Postul Vechiului Testament este un temei al postului cretin

Ioni APOSTOLACHE HYPERLINK "http://www.ziarullumina.ro/articole;848;1;20975;0;Postul-Vechiului-Testament-este-un-temei-al-postului-crestin.html" \l "#"

INCLUDEPICTURE "http://www.ziarullumina.ro/images/icn_email.gif" \* MERGEFORMATINET

E-mail

Print

RSS

digg Facebook Twitter Stumble Reddit del.ico.us Buzz

Text G-bookmarks

Live

Technorati

Dup ce l-a aezat pe om ca o coroan peste ntreaga creaie, Dumnezeu i-a dat o singur porunc: s nu mnnce din pomul cunotinei binelui i rului, pentru a nu muri. Aceasta a fost prima porunc a postului. Mai trziu, omul czut avea s transforme porunca pe care o nclcase n mijloc desvrit de cin i mpcare cu Creatorul su. Cum a rmas ntiprit n contiina protoprinilor Adam i Eva porunca postului dup cdere? Cnd i unde apare pentru prima dat, dup cdere, postul ca porunc dumnezeiasc i care au fost primele lui forme de manifestare? Poate fi considerat postul Vechiului Testament o baz pentru postul Noului Testament? Sunt doar cteva ntrebri la care ne va rspunde printele profesor univ. dr. Alexandru Izvoranu, titularul catedrei de Vechiul Testament din cadrul Facultii de Teologie Ortodox din Craiova. Printe profesor, cum a rmas ntiprit n contiina protoprinilor Adam i Eva porunca postului, dup cdere?

n Vechiul Testament noiunea de post a cunoscut valene deosebite. Pornind de la postul protoprinilor i pn la cel din cultul vechi testamentar, postul a fost neles i practicat diferit. Am putea spune c cea mai veche porunc dat de Dumnezeu omului, n paradis, a fost porunca postului. Astfel, Adam i Eva, aezai n rai, au primit porunca s mnnce din toi pomii, numai din pomul cunotiinei binelui i rului s nu mnnce, fiinc n ziua n care vor mnca negreit vor muri, adic vor deveni din nemuritori muritori.

n rai, Adam i Eva au trit fericii i nevinovai. Acesta era, de altfel, i scopul vieii lor: fericirea n comunitate de iubire sfnt cu Dumnezeu. Mintea lor era luminat i ferit de greeli, inima lor era curat de poftele rele, viaa lor era aplecat numai spre lucruri bune, trupul lor era deplin sntos i ferit de orice boal sau durere. Fericirea a inut ns ct nevinovia lor. Eva ns, socotind rodul pomului bun de mncat, a nesocotit cuvntul lui Dumnezeu i a urmat voia Satanei, a mncat i a dat i brbatului ei, care a mncat i el. Satana a favorizat cderea, dar de vinovia neascultrii rspunde Adam i femeia lui. Exodus 24:18 i s-a suit Moise pe munte i a intrat n mijlocul norului; i a stat Moise pe munte patruzeci de zile i patruzeci de nopi. (Exo24:18BOR) n urma cderii, Adam s-a vzut gol. Cderea este, n primul rnd, golirea de raiunea suprem de a fi a existenei. Omul era viu prin Dumnezeu, care este Binele, Viaa, Lumina. Cznd din Bine, Adam s-a vzut golit de bine, golit de Dumnezeu, golit de viaa cea vie. n acest fel, a rmas ntiprit n contiina primilor oameni nostalgia paradisului pierdut n urma clcrii poruncii postului.

Primele forme de manifestare ale postuluiCnd i unde apare pentru prima dat, dup cdere, postul ca porunc dumnezeiasc i care au fost primele lui forme de manifestare?

Urmaii lui Adam s-au strduit mereu s-i reia relaiile de iubire cu Dumnezeu, unul dintre mijloace fiind postul. Acesta este nfrnarea att a trupului, ct i a sufletului, fuga de mbuibare a trupului, sufletul urmnd s fie ferit de vicii, pcate, ispite, deci o arm mpotriva lcomiei i un mijloc de desvrire, o srguin pe calea binelui spre asemnarea cu Dumnezeu. Astfel, postul devine un act de cinstire a lui Dumnezeu i l gsim ntre manifestrile cultice ale vechilor evrei, alturi de rugciune, jertfe, fgduine solemne, alturi de circumciziune, nc din vremea patriarhilor. Pentru prima dat dup cderea protoprinilor, postul apare ca porunc n vremea lui Moise. El a postit pe Muntele Sinai, atunci cnd a primit Tablele Legii, patruzeci de zile i patruzeci de nopi i a rnduit srbtoarea ispirii: n luna a aptea, ziua a aptea a lunii, s postii i nici o munc s nu facei, nici btinaul i nici strinul care s-a aezat la voi (Levitic 16, 29; 23, 27-32; Numeri 29, 7).

Postul este cadrul i condiia esenial pentru exercitarea adevratei pocine i o modalitate prin care oamenii se smereau. Cunoatem practicarea postului cu anumite prilejuri: postul Esterei, pentru salvarea de la exterminare a poporului evreu n pustiu, postul lui Iov (Iov 31), postul Iuditei (Iudit. 9).

Dup exil, au mai fost stabilite patru posturi: n luna a patra, a cincia, a aptea i a zecea (Zaharia 8, 19).

Proorocul Ilie - prototip al monahului cretinCreionai-ne cteva figuri de postitori autentici din Vechiul Testament.

Ne este cunoscut personalitatea proorocului Ilie, care a dus o via material simpl i modest. El se mulumete cu puin. Nu are nici mas, nici cas, nici loc unde s-i plece capul. Casa lui era o colib ridicat pe marginea unui pru uitat de lume, o peter n mijlocul munilor, sau un pom n mijlocul deertului. Masa i-o asigur Dumnezeu prin grija Sa sau i-o agonisete singur, din pustiu. Despre el Sfntul Vasile cel Mare spunea c: toat averea dreptului era sufletul lui, iar merindele pentru via, ndejdea n Dumnezeu. Cu toate c tria aa, n-a pierit de foame. Pentru a scpa de mnia regelui Ahab, pe care l mustrase pentru idolatrie, Ilie se retrage lng prul Cherit, pru ce izvorte din munii Efraim i se vars n Iordan, aproape de Ierihon. Aici se hrnete modest, ducnd o via pustniceasc i fcndu-se prototipul monahului cretin.

Ilie este acela dintre prooroci care prin nvrednicire de la Dumnezeu, prin cuvntul su a nchis cerurile trei ani i jumtate, iar seceta a adus foametea. Sfntul Vasile cel Mare spune c: Prin post, Ilie a nchis cerul trei ani i ase luni. Ilie, cnd a vzut c oamenii, din cauza belugului, se desfrnez (slujind la idoli), i-a fcut prin post, prin foamete, s posteasc fr voia lor. Aa a oprit pcatul, care se ntinsese mult. Deci, prin post, Ilie a oprit pcatul lor, ca i cum ar fi folosit sabia sau focul.

Apoi, ne amintim de cei trei tineri israelii i de Daniel, ce au postit n Babilon, care hrnindu-se cu mncruri uoare s-au artat mai mplinii i mai frumoi dect cei hrnii cu multe desftri.

David regele i proorocul postea uneori cu pocin (Ps 34, 14), regele Ahav (III Regi 21, 27), Ezdra (7, 1), proorocia Ana i numrul exemplelor ar putea continua.

Postul fizic poate fi un bun instrument pentru disciplina spiritualPrinte profesor, ce ne putei spune despre dimensiunea formal i legalist a postului iudaic i de ce a fost ea n permanen condamnat de ctre profei?

Cu toate c avem attea exemple de postitori autentici, au existat i dintre aceia care au fcut din post un mijloc de a-i impresiona contemporanii, rezumndu-se la practicarea unui post formal. Formalismul n practicarea postului l determin pe Isaia s ia atitudine public i s strige din toate puterile: Este, oare, acesta un post care mi place, o zi n care omul i smerete sufletul su? S-i plece capul ca o trestie, s se culce pe sac i n cenu, oare acesta se cheam post, zi plcut Domnului? (Isaia 58, 5). Profetul se refer la efectuarea ritualelor zilnice, afind ascultarea i smerenia. n realitate, era exprimarea exterioar a unei stri de jale. Postul fizic poate fi ns un bun instrument pentru disciplina spiritual. Astfel Isaia continu: Nu tii voi postul care mi place Mie? Zice Domnul. Rupei legturile nedreptii, dezlegai legturile jugului, dai drumul celor asuprii i sfrmai jugul lor. mparte pinea ta cu cel flmnd, adpostete n cas pe cel srman, pe cel gol mbrac-l i nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci, lumina ta va rsri ca zorile i tmduirea ta se va grbi. Dreptatea ta va merge naintea ta, iar n urma, ta slava lui Dumnezeu. Dac dai pinea ta celui flmnd i tu saturi sufletul tu cel amrt, lumina ta va rsri n ntuneric i bezna ta va fi ca miezul zilei (Isaia 58, 6-10).

Aadar, postul adevrat, rnduit de Dumnezeu, implic o comportare spiritual a omului, fapt indicat de nsi denumirea postului din limba ebraic inra napsa sau sum, care nseamn a smeri sufletul, expresie ce ne arat c el ajut pe om s pstreze relaiile sale cu Dumnezeu: De nu vor posti, nu vor auzi strigarea lor (Ieremia 14, 12).

Profetul Ioil adreseaz contemporanilor cuvinte mictoare referitoare la postul dorit de Dumnezeu: Postii post sfnt... ntoarcei-v la Mine din toat inima voastr cu postiri, cu plns i jelire (Ioil 1, 14; 2, 12).

Zaharia atrage atenia asupra rolului nalt al postului, care nu nseamn numai oprirea de la mncare, ci trebuie omise actele de nedreptate i svrite actele de ndurare fa de aproapele, fa de vduve sau orfani.

Practica legalist a postuluiAi amintit despre cuvintele proorocului Isaia, care fcea referire la folosirea sacului i a cenuei n practica legalist a postului. Care le era simbolistica i de ce erau folosite n practicarea postului vetero-testamentar legalist?

Cei care posteau svreau unele fapte prin care i exteriorizau suferina, mhnirea i tririle interioare. Astfel, se brbiereau n cap, se mbrcau n sac i i presrau cenu pe cap.

Sacul era confecionat de obicei dintr-o pnz esut din pr de capr, avnd culoarea neagr. ntlnim mai multe situaii n care pnza de sac era purtat ca semn de doliu dup un mort. Pnza de sac mai era purtat i n semn de prtie la o nenorocire general de cei interesai n exteriorizarea unei profunde suferine. La fel i cenua, este un termen pe care-l ntlnim att singur, ct i n combinaie cu postul, ca simbol al jalei. Actul de a presra cenu peste cap nsoete postul, ns a devenit cu timpul un element al formalismului, ca acel care l folosete s arate oamenilor c postete sau c sufer o suprare sau frustrare.

