CRIZANTEMA

DescriereGenul cuprinde plante anuale, bianuale, perene, cu flori in forma de rozeta, de diferite forme, culori si dimensiuni. Exista numeroase specii si varietati de crizanteme. Un lucru interesant la crizantema in general este ca producerea bobocilor este strans legata de fotosinteza, ceea ce inseamna ca prin reglarea artificiala a expunerii la lumina inflorirea se poate realiza la sfarsitul lui octombrie, inceputul lui noiembrie, perioada in care crizantemele sunt cautate.

Ingrijire si cultivare Margaretele care cresc pe camp se pot cultiva si in ghivece mari sau direct in gradina, intr-un loc insorit, in pamant fertilizat si usor drenabil. Pentru ca planta sa aiba o forma compacta si multi boboci, tulpinile trebuie retezate din cand in cand pentru a se stimula ramificarea tufei.

Crizantemele plantate in ghivece trebuie udate regulat si tratate cu substante fertilizatoare in timpul perioadei de crestere, pana cand se formeaza bobocii.

Varietatile cu tulpina inalta trebuie legate de suporturi sau bete ca sa nu se aplece la pamant sau sa fie rupte de vanturile si/sau ploile puternice.

Pentru ca florile sa fie mai mari, mai ales daca sunt menite sa stea in glastre ca flori taiate, indepartati bobocii care apar de-a lungul tulpiniilor si lasati-i doar pe aceia din varf, care vor beneficia astfel de toate substantele nutritive preluate de planta.

La sfarsitul lunii august, cand florile s-au ofilit, tulpinile se taie pana la nivelul pamantului sau se scurteaza si se muta intr-un loc ferit, in cazul in care sunt plantate in ghivece.

Inmultire1. Margaretele si crizantemele se imultesc foarte usor, prin divizarea tufelor. Operatiunea se face primavara si toamna.2. Prin butasi din portiuni de tulpina de la varf; se planteaza intr-un amestec de pamant, nisip si turba in parti egale, iar ghiveciul se aseaza la loc umbrit, pana apar radacinile.3. Varietatile anuale de inmultesc prin seminte; acestea se seamana primavara, direct in pamant, iar daca plantele sunt prea dese, se lasa numai cele mai viguroase (nu se transplanteaza).

Boli si daunatoriCrizantema este sensibila la diferite boli provocate de ciuperci, cum ar fi rugina alba, mucegaiul cenusiu sau putrezirea radacinii; toate acestea sunt favorizate de conditiile necorespunzatoare de cultivare. Pentru a reduce cat mai mult riscurile de aparitie a acestor boli, evitati sa lasati apa sa balteasca la radacina tufei, nu insamantati prea des si, la nevoie, tratati planta cu fungicide si/sau insecticide. Deformarea tulpinii si decolorarea frunzelor sunt cauzate de infecti virotice si sunt foarte greu de combatut. In acest caz, este cel mai bine ca plantele infectate sa fie rupte si aruncate.

NARCIZUL

Pentru o gradina de primavara este greu de imaginat ca narcisele sa lipseasca din peisaj. Narcisa sau Coprina cum mai este cunoscuta popular, este o floare foarte raspandita la noi, o intalnim in parcuri, in gradinile particulare, in jardinierele de la ferestre, etc. Deseori o intalnim crescuta salbatic pe marginea drumurilor sau pe campuri. Celebritatea ei este egalata in perioada de inflorire doar de lalele sau zambile.

Descrierea planteiSe cunosc foarte multe varietati ale narcisei care se comercializeaza, cu inaltimi de la cele mai pitice, care ating 7 cm sau la cele mari de 50-60 cm. Florile cu forme diferite, dar usor de recunoscut pot fi, de la obisnuitele narcise albe si galbene, pana la cele portocalii, galben pal, roz sau chiar si rosu. Florile narcisei sunt dispuse in varful tulpinei si ating dimensiuni de 2-7 cm.Perioada de inflorire a narciselor debuteaza in februarie si poate tine pana in luna mai la anumite varietati.

Locul in gradinaNarcisa este o planta foarte rezistenta, motiv pentru care bulbii rezista peste iarna in pamant. Prefera orice tip de sol, iar locurile ideale in gradina sunt cele insorite, descoperite.

Narcisele pitice pot fi utilizate pentru ghivece, jardiniere, straturi sau borduri, iar narcisele cu talia mai mare pot fi cultivate in straturi, grupuri, borduri sau chiar direct in gazon.

Cultivarea si inmultirea narciselorBulbii se planteaza imediat dupa cumparare in lunile august-octombrie.  Gropile de plantare au dimensiuni de 5-7 cm si la distante de 10-20 cm, in functie de talia narcisei. De la an la an, narcisele se intind in palcuri mari si se recomanda separarea lor doar daca este necesar si o data la cativa ani.Din punct de vedere estetic se recomanda gruparea narciselor cu alte plante care infloresc in aceeasi perioada: Brandusa, Vioreaua, Laleaua, Panselutele sau Anemonele.

Sfaturi utile

Verificati bulbii inainte de plantare sa nu fie moi sau mucegaiti! Plantarea bulbilor trebuie facuta cat mai repede dupa cumparare! Dupa inflorire, nu rupeti frunzele ci lasati-le sa se usuce singure! O data la cativa ani dezgropati bulbii si separatii, dar replantati imediat!

BRANDUSA

Descrierea planteiBrandusa de primavara rasare din bulbi mici ca toate plantele perene cu bulbi care infloresc in lunile friguroase. Frunzele si florile brandusei apar in acelasi timp. Frunzele sunt alungite si foarte subtiri si prezinta o dunga alba. Florile brandusei infloresc deasupra frunzelor si prezinta o forma de cupa. In functie de variatea branduselor, florile pot fi albe, mov, galbene, purpurii sau vargate.Dimensiunile plantei – frunzele pana la 20 cm, iar florile pana la 10 cm.

Locul in gradinaBrandusele prefera un sol bine drenat in locurile insorite ale gradinii sau la umbra copacilor si arbustilor din gradina. Este de preferat plantarea in straturi si brazde pentru a avea o pata de culoare in primele luni ale anului in gradina.

Cultivarea si inmultirea brandusei de primavaraBulbii de brandusa cei mai raspanditi in comert sunt hibrizi olandezi cu flori de culoare mov sau galben. Bulbii se planteaza toamna in gropi cu adancimi de 5-7 cm si la distante intre plante de 5 cm. Dupa caderea frunzelor bulbii pot fi separati si replantati imediat pentru inmultire.

BRANDUSA DE TOAMNA (Colchicum)

Infloreste de la sfarsitul verii si in primele luni de toamna. In ciuda denumirii populare nu se inrudeste cu Brandusa de primavara (Crocus). Este o planta otravitoare.

Descrierea planteiBulbii brandusii de toamna sunt mult mai mari decat in cazul Crocusului. Florile in forma de cupa apar toamna, au culoarea lila, roz si se ofilesc inainte de venirea frigului. Frunzele brandusei de toamna sunt verzi, lucioase si late cu dimensiuni de pana la 20 cm.

Locul in gradinaBrandusa de toamna prefera solurile bine drenate si ingrasate, in locurile insorite ale gradinii sau in semi-umbra. Covoarele cu flori de branduse de toamna sunt neasemuite in gradina.

Cultivarea si inmultirea brandusei de toamnaBulbii se planteaza vara in gropi sapate la 10 cm adancime si la o distanta de 10-15 cm. Dupa caderea frunzelor bulbii pot fi separati si replantati imediat pentru inmultire.

Vezi calendarul infloririi altor plante perene cu bulbi in gradina!

Gura leului

GeneralitatiAntirrhinum majus, numele stiintific al frumoasei flori de gradina Gura leului, este cultivata ca planta anuala. Creste pana la 100-120 cm inaltime, dar poate fi  mult mai scunda, doar 20-30 cm. Tulpina florii este carnoasa, lignificata la baza; frunzele sunt lanceolate, colorate in verde inchis. Particularitatea acestei plante sta, desigur, in florile sale, partial tubulare, cu doua petale, care se deschid apasand floarea din lateral, amintind cu adevarat de guradeschisa a unui leu sau a unui dragon. Florile sunt fixate pe tulpinele drepte si prelungi. Gura leului se prezinta in mai multe culori: galben, rosu, roz, borodo, alb, portocaliu, existand si varietati bicolore sau pestrite. Florile lasa locul unor pastai lemnoase ce contin numeroase seminte fertile.Pentru a obtine o inflorescenta mai abundenta, se vor elimina tulpinele cu flori vestejite. Se mai recomanda taierea varfurilor tinerelor plante pentru a se obtine o crestere mai compacta.

. Expunerea.Gura leului se dezvolta frumos daca este cultivata in plin soare pentru a putea sa-si obtina o inflorire perfecta. Daca se doreste sa fie cultivata ca planta perena, se recomanda, totusi, ca iarna sa fie acoperite, pentru a nu ingheta.

. UdareaUdarea acestei flori de gradina trebuie sa se faca cu regularitate, dar nu cu apa din abundenta. Gura leului este o planta care prefera seceta decat excesul de apa: deci, atentie ca terenul sa fie bine uscat intre o repriza de udat si alta. Iarna, planta se va lasa aproape uscata. Planta va primi fertilizant de flori la fiecare 20-25 de zile, dizuolvat in apa cu care este udata.

. TerenulAceasta planta prefera pamantul foarte putin argilos, bine drenat si bogat in marerie organica, chiar daca se dezvolta fara probleme in orice fel de sol. Se va utiliza un pamant bun pentru flori, universal, echilibrat, cu un pH neutru (5,5-5,8).

. MultiplicareaSe efectueaza prin seminte si se practica primavara sau iarna: semintele se seamana intr-un pat cald in februarie-martie sau in aprilie-mai. Cand rasadul ajunge la aproape 10 cm inaltime, i se ciupeste varful cu scopul de a se dezvolta lastarii de la baza tulpinei. in gradina, gura leului se seamana in aprilie-mai, dar si toamna, inainte de racirea importanta avremii. Uneori, planta se autoinsamanteaza, producand spontan noi plante din semintele din anul precedent.

CRINUL

 

Sunt peste 100 de specii de crin, raspanditi in intreaga lume si clasificati dupa forma si felul in care florile lor sunt dispuse fata de axul inflorescentei.  Crinii sunt raspanditi in toate regiunile temperate din emisfera nordica si sunt raspanditi in zona Mediteranei, in toata Asia, pana in indepartata Japonie, in India, dar si pe continentul american, in SUA si Canada.

Crinul este o planta ierboasa, perena, ornamentala prin florile mari, parfumate, viu si intens colorate, care apar in varful unei tulpini lungi, pe care sunt dispuse si frunzele. In sol, crinii pornesc din bulbi solzosi, alungiti. Infloresc in perioada verii, iar plantarea bulbilor se face, de regula, toamna in luna octombrie. Cand si unde se face plantarea crinilorIn octombrie, bulbii se planteaza la o adancime de 15-20 cm, lasand 40 cm distanta intre ei. Pamantul in care se planteaza trebuie sa fie afanat si ingrasat, compus din amestec de turba si pamant de gradina. Locul trebuie sa fie semiumbrit, ferit de soare prea puternic, care va afecta dezvoltarea florilor din anul urmator.

Exista mai multe metode de inmultire a crinilor• diviziunea bulbilor se face atunci cand dintr-un bulb mare se obtin mai multe fragmente care vor fi plantate si vor da nastere unor noi plante• prin bulbili, care sunt niste bulbi miniaturali formati pe tulpini, la subsoara frunzelor. • prin butasirea solzilor care acopera bulbii si care inradacineaza usor

Specii de crin raspanditeLilium candidum, crinul alb, este cel mai cunoscut crin. Tulpinile sale sunt inalte, de pana la un metru si jumatate, pe tulpina gasindu-se 12 pana la 20 de flori albe, puternic parfumate, care se deschid la inceputul veri. Lilium regale este crinul imperial, numit asa datorita florilor sale foarte mari, lungi. Infloreste tot la inceputul verii.

GALBINELILE

galbenele, care nu este steril si nu poate fi folosit pe rani deschise, in schimb este excelent pentru tratarea afectiunilor minore si pentru intretinerea pielii. Se prepara din sapte linguri de unt, trei linguri de flori proaspete marunt tocate si cate o lingurita de miere zaharisita si ceara de albine (ambele le gasim in piete la apicultori). Mai intai se pune intr-un vas, la foc mic, untul si se lasa pana devine lichid, dupa care se adauga cele doua linguri de planta fin tocata, mierea si ceara. Se lasa combinatia pe foc vreme de 10 minute, se amesteca cat sa se dizolve complet, dupa care se ia vasul de pe foc si se lasa sa se raceasca. Cat mai este cald se filtreaza preparatul printr-o strecuratoare curata si se toarna intr-un borcan, care va fi inchis si lasat in frigider, unde se poate pastra pana la trei luni.Aplicatii externe Leziuni produse de radioterapie - un studiu francez efectuat intre anii 1999 si 2001 a verificat efectele unguentului de galbenele pe 254 de paciente supuse la radioterapie, dupa interventii chirurgicale in cancerul de san. Pacientele au facut trei aplicatii pe zi cu unguentul de galbenele (care a fost comparat cu unguentul alopat pe baza de trolamina, cel mai frecvent recomandat de radiologi). Pacientele tratate cu galbenele au prezentat leziuni ale pielii simtitor mai reduse ca dimensiuni si frecventa, au avut mai putine dureri, au suportat mai bine tratamentul radioterapeutic si l-au intrerupt intr-un procent mult mai mic decat cele care au folosit unguentul cu trolamina.

Interventii chirurgicale - un studiu italian realizat in anul 2001 arata ca o combinatie de extracte de galbenele si de sunatoare, in proportii egale, mareste viteza de vindecare a operatiilor, favorizand o cicatrizare estetica si lipsita de complicatii. Studiul a fost facut asupra femeilor care au avut nasteri prin operatii de cezariana, iar participantele au fost mai mult decat multumite de efectele tratamentului. Se fac zilnic spalaturi si se aplica comprese cu tinctura de galbenele si de sunatoare (combinate in proportii egale), diluata cu apa distilata, in proportia de 1:5.

Galbenelele si frumusetea

Depigmentari - crema de galbenele aplicata de doua ori pe zi ajuta la recapatarea pigmentatiei normale, dupa contactul cu substante chimice sau cu radiatii, care provoaca aparitia unor pete pe piele.

Arsuri solare - se foloseste uleiul de galbenele care ajuta la vindecarea rapida, reduce senzatia de durere si usturime. Pentru cicatrizarea estetica a arsurilor de gravitate mica si medie se folosesc compresele cu tinctura de galbenele diluata cu apa distilata in proportie de 1:3 - 1:5.

GAROFITA

Denumita si garoafa turceasca, este o planta erbacee perena, originara din centrul si sudul Europei, adesea cultivata ca planta anuala sau bianuala. Chiar daca are o viata destul de scurta, in gradina planta se autoinsamanteaza, dand nastere la flori noi, mai bogate si mai frumoase.

GeneralitatiCunoscuta si ca simbol al galanteriei, Dianthus barbatus este o planta des intalnita in gradini, bordand aleile sau, constituite in grup, oferind o placuta pata de culoare. Are tulpina rigida si dreapta, acoperita de frunze lungi lanceolate. Atat frunzele cat si tulpinile au culoarea verde spre gri.  in mod obisnuit atinge o inaltime intre 15 si 25 centimetri. Exista soiuri ce se pot cultiva si in ghivece, dar sunt mult mai firave si mai scurte.Primavara tarziu si vara produce manunchiuri de floricele sub forma de cupa, cu petale franjurate, colorate in alb, roz, rosu sau visiniu inchis, uneori bicolor, cu centrul in culoare contrastanta. La unele varietati florile sunt parfumate.Chiar daca au o viata scurta, prin autoinsamantare, in fiecare an cresc din abundenta noi plante. Pentru a le prelungi inflorescenta  si a obtine  plante cu o crestere mai compacta se recomanda tunderea tulpinilor ce poarta flori vestejite.ExpunereaDianthus barbatus prefera pozitionari insorite, mai ales in lunile de primavara. Cu instalarea anotimpului cald este bine ca aceste plante sa se bucure de cateva ore pe zi de umbra. Nu se tem de frig.UdareaGarofita de gradina nu este o planta pretentioasa, nici macar in ceea ce priveste irigarea. Nu necesita cantitati crescute de apa si nu ridica probleme in perioadele scurte de seceta. in perioada vegetativa, din martie pana in octmbrie, este indicat sa i se furnizeze ingrasamant pentru plante cu flori, dizolvat in apa de udare, la fiecare 10-15 zile.SolulCultivarea acestei plante se recomanda sa se efectueze in sol afanat, bogat in materie organica, bine drenat, cu un substrat non-acid. Se utilizeaza un compost constituit din pamnt universal echilibrat, nisip si compost de frunze.InmultireaSe efectueaza primavara: se pot semana garofitele in gradina, dar trebuie sa se tina cont de faptul ca noile plante vor inflori in primavara urmatoare. Din acest motiv se achizitioneaza plante din anul precedent pentru a fi puse in pamant primavara. Sau se va alege si varianta de a fi plantate in gradina toamna.La sfarsitul verii este posibila si prelevarea de butasi din tulpinile plantei: in acest caz florile pastreaza aceeasi culoare cu cele ale plantei mama, spre deosebire de plantele obtinute din seminte, cand culoarea florilor devine o surpriza.

Boli si parazitiMelcii sunt foarte atrasi de frunzele aromate ale garofitei de gradina, infruptandu-se din ele cu lacomie.

Gladiola

Descriere

Gladiolele sunt plante originare din bazinul mediteraneean si Africa de sud. Acestea sunt inrudite cu irisul si se aseamana destul de bine avand o tija alungita si ascutita catre varf, sub forma de ''sabie''. Numele de gladiola vine din latina de la gladius in traducere insemnand sabie datorita formei acesteia. Florile acestora cresc in spic indreptat intr-o parte a tijei avand culori puternice, proaspete cu o paleta larga -fiind intalnite atat albe cat si mov, o singura exceptie facand-o nuanta albastra- fiind rezultatul hibridizarii. La inceput gladiolele aveau marimi mai mici si erau intalnite doar sub culoarea alb-galbui asa ca nu este exclus ca in scurt timp sa intalnim si gladiole albastre.

Simbolistica

Gladiolele sunt considerate a fi florile aventurierilor si a aventurii. Sunt simbolul iubirii insemnand dragostea autoritara, grabita, dar care nu cunoaste renuntarea.

Istorie

O legenda atesta aparitia gladiolelor pe pamant de acum 2.000 de ani. Doua surori gemene dar extrem de diferite la caracter si-au gasit intr-o buna zi sfarsitul. Mama lor, sfasiata de durere, s-a rugat ca fiicele ei sa nu fie luate iar Dumnezeu le-a transformat in flori. Fata ascultatoare a fost preschimbata in crin iar cealalta in gladiola. De aici venind si pseudonimul gladiolelor de ''crinul-sabie''.

Cod Floral

Gladiolele sunt florile primilor pasi in dragoste. Mesajul transmis de acestea este asemanator cu cel al florii-soarelui dar cel al gladiolei nu poate fi ignorat deoarece aceasta cere insistent. Tot ele sunt cele care pot fi interpretate ca un refuz elegant. Acestea ar putea spune ''imi esti indiferenta''.

Ocazie

Gladiolele sunt cadoul potrivit pentru petrecerile pretentioase sau ocazii mari.

TOPORASUL

Primavara, devreme, imediat dupa ce apar ghioceii, infloresc si toporasii, niste plante gingase, ierboase, din specia Viola odorata. Frunzele toporasului au forma de inima, iar florile sunt parfumate, au cinci petale catifelate, de culoare violet, uneori alba sau albastrie.

Toporasii apar in flora spontana, in padure sau la marginea padurii, pe malurile apelor, pe campii si chiar in gradini.

In functie de zona geografica unde cresc, oamenii au numit toporasul: odorea, micsunea, tamaioara, violeta, caltunasi, carligei, floare Domneasca, micsandre, pantofiori, toporasul Doamnei.

In Grecia antica se credea ca toporasul este floarea Afroditei, zeita iubirii. Fetele isi faceau cununi din toporasi, ca sa aiba noroc in dragoste.

Astazi, din frunzele si florile de toporasi se prepara un parfum foarte fin, cunoscut sub numele de parfum de violete.

Desi toporasii au fost utilizati, inca din vechime, in tratamente naturiste, lucrul acesta este mai putin cunoscut. Astfel, anticii considerau ca toporasii erau un leac minunat impotriva durerilor de cap si a bolilor de piele.

Fiind bogati in uleiuri volatile si mucilagii, toporasii au actiune emolienta. Datorita continutului de acid salicilic, toporasii au efect antiinflamator, febrifuge, antireumatic.

Decoctul din radacina uscata de toporasi calmeaza durerile reumatice. Cura trebuie sa fie de lunga durata ca sa aiba efectul scontat. O lingura de radacina maruntita se fierbe, timp de cinci minute, intr-un sfert de litru de apa. Decoctul poate fi folosit si in caz de constipatie, avand efect laxativ.

Siropul de toporasi se face din flori proaspat culese. Se pun florile intr-un borcan, fara a le indesa, si deasupra se toarna miere, cat sa le acopere. Se lasa totul la macerat timp de doua saptamani, dupa care se filtreaza. Se ia cate o lingura de sirop de trei, patru ori pe zi. Se recomanda impotriva racelilor, a gripei, a durerilor in gat si bolilor respiratorii.

Infuzia din toporasi este utila in caz de infectie urinara. Se pune o lingurita de planta intr-o cana cu apa clocotita, se acopera si se lasa 10, 15 minute la infuzat. Se bea cate o cana de ceai, de trei ori pe zi.

Daca nu aveti o padure in apropiere, atunci mergeti in parcul orasului. Cu siguranta acolo veti vedea toporasi si va veti putea bucura ochii cu frumusetea si delicatetea lor.

BUSUIOCUL

Origine: busuiocul este originar din subcontinentul indian, dar a fost cultivat şi în Italia în timpul Imperiului Roman. Busuiocul creşte atât la latitudinile tropicale cât şi la cele temperate. Cu cât se bucură mai mult de soare, cu atât aroma sa este mai puternică.

Proprietăţi: busuiocul este o plantă anuală, cu frunze mari, ovale, de un verde închis. La sfârşitul verii, planta are flori albe, rozalii sau liliachii, formând o inflorescenţă. Busuiocul creşte până la 50 cm înălţime. Mirosul şi gustul se datorează mult uleiurilor esenţiale pe care le conţine. Cel mai bun sezon pentru recoltare este înainte ca planta să înflorească. Busuiocul este sensibil la frig, deci nu trebuie plantat prea devreme.

Uz medicinal: busuiocul are efecte sedative. Infuzia de busuioc ajută la procesul de transpiraţie sau la eliminarea mucusului, în anotimpul rece. Busuiocul calmează tulburările de stomac, balonarea şi anorexia, şi stimulează producţia lactică a tinerelor mame. Este considerat un antidepresiv.

Ştiaţi că…? Numele de „basil”, denumire engleză, vine din greceşte (în româneşte, busuioc vine din bulgărescul – „bosilek”), însemnând „regal”. În India, busuiocul este considerat o plantă sfântă, folosită în ceremoniile religioase. Planta a fost adusă în Europa de Carol cel Mare, fiind cultivată ca iarbă medicinală în grădinile de pe lângă mănăstiri.

