decorarea decolteului şi a manecilor.La cămăşile purtate de

fete,culorile folosite frecvent sunt galbenul,roşul,albastrul,portocaliul şi mai rar verdele. Podoabele femeilor

din Maramureş sunt puţine unde la gât poartǎ şi azi "zgǎrdane" din mǎrgele colorate, înşirate şi împletite

sau "ţesute" în motive geometrice.Incălţămintea este compusă in general din opinci, care se poartă cu obiele

de lană sau cu ciorapi impletiţi din lană albă, infăşuraţi cu „aţe” din lană neagră.

14

Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole – specializarea GEOGRAFIA TURISMULUICostumul bǎrbǎtesc are cateva elemente

specifice.Vara,acoperămantul capului il constituie pălăria

(„clopul”),palariile din paie cu borurile mai largi si cu pana.Iarna

se purtau căciuli cu fundul rotunjit,aşa-zisele„cuşme rotilate”,

confecţionate din blană de miel. Cǎmaşa tradiţionalǎ bǎrbǎteascǎ,

confecţionatǎ din cânepǎ şi in,astǎzi din bumbac ţesutǎ în doua

ite.La cămaşa „bătranească”, croiul era simplu, piepţii nedepăşind

ca lungime lăţimea manecilor. Zona rămasă goală era acoperită de

chimir care ajungea pană aproape sub braţ.Chimirul avea rolul de

a proteja mijlocul in timpul muncilor grele. „Gatiile” (pantalonii)

fac parte din costumul de vară (se poartă şi iarna, sub

cioareci).Sunt largi (de lăţimea panzei) şi au jos ornamente simple.La mijloc se strang cu brăcinari.

Iarna,bărbaţii poartă cioareci confecţionaţi din pănură albă,ţesută in patru iţe şi dată la piuă.Croiul este

drept; in partea de jos au o manşetă lată de 15—20 cm. Pieptarele sunt căptuşite cu panză industrială,au un

buzunar mare inăuntru şi două buzunare mici in afară, in partea de jos.In general,incălţămintea, bărbătească

tradiţională era constituită din opinci din piele de vită sau de porc, cu gurguiul intr-o parte. Piciorul era

infăşurat in obiele de pănură albă şi incins cu „aţe” late impletite din lană neagră.O piesă de port nelipsită in

zilele de sărbătoare era şi este ,,trăistuţa feciorească”,de dimensiuni mici, ţesută din lană, in două iţe.

O categorie aparte a costumului popular o constituie portul pǎcurarilor,piesele sunt tratate cu sânge

de ied în amestec cu unt,cearǎ de albine şi rǎşinǎ de brad,în felul acesta devenind impermeabile şi imune la

insecte.Se fierb cu scoarţǎ de arin şi capǎtǎ o culoare neagrǎ.Hainele pǎcurarilor se numesc smolenci .

6.4 Folclorul autentic

O privire retrospectiva asupra folclorului

maramuresean releva viata oamenilor de pe aceste locuri,

cu bucuriile si necazurile lor.Folclorul maramuresean este un

act sincretic, textele versificate fiind însotite de melodie

încântece si de ritm în strigaturi. Poezia populara din

Maramures, în general, are un caracter liric. Zona

Maramuresului este dominata de asa-zisa „hore”(cântec

versificat) sau de „horea lunga” care se cânta si din frunza.

Specifice zonei sunt, alaturi de horea lunga, si alte hore de

15

Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole – specializarea GEOGRAFIA TURISMULUIdragoste, de dor si jale, precum si strigaturile.În cadrul repertoriului pastoresc,folclorul pastreaza cântece si

instrumente arhaice.La„trâmbdita”(tulnic)se cânta „chemarea oilor”, „anuntul pacurarilor”, la fluier se cânta

singuratatea si izolarea, pe melodii specifice. Instrumentul care sa impus în folclorul muzical maramuresean

este cetera.

În cadrul folclorului coregrafic distingem în Maramures jocuri barbatesti, femeiesti si mixte.

