teoria genului (gender și pericolele sale genului si pericolele... · feminism și homosexualitate...
TRANSCRIPT
Teoria genului și pericolele sale | Asociația PRO VITA București, www.provitabucuresti.ro 1
Teoria genului (gender) și pericolele sale
1. Context cultural
Teoria genului face parte din paleta largă a curentelor culturale și ideologice recente
(deconstructivismul etc.), care marchează schimbările radicale din lumea de astăzi.
Asemenea teorii se infiltrează viclean în mentalități, educație, cunoaștere, pornind de la
nivelul individului, până la mase largi de oameni. Schimbările lor pot fi asemănate cu marile
revoluții sociale sau războaie din prima parte a secolului al XX-lea.
Ele nu se mai impun prin violență fizică, ci prin insinuare, prin intermediul unor principii
aparent defensive, precum cel al toleranței sociale. Mentalități prin natura lor marginale
sunt apoi globalizate și impuse culturii de masă.
Aceste ideologii se apropie de noile mentalități centrate pe plăcere (hedonism modern), ce
se nasc din schimbarea vieții prin condițiile de muncă, prin deschiderea granițelor, prin
promisiunile de confort sau orientarea către un consumism exacerbat.
Invocarea toleranței, ca principiu larg, generos, are drept consecință dărâmarea vechilor
ierarhii de valori și acceptarea „noilor valori” din categoria noutăților științifice (sociologice,
de exemplu) sau culturale.
Toate aceste teorii au un accent pronunțat anti-tradiție și, de fapt, impun vechi utopii
sociale, dar sub altă formă. Noile drepturi, arbitrare, abstracte nu au nici o legătură cu
stabilitatea lumii omului sau cu binele comun. Ele vin pe fundalul unor mișcări pur culturale,
cum ar fi deconstructivismul, teoriile antropologice, care pun în centrul lor omul artificial,
așa-numit „cultural” sau „social”.
2. Ideologii
Teoria genului face parte din gama largă de ideologii perene, anti-tradiție și egalitariste,
reînviate în formule noi. O mare parte dintre acestea ascund sub pulpană curentele
feministe cele mai actuale, cum ar fi egalitarismul și diferențialismul. Acestea două,
promovate la începutul secolului XX, au drept scop obținerea egalităților în drepturi ale unor
așa-zise minorități sociale. Colateral teoriei genului, dar din același trunchi, a crescut și
Teoria genului și pericolele sale | Asociația PRO VITA București, www.provitabucuresti.ro 2
ideologia „politically correct”, care domină viața politică și socială a SUA din ultima vreme.
Egalitarismul, în viziune feministă, pornște de la copierea modelului bărbatului de către
femei, pentru a contracara dominația acestuia. Diferențialismul ideologic insistă asupra
diferenței dintre femei și bărbați, pentru a scoate în evidență feminitatea ca trăsătură
vulnerabilă. Există în cadrul feminismului extremist și teorii care vor să distrugă
heterosexualitatea, urmărind să înlăture conceptul de femeie. Acesta urmează a fi regândit
în contextul noilor organizări sociale, bazată pe identitatea culturală a omului și nu pe cea
biologică.
3. Ce este teoria genului?
Ideologiile care au odrăslit din teoria genului au ajuns actualmente să fie foarte radicale și
puternice. Nu există argumente științifice care să stea la baza lor. Teoria genului a apărut
într-o formă incipientă în anii ´60 ai secolului trecut, ca o consecință a modelor și
construcțiilor culturale și sociologice. Ca teorie de bază, pornește de la diminuarea
înțelegerii sexului din punct de vedere biologic și promovarea în locul lui a genului (de la
gender, engl.), ca principiu de diferențiere socială. Schimbarea este motivată de ideea
dominației masculine și de cea a alienării femeilor, aflate în defensivă. O astfel de delimitare
a oamenilor în societate, potrivit acestor noi ideologi, ar elimina discriminarea pe motiv de
„orientare sexuală” sau de „identitate de gen”.
Sexul biologic, după cum se știe, trimite direct, rațional, științific, la structura corpului uman.
Iar acest concept nou, „sexul social”, propus de teoria genului, s-ar baza pe o multitudine de
calități psihosociale, de comportamente și relații, formate sub influența noilor mentalități și
a culturii recente de masă. În această viziune, omul are libertatea de-a renunța sexul lui
biologic și de a-și alege un „sex/gen social”.