Aromă: gustul busuiocului este aromat, dulce şi piperat în mod plăcut. El împrumută mâncării o aromă proaspătă.

Întrebuinţare: frunzele de busuioc sunt folosite astăzi în mai toate bucătăriile lumii, dar italienii par să-i fie cei mai devotaţi, busuiocul fiind un condiment clasic în bucătăria italienească. Pesto, insalada caprese şi pizza margherita nu sunt preparate ca la carte fără acest ingredient. Busuiocul se pune în salate, mâncăruri de legume şi sosuri. Adăugaţi busuiocul doar cu puţin înainte de a fi gata mâncarea pentru că altfel îşi va pierde aroma.

Păstrare: este bine să cumpăraţi busuioc proaspăt cu rădăcini pentru că are o aromă mai puternică şi durează mai mult. Busuiocul uscat are o aromă mai puţin intensă şi mai aspră. Dacă se păstrează într-un recipient bine închis, etanş, într-un loc întunecos şi rece, durează mai mult. Busuiocul proaspăt poate fi tăiat fin, amestecat cu puţină apă şi îngheţat sub formă de cuburi de gheaţă, pentru a putea fi pus la mâncare pe timp de iarnă.

BUJORUL

Bujorul este una din cele mai cultivate plante pentru flori, asta inca din cele mai vechi timpuri. In ceea ce priveste perioada de cand este cultivat bujorul, datele difera in functie de sursa: intre 1.400 si 4.000 de ani - desigur, 4.000 de ani sunt o perioada destul de lunga, dar mai mult ca sigur bujorii au fost cultivati de mult timp, inainte ca acest lucru sa fie consemnat in documente.Pentru a descoperi originea numelui trebuie sa plecam din China si Japonia inspre muntele Olimp. In mitologia greaca, bujorul, cunoscut si cu denumirea stiintifica Paeonia, isi trage numele de la doctorul Paeon. Asa cum se intampla de obicei cu toti eroii din mitologia greaca, Paeon s-a amestecat in problemele personale ale zeilor. Pe unii i-a ajutat atunci cand aveau nevoie si, evident, a atras dusmania altora; el a putut fi salvat de la moarte numai transformat intr-o floare... aceeasi floare pe care a folosit-o pentru a-i vindeca pe zei. Bujorul a fost mereu legat de superstitii. Inainte ca Paeon sa ii salveze pe Pluto si Marte cu ajutorul radacinii de bujor in timpul razboiului troian, existau legende care povesteau de puterile florii.Se spunea ca exista niste forte puternice in bobocii de flori care stralucesc in noptile cu luna plina, iar bujorul se incadreaza in acest criteriu; mai mult chiar, semintele unor varietati de bujori emit o lumina palida in intuneric. Pentru a fi folosite ca remediu, radacinile de bujor trebuiau recoltate noaptea. Se zicea ca ciocanitorile vin si scot ochii celui care deranjeaza floarea pe timpul zilei.Plinius da prima descriere detaliata a bujorului si a semintelor sale, candva in jurul anului 77 d.Hr. Se zicea ca planta (parti din ea, de fapt) poate trata in jur de douazeci de boli. Putin mai tarziu, Dioscoride scrie un tratat despre ierburile folosite in medicina si printre ele include si bujorul, iar povetele sale au fost aplicate cu sfintenie pana in Evul Mediu.O scriere care dateaza din 1157 mentioneaza cultivarea bujorului intr-o gradina englezeasca. Floarea apare apoi in descrierea unei gradini, in 1375. Shakespeare face si el referire la bujor in piesa "Imblanzirea scorpiei", in 1603. De-a lungul istoriei, cunostintele legate de cultivarea si ingrijirea speciilor si varietatilor de bujori s-au inmultit. In anii 1800, in Franta a inflorit productia de hibrizi de bujori. In aceasta perioada au fost introduse multe varietati de buna calitate. De exemplu, in 1851 a aparut varietatea "Festiva Maxima", un hibrid care a ramas si astazi in cataloagele comerciantilor de flori; inainte de 1900.Foliajul variaza considerabil in ceea ce priveste inaltimea si textura. Varietatile mai pitice ating inaltimi de 35 de cm, dar majoritatea ajung la 90 cm. Culoarea foliajului variaza de la verde deschis, oliv, pana la verde inchis, stralucitor. Un lucru interesant este ca frunzele sunt unice pentru fiecare planta. Primavara, la unele varietati frunzele sunt deschise la culoare sau au tente rosiatice, dar in timp acestea se inchid, ajungand la maturitate sa aiba o nuanta verde inchis (culoarea initiala se mai pastreaza numai pe tulpini si petiol). Frunzele au mai multe forme - asemenea ferigii sau lunguiete si late.Bujorii sunt de trei tipuri: unii infloresc la inceputul sezonului, unii la mijloc si altii tarziu, astfel ca daca alegeti varietatile potrivite, puteti avea bujori infloriti in gradina pe toata perioada calda. Ruperea bobocilor influenteaza de asemenea durata florilor. E bine sa lasati toti bobocii pe tufa pana se maturizeaza, desi in timp florile vor deveni mai mici. Bujorii nu trebuie tratati cu prea multe substate fertilizatoare. Fertilizarea in exces, mai ales cu cantitati mari de nitrogen produce efecte negative si pot dauna sau chiar distruge planta. Adaugati numai compost pe pamant, primavara, in jurul tulpinilor tinere.

LALELE

Laleaua, regina primaverii, provine din Orientul Apropiat. Numele stiintific al genului din care face parte si anume "Tulipa", isi are originea in cuvantul persan "toliban" care inseamna turban, floarea lalelei fiind asemuita acestuia. Numele popular de lalea e de origine turceasca, turcii fiind cei care au contribuit cel mai mult la raspandirea acestei flori in lume.Laleaua a fost foarte apreciata inca din trecut. Ea apare pe ceramica veche si pe vestitele covoare orientale. In textele vechi pastrate in moschei, sunt descrise sute de soiuri de lalele si serbarile fastuoase organizate cu ocazia infloririi lor. Pe masura raspandirii in Europa, laleaua a ajuns aproape nelipsita in toate gradinile din Germania, Franta, Anglia si Olanda. Pasiunea pentru aceasta floare a devenit echivalenta cu goana dupa aur. A doua patrie a lalelelor a devenit Olanda. Aici laleaua ajunge inca inainte de 1500, iar in secolul al XVII-lea ea este la mare pret: bulbii se foloseau ca moneda de schimb sau ca zestre si valorau greutatea lor in aur. In 1673 in Haarlem este creata laleaua neagra, de fapt o nuanta foarte inchisa de indigo-violet, eveniment sarbatorit aici anual cu mult fast. In prezent culturile de lalele in Olanda se intind pe mai mult de 10.000 hectare, laleaua fiind recunoscuta peste tot in lume ca floarea nationala a acestei tari. Laleaua se inscrie in randul florilor cu mare popularitate si datorita faptului ca prezinta largi posibilitati de cultura si utilizare. Soiurile existente in cultura sunt grupate dupa diverse criterii, precum epoca de inflorire, inaltimea si vigoarea, caracterele florilor etc. Inflorirea lor este esalonata pe o perioada lunga, in sezonul de primavara, iar in cazul aplicarii tratamentelor termice la bulbii unor soiuri, laleaua infloreste in tot timpul iernii. Florile lalelei prezinta o gama foarte larga de culori: alb, rosu, galben, portocaliu, roz, siclam, intr-una sau doua culori. Exista, in general, patru tipuri de flori: simple rotunjite la varf; involtev(cu mai multe randuri de petale) si rotunjite la varf; flori asemanatoare celor de crin, ascutite la varf; lalele papagal, simple cu flori franjurate, dantelate sau incretite. Soiurile pentru flori taiate au in general o singura floare pe tija dar se pot folosi in aranjamente si lalele cu mai multe flori pe tija. Conditii de cultivare si ingrijire Laleaua are nevoie de terenuri insorite, soluri usoare mai mult nisipoase decat argiloase, bine drenate cu pH 6,5-7. Rezista la temperaturi scazute, dar nu suporta caldurile excesive. Creste si infloreste bogat daca are apa suficienta si mai ales hrana din belsug.

Plantarea bulbilor, in gradina, se face in luna octombrie pe brazed, la distante de 20-30 cm intre randuri si 5-10 cm pe rand. Adancimea de plantare este de aproximativ doua ori inaltimea bulbului. Terenul trebuie sa fie bine pregatit; arat la 30 cm, maruntit si nivelat. Pe fundul santului de plantare se pune un strat de pamant mai nutritiv (mranita + frunze). Bulbii trebuie sa fie mari, uniformi, fara urme de rani si de obicei se trateaza cu fungicide inainte de plantare (prafuire cu Derosal, topsin etc.) pentru a impiedica aparitia mucegaiurilor. Toamna tarziu se protejeaza cu paie sau frunze impotriva gerurilor. Primavara, acestea se indeparteaza, se afana solul, eventual se administreaza ingrasaminte. Permanent se indeparteaza buruienile. Recoltarea florilor se face in faza de boboc bine colorat, dimineata, devreme sau seara dupa apusul soarelui. Florile se pastreaza la intuneric si racoare in ziar umed. Bobocii se deschid la lumina si isi pierd frumusetea, tijele se indoaie iar daca aerul este prea uscat, floarea se ofileste repede. Pentru a-si reveni, tijele se taie din nou la baza si floarea se scufunda cu totul in apa, in pozitie orizontala, cateva ore. Dupa recoltarea florilor, cultura se ingrijeste in continuare pana la ingalbenirea si caderea frunzelor. Scoaterea bubilor din pamant se poate face anual, in iunie-iulie sau cel tarziu la 3 ani odata. Bulbii se lasa 1-2 saptamani la uscat, se curata si se pastreaza in incaperi uscate, la aproximativ 20ºC pana la sfarsitul lui august, pentru maturarea mugurelui de floare, apoi pana la plantare se trec in camere mai reci (9-

17ºC). Bulbii mari se folosesc in anul urmator pentru obtinere de flori, iar bulbii se cultiva separat pentru producerea in continuare de material saditor, in 2-3 ani.

MACUL

Macul rosu(Papaver Rhoeas), cunoscut adesea in popor sub numele de mac iepuresc, mac de gradina sau somnisor, este o planta erbacee anuala originara din zona Turciei care impresioneaza prin aspectul petalelor sale. Florile colorate intens au tulpini inalte acoperite cu perisori protectori.Incepand cu luna mai pana la sfarsitul lunii iuliei macul rosu poate fi admirat aproape pretutindeni, incepand cu zonele insorite ale campiei pana la altitudini destul de ridicate, in cadrul culturilor de cereale, pe marginea drumului sau in curtile iubitorilor de plante. Macul rosu este intalnit sub doua tipuri majore: primul este macul de camp a carui aparitie nu este controlata, avand caracter spontan, iar al doilea este macul cultivat de catre om.  Singurele parti ale macului care pot fi administrate in scop medicinal sunt petalele, restul componentelor fiind otravitoare. Prepararea petalelor pentru uz medicinal se efectueaza in perioada de maxima dezvoltare a florilor, cand trebuie culese si lasate sa se usuce intr-un loc umbros. Cele mai bune rezultate le ofera in cadrul tratamentelor impotriva afectiunilor aparatului respirator si a insomniei. Petalele de mac folosesc in industria farmaceutica la prepararea ceaiurilor, tincturilor si siropurilor si sta deseori la baza obtinerii morfinei, una dintre substantele utilizate pentru calmarea durerilor. Nu se recomanda administrarea in cantitati mari si fara acordul medicului deoarece consumate necorespunzatoar pot avea efecte halucinogene.  In afara de beneficiile amintite, macul rosu poate infrumuseta orice gradina inducand buna dispozitie. Pentru a avea o gradina decorata cu multi maci nu trebuie decat sa plantati semintele primavara sau chiar putin mai devreme, dupa ultimul inghet, respectand urmatoarele sfaturi: 

-         pentru plantarea macilor alegeti un loc insorit, cu sol neutru si apropiat pe cat se poate de o sursa care sa va permita sa ii udati

 -         curatati buruienile de pe suprafata vizata, afanati solul pentru a facilita circulatia apei si

nivelati suprafata de teren -         plasati semintele pe pamant fara a le ingropa, deoarece au nevoie de lumina in procesul de

germinare, si mentineti umiditatea solului pana se intampla acest lucru. Semintele vor germina la aproximativ10-15 zile din momentul in care au fost plantate

 -         dupa ce au crescut, aveti grija sa udati plantele corespunzator. Veti vedea ca pe masura ce se

apropie sfarsitul de sezon tot mai multi maci se vor usca, motiv pentru care trebuie indepartati si pastrati doar cei buni. Anul urmator macii vor fi prezenti intr-un numar mai mare, spre bucuria tuturor, datorita semintelor scuturate pe sol si transportate de vant. 

 

MARGARETE

   Specialistii si pasionatii spun ca, mai ales in cazul unei gradini mici, frumusetea amenajarii sta mai ales in detalii. Tratand fiecare spatiu ca unul unic, folosind imaginatia si talentul pentru a pune in armonie elementele existente, pentru a da o forma si a a elimina stridentele si lipsa de echilibru, o gradina mica va deveni un spatiu de o frumusete surprinzatoare. Daca pentru un arhitect peisagist, cu suficienta experienta, un astfel de proiect este deja rutina, pentru un gradinar amator este o interesanta provocare.   O gradina de mici dimensiuni nu inseamna ca veti avea mai putin de munca sau ca nu trebuie sa fiti deosebit de atenti la mici detalii, aparent neinsemnate. Tocmai de aceste detalii va depinde rezultatul final. Si in functie de ele veti avea o gradina frumoasa, eleganta si pe gustul dv sau un proiect care nu a iesit tocmai bine, o gradina dezordonata, fara echilibru, in care florile, arbustii si accesoriile se anuleaza reciproc.   In fata unui spatiu mic, multi fac greseala de a trata totul usor, iar rezultatul este un amestec de linii drepte, forme fara imaginatie, flori asezate una langa alta la intamplare. O structura rigida, plictisitoare si anosta, in locul unui proiect care sa impresioneze de la prima vedere. Oricat de valoroase sau frumoase ar fi speciile alese, astfel de greseli le fac prea putin interesante. In final, cu ajutorul unui specialist sau cu multa inspiratie, chiar si o gradina mica si aparent inghesuita va putea deveni o gradina vie, aparent mai mare, si mult mai frumoasa.   Spatiul trebuie exploatat la maxim, prin alegerea florilor, arbustilor si - daca este cazul - unui copac potrivit. Culorile, dimensiunile si formele sunt mult mai importante intr-un spatiu restrans decat intr-o gradina de dimensiuni generoase, unde distantele ar estompa dezechilibrul. Primul criteriu ramane marimea plantelor alese pentru gradina, care trebuie sa dea iluzia de spatiu mai mare, chiar daca in realitate nu este deloc asa.   O greseala comuna este folosirea unui model cu linii drepte si forme de patrat sau dreptunghi. Pe cat posibil, folositi linii curbe intr-o gradina mica, dati impresia unei curgeri sau a unor cercuri concentrice. Si nu uitati ca detaliile sunt foarte importante.  

ROMANITA

Denumiri populare: mamorita, marariul ciinelui, matricea, moruna, mositel, musatea, musetel de cimp, ochiul boului, poala sfintei Marii, roman, romanita, romasca, romanit.Ecologie si raspindire: este o planta originara din sudul si sudestul Europei, raspindita astazi pe toate continentele. La noi creste in locuri insorite si mai umede, prin sate pe linga garduri, drumuri si cai ferate, pe linge locuintele oamenilor, prin lanuri, pe pagisti, cu predilectie pe soluri nisipoase usoare. Aproape des e intilnita in cimpie pe solurile saraturoase. Este cultivata in toate zonele tarii. Uneori poate fi confundata cu alte plante.Perioada de vegetatie: infloreste din luna aprilie pina la sfirsitul lunii august. Uneori infloreste de 2 ori pe an, a doua oara in septembrie.Perioada si organul de recoltare: se utilizeaza florile acestei plante ce se cultiva din mai pina-n august.Boli in care se utilizeaza: e utilizata ca antiinflamatoare, analgezice, antiseptice, antihistaminice, antispastice, cicatrizante, gastrice, actiune emolienta, tonic capilar.Uz intern: gastrite hiperacide, ulcer gastric, enterocolite, diaree, gripa, guturai, menstre cu dureri, astm bronsic, insomnii.Uz extern: gingivite, abcese dentare, amigdalite, stomatite, ulcere, hemoroizi, furunculosa, rani purulente, ulceratii, leucoree, reumatism, arsuri, sinuzite.  Ca urmare a aparitiilor recente in presa a unor articole ce mentioneaza prezenta pe piata farmaceutica din tara noastra a unor medicamente contrafacute, compania Roche Romania semnaleaza pacientilor, medicilor si farmacistilor riscul reprezentat de achizitia medicamentelor prin alte canale decat cele autorizate de autoritatile din tara noastra.

In cazul achizitionarii produselor Roche din alte surse decat cele autorizate de autoritatile competente, calitatea si originea acestor medicamente nu poate fi garantata.

Farmaciile pot achizitiona medicamentele Roche in Romania numai prin intermediul distribuitorilor autorizati in acest sens, eliberarea produselor catre pacienti facandu-se doar pe baza unei retete eliberate de medic.

Produsele originale Roche distribuite in Romania sunt inscriptionate in limba romana si au de asemenea prospectul in limba romana.

Deoarece medicamentele din portofoliul Roche se adreseaza unor arii terapeutice complexe, precum hepatitele virale cronice, cancerul, poliartrita reumatoida, transplantul sau anemia, Roche Romania recomanda pacientilor, medicilor si farmacistilor sa nu apeleze la canale de aprovizionare neautorizate, intrucat medicamentele comercializate prin aceste canale nu au garantate originalitatea si eficacitatea terapeutica ce deriva si din respectarea conditiilor obligatorii de manipulare si transport.

Clopotei

Denumire populara: Clopotelul CarpatinDenumire stiintifica: Campanula CarpaticaSpecie (Familie): CampanulaceaeDescriere: Planta perena, care se intinde si se adapteaza usor mediului de crestere. Prin intindere, formeaza grupuri de culoare verde-inchis, care au in varf flori albastre-purpurii, in forma de cupa. Prefera soarele. Solul preferat: Sol bine drenat, umed, fertil. Aspect: Este o planta  care se intinde si formeaza grupuri de flori de culoare albastru intens, mov sau albe. Poate ajunge pana la 25 cm inaltime.Sadirea: Se sadesc semintele primavara devreme.Inflorirea: Planta infloreste la inceputul verii si pe tot parcursul verii. Inmultirea: Se inmulteste prin seminte, insa o data la 2-3 ani trebuie separata, altfel va trei foarte putin. Daca se indeparteaza florile ofilite, planta va inflori din nou, astfel creste perioada de inflorire. Tratamente specifice:  Planta este predispusa sa fie atacata de melci. Pentru prevenire, se aseaza in imediata apropiere a tulpinilor pahare cu bere.Cultivate cu grija, ciclamele pot inflori timp de 3 sau chiar 4 ani, intr-o gama variata de tonalitati, de la alb-roz la violet. Cultivare: Cultivati iarna ciclamele, in ghiveci. Udarea se face turnand apa in farfurioara pentru ca apa sa nu balteasca . Lasati planta sa absoarba apa din farfurioara timp de 20 de minute si aruncati lichidul ramas. Planta inflorita trebuie sa fie protejata de frig, sa aiba suficienta lumina si sa fie fertilizata la 2-3 saptamani (fertilizant lichid adaugat in apa de udat). La sfarsitul primaverii reduceti treptat udarile astfel incat sa mentineti pamantul umed doar in jurul tuberculului. Mutarea se face doar dupa ce s-a incheiat perioada de inflorire, utilizand un amestec de compost pentru gradina format din pamant cu frunze uscate, turba si nisip in parti egale. Reproducere: O metoda de inmultire folosita cu succes este insamantarea. Se face intre lunile iulie si septembrie, intr-o rasadnita cu pamant de buna calitate amestecat cu putin nisip grosier. Pastrati rasadnita la temperatura de 18-24 0C, la umbra, intr-un loc cald, avand grija ca pamantul sa fie in permanenta umed. Cand plantele au crescut destul mutatile in vase din ce in ce mai mari mentinand pamantul umed si la temperatura de 15-18 0C, pe tot parcursul anului de semanare. O alta metoda de inmultire este divizarea tuberculilor. Primavara tarziu se imparte tuberculul astfel incat fiecare diviziune sa aiba cativa muguri, apoi se planteaza in cate un vas si se pastreaza la loc racoros. Pericole: Nu udati planta prea mult pt. ca tuberculii si radacinile pot sa putrezeasca; turnati apa in farfurioara de sub vas. Trebuie tinuta intr-un loc uscat si bine aerisit. Frunzele si florile deteriorate se indeparteaza smulgamdu-le cu forta chiar din tubercul. Nu expuneti planta la razele directe ale soarelui sau unei atmosfere prea uscata.

GHIOCEL

Era o vreme, nu tare demult, când poziţia ghiocelului era foarte folosită. Pentru că îşi avea sensul şi semnificaţia ei.Dar pentru că unii nu şi-o mai amintesc sau poate nici nu au cunoscut-o vreodată, haideţi să v-o prezint: într-un anumit moment al vieţii, când ştii că ai greşit şi ai dat-o-n bară „cu brio”, apleci capul, pui bărbia în piept şi… laşi sentimentul de ruşine şi vinovăţie să se reverse asupra ta. Asta e poziţia „ghiocelului”!

Aşadar:

~ dacă eşti Preşedintele unei ţări nebananiere cu o flotă pierdută

~ dacă eşti preşedinta Camerei Deputaţilor dintr-o ţară în care populaţia vede 80 de muţufani în sală şi tu numeri 180, cam de câţi aveai tu nevoie ca să îţi votezi legile alea de tot gunoiul

~ dacă eşti borfaş de rând prins cu mâna în buzunarul altuia

~ dacă eşti sportiv “campion” găsit dopat

~ dacă eşti fată/băiat care îţi baţi joc de relaţia ta şi de persoana pe care ar trebui să o iubeşti

~ dacă eşti patron de cantină/restaurant/fast food şi pui la vânzare cu bună ştiinţă mâncare stricată

~ dacă eşti pensionar şi crezi că ai toate drepturile şi nicio obligaţie

~ dacă eşti primar de comună/târg/Capitală şi ai averi ce nu pot fi dovedite nici de fiscul american (că de ăla românesc nici nu poate fi vorba…)

~ dacă eşti un om care nu-şi respectă cuvântul dat

~ dacă eşti afacerist şi ţi-ai tras averi din mii de ţepe

~ dacă eşti patron şi nu-ţi plăteşti angajaţii

~ dacă ai maşină tare şi crezi că legile rutiere nu sunt făcute şi pentru tine…

~ dacă eşti Prim Ministru cu nume de onomatopee şi ai dat cu ţara de gardul şcoliicum ar fi să nu mai scoateţi voi niciun sunet şi să luaţi în *&^%@   *@(#* voastre poziţia ghiocelului???