Dintre cele barbatesti amintim: „Barbatescu”, „Feciorescu”, „De sarit” , „De batut în palme”, dintre

jocurile femeiesti: „De-a babelor prin casa” si „Jocul drustelor”, iar dintre jocurile mixte „Invârtita”.

6.5 Monumentele de arhitecturǎ, bisericile şi porţile maramureşene

Maramureşul şi-a lǎsat amprenta pe pǎmântul milenar prin construcţiile de lemn,case şi biserici,

mori şi semne de mormânt,acareturi gospodǎreşti şi unelte.Prezenţa, în toate satele Maramureşului, a

bisericilor de lemn,este expresia rolului pe care l-au avut acestea de-a lungul veacurilor în viaţa şi

spiritualitatea româneascǎ de pe acele meleaguri.

Din punct de vedere al planimetriei,la bisericile maramureşene

se constatǎ unitatea de concepţie, edificiile fiind ridicate pe sistemul

de plan folosit de întreaga arhitecturǎ medievalǎ româneascǎ şi

caracteristicǎ cultului ortodox.Caracteristic arhitecturii bisericilor

maramureşene este supraînǎlţarea bolţii naosului,ce se sprijinǎ nu pe

pereţii clǎdirii,ci pe un sistem de grinzi şi console.Elemente de decor

vin sǎ susţinǎ arhitectura maiestuoasǎ a construcţiei.Încadramentele

uşilor masive de la intrare, precum şi ale ferestrelor,poartǎ însemne

decorative pe care le gǎsim frecvent şi la casele tradiţionale şi care, sunt expresia unui limbaj ce se lasǎ greu

de descifrat, având o încǎrcǎturǎ simbolisticǎ milenarǎ, astǎzi trecutǎ în planul artisticului.

Între monumentele Maramureşului,un loc aparte îl au troiţele de hotar,atât

de specifice satelor româneşti. În Muzeul Etnografic al Maramureşului din Sighetul

Marmaţiei se mai pǎstreazǎ elemente componente - sculpturi ca "Sf. Ioan", mai

multe rǎstigniri "Iisus Hristos", "Sf Maria cu Pruncul" recuperare de la troiţele din

secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Maramureşul are puţine monumente vechi din

zid (de piatrǎ, pǎmânt, cǎrǎmidǎ). Printre acestea, cetǎţuia dacicǎ cu suprapunere

medievalǎ de la Onceşti, aşezarea fortificatǎ de pe Dealul Cetǎţii din muncipiul

Sighetul Marmaţiei, datatǎ la sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii fierului.

16

Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole – specializarea GEOGRAFIA TURISMULUIUn element important al gospodǎriei maramureşene îl constituie

porţile, adesea cu o înfǎţişare monumentalǎ. Poarta maramureşeanǎ

"clasicǎ" şi cea mai des întâlnitǎ este alcatuitǎ din trei stâlpi de bazǎ,

confecţionaţi din lemn de stejar, dispuşi paralel şi în acelaşi plan. Poarta

maramureşeanǎ este, în afarǎ de atributele deja descrise, şi o marcǎ de

identitate culturalǎ, zonalǎ şi localǎ. Poarta rǎmâne ca un simbol al

Maramureşului, reînnoindu-se an de an pe aceeaşi structurǎ, pe acelaşi

model.

6.6 Instalatii tehnice

Depresiunea intracarpatica Maramures este strabatuta de

izvoare si râuri cu un debit destul de constant, datorat si

vegetatiei bogate în paduri. Aceste conditii geo-climatice au

asigurat de-a lungul veacurilor un cadru propice

dezvoltariiindustriilor si instalatiilor tehnice taranesti actionate

hidraulic. In anul 1957 in Maramures se inregistrau 276 instalatii

tehnice actionate de apa.In general instalatiile nu apar izolate ci

grupate in adevarate complexe: moara cu valtoare si

piua,joagar,batoza.

Alte instalatii actionate manual sunt:rasnita,dispozitiv de reglare

a fainii,instalatii pentru obtinerea uleiului comestibil etc.

6.7 Obiceiurile

Obiceiurile sunt o componentǎ a modului existenţial al oamenilor şi constituie un sistem de viaţǎ care s-a

statornicit în timp,în cadrul cǎruia s-au produs şi se produc schimbǎri, de sens şi funcţionale, dar care se

menţin şi în zilele noastre,pǎstrându-şi funcţiile esenţiale.

