POST-FEMINISM IN CULTURA MEDIA

Noțiunea de post-feminism a devenit unul dintre cei mai importanți dar și cei mai contestați termeni din lexiconul analizei culturii feministe. În ciuda dezbaterilor din ultimii ani legate de istoria feminismului, a conștiinței sexuale a tinerelor femei, și de natura ideologică a mass-mediei contemporane , nu s-a putut ajunge la un consens legat de noțiunea de post-feminism. La fel ca și post-modernismul, termenul de post-feminism a devenit unul încărcat de numeroase înțelesuri.

După doua decade de dezbateri încă nu există o definiție clară a conceptului , iar termenul de post-feminism este folosit pentru a desemna în mod contradictoriu fie o poziție teoretică – un tip de feminism după cel de-al doilea val, fie o poziție politică regresivă.

Discursul post-feminist cuprinde o sumedenie de noțiuni pornind de la idei ca :

Feminitatea este o proprietate corporală

Trecerea de la obiectivism la subiectivism

Accent pus pe introspecție, monitorizare și disciplină

Accentuarea ideii de individualism

Revizuire a ideii de diferențiere de natură sexuală

O pronunțată sexualizare a culturii și intensificare a ideii de consumerism

Unul dintre cele mai frapante aspecte ale post-feminismului în cultura media este preocuparea obsesivă față de corpul feminin. Într-o radicală schimbare față de schimbările anterioare feminitatea este definită ca o proprietate corporală decât o structură psihologică și socială. În loc ca latura maternă sa fie văzută ca element central al feminității în media de astăzi, un corp sexi este singura cheie a identității femeii.

Corpul este reprezentat în mod antagonic ca fiind sursă de putere a femeii și în acelși timp el este continuu supus anumitor rigori și cerințe pentru a se putea conforma standardelor atractivității feminine.

Deoarece „postfeminismul nu este împotriva feminismului, ci el vorbește despre feminism în societatea contemporană” (Brooks, 1997) este normal ca acest concept să fie poziționat într-un context contemporan dominat de o doctrină politică neo-liberală,o societate capitalistă caracterizată de consumerism, individualism, post-modernism și cu un interes în scădere în activism și politici instituționale.

În acest spațiu socio-politic și cultural conflictul generat de ideea de identitate sexuală rămâne o problemă de actualitate atât în viața publică,cât și în cea privată. Postfeminismul este privit ca o formă nouă de exprimare a independenței individuale, a libertății de alegere, consumerism , modă, androginitate,umor și pune accentul pe corpul feminin care este considerat element fundamental al feminismului contemporan. De asemenea este și o abordare critică care ne ajută să înțelegem relațiile care se stabilesc între ideea de feminism ,cultură populară și feminitate. Discursurile mediatice joacă un rol crucial în prezentarea,evoluția și dezvoltarea acestui nou tip de feminism.

La nivel teoretic postfeminismul este situat la intersecția dintre post-modernism, post-structuralism și post-colonialism. Legătura dintre aceste concepte se realizează la nivel cognitiv ,toate aceste percepte presupunând un tip de gândire binară. Ele pun sub semnul întrebării paradigme și categorii bine delimitate în gândirea universală cum ar fi noțiunea de indentitate sexuală sau de heteronormalitate. Ele de asemenea reconceptualizează noțiunea de identitate prin respingerea sau deconstruția noțiunilor esențiale ale acesteia.

Așa cum am precizat anterior, post-feminismul are rădăcini puternice în gândirea neo-liberală și în noțiunea de consumerism. Studiile recente care explorează conceptul de neo-liberalism arată că acesta nu mai reprezintă doar un mod de gândire politică sau economică ci a devenit un mod de gândire care operează într-o multitudine de sfere sociale. „Flexibilitatea” a devenit un termen esențial al curentului neo-liberal care se regăsește atât în elementele generale ale acestuia cum ar fi restructurarea forței de muncă,capitalizare,dar și la nivel individual – capacitatea de reinventare și evoluție personală. Asemenea neo-liberalismului post-feminismul are în centru ideea de individualism. O altă caracteristică comună celor două concepte este încurajarea femeii de dovedi capacitate de independență și autodisciplină. Acest accent sporit pus pe ideea de autodisciplină și independență este evident și în cultura de masă care abundă în exemple care să susțină această teorie (emisiuni de televiziune ca What not to wear, Ten years younger ; seriale de televiziune și filme ca Sex and the City, Desperate Housewives ; reviste dedicate femeilor).

Post-feminismul poate fi privit ca fiind și o critică adusă a ceea ce a fost numit „al doilea val feminist”. Al doilea val feminist era perceput ca fiind un feminism pluralist compus dintr-o multitudine de cadre teoretice (liberalism,radicalism,marxism), dar unite de idei ca egalitate,universalitate. Post-feminismul critică acest mod de gândire, acest mod de definire a sexualității,dar și modul în care al doilea val feminist percpe relația dintre feminitate și feminism. Post-feminismul respinge de asemenea punctele de vedere rigide și pesimiste al celui de-al doilea val feminist în legătură cu viziunea asupra sexualității și promovează în schimb dreptul fundamental al femeii la plăcere sexuală. Metodele tradiționale de accentuare a feminității cum ar fi rujul,tocurile înalte sau glamour-ul nu mai sunt elemente conflictuale cu ideea de putere feminină.