POJATNITA

Descrierea specieiSunatoarea este o planta erbacee, perena, cu tulpina dreapta, ramificata in partea superioara, lemnoasa la partea inferioara, inalta pana la 100cm. Frunzele sunt dispuse opus, nepetiolate, de forma ovala si contin multe pungi secretoare, cauza din care dau impresia ca prezinta puncte translucide cand sunt examinate prin transparenta. Florile sunt grupate in varful tulpinii si ramurilor in forma de buchet. Fiecare floare are 5 sepale si 5 petale de culoare galben-aurie. Fructul este o capsula ovala cu numeroase seminte mici, brune. Sunatoarea infloreste din iunie pana in septembrie. Creste prin faneturi si locuri aride.

Produsul vegetal folositSe folosesc partile terminale imbobocite si inflorite, lungi de 20-30 cm, cu frunze si ramuri de culoare verde si flori galben-aurii, care au miros caracteristic si gust aromat. Nu trebuie sa contina tulpini lemnoase.

Principii active: hipericina, pseudohipericina, ulei volatile, flavonoide, tanin, acid cafeic, acid clorogenic.

Actiune farmacologicaProdusul are actiune antiseptica, astringenta si cicatrizanta-datorata hipericinei, pseudohipericinei, uleiului volatil, taninurilor.Actiunea vasodilatatoare si hipotensiva este datorata flavonoidelor.Acizii clorogenic si cafeic sunt raspunzatori pentru actiunile antiinflamatoare si colagoge.

IntrebuintariIntern se foloseste sub forma de infuzie in: colite, diaree, colecistopatii.Extern in gargarisme (inflamatii ale gingiilor) si ca cicatrizant in arsuri sub forma de cataplasma.Sunatoarea intra in compozitia ceaiurilor: anticolitic, gastric nr.2, hepatic nr.2

Salvia

 "Dorinta salviei este sa-i faca pe oameni nemuritori", se spunea in Evul Mediu. O credinta straveche, inscrisa chiar in numele plantei. "Salvia" vine din latinescul "salvare" - a fi sanatos, a vindeca, a salva. La romani, era o planta sacra, culeasa cu protocol.

Despre aceasta planta extrem de aromata, cu frunze verzi, albicioase, si flori rozalbe si violete, se spunea in Antichitate ca este sacra, fiind adusa pe pamant chiar de zei. "Cine are salvie in gradina nu lasa batranetea sa se apropie" - spune un vechi proverb chinezesc. Medicii greci si romani - Galen, Plinius, Dioscoride - elogiaza si ei salvia, considerand-o o regina a ierburilor tamaduitoare, cu efecte protectoare magice. In Roma antica, salvia era considerata o planta sacra, fiind adunata cu un intreg ritual. Cel care oficia ceremonialul aducea drept jertfa paine si vin, imbracat intr-o tunica alba. Romanii interziceau >folosirea obiectelor de metal, considerand ca devin otravitoare in contact cu salvia. Mai ales la trecerea dintre iarna si vara, salvia era un remediu nelipsit, fiind folosita ca detoxifiant, protector impotriva diverselor infectii care apar in aceasta perioada, tonic nervos si psihic, reintineritor. Se credea ca acela care va consuma salvie inca de la inceputul primaverii va intineri si el odata cu natura. Exista multe mituri terapeutice legate de aceasta planta sacra, mituri pe care stiinta moderna se straduieste sa le inteleaga si sa le dea o utilitate practica. Salvia este o planta cercetata intens, careia medicina ii descopera tot mai multe aplicatii practice. Ea nu este doar un medicament natural cu multiple aplicatii, ci si un leac excelent pentru mentinerea sanatatii. Si in medicina traditionala romaneasca, salvia are numeroase intrebuintari. Avand o mare sensibilitate la ingheturile din timpul iernii, ea este o planta care necesita ingrijiri speciale si, ca atare, nu creste spontan, ci doar cultivata, mai ales in zonele sudice ale tarii. De la ea se folosesc frunzele si partile aeriene inflorite, care sunt foarte bogate in uleiuri volatile, avand un gust puternic aromatic si astringent. Gasim aceasta planta sub forma de ceai in practic toate magazinele specializate de tip Plafar, la fel ca si anumite preparate pe baza de salvie, cum ar fi tinctura.

LACRIMIOARA

Lacramioara, cunoscuta si sub denumirea de Margaritar sau Dumbravioara si avand denumirea stiintifica Convallaria majalis, este singura specie de planta care apartine genului Convallaria, familia Ruscaceae. Planta poate fi intalnita in zonele cu temperatura temperata din Emisfera Nordica in Asia si Europa. Ea mai poate fi intalnita izolat si in Estul Statelor Unite. Descriere

 Lacramioara este o planta erbacee, perena care se extinde pe suprafete mari prin tulpini subterane, numite rizomi. Noile tulpini ale plantelor se formeaza la capatul stolonilor, vara. Planta infrunzeste primavara, din radacinile ramase in pamant pe timpul iernii, care continua sa se extinda.

Tulpina plantei are o inaltime de aproximativ 15-30 cm si este incadrata de una sau doua frunze mari, eliptice, de aproximativ 10-25 cm. Tulpina cu flori are in general doua frunze si inflorescenta in forma de chiorchine formata din 5-15 flori la capatul tulpei.

Florile sunt albe (rareori roz pal), au forma de clopotei, masoara 5-10 mm in diametru si au un parfum imbietor. Planta infloreste de la inceputul primaverii pana la inceputul verii.

Fructul de lacramioara este de culoare rosu aprins si masoara 5-7 mm in diametru. Acesta contine cateva seminte de culoare albicioasa sau maronie. Cand se usuca capata o culoare translucida si sunt rotunde, avand dimensiunea de 1-3 mm.

Lacramioara nu se poate inmulti prin polen, iar coloniile formate dintr-o singura tulpina nu produc seminte.

 Clasificare

 Se cunosc trei varietati de Lacramioare, care au fost uneori separate de unii botanisti ca fiind specii sau subspecii diferite.

Convallaria majalis var. Keiskei – intalnita in China si Japonia are fructe rosii si flori in forma de clopotei.

Convallaria majalis var. Majalis – intalnita in Europa si Asia are petalele albe. Convallaria majalis var. Montana – intalnita in SUA care are o dunga verde pe nervura

principala a petalelor florilor.

CIMBRUL

Cimbrul s-a nascut, spune legenda, din lacrimile pricinuite Elenei din Troia de dezastrele aduse de frumusetea ei trufasa. in tarile anglo-saxone, se pretinde ca zinele adora aceasta planta aromatica. in orice caz ea este apreciata din cele mai vechi timpuri. Grecii si romanii o ardeau in cursul ceremoniilor rituale. Cimbrul (Thymus vulgaris ) si cimbrisorul (Thymus serpyllum) sint varianta cultivata, respectiv cea salbatica, a uneia si aceleiasi specii vegetale, avind in linii mari aceleasi proprietati.

Teofrast si Dioscoride considerau cimbrul ca fiind tonic si antispasmodic pentru caile digestive. Pentru Pliniu, acesta era un antidot impotriva muscaturilor de sarpe si a „otravii pricinuite de creaturile marine", precum si im remediul impotriva durerilor de cap.

„Inamic al toxinei" pentru medicul Trousseau (secolul al XlX-lea), cimbrul ramine si astazi panaceul farmaciilor familiale din Provence si Languedoc.

Descriere: Originara din tinuturile mediteraneene, aceasta planta se gaseste la noi numai in cultura; se folosesc numai partile aeriene atat in scopuri medicinale, cat si alimentare. Este un subarbust stufos, cu tulpini in 4 muchii, de culoare verde rosiatica, lemnoase in partea inferioara, ramificate, inalte pana la 30cm; frunzele, opuse, sunt sesile, mici lineare, cu marginea rasucita, avand fata superioara neteda, lucioasa, iar cea inferioara paroasa. Florile mici pentamere, de culoare violaceu-roza, cu corola bilabiata asemanandu-se cu cele de cimbrisor, sunt dispuse terminal la subtioara frunzelor superioare in inforescente sub forma de spic. Infloreste in lunile de vara. Raspandire: Cimbrul creste pe pasuni insorite, pe povarnisuri si pe liziere inguste si prefera musuroiul mic de furnici de pe campii. Are nevoie de multa caldura si mult soare; de aceea ii plac suprafetele pietroase si pasunile alpine unde caldura pamantului radiaza in mod special. Se gaseste si in gradina, cunoscut si sub denumirea de cimbru de gradina. Recoltarea: Vara pe timp insorit.

Acţiune farmacologică: Antiseptic intestinal; carminativ; coleretic; diuretic; expectorant şi calmant al centrului tusei; tonic-aperitiv şi stomachic; stimulent nervos;Indicatii terapeutice: INT. Bronşită, astm, tuse spastică, tuse convulsivă, dispepsii, enterocolite,balonări; anorexie; helmintiaze; astenii, anemii de primăvară. EXT. — Dureri sciatice, reumatismale, gutoase; plăgi purulente; igienă capilară; igienă bucală.Mod de administrare: INT. Infuzie (1 linguriţă la cană), 2—3 căni pe zi. EXT. — Băi locale cu infuzie concentrată (30—50 g la litru) care poate fi utilizată şi ca apă de gură.Intră în compoziţia ceaiurilor pectoral şi contra colicilor.Contraindicaţii: In dispepsii şi hipopepsii grave, deoarece inhibă activitatea enzimatică; insuficienţă pancreatică

PĂPĂDIA

Papadia (Taraxacum officinale, fam. Asteraceae), desi este cea mai notorie planta, face parte tot din clasa buruienilor. Aspectul sau placut si culoarea aprinsa o salveaza de multe ori din mainile noastre, insa atunci cand vine vorba de culturi importante si de aspect imaculat, aceasta nu este cea mai buna alegere.

La noi in tara este cunoscuta sub mai multe denumiri: floarea-broastei sau floarea gainii, buha, cicoare, galbenea, papalunga, lilicea etc. Planta regaseste cel mai adesea in Europa si Asia.

Prefera zonele insorite sau partial umbrite, acest lucru determinand aparitia ei preponderent in zona de campie si in cea de deal si submontana. Este o buruiana deosebit de rezistenta, ce poate trai in orice mediu sau substrat: pasuni, fanete si poieni, terenuri necultivate, pe marginea drumurilor, in orase, in parcuri si, cel mai adesea, in culturi.

Se extinde cu ajutorul rizomilor verticali (2 cm) si se fixeaza cu o radacina pivotanta ce poate depasi 15 cm in adancimea solului. Tulpina este cilindrica si goala interior, iar frunzele au forma de lance.

Florile galbene si mari pot fi grupate in numar de 200 in partea superioara a tulpinii. Papadia se deschide dimineata si se inchide seara. 

Deoarece are doua posibilitati solide de inmultire (prin rizomi si prin seminte), Taraxacum officinale ocupa un clasament fruntas in randul celor mai rezistente buruieni. 

Radacina si rizomii se regenereaza foarte repede dupa taiere. Avand in vedere ca radacina sa este foarte adanc infipta in pamant, este foarte important sa alegi metoda cea mai potrivita pentru indepartarea acesteia. Daca in cazul altor buruieni prasitul reprezenta cea mai rapida varianta de distrugere, papadia face nota discordanta din acest punct de vedere.

Calitatile sale terapeutice o salveaza inca o data si o recomanda pentru multitudinea de beneficii. Toate partile plantei pot fi exploatate in acest sens. Primavara este consumata sub forma de salata, ceai sau infuzie, iar florile pot fi murate pentru perioada de iarna. Atat in medicina moderna cat si in cea traditionala, papadia reprezinta un remediu eficient atat pentru oameni cat si pentru animale, tratand afectiuni interne sau externe. In magazine, farmacii sau plafar se regaseste sub forma de unguent, pastile, ulei sau tincturi.

Albastrelele

Centaurea cyanus

Descrierea speciei. Planta anuala sau bianuala raspandita prin semanaturi, locuri pietroase si pe marginea drumurilor, are tulpina inalta de 0.50-1m, ramificata si acoperita cu peri paslosi. Frunzele, alterne, au culoare alburie din cauza perilor matasosi si sunt lineare. Florile pentamere, grupate in capitule globuloase terminale, sunt tubuloase, cele centrale au corola regulat tubuloasa, iar cele periferice au corola asimetrica in forma de palnie cu cinci lobi de culoare albastra; androceul este alcatuit din 5 stamine cu anterele unite. Infloreste din iulie pana in septembrie.

Produsul vegetal folosit. Se utilizeaza atat capitulele florale recoltate in timpul infloririi, cu pedunculul de maximum 1cm, cat si numai florile marginale  (cu corola asimetrica). Ambele produse sunt lipsite de miros si au un gust dulceag, usor astringent.

Principii active. Substante amare ( centaurozida sau cnicina ) tanin, antocianidine si saruri de potasiu,

Actiune farmacologica: are proprietati astringente si diuretice.

Intrebuintari. Sub forma de infuzie 2-3g/200, se ia de 3 ori pe zi inaintea meselor principale; se administreaza in tratamentul bolilor renale, iar extern sub forma de cataplasme si spalaturi in diferite boli de ochi. Intra in compozitia ceaiului diuretic.

Partea utilizata: Inflorescentele — impropriu ,,flori" (Flores Cyani cum receptaculis) care se recolteaza in lunile — VII—VIII. Ecologie, raspandire: Buruiana de culturi, tipica pentru semanaturile de grau si de secara, uneori creste si pe marginea drumurilor si prin locuri uscate si pietroase în regiunea de campie si de deal din întreaga tara.Recoltare: Inflorescentele se rup întregi cu pedunculul sub 1 cm.Principii active: Principii amare, tanin, glicozidul cicorina, mucilagii, antocianidine, saruri de potasiu.Actiune farmacologica: Diuretic usor; calmant si antiseptic ocular; tonic-amar; antidiareic.Indicatii terapeutice: INT. -  Afectiuni ale aparatului urinar (în special în amestec cu alte specii); reumatism; anorexie; diaree benigna. EXT. - Conjunctivite, iritatii si înrosiri ale pleoapelor (în uz extern).Mod de întrebuintare. INT. — Infuzie (1/2 lingurita la cana) care se bea în 2—3 reprize. EXT. — Bai de ochi sau comprese cu infuzie (1 lingurita la cana).

BALSAMINA

Balsamina se prezinta ca un copacel, inalt de 40-60 cm, putin ramificat si frumos imbracat de flori mari, albe, roz, rosii, violet, simple sau involte.

Se obtine din butasi sau din seminte care se seamana la sfarsitul lunii aprilie.

Balsamina prefera locurile luminoase, cu temperaturi de pana la 18 °C. Toamna si iarna trebuie adapostita intr-o sera in care temperaturile sa nu scada mai mult de 13 °C.

Distanta intre plante se lasa de 20-25 cm. Are nevoie de multa apa si ingrasaminte suplimentare.

Balsamina se inmulteste prin butasi obtinuti din ramurile laterale in perioada aprilie -octombrie. Acestia se tin in apa pana isi formeaza radacini, iar apoi sunt plantati in vase separate, intr-un compost umed , feriti de lumina puternica timp de 1-2 saptamani.

Iarna balsamina poate servi la ornamentarea apartamentului.

Parazitii care ataca aceste plante sunt: paianjenul rosu, mustele albe, paduchii verzi. Acestia pot fi distrusi prin aplicarea unor insecticide cu actiune sistemica.

CALA

Denumire populara: calaDenumire stiintifica: Zantedeschia aethiopieaFamilie: AraceaeExpunere: plin soare - partial umbraSol: bine drenat, umed

DescriereCala (Zantedeschia aethiopiea) este o floare mare, cu petale groase, cerate si capete solitare de 15-20 cm lungime. Sunt perfecte ca flori taiate. Avand in vedere ca infloresc pe tulpini ciudate, rotunde, poate parea ciudat ca fiecare tuber face 10, chiar si 30 de flori. Culorile sunt variate - alb, galben, roz, culoarea levanticai, rosu, portocaliu si verde. Ca floare taiata, cala rezista 7-10 zile.

Tuberii de cala ar trebui sa infloreasca la 60-90 de zile de la plantare. Desigur, aceasta data variaza semnificativ in functie de temperatura aerului si a solului, precum si de hibrid. In general, cu cat tuberul este mai mare, cu atat florile vor fi mai mari. La fel, varietatile de cala special cultivate ca flori taiate vor face flori mai mari si mai inalte, dar mai putine ca numar. Calele scunde, de ghiveci, pot produce 20-25 de flori pe un tuber mare.

In functie de varietate, cala va inflori continuu 6-8 saptamani. Dupa ce a inflorit, trebuie sa o udati si sa o tratati cu substante fertilizatoare. Aceste ingrijiri sunt importante pentru ca tuberul incepe sa se dezvolte de abia dupa ce infloreste, si atunci este perioada cand "stocheaza" energie pentru florile de anul viitor. In comparatie cu traditionala cala alba, hibrizii cu flori colorate se planteaza primavara, infloresc vara si se ofilesc toamna.

Cala nu este foarte rezistenta la conditiile de iarna, incluziv la ingheturi puternice sau umezeala extrema. Dupa ce foliajul se ofileste, toamna, tuberii trebuie scosi din pamant si pusi la pastrare intr-un loc racoros, uscat, pe toata perioada iernii. Respectarea stadiului de repaus, de latenta a plantei este foarte importanta pentru dezvoltarea sanatoasa a tuberilor. Perioada de depozitare este de minim 10 saptamani, desi ei pot sta astfel chiar si 8-10 luni, fara sa se deterioreze. Dupa perioada de repaus, tuberii pot fi replantati.

Info- cala este toxica pentru animale deoarece contine cristale de oxalat de calciu; semnele critice de boala sunt iritatiile orale, arsuri si iritatii la gura, buze, limba, salivare excesiva, voma si dificultati in a inghiti.

Chlorophytum Descriere:

Genul Chlorophytum cuprinde circa 250 de specii permanent verzi, perene, rizomatoase, provenile din Africa Occidentală şi Meridională. Sunt uneledintre plantele cel mai uşor de cultivat în casă şi sunt disponibile în multe varietăţi cu frunze lungi, elegante, arcuite, colorate verde cu alb şi cu flori mici, albe. Pedunculii florali, lungi şi cămeşi, care se dezvoltă în centrul rozetei, poartă şi ei mănunchiuri de frunze folosite pentru reproducerea plantei; dacă nu sunt îndepărtate, acesle mănunchiuri cad în cascada, creând un efect decorativ deosebii, valorificat în special atunci când planta se cultivă în coşuleţe suspendate.Fiind foarte uşor de crescut şi înmulţit, este una dintre plantele cel mai des întâlnite în locuinţe şi birouri. Voalul-miresei este deosebit de aspectuos când se cultivă în coşuleţe suspendate sau în ghivece pe suporturi fixate pe pereţi la înălţime. Florile dau apoi naştere unor pui de plantă, din fiecare rezultând un mănunchi miniatural de frunze frumos vărgate. Aceste plăntuţe, care formează repede rădăcini, pot fi separate de planta-mamă şi plantate individual.Origine:America de Sud Familia:Liliaceae Ordinul:Gigliacee Forma:curgatoare Aspect:erbacee Planta perena, erbacee, cu crestere compacta sub forma de tufa, formeaza radacini viguroase care tind sa umple rapid ghiveciul. Este apreciata de iubitorii plantelor decorative prin frunzis, datorita frunzelor lungi si subtiri, ca niste panglici, de culoare verde deschis, striate cu alb pe mijloc. Datorita acestui frunzis, lung si gratios, ce capata pe masura cresterii, un aspect curgator/pendent, Chlorophytum se cultiva cel mai bine in ghivece sau cosuri suspendate. Formeaza stoloni ce sunt presarati cu mici rozete de frunze, care in contact cu pamantul dezvolta rapid radacini. Caracteristici:frunze decorative Frunze:Frunzele ierboase, în formă de panglici subţiri, frumos curbate, au 15-30 cm lungime şi sunt verzi, cu benzi alb-crem pe mijloc.Perioada de inflorire:Intregul an.Flori:Primăvara şi vara, apar flori albe micuţe presărate pe tulpinile lungi, galbene, sarmoase, care se revarsă graţios în cascadă în jurul plantei-mamă. Tulpinile cu flori pot fi aranjate in jurul unui cerc de susţinere sau pot fi lasate să curgă in cascadă peste marginea ghiveciului. Inflorirea se produce doar la exemplarele ce beneficiaza de lumina suficienta, stelute mici cu sase petale de culoare alba, aparand la extremitatile stolonilor.Intretinere:Sunt plante rezistente şi au o viaţa lungă dacă le este acordată îngrijirea necesara şi sunt replantate la timp. Are nevoie de multă lumină pentru colorarea intensă a frunzelor; expunerea îndelungata în plin soare produce arsuri pe frunze. • Temperatura minimă: 7°C. • Menţineţi substratul umed mereu primăvara şi vara; udaţi mai rar iarna. • Este perfect acomodata la conditiile climaterice din tara noastra, fiind considerata, pe buna dreptate, una din cele mai nepretentioase plante de interior. Pentru a ajuta tufa sa se dezvolte bogat si uniform rasuciti periodic ghivecele sau cosurile suspendate, pe directia luminii. Planta va forma frunze peste tot, imbracand uniform si elegant recipientul.Expunere:Lumina multa, putin soare direct, Planta are nevoie de multă lumină pentru accentuarea contrastului de culoare al frunzelor. Rezista un timp si in locatii puternic umbrite, dar nu formeaza frunzis si isi pierde intensitatea culorii.Substratul:Substratul de cultura poate fi orice tip de sol, cu orice nivel al pH-ului, Chlorophytum nefiind o planta mofturoasa in privinta aciditatii sau alcalinitatii acestuia. Un pamant de gradina sau un pamant de flori din comert ii va satisface pe deplin necesarul de nutrienti.Inmultire:Modalitatea cea mai simplă de multiplicare constă în aşezarea în vase mici, diferite, în scopul înrădăcinării, a plăntuţelor care se formează In vârful pedunculilor florali. Puteţi să le lăsaţi prinse de planta-mamă şi sa le separaţi când vor emile rădăcini propii; această a doua metodă este mai eficace, deoarece tulpina cărnoasă funcţionează ca un cordon ombilical prin care plăntuţele primesc hrană; ţineţi plantuţele la umbra pană la apariţia rădăcinilor, apoi trataţi-le ca şi pe plantele adulte. Puteţi să introduceţi plantele în apă; după aproximativ o lună emit rădăcini şi pot fi plantate în pământ Chlorophytum se poate înmulţi şi prin divizare; împărţiţi un tufiş în mai multe părţi şi replantaţi-le separat.FASOLEADescriere: Planta cultivata în scopuri alimentare, secundar cu proprietati medicinale.Partea utilizata: Tecile pastailor albe, nepatate (Fructus Phaseoli sine semine) care se recolteaza in lunile — IX—X.