Obiceiurile de nastere

In toate comunitatile maramuresene nasterea avea loc in prezenta moasei ce va sta alaturi de lehuza

dandu-i sfaturi.Prima baie a noului nascut se facea de moasa cu apa adusa de la rau sau din fantana inainte

de asfintitul soarelui.Baia se facea cu apa calduta in care se punea unsoare de vaca,flori de pe cununa de

mireasa a mamei,lapte de mama si banuti.Apa apoi se va arunca in gradinita cu flori.Daca copilul era bolnav

mama il “vindea” pe fereastra unei femei cu copii multi si sanatosi cu aceasta ocazie se schimba si numele

acestuia dupa o perioada fiind crestinat.Daca copilul se nastea mort era considerat strigoi.

17

Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole – specializarea GEOGRAFIA TURISMULUIObiceiurile de nunta

Nuntiile din zona aceasta nu au ceva aparte de celelalte

zone.Caracteristic zonei Maramuresului este Stegarul alcatuit din

naframe,batiste,cipci colorate si un clopotel ce este carat de un var

al mirelui ce il insotea permanent,sa aseze nuntasii la masa.Seara

dinainte nuntii feciorii merg la mire pentru a se prinde toti in roata

la Jocul Steagului. O atentie deosebita la nunta se acorda gatelii

capului.Vestimentatia miresei era alcatuita dintr-o camasa alba

scurta,poale albe.Peste camasa se purta un pieptar din panura, iar

deasupra guba din lana alba.Apoi duminica inaintea nuntii mirii

mergeau la biserica.

Obiceiuri de inmormantare

Moartea era anuntata întregii comunitati în mai multe moduri:se trageau clopotele,barbatii din

familie umblau cu capul descoperit si nebarbieriti,la casa mortului se punea un steag negru, femeile purtau

naframa neagra si-si despleteau parul. În camera în care era depus mortul se luau oglinzile si podoabele de

pe pereti; mortul era depus pe masa sau pe lavita, în sicriu deschis, Hainele cu care urma sa fie înmormântat

se pregateau înca din timpul vietii.La capul lui ardea tot timpul o lumânare din ceara (numita „lumina

sufletului”). Tot din ceara se mai facea o lumânare de dimensiunea mortului („lumina trupului”).

Timp de doua nopti, feciori si barbati vin la casa mortului pentru a nu-l lasa singur.Ei joaca diverse jocuri

distractive,fac glume amintesc de trecutul mortului. La înmormântare participa, într-un fel sau altul, întreaga

comunitate.

Moartea unui tânar constituie un eveniment care afecteaza întreaga comunitate sateasca.Tinerilor

necasatoriti li se face „înmormântarea nunta” care include toate obiceiurile din cadrul ceremonialului de

înmormântare,dar si momentele esentiale ale nuntii.Mirele,mireasa,drusca,stegarul sunt prezenti simbolic în

cadrul ritualului,cortegiul mortuar este însotit de ceterasi,iar un grup de fete cânta.Mireasa si drusca tin o

naframa alba pe sub sicriu. Acasa, dupa înmormântare, se desfasoara nunta cu tot specificul ei, implicit

jocul,strigaturile, voia buna.

Obiceiurile de iarna

Tot ce se face pe parcursul celor 12 zile ale sărbătorilor

de iarnă se pune sub semnul binelui, bucuriei, optimismului

care se manifestă prin colinde de o rară frumuseţe, ce se

incheie cu urări de sănătate pentru oamenii casei,belşug şi

18

Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole – specializarea GEOGRAFIA TURISMULUIroade bogate in agricultură.Repertoriul colindelor include colinde specifice copiilor, grupurilor de feciori şi

fete, bătranilor. In satele Maramureşului circulă colinde care aduc in prezent rituri dispărute in negura

vremurilor.In casă,colindătorii sunt cinstiţi cu mancăruri şi băuturi specifice.Se mai colindă cu gazdele

impreună şi apoi grupul pleacă mai departe.