Uneori, aceste semne exterioare erau nsoite de ruperea vemintelor, smolirea feei, plngerea etc.

Poate fi considerat postul din Vechiul Testament o baz pentru postul din Noul Testament? Ct de mult pot fi ele alturate?

Rostul cultului poporului biblic cu toate elementele sale a fost acela de a ine treaz n contiina israeliilor ideea c omul, din cauza pcatului, este separat de Dumnezeu. Astfel, toate aciunile de cult au o nsemnare simbolic i tipic, ele fiind umbra celor viitoare, adic o prefigurare a celor ce aveau s se desvreasc prin Jertfa suprem de mpcare a lui Mesia. Cultul vechilor evrei, ca i toat legea au fost, cum spune Sfntul Apostol Pavel, pedagog ctre Hristos (Galateni 3, 24). Mai mult dect att, referindu-se doar la post, n predica de pe munte, Mntuitorul lmurete modul de practicare a postului, prsind formalismul la care se ajunsese mai ales n viziunea fariseilor. n acest fel, postul Vechiului Testament este o prefigurare, dar n acelai timp i un temei al postului cetin.

Postul n tradiia biblic vechi i nou-testamentarEveniment | 14-02-2010 08:29

Experiena duhovniceasc a postului ne descoper temeiurile biblice ale apropierii omului de Dumnezeu. Postind, ne facem prtai experienei drepilor i marilor profei din Vechiul Testament, urmnd pe Hristos nsui, dar i pe marii Sfini Prini ai Bisericii, nvtorii notri. nelegem astfel c postirea are un sens adnc, cuprinznd nu doar nfrnarea trupului, ci, nainte de toate, o lucrare a sufletului cuttor de Dumnezeu, sub umbrirea harului Su. nstrinndu-ne de dragostea Tatlui, suspinm apoi, iar lacrimile aduc mngiere i mngierea nate ndejde. Acesta este drumul de la cdere prin pocin spre nviere.

MreteMoise a postit pentru primirea Legii, cnd s-a urcat pe Muntele Sinai, ceea ce-l determin pe Sfntul Vasile s observe c postul este mai vechi dect Legea. Pe de alt parte, postul de 40 de zile pregtete vederea lui Dumnezeu pe munte i legmntul ncheiat cu IsraelMai multe fotografii

ncepem o perioad de 40 de zile de post, pregtitoare pentru Sptmna Mare, care culmineaz cu nvierea Mntuitorului sau Sfintele Pati. Poate c unora li se pare un timp prea ndelungat sau postul prea aspru (cunoatem zicala: lung ct o zi de post). Totui, postul de 40 de zile nu constituie o invenie ecleziastic avnd ca scop mortificarea credinciosului, ci se nscrie ntr-o venerabil tradiie biblic.

Postind, omul se ntoarce la starea paradisiac

Mai nti, postul nu trebuie vzut ca o regul impus, o constrngere i contorsionare a firii umane. Nici mcar ca un program de slbit, de detoxifiere a organismului. Sfntul Vasile spune c postul are aceeai vechime ca i omenirea, pentru c omul a fost creat dintru nceput spre postire. Dumnezeu i-a fcut pe oameni vegetarieni, spunndu-le: Iat, v dau toat iarba ce face smn de pe toat faa pmntului i tot pomul ce are rod cu smn n el. Acestea vor fi hrana voastr (Facerea 1, 29). De altfel, i animalele au fost create s se hrneasc cu vegetale, ceea ce arat c postul nu se ndreapt mpotriva naturii, ci este n concordan cu ea.

Practic, postind, omul se ntoarce la starea paradisiac, atunci cnd nu trebuia s verse snge pentru a se hrni, ci se bucura de roadele druite de pmnt. Consumul de carne a fost permis de Dumnezeu prin iconomie abia dup Potop, dup ce omenirea cunoscuse vrste de pervertire i frdelegea se nmulise (Facerea 6, 5). Abia atunci, dup ptrunderea uciderii, a poligamiei, dup scurtarea vieii i dup ce omul s-a dovedit a fi numai trup (Facerea 6, 3), Dumnezeu pune n animale frica fa de om.

Astfel, postul biblic nseamn recuperarea raiului pierdut, chiar i eshatologic. Pe muntele lui Dumnezeu, n mpria mesianic, Dumnezeu vestete redobndirea pcii dintre animale i oameni. n proorocia lui Isaia, la capitolul al XI-lea, este descris tocmai convieuirea lupului i a mielului, a leopardului i a cprioarei, a vielului i a puiului de leu, supravegheai de un copil; atunci, leul i va redobndi firea paradisiac, scpnd de transformarea sa ntr-un animal de prad: Leul, ca i boul, va mnca paie (11, 7).

n perioada biblic vechi-testamentar, postul se ine ca o ajunare total pn seara pe parcursul unei singure zile (Judectori 20, 26; II Regi 1, 12) sau repetat n mai multe (de exemplu apte zile, I Regi 31, 13; I Paralipomena 10, 12). Este o modalitatea diferit oarecum de postul modern, n care se pstreaz acelai orar al meselor, doar c nu se mnnc de dulce. Doar la mnstiri, vechea tradiie a postului, ajunarea pn seara, mai este pstrat.

Asociat postului este exprimarea durerii prin mbrcarea cu sac (de fapt, o pturic din material aspru, precum cel folosit la confecionarea sacilor pentru grne) i prin presrarea de praf sau cenu pe cap (Neemia 9, 1). Aceste gesturi sunt luate din ritualul nmormntrii, fiind asociate jelirii. De fapt, credinciosul se umilete, i plnge pcatele naintea lui Dumnezeu, ca i cum acestea i-au adus moarte. Isaia 58, textul cel mai important despre post din ntreg Vechiul Testament, prezint postul ca smerire a omului naintea lui Dumnezeu: Este, oare, acesta un post care mi place, o zi n care omul i smerete sufletul su? S-i plece capul ca o trestie, s se culce pe sac i n cenu, oare acesta se cheam post, zi plcut Domnului? (v. 5).

Postul, primvara cea duhovniceasc a sufletelor

Atenie, postul n sine nu este ntristare, jelire, pentru c Sfntul Ioan Gur de Aur l numete de altfel primvara cea duhovniceasc a sufletelor: Plcut este corbierilor primvara, plcut i plugarilor! Dar nici corbierilor, nici plugarilor nu le este att de plcut primvara, ct de plcut le este celor care vor s filosofeze cu adevrat timpul postului. n cartea profetului Zaharia, postul apare, ntr-adevr, asociat ntristrii, pentru de fapt era legat de comemorarea unor evenimentele triste, de ex. distrugerea templului (cf. Zaharia 7, 5: Ai inut post i v-ai tnguit), dar n cele din urm postul va dobndi starea lui profund de bucurie duhovniceasc: Aa zice Domnul Savaot: Postul din luna a patra, a cincea, a aptea i a zecea vor fi pentru casa lui Iuda spre veselie i bucurie i zile bune de srbtoare! (Zaharia 8, 19).

n Isaia, capitolul al 58-lea se subliniaz c postul real nu trebuie limitat la aceste gesturi de jelire, ci se cuvine s aib, n primul rnd, o funcie moral: Nu tii voi postul care mi place? - zice Domnul. Rupei lanurile nedreptii, dezlegai legturile jugului, dai drumul celor asuprii i sfrmai jugul lor. mparte pinea ta cu cel flmnd, adpostete n cas pe cel srman, pe cel gol mbrac-l i nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va rsri ca zorile i tmduirea ta se va grbi. Dreptatea ta va merge naintea ta, iar n urma ta slava lui Dumnezeu (58, 6-8).

Un post excepional este cel al Esterei. Aflat ntr-o situaie deosebit de dificil, de via i de moarte pentru ntregul popor evreu, Estera nu a mncat i nu a but trei zile (Estera 4, 16). Acest tip de post extrem l vom regsi ns la Moise, cu adevrat campionul ajunrii totale. De fapt, Moise devine un prototip, reluat de proorocul Ilie, dar mai ales de Mntuitorul: timp de 40 de zile i 40 de nopi abinere complet de la mncare i butur.

Desigur c omenete acest post total att de lung este imposibil. Trebuie s vedem care sunt semnificaiile lui duhovniceti i de ce tocmai el a devenit etalonul pregtirii pascale a credinciosului ortodox, ca cele 40 de zile ale Postului Mare.

Moise, campionul ajunrii totale

Moise a postit pentru primirea Legii, cnd s-a urcat pe Muntele Sinai, ceea ce-l determin pe Sfntul Vasile s observe c postul este mai vechi dect Legea. Pe de alt parte, postul de 40 de zile pregtete vederea lui Dumnezeu pe Munte i legmntul ncheiat cu Israel. n cartea Ieirii 24, 18, se relateaz: i s-a suit Moise pe munte i a intrat n mijlocul norului; i a stat Moise pe munte patruzeci de zile i patruzeci de nopi. nc nu se precizeaz nimic despre ajunarea total n rstimpul acesta, ns, foarte important, perioada este asociat ntrrii n mijlocul norului. Pentru Sfntul Grigorie de Nyssa, suirea lui Moise pe munte echivaleaz cu urcuul duhovnicesc: Muntele nlat piepti i greu de urcat este cunoaterea lui Dumnezeu (teologia).

Doar aa, prsind tabra israeliilor, simbol al patimilor, Moise poate tinde spre teologie, unde se nvrednicete de paradoxul cunoaterii lui Dumnezeu mai nti n lumin, iar apoi n ntuneric. Atunci Dumnezeu S-a artat n lumin, acum n ntuneric . Cnd deci Moise ajunge mai tare n cunoatere, mrturisete c vede pe Dumnezeu n ntuneric, pentru c este propriu firii lui Dumnezeu s fie mai presus de orice cunoatere i nelegere (pp. 72, 74). n cele din urm, dup contemplare paradoxal, Moise ajunge el nsui izvor de lumin, pentru c faa i radia strlucitoare lumina harului lui Dumnezeu (Ieire 34, 29-35). Unindu-se cu lumina, Moise devine el nsui lumin.

Observm c perioada de 40 de zile i 40 de nopi se leag de cele trei trepte ale desvririi: asceza (eliberarea de patimi), iluminarea (vederea n lumin) i unirea cu Dumnezeu (intrarea n ntunericul apofatic i mprtirea de lumin). Sfntul Grigorie i subintituleaz opera dedicat vieii lui Moise Despre desvrirea cea ntru virtute, artnd c experiena lui Moise din cele 40 de zile poate deveni un model al desvririi cretine.

n cartea Ieirii capitolul 34 abia, deci dup consumarea episodului cu vielul de aur, atunci cnd Moise este obligat s repete procesul ederii timp de 40 de zile i 40 de nopi pe munte, ntlnim detaliile clare referitoare la ajunare. Moise a stat acolo, la Domnul, patruzeci de zile i patruzeci de nopi; i nici pine n-a mncat, nici ap n-a but. i a scris Moise pe table cuvintele legmntului: cele zece porunci (Ieire 34, 28). Dac ne gndim c nimic n Scriptur nu este ntmpltor, putem spune c n prima faz, n Ieire 24, ederea respectiv nu este asociat ajunrii, pentru c nici nu este asociat ntristrii. Ideea general a capitolului const n bucuria mpreun-petrecerii, Moise, Aaron i btrnii urcndu-se pe munte, bnd, mncnd i veselindu-se naintea lui Iahve (v. 9-11). E o edere a bucuriei, a comuniunii cu Dumnezeu. Abia n Ieire 34, n a doua faz, Moise postete cu ntristare. E aceeai experien, de data aceasta ns cu accent ascetic, pentru c Moise ispete naintea lui Dumnezeu pcatul idolatriei poporului.