Recoltare: Tecile de la soiurile cu pastaia alba, nepatate, se preiau de la batozatul fasolii. Se curata de vrejuri, resturi de frunze, pastai patate.Principii active: Aminoacizi esentiali (arginina, asparagina, tirozina, triptofan), acid salicic, acid fosforic, saruri minerale.Actiune farmacologica: Diuretic; calmant al spasmelor; depurativ; antireumatic, antigutos; usor hipoglicemiant; remineralizant.Indicatii terapeutice: INT. -Afectiuni cronice ale rinichilor si cailor urinare (inclusiv litiaza), hidropizie, edeme cardiorenale, aafectiuni cronice ale rinichiuluicnee, eczeme, eruptii; reumatism, guta; diabet; reconstituant pentru convalescenti, TBC pulmonar.Mod de administrare: Decoct (o lingura la cana), 2—3 cani pe zi; macerat la rece (4 linguri la litru), apoi decoctie pîna scade la jumatate; se bea în cursul unei zile.

Compoziţie chimică: Păstăile conţin glucide, aminoacizi liberi (arginină, asparagină, tizolină, triptofan), vitamina C, K şi complexul B, săruri minerale (potasiu, magneziu, calciu, natriu, fosfor, azot, zinc, mangan, molibden, cobalt, fier), datorită cărora au proprietăţi diuretice şi antidiabetice.Seminţele conţin amidon, celuloză, pentosan, acidul aspartic, triptofan, zaharuri, mucilagii, lipide, acid citric, ulei eteric, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, K, PP, acid pantoteic, fitohormoni, enzime şi substanţe minerale.

În tradiţia populară boabele de fasole se folosesc ca leac contra herpesului (numit popular şi bube dulci) şi pecinginei (nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin erupţii cu băşicuţe, care, uscându-se, lasă nişte pete scorţoase ce produc mâncărimi). Se luau boabe de fasole albă şi tot atâtea seminţe de cânepă, se ardeau la foc, se pisau bine, se amestecau cu frunze de mentă uscate şi sfărâmate, se puneau şi se plămădeau cu smântână, iar apoi se ungeau bubele cu ea, de mai multe ori.Pe arsuri se puneau boabe de fasole pestriţă pisate împreună cu boabe de porumb. Şi pentru degerături se foloseau boabe de fasole albă fierte şi frecate.Boabele de fasole albă, fierte cu 2-3 rânduri de pătrunjel şi o mână de făină de secară, până se făcea aluat, se puneau pe pântece, pentru calmarea durerilor după naştere.Din păstăi se făcea un ceai pentru rinichi. De asemenea din boabe pisate se făceau pilule care se luau pentru retenţie urinară.

 

ALOE

Aloe este o planta cu o inaltime variabila de la 10 la 100 cm originara in zone calduroase si secetoase. Aloe se cultiva si se ingrijeste relativ usor.

La Aloe, frunzele sunt lungi, inguste, cu nuante albastrui, in forma de lance, carnoase si suculente, cu spini pe margini de culoare verde. Inflorescentele sunt bogate si spectaculoase, de culoare rosu-corai.

Sunt plante fara pretentii deosebite, foarte rezistente, cresc relativ incet, inflorescentele aparand la aproximativ 2-4 ani de la plantare.

Aloe are nevoie de multa lumina si de aceea este de preferata pozitionarea plantei la fereastre catre sud. Necesita, in timpul verii, lumina, aerare, udare abundenta, iar pe timpul iernii vom efectua udarile la intervale mai mari.

Iarna o vom pastra in camere racoroase cu temperaturi minime de 8-10 grade C. si cu multa lumina.

Este important sa udam plantele doar atunci cand pamantul de la radacina este uscat. Excesul de apa putand duce la distrugerea plantei, prin putrezirea radacinilor.

Substratul folosit pentru Aloe trebuie sa fie poros si cu o reactie neutra. Este preferata combinatia de pamant de frunze, nisip si turba fibroasa. La asezarea pamantului in ghiveci vom adauga un strat de pietris si vom folosi ghivece gaurite pentru scurgerea apei suplimentare.

Se recomanda transplantarea plantei la 2-3 ani.

La Aloe, inmultirea se face prin butasi de planta in perioada mai-iunie, sau prin despartirea puilor de la baza plantei si plantarea lor in ghivece mici.

Butasii se planteaza in pamant nisipos si sunt tinuti la caldura si umbra timp de cateva zile. Mutarea in ghivece o vom face abia dupa aparitia radacinilor.

La Aloe, ingrasamintele se folosesc rar si in cantitati mici.

CACTUS

Cactusii sunt plante cu tulpini suculente de forma cilindrica, globuloasa, ovoidala, ovala, turtita etc. Lungimea lor masoara de la cativa centimetri la 20-30 m, in locurile de origine.Frunzele sunt transformate in spini (exceptie Peireskia). Pe suprafata tulpinii se afla numerosi muguri care la cactusi se numesc areole. Din areole iau nastere spinii, florile, ramificatiile laterale.Florile sunt mari, la multe specii chiar uriase, de diferite forme, intens colorate si de durata scurta. Parfumul este prezent numai la cateva specii. Fructul este o baca ce contine numeroase seminte (la unele specii este comestibil).Cactusii au crestere lenta. Perioada de inflorire este primavara si vara pentru majoritatea speciilor. Inflorirea este strans legata de ingrijirea acordata fiecarui tip de cactus.Lumina intensa este absolut necesara pentru aceste plante. Ele trebuie plasate pe cat posibil la fereastra. Daca fereastra are expozitia sudica este cu atat mai bine. Aceleasi locuri insorite, dar racoroase si uscate, trebuie asigurate iarna. In acest sezon sunt suficiente temperaturi de 8-10°C ziua si 4-6°C noaptea.Caldura putina corelata cu umiditatea redusa face ca planta sa treaca printr-o perioada de repaus care poate dura 4-5 luni. Nerespectarea repausului constituie cauza neinfloririi si dobandirii unui aspect necaracteristic, nefiresc.Excesul de umezeala este foarte daunator, in special iarna, daca se asociaza cu temperatura scazuta. In lunile noiembrie-decembrie sunt suficiente 2-3 udari, in luna ianuarie nu se uda, udarea reluandu-se in februarie.Cantitatea de apa si frecventa se cresc treptat, pe masura ce apar cresteri vegetative noi.Vara, cactusii se trateaza ca orice planta. Incepand cu partea a doua a toamnei, pamantul se tine mai mult uscat decat umed, se da numai atata apa cat sa se previna zbarcirea.Aerisirea camerei in care sunt asezati cactusii este obligatorie. Aerul statut este daunator plantelor.Pamantul in care se cultiva cactusii trebuie sa lase apa sa se scurga bine si sa nu fie prea bogat in componente organice.Cactusii se inmultesc in mod obisnuit prin seminte si butasi. Semanatul se poate face oricand, dar cel mai bine este primavara.Momentul optim este la aparitia primelor rozete de spini. Abia dupa circa 6-8 luni, plantele sunt trecute in ghivece foarte mici, de 4-6 cm in diametru.Butasirea este mai simpla si rapida. Ea se executa primavara si vara (mai-iulie). Se fac butasi de varfuri sau fragmente de tulpina sau pur si simplu se desprind lastarii de la baza plantei sau de pe ramificatiile mai mari. Dupa taiere, butasii nu se planteaza imediat. Ei se tin cateva zile sau saptamani intr-un loc calduros, aerisit si umbrit, pentru ca ranile facute sa se cicatrizeze (sa formeze crusta).Dupa aceea se planteaza la circa 2 cm adancime pe substratul de nisip ceva mai grosier sau in perlit. La aparitia primelor radacini se face trecerea in ghivece cu pamant.O alta metoda de inmultire a cactusilor este altoirea folosita insa numai la speciile care au un sistem radicular foarte slab si o crestere extrem de lenta.

Artarul

Aria de raspandire: Artarul se intalneste frecvent pe tot continentul european. Este deseori plantat in parcuri, pentru umbra generoasa a frunzisului sau. Perioada de inflorire: martie - mai.Aspectul: Artarul este un arbore viguros, insa rareori depaseste 20 m in inaltime. El formeaza o coroana arcuita simetric, pe un trunchi mai degraba scurt. Scoarta neteda, cenusie, se desprinde de trunchi sub forma unor solzi alungiti. Frunzele sunt lobate, avand practic aceeasi culoare si acelasi luciu pe ambele fete. Lobii sunt ascutiti si putin zimtati pe margini. In lunile de primavara, artarul poarta flori alb-gal >bui, dispuse in inflorescente umbeliforme. Fructele sunt prevazute cu doua aripioare imbinate, astfel incat descriu un unghi obtuz. Intre ele, in varful acestui unghi, se gaseste samanta, o mica nuca turtita. Fructele verzi pot fi vazute inca din mai, atarnand in ciorchini grei pe crengi. Mai tarziu, isi schimba culoarea in maroniu si se lasa duse de vant, rotindu-se prin aer ca niste elice. Toamna, frunzele artarului se coloreaza in nuante stralucitoare de rosu si galben. Istoric: Artarul apare deja in scrierile istoricului roman Plinius Secundus (23-79 d.Hr.), dar il aflam mentionat si in papirusuri, ca unul din cele mai importante remedii folosite in medicina Egiptului antic. In secolul Xii, calugarita Hildegard von Bingen il caracterizeaza drept un arbore "uscat si rece". Ea il recomanda pentru combaterea febrei prelungite, fie punand frunzele in baia bolnavului, fie pregatind o licoare ce se amesteca in vin. Si alti vindecatori ai Evului Mediu au cunoscut foarte bine artarul. Toti l-au prezentat ca pe un remediu cu actiune antifebrila. In zilele noastre, artarului i se acorda din nou atentie, mai ales datorita calitatilor sevei sale. Desi recoltarea sevei de artar are o indelungata traditie, ea a fost practic uitata pentru mult timp. Astazi, seva este foarte apreciata ca sirop, respectiv ca indulcitor. Ea se obtine la fel ca rasinile sau cauciucul, prin crestarea scoartei. E regretabil faptul ca in prezent s-a renuntat aproape cu totul la utilizarea artarului in scopuri medicale, desi pana la inceputul secolului Xix se preparau remedii atat din crengile si frunzele lui, cat si din trunchi si seva. Acum, nu se mai foloseste decat siropul, ca edulcorant in diete. Extragerea sevei se face dupa anumite reguli. Manevrele brutale, executate de oameni nepriceputi, pot duce la uscarea copacului, daca el pierde prea multa seva.Artarul in medicina populara: Ca leac intrebuintat in medicina populara, artarul continua sa-si pastreze o anume insemnatate. Sunt pretuite in special proprietatile sale antipiretice si dezinflamatoare. Bucatile de scoarta si frunzele proaspete se strivesc bine, se aseaza pe o panza curata si se infasoara in jurul incheieturilor umflate, ori se pun pe ochii obositi. Si atunci cand ne simtim labele picioarelor grele si infierbantate, putem conta pe efectul racoritor al frunzelor de artar, introduse in sosete. Intepaturile de insecte se pot trata, de asemenea, cu scoarta si frunze proaspete. Bolnavilor cu febra le ajuta frunzele strivite, puse la talpi. Efect stimulator: in disfunctiile hepatice, in special in stazele biliare, ce pot influenta negativ procesele metabolice.

MESTEACANUL

Mesteacănul e numele copacilor din genul Betula, în familia Betulaceae, înrudit cu familia fagului/stejarului, Fagaceae. Aceștia sunt în general copaci sau arbuști de talie mică spre medie, cu o coajă albă caracteristică, care cresc mai ales în clima temperată nordică.Frunzele sunt simple, și pot fi dințate sau lobate. Fructul este o samară, cu toate că aripile acesteia pot lipsi, la anume specii. Diferența între mesteacăn și anin (genul Alnus) este că amenții (mâțișorii) femeli nu sunt lemnoși și la maturitate cad și lasă loc semințelor, spre deosebire de mâțișorii de anin, lemnoși și în formă de con.Denumirea mesteacănului vine din latinul mastichinus. Denumirea științifică a genului, Betula, este tot din limba Latină. Mesteacănul reprezintă sursa de hrană pentru un număr mare de larve ale genului Lepidoptera.Mesteacănul este considerat copac național în Rusia, unde este celebrat în reprezentarea unei zeițe, și serbat în timpul Săptămânii Verzi de la începutul lui Iunie.DescriereCoaja tuturor soiurilor de mesteacăn prezintă aceeași caracteristică: este marcată de dungi fine, orizontale, iar coaja este subțire, de consistența unei hârtii fine, și se rupe în fâșii în mod natural. Coaja conține multe rășini și are un pigment care dă numele diverselor soiuri de mesteacăn: roșu, alb, negru și galben. Mugurii apar primăvara devreme și cresc până la începutul verii. Toți mugurii frunzelor cresc lateral; nu există mugure terminal. Lemnul tuturor speciilor de mesteacăn este fin, cu granulație mică, cu textură mătăsoasă și care poate fi șlefuit fin. Ca lemn de ars, valoarea sa este dintre cele mai bune.Frunzele variază de la un soi la altul, dar puțin. Acestea sunt alternante, dințate, cu vinișoare ca o pană, cu codiță. Apar în perechi, dar nodul de inserție al pețiolului frunzelor formează mici tulpinițe laterale, care se vor transforma în crengi.Flori și fructeFlorile sunt monoice (flori femele și flori mascule, separat), deschizându-se în același timp sau cu puțin timp înainte de apariția frunzelor, și sunt formate din grupe de câte trei flori femele, amenți (mâțișori), prinse la baza mâțișorilor masculi. Amenții purtători de stamine pot atârna sau nu. Aceștia sunt localizați la baza ultimelor frunze de anul trecut sau la baza tulpinițelor formate anul trecut. Se formează în toamnă și stau peste iarnă, acoperiți de o coajă fină dar rezistentă. Solzii amenților, la maturitate, sunt ovali, rotunjiți la capăt; către mijloc sunt galbeni sau oranj, iar la capăt maro închisFiecare solz prezintă două bractee și trei flori sterile, fiecare floare fiind alcătuită dintr-un caliciu sesil, membranos, cu doi lobi. Fiecare caliciu are patru filamente scurte cu câte o celulă a samarei sau două filamente, care se vor transforma în cele două aripioare ale fructului. Pistilul poate atârna sau fi erect, solitar, prins de tulpinițele apărute în anul precedent. Solzii pistilului sunt alungiți, cu trei lobi, de culoare verde stins sau puțin roșietici, fiecare floare devenind maro la maturitate. Acești solzi poartă două sau trei flori fertile, fiecare floare fiind alcătuită dintr-un ovar. Ovarul este plat, bicameral și are două terminații; ovulul este solitar.

CASTANUL

Castanul comestibil (Castanea sativa) este usor recunoscut datorita fructelor sale cu invelisuri care seamana cu aricii de mare, grupate cate trei si datorita frunzelor sale lucioase, in forma de lance, cu marginile zimtate. Spre deosebire de acesta, castanul salbatic (Aesculus hippocastanum) are un invelis al fructului mai neted si frunze ce pot atinge o latime de 30 cm.

Castanul a fost adus adus in Romania, la sfarsitul secolului al XVI-lea, din vestul Europei, fructele fiindu-i consumate doar de catre cerbi, vite si bineinteles, cai. Pentru multi dintre noi, fructele sale frumoase si netede sunt o amintire a jocurilor cu castane ale copilariei,  atestate prima data in 1848, organizate dupa modelul unor jocuri similare din secolul al XV-lea in care se foloseau alune. Cel mai vechi castan din Romania este cel de la Nereju judetul Gorj. Are o circumferinta a trunchiului de peste 6.70 m iar diametrul de 1.90. Se crede ca acest castan are peste 500 de ani.Cu sau fara invelis, castanele salbatice constituie decoratiuni de toamna uimitoare. Incearca sa umpli un vas rustic decorat cu frunze pe margini sau un cos cu o colectie de castane si coji spinoase. Un astfel de vas reprezinta un aranjament neobisnuit pentru masa, pe cand o castana cu invelisul partial deschis poate juca rolul de suport pentru biletele cu numele si locul fiecarui oaspete la masa; scrie numele oaspetilor tai pe frunze de castan comestibil si introdu-le in despicatura.ReproducereaSe efectueaza prin seminte, utilizand toamna castanele abia culese: se pun intr-un recpient plin cu un amestec de nisip si turba in parti egale, care va fi tinut intr-un loc racoros si umed, dar departe de inghet.Micile plante ale castanului vor fi cultivate in ghivece  timp de cativa ani inainte de a fi plantate in livezi.

Paraziti si boliAfidele adesea ataca mladitele si florile, producand o patina lipicioasa, pe care se prind cu usurinta mucegaiul si ciupercile. Unele exemplare de castani pot fi atacate de boala denimita cancerul castanului.Fructele castanului sunt utilizate in terapeutica naturista in principal in echilibrarea digestiei, vindecarea hemoroizilor, tratarea diareei, varicei, anemiei, asteniei, in dieta celor care sufera de afectiuni cardiovasculare sau de afectiuni renale, ajuta persoanele in perioada de convalescenta sa se recupereze.

Castenele contin vitamine, minerale, zinc, fosfor (utile in afectiuni ale oaselor), fiind bune remineralizante ale organismului.

BRADUL

Bradul (Abies) este un gen care cuprinde aproximativ 45-55 de specii de conifere din familia Pinaceae, răspândite preponderent în zonele muntoase ale emisferei nordice. Sunt arbori de talie mare cu înrădăcinare pivotantă. Coroana este piramidală deasă, umbroasă, scoarța mult timp netedă cu pungi de rășină. Lujerii sunt netezi, iar mugurii dispuși terminal întotdeauna câte trei. Prezintă frunze aciculare lățite, pe dos cu 2 dungi albicioase de stomate, persistente, se schimbă la 6-15 ani. Conurile sunt erecte, cilindrice, cu bractei obișnuit vizibile și răsfrânte; solzul carpelar cade la maturitate odată cu semințele, iar pe lujer rămâne axul erect. Semințe relativ mari, triunghiulare, cu pungi de rășină pe tegument și prinse strâns de aripioară.Specii: Abies alba, A. nordmanniana, A. cephalonica, A. pinsapo, A. concolor, A. grandis.Bradul face parte din familia de conifere. Cele mai cunoscute conifere sunt:

Bradul Molidul PinulBradul se deorebeste de celelalte specii de conifere mai ales prin asezarea frunzelor care, popular, se mai numesc si ace. Acestea au o lungime medie de 2 cm si sunt dispuse de-a lungul crengilor in acelasi plan, fata de alte conifere la care acele sunt dispuse de jur imprejurul crengilor. Frunzele bradului sunt mai moi decat ale altor conifere ale caror frunze inteapa mai tare. Diferenta majora fata de foioase este ca bradul (ca majoritatea coniferelor, caci exista si exceptii – Larice) sta verde pe tot parcursul anului.Bradul ca si celelalte conifere isi schimba frunzele(acele) treptat de-a lungul intregului an iar noi putem observa acest lucru doar vazand covorul de ace cazute la tulpina bradului.Altitunea la care cresc si se dezvolta brazii este cuprinsa intre 500m si m iar raspandirea acestora este pe tot globul, dar cu precadare in zonele muntoase ale zonei temperate.Coniferele au radacina pivotanta, alta deosebire fata de foioase care au radacina foarte ramificata.Conurile sunt fructele bradului, in alveolele conurilor se dezvolta semintele bradului. Cand semintele sunt coapte, alveolele se desfac si semintele pot iesi din conuri. Cazand pe pamant, ele dau nastere la noi brazi. Deasemenea, semintele brazilor sunt o sursa de hrana pentru pasari , veverite si alte rozatoare ale padurii.Brazii cresc foarte drepti si din aceasta cauza lemnul de brad se foloseste in special in constructii dar si la fabricarea mobilei.

 Liliacul

 

Familie: Oleaceae, Inaltime: pana la 6 m, Diametru: 1-3 m, Aspect: arbustExpunere: plin soare, partial umbra Udare: regulata si din abundentaPerioada de inflorire: primavara si vara Ingrijire si cultivarePlantarea corecta a liliacului- puneti radacina arbustului intr-o galeata cu apa in timp ce sapati groapa. - liliacul trebuie plantat intr-o zona din gradina in care sa primeasca cel putin 6 ore de soare pe zi; pamantul trebuie de asemenea sa fie usor drenabil. - sapati o groapa mai mult larga decat adanca, in functie de lungimea radacinilor.- udati arbustul cu multa apa.Udare-Liliacul nou plantat trebuie sa fie udat de 2-3 ori pe saptamana in prima luna. Dupa aceea udati din abundenta o data pe saptamana. Pamantul trebuie sa fie bine udat toamna, inainte de venirea inghetului, cand arbustul nu va mai primi apa.Daca imediat dupa ce ati plantat liliacul vremea este foarte calda si umiditatea atmosferica este scazuta, nu ezitati ca udati mai mult arbustul. Odata ce s-a adaptat cu locul si pamantul in care l-ati plantat, liliacul va putea sa reziste perioadelor de seceta. Un bun semn ca liliacul nu primeste destula apa este aspectul frunzelor, care se ofilesc sau se strang. Nu uitati ca udarea in exces e la fel de daunatoare ca lipsa apei. Daca pamantul din jurul radacinii este uscat, atunci trebuie udat.Taierile de formare la liliacTaierea liliacului este optionala si se poate efectua la 2 saptamani de la inflorire. Pentru a intineri arbustii mai batrani, puteti reduce ramurile batrane cu 1/3 in fiecare an. Cu cat veti incuraja dezvoltarea lastarilor tineri, cu atat veti avea mai multi ciorchini cu flori.Cele mai frumoase flori cresc pe lastarii tineri, vigurosi. Taierile regulate pot incepe cand liliacul a atins 1,8 - 2,4 m; mai intai se taie ramurile rupte sau uscate, apoi se taie trunchiurile care au crescut prea inalte, pentru ca in cele din urma sa se rareasca lastarii noi (se lasa numai cei mei vigurosi). In cazul unui liliac neingrijit, care a atins dimensiuni foarte mari, este recomandat sa taiati cam 1/3 din el in fiecare an, pana ajunge la inaltimea pe care o doriti dvs. Atentie insa: daca liliacul a fost altoit aceasta metoda nu functioneaza. Pentru un foliaj cat mai mare, efectuati taieri primavara devreme - atentie insa, nu veti mai avea la fel de multe flori.