Un alt obicei de iarna este ca in noaptea de Anul Nou,pentru feciorii şi fetele nemăritate să

confecţioneze o mascoidă care poartă denumiri diferite de la sat la sat (moş-babă,domn-doamnă,metehău-

metehoaie,ciufuri).In această noapte se produce un act de provocare a fetelor nemăritate şi a feciorilor

tomnatici.Mascoida este de dimensiunile unui copil de 10-12 ani, pe un schelet de lemn,costumată in haine

uzate-in portul specific zonei,dar foarte caricaturizat .In confecţionarea mascoidei se folosesc calţi, morcovi,

sfeclă roşie, ceapă, păr de cal, piele şi bucăţi de blană de oaie.In noaptea Anului Nou in dreptul casei unde

locuieşte cel vizat se caută un loc greu accesibil şi se agaţă mascoida in aşa fel incat să nu poată fi luată in

eventualitatea că ar fi descoperită.Adevăratul spectacol se petrece a doua zi, cand populaţia iese pe stradă, se

dă jos mascoida, se citeşte textul, se face mult haz.

Jocurilor cu măşti specifice Maramureşului dar mai desprindem„jocul caprei” şi „jocul ursului”.

Jocurile sunt practicate de toate categoriile de varstă (copii,adolescenţi,feciori şi maturi),dar numai de cei de

sex bărbătesc.Jocul caprei,bazat numai pe acompaniament de fluier si „jocul ursului” este prezent la

sărbătorile de iarnă dar şi la nuntă (in amintirea bătranilor, chiar la priveghi).

Obiceiurile de primăvară

Primăvara se anunţă odată cu apariţia primilor muguri şi a primelor frunze de mesteacăn.Porţile

maramureşenilor se impodobesc la „Sangeorz” cu ramurii de mesteacăn infrunzite, semn al marii sărbători a

primăverii. Obiceiul „Sangeorzului” (23 aprilie), generalizat in toate satele din Maramureş,are ca element

esenţial stropitul cu apă,incadrandu-se in categoria riturilor de fertilitate şi fecunditate.Dacă de Sangeorz, in

toate satele Maramureşului, fetele sunt stropite pentru „a da roadă”.

Alte sarbatori: 13-15 feb. Serbarile Zapezii (Borsa), 23 apr. Spalatul Fetelor, 28 mai Sarbatoarea

Narciselor, 30-31 mai Sarbatoarea Cireselor, 24 iunie Obiceiuri de Sanziene, 19 iulie Festivalul Gulasului,

20-27 iulie Sarbatorile Fanului, 13 sept. Targul Cepelor, 26-28 sept.Sabatoarea Castanelor, 10 oct. Balul

Strugurilor,18 oct. Sarbatoarea Pacurarului etc.

Nota 12

19


7. Infrastructura turistica

Aceasta este reprezentatǎ prin: unitǎţi de cazare şi alimentaţie, mijloace de transport, instalaţii de

tratament sau agrement şi este condiţionatǎ în primul rând de dezvoltarea şi modernizarea bazei tehnico-

materiale existente.Volumul fluxurilor turistice este determinată atât de cerere cât şi factorii acesteia, dar şi

de gradul de dotare tehnică a teritoriilor.

Unităţile de cazare,indiferent de apartenenţa la

sectorul comercial sau noncomercial,sunt divizate,după

modul de obţinere/oferire a serviciilor în unităţi cu servicii

prestate( hoteluri, hanuri, ferme, case de oaspeţi)şi unităţi

cu autoservire în care se asigură doar găzduirea propriu-

zisă,serviciile de curăţenie, prepararea hranei fiind

procurate independent sau reliazate de turişti (camping-

caravaning,vile, apartamente închiriate,etc).

7.1 Unitatile de cazare

Hotelul: reprezintă unitatea de cazare destinată în principal turismului automobilistic.Categoriile sale de

clasificare se încadrează între 1 şi 5 stele şi poate fi de capacitate mare, mică şi mijlocie.În judeţul

Maramureş sunt întâlnite hoteluri ce se încadrează din punct de vedere al clasificării între 1 şi 4 stele.În

privinţa structurii, aceaste unităţii de cazare pot fi abordate din mai multe unghiuri, folosind criterii diferite

de segmentare ca: tipul unităţii, categoria de confort,forma de propietate,perioada de funcţionare,

amplasarea în spaţiu, importanţa, etc.