4. Feminism și homosexualitate
Între beneficiarii teoriei genului, la loc de frunte se află ideologiile feminismului extremist și
homosexualității. În diferite etape ale sale, feminismul a practicat o revoltă radicală, cerând
schimbarea societății. Teoria genului constituie o nouă cale prin care feminismul încearcă
să-și pună în aplicare ideologiile, acum într-un mod insinuant, fără violență fizică. În felul
acesta, feminismul a devenit o componentă a unor curente culturale, sociale sau politice
foarte active azi. Există forme de feminism radical, care, beneficiind de principiul toleranței,
își cer drepturile de a fi în centrul societății. Radicalismul acestui feminism vizează tocmai
distrugerea marilor repere și instituții ale societății, printre care familia.
Teoria genului și pericolele sale | Asociația PRO VITA București, www.provitabucuresti.ro 3
5. Consecințele teoriei genului
a. Reeducarea maselor
Această teorie se află la baza transformării lumii fără mari conflicte. Principiul larg de
„societate tolerantă” ascunde în spate și promovarea ideii de homosexualitate, a
feminismului, a schimbării familiei ș.a. Toate îndoctrinările noi au loc prin reeducarea
maselor. Astfel, paradele gay sunt promovate de media ca festivaluri „pentru diversitate”, se
promovează „nunțile” homosexuale, se desfășoară evenimente la care sunt atrase nume
sonore din showbiz. În cadrul acestor mijloace de reeducare a maselor sunt incluse filme,
premiate și tot mai numeroase, despre homosexualitate. Ca și în propaganda ateistă,
rămâne obligatorie anunțarea „valorilor noi”, constructe artificiale. Aici intră și descrierea pe
larg a schimbărilor care au loc în aria conceptului de „orientare sexuală”. Prin cultura de
masă, de divertisment, se încearcă înlăturarea normelor universale ale drepturilor
internaționale. Aceste jocuri ideologice viclene sunt conduse de mari organizații
neguvernamentale, care iau ca părtași, de cele mai multe ori, partide sau chiar instituții ale
statului.
b. Distrugerea familiei
Tăvălugul pornit de această teorie vizează în primul rând deconstrucția familiei și a rolului ei
social. O familie nu mai este compusă dintr-un bărbat și o femeie, în accepțiune biologică,
membrii ei putând opta pentru un „sex social”, adică cultural. Este deconstruită, în felul
acesta chiar identitatea sexuală a individului. În numele unei așa-numite libertăți, sunt
înlăturate, mergând peste efectele ei evident păgubitoare, toate argumentele ce țin de
tradiție, natură și biologie. Conform teoriilor feministe extremiste, femeia, ca să nu fie
oprimată, ar trebui să nu mai existe ca „sex”1. Ca urmare se deschide calea pentru
destrămarea familiei, pentru impunerea căsătoriilor homosexuale și poligame. În același
timp, este influențată dezvoltarea tehnicilor de reproducere artificială: mamă-surogat, uter
artificial sau procrearea asistată medical.
c. Deformarea educației copiilor și conflictul cu autoritatea parentală
Copiii, ca o consecință a prezenței acestei teorii în cultura de masă, în ideologiile la modă,
insinuate în legislație, primesc o educație ce contravine dorinței și valorilor părinților lor. Și
prin mijloacele de informare în masă, copiilor le este insuflată ideea existenței unor drepturi
arbitrare, cum ar fi și dreptul de a-și alege un „sex social”. Principiul toleranței ajunge, astfel,
să schimbe complet familia tradițională.
1 A se vedea lucrarea filosoafei post-structuraliste americane Judith Butler, „Probleme de gen: feminismul și
subminarea identității” (Gender Trouble: Feminism and the Subversion of Identity, 1990): „Femeile nu vor fi
oprimate, dacă conceptul de femeie nu va mai exista”.
Teoria genului și pericolele sale | Asociația PRO VITA București, www.provitabucuresti.ro 4
În viziunile extremiste ale teoriei genurilor, ar trebui chiar să fie eliminate din vocabular
cuvintele ca „mamă” și „tată”, impunându-se folosirea termenului neutru de „părinte”.
Acest fapt este deja întâlnit în Anglia, Franța sau anumite state din SUA. În educația impusă
deja în școli, în cazul unor noțiuni ce țin de teoria genului, sunt folosite modele fără nici o
bază reală sau științifică, fapt ce deformează viziunea generală rațională de cunoaștere.
De fapt, în strategiile ideologilor teoriei genului, sistemul de învățământ constituie
principala cale de distrugere în profunzime a bazelor firești ale societății, iar copiilor li se
încredințează, fără voia lor și în contra valorilor părinților, rolul principal în această activitate
distructivă.
Material de Larisa Iftime (Asociația Provita Media)