MACESUL

Măceșul (Rosa canina) este o specie de plantă nativă în Europa, nord-vestul Africii și în vestul Asiei.Este un arbust deciduu, cu o înălțime care variază între 1 și 5 metri. Tulpina este acoperită de țepi mici, ascuțiți, sub formă de cârlig. Frunzele sunt penate, cu 5-7 frunzulițe. Florile sunt de obicei roz pal, dar există și plante cu flori albe sau roz închis. Au un diametru de 4-6 cm și sunt formate din cinci petale. Fructul, numit măceașă, are o formă elipsoidă și este roșu sau portocaliu închis.Cultivare și utilizareÎnmulțirea maceșului se poate face prin semințe, prin ramuri înrădăcinate obținute prin desparțirea tufelor existente în flora spontană sau în cultură și prin marcotaj. Pentru obținerea unei semințe apte de reproducere, se vor recolta fructele de maceș numai în stadiul de galben-portocaliu, deci la început de maturizare.Fructul este foarte bogat în vitamina C, conținând peste 2000 mg din această substanță la 100 de grame de fruct. De aceea, este utilizat la producerea de siropuri, ceaiuri, dulcețuri, gemuri.Varietatea Rosa canina 'Assisiensis' este singura care nu are spini pe tulpină.Tratamente naturale pe bază de măceșMăcesul (Rosa canina) este foarte apreciat în medicina naturistă, în special datorită complexului de vitamine pe care îl conține: vitamina A, B1, B2, C, K, P, E.Măceșul este un rezervor de vitamine pentru organismul uman. Ceaiul de măceșe tratează intoxicațiile, diarea, afecțiunile hepatice, febra, viermii intestinali (în acest caz, și pulberea de măceșe este foarte eficientă), palpitațiile. Afecțiunile rinichilor și ale vezicii urinare pot fi tratate cu ajutorul ceaiului de semințe de măceș.Elixirul de măceș este recomandat în tratarea bronșitei cronice și a tusei de bătrânețe.Recoltarea:De la maces se recolteaza fructele in diverse stadii de coacere. Recoltarea incepe in momentul cand fructele trec de la culoarea caramizie spre rosu-portocaliu. Acest moment corespunde cu sfarsitul lunii august si inceputul lunii septembrie, perioada in care macesele contin cantitatea cea mai mare de vitamina C, principiul lor activ de baza.Mod de uscare:Pentru ca fructele sa-si pastreze continutul de vitamina C, ele trebuie uscate imediat dupa recoltare. Uscarea lor se face numai pe cale artificiala la o temperatura de 80-85 grade C. Din cca 2 kg fructe proaspete se obtine 1 kg produs uscat.Intrebuintari:Fructele de maces se folosesc ca vitaminizant pentru convalescenti si anemici. Semintele se folosesc ca diuretic. Intern: colagog, coleric, tonic vitaminizant, vasodilatator arterial, diuretic, impiedica formarea de calculi renali, inflamatii intestinale.

PINUL

Pinii fac parte din familia Pinacea. Intalnim mai multe specii de pini: Zarna; Pinul de munte; Pinul negru; Pinul galben; Pinul de padure; Pin neted (strob)...Pinus cembra - zarna: este un pin indigen de munte inalt; formeaza o corana conica, imbracata pana la baza intr-un frunzis verde inchis; usor albastrui; acele grupate cate 5, au lungime de 5-9 cm; aglomerate in manunchiuri spre varful lastarilor;Pinus griffithii - pinul de Himalaia: arbore elegant; coroana larg piramidala; ramuri mult intinse in lateral; este unul dintre pinii cei mai frumosi; frunzis fin cu aspect pendul; acele grupate cate 5 si lungi de 10-18 cm. Conurile sunt foarte lungi , inguste, pendule si raman un timp pe arbori.Pinus mugo - pinul de munte: are mai multe varietati:

(jneapan): arbust indigen de talie mijlocie; ramificat de la baza; avand tuplini taratoare; 5-6 m in diametru; 2-3 m inaltime; acele cate doua sunt grupate cate doua, lungi de 3-7 cm;

(mops): pin pitic; tufa compacta de 1, 2/1,5 m; vrunzis des; verde deschis; (gnom): pin pitic; 1,5-2 m inaltime; globulos si compact; ramuri scurte; colorat verde inchis; (arbust din Alpii Centrali): pin pitic; tufos; 2-3 m largime; 1,5-2 m inaltime; ramuri lungi si

dese; ace scurte dispuse radial la varful lujerilor.Pinus nigra - pinul negru: arbore de talia a II-a; coroana larg ovoidala; ramuri groase intinse lateral; acele rigide grupate cate doua cu lungime de maxim 14 cm; verzui inchis; conuri 5-8 cm galbui - brun lucitoare.Pinus ponderosa - pinul galben: originar California; crestere de arbore mare; coroana piramidala; ramuri rare, scurte si groase, curbate; aspect deosebit prin acele lungi 10-25 cm, grupate cate 3; conuri ovoidale 8-15 cm, brun roscate lucitoare.Pinus silvestris - pinul de padure: arbore indigen de talia II-a; conic la tinerete si neregulat la batranete; coroana aplatizata; dezgolit de ramuri pe inaltimi variabile; scoarta roscata. Are si varietati de interes horticol:

(pumila): forma arbust; ovoidal rotunjita; 3-5 m inaltime; ace rigide de 4 cm; (globosa viridis): forma pitica pana la 1 m; des, ramificat; ace rigide de 10 cm, verzi.

Pinus strobus - pin neted (strob): originar din America de Nord; creste ca arbore mare; coroana piramidala; ramuri flexibile; scoarta neteda; acele moi, subtiri, cate 5, de10 cm lungime. Exista mai multe varietati:

(nana): cultivar arbustiv; globulos; usor aplatizat cu frunzis des, de mare efect; largime 2,5 m; inaltime 2 m.

Caracteristice biologice ale pinilor: viteza de crestere: inceata (pinul de munte, neted, zambru); rapida (restul) longevitate: 500-600 ani arbori; 300 ani arbusti maturatia conurilor; anul 2- 3

Cerinte ecologice pentru pini: suporta clima aspra: zambru, pinul de munte suporta climat bland: pinul de Himalaia; de California; nu suporta seceta; pinul neted; de California majoritata prefera terenurile acide prefera solurile calcaroase pinul negru pinii nu suporta atmosfera poluanta.

STEJARUL

Maretul stejar cu crengile sale ramnificate creste pana la o inaltime de 40m, traieste pana la 800 ani si ofera adapost unei sumedenii de animale si plante.Una dintre cele mai impresionante privelisti in tinuturile impadurite temperate din nord o reprezinta stejarul comun (sau european) (Quercus robur). Este un arbore foios (caruia ii cad toate frunzele in fiecare an) care se gaseste in toata Europa, din Spania in vest si sud, pana in Ucraina in est si Scotia in nord. Stejarii pot sa traiasca pana la 800 ani si cresc pana la o inaltime de aproximativ 40m. De la varful coroanei pana la capetele radacinilor –care pot sa se extinda in adancimea solului cat ramurile de deasupra- stejarul este locuit pe toata durata anului, la toate nivelele.Un stejar matur poate sa aiba pana la 50.000 de ghinde, desi putine dintre acestea vor cerste si se vor transforma in copaci noi. Majoritatea sunt mancate de pasari si de animale, fie in copac, fie dupa ce au cazut la pamant.Chiar si cele ramase au nevoie de o sursa permanenta de umiditate pentru a germina.Trezirea primavara:Primavara, cand stejarul adormit se prezeste din somnul de iarna si apar primele frunze, incepe ciclul anual. Apare o abundenta de insecte in copac, care la randul sau atrage animalele si pasarile insectivore. Exista 100 de specii de fluturi de noapte mai mari, dintre care multi si-au primit numele dupa acest copac. Ex.(fluturele alb al stejarului; carligul stejarului; cainele stejarului). Pasarile au zona de operare specifica: pitulicea mica, pitigoiul albastru si pitigoiul mare, cintezoii si silviile de padure ocupa varful copacului. Pe trunchiul robust al stejarului, ticlenii, ciocanitoarele patate mici si mari.Sub copac, la sol, se gasesc macalendrii, mierlele, pitigoii mari si cintezoii, asteptand sa cada ceva de sus. Noaptea, un alt fel, diferit, de vietati apar sa profite de ospatul de omizi sau fluturi. Lichenii, care se raspandesc treptat de-a lungul multor ani pe trunchiul si pe ramurile stejarului, ascund fluturii valet si fluturii patati de covor, iar frunzele moarte de la solul padurii ascund fluturele comun cu evantai. In partile moarte ale copacului, larvele de lemn, radastele si alti gandaci, precum si viespele de lemn sapa tunele protectoare in care vor vor ajunge la maturitate –doar daca scapa de ciocanitoare. Dar stejarul rezista acestor atacuri.Al doilea val:Prima defoliere este in curand inlocuita cu o generatie ulterioara, numita "frunzele lammas", care la inceput sunt aramii si treptat se inverzesc.La baza copacului revenirea soarelui aduce la viata primulele, anemonele si violetele. In mai, poiana va fi o mare de campanul. Maretul stejar arata cel mai impresionant vara, cand are frunzisul complet, dar in aceste luni calde, adesea secetoase, face un mare efort de supravietuire. La fel ca orice planta, stejarul creste si traieste prin fotosinteza –fabricile sale (frunzele) sunt actionate de energia soarelui. El trebuie sa adune substante nutritive (minerale) si apa din sol si sa le transporte pe intreaga sa inaltime –si pana la cele mai indepartate crengi, ramurele si frunze.Intr-o zi de vara, un singur copac poate sa absoarba peste 450 l apa.

SCORUSUL

Scorusul de munte este un arbore fructifer inalt de 15-20m, cu frunze compuse si fructe mari comestibile. Lemnul, foarte dens si dur, este folosit in industria mobilelor.Creste in padurile de rasinoase si cele de amestec.Fructul comestibil, scorusa, este sferic, usor alungit, de culoare rosie rosie-aprinsa, galbena lucioasa sau portocalie, cand este coapta, cu gust amarui.Scorusa este un fruct bogat in vitamina C.Este indicat in tratarea anemiilor si a bolilor tubului digestiv.Se utilizeaza in prepararea gemurilor, compoturilor si infuziei de ceai.

Ecologie şi răspândire : Arbore din compoziţia pădurilor de foioase sau a pădurilor de amestec, uneori chiar şi în molidişuri, mai ales spre marginea pădurilor şi spre luminişuri. Se instalează ca specie pionieră în tăieturile din zona molidului. Solicită un climat mai rece, umiditate atmosferică ridicată, soluri uşoare, revene, puţind vegeta atît la lumină puternică, pe versanţi însoriţi, cît şi semiumbrit. Altitudinal se întilneşte din zona de deal pînă în cea alpină, cel mai adesea între 1 000-1 400 m.

Răspîndit în întreg arcul carpatic şi Munţii Apuseni, în mai mică măsură şi în pădurile de pe culmile Dobrogei. Mai răspîndit în judeţul Caras (Gărîma, Brebu-Nou), Suceava (Vatra Dornei, Cîrlibaba, Pojo-rîta), Cluj ş.a.

Compoziţie chimică : tanin, zaharuri, 150-200 mg% vitamina C, acid malic şi alţi acizi organici (sorbinic, parasorbinic), carotenoizi, ulei eteric etc.

 Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice : Utilizat mai mult în medicina empirică în reumatism, diuretic, antitusiv, hemostatic şi adjuvant în tratamentul tuberculozei. Datorită taninurilor are proprietăţi astringente, iar datorită vitaminei C este antiscorbutic.

 Confuzii: Deoarece mai există şi alte specii de scoruş cu fructe roşii, criteriul de diferenţiere îl constituie frunzele, S. aucuparia fiind singurul care le are compuse (la celelalte specii sînt simple).

TEIUL

DescriereTeiul este un arbore inalt pana la 25 m, cu o coroana deasa. Frunzele sunt lung-petiolate, rotunde, ascutite la varf, iar pe fata inferioara se observa nervuri proeminente. Florile, in numar de 2-10, uneori si mai multe, sunt alb-galbui, placut mirositoare, asezate pe un peduncul comun, concrescut aproape pe jumatatea lungimii lui, cu o bractee lunga in forma de limba, de culoare verde-galbuie. Fiecare floare este formata din 5 sepale ce cad in momentul infloririi, 5 petale, numeroase stamine si un ovar globulos. Fructul este o nuca de forma sferica sau ovala. Infloreste in lunile iunie-iulie. Este raspandit prin padurile din regiunile de dealuri pana aproape de zona muntoasa.RecoltareaFlorile de tei se culeg cu bracteea insotitoare. Se recolteaza cand majoritatea lor sunt complet inflorite, iar un numar mic de boboci se afla in curs de deschidere. Recoltarea se face pe timp uscat, dupa ce roua s-a ridicat si la 2-3 zile dupa ultima ploaie.Mod de uscareFlorile de tei se usuca in straturi subtiri, in incaperi aerisite. Se pot usca si pe cale artificiala la o temperatura de 35 grade C. Din 3,5-4 kg flori proaspete se obtine 1 kg produs uscat. IntrebuintariFlorile de tei se folosesc in tuse, raceala, avand actiune emolienta si sudorifica. Intern: antitermic, expectorant, sedativ. Extern: calmant general(bai), descongestiv. ObservatiiLa manipularea florilor de tei se va purta masca sau tifon la nas si gura. Praful de tei este iritant, provoaca tuse si stranut.FrunzeFrunzele sunt lung-pețiolate, rotunde, ascuțite la vârf, iar pe fața inferioară se observă nervuri proeminente. teiul este un arbore cu floriFlorileFlorile, în număr de 2–10 pe ram, uneori și mai multe, sunt alb-gălbui, plăcut mirositoare, așezate pe un peduncul comun, concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui, cu o bractee lungă în formă de limbă, de culoare verde-galbuie. Fiecare floare este formată din 5 sepale care cad în momentul înfloririi, 5 petale, numeroase stamine și un ovar globulos. Sunt des folosite la prepararea infuziilor de ceai.Fructul Fructul este o nucă de formă sferică sau ovală de dimensiuni mici.Aria de răspândire Este răspândit prin pădurile din regiunile deluroase până aproape de zona muntoasă.

TRADESCANTIA

Familie: CommelinaceaeOrigine: estul MexiculuiTip: planta perenaInaltime: 30-45 cmDiametru: 22-30 cmExpunere: plin soare sau partial umbraPerioada de inflorire: tot anulTip de pamant: acid sau usor acidic (pH 5,6 - 6,5), neutru (pH 6,6 - 7,5) sau usor alkalin (pH 7,6 - 7,8)

Descriere:Tradescantia pallida este o planta cu frunze lungi, ascutite si flori roz, care se intinde ca un covor vegetal. Frunzele sunt late de circa 2,5 cm si lungi de 7-13 cm. Tulpina si partea de deasupra a frunzelor sunt de culoare purpurie si pe masura ce foliajul se maturizeaza e acoperit de o nuanta metalica de turquise. Partea interioara a frunzei are o culoare violet-aprins care trece spre roz inspre tulpina. Florile sunt roz, au trei petale si circa 2 cm diametru. Planta infloreste constant in perioadele calde, dar florle sunt deschise numai dimineata.

Ingrijire:Tradescantia pallida se cultiva cel mai bine in sol nisipos, dar se adapteaza bine si pe un teren stancos. Desi prefera pamantul umed, planta rezista si pe un teren secetos si nu se usuca daca nu este udata o perioada mai lunga de timp. Aceasta specie este toleranta la inghet, dar pe perioadele friguroase de iarna rezista mai bine sub un strat gros de zapada. De obicei inmugureste iar primavara.Daca planta arata rau pe la mijlocul verii, taiati-o pana la nivelul solului ca sa apara un nou foliaj si sa infloreasca din nou toamna.

Inmultire: nu se recomanda inmultirea prin seminte.1. Butasi de tulpina sau frunze - trebuie ingropate bine in pamant nisipos.2. Marcotaj - consta in indoirea unei ramuri flexibile sau a unei noi mladite in asa fel incat sa intre in contact direct cu solul, lasand-o sa dea radacini in timp ce este inca legata de planta-mama.

Pericole: planta poate cauza iritatii ale pielii sau reactii alergice.Lavinia Rorich

CULEUS

Familia:  LamiaceaeNume stiintific: Coleus x hybridusTip: planta anualaInmultire: seminte, ramuriExpunere: umbra totala sau partialaCuloarea foliajului: rosu, verde, roz, alb, purpuriu si galbenPerioada de inflorire: vara tarziu; florile trebuie rupteInaltime: 45-91 cmDiametru: 22-30 cmTip de sol: neutru sau alcalin, pamant umedUtilizare: borduri, ghivece, planta de interior sau de sera; foliajul poate fi folosit la aranjamente florale

Descriere:Majoritatea speciilor de coleus ajung rapid la dimensiunea lor maxima. Sunt plante anuale fragile care nu rezista la frig.

Coleus prefera un sol umed, dar bine drenat. Prea putina apa dauneaza plantei, dar udarea excesiva va face ca frunzele sa devina maronii, cu marginile arse. Prin urmare, trebuie udata destul de des, atat cat pamantul sa nu se usuce, mai ales atunci cand o plantati; in primele 7-10 zile de la plantare radacina trebuie sa fie umeda, apoi planta poate fi udata numai cand pamantul de la suprafata ghiveciului s-a uscat putin (verificati la 3-5 zile).

Desi supravietuieste si in plin soare, culoarea frunzelor este pusa mai bine in evidenta la umbra. Speciile care nu tolereaza soarele se decoloreaza cand sunt expuse la soare. La sfarsitul verii apar florile mici, nesemnificative. Atat florile cat si ramurile noi ale plantelor tinere trebuie rupte pentru a incuraja un foliaj mai bogat. Pentru ca planta sa creasca mai bine in mijlocul verii, amestecati apa de udat cu fertilizator in lunile iunie, iulie si august.

Pericole: planta este foarte rezistenta la boli sau insecte daca sunt crescute afara, in containere sau straturi corespunzatoare. Daunatorii la care trebuie sa fiti atenti sunt gandacii, afidele si aleuroidele (musca sau fluturele alb). Coleus este atacat de boli precum putrezirea tulpinii sau a radacinii.

Specii care prefera soarele: Alabama Sunset, Pat Martin, Pineapple, Saturn, Solar Flare, Solar Eclipse, Solar Furnance, Solar Shadow, Solar Spectrum, Solar Storm, Plum Parfait, Burgundy Sun

FLUXIA

 Ingrijire:

Temperatură: Răcoare sau căldură moderată - planta poate suferi dacă temperatura depăşeşte 21° C. Menţineţi 10-16°C iarna. Lumină: Puternică, dar nu În bătaia soarelui. Apă: Menţineţi compostul umed În permanenţă din primăvară până toamna. Udaţi moderat iarna. Umiditatea aerului: Pulverizaţi frunzele ocazional În timpul perioadei de creştere. Răsădire: Răsădiţi primăvara În fiecare an. Înmulţire: Luaţi butaşi de tulpină primăvara sau vara. Folosiţi un hormon de Încolţire

Fucsia (cerceluş) se găseşte într-o gamă largă de culori, forme şi dimensiuni. Există sute de varietăţi cunoscute ale F. hybrida, cu fermecătoarele flori în formă de clopoţel atârnând de pe tulpini. Aceste flori pot fi singulare, semi- duble sau duble, cu combinaţii de culori de alb, roz, roşii sau purpurii. O colecţie de asemenea hibrizi poate asigura flori din primăvară până toamna şi unii experţi consideră fucsia ca planta de casă cu flori cea mai satisfăcătoare. Din păcate, aproape toate plantele cumpărate pentru decorarea casei sau drept cadouri, sunt sortite coşului de gunoi, după ce perioada de înflorire s-a încheiat şi frunzele au început să cadă. Este destul de uşor ca planta să ierneze într-o cameră răcoroasă. Frunzele vor cădea, dar creşterea începe din nou primăvara şi cu o îngrijire corectă planta poate fi ţinută mai mulţi ani. Florile apar pe noile plante crescute, aşa că scurtaţi tulpinile primăvara devreme, chiar înainte de a începe creşterea. Pentru a menţine planta cu flori multe şi bine formată, sunt necesare dirijarea şi tunderea cu regularitate.Fucsia hybrida este, pe merit, o plantă de casă populară. Există sute de hibrizi - În aproape toate cazurile culoare provine de la sepalele şi petalele aspectuoase care sunt, sau nu sunt, de aceeaşi culoare. Acestea sunt florile familiare de fucsii - singulare, semiduble sau duble, În formă de clopoţel, pe tufe, cu tulpini moi. Pentru a avea o creştere ca o tufă, ciupiţi vârful după ce s-au format trei seturi de frunze. Când fiecare dintre lăstarii laterali rezultaţi a dezvoltat trei seturi de frunze, repetaţi operaţia de ciupire. Rupeţi florile moarte pentru a stimula formarea bobocilor. Pe lângă familiarele tipuri În formă de fustă hawaiană există hibrizi cu ciorchini sau fucsiile caprifoi, care derivă din F. triphylla. La acestea, culoarea florilor este dată de sepale - petalele sunt neÎnsemnate sau absente. Fucsiile sunt cultivaţi, de obicei, ca tufe, dar tipurile târâtoare se folosesc pe larg În coşurile suspendate. Exemple de fucsii târâtoare sunt Marinka (roşie), Golden Marinka (roşie, cu frunze multicolore),Red Ribbons (aibă şi roşie) şi Pink Galore (roz). Este posibil ca o varietate viguroasă, dreaptă, să fie dirijată ca plantă standard, dar aceasta va dura câteva sezoane şi este mai bine să se facă Într-o seră din casă, decât În camera de zi

ASPIDRISTRA

Descriere Romanul Aspidistra sa traiasca!, publicat pentru prima oara in 1936 si presarat cu numeroase detalii autobiografice, este o satira muscatoare la adresa vietii literare si a societatii capitaliste ce ridica banul la rang de religie. Proiectind naratiunea pe fundalul Marii Depresiuni Economice din anii '30, Orwell realizeaza o cronica sumbra, emotionanta, dar strabatuta de puternice accente comice, a razboiului personal purtat de Gordon Comstock, un marunt poet londonez trecut de prima tinerete, impotriva dominatiei "zeului-ban” ce corupe toate aspectele existentei si a "decentei meschine a clasei medii de jos”, al carei simbol prin excelenta este, in viziunea sa, aspidistra, planta ornamentala nelipsita din fereastra oricarei case din Anglia.

"Conform mitului artistului muritor de foame, sa fii un mare poet insemna sa urmezi o chemare mai inalta, care merita sacrificiul oricarui confort material. Romanul satiric al lui George Orwell, Aspidistra sa traiasca!, publicat in 1936, tinteste tocmai in aceasta forma de narcisism cu un sarcasm zdrobitor. Personajul sau principal, Gordon Comstock, este un redactor de texte publicitare care, intr-un avint nebunesc de multumire de sine, isi paraseste slujba bine platita dupa ce primul sau volum de poezii se bucura de recenzii favorabile in ziarul londonez Times.” (The New York Times)"Lucrul pe care mi-am dorit cel mai mult sa-l fac de-a lungul ultimilor zece ani a fost sa transform scriitura politica in arta. Punctul meu de plecare este intotdeauna o izbucnire a spiritului partizan, un sentiment de injustitie. Cind ma asez la birou sa scriu o carte, nu-mi spun: ŤAm sa produc o opera de artať. O scriu pentru ca vreau sa dau in vileag o minciuna sau pentru ca vreau sa atrag atentia asupra unui lucru, iar prima mea grija este sa ma fac ascultat.” (George Orwell, Why I Write, 1946)

Anul aparitiei: 2009

 

SANSEVIERA

Descriere: Sansevieria este un gen care cuprinde aproximativ 60 de specii, originare din Africa si Asia.  Aceasta se prezinta ca o planta cu un rizom superficial, din care pornesc frunze lungi plate, cu lungimi intre 60-100 cm sau chiar mai mari, in forma de sabie, de culoare verde inchis cu striatii de culoare galbena, verde deschis sau alba. Plantele mai in varsta, pot inflori pe durata verii, producand flori mici, de culoare alba, fara valoare decorativa, dar foarte parfumate.