Motelul: este o unitate de tip hotelier de dimensiuni mici, amplasată deobicei de-a lungul şoselelor şi care

oferă posibilităţi speciale de parcare,cazare, hrană, servicii, carburanţii. In judeţul Maramureş, motelurile

sunt construite lângă resursele antropice sau naturale deoarece turişti să beneficieze de cât mai mult de ele.

Complexul turistic: sunt unităţi de mari dimensiuni şi specific lor este faptul că oferă toată gama de

servicii sub aceleşi adăpost:servicii de cazare, de alimentaţie, de tratament şi de agrement. Cel mai

important compex turistic din judeţul Maramureş este Compexul turistic Şuior (Baia Sprie), acesta având

categoria de 3 stele.

Acesta este amplasat la altitudinea de 688m la poalele Munţilor Gutâ si dispune de multiple atracţii turistice,

sportive şi de agrement.

El este compus din trei unităţi hoteliere:

Iza cu două camere single, opt camere duble şi patru cu pat matrimonial;

Mara cu două camere single, opt camere duble şi patru pat matrimonial;

20

Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole – specializarea GEOGRAFIA TURISMULUI Igniş cu 6 camere cu pat matrimonial caredispun şi de saună.

Facilităţile oferite de Complexul Turistic Şuior sunt: resturant, sală de conferinţe, room service, telefon,

fitness, salon pentru servirea micului dejun, organizarea de petreceri, fax, saună, televizor, minibar, internet,

terenuri de sport (tenis de câmp, handbal, fotbal, baschet), şi cu o pârtie de schi cu o lungime de 1200m şi

o diferenţă de nivel de 550 m, spălătorie, etc.

Pensiunile turistice: sunt o structura de primire turistică cu o capacitate de cazare de până la 10

camere,totalizând maximum 30 de locuri în mediul rural şi până la 20 de camere în mediul urban,

funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente, care asigură, în spaţii special amenajate,

cazarea turiştilor şi condiţiile de pregătire şi servire a mesei.Datorită numeroaselor atracţii turistice, a celor

peste 100 de izvoare minerale,peste 60 de terenuri de vânătoare, multitudinea de lacuri naturale şi artificiale,

cultura şi tradiţiile fac din Maramureş un căutat centru turistic si din acest motiv s-au înfiinţat foarte multe

pensiuni urbane şi rurale.

Pensiunile agroturistice: sunt pensiuni turistice ce pot asigura,cazare şi alimentaţie,dar însă,o parte din

alimentaţia turiştilor este realizată cu produse din producţia proprie a gospodarilor. Amplasarea lor trebuie

să fie în locuri ferite de poluare şi de orice elemente care ar pune viaţa sau sănătatea turiştilor în pericol. Pe

teritoriul judeţului Maramureş sunt întâlnite peste 120 de pensiuni agroturistice.Pensiunile agroturistice sunt

cele mai numeroase unităţi de cazare din judeţ,iar evoluţia numărului lor este într-o continuă creştere.

Agroturismul dă posibilitatea cunoaşterii mai bine a spaţiului rural cu toate valorile sale naturale, spirituale,

şi ocupaţionale, de către populaţia din mediul urban.

7.2 Unitatile de alimentatie Unitatile de alimentatie publica din judetul Maramures nu reprezinta un punct de atractie turistica,

desi sunt foarte variate, însa pentru gastronomie sunt mai cautate pensiunile agroturistice. Restaurantul cu

specific national este unitatea de alimentatie publica ce pune în valoare traditiile culinare ale unor natiuni

( frantuzesc, Italian, chinezesc, etc.), servind o gama diversificata de preparate culinare, bauturi alcoolice si

nealcoolice de servire sunt specifice tarii respective.