Acest aspect se observ mai bine n Deuteronom, unde se recapituleaz istorisirea, dar se adaug o informaie suplimentar. ederea de 40 de zile, descris n amndou fazele ca fiind o ajunare, fr mncare i fr butur, este asociat i cu rugciunea pentru pcate: Cnd m-am suit eu pe munte, ca s primesc lespezile de piatr, tablele legmntului, pe care l-a ncheiat Domnul cu voi, am stat n munte patruzeci de zile i patruzeci de nopi, i nici pine n-am mncat, nici ap n-am but. Atunci mi-a dat Domnul dou table de piatr, scrise cu degetul lui Dumnezeu (Deuteronom 9, 9-10). Apoi, dup pcatul cu vielul de aur i spargerea primelor table, am ngenunchiat a doua oar naintea Domnului, ca i ntia oar, patruzeci de zile i patruzeci de nopi, fr s mnnc pine i fr s beau ap; m-am rugat pentru pcatele voastre cu care ai greit voi, fcnd ru naintea ochilor Domnului Dumnezeului vostru i mniindu-L (9, 18).

Idolatria poporului evreu, urmare a nepostirii

Sfntul Vasile scrie, referitor la aceast istorisire: tim c Moise, prin post, s-a urcat n munte. C n-ar fi ndrznit s se apropie de vrful muntelui care fumega, nici n-ar fi cutezat s intre n nor dac n-ar fi fost narmat cu postul. Prin post a primit poruncile scrise pe plci de degetul lui Dumnezeu. Sus, pe munte, postul a prilejuit darea legii; iar jos, la poalele lui, lcomia la mncare a nnebunit pe oameni s se nchine idolilor. Idolatria, pcatul cel mai grav ndreptat mpotriva lui Dumnezeu, este, deci, vzut ca o urmare a nepostirii. De altfel, pe scara pcatelor capitale, lcomia pntecelui este considerat ca punct de plecare pentru toate celelalte.

Experiena lui Moise pe munte a nsemnat vederea lui Dumnezeu, darea Legii (Cuvntul lui Dumnezeu) i ncheierea Legmntului. Toate acestea sunt interpretate cretin ca referindu-se la Hristos. Teofania vechi-testamentar se refer de fapt la vederea lui Hristos, Dumnezeu ntrupat, pentru c Tatl rmne incognoscibil (Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vzut vreodat; Fiul cel Unul-Nscut, Care este n snul Tatlui, Acela L-a fcut cunoscut - Ioan 1, 18). De asemenea, Hristos este adevrata Lege, El fiind cu adevrat Cuvntul, Logosul dumnezeiesc. n fine, Hristos ncheie Noul Legmnt, scris nu pe table de piatr, ce se pot sparge, ci pe tablele inimii, un legmnt interiorizat.

Toate aceste elemente ne arat c postul de 40 de zile nsoete, unit cu rugciunea, urcuul duhovnicesc care are la capt comuniunea cu Hristos. Lectura cretin a Vechiului Testament ni-l prezint pe Moise ca pe un brbat desvrit, care a cunoscut taina lui Hristos nainte de ntrupare. Nu ar fi singurul, pentru c Noul Testament i tie pe sfinii Legii Vechi ca mprtindu-se de cunoaterea lui Hristos nc din vremea lor: Avraam (Ioan 8, 56), David (Fapte 2, 29-31) sau Isaia (Ioan 12, 41).

Postul de 40 de zile i 40 de nopi al lui Moise este repetat de Sfntul Ilie, pentru c dac Moise reprezint Legea, Ilie reprezint profetismul. Ilie ajunge pe acelai munte ca i Moise (numit Sinai sau Horeb), dar nu pentru a primi o alt lege, ci pentru a se mprti de teofanie ntr-un mod similar, i totui specific. i el a mers patruzeci de zile i patruzeci de nopi, pn la Horeb, muntele lui Dumnezeu (III Regi 19, 8), dar aici ar trebui s fim ateni iari la detalii. Dac Moise st 40 de zile, Ilie merge 40 de zile, nscriind Teofania de data aceasta ntr-o dinamic a contemplrii. i aici putem deduce c este vorba de un post de 40 de zile, pentru c Ilie este ntrit special de un nger nainte de cltoria sa iniiatic. Departe, n pustiu, sub un ienupr, Ilie se va culca, dar va fi trezit de dou ori de un nger, care i aduce pine i ap. Abia dup ce prinde putere de la aceast mncare ngereasc, pornete n lunga cltorie: Scoal de mnnc i bea, c lung-i este calea! i s-a sculat Ilie i a mncat i a btut i ntrindu-se cu acea mncare, a mers patruzeci de zile i patruzeci de nopi (19, 7-8).

Dac Moise vede spatele lui Dumnezeu, fiind ascuns n scobitura stncii (Ieire 33, 22), i Ilie intr ntr-o peter pregtindu-se de Teofanie (III Regi 19, 9). Dar dac n momentul trecerii lui Dumnezeu, adic al manifestrii slavei Lui negrite, Moise este ndemnat s intre n cavitate, Ilie este chemat afar din peter: Iei i stai pe munte naintea feei Domnului (19, 11). Ilie st naintea feei, Moise vede doar spatele. Apoi, Moise se ntlnete pe Sinai cu Dumnezeu, Care i Se arat n foc i cutremur: Iar Muntele Sinai fumega tot, c Se pogorse Dumnezeu pe el n foc; i se ridica de pe el fum, ca fumul dintr-un cuptor, i tot muntele se cutremura puternic (Ieire 19, 18), pe cnd, n cazul lui Ilie, tocmai vijelia, cutremurul i focul sunt descrise ca unele n care Dumnezeu nu este (III Regi 19, 11-12). Dumnezeu i Se arat ntr-un vnt lin (v. 12), iar Ilie, copleit de taina minunat, i acoper el singur faa cu mantaua i st la gura peterii (v. 13). De fapt, n cazul Sf. Ilie, ca prooroc, se pune accentul pe Duh (n ebraic ruach nseamn i vnt, dar i duh), pentru c proorocii griesc interpretarea Legii purtai fiind de Duhul lui Dumnezeu.

Postul l-a fcut pe Ilie s vad privelite de tain

Postul i nate pe profei, concluzioneaz Sfntul Vasile. Postul l-a fcut pe Ilie s vad privelite de tain. Dup ce timp de 40 de zile i-a curit sufletul prin post, a fost nvrednicit s vad pe Domnul n petera din Muntele Horeb, att ct e cu putin unui om s-L vad.

Cele dou experiene de post de 40 de zile sunt complementare. Amndoi, i Moise i Ilie, se pregtesc prin postul de 40 de zile pentru Teofanie, amndoi l vd i se mprtesc de Hristos. Repetnd modelul lui Moise, Sfntul Ilie ne arat c postul de 40 de zile devine un etalon al nlrii duhovniceti. Nimeni nu se poate ridica spre Dumnezeu, fr mproprierea acestui exerciiu ascetic, dar i contemplativ. Postul este deopotriv i liter, Lege, adic regul a vieuirii i a fugii de patimi, dar i duh, vnt lin, bucurie spiritual. Este rugciune pentru pcate, care aduce strlucirea feei, dar i mers n pustie, pentru pregtirea misiunii profetice. Postul este edere, dar i umblare; ntristare, dar i bucurie.

Tocmai aceast experien este repetat i de Mntuitorul Hristos la nceputul activitii publice. n Evanghelia dup Marcu, cea mai veche, experiena este redactat pe scurt: i ndat Duhul L-a mnat n pustie. i a fost n pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de satana (1, 12-13), dar n Evangheliile dup Matei i Luca accentul cade tocmai pe petrecerea n post: a postit patruzeci de zile i patruzeci de nopi (Matei 4, 2); n aceste zile nu a mncat nimic (Luca 4, 2).

Flmnzind la sfrit, Mntuitorul este ispitit de satana s transforme miraculos pietrele n pini. Rspunzndu-i diavolului prin citatul din Deuteronom 8, 3: Nu numai cu pine triete omul, ci omul triete i cu tot Cuvntul ce iese din gura Domnului, Hristos Se prezint pe Sine ca adevrata Pine, Cuvntul (Logosul) nscut din Dumnezeu-Tatl. Practic, ne arat c experiena postului de 40 de zile trimite special la mprtirea de Hristos, Pinea cea adevrat. Moise fusese hrnit cu man mpreun cu poporul, Ilie cu pinea i apa aduse de nger, dar aceste minuni nu sunt dect tipuri ale nfricotoarei Taine a mprtirii de Pinea vieii, Hristos, spre care postul de 40 de zile ne pregtete.

Sfntul Nil Ascetul comenteaz: Toate acestea, desigur, sunt ntmplri minunate, dar au i o raiune. Cci e cu putin ca cineva s triasc i fr s mnnce, atunci cnd vrea Dumnezeu. Doar cum a isprvit Ilie calea de 40 de zile, n puterea unei singure mncri? i cum a petrecut Moise 80 de zile pe munte, vorbind cu Dumnezeu, fr s guste mncare omeneasc (numrnd mpreun cele dou experiene de post - n.n.)? Ce raionament omenesc ar putea explica mulumitor aceast minune? Cum a putut natura trupului s se cheltuiasc atta vreme, fr s se ntregeasc ceea ce se mprtia din puterea lui n fiecare zi? Aceast nedumerire o dezleag cuvntul lui Dumnezeu, care zice: Nu numai cu pine va tri omul, ci cu tot cuvntul care iese din gura lui Dumnezeu.

De altfel, aa cum a artat printele Alexander Schmemann, slujba Patilor este, eminamente, o liturghie baptismal, pentru c n Biserica primar catehumenii erau botezai i mprtii cu Sfnta Euharistie pentru prima dat. Pentru ei, postul de 40 de zile devenea pregtirea ntlnirii cu Hristos n Botez, Mirungere i Euharistie, pregtire care nsemna i imitarea postului Mntuitorului din pustie. Dar cum acest post nu este pe msura omului obinuit - dup ieromonahul Makarios Simonopetritul obiectul regulilor postului i al typikon-ului este acela de a permite credincioilor s participe la postul lui Hristos adaptndu-l prin iconomie la slbiciunea lor. Aadar, intrnd n acest post, urmm o ndelungat tradiie ascetic, de exerciiu duhovnicesc, pentru a ne reactualiza Botezul, dar i pentru a ne uni tainic, teofanic, cu Hristos n noaptea de Pati.

lect. dr. Alexandru MIHIL, Sursa. www.ziarullumina.ro2. RUGACIUNEA N BISERICA - RUGACIUNEA DE OBSTE d. Postul sub ascultare 1. Temeiul scripturistic al postului Dumnezeu a dat n Rai porunca de a nu mnca din pomul cunostintei binelui si raului, pentru ca omul sa practice virtutea nfrnarii, care este prima masura si conditie a nsanatosirii morale.