Ingrijire: Se poate amplasa atat in spatii luminoase, dar ferit de soare direct, cat si in locuri semiumbrite. Necesita un substrat fertil, bine drenat. Temperatura optimase situeaza intre 20-28 °C vara si  13-18° iarna. Vara se uda dar cand pamantul s-a uscat, in timp ce iarna are nevoie de mai putina apa, chiar o singura data pe luna. Se recomanda sa se evite udarea excesiva, care poate duce la inmuierea frunzelor si uscarea acestora. Pentru o crestere mai viguroasa puteti administra un ingrasamant lichid, impreuna cu apa de udat, la interval de o luna, in perioada de crestere. Necesita transplantare, odata la 2-3 ani, la inceputul primaverii.

Inmultire: Prin divizarea plantei sau prin butasi de frunze (fasii lungi de 7-10 cm) care se pun la inradacinat intr-un substrat de nisip si turba, la o adnacime de 2 cm.Plante de apartament - Sansevieria Trifasciata Laurentiin (Sanseviera ) Informatii generale:Aspect:- este deosebita prin dunga marginala galbena de pe frunze;- frunzele sunt striate sau dungate in alb si galben, cresc pe verticala, carnoase, lungi ca niste spade;- florile sunt mici si albe.Ingrijire:- rezistenta la aerul uscat si la fumul de tigara;- prefera lumina plina;- prefera caldura,iarna temperatura sa nu scada sub 14 grade C.Boli, daunatori:- paduchii cu scut;- udarea exagerata si frigul.

PURUL

Este o planta a carei origine este localizata in Asia Centrala, desi apare spontan si in Europa de est, inclusiv in tara noastra. Usturoiul salbatic - (Allium vineale), face parte din genul Allium, un gen care reuneste ceapa, usturoiul si leurda. Popular, este denumit pur, usturoi salbatic sau  samurasla. Toate partile plantei au o aroma puternica, asemanatoare usturoiului. In bucatarie sunt folosite frunzele sale subtiri, cilindrice, si ingustate spre varf.  Frunzele sale se pot folosi atat la mancaruri cat si in salate. Aroma pe care o ofera mancarii este unica, mult mai fina decat cea a usturoiului clasic.  Florile purului sunt asemanatoare cu cele ale cepei, avand insa o culoare purpuriu-violacee. Semintele au o facultate germinativa mai redusa care se pastreaza un singur an, de aceea cel mai adesea se inmulteste prin despartirea tufelor. Plantele obtinute din seminte se dezvolta greu, ele rasar la 15-16 zile dupa semanat.  Solul potrivit pentru usturoiul salbatic este un sol bine ingrasat, bine drenat si irigat. Purul poate fi lesne sufocat de buruieni, de aceea terenul trebuie bine curatat si mentinut ca atare. Planta mai este sensibila si la geruri, pe timpul iernii e bine sa fie acoperita cu un strat de paie sau frunze uscate.  Pentru a va putea bucura de salatele cu gust inedit si iarna, purul poate fi transplantat in ladite sau alte vase incapatoare, intr-un amestec de nisip cu mranita. Udat moderat si tinut intr-un loc cu multa lumina si caldura, purul se va mentine verde pana primavara. Frunzele vor fi recoltate esalonat, lasandu-i timp plantei sa isi refaca foliajul.Pentru o masa care sa cuprinda numai ingrediente naturale si sa fie satioasa, o reteta ideala este cea bogata in substante nutritive. Un asemenea fel de mancare il reprezinta legumele la cuptor cu sos de usturoi si ghimbir. Paste scurte cu ulei de masline si usturoiGasindu-se intr-o mare varietate de forme si dimensiuni, pastele fainoase sunt utilizate atat ca ingredient alimentar, cat si ca fel principal de mancare.Puneti usturoiul curatat intr-un blender si amestecati pana cand devine pasta. Adaugati uleiul foarte incet, sarea si sucul de lamaie

TRANDAFIR

Descrierea si cultivarea trandafirului Trandafirul este un gen de planta perena din familia Rosaceae, originar din regiunile continentale si subtropicale ale emisferei nordice Sunt de remarcat trandafirii pitici, cei cataratori, cei cu frunze incretite etc. Conform modului in care au fost impartiti pe grupe de catre cultivatori, distingem trandafirii de parc, care grupeaza speciile rezistente la conditii mai aspre de clima, majoritatea inflorind o singura data pe an, cultivate ca arbusti ornamentali in parcuri, in tufe, pentru alcatuirea unor imprejmuiri naturale sau pentru decorarea unor ziduri, fiind folositi si ca portaltoi, precum trandafirii de gradina si trandafirii pentru flori taiate care cuprind hibrizii care infloresc de mai multe ori pe an, sunt vigurosi, mai mult sau mai putin parfumati si cu o varietate larga de culori; trandafirii pitici pentru jardiniere si ghivece, unii fiind de interior, altii - de gradina si care pot fi gasiti inclusiv la hypermarket. Trandafirii cataratori dau un farmec aparte oricarui gard viuTrandafirul este o planta cu tulpina dreapta sau agatatoare, acoperita cu spini, are frunze lucioase si flori cu 25-30 de petale ce pot avea diverse culori si cresc fie solitare, fie mai ales la speciile agatatoare, grupate in inflorescente.Inmultirea se poate realiza prin seminte, butasire, marcotaj, altoire etc. Unele soiuri trebuie protejate de frigul iernii. Pentru aceasta in noiembrie se ridica un musuroi de pamant la baza tulpinii de aproximativ 30 de centimetri. Plantarea se realizeaza toamna, in octombrie-noiembrie, sau primavara, in martie-aprilie.La trandafirii cu inflorire multipla cea mai mare productie de flori se inregistreaza in general primavara, scazand treptat spre toamna. La loc umbros va inflori mai putin, dar nici soarele prea puternic nu este tocmai bun, acesta conducand la decolorarea petalelor. Este bine sa fie plantati intr-un loc insorit, ferit de vant. Ii prieste un pamant negru, bogat in substante hranitoare si cu o buna permeabilitate pentru apa. Udarea plantei se face cand solul este uscat. Lipsa de apa duce la o crestere redusa a trandafirului, iar excesul duce la alungirea frunzelor, caderea lor si la o inflorire intarziata. Trebuie sapat adanc primavara si toamna cand se inglobeaza si ingrasaminte organice.Una dintre cele mai raspandite boli este rugina frunzelor produsa de o ciuperca numita Phragmidium mucronatum, aparand in special in primaverile calde si ploiase. Un daunator des intalnit il repezinta paduchii de frunze, care se hranesc cu seva plantei si invadeaza in special bobocii si lastarii tineri. Un dusman al acestora il reprezinta gargaritele. Prima masura este o spalare atenta a plantei pentru indepartarea insectelor. In cazul utilizarii in scopuri medicale sau cosmetice, petalele de trandafir trebuie culese doar manual, dimineata devreme, inainte ca roua sa apuce sa se usuce, deoarece apoi eficacitata acestora scade rapid. De asemenea, trebuie avut in vedere ca nu toate soiurile de trandafiri au aceleasi proprietati. In cosmetica cel mai apreciat este trandafirul de Damasc.

Cyclamen

Cuprins: Descriere ;.Cultivare.Solu;.Lumina si temperatura ;.Udare;.ImultireDescriere Cyclamenul are aspect de tufa, cu frunze carnoase, de culoare verzi-albicioase, rasucite. Caracteristica acestei plante este tulpina subpamanteana turtita, rotunda, sub forma de tubercul, care poate atinge pana la 12 cm in diametru. Florile, foarte mari si frumoase, de culoare alba, rosie sau violet, au petalele cu varfurile indoite si rasfrante.Cultivare cyclamenului nu este prea usoara. Semintele se maturizeaza in luna septembrie iar in octombrie se pun in pamant de sera (mranita), la 4 cm distanta una de alta. In cateva luni, cand tuberculii ajung pana la 3-4 cm si dezvolta cateva frunzulite, pot fi mutati in ghiveci cu pamant ud. Dupa inflorire, tuberculii isi pierd frunzele si intra in perioada de repaus.Sol potrivit pentru cyclamen trebuie sa fie usor acid, bine drenat si cu un continut mare de substante nutritive si humus. Poti folosi un amestec de 60% pamant de frunze de fag, 25% pamant de turba si 15% nisip.Lumina si temperature Incepand cu sfarsitul lunii septembrie, cyclamenul formeaza boboci. In aceasta perioada, planta are nevoie de o temperatura de 10-15o C si de o lumina buna, insa nu direct de la soare. Daca vrei sa pastrezi planta cat mai mult timp inflorita, este bine sa o asezi intr-un loc racoros cel putin noaptea. Este recomandat sa eviti asezarea ghiveciului cu cyclamen in camere cu aer uscat pentru ca acest ambient poate determina ofilirea florilor si uscarea plantei.Pentru a inflori in fiecare an, cyclamenul necesita o perioada de repaus. Dupa trecerea florilor, tuberculul ramas in ghiveci se pastreaza la umbra, intr-un loc racoros.UdareaToamna si iarna, pamantul trebuie mentinut in permanenta umed. Este indicat sa torni apa in suportul pe care sta ghiveciul, s-o lasi circa 20 de minute, dupa care sa indepartezi ce nu a fost absorbit de compost.In perioada de inflorire, la fiecare 2-3 saptamani, este bine sa hranesti planta cu un ingrasamant lichid, diluat in apa.Udarea se reduce treptat in perioada in care planta intra in perioada de repausInmultire Cyclamenul se insamanteaza la sfarsitul verii-inceputul toamnei. Aseaza recipientul cu pamant pentru insamantare la umbra, intr-un loc cald. Semintele vor incolti in 5-6 saptamani. La sfarsitul primaverii, poti sa inmultesti cyclamenul prin divizarea tuberculului. Indeparteaza pamantul de pe radacini si imparte tuberculul astfel incat fiecare portiune sa aiba cativa muguri. Planteaza apoi aceste portiuni in ghivece diferite, pe care le veti aseza intr-un ambient racoros.

PLOPUL

Plopul are cca. 50 de varietăți răspândite în emisfera nordică. În Europa centrală și răsăriteană sunt mai răspândiți plopul negru (Populus nigra), plopul argintiu (Populus alba), plopul tremurător (Populus tremula) și plopul cenușiu (Populus canescens), existând și o serie de hibrizi în pepinierele de pomi unde apare frecvent (Populus canadensis) care în prezent este atacat masiv de o ciupercă parazită (Marssonina brunnea).UtilizareIarna, mai ales când arborele a pierdut frunzele, se poate observa tulpina dreaptă a plopului, pentru care motiv a fost plantat pe marginea drumurilor ce alcătuiesc aleile de plopi.Arborii cresc repede, au un lemn moale, nu suferă prea mult dacă s-au rupt sau au fost tăiate din crengi, tulpina crește mai departe, fiind un arbore puțin pretențios, din care motiv este folosit și la recultivarea cu plop a terenurilor virane, a haldelor rezulate din lucrările miniere, sau a carierelor de piatră abandonate, precum și de-a lungul căilor ferate.Plopul fiind un lemn de esență moale este folosit la confecționarea pantofilor de lemn. În prezent plopul este obiectul unor cercetări genetice în SUA, Canada, Europa și China de a obține variante de plante rezistente la dăunători, sau la îmbunătățiri funciare prin absorbția din sol a substanțelor toxice cum ar fi de exemplu metalele grele.Şi asa zisul ?puf? se mentine pe parcursul unei luni, in restul perioadei de vegetatie si acesti arbori isi aduc aportul la purificarea aerului, fabricarea oxigenului, micsorarea poluarii fonice si a arsitei. Ca ?fabrici verzi? arborii de plop sant campioni. Daca spre exemplu, egalam capacitatea de purificare a unui arbore de molid (brad) cu 100 % apoi productivitatea unui arbore de pin este de 160 %, tei – 250 %, stejar – 450 %, plop ? 700A) Plantatiile verzi, care intra in componenta urbei contemporane joaca un rol important in formarea aspectului arhitectorial al localitatii, in functionarea teritoriilor orasenesti, amelioreaza conditiile igieno-sanitare si viata populatiei.Anume pe acest principiu se selecteaza speciile forestiere si de arbusti in structura spatiilor verzi.Suprafata plantatiilor verzi a raioanelor selitibe e determinata de numarul populatiei, reiesind din suprafata de 9 m2 necesara unei persoane.Suprafata plantatiilor verzi pe teritoriul gradinitelor de copii trebuie sa fie de 18-24 m2 la un copil, la intreprinderile industriale ? 15-20 % din teritoriu. O deosebita importanta au spatiile verzi pe teritoriul spitalelor, sanatoriilor, etc ? 70 % din suprafata, dar la un bolnav trebuie sa revina nu mai putin de 50 m2 la un bolnav.Cele mentionate mai sus ne indica la faptul, ca atat inverzirea, cat si defrisarea trebuiesc executate pe baza unui proiect bine argumentat ca sa putem exclude erorile care au fost mentionate.Da, Plopii in marea majoritate trebuiesc inlocuiti da nu in asa mod, nu haotic si nu toti odata. Mai intai trebuie eliberat orasul de arborii bolnavi si deteriorati, de toate speciile, care nu-si indeplinesc functiile ecologice si apoi de revenit la plopi! Arborii trebuie sa fie minutios examinati, intocmite acte de control, procese-verbale si de obtinut prin lamurire acordul populatiei

PRUNUL

Denumire stiintifica: Prunus DomesticaExpunere: plin soareSol: tolereaza orice tipDe la plantare pana la inflorire: un copac de 2 ani va produce fructe dupa 3 ani de la plantareDescriere Prunul ar trebui sa fie prima alegere pentru un gradinar cu putina experienta care vrea sa aiba o livada de pomi fructiferi, pentru ca nu au nevoie de ingrijiri deosebite. In afara de asta, prunul poare fi cultivat in aproape orice gradina obisnuita si traieste aproape 50 de ani.Tipuri de pruni Trebuie sa aveti mare grija cand alegeti un anume tip de prun. Cumpararea unui soi care atinge 9 m inaltime si o coroana mare nu este tocmai cea mai buna idee daca aveti o gradina mica. Dimensiuni.Locul de plantare In primul rand, locul trebuie ales dinainte, in functie de dimensiunile prunului la maturitate. Nu uitati ca in jurul lui trebuie sa lasati destul loc sa nu fie inghesuit de alte plante sau arbori.In ceea ce priveste conditiile de care are absoluta nevoie un prun, acestea sunt 3: caldura (importanta mai ales in perioada de polinare), lumina si umezeala. Prunii infloresc mai devreme decat ceilalti pomi fructiferi, asa ca nu trebuie planatati intr-o zona in care temperaturile scad sub zero. Daca totusi zona in care locuiti este una rece, atunci evitati sa plantati soiuri care infloresc prea devreme; in acest caz sunt recomandate soiurile Czar, Victoria sau Marjorie's Seedling.Prunii prefera locurile aflate in plin soare, desi nici gradinile cu putina umbra dimineata sau dupa-amiaza nu le dauneaza. In ceea ce priveste umezeala, este foarte important sa nu plantati prunii in parcele cu pamant mereu umed, dar nici prea uscat. Nu ii plantati langa alti pomi pentru ca acestia ii vor priva de umezeala de care au nevoie. Plantarea Este bine ca locul de plantare sa se pregateasca cu o luna inainte de plantarea propriu-zisa, pentru ca pamantul sa aiba timp sa se aseze..Daca prunul se va planta intr-un sol care inainte a fost fertilizat pentru alte culturi, nu mai adaugati fertilizator - un pamant prea fertil va duce la dezvoltarea prea mare a pomului in sine, in detrimentul cantitatii de fructe. Daca il plantati pe o peluza, pregatiti pamantul ca mai sus, adaugand un fertilizator de lunga durata.Plantarea in sine este simpla - se sapa o groapa destul de mare incat sa incapa cu usurinta radacinile, plasati pomul in ea si acoperiti cu pamant radacinile pana la nivelul pamantului din preajma. Este foarte simplu, dar mai sunt cateva stafuri de care trebuie sa tineti seama.Ca totii pomii, si prunul trebuie plantat la aceasi adancime la care a fost plantat inghiveci sau in sera; daca nu stiti sigur atunci asigurati-va ca nodul dintre radacina si tulpina este la cel putin 5 cm deasupra pamantului. Dupa ce ati plantat copacul, batatoriti pamantul pentru ca acesta sa intre bine in contact cu radacinile.Pruni trebuie legati de un arac in primii ani de la plantare. Aracul se infige inpamant la cel putin 15 cm de tulpina, iar punctele de legatura se fac din 30 in 30 cm, cu fazii de plastic sau sfoara (nu sarma sau alte materiale care ar putea strica tulpina). De asemenea, verificati din cand in cand legaturile, pentru ca sa nu fie prea stranse.

SOMIN

Cercetarile oamenilor de stiinta, in acest domeniu, releva faptul ca ceasul biologic uman functioneaza in deplina concordanta cu energiile din univers. Noaptea, timp de 12 h, organismul, aura, se incarca cu energie, iar ziua, tot 12 h, se descarca. inainte de a se introduce curentul electric si, implicit, radioul si televizorul, in special populatia de la sate era in acord cu ceasul cosmic, sculandu-se odata cu rasaritul soarelui (la cantarul cocosilor) si culcandu-se imediat dupa apusul lui. Dar maxima incarcare cu energie a organismului are loc intre orele 21 si 24, scazand treptat din intensitate pana la ora 4 dimineata, cand se opreste. Urmeaza un somn relaxant, de cele mai multe ori incarcat cu vise. Consumul maxim de energie are loc ziua, intre orele 9 si 12 (observati similitudinea de ore). Energia se consuma treptat pana la ora 16, organismul deja incepand sa resimta oboseala. Tehnologia avansata, agitatia si stresul cotidian perturba aceste ritmiri ancestrale, conducand la dereglari ale organismului pe care tehnica medicala, ramasa mult in urma celorlalte descoperiri, nu mai poate sa le rezolve in totalitate. Orele de somn cele mai bune sunt in pas cu natura, adica 21-2, la ora 2 incepand trezirea naturii. Somnul de dimineata era considerat boala curata. In timpul somnului se produc anumiti hormoni. Siesta, de obicei intre orele 14-15, reactiveaza acest proces. u6m3912uq77odgCortizonul produs de organism conditioneaza reactii antiinflamatoare, linisteste durerea. Actiunea sa este legata de temperatura corpului. Cu cat temperatura este mai scazuta (dimineata sau in timpul siestei) cu atat hormonul este mai activ.Somnul are 5 cicluri de durata inegala:1.   Somn foarte lejer, tranzit intre veghe si somn.2.   Somn lejer, inca 20 min.3.   Somn profund.4.   Somn foarte profund, cand corpul se repara. Toate functiile incetinesc. Aceste 4 cicluri reprezinta somnul lent.5.   Somn rapid, al viselor (20-30 min.).Se revine apoi la primul ciclu (veghe-somn).Atat starii de veghe, cat si starii de somn ii corespund anumite unde cerebrale, care pot fi depistate la encefalograf.1.   in starea de veghe, apar undele beta cu frecvente f = 14-21 Hz. Ele corespund lumii fizice in care exista notiunea de spatiu si timp.2.   in starea de semisomn, exista unde alfa cu f = 7-14 Hz, corespunzatoare lumii spirituale. Nu exista notiunea de spatiu si timp. Frecventa f = 10 Hz este numita si frontiera PSI deoarece sub nivelul ei apar fenomene de parapsihologic: telepatie, premonitie, tele-kinezie etc. La frecventa f = 10 Hz se interconecteaza cele doua emisfere cerebrale, dreapta intuitiva folosita la ascultarea muzicii, admirarea naturii etc. si stanga cu rol analitic, logic (la stangaci este invers). Intrand in starea alfa in mod voluntar, poti sa-ti folosesti subconstientul in programarea si dirijarea constienta a vietii. Aceasta ne arata Dan Seracu in cartea Autocontrol pas cu pas.3.   in starea de somn, se emit unde teta cu frecvente f = 4-7 Hz. Si la anestezie generala se activeaza aceste unde.4.   in timpul somnului profund, apar unde delta cu frecventa mai mica de 4 Hz. Este domeniul inconstientului

VITA DE VIE

Descriere: Specie răspândită în zona de nord a arealului de cultură a viţei de vie, în ţara noastră fiind întâlnită în podgoriile din zona de deal a Transilvaniei. Iernează în stadiul de pupă, sub scoarţa butucilor sau a coardelor mai groase. Fluturii generaţiei hibernate apar în luna mai. Activitatea fluturilor se desfăşoară în timpul serii şi nopţii, depunând ouăle pe bobocii florali sau pe frunze. Larvele eclozate migrează în interiorul ciorchinelui, perforează caliciul butonului floral şi consumă organele florale. La completa dezvoltare, larvele împupează la adăpostul unei frunze răsucite sau în interiorul ciorchinelui. În lunile iulie-august are loc zborul fluturilor din prima generaţie şi depunerea ouălor. Larvele acestei generaţii fac perforaţii în boabe, hrănindu-se cu pulpa acestora. La sfârşitul lunii august, începutul lunii septembrie, larvele ajung la completa dezvoltare, părăsesc locurile de hrănire, se retrag sub scoarţa exfoliată a butucilor şi corzilor, se transformă în pupe şi intră în perioada de hibernare.Plante atacate şi mod de dăunare: este o specie polifagă hrănindu-se cu peste 90 de specii de plante gazdă, preferând însă viţa de vie. Produce pagube importante, prin consumarea organelor florale şi a pulpei boabelor. Pe lângă pagubele directe pe care le produc asupra boabelor, produce şi pagube indirecte, prin rănile produse boabelor, în acestea pătrunzând şi ciuperca Botrytis Cinerea.Prevenire: distrugerea prin ardere a tuturor coardelor rămase după tăierile executate în toamnă sau primăvară, prin aceasta vizându-se distrugerea formelor hibernante ale moliilor.Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)DECIS 2,5 EC (deltrametin 25g/l) 0,03%; b)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,01%; c)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,025%.Vila Vita de Vie este amplasata in centrul statiunii Costinesti, la o distanta de aproximativ 50m de Marea Neagra.Unitatea dispune de terasa - restaurant.Restaurantul din doatarea unitatii va sta la dipozitie in fiecare zi cu o gama variata de meniuri la preturi atractive.Va stam la dispozitie pentru anul estival 2010 cu urmatoarele:5 camere 2 pers.2 camere 3 pers.camerele dispun de urmatoarele facilitati:- grup sanitar propriu si apa calda permanent- TV cablu- minibar- telefon- aer conditionat.Daca ati trecut pragul unitatii noastre si doriti sa va faceti cunoascuta impresia, asteptam sa completati "cartea de oaspeti" in categoria impresii.