Dintre restaurantele cu specific international existente în judetul Maramures sunt: Crama Veche- Baia Mare,

Hexalit - Târgul Lapus,Casa Veche,Restaurant Doi Pauni, Restaurant Union,Restaurant,Plazza Rebel.

Pe lânga unitatile amintite mai exista si fast-food-uri, pizzeria, unitati de tip

expres, braserii, cofetarii, patiserii, etc.

7.3 Baza de agrement si spatii verzi

Cea mai importantă zonă de agrement a judeţului Maramureş o reprezintă staţiunea Borşa.Situat la

12 km nord-est de centrul oraşului Borşa, el este amplasat la poalele Munţilor Rodna şi Maramureş, la 700-

850 de metri altitudine, pe valea superioară a Vişeului, în apropiere de Pasul Prislop.

21

Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole – specializarea GEOGRAFIA TURISMULUIAici există variate posibilităţi de practicare a turismului montan şi a sporturilor de iarnă: numeroase trasee

marcate, pârtii de schi cu diferite grade de dificultate, trambulină olimpică naturală (113 metri) amenajată

pentru sărituri cu schiurile, linia de teleferic (de 1900 lungime şi 500 metri diferenţa de nivel) şi teleschi

(790 metri) care leagă Complexul Borşa cu vîrful Runcu Ştiorului (1611 metri).

În apropierea oraşului Baia Sprie se află cabana Mogoşa (731 metri altitudine)unde există un

telescaun ce urcă până la vârful Mogoşa (1346 metri altitudine). De aici coboară o pârtie de schi de 2100

metri lungime, cu o diferenţă de nivel de 500 metri, una din cele mai bune din ţară pentru probele de slalom.

Alte unităţi de agreement sunt reprezentate de numeroasele cluburi,terenuri de sport (tennis de câmp,fotbal,

handball,baschet, etc), discoteci, baruri,existente în marile oraşe ale judeţului.

7.3.1 Instalaţiile şi modalităţile de tratament

Cel mai important loc îl ocupă staţiunea Borşa ce dispune de numeroase izvoare cu apă minerale

carbogazoase, magneziene, bicarbonate şi calcice recomandate în tratarea afecţiunilor rinichilor şi căilor

urinare, ale bolilor cronice, ale tubului digestive, etc.

Staţiunea climaterică Izvoarele (916 metri) beneficiază de un climat tonic, puternic ionizat, utilizat în

tratarea afecţiunilor respiratorii, neurologice, endocrine, etc.

Staţiunea Băile Cărbunari beneficiaza de proprietatile apelor sulfuroase şi clorurate-sodice indicate

în afecţiuni reumatismale, intoxicaţii profesionale cu agenţi chimici.

In Săpânţa există un centru de îmbuteliere a apelor minerale, ele fiind folosite doar pe plan local

pentru tratarea gastritelor cronice hiperacide,a bolilor ulceroase, gastro-duodenale,a colecistelor şi colitelor

cronice şi a fomelor simple de diabet zaharat, etc.

7.3.2 Principalele forme de turism practicate în judeţul Maramureş

Prin relieful variat pe care îl deţine judeţul Maramureş,turismul poate fi întâlnit aici în diferite forme

şi anume turismul montan în munţii Rodnei,Maramureşului,Gutâi,Ţibleş,etc.Turismul balnear întâlnit

datorită prezenţei apelor minerale,turismul rural şi agroturismul practicat in gospodăriile ţăranilor,turismul

cultural si ştiinţific.

a-Turismul montan

Judeţul Maramureş deţine 43% o suprafaţă muntoasă,care este reprezentat de cele două lanţuri:lanţul

vulcanic al munţilor Gutâi-Ţibleş-Lăpuş lanţul cristalin al munţilor Rodna şi Maramureş.

Turismul montan este practicat în urmǎtoarele zone:

• Munţii Rodnei, este o zonă de creastă cuprinsă între vârful Pietrosul Rodnei şi vârful Ineu, lacurile din

zona crestei Taul Pietrosu,Buhăescu,Lacurile Lala Mare şi Lala Mică), pentru practicarea acestui trase sunt

importante marcajele pe timp nefavorabil, în zona de crestă lipsesc adăposturi.