Omul este chipul lui Dumnezeu (Fac. 1, 26), prin ratiune, vointa, sentiment (Treimea umana) si este asemenea lui Dumnezeu prin sfintenie, care se obtine prin practicarea virtutilor.

Atunci cnd omul se nfrneaza n ceea ce priveste mncarea, el devine stapnul trupului, nu se mai lasa ispitit de el si nu mai este robul lui.

Adam, nesocotind porunca Divina, a amestecat binele cu raul, porunca lui Dumnezeu de a nu mnca si ispita diavolului de a mnca, rezultnd pacatul care a adus blestemul lui Dumnezeu si moartea trupeasca. (Rom. 7, 13) Astfel, Adam si Eva au pierdut, prin MNDRIA MINTII si POFTA TRUPULUI, comuniunea harica cu Dumnezeu, fiind dezbracati de haina cea tesuta de Dumnezeu - camasa Duhului Sfnt, care i-a protejat pna la acea data mpotriva greutatilor vietii.

Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe arata ca lacomia pntecelui este primul pacat capital, din care izvorasc toate patimile. ntr-adevar, mbuibarea duce adesea la betie si lene, iar acestea aprind trupul spre desfrnare.Toate acestea, avnd nevoie de bani, conduc la furt, nselaciune, avaritie. Cine nu poate dobndi bani se ntristeaza, se mnie si invidiaza pe cei care au si, astfel, rezulta pacate mari a caror urmare este moartea sufleteasca si trupeasca.

Postul este, n schimb, spre folosul trupului si al sufletului, pe care le purifica si le ntareste prin harul lui Dumnezeu. Din aceste motive si legea Vechiului Testament recomanda postul si arata foloasele lui: Nu fi nesatios ntru toata desertaciunea si nu te apleca spre mncaruri multe... pentru nesat multi au pierit, iar cel nfrnat si va spori viata. (SIRAH 37, 32-34)

Mntuitorul a postit 40 de zile si 40 de nopti (Mt. 4, 2) si tot El ne nvata cum sa postim (Mt. 6, 16-18), pentru ca diavolul nu poate fi izgonit dect prin post si rugaciune. (Matei 17, 21) n Noul Testament Sfintii Apostoli slujeau Domnului, se rugau si posteau. (Fapt. 14, 23, 13, 2-3; II Cor. 6, 5)

Adevratul postVechiul TestamentMiercuri, 09 Februarie 2011 15:19

Scris de: Super User

n cuvntarea sa despre post profetul Isaia vorbete de parc ar tri n legea harului, de parc nu ar tri n legea "ochi pentru ochi i dinte pentru dinte". Nu degeaba Sfinii Prini l-au numit pe Isaia drept Evanghelistul Vechiului Testament. n Noul Testament exist nu mai puin de 89 de citate isaiene, preluate aidoma, aluziv sau prin parafrazare, ceea ce nseamn c, dup Psalmi, Cartea lui Isaia este cea mai puternic legtur dintre cele dou Legi. S ascultm profunzimea ntelesurilor despre post:

Strig puternic i nu te opri!; ca pe o trmbi nal-i glasul a i spune-i poporului Meu pcatele lui i casei lui Iacob frdelegile sale!

Ei M caut zi de zi i doresc s-Mi tie cile, ca un popor care a svrit dreptate i judecata Dumnezeului su n'a prsit-o; ei cer acum de la Mine judecat dreapt i doresc s se apropie de Dumnezeu, zicnd: De ce-am postit noi, dac Tu n'ai vzut? de ce ne-am umilit noi sufletele, dac Tu n'ai tiut?... b.

Nu: n zilele voastre de post v facei voile voastre i-i picai c pe cei ce sunt n puterea voastr.

Dac postii pentru certuri i judeci i-l batei cu pumnii pe cel obidit, de ce-Mi aducei Mie postul, aa cum o facei astzi, ca vocea voastr s se aud strignd? Nu postul acesta l-am ales Eu, nici o astfel de zi n care omul s-i necjeasc sufletul; chiar dac-i vei ndoi gtul ca un crlig i chiar dac ai pune sub tine sac i cenu, nici chiar aa nu putei pretinde c postul vostru e primit. dNu un astfel de post am ales Eu, zice Domnul; ci tu dezleag orice legtur a nedreptii, dezleag nodurile cu silnicie nnodate, las-i liberi pe cei strivii n legturi i rupe toate nscrisurile cu socoteli nedrepte.

Frnge pinea pentru cel flmnd i adu-i n casa ta pe sracii fr adpost; dac vezi pe cineva gol, mbrac-l i nu-i trece cu vederea pe cei de un neam cu tine.

Atunci lumina ta se va deschide ca o diminea i sntatea ta curnd va rsri i dreptatea ta i va merge nainte i slava lui Dumnezeu te va nconjura.

Atunci vei striga i Dumnezeu te va auzi, i'n timp ce tu nc grieti, El va zice: Iat, Eu sunt aici. Dac tu te lepezi de ceea ce te ine legat i de mna ta cea hrprea i de cuvntul crtitor, dac din inim i vei da pine celui flmnd i dac vei mulumi sufletul necjit, atunci lumina ta va strluci n ntuneric i ntunericul tu va fi precum amiaza; i Dumnezeul tu va fi cu tine pururea, iar tu te vei stura dup cum i poftete sufletul i oasele tale se vor ngra i vor fi ca o grdin bine adpat i ca un izvor a crui ap nu scade; i oasele tale ca iarba vor odrsli i se vor ngra i neamurile neamurilor vor moteni.

i vechile tale drmturi se vor zidi i temeliile vor dura de-a lungul tuturor generaiilor; tu te vei numi dregtor al celor stricate i crrile ferite pe mijloc i le vei face umblate.

Dac-i vei da piciorul napoi de pe zilele odihnei e aa ca'n ziua cea sfnt s nu faci ce-i place ie, i dac zilele odihnei le vei numi desftare, sfinte Dumnezeului tu; dac piciorul nu i-l vei mica la lucru i nici din gura ta nu vei gri cuvnt cu mnie, atunci vei ndjdui n Domnul i El te va ridica la buntile pmntului i te va hrni cu motenirea lui Iacob, printele tu; cci gura Domnului a grit acestea.

(Sf. Prooroc Isaia - Vechiul Testament, Cap. 58)

a) Vocea profetului e, prin excelen, public, puternic i ferm; prin ea vorbete autoritatea lui Dumnezeu.

b) Profetul denun falsitatea postului formal, fcut la adpostul unei contiine ipocrite.

c) hyponsso (folosit numai aici n V. T.) = a pica (a face nepturi uoare). Aici nu e vorba de pcatele mari sau mijlocii, sesizabile, ci de cele mrunte i dese, care trec aproape neobservate, cum sunt nepturile uor rutcioase, direct sau indirect, la adresa altora; acumulate n timp i nregistrate n subcontient, ele deterioreaz relaiile dintre oameni.

d) Sf. Ioan Casian: Dumnezeu nu vede postul ca fiind bun prin natura lui, ci prin lucrrile lui cele bune; altfel, el devine chiar duntor, dup cuvntul Domnului: ... dac ei vor posti, Eu nu le voi auzi rugciunile (Ir 14, 12).

e) n sensul: Dac te vei feri s le spurci (s le profanezi).

Postul modele scripturistice si dimensiunea sa hristologica

Posted on 02/27/2012by admin

Modele scripturisticeAceast tiin a postului nu este recent, credincioii fiind iniiai n el nc de povuitorii din Vechiul Testament. Exemplul cel mai dezvoltat de imnografi e cel al lui Moise care s-a deprtat de popor i a postit timp de patruzeci de zile pentru a putea primi teofania de pe Sinai i Legea Iui Dumnezeu. La fel, fiecare credincios trebuie s se retrag n sine nsui i s posteasc timp de patruzeci de zile pentru a se nvrednici s vad pe Dumnezeu, s contemple divinitatea lui Hristos n momentul teofaniei Patimii-nviere pentru a primi i el, duhovnicete, legea Iubirii gravat pe tablele de carne ale inimii.

Cu postul apropiindu-ne i noi de muntele rugciunilor s vedem cu inim curat pe Dumnezeu, tablele poruncilor primindu-le nuntru ca Moise strlucind pe fata noastr de slava dragostei Lui.

Prin post monahul face urcuuri n inima sa i urc muntele faptelor bune, pentru a intra n ntunericul contemplaiei i a auzi aici cuvinte de pace i lumin, fiind ndumnezeit de frumuseea lui Hristos. Postul Mare se aseamn muntelui Sinaiului pe care l-a urcat Moise ca om, pe care a rmas timp de patruzeci de zile i de unde s-a cobort ndumnezeit i iradiind slava dumnezeiasc. Procesul de sinergie e atunci reprezentat sub forma complementaritii dintre o micare ascendent (omul) i o micare descendent (Dumnezeu).

Agent al contemplaiei, postul a fost iniiator i al altor teofanii i minuni ale Vechiului Legmnt. Graie postului, acelai Moise a fcut ca poporul lui Israel s treac Marea Roie i s-a nvrednicit de teofania Rugului aprins. Graie stpnirii patimilor lor i postului, Enoh a fost mutat la cer i n-a cunoscut moartea, Iacob a motenit dreptul de nti-nscut, Iosif a scpat de desfrnare, Iosua a putut intra n pmnul fgduinei i sfini poporul, Ana cea stearp a dat natere lui Samuel, Samson a biruit leul, Ghedeon a biruit asupra vrjmailor si cu numai trei sute de oameni, iar David a dobndit mpria.

Cei ce imit exemplul prorocului Ilie se vor nvrednici ca i el de vederea lui Dumnezeu ntr-o adiere de vnt subire dup o cale de patruzeci de zile n pustie. Prin post acesta a nviat pe fiul vduvei, a poruncit stihiilor naturii i a fcut s cad ploaie din cer; tot aa credincioii vor dobndi puterea asupra cosmosului lor interior fcnd s coboare asupra lui prin post ploaia duhovniceasc:

Postind, Ilie a deschis cerul i a adpat de ploaie pmntul nsetat. S postim [i noi] vrsnd ruri de lacrimi duhovniceti ca s ctigm milostivire.

Aa cum acesta a fost ridicat la cer pe un car de foc, tot aa postul i face pe credincioi s urce pe carul virtuilor i l transport n contemplaie:

Curindu-ne prin post, s ne suim n carul virtuilor dumnezeieti i s ne naripm mintea spre nlimile vzduhului cntnd: Binecuvntai lucrurile Domnului pe Domnul!.