MASLINUL

ăslinul este un arbore originar din Siria și zonele de litoral din Turcia, foarte răspândit și în Grecia continentală și în arhipelagul elen. Este considerat "arborele veșnic roditor", fiind un arbore cu o longevitate extraordină, având o uimitoare putere de regenerare, dând mereu rădăcini și lăstari noi.Genul olea conține în jur de 20 de specii larg răspândite în jurul globului. Sunt pomi mici întâlniți în zonele limitrofe Mării Mediterane, în sudul Africii, în sud-estul Asiei, în estul Australiei. Frunzele măslinilor se mențin verzi pe întreaga durată a anului.Măslinul preferă climate cu ierni blânde și veri toride, se dezvoltă foarte bine pe soluri calcaroase atinse de briza mării.Olea europaea, măslinul european, este cea mai cunoscută specie din genul Olea, fiind apreciat încă din antichitate. Măslinele erau folosite fie pentru obținerea uleiului de măsline, fie erau consumate ca fructe. Pentru că au un gust amar, măslinele treceau printr-un proces natural de fermentare sau erau consumate în saramură.Măslinul sălbatic este un pom mic cu aspect de tufiș, cu creștere lentă și crengi presărate cu ghimpi. Varietățile cultivate prezintă multe deosebiri, dar în general sunt lipsiți de spini, mai compacți și mai productivi. Măslinii au o creștere lentă, dar sunt și foarte longevivi. Lăsați să se dezvolte natural, măslinii pot avea trunchiuri de dimensiuni considerabile, fiind înregistrate recorduri de peste 10 metri în diametru și peste șapte secole de viață..Există în jur de 20 de specii de măslini, printre acestea se numără: Olea brachiata, Olea capensis, Olea caudatilimba, Olea europaea, Olea exasperata, Olea guangxiensis, Olea hainanensis, Olea laxiflora, Olea neriifolia, Olea paniculata, Olea parvilimba, Olea rosea, Olea salicifolia, Olea tetragonoclada, Olea tsoongii, Olea undulata.Există, însă, un foarte mare număr de varietăți de măslini cunoscuți crescătorilor din ziua de azi. Doar în Italia au fost identificate peste 300 de varietăți, însă dintre acestea doar câteva sunt cultivate pe suprafețe întinse. Principalele varietăți întâlnite în Italia sunt: Frantoio, Leccino și Carolea. Compărând aceste varietăți cu varietățile descrise de savanții Romei antice nu s-a reușit o identificare sigură deosebire de cele din Italia, varietățile întâlnite în Spania au frunze mai late și fructe mai mari, însă cu un gust mai amar, iar uleiul extras este inferior din punct de vedere calitativ. Din acest motiv măslinele produse în Spania sunt mai rar destinate obținerii de ulei, în schimb sunt tratate și consumate. Adesea sunt extrași sâmburii, iar fructele sunt umplute cu diverse garnituri și îmbuteliate în saramură sau oțet. Din cele aproximativ 260 de varietăți existente în Spania doar 25 sunt frecvent folosite pentru obținerea uleiului. Principalele varietăți cultivate în Spania sunt: Arbequina, Cornicabra, Blanqueta, Empeltre, Gordal, Farga, Lechin, Hojiblanca, Manzanilla și Picual.Datorită iernilor blânde, verilor toride, solului calcaros și întinselor suprafețe de litoral, Grecia oferă condiții excelente dezvoltării măslinului. Varietățile des întâlnite în Grecia sunt: Kalamon, Halkidikis și Savory.

Varietatea Kalamon oferă excelente măsline de masă și este intens plantată în Messinia, Lakonia și Agrinio. Fructele ajunse la maturitate sunt culese în lunile noiembrie și decembrie.

Varietatea Halkidikis este cultivată cu preponderență în zona Halkidiki și este cunoscută și ca măslina mamut, datorită dimensiunilor considerabile atinse de fructe.

Varietatea Savory, întȃlnitȃ în Attica, Creta și Thassos, elimină parțial gustul amar al fructului în timpul coacerii.

Măslinele de masă pot fi clasificate în funcție de dimensiuni și de numărul de măsline dintr-un kilogram.

VISINUL

Este un pom înrudit şi asemănător cu cireşul. Cele mai multe soiuri de vişin provin din vişinul comun (Cerasus Vulgaris Mill.) care se întâlneşte numai în stare cultivată. Sua şi Germania produc circa 50% din producţia mondială de vişine. În ţara noastra s-au constatat ca există 6.320.000 vişini. Vişinele conţin: 77.8-88,6 % apă, 6.3-13.8 % zaharuri, 1-4 % acizi, provitamina A, vitaminele B1, B2, C, PP, acid folic 0.04- 0.50 mg la 100 g, vitamina E. Ele au o valoarea energetică de circa 63 kcal la 100 g. Din vişine se prepară sucuri, dulceaţă, compot, gem, vişinată, sirop, precum şi numeroase produse: îngheţată, şerbet, spump, sufleu.  Având proprietăţi diuretice, vişinile se folosesc în tratamentul unor boli ale aparatului urinar, ca adjuvant. Pentru pletorici (persoane care au prea mult sânge), cardiaci şi obezi, sunt indicate 1-2 zile pe săptămână, în care să consume numai vişine şi cireşe (0.5-1 Kg pe zi), fără alte alimente. Particularităţi de creştere ale vişinuluiVişinul are vigoare mai slabă decât cireşul, unele soiuri fiind pitice; în pepinieră, şi în primii ani de la plantare în livadă, formează numeroşi lăstari anticipaţi, care îndesesc coroana; prin aceasta, se deosebeşte de cireş, la care lăstarii anticipaţi lipsesc. În general, vişinul are capacitatea de ramificare mai mare decât ciresul.Fenomenul etajării naturale a ramurilor de schelet se întâlneşte şi la vişin, dar etajele sunt mai apropiate şi mai puţin evidenţiate decât la cireş. Există şi soiuri la care buchetele şi pletele sunt aproape la fel de bine reprezentate. Ramurile roditoare ale vişinului trăiesc 5-6 ani, faţă de 10-12 ani la cireş. Vişinul înfloreşte după cireş. Numai la unele soiuri de cireş cu înflorit târziu (Germersdorf, Pietroase), perioada înfloritului se suprapune parţial cu a soiurilor de vişin care înfloresc timpuriu (Engleză timpuriu).Unele soiuri de vişin sunt autofertile (Oblacinska, Nana, Mocăneşti, Meteor, Dropia, Northstar), parţial autofertile ( Engleză timpurie, Mari timpurii) şi autosterile (Grossa Gamba, Ţarina)Soiurile autofertile de vişin sunt, de regulă, mai productive. Vişinii începe să rodească la 3-4 ani de la plantare, dar producţia devine economică la vârsta de 5-6 ani. Un vişin produce 15-25 kg fructe. Durata economică a unei plantaţii este de 25-30 de ani.În perioada înfloritului, vişinul are nevoie de timp favorabil (care să permită zborul albinelor) şi de temperaturi medii zilnice de 12-17 °C. Polenizarea trebuie să aibă loc în primele 2-3 zile de la deschiderea florilor, deoarece stigmatul îmbătrâneşte repede şi devine nereceptiv pentru polen. Pe vreme ploioasă sau rece, florile leagă slab. În restul perioadei de vegetaţie, vişinul necesită mai puţină căldură decât cireşul. În cursul iernii, el rezistă până la -30°C, fiind deci mai rezistent la ger decât cireşul. Plantaţiile intensive de vişin trebuie amplasate însă, pe soluri cu fertilitate naturală mijlocie sau bună, pe terenuri plane sau cu pante de până la 12-13 %. Vişinul se numără între speciile pomicole care valorifică cu rezultate bune nisipurile şi solurile nisipoase din sudul Olteniei (în regim irigat) şi din nord-vestul Transilvaniei. Cultura comercială se poate practică până la altitudinea de 500-650 m, ca şi în cazul mărului.Altoirea pe mahaleb este indicată în zone mai secetoase şi pe soluri mai bogate în calciu.Vişinii pe rod necesită tăieri de fructificare la intervale de 4-5 ani. Aceste tăieri sunt necesare nu atât pentru a norma producţia pomilor, ci pentru a menţine tinere ramuri de semischelet. Dacă nu se aplică cu regularitate aceste tăieri, semischeletul şi ramurile de rod se epuizează şi se usucă natural.

NUCUL

este un arbore din familia, răspândit în zona temperată și mediteraneană, atât ca floră spontană, cât și în culturi. Își are originea în zona geografică întinsă din Balcani spre est, până. Cele mai mari păduri se află unde copacii se dezvoltă extensiv, în păduri aproape exclusiv de nuc, la altitudini de 1.000–2.000 m mai ales la Arslanbob, în provincia.Nucul a fost introdus în vestul și nordul Europei din vremea sau mai devreme, iar în cele două Americi în secolul 17. Zonele importante ale culturii nucului cuprind Franța, Serbia, Grecia, Bulgaria și Romania (în Europa), China (în Asia), California (în America de Nord) și Chile în America de Sud. Mai recent, cultura nucului s-a răspândit pe scară largă și în alte regiuni: Noua Zeelandă și sud-estul Australiei[1].Descriere arbore viguros, care poate ajunge la 30 de metri înălțime. Are trunchiul gros și scoarța netedă, argintiu-cenușie. Are crengi puternice, coroana foarte largă și bogată. Frunzele sunt mari, compuse din 5-9 foliole eliptice, cu margini întregi, glabre.Florile bărbătești sunt grupate în amenți masculi solitari sau câte doi, cilindrici, multiflori. Florile femelă sunt grupate câte 2 până la patru, uneori solitare, sesile, purpurii. Înflorește în luna mai.Fructul este drupă sferică, având o singură sămânță, cu două cotiledoane mari, zbârcite, bogate în untdelemn și numită nucă.Se înmulțește aproape numai prin sămânță, dar cu destulă greutate. Spontan crește sporadic în păduri de amestec, mai ales la deal, în România, în special în Banat și Oltenia. Cultivat, crește în toate regiunile țării. Utilizarea nucului fructul nucului, este unul din fructele mult folosite de români. Ea apare în alimentație, în nenumărate forme ale produselor românești: cozonaci, colaci, plăcinte și alte produse de același tip, în alimente rituale cum sunt coliva sau măcinicii, în anumite alimente de post (sarmale de post și altele asemenea) etc. De asemenea, miezul de nucă e folosit în unele tratamente populare, mai ales din pricina untdelemnului pe care îl conține. Acest untdelemn era folosit în vechime de români, alături de untdelemnul de fag sau jir, atunci când nu se putea folosi untedemnul de măsline.Cojile de nucă lemnoase, tari, sunt folosite pentru confecționarea de mici jucării pentru copii - în special bărcuțe, dar nu numai - pentru realizarea unor piese de mobilier și ornamente rustice. În trecut erau folosite și pentru anumite pedepse (statul pe coji de nucă).Învelișul gros, verde, se folosește atât pentru unele tratamente, cât și pentru obținerea de pigment negru (colorant negru), foarte rezistent, folosit pentru păr, textile naturale și altele asemenea.Florile sunt folosite în popor, sub formă de infuzie, ca tratament pentru întărirea și însănătoșirea părului și a pielii capului.Lemnul de nuc este un lemn greu, fin, închis la culoare, foarte rezistent, prețios. Se folosește pentru mobilă de lux, pentru piese de lux în ornamentații și decorări, pentru elemente speciale sau ornamente în realizarea iahturilor de lux, în confecționarea de casete scumpe pentru bijuterii ș.a.m.d.Compoziție chimicăSemințele conțin foarte puțină apă, protide 15%, grăsimi 63%, hidrați de carbon 14%, săruri de Na 4mg% K 545mg% Ca 70mg% P 430mg% vitamina A 4m% vitamina B1 0,35mg% riboflavină 0,10 mg%, niacin 1mg%, vitamina C 15mg%. Frunzele conțin taninuri elagice 4-5%, inozitol, juglonă, cantități mici de ulei volatil. Pericarpul conține juglonă (5 hidroxil 1-4 naftochinonă), taninuri, ulei eteric, clorofile, amidon, pectine, acizi organici. Juglona formează

ZMEURA

Zmeura, dar am aflat de la cercetatorii olandezi ca acest fruct are o activitate antioxidanta de 50 de ori mai puternica decat capsunile, de 3 ori mai mare decat kiwi si de 10 ori mai mare decat rosiile.

In plus, are proprietati antimicrobiene si anticarcinogene si este o sursa de vitamina C, magneziu, cupru, calciu. Mai vrei argumente? O cura cu zmeura poate valora mai mult decat cateva folii cu medicamente pentru stomac, scaderea nivelului colesterolului crescut, boli de inima, tulburari de tranzit intestinal, afectiuni oculare sau pulmonare, diabet, raceala, obezitate, raguseala. Asta ca sa nu mai vorbim despre valoarea inestimabila a preventiei… Deci sa atacam zmeura, dar nu inainte de a ne informa. O portie de zmeura (125 g) are 60 de calorii, un gram de grasimi, 0 mg de colesterol, 0 mg de sodiu, 14 g de carbohidrati, 9 g de fibre, 6 g de zaharuri, un gram de proteine. Contine, de asemenea, 50% din DZR de vitamina C, 4% din DZR de vitamina A si fier si 2% din DZR de calciu. Zmeura contine un antioxidant numit acid elagic care are un rol foarte important in prevenirea distrugerii membranei celulare si prin neutralizarea radicalilor liberi. Antocianinele din zmeura ii dau acestui fruct proprietati antioxidante, dar si antimicrobiene, inclusiv abilitatea de a preveni dezvoltarea unor bacterii si ciuperci (de exemplu, Candida albicans care provoaca des infectii vaginale si este una din cauzele sindromului de colon iritabil). Atentie!Zmeura contine oxalati, substante care se gasesc in mod natural in organismul uman, in plante si in animale. Cand cantitatea de oxalati devine prea concentrata, acestia se cristalizeaza provocand probleme de sanatate. Persoanele care au pietre la rinichi sau la fiere netratate trebuie sa evite zmeura. Studii de laborator au dovedit ca oxalatii pot impiedica buna absorbtie a calciului in organism.

Minunea din frunzele de zmeurEste pacat sa nu ne aplecam privirea asupra unor remedii naturale deosebite, cum ar fi ceaiul din frunze de zmeur. Iata ce efecte are! n Administrat pe cale interna: reglator hormonal puternic, anti-acid, antiseptic intestinal, astringent, cicatrizant, digestiv, diuretic, dezinfectant, hemostatic. n Folosit extern, ceaiul din frunze de zmeur este antiseptic, astringent, cicatrizant.

Iata cate indicatii are: dismenoree, sindrom premenstrual, uter fibromatos, chist ovarian, fibrom uterin, noduli mamari, tulburari specifice premenopauzei, hemoragie, hemoragie uterina, pielonefrita, cistita, prostatita, ulcer gastro-duodenal, gastrita, diaree, enterocolita, gastrita hiperacida, ulcer gastric, tuse, raceala, bronsita, afectiuni ale prostatei. De asemenea, compresele cu ceai din frunze de zmeur se pot aplica in tratamentul unor eczeme infectioase, conjuctivita, nevralgii dentare, eruptii tegumentar

CAISUL

Caisul este o specie foarte apreciată pentru fructele savuroase şi parfumate, ultilizate în consumul proaspăt sau la prepararea de compot, gem, dulceaţă, suc, nectar, caisată, lichioruri. Cultura caisului este dificilă, deoarece este o specie pretenţioasă la climă şi sol, în plus este efectuat de o boala incomplet cunoscută, pieirea prematură. Reuşeşte destul de bine în zonele de câmpie sau coline joase până la 200-500 m altitudine, cu temperatura medie anuală cuprinsă între 10-11.5 °C, cu veri călduroase de 18-20 °C în perioada de vegetaţie, iar minima absolută să nu scadă sub -25 -26 °C, primăveri târzii lipsite de geruri de revenire.Faţă de umiditate, caisul nu este deosebit de pretenţios mai ales atunci când este altoit pe zarzăr şi migdal, reuşind chiar şi la 500-550 mm precipitaţii anuale, uniform repartizate din care cel puţin 250-300 mm în perioada de vegetaţie. În condiţii de secetă dă producţii mici, fructele sunt slab suculente, sensibile la pieirea prematură. De aceea, reacţionează bine la irigare.Este pretenţios la lumină. În condiţii de lumină slabă, lăstarii nu se maturază bine, degeră uşor iarna, iar fructele sunt slab aromate.Cere soluri uşoare (25 – 30 % argilă), permeabile, calde, cu apa freatică la 2.5-3 m. Iată de ce trebuie să plantăm caişii în cel mai favorabil loc din grădină, feriţi de curenţi, vânturi reci, brume. Sudul ţării şi parţial partea de vest sunt zone favorabile pentru cais.Cele mai bune soiuri sunt:  Mari de Cenad, Rozal, Mamaia, Selena, Venus, Litoral, Umberto.Pregătirea terenului se face după tehnologia obişnuită. Plantarea pomilor se face toamna, eventual primăvara foarte devreme, căci prinderea la cais se realizează foarte greu. Distanţele de plantare sunt de 5-6 cm între rânduri şi 4-5 cm pe rând. Dacă plantarea se face toamna se face un muşuroi mare de pământ peste rădăcini pentru a le feri de ger. Scurtarea verigii altoi se face numai primăvara la 60-70 cm, iar rana se unge cu vopsea de ulei, în mod obligatoriu.Ca sisteme de coroană se recomandă: vasul ameliorat, vasul întârziat aplatizat, palmeta liberă. Formarea coroanei se realizează prin tăieri în uscat şi operaţiuni în verde. Întrucât la cais lăstarii ating frecvent lungimi de 60-100 cm, ei trebuie scurtaţi, atât viitoarele elemente de schelet, cât şi cele de garnisire, în caz contrar, coroanele rămân rare, degarnisite.

Boli si dăunători

Principalele boli ale caisului sunt: monilioza, ciuruirea frunzelor, plum-poxul, cancerul uscat.

Dăunătorii sunt păduchele ţestos, păduchele din San Jose, păduchii de frunze, viermele prunelor, viespea cu ferestrău, păianjenii.Bolile se combat prin 1-2 tratamente înainte de înflorit cu zeamă bordoleză 1.5-2.0 % iar după înflorit cu fungicide organice sau sistemice.

Pieirea prematură a pomilor este cea mai periculoasă boală. Ea poate fi bruscă sau lentă, se usucă pe rând câte o şarpantă sau părţi din pom.Această boală nu poate fi combătută total ci numai ameliorată, adică să se usuce cât mai puţin pomi prin următoarele măsuri:

COACAZA

Importanta: se cultiva pentru-fructele sale foarte valoroase din punct de vedere alimentar si terapeutic.Fructele se consuma pufin in stare proaspata, dar sunt foarte prelucrate sub forma de produse cum sunt: sucuri, siropuri, compoturi, marmelade, vinuri tonice.Din frunze, varfuri de lastari si fructe se prepara medicamente ceaiuri calmante recomandate in afecfiuni ale inimii, afectiuni hepatobiliare.Coacazul este o specie care creste prin pădurile de la munte, în locuri neapărat umede, mlăştinoase sau măcar umbroase, de-a lungul pâraielor răcoroase, creşte coacăzul negru, zis şi cassis (ribes nigrum), unul dintre campionii aborigeni ai plantelor vitaminizante, ale cărui fructe, negre ca păcura şi globuloase, se coc vara târziu, când muntele este încă viu. Se culeg frunzele în perioada de înflorire şi coacăzele coapte.Frunzele se folosesc pentru ceai. Frunzele au actiune diuretica, iar fructele aperitiv, digestiv, tonic, racoritor, laxativ, diuretic, astringent, depurativ, hemostatic. Elimina acidul uric în exces si purinele, hipotensor. Sinergismul dintre vitamina C si antocianozide le comunica proprietatea de a preveni accidentele vasculare si a marii acuitatea vizuala.Frunzele sunt antireumatismale renumite.Productie : In prezent productia mondiaia de coacaze este in medie de 5 tone anual. Tarile mari producatoare din Europa sunt: Polonia, Germania, Slovacia si Austria .In Romania, in urma ultimului recensamant s-au evidential 571 ha in cultura intercalata de coacaz negru si rosu.Compozitie chimica: fructele confin: 7-10 g% zahan g% substance proteice; 1,2 -3,6 g% acizi organici; saruri minerale, vitamina C (150 mg%), vitaminele B1, B2.Principalele soiuri de coacaze recomandate in cultu.Pentru prima dată a apărut în Franţa pe coasta Azur, înainte de a se extinde prin toată Europa. Încă din perioada antică, coacăza se considera fructul care lungeşte viaţa. Acest fapt era justificat prin faptul că coacăza neagră era bogată în vitamine şi minerale, şi prin urmare se folosea drept medicament. Coacăzele negre dezintoxifică în profunzime organismul. Este bine să consumaţi un pahar cu coacăze negre dimineaţa, pe stomacul gol, apoi în timpul zilei, în mai multe reprize. Cura de coacaze negre este de folos persoanelor care suferă de artrită, de reumatism, diaree.Coacăzele negre facilitează digestia, stimulează funcţionarea ficatului, a pancreasului, a splinei şi a rinichilor. Eliberează organismul de deşeuri şi toxine şi contribuie la scăderea acidului uric şi a colesterolului.

Deasemenea coacăza neagră este foarte bogată în vitamina C, ceea ce poate poate completa alimentaţia noastră zilnică. Coacăza neagră este un izvor de sănătate pentru organismul uman, tot timpul anului. Vara acest fruct tonic poate fi folosit cu succes în diferite preparate culinare.

MORCOVVUL

Morcovul (Daucus carota), este o rădăcină vegetală, de culoare portocalie. Partea comestibilă a plantei este tuberculul (de verificat, dacă este vorba de tubercul sau rădăcină - prin definiție tuberculul este o tulpină îngropată, majoritatea cărților menționează rădăcina morcovului ca fiind comestibilă, nu tuberculul). Este o plantă bienală, în primul an frunzele care produc alimentul plantei, iar tuberculul îmagazinează zaharuri pentru ca planta să înflorească în al doilea an. Lastarul florii ajunge aproape de 1 m lungime, cu ramurele de floare albConține între altele și multe alte substanțe nutritive esențiale pentru organismul uman: acidul folic, vitamina K și calciu. Toate acestea împreună cu doar 50 calorii.Morcovii împiedică formarea depozitelor pe pereții arteriali prevenind atacurile cardio-vasculare la bolnavii de ateroscleroză. Un morcov mare mâncat zilnic aduce un aport de 11.000 UI (Unități Internaționale) de vitamina A din beta-caro.Anorexie: 5 g de seminte de morcov macinate. Se lasa sa infuzeze într-un vas cu apa clocotita, timp de 15 minute, dupa care se filtreaza preparatul. Se bea un pahar înainte de fiecare masa.Diaree: 15 g de seminte de morcov sub forma de pudra. Se lasa sa fiarba în 300 ml de apa timp de 15 minute, apoi se strecoara. Se bea o jumatate de pahar dimineata, pe stomacul gol, o alta jumatate de pahar cu o ora înainte de cina si înca una cu o jumatate de ora înainte de culcare.Dispepsie: 5 g de morcov deshidratat (praf). Se lasa sa fiarba în 300 ml apa, timp de zece minute si se strecoara. Se bea câte o jumatate de pahar cu zece minute înainte de fiecare masa principala. Se bea încet si, de preferinta, caldut.Gastrita: sa iau 150 g de morcovi bine spalati si uscati. Se extrage sucul, pentru a-l bea dupa ce i s-au adaugat putina apa minerala si miere. Se bea de 3 ori pe zi: dimineata, pe stomacul gol, dupa-amiaza si cu o jumatate de ora înainte de culcare..Ten gras: se aplica suc proaspat de morcov pe fata si se lasa sa actioneze timp de 15 minute. Se spala cu apa minerala. Aceasta este si o masca detoxifianta pentru tenul uscat.Riduri: doua polonice de suc de morcov, o lingurita de miere lichida, o lingura de ulei de grâu încoltit. Se amesteca. Se aplica pe fata. Se lasa un sfert de ora, apoi se clateste.Piele crapata: câteva frunze proaspete de morcov se fierb în 400 ml apa. Indata ce da în clocot, se reduce focul cu o treime si se mai lasa sa fiarba zece minute. Se strecoara. Se foloseste acest decoct aplicându-l pe portiunile afectate cu ajutorul unei bucati de tifon sau de vata, de mai multe ori pe zi.Arsuri: se iau trei morcovi, se spala bine cu apa calduta. Se dau pe o râzatoare fina, pentru a obtine un fel de pasta. Se aplica pe arsura un strat subtire de ulei de masline, apoi pasta obtinuta. Se bandajeaza cu un tifon. Se lasa sa actioneze aproximativ o ora.Furuncule, ulcer varicos, pecingine: cataplasme cu frunze proaspete, strivite, sau cataplasme cu morcovi rasi. Se schimba cataplasma de doua ori pe zi..Dermatita ulceroasa: se spala 100 g de morcovi cu apa calduta. Se rad fin, pentru a obtine o pasta. Se aplica local sub forma de cataplasma. Se lasa sa actioneze 30 de minute. Se schimba de doua ori pe zi.Eczeme: se pregatesc morcovii ca în reteta precedenta. Se aplica trei cataplasme pe zi. Se fixeaza cu ajutorul unui bandaj si se lasa sa actioneze aproximativ o ora.Afte, abcese: câteva frunze proaspete de morcov într-un litru de apa. Se lasa sa fiarba zece minute. Se strecoara. Se face gargara de sase-opt ori pe zi.