22

Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole – specializarea GEOGRAFIA TURISMULUI• Munţii Călimării, zona Pietrosul şi Iezerul Călimanului, regiunea 12 Apostoli cu martori de eroziune, pe

timp nefavorabil se acordă mare importanţă marcajelor, în zona de creastă nu există adăposturi.Pentru

parcurgerea traseelor montane se pot folosi ca punct de plecare şi staţiunile turistice sau localităţile

amplasate în apropierea zonelor montane.Durata unor trasee montane în judeţ oscilează între 2-10 ore, în

funcţie de zonă şi masiv. Dintre toate traseele ale judeţului cele mai periculoase se află în munţii Rodnei.

Dintre cele mai renumite staţiuni ale zonei sunt:

Borşa staţiunea montană şi balneoclimaterică ce oferă condiţii excelente pentru practicarea

alpinismului şi a sporturilor de iarnă, pârtiile de schi fiind amenajate atât pentru începători cât şi pentru

avansaţi, având lungimi cuprinse între 200 şi 3000 de metri şi zăpada din decembrie şi până în aprilie.

Pentru turiştii pasionaţi de drumeţii montane zona oferă numeroase oportunităţi:Cabana Puzdrea

(1540 m),Valea Izei,Valea Vaserului,Rezervaţia Pietrosul Rodnei, etc.

Alte obiective turistice în zonă care pot fi vizitate sunt mănăstirile.De asemenea nu trebuie uitat festivalul

folcloric tradiţional "Hora la Prislop"care are loc de obicei în august.În staţiunea Borşa se poate ajunge atât

pe calea ferată cât şi pe şosea pe drumurile DN17C şi DN18 .

Mogoşa se află situată pe malul lacului Mogoşa în Munţii Gutâi şi beneficiază de zăpada abundentă

din decembrie şi până, deseori, în aprilie ceea o face atractivă pentru iubitorii sporturilor de iarnă mai ales că

în zonă se mai poate schia şi pe pârtiile din Borşa, Cavnic, Ocna Şugatag şi Izvoare.

b-Mountainbike

Activitatea de mountainbike se desfăşoară la coborâre sau urcare pe trasee montane amenajate pe

drumuri forestiere sau plaiuri alpine.

Astfel, mountainbike-ul este practicat în judeţ pe traseele: Băile Borşa-Borşa-Vişeul de Sus,Remeţi-

Săpânţa-Sighetul Marmaţiei,Rona de Sus-Giuleşti-Deseşti-Ocna Şugatag, Poienile de sub Munte-Repedea-

Ruscova-Rozavlea-Vişeul de Jos,Botiza-Rozavlea-Strîmtura-Bârsana-Călineşti-Ocna Şugatag.

c-Escalada – Rapel

Coborârile în rapel se pot face pe lungimi între 10 - 200 de metri pe stânca sau în gol, de pe pod.

d-Parapanta

Depresiunea Maramureşului este locul cel mai indicat pentru zbor cu parapanta. Aici se întâlnesc cei

mai puternici curenţi de aer din judeţ. Zborul se desfăşoară cu un pilot instructor autorizat şi experimentat,

în condiţii de siguranţă maxima.

e-Canioning – Bodyrafting

O zi de adrenalină înconjuraţi de ape înseamnă offroad cu maşini de teren până în buza malului

râului, punctul de plecare în rafting, coborârea pe prin defileu Someşului.

23

Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole – specializarea GEOGRAFIA TURISMULUIBodyrafting înseamnă coborârea pe firul apei a unui canion,echipat cu neopren,care permite participantului

să plutească şi să facă mişcări libere în apă. Pentru prima data în România se organizează coborâri de rafting

şi pe timp de noapte.

f- Canioning -Aven-Cascade

Zona lanţului vulcanic al munţilor Gutâi-Lăpuş-Ţibleş şi lanţul cristalin al munţilor Maramureş şi

Rodna oferă cele mai spectaculoase locuri pentru aceasta aventură:canioane uscate sau cu apa, avene şi

galerii orizontale,lungi de zeci de metri, cascade, peşteri, chei, toate aflate la distanţe mici unele de altele.