Postul a fost hrana prorocilor, prin el Elisei a nviat i el un mort, Isaia s-a nvrednicit de vederea Domnului otirilor fiind curit de un crbune aprins, Iona a scpat din monstrul marin, Daniel, brbatul doririlor, i-a biruit pe lei, iar cei trei tineri au rmas teferi n cuptorul de foc. Ninivitenii, care au unit postul cu cina i au dobndit numaidect iertarea dumnezeiasc, sunt i ei pentru toi credincioii un model pe care trebuie s se grbeasc s-1 urmeze, pentru a ajunge i ei n ceata prorocilor i a drepilor care i-au petrecut viaa pe pmnt postind.

Dimensiunea hristologic a postului

Dar modelul cel mai bun i desvrit, temeiul nsui al Postului Mare, e desigur postul lui Hristos n pustie n timpul celor patruzeci de zile care au urmat Botezului Su. Dei n-avea nevoie s posteasc (umanitatea sa ndumnezeit n-avea nevoie de nici o curire), Hristos S-a supus de bunvoie foamei i ispitei demonului prin consimmnt liber. El a instituit astfel postul i asceza cretin prin propria Sa existen pentru a arta El nsui calea ridicrii lui Adam czut din cauza lcomiei i a ne nva s ne cunoatem limitele: cu alte cuvinte s realizm efectiv acel Cunoate-te pe tine nsui.

Postind Domnul omenete spre pild nou [pros hypotyposin he-mon] biruie pe ispititorul, artnd care este lucrul nostru i hotare [horous] punndu-ne nou.

Acceptnd s fie ispitit i s lupte cu diavolul n umanitatea Sa, Hristos a dat astfel cretinilor modelul luptei lor mpotriva puterilor rului i le-a oferit drept arme postul i rugciunea.

Postind Domnul patruzeci de zile n pustie, mai pe urm a flmnzit, artnd firea cea omeneasc. Suflete, nu te lenevi; de va nvli asupra ta vrjmaul, alung-l cu rugciuni i cu postire departe de picioarele tale.

Postul Mare este, aadar, imitarea vieii pmnteti a lui Hristos. Prin acest mijloc cel ce postete mbrac deja pe Hristos n timpul celor 40 de zile ale Postului Mare pentru a participa nc i mai deplin la Patima Sa i a iei mpreun cu El din mormnt biruind asupra rului i a morii i iradiind de comuniunea Dumnezeirii Lui. Din acest motiv Postul Mare e socotit de Sfntul Grigorie din Nazianz i de autorii ulteriori ai Triodului ca o pregtire n vederea morii mpreun cu Hristos, nainte-prznuirea luminrii.

Ca i ansamblul perioadei Postului Mare, postul poate fi socotit, prin urmare, o actualizare parial a Iconomiei i o iniiere deplin n viaa n Hristos, astfel spus ca o virtute divino-uman:

Nepostind de pomul cunotinei, dup porunca Fctorului, cei dinti zidii i-au agonisit moartea pentru neascultare i s-au nstrinat de pomul vieii i de raiul desftrii. Pentru aceasta s postim, credincioilor, de mncrile cele ce stric i de patimile cele pierztoare, ca s culegem via din dumnezeiasca Cruce i mpreun cu tlharul cel cu minte s ne ntoarcem la patria cea dinti lund de la Hristos Dumnezeu mare mil.

Legea postuluin timpul postului Su n pustie, Hristos n-a mncat, nici n-a but timp de patruzeci de zile, isprav supraomeneasc care arta astfel intima ntreptrundere ntre umanitatea i divinitatea Sa. n actele sale de pogormnt aceasta din urm se retrage dar nu poate disprea, de unde caracterul paradoxal al tuturor evenimentelor vieii lui Hristos. Dei trebuie s ne strduim s imitm acest model divin, cu excepia ctorva eroi ai ascezei, omului obinuit nu-i este cu putin s in un asemenea post. Obiectul regulilor postului i al typikon-ului este, aadar, acela de a permite credincioilor s participe la postul lui Hristos adaptndu-l prin iconomie la slbiciunea lor. Scopul lor nu este de a suprima cu totul hrana, ci mai degrab de a asigura n chip treptat i tiinific biruina raiunii asupra tiraniei pntecelui. Astfel, pentru Sfntul Simeon al Tesalonicului, regulile instituite de Prini sunt socotite ca o durere uoar care ne aduce aminte de Dumnezeu, de pcatele noastre i de moarte, i ne introduce n deprinderea binelui, ca s ne apropie cu vrednicie de iubirea de oameni a lui Dumnezeu.

| Makarios Simonopetritul, Triodul Explicat. Mistagogia timpului liturgic,traducere de diac. Ioan I. Ic jr., Editura Deisis, Sibiu, 2000

Postul nu este lasat sa omoare omul

Mareste imaginea.

Postul nu este lasat sa omoare omul

Unii nu postesc deloc, altii postesc o saptamana sau cateva zile, iar altii, o saptamana la inceput si o saptamana la sfarsit. Fiecare isi va lua plata dupa ostenelile sale. Dar cei care postesc, adeseori se mai si incurca in intelegerea postului. Unii postesc ajunand mai ales vinerea - si e foarte bine. Pentru ca postul si ajunarea dau bun prilej organelor noastre celor dinlauntru sa se repare - aceasta "uzina" care suntem noi insine si care merge asa, ca un automat: de pilda, nu ne dam seama cand se transforma painea in energie. Si cand postim, se bucura tot launtrul nostru, ne spune "mersi", pentru ca se reface aievea. Asadar, cine tine post cu regularitate isi face el insusi foarte mult bine.

Este la cate unii aceasta panica: "Daca nu mananc, mor, ametesc!" Nu-i adevarat. Postul armonizeaza si invioreaza tot launtrul nostru. Postul crestin, supravegheat si tinut cu intelepciune, este recomandat de sfintii Parinti, iar unii din ei aveau studii de medicina inalta si ei urmareau sa ne faca noua bine, nu sa ne chinuiasca. Asa ca toate au fost randuite cu foarte multa luciditate si pricepere.

Postul trebuie sa fie luminat, consimtit de buna voie, nu cu ciuda, ci sa fie ca o bucurie. Nu un post cu ciuda sau tinut de frica, pentru ca atunci stomacul resimte postul ca o mare suferinta, iar mintea culege numai matraguna si numai rautati. Dumnezeu nu vrea un astfel de post. Este un post netrebnic, cu adevarat, atunci cand posteste aceasta aparatura fizica, iar sufletul se revolta. Nu asa! Dumnezeu vrea ca totul sa fie global, armonios; sa posteasca si trupul, dar sa posteasca si sufletul, si atunci e postul cu adevarat binefacator. Sa se bucure si cele dinlauntru si sa nu se revolte gura si limba ca le-am pus la post.

Sfantul Timotei, ucenicul sfantului apostol Pavel, nu stia cum sa se chinuiasca mai mult, ca sa-si stapaneasca patimile. Manca numai paine, apa si fructe - nu numai in post, ci tot timpul - si slabise foarte rau. Sfantul Pavel, care stia suferinta lui, ii scrie sa bea si putin vin, nu numai apa, din pricina deselor sale slabiri. Desigur, sfantul Pavel ii scria putine cuvinte, insa Timotei intelegea foarte mult din ele, din aceste cuvinte putine. Sunt in biblioteci carti mari, volume groase, cu foarte multe pagini si pe masura ce le parcurgi, te atrag intorsaturile de fraze, cuvintele frumoase, dar cand strangi in mana, vezi cum curge tot, nu ramai cu nimic -adica ai foarte putin folos din aceasta literatura profana. Sfanta Scriptura insa este intelepciunea cea mai inalta si deseori, un singur loc, un singur cuvant din Biblie ne poate lumina pe deplin. Sunt mari sfinti care au urmat un singur cuvant din Biblie: "Vinde tot ce ai si urmeaza-mi Mie" - sfantul Antonie cel Mare, de pilda, sau sfanta Paraschiva. Le-a ramas in minte si in inima un text sau o frantura de text din sfanta Scriptura si acest text a "ars" in inima lor, ca unjaratec, toata viata - si pe acesta l-au urmat si s-au mantuit.

In epistola sa catre Timotei, sfantul Pavel scrie cuvinte de o gingasie rara. Ce poate fi mai dragastos decat faptul ca sfantul Pavel, care era asa de prins cu atatea treburi, se ingrijeste de sanatatea ucenicului sau? Si ii scrie cu multa delicatete si curatie launtrica. Timotei era bolnavicios din firea sa si isi stricase stomacul si sfantul Pavel ii scrie: "Nu bea numai apa" - asta inseamna ca pana atunci bause cu adevarat numai apa. Altadata spune: "Eu am trimis la voi pe Timotei, iubitul si credinciosul meu fiu" - aceste cuvinte arata vredniciile lui Timotei. Si Timotei n-ar fi fost asa vrednic, daca ar fi fost robit de trup; dar el, tanar cum era, in chilia lui, intiparea in sine toate faptele bune pe care le facea sfantul Pavel. Desi era foarte tanar, purta acelasi jug cu sfantul Pavel. "Nimeni sa nu-l dispretuiasca pe Timotei, caci el urmeaza Legea Domnului, ca si mine; si ca un tata cu fiul sau, asa impreuna cu mine a slujit el" - spune sfantul Pavel. Timotei insa continua sa posteasca inainte, cu toata asprimea. Si nu facea ca aceia care, dupa ce postesc, incep sa zica: "Ce sa mai postesc de-acum? Mi-am omorat trupul si l-am biruit pe diavolul. De-acum de ce sa mai postesc?" Timotei nu zicea asa, ci cu cat erau mai mari meritele sale, cu atat mai mult se nevoia; si aceasta, desigur, a invatat tot de la sfantul Pavel.

Va atrag atentia asupra unui cuvant. Sfantul Pavel nu-i scrie: "bea vin", ci "putin vin", adica numai cat e de trebuinta pentru a alunga boala trupului, si nu pentru a ingadui boala sufletului, nici pentru a intarata patimile. Caci vinul, frati crestini, sfarseste energia organismului. Vinul e lasat de Dumnezeu sa-l intrebuintam cu masura, nu oricum. Betivul e un mort viu, are cerul cu desavarsire inchis. Betivii nu pot mosteni imparatia cerurilor, sfantul Pavel ne spune asta.

Frati crestini, din cele spuse in seara aceasta, as vrea sa ramaneti macar cu doua ganduri si anume: un post cumpatat; si dupa un post aspru, sa mancati putin. Unii postesc toata ziua, ajuneaza, si seara mananca cat ar fi mancat toata ziua si apoi toata noaptea le e rau. Este si un cuvant in popor: "Craciunul satulului, Pastele fudulului" - adica acum se taie bietii porci si mancam si ne imbuibam cu toate dupa post, mancam pentru tot postul cu un fel de razbunare si ne vatamam trupul (...). E nevoie de post cu adevarat, frati crestini.