Traseul cuprinde parcurgerea sectoarelor de văi înguste şi adânci săpate de apǎ de-a lungul timpului,

văi active prin care mai curge apa, sau fosile prin care cursul de apa a dispărut sau este sezonier. Activitatea

este deosebit de atractivă,atât prin peisaj,cât,mai ales,prin diversitatea procedeelor necesare parcurgerii:

căţărare, coborâre, curgere prin tobogane naturale, traversări de marmite etc.

Nota 13

8.Potentialul de comunicatie

Reteaua rutiera de astazi este modernizata, drumurile spre Maramures sunt asfaltate, fiind

accesibile pentru masini. Drumurile urmeaza în general firul vailor principale si secundare pe care sunt

dispuse asezarile omenesti cu toata frumusetea si pitorescul lor. Caile rutiere ale judetului sunt reprezentate

de drumul european E60 care strabate traseul Bucuresti – Cluj Napoca, E571 spre Dej si DJ1C spre Baia

Mare.

Centrul de convergenta al tuturor drumurilor rutiere este municipiul Sighetu Marmatiei, fosta

resedinta de voievodat, comitat, si mai târziu de judet, timp de peste 600 de ani. Accesul în Maramures

dinspre Baia Mare se face pe soseaua nationala nr. 18, care trece prin pasul Gutâi (989 m), una din ,,portile"

de intrare în zona - coboara muntele în serpentine, prinde firul râului Mara si-l urmeaza pâna la

Sighetu Marmatiei. O alta ,,poarta" a Maramuresului este pasul Prislop, care leaga între ele asezarile de pe

Valea Marei, o parte din asezarile de pe Valea Tisei si Ronei cu cele de pe Valea Viseului si

Borsei, precum si orasele zonei: Sighetu Marmatiei, Viseu de Sus si Borsa. Drumul care se constituie si într-

o axa etnografica a Maramuresului este cel care porneste de la Sighet si urmeaza firul Vaii Izei, cuprinzând

toate asezarile de pe aceasta vale, precum si cele de pe vaile laterale. Tot de la Sighet un alt drum urmeaza

firul Vaii Tisei, iar prin pasul Huta deschide poarta spre Tara Oasului. Drumuri laterale, drumuri forestiere

si de carute, poteci, înlesnesc accesul omului în toate locurile tainice ale Maramuresului, dând

posibilitatea iubitorilor de natura si de cultura populara sa-si umple sufletul, sa se bucure de creatiile omului

si ale lui Dumnezeu.

24

Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole – specializarea GEOGRAFIA TURISMULUICaiile ferate ofera o alta posibilitate de acces spre Maramures. Prima retea de cale ferata s-a dat în

folosinta în anul 1875, când a devenit functionala si gara Sighet. Începând din 6 decembrie 1996 s-au

dat în folosinta noi trasee, pe calea ferata, înspre Ucraina.

Calea ferata însuma 232 km lungime la sfârsitul anului 2000,cu o densitate de 40 km/1000 km,

structurata pe doua directii:

Satu Mare – Baia Mare – Bucuresti, cu mai multe ramificatii;

Sighetu Marmatiei – Viseul de Jos – Salva – Beclean, cu ramificatie spre Viseul de Sus – Borsa.

Transportul aerian, atat de marfuri cat si de persoane se face prin aeroportul din

comuna Tautii – Magherausi situat la 10 km de Baia Mare.

Nota 12

25


Bibliografie

Golopentia Sanda, Ana Olos - ,, Folclor din Maramures “, Editura Ethnologica, Baia Mare, anul

2004

Calinescu Raul, Bunescu Alexandra - ,,Biogeografie” Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti,

anul 1972

Baltaretu Andreea – ,, Amenajarea turistica durabila a teritoriului”, Editura Sylvi Bucuresti, anul

2003

Snak Oscar, Baron Petre, Neacsu Nicolae – ,,Economia Turismului”, Editura Expert Bucuresti, anul

2003

www.muntiimaramuresului.ro

http://www.estradamaramureseana.ro

26

http://www.estradamaramureseana.ro/

http://www.muntiimaramuresului.ro/

potential turistic maramures

Documents