Dar un post aspru se impleteste cu rugaciunea si cu meditatia, si mai ales sa-ti posteasca si gura in timpul postului. Sunt oameni care fac din aceasta ravna a postului un ideal. Si ferice, cu adevarat, de cei ce merg pe aceasta cale frumoasa si cu adevarat vrednica, calea postului! Numai sa fie dusa cu statornicie si rabdare, pentru ca este o cale spinoasa, frati crestini, si totdeauna veti avea de suferit pe aceasta cale. Si sfintii au suferit foarte mult, toti, fara nici o exceptie. Iar daca cineva ajunge la varful faptelor bune si apoi se ademeneste si cade, caderea lui e mare, pentru ca ii tulbura pe toti. Sfantul Timotei stia ca are nevoie de un frau pentru tineretea lui - caci tineretea aceasta de multe ori se preface intr-un fel de flacara si cuprinde totul in jur. De aceea, sfantul Timotei se ingradea din toate partile, ca sa stinga aceasta flacara a pacatului. Si el nu parasea nicicum lucrul lui Dumnezeu, ci cu tot postul lui aspru, acum era la Efes, acum la Corint, sau pe mare, sau in alta parte, oriunde era invatatorul sau, sfantul apostol Pavel. Toti matii sfinti au fost bolnavi, frati crestini. Incepand de la sfantul Pavel, care avea mereu nevoie de sfantul Luca, sau sfantul Ioan Gura de Aur care vomita mereu si nu putea manca niciodata cu altcineva la masa, din pricina acestei slabiciuni... sfantul Nicolae care avea picioarele ranite si umflate, de la minele de plumb din Asia Mica, unde a fost deportat...

Toti sfintii, fara exceptie, au primit suferinta in trupul lor, ca pe un ghimpe care ii ajuta sa fie mereu cu mintea la Bunul Dumnezeu; de aceea ei primeau cu foarte mare bucurie aceste suferinte. Iisus insusi a suit acest drum al suferintei, a calatorit pe drumul Crucii si picioarele Lui au netezit asprimea caii, au facut-o mai lesnicioasa celor ce vor merge dupa El.

Tineti seama de toate acestea, frati crestini. Luati-va in serios propria viata, pentru ca o data ii este dat omului sa traiasca si dupa moarte vine judecata - spune sfantul Pavel. Daca noi vorbim numai despre aceste lucruri si le laudam cu gura, dar nu le facem, e ca si cum am vedea in vitrina unui magazin o mancare foarte buna, dar nu o putem lua, pentru ca este un geam intre noi. Asa este si cu aceasta ne-aplecare spre poruncile lui Dumnezeu, spre lucrarea lor. Sa facem, frati crestini. Dumnezeu sa ne ajute sa facem, si negresit, ne vom bucura de roadele si sporul cel duhovnicesc. Amin.

Postul e inainte de toate, infranare, frati crestini. Pentru ca daca nu mananci de dulce, dar mananci de post mai mult decat trebuie si mananci si o mancare foarte bine gatita, acela nu mai este post.

Noi astazi nici nu mai bagam in seama poruncile lui Dumnezeu, dar pentru acest dispret grozav fata de poruncile Lui, fara indoiala ca vom fi aspru judecati. Noi, cei de azi, ne-am obraznicit, suntem "evoluati"...

In post conteaza foarte mult sa va iertati unul pe altul. Postul n-are nici o valoare cand ai necaz pe cineva si nu te poti impaca cu el. Poti sa mori de foame, nu are nici un rost postul tau, pana cand nu te impaci cu celalalt. Dar nu asa, o impacare de politete, ci iertare din inima. Nu asa, ca "da, eu n-am nimic cu nimeni". Asta nu e iertare. Sa va iertati unul pe altul din toata inima, numai atunci postul va fi cu adevarat de folos. Unii nu-si vorbesc cu anii, dar postesc fiecare post. Vai de postul lor... Asemenea persoane trec pe deasupra gurii iadului, duc cu ei un fel de zbucium cumplit si dincolo ii asteapta acest foc cumplit al constiintei vinovate.

Nu va temeti de post. Postul nu e lasat sa omoare omul, ci sa potoleasca patimile din noi. Daca esti bolnav si postesti, de cele mai multe ori te vindeci prin post. Si dimpotriva, daca mananci prea bine, poti fi oricat de sanatos, indata te distrugi. Si apoi sa nu uitati ca postul nu inseamna numai post de mancare, ci sa te abtii de la tot ceea ce simti ca nu-ti este de folos: de la o placere vinovata, de la un roman nepotrivit.

In comunitatile in care traim, cand pleaca unul afara, toti ceilalti tabara pe el si ii spun toate greselile si uita ca, oricat de rau ar fi cineva, are si niste lucruri bune. Dar se uita acest amanunt si se spun numai cele rele. Si gresim osandind pe altul, si spurcam postul nostru cu acest pacat, si ne adunam pacate grele in fata lui Dumnezeu. Pentru ca atunci cand judeci pe altul, intri cu obraznicie in drepturile lui Dumnezeu, El e judecatorul. "Cine esti tu, sa judeci sluga straina?" Ce folos ca nu mananci carne, dar mananci cinstea fratelui tau? Sau dai averea la saraci, dar tu esti plin de ura?

Sa avem grija, asa cum v-am spus, sa postim si cu limba, frati crestini. Noi avem gura, cu care facem foarte multe greseli de neiertat. Sfantul Iacov spune asa: "Cine-si pazeste limba si nu spune lucruri gresite, acela e barbat desavarsit". Mare e razboiul purtat de limba - limba aceasta cu care vorbesc si eu acum. Si apoi nu uitati ca vom da seama de orice cuvant desert - asa ne avertizeaza Mantuitorul. E cumplit: vom fi pusi in fata cu toate cuvintele noastre. De aceea spun sfintii Parinti ca limba are doua garduri in fata, ca s-o poti stapani: dintii si buzele. Cand spune prostii, musc-o in asa fel incat sa curga sange. Pedepseste-ti limba, ca sa scapi tu de pedeapsa cea vesnica. Ar trebui sa ne controlam fiecare cuvant pe care-l spunem, pentru ca fiecare are rostul lui in viata noastra sau in viata altora. Nu-ti invinui numai limba, ca si cum ea ar merge fara cap si fara minte... S-o strunim noi, sa-i poruncim noi ce sa spuna, nu sa ne scuzam ca "am scapat din vedere ceea ce am spus", nu dati vina numai pe limba. Inca o data, nu uitati ca postul este si al gurii. Sunt vorbe de aur, vorbe de argint, dar cele mai multe sunt vorbe goale. Nu uitati indemnul:. "Cuvantul vostru sa fie dres, cu sare.. .". Asa ca aveti grija la capitolul "barfa". La noi, asa se procedeaza. Cand lipseste cineva din birou, chiar pentru o clipa, in urma e anulat cu totul de ceilalti, nu mai e bun decat de scuipat cand se intoarce... Sa nu fie, frati crestini.

Marile calatorii sunt intotdeauna cele interioare. Pentru ca in calatoriile exterioare, in timpul nostru, sunt foarte multe inlesniri - de pilda putem merge foarte comod si putem parcurge drumuri mari intr-un interval de timp foarte scurt. Sunt insa calatorii interioare in care avem de luptat cu noi insine, asa cum, de pilda, in Athos, ca sa mergi de la o manastire la alta, te strecori pe niste cararui si cararuile astea [au] de o parte si de alta niste arbusti mici, cu foarte multi spini - si daca mai si ploua, pe de o parte te uda ploaia sau roua, iar pe de alta parte te zgarie spinii care te intampina pe toate cararuile acestea inguste. La Athos nu prea calatorim, insa calatorim cu totii pe o cale foarte ingusta, plina de spini, cu piedici de tot felul. Sa ne gandim cate piedici avem cand vrem sa facem o fapta buna, cate targuieli nu facem noi cu noi insine, cand vrem sa facem o milostenie: cat ii dam? Mai putin, ca avem si noi nevoie... Sau cat trebuie sa ne luptam ca sa ne stapanim de la niste patimi! Cat de greu ne vine sa ne hotaram la aceasta calatorie, fara sa stam pe loc, ci sa mergem numai inainte! De aceea spun ca marile calatorii sunt cele interioare - mai ales aceste targuieli cu noi insine, pentru fapta cea buna.

Aceasta randuiala a postului este tot o calatorie pentru fiecare din noi, un timp de lupta cu noi insine. Pentru ca cea mai cumplita lupta este cu noi insine, nu cu altii, frati crestini. Noi pe altul il biruim repede sau il inlaturam, mai ales daca suntem mai voinici - il desfiintam repede pe dusmanul nostru, insa cu noi insine suntem tare delicati, ne este tare mila de noi si gasim toate argumentele ca sa ne crutam pe noi insine. Postul este lasat ca o arena in care trebuie sa ne luptam cu fiarele din noi, cu spinii din noi, cu rautatea din noi - si e foarte greu sa te biruiesti pe tine insuti.

Si intr-o asemenea calatorie launtrica, ne este absolut de trebuinta o fapta buna care, daca o implinim, este egala cu eliberarea noastra launtrica: adica sa ne iertam unii pe altii. Pentru ca in aceasta calatorie spre inviere, avem noi insine nevoie de multa iertare de la Dumnezeu. Si daca nu iertam, nici noua nu ni se iarta si vai de sufletul nostru! Ne merg toate impotriva, chiar daca ni se pare ca mergem pe drumulcel bun; vai de sufletul nostru, daca nu ne iarta si pe noi Dumnezeu! Cand stii ca seful tau e suparat pe tine si urmeaza sa te sanctioneze, te temi si cauti sa faci tot ce poti, ca sa te ierte si sa te pui bine cu el. Dar marele Stapan al universului, cand il stim suparat pe noi, la cine putem mijloci sa ne ierte? Iar conditia iertarii Lui, e sa iertam si noi. Este conditia pe care acest mare Stapan o pune pentru fiecare dintre noi: "iertati si vi se iarta"; "nu iertati, nu vi se iarta". Aceasta este problema iertarii - foarte grea de multe ori, dar si foarte luminoasa, pentru ca ea ne ajuta la sporul cel duhovnicesc si "ne pune bine" cu acest mare si bun Stapan al universului intreg. Ierti - ti se iarta.

Orice truda pentru luminare si mantuire presupune aceasta conditie a pacii interioare. Caci asta inseamna iertarea: pacea ta. Si nici nu se poate face rugaciune cu ciuda. Cand te chinuie gandul ca celalalt ti-a facut rau, n-ai liniste in suflet si nu te poti ruga. Praful acesta care ustura si doare, stergeti-l de pe suflet si aruncati-l la caini... iertati, fratilor, ca sa puteti veni aici la rugaciune cu inima deschisa si sa va intoarceti acasa cu pace in suflet. Si nu asteptati sa va ceara celalalt iertare. Nu, incepeti prin a cere dumneavoastra iertare, pentru ca este imposibil ca, oricat ar fi si celalalt de vinovat, sa nu aveti si dumneavoastra o vina cat de mica... e imposibil...

Parintele Sofian BoghiuCAPITOLUL 7 Despre post. ntoarcerea n trecut.1: i a fost c n cel de al patrulea an al regelui Darius fost-a cuvntul Domnului ctre Zaharia, n ziua a patra a lunii a noua, adic Chislev.Oracolele din capitolele 7 i 8 se plaseaz n 518 . Hr. (n noiembrie), n al patrulea an al domniei lui Darius, nu n al doilea, ca viziunile de pn aici[1].

2: Iar areer i Arbeseer regele i oamenii si au trimis la Betel s-L mbuneze pe Domnul,Verset obscur; nu se poate determina cine anume a trimis, unde i pentru ce. Apelul la Textul Masoretic nu ajut cu nimic[2]. Prinii (Theodor al Mopsuestiei, Theodoret, Chiril al Alexandriei, Ieronim) au ncercat s neleag cine sunt membrii acestei delegaii. Dup numele perse pe care le poart i dup ntrebarea pe care o pun[3], Prinii presupun c e vorba de conductorii israeliilor aflai ntr-un mediu strin (unde a fost perpetuat cultul, departe de Templu), eventual nali funcionari ai regelui Darius, care erau ns cinstitori de Dumnezeu[4].

3: zicnd ctre preoii ce se aflau n casa Domnului Atotiitorului i ctre profei, n acest chip: Prinosul cel sfinit a intrat aici n luna a cincea, aa cum deja a fcut vreme de muli ani.Evreii din exil instituiser un rit special (rugciuni, jertfe i post) n luna a cincea (iulie), aceea n care se petrecuse drmarea Ierusalimului (587 . Hr.)[5].

4: i a fost cuvntul Domnului ctre mine, zicnd:5: Griete ctre tot poporul rii i ctre preoi, zicnd: Cu toate c ai postit sau ai plns n cea de a cincea sau n cea de a aptea lun (da, iat c sunt aptezeci de ani!), oare pentru Mine ai postit?Cea de a aptea lun: La dou luni dup drmarea Ierusalimului se petrecuse asasinarea guvernatorului Godolia (Ieremia 41, 1-3), eveniment care, de asemenea, era comemorat prin jertfe i post[6]. aptezeci de ani: cifra rotund, simbolic, pentru durata captivitii babilonice[7].

6: i dac voi mncai i bei, oare nu pentru voi mncai i bei?Nu jertfele constituiau un pcat, ci faptul c preoii se nfruptau din ele pentru saiul propriu, iar nu ca prilej de a-I mulumi lui Dumnezeu[8].

7: Oare nu acestea sunt cuvintele pe care Domnul le-a grit prin profeii de mai nainte, cnd Ierusalimul era locuit i ndestulat, ca i cetile lui de primprejur i muntele, cnd i Cmpia era locuit?.Cmpia: zona de sud a Palestinei, numit Negheb[9].

8: i a fost cuvntul Domnului ctre Zaharia, zicnd:9: Aa griete Domnul Atotiitorul: Judecai cu judecat dreapt i facei mil i ndurare, fiecare cu fratele su!10: i n-o asuprii pe vduv sau pe cel orfan sau pe cel strin sau pe cel srac; i nimeni dintre voi s nu-i aminteasc-ntru inima sa de rutatea fratelui su!Fiecare s ierte din inim greelile aproapelui. Nimeni s nu pun la cale frdelegi n inima sa mpotriva aproapelui s. S iertm, deci, nainte de a ne ruga, mplinind porunca Mntuitorului[10]. S ne fie pild a buntii i a iertrii mai presus de raiune nsui Hristos, Stpnul tuturor[11].

11: Dar ei n-au vrut s ia aminte i au ntors spatele cu ndrtnicie i i-au ngreuiat urechile, ca s nu aud.12: i inima i-au fcut-o neasculttoare, ca s nu aud legea Mea i cuvintele pe care Domnul Atotiitorul le-a trimis, ntru Duhul Su, prin profeii de mai nainte; aa c mare mnie s-a fcut de la Domnul Atotiitorul.13: i va fi c aa cum El a vorbit fr ca ei s asculte, tot astfel ei vor striga fr ca Eu s-i aud, zice Domnul Atotiitorul.14: i-i voi lepda printre toate neamurile, pe care ei nu le-au cunoscut, i ara se va pustii n urma lor, fiindc nimeni nu va fi s-o strbat i s se ntoarc; da, din ara cea aleas au fcut un pustiu.Dac, deci, acelora care stteau n umbr i erau cuprini de ntunericul nelciunii, nu le-a fost de nici un folos postul singur, de vreme ce n-au fcut fapte bune i n-au izgonit din inimile lor rutatea ce o purtau semenilor lor, ce cuvnt de aprare mai putem avea noi, crora ni se cere mai mult, crora nu ni s-a poruncit s facem numai acestea, ci i s iubim pe dumani i s le facem bine? Dar pentru ce spun: S le facem bine? Trebuie s ne rugm pentru ei, s rugm pe Stpnul, s-I cerem s poarte de grij de ei! Acest lucru, mai mult dect toate, ne va fi de ajutor n ziua cea nfricotoare i vom terge cu totul pcatele noastre, dac ne purtm aa cu dumanii notri[12].

[1] SEP 5, p. 537

[2] BBVA, p. 1196

[3] SEP 5 socotete interogaie versetul 3: A intrat aici n luna a cincea ofranda sfinit, dup cum am fcut deja de mai muli ani?[4] SEP 5, p. 537

[5] BBVA, p. 1196

[6] BBVA, p. 1196

[7] BBVA, p. 1196

[8] BBVA, p. 1196

[9] BBVA, p. 1196

[10] Origen, Despre rugciune, IX, 3

[11] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfntului Ioan, XI, 12

[12] Sf. Ioan Gur de Aur, Omilii la Facere, IV, 7

Henry rosiers Mditations (Vol. 9) sur Esae Ose, editeur biblie et literature cretiennes 320 p. 5.4.1 Premire srie : chapitres 58 60

5.4.1.1 Chapitre 58

v. 1-3. Le prophte est maintenant appel de Dieu dclarer ouvertement et comme une dernire fois au peuple leur transgression. Elle consiste, chose plus grave que tout le reste, en une profession, affirme comme si le mal nexistait pas. Ils sont tous tonns quayant pris plaisir connatre les voies de Dieu, et demand les ordonnances de la justice, Dieu ncoute pas. Trouver du plaisir sapprocher de Dieu et chercher son propre plaisir et son propre intrt peut fort bien sallier ensemble.

v. 3-7. Il en est de mme du jene. Il y a un jene selon lhomme et un jene selon Dieu. Le jene selon lhomme admet en mme temps les contestations, les querelles, les mchancets et la recherche de son plaisir; le jene selon Dieu est un jour o lhomme afflige son me. Le vrai jene, celui que Dieu a choisi, consiste rompre avec liniquit et se dlivrer de tout joug, pratiquer la charit, donner aide aux affligs; cest la compassion et la libralit.

v. 8-12. Les consquences dun vrai jene se raliseront pour le Rsidu en lumire, en justice, en exaucement ; lternel conduira, rassasiera, fera prosprer spirituellement, restaurera et bnira le fidle et sa famille.

V. 13, 14. Outre le jene, une seconde chose caractrise le Rsidu, cest lobservation du sabbat, selon la pense de Dieu. Il se sparera entirement des professants qui dans ce saint jour font leur plaisir; il y trouve ses dlices parce quil trouve ses dlices en lElernel qui la institu pour signe de lalliance avec son peuple.

Commentaire du prophte saeArend Remmers Editions Bibles et Littrature Chrtienne, Chailly-Montreux (Suisse8.15 Pit extrieure et pit relle sae 58

ME 2007 p. 89Les chapitres 40 48 ont mis en vidence lidoltrie du peuple, et les chapitres 49 57 ont tabli sa culpabilit dans le rejet du Messie. Nous avons maintenant la description et la condamnation du misrable tat dans lequel la religiosit extrieure va de pair avec les pchs les plus grossiers. Manifestement, sae a premirement devant lui ltat dIsral son poque ; toutefois cet tat se poursuit jusqu notre temps et mme jusquau temps de la fin (cf. 1:11-17 ; 29:13).

8.15.1 Une pit hypocrite (58:1-5)

Lternel invite le prophte faire connatre ouvertement et sans mnagement au peuple sa transgression et ses pchs (v. 1 ; cf. Miche 3:8). Le peuple est appel ici, de manire caractristique, non pas Isral mais maison de Jacob (cf. 48:1) avec tout ce que rappelle ce nom. En raison de la solennit et de limportance de la question souleve, cest lternel lui-mme et non pas le prophte qui parle dans ce chapitre, lexception des versets 8 13.

Les Juifs, dj au temps dsae, avaient rabaiss le service divin prescrit dans la loi des formes religieuses extrieures, ce qui ne les empchait pas de se livrer toutes sortes de pchs dans leur vie quotidienne (cf. Jr. 7:9-11). Leur hypocrisie est dcrite au verset 2. Jour aprs jour, le peuple prie Dieu et lui demande quelle est sa volont, comme le ferait une nation qui pratiquerait la justice, et naurait pas abandonn le juste jugement de son Dieu . Mais en ralit, il vit en mme temps dans la transgression et dans le pch. Lorsquil tait sur la terre, le Seigneur Jsus a d dnoncer un tat semblable chez les pharisiens et les scribes (cf. Matt. 23). Et dans la chrtient, tous ceux qui ont la forme de la pit mais en ont reni la puissance marchent dans le mme chemin (2 Tim. 3:5).

Dans ce qui suit, Dieu nentre pas dans tous les aspects de lhypocrisie religieuse mais se limite au jene. Labstention temporaire de nourriture na jamais t prescrite, ni dans lAncien Testament ni dans le Nouveau. Nanmoins le jene est souvent mentionn, aussi bien pour Isral que pour les chrtiens (par ex. Jug. 20:26 ; Jol 1:14 ; Jr. 14:12 ; 36:6 ; Act. 13:2). Aprs la captivit Babylone, le jene rgulier est devenu parmi les Juifs une coutume bien ancre (Zach. 7:5 ; 8:19 ; Luc 18:12). La signification du vrai jene apparat dans le psaume 35 : Je me vtais dun sac ; jhumiliais mon me dans le jene (v. 13). Le jene agrable Dieu est lexpression visible dune relle et profonde humiliation.

Ici les Isralites affirment quils jenent et quils affligent leurs mes, mais en mme temps ils reprochent Dieu de ne pas lavoir remarqu ! O en sont-ils donc ? Pendant quils jenent, ils cherchent leur plaisir et exigent durement tout ce qui leur est d (v. 3). Au lieu de persvrer dans la vraie humiliation et dans la prire devant Dieu, ils querellent pour revendiquer leurs droits et, dans leur mchancet, ils nhsitent pas frapper (v. 4). Intrieurement ils sont trs loigns de Dieu. Les signes daffliction extrieurs, tels que courber la tte, aller et l couvert dun sac et sasseoir dans la cendre, ne changent absolument rien cela. Ce nest rien dautre que de lhypocrisie (v. 5).

Lhypocrisie religieuse sest poursuivie aprs lexil. Elle a atteint un premier point culminant lorsque les Juifs ont rejet leur Messie, tout en voulant respecter scrupuleusement les ordonnances de la loi (Matt. 26:59-66 ; Jean 18:28 ; 19:7, 31). Mais ce comportement hypocrite de la masse du peuple juif atteindra son apoge lpoque de lAntichrist (cf. 29:1 ; 57:8 ; Mal. 3:5). Cest pourquoi lAssyrien, verge de la colre de lternel, viendra comme un flau sur le peuple rebelle, ainsi que le montrent les chapitres 28 et 29, puis le Seigneur Jsus lui-mme exercera contre lui un jugement dfinitif lors de son apparition. Cependant, comme en Malachie 3, ce nest que laspect moral des choses qui est voqu ici, la relation du peuple avec Dieu. LAntichrist, ainsi que les nations et leur influence sur les Juifs, ne sont pas mentionns.

8.15.2 La vraie pit et ses consquences (58:6-14)

Dieu nattend pas des siens un simple attachement des formes extrieures qui peuvent faire bonne impression sur leur entourage. Il ne condamne cependant pas la forme en elle-mme, mais lhypocrisie et la mchancet qui y sont lies. David dit : Voici, tu veux la vrit dans lhomme intrieur (Ps. 51:6). Il en est de mme ici. Dieu explique son peuple comment il doit se conduire pour que le jene lui soit agrable. Quil sagisse des relations humaines ou du domaine religieux, ils doivent cesser de tromper les autres, duser envers eux de mchancet et de contrainte, de les opprimer et de les asservir (v. 6 ; cf. Matt. 23:4 ; Act. 15:10 ; Gal. 5:1). Il faut quils aient de la misricorde envers ceux qui ont faim, qui sont misrables et perscuts, ou qui nont pas assez de vtements pour se vtir. Il sagit de montrer de cette manire quon ne se drobe pas ses obligations envers son prochain (v. 7).

Pour le rsidu qui est venu la repentance, qui a pris cur les avertissements de Dieu et qui sest approch de lui dans une attitude intrieure et extrieure convenable, la nuit du pch et de loppression prendra fin. Ta lumire jaillira comme laurore et ta sant germera promptement (v. 8). Le soleil de justice , avec la gurison... dans ses ailes , se lvera pour lui quand le Seigneur Jsus apparatra en gloire (cf. 9:2 ; 60:1 ; Mal. 4:2). Lui qui est la lumire du monde et qui a t rejet si longtemps par son propre peuple se prsentera finalement aussi celui-ci comme sa lumire. Au peuple malade depuis la plante du pied jusqu la tte il apportera, pour le corps et lme, la gurison de toutes les maladies et de toutes les blessures (cf. 1:5, 6 ; Jr. 33:6).

Quand il est dit au verset 8 : et ta justice marchera devant toi , nos regards sont de nouveau dirigs sur Celui duquel le peuple dira : Lternel notre justice (Jr. 23:6). Dans sa lumire, ils discerneront que la justice acquise par leur propre conduite nest rien dautre quun vtement souill. Ils sappuieront par la foi uniquement sur le Seigneur Jsus et le suivront, lui qui leur sera fait de mme quaux croyants du temps actuel sagesse de la part de Dieu, et justice, et saintet, et rdemption (64:5 ; 1 Cor. 1:30 ; cf. s. 48:18 ; 54:17 ; 62:2). Comme la nue de la gloire de Dieu qui allait devant Isral lors de sa sortie dgypte, la justice du peuple rachet, dans la personne de Christ, marchera devant lui. En mme temps, la gloire de lternel, qui sera revenue dans le temple aprs une longue absence, formera son arrire-garde (cf. 52:12 ; Ex. 13:21, 22 ; 14:19, 20 ; zch. 43:2-5). Ainsi, le verset 8 dcrit en quelques mots les glorieuses consquences de lapparition du Seigneur Jsus pour la partie croyante de son peuple terrestre.

En consquence, leurs prires seront de nouveau entendues (v. 9 ; cf. v. 2, 3). Pour souligner ce quest la vraie repentance, Dieu prsente encore une fois son peuple ce quil doit abandonner et ce quil doit faire pour que puisse se dverser sur lui sa pleine bndiction : il faut que le joug de loppression soit t, que lon cesse de montrer du doigt pour se moquer et de prononcer des paroles iniques ; il faut que la charit et la compassion se montrent par des actes. Il est bien clair quil ne sagit pas seulement de ces choses extrieures, mais dun vritable retour Dieu et de la nouvelle naissance. Seul celui qui est n de nouveau peut voir le royaume de Dieu et y entrer (Jean 3:3, 5 ; zch. 36:24-32). Au lieu des tnbres prcdentes, il y aura la lumire. De lobscurit se lvera le plein jour (v. 10 ; cf. Prov. 4:18 ; ph. 5:8). Dans cette lumire spirituelle, Dieu pourra accorder dautres bndictions son peuple, mais une seule condition : cest quil lui obisse et garde sa Parole (v. 11, 12). Sept bndictions sont alors prsentes :

1. Lternel te conduira continuellement... (v. 11).

Il conduira son peuple par son Esprit en tout temps et en toutes choses, et celui-ci pourra se fier ses directions et marcher par sa main forte dans la tranquillit et la scurit.

2. et rassasiera ton me dans les scheresses...

Il y aura aussi des scheresses dans le Millnium pour les peuples qui nobiront pas la parole de Dieu (Zach. 14:17-19). Cependant tous ceux qui sont ns de nouveau et qui ont leur joie dans la parole de Dieu seront rassasis dans leur corps et dans leur me.

3. et rendra agiles tes os...

Selon le chapitre 65 (v. 20), il ny aura pas, dans le Millnium, de vieillard qui nait pas accompli ses jours . Et au psaume 103 (v. 5), il est dit au sujet des rachets en ce temps-l : Il rassasie de biens ta vieillesse ; ta jeunesse se renouvelle comme celle de laigle .

4. et tu seras comme un jardin arros...

Dans la Bible, le jardin est souvent une figure dun lieu particulirement protg, un lieu de bndiction pour les hommes et de joie pour Dieu. Nous voyons dj cela dans le jardin dden. La fiance du Cantique des Cantiques est compare un jardin clos et un paradis (Cant. 4:12, 13). Un jardin arros est une magnifique image des croyants qui vivent pour leur Seigneur seul, trouvent leur force et leur secours auprs de lui qui est la source de leau de la vie et portent du fruit pour lui.

5. et comme une source jaillissante dont les eaux ne trompent pas.

Non seulement Dieu bnit, mais il accorde aux siens dtre en bndiction autour deux. Une source offre le rafrachissement au marcheur assoiff. Celui qui sabreuve continuellement la vraie source de la vie sera pour dautres une source deau vive : des fleuves deaux vives couleront de son ventre (Jean 7:38), par lesquels ils pourront faire lexprience de la bndiction de Dieu.

6. Et ceux qui seront issus de toi btiront ce qui tait ruin ds longtemps ; tu relveras les fondements qui taient rests de gnration en gnration... (v. 12)

De mme que le temple, la muraille et la ville de Jrusalem ont t reconstruits au temps dEsdras et de Nhmie, ainsi aussi, avant le commencement du Millnium, le sanctuaire de Dieu sur la terre sera encore une fois rtabli (cf. zch. 40). Alors, ce qui tait ruin ds longtemps sera bti et les fondements seront relevs. La reconstruction annonce ici ne se rapporte pas seulement ldifice matriel, mais aussi aux ruines spirituelles. Lorsque Dieu annonce dans un autre passage : En ce jour-l, je relverai le tabernacle de David, qui est tomb, et je fermerai ses brches, et je relverai ses ruines, et je le btirai comme aux jours dautrefois , il parle de la restauration de la royaut de David dans le Millnium (Amos 9:11 ; cf. Ps. 11:3 ; s. 61:4).

7. et on tappellera : rparateur des brches, restaurateur des sentiers frquents.

Ce dernier encouragement exprime lapprobation de Dieu sur tous ceux qui ont pris cur lencouragement prcdent et lont suivi. Aucun effort des siens, si petit soit-il, ne sera oubli de lui. En Nhmie 3, ceux qui ont collabor la reconstruction de la muraille de Jrusalem sont tous nomms. Quil sagisse dhommes ou de femmes, dindividus ou de familles, de personnages hauts placs ou non, leurs noms sont pour toujours inscrits dans le livre de Dieu comme rparateurs de brches . Dans le dernier chapitre de lptre aux Romains, laptre Paul demande de saluer beaucoup de frres et de surs dont il mentionne lactivit pour le Seigneur et pour les saints. En ce temps-l, il ny avait certainement pas autant de brches rparer quaujourdhui, mais tous ces noms tmoignent de lapprobation divine de tous ceux qui travaillent pour rparer les brches et restaurer les sentiers frquents. Ainsi, mes frres bien-aims, soyez fermes, inbranlables, abondant toujours dans luvre du Seigneur, sachant que votre travail nest pas vain dans le Seigneur (1 Cor. 15:58).

La fin du chapitre aborde un autre aspect des ordonnances judaques : le sabbat (v. 13). Contrairement au jene, qui reposait sur des ordonnances humaines, Dieu avait expressment command aux Isralites de garder le sabbat ; ctait lun des dix commandements (Ex. 20:8-11). Il ne concernait pas les relations entre les hommes, mais son observation manifestait la crainte de Dieu. Cest pourquoi lordonnance du sabbat est mentionne trs souvent dans les cinq livres de Mose.

Sous la nouvelle alliance, la loi en entier sera de nouveau en vigueur, et ainsi aussi lobservation du sabbat, comme nous lavons dj vu au chapitre 56 (v. 2 ; cf. 66:23). Ceux qui observeront ce commandement trouveront leurs dlices en lternel et passeront sur les lieux hauts de la terre (v. 14), cest--dire quils jouiront du bonheur et de la bndiction, et occuperont la place la plus haute parmi tous les peuples de la terre (cf. Deut. 28:1 ; 32:13). Dans le pays que Dieu a promis autrefois leurs anctres, dans lhritage de Jacob , ils trouveront dfinitivement parfaite satisfaction et parfait repos (cf. 1 Rois 8:36 ; Ps. 105:11 ; 135:12 ; zch. 28:25). Comme au premier verset, nous avons ici le nom de ce patriarche qui devait dire la fin de sa vie : Les jours des annes de ma vie ont t courts et mauvais , mais qui pouvait pourtant achever sa course en adorant (Gen. 47:9:31). Cest le triomphe de la grce de Dieu envers son peuple terrestre. Que personne ne mette en doute ses paroles, car la bouche de lternel a parl (cf. 1:20 ; 24:3 ; 40:5) !