ROSII

Rosia este o planta erbacee, anuala, prezenta in zonele globului cu climat temperat.Rosiile sunt una din principalele culturi din gradina de legume, atat datorita cultivarii relativ usoare cat si pentru proprietatile fructului, care e un aliment foarte valoros, ce contine insemnate cantitati de substante hranitoare.Intr-un kg de rosii se gasesc cca 30-40 gr zaharuri, 20-60 gr vitamina A, 20-60 gr vitamina C, 40-50 mg calciu, 20-30 mg fier. Rosiile(tomatele) cer multa lumina, mai ales in rasadnita si solarii. Au nevoie de multa hrana, de aceea trebuie cultivate in soluri fertile, ingrasate treptat cu ingrasaminte naturale.Rosiile se cultiva mai mult prin rasad, desi se pot cultiva cu rezultate bune si prin semanare directa in camp. Rasadul pentru culturile timpurii se produce in rasadnite calde, in care se seamana in luna februarie intre 5 si 8 grame samanta la 1 mp. La 2-3 saptamani de la rasarire, atunci cand apar primele frunze adevarate, rasadul se repica la distanta de 10/10 cm daca vrem sa obtinem un rasad viguros si avem spatiu suficient. Rezultate mai bune se pot obtine prin repicarea la cuiburi sau ghivece nutritive. Pentru cultura de vara, semanatul in rasadnita se face la inceputul lunii martie. Cand a trecut pericolul brumelor tarzii de primavara, incepand cu mijlocul lunii aprilie si pana in luna mai, rasadurile de tomate se pot planta in gradina.Plantarea se face la 60-70 cm intre randuri pentru soiurile cu portul mai mic si la 70-80 cm intre randuri si 30-40 cm pe rand pentru soiurile mai mari. La plantare este bine sa se puna la cuib un pumn de mranita care se amesteca cu pamantul din cuib.Dupa plantare rasadul se uda cu 1-1,5 litri apa la cuib sau se iriga intre randuriLegatul de arac sau de spalierlucrarea se face pe masura ce tufele se incarca cu rod si devin mai grele. Legarea se face cu sfori, fasii de carpe sau alt material textile, imediat sub frunze, inconjurand tulpina in asa fel incat fructele sa aiba loc sa creasca. Copilitul, ruperea lastarilor crescuti sub frunzele principale, se face imediat ce acestia apar, pentru o buna dezvoltare a fructelor. Se pot lasa 1-2 lastari la tufa, din cei care apar in preajma primului ciorchine de fructe, pentru cresterea productiei.Udarease face la 6-7 zile, functie de gradul de uscare al pamantului. Primavara si la inceputul verii, rosiile se uda dimineata, pentru ca pamantul sa se incalzeasca in timpul zilei, iar plantele sa nu sufere de raceala din timpul noptii. Vara, udarea se face seara si noaptea, cand solul s-a mai racorit. La udare trebuie urmarit ca apa sa ajunga la radacini si nu direct pe planta, iar apa folosita sa nu fie rece, ci trebuie lasata la soare pentru a se incalzi un pic. ingrasarea pamantului se face o data la 10-15 zile de la plantarea rasadurilor, apoi la 2 saptamani. in acest scop e indicat sa se foloseasca ingrasaminte naturale, precum gunoiul animal (1 galeata gunoi se subtiaza cu 5 galeti apa), 10-15 litri la 1 mp, sau mranita, care se imprastie printre plante si se ingroapa prin prasit in sol. Carnitul este o lucrare foarte indicata, atat pentru culturile timpurii cat si pentru cele tarzii. Consta in retezarea varfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchine de fructe. La tomatele timpurii se lasa 4-5 ciorchini de fructe, iar la cele tarzii 6-8 ciorchini. Prin aceasta lucrare se grabeste coacerea fructelor in cazul rosiilor timpurii, se asigura fructe mari si carnoase la cultura de vara, iar la cea tarzie se accelereaza coacerea inainte de caderea brumei.

Recoltarea tomatelor se face pe masura coacerii lor, in mai multe randuri.

USTUROI

Usturoiul este o plantă cu multiple calităţi terapeutice cunoscute de multă vreme, avand o serie de efecte benefice pentru organismul uman. Pe langă rolul deosebit pe care îl are in buna funcţionare a sistemului cardiovascular, usturoiul posedă un puternic efect antibiotic, contribuie la procesul digestiei şi ofera protecţie faţă de agenţii cancerigeni.Introducerea cu regularitate a usturoiului şi a cepei în alimentaţie, contribuie la asigurarea bunei funcţionări a organelor tubului digestiv, la consolidarea rezistenţei faţă de agresiuni microbiene şi virotice, la regenerarea normală a dermei şi la menţinerea tenului frumos. Dar, pe lângă virtuţiile lor nutritive, ele sunt apreciate si în tratamentul unor boli cronice. Aceste efecte se datoresc celor 200 de substanţe active pe care le conţine: vitamine, minerale, aminoacizi, enzime. Deosebit de activi sunt cei 70 de compuşi ce au în structura lor sulf.Principalul component activ al usturoiului este alicina, substanţă cu un puternic efect antibiotic. Acest compus rezultă în urma acţiunii unei enzime- alinaza- asupra alinei din compoziţia plantei. De asemenea este demn de remarcat şi conţinutul apreciabil de seleniu.Efectele asupra aparatului cardiovascular constau în combaterea tahicardiei şi spasmelor arterelor coronare răspunzătoare de producerea crizelor de anghină şi a infarctului de miocard, înbunătăţind astfel performanţa cardiacă. De asemenea, usturoiul previne formarea cheagurilor şi a trombozei arteriale. Usturoiul este un vermifid, fortifiant, laxativ, diuretic, antiseptic, bactericid, rezolutiv, expectorant, febrifug, tonic muscular, hipotensor (scaderea tensiunii arteriale), antireumatismal, antiasmatic, detoxifiant, sudorific, are efect antihelmintic şi anticarcinogenetic, fiind şi afrodisiac. Conţine vitaminele B1 si C, precum şi o serie de elemente ca: Brom, Cobalt, Iod, Magneziu, Siliciu şi Zinc.Cercetările au demonstrat că utilizarea regulată a usturoiului în alimentaţie constituie una din cele mai eficiente metode de profilaxie şi tratament a arterosclerozei. Reduce nivelul lipoproteinelor cu densitate mică (LDL) răspunzătoare de formarea ateroamelor şi contribuie în acelaşi timp la sporirea cantităţii de lipoproteine cu desitate crescută (HDL) ,care au un efect protector faţă de arteroscleroză.Efectele vasodilatatoare ale usturoiului se manifesta mai ales la nivelul arterelor periferice (cerebrale, retiniene, ale membrelor inferioare). Din această cauză poate ameliora durerile de cap şi claudicaţia intermitentă.Usturoiul este util în unele pneumopatii, iar datorită efectului antibiotic este indicat în tratamentul virozelor, bronşitelor, traheitelor.Deasemenea, accelereaza epitalizarea şi vindecarea rănilor. Persoanele care consumă cantităţi însemnate de ceapă şi usturoi prezintă un risc foarte scăzut de apariţie a cancerului gastric, de piele sau de colon.

CASTRAVETELE

Cultura timpurie de castraveti se produce prin rasaduri, fie in ghivece, fie pe brazde (rasaduri reci). Semanatul in ghiveci sau pe brazde se face la inceputul lunii martie (2-3 seminte la ghiveci sau brazda).Plantarea in camp a rasadului are loc la inceputul lunii mai, la 1 m intre randuri si 0,5 m pe rand.Tot in scopul obtinerii de productii timpurii, castravetii se pot cultiva si in solarii de tip tunel.Cultura de vara a castravetilor se face prin semanarea direct in camp, la sfarsitul lunii aprilie, inceputul lunii mai, la distanta de 1 m intre randuri si 0,6 m pe rand. In fiecare cuib se pun cca 200 gr mranita care se amesteca bine cu pamantul, apoi se seamana la cuib 4-5 seminte la adancimea de 2-3 cm. Peste cuib se presara strat de 1-2 cm de mranita.De retinut: terenul destinat culturii de castraveti trebuie arat sau sapat din toamna si ingrasat cu gunoi de grajd, 3000-4000 kg la 1000 mp.Soiuri: Delicates, Cornison, Bistrita, Levina, Lang, Ileana, Famosa, Marina.Pentru productia de toamna, care in general este destinata la murat, semanatul se face pe brazde la inceputul lunii iulie, la distanta de 70/30 cm. De regula se foloseste soiul Cornison.Ingrijire: Daca plantarea se face prin rasaduri, imediat dupa plantare se uda cultura cu apa calduta (12-18 gr C). Daca plantarea s-a facut prin semanare directa, dupa ce rasar, plantele se raresc lasand cate 2 la cuib.Pana ca vrejii sa acopere terenul se fac 1-2 prasile fara a vatama radacinile. Dupa prasila a doua plantele se musuroiesc.Udarea se face numai la radacina, ferind vrejii de umezeala, deoarece acestia pot putrezi. O lucrare foarte importanta la castraveti este "ciupitul", care contribuie la obtinerea unor recolte mari si timpurii. Cand plantele au format 4-5 frunze li se ciupeste (rupe) varful. De la baza plantei vor creste noi lastari, pe care se vor forma mai multe flori femeiesti, acestea producand castraveti. Cand si acesti lastari au format 5-6 frunze, se ciupesc, repetand operatia si la lastarii de ordinul 3.

Ingrasarea suplimentara are o contributie deosebita. Prima ingrasare se face la 10-15 zile de la rasarire, iar a doua la 15-20 zile de la prima.Recoltarea trebuie facuta cand castravetii sunt tineri. Pentru murat sunt indicati castraveti de 8-12 cm lungime. Recoltarea se repeta la 2-3 zile, deoarece fructele imbatranesc foarte repede si isi pierd din calitate. Nu trebuie calcati sau rasuciti vrejii, deoarece planta are de suferit. Daca se lasa neculese si imbatranesc, plantele nu mai leaga rod.De pe 1000 mp de cultura se pot obtine 1000-2000 kg castraveti timpurii, 2000-3000 kg castraveti de vara si 1500-2000 kg castraveti de toamna.

BOSTANUL

 

Exista multe varietati de dovleci, cu diverse forme si culori. Unii sunt utilizati ca aliment, in mancaruri rafinate, pline de savoare, altii doar ornamental Astazi exista numeroase specii de dovleac - bostanul de Brazilia, dovleacul galben, dovleacul rosu, cel gri, verde, pepenele tamaios de Marsilia, dovleacul turban, dovleacul din America etc. Alte varietati pot fi albe sau portocalii. In Romania, dovleacul a ajuns la sfarsitul secolului al XVIII-lea si a fost imediat adoptat si folosit ca aliment. La toate soiurile se folosesc atat miezul, dulce si gustos, cat si semintele, foarte hranitoare si sanatoase. Uleiul din seminte de dovleac este foarte cunoscut si apreciat de bucatari. Dovleacul de copt, care se culege toamna, are o coaja groasa - care ii permite sa fie pastrat timp indelungat, rezistand chiar si 6 luni - pulpa fiind galben-portocalie, densa si cu gust dulce. Aromata si dulce, pulpa de dolveac poate fi consumata intr-o varietate de forme: coapta, sub forma de placinta sau tarte, cruda si rasa, inabusita, in supe sau in diferite mancaruri de sezon, mixata cu mere sau pere, inclusa in salate sau sufleuri. Bostanul copt este ideal ca garnitura la aproape orice tip de mancare, inlocuind astfel obisnuitul cartof; timpul de preparare, in cuptor sau pe plita, este mai mare, respectiv 15-20 de minute. Una dintre cele mai bune metode de a pune in valoare gustul este ca, indiferent de mancarea preparata, sa coci bostanul putin. Asta se poate face atat in cuptor, cat si pe aragaz, folosind o tava de copt. Bucatile sa fie mici; feliile de circa 5 cm sunt tocmai potrivite Pentru umplutura: 2 linguri frunze salvie si rozmarin, tocate, 100 g masline fara samburi. Preparare; Se face un aluat din cartofi (fierti si trecuti prin sita), faina, sare, drojdia dizolvata in apa calduta si ulei. Se intinde aluatul intr-o tava unsa cu ulei si se lasa sa creasca. Se presara apoi cu salvia si rozmarinul maruntite si se adauga maslinele deasupra. Se coace la cuptorul bine incins, circa 25 minute. Se scoate din cuptor, se stropeste cu bulion si se mai lasa la cuptor 10 minute. Se serveste fierbinte. (Catinca Bruma, Suceava) Zodiac Ingrediente: 40 ml votca, 20 ml Cointreau, 20 ml suc proaspat de portocala, 50 ml sirop de grenadine, cuburi de gheata, o spirala scurta din coaja de lamaie, o felie de portocala cu miez rosu, cuburi de gheata. Preparare: Toate ingredientele se agta bine, 7-8 secunde, intr-un shaker umplut pe jumatate cu cuburi de gheata. Se serveste in cupe inalte cu picior, decorate cu o felie de portocala si o spirala din coaja de lamaie. (Clementina Burileanu, Bucuresti)

HARBUZ

Denumirea uzuala: Pepene rosu (lat. Citrullus lanatus), denumiri alternative: pepene verde, lubenita, harbuz.Scurta descriere:Tulpini taratoare si agatatoare, cu frunze adanc-lobate, flori galbene, unisexuate. Fructele sunt mari, cu miez dulce si zemos.Calitati curative si actiune farmaceutica:- 100 g pepene rosu contin 30 de calorii, 92 g apa, 6,5 g glucide, 0,3 g fibre alimentare, 73 mg potasiu, 11 mg magneziu, 8 mg fosfor, 10 mg calciu, 20 micrograme caroten.Datorita continutului ridicat de apa, pepenele stimuleaza in mod natural eliminarea toxinelor din organism, este un bun diuretic, fiind recomandat celor care sufera de pietre la rinichi, guta. Se stie ca dieta noastra este saraca in potasiu si bogata in sodiu. Iar pepenele, prin continutul ridicat de potasiu, contribuie la buna functionare a sistemului nervos si cardiovascular.Pepenele verde este un aliment-medicament, care întotdeauna ajută şi niciodată nu dăunează, chiar în doze mari. Se consumă crud, dar din el se poate prepara suc, magiun, ţucate, gem şi „miere".Se iau pepenii bine copţi şi se stoarce din ei sucul (prin diferite metode), care se fierbe 5 minute şi, aşa fierbinte, se strecoară (prin sită) într-un vas steril. Din suc se poate prepara nectar: sucul se fierbe la foc puternic, apoi slab, iar spuma se înlătură. Nectarul gata trebuie să fie dens, dulce, aromat, de culoare cafenie-deschisă. Din 3 kg de miez putem obţine 200 g de nectar.În medicina populară este de mult cunoscut faptul că în cazurile de litiază renală este necesar să se consume mai mult lichid şi să se încălzească rinichii. Dăm un exemplu din cele mai cunoscute metode de curăţare a rinichilor cu pepene verde: seara, când bioritmul rinichilor şi al vezicii urinare este mai activ (de la ora 17 până la 21), se face o baie caldă şi se consumă un pepene verde. Căldura dilată căile urinare, se relaxează muşchii, iar pepenele, datorită proprietăţilor sale diuretice şi abundenţei de lichid din organism, stimulează eliminarea nisipului din rinichi. Cura durează 7 zile. Dacă rezultatul lipseşte, procedura se repetă încă 1-2 săptămâni.Decoctul din cojile de pepene verde proaspete sau uscate (1:10) se administrează câte un pahar de 3-4 ori în zi ca diuretic, se recomandă pentru tratamentul inflamaţiilor intestinale, mai cu seamă la copii.Pepenele verde murat este foarte delicios. Pentru murat se aleg pepeni nu prea mari, cu miezul roz. Se spală şi se înţeapă fiecare în câteva locuri, la adâncimea de 3 cm, şi se pun în butoi, apoi peste ei se toarnă saramura preparată dintr-o căldare de apă, 400 g de sare şi 1,2 kg de zahăr. Saramura trebuie să acopere pepenii. Dacă ea nu conţine zahăr, atunci la o căldare de apă se pun 700-800 g de sare. Se acoperă cu un teasc peste care se pune o greutate. Peste 3 zile butoiul trebuie dat la rece. Peste 3 săptămâni pepenii sunt buni de consumat.

Pepenele verde se foloseşte şi în cosmetică. Din suc se fac măşti tonice, care îmbunătăţesc tenul, îl fac moale şi neted. Din seminţe se produce ulei, care este întrebuinţat în industria alimentară.

MAZARE

Mazărea este o plantă ierboasă, cultivată și leguminoasă. Rădăcina sa este pivotantă, cu nodozități. Tulpina este ierboasă și volubilă, însă fără țesut de susținere. Frunzele sunt compuse și se termină cu cârcei. Florile sunt pe tipul 5 pedunculi, 5 sepale verzi, 5 petale inegale, 9 stamine unite, și un pistil. Fructul se numește păstaie.Mazărea, Pisum sativum, posedă numeroase varietăți și forme.

Rădăcina este pivotantă și puternic dezvoltată, cu numeroase ramificații laterale pe care se găsesc nodozitațiile. Zona perilor radiculari are o mare capacitate de solubilizare, ceea ce permite plantei să folosească fosforul și alte substanțe nutritive din compușii greu solubili.

Tulpina are o lungime de 35 - 200 cm și poate fi simplă sau ramificată de la bază.

Frunzele sunt paripenate, cu 2-3 perechi de foliole alungit-ovoide sau rotunde. La baza frunzei se află două stipele mari, amplexicaule, de formă semi-cordată. Are foliolele din vârful frunzei compuse transformate în cârcei.

Florile, de culoare albă sau puțin violet-roșcată, sunt dispuse la sub-suoara frunzelor, câte una la soiurile timpurii și câte 2-5 la cele tardive. Corola are formă papilionată. Staminele - organele de reproducere mascule – la mazăre sunt în număr de 9 concrescute prin filamentele lor și cea de-a 10-a liberă. În mijlocul florii se află gineceul care este monocarpelar – carpelele sunt frunze modificate și adaptate la funcția de înmulțire.

Este o plantă autogamă, la care polenizarea se face direct, polenul ajungând pe stigmatele aceleiași flori, însă nu este exclusă și polenizarea incrucișată, când polenul trece dintr-o floare într-alta, prin mijlocirea vântului, a insectelor, a apei și sub acțiunea omului.

Fructul este o păstaie dehiscentă, cu 3-7 semințe globuloase, netede, de culoare galbenă, verzuie sau brună.

După fecundație, din ovule se formează semințele. Integumentele ovulului se transformă în tegumentul seminței, din celula ou se dezvoltă embrionul, iar din celula secundară se formează endospermul, un țesut cu substanțe de rezervă, necesare pentru hrana embrionului. Forma semințelor la mazăre este sferică.

RIDICHEA

Ridichea (Brassica rapa) este o legumă cultivată în regiunile temperate pentru rădacina ei suculentă și bulboasă. Latinii o numeau radicula, varietațile moi se folosesc pentru consumul uman, iar cele mari și fibroase se folosesc ca aliment pentru animale. Ridichiile sunt foarte populare in Europa, în special în zonele reci, pentru ca pot fi păstrate mai multe luni dupa recoltarea lor.

Specia comună de ridiche cea mai comercializată ca legumă în Europa și America de Nord este de piele și interior alb, excepție făcând cei 1-3 cm superiori care ies la suprafata pamântului și care sub acțiunea rezelor soarelui se schimba in roșu sau roșu-verde. Această parte superioară se dezvoltă din țesutul tulpinei, dar rămane sudată de rădăcină, care este aproape sferică, aproximativ de 5-15 cm diametru și nu are rădăcini laterale. Rădăcina principală care se găsește sub rădăcina îngroșată este slabă și de 10 cm lungime; se taie după recolectare.

Frunzele au o asemănare cu muștarul, cresc direct în partea superioară aproape făra sa aibă gât. Sunt comestibile dar trebuie să fie proaspete, în mod normal sunt eliminate înainte să ajungă la vânzare. Ridichea are un gust înțepător, asemănător cu varza, gust care se suavizează prin gătire.

Ridichea ajunge să cântărească mai mult de 1kg, totuși se poate recolecta cand este mică. Mărimea este în funcție de varietate și de timpul care este lăsată să crească. Cea mai mare parte sunt varietăți speciale, care doar sunt bune imediat după recolectare și nu se conservă mult timp. Se folosesc în salate (chiar și frunzele crude), depinzând de varietate are pulpa galbenă, albă, puțin portocalie sau roșiatică.

Ridichea este foarte populară în America de Sud se folosește varietatea Raphanus sativus , ridiche albă, care este mai mare decât ridichea europeană.

CEAPA

Ceapa provine din regiunile de stepă din Asia centrală și de vest, probabil teritoriul Afganistanului de azi. Este una dintre cele mai vechi plante de cultură, fiind apreciat la ca. 5.000 de ani în urmă, cultivat ca plantă medicinală, condiment și ca legumă. În Egiptul antic ceapa era oferită zeilor, sau era folosită ca monedă de plată de a ajunge în rai, astfel au fost plătiți și lucrătorii care au clădit piramidele. S-au găsit dovezi, resturi de ceapă la descoperirea mormântului lui Tutankhamon. O tablă cu inscripții sumeriene cuneiforme datând cu 4.000 de ani î.e.n. din Codul lui Hammurabi conține descrieri de ogoare cultivate cu castraveți și ceapă, precum era amitit și ajutorarea săracilor cu pâine și ceapă. La romani ceapa constituia un element important din alimentația de bază. Legionarii romani au fost acei care au contrubuit la răspândirea cepei „cepula“ în Europa centrală. În Evul mediu ceapa nu lipsea de pe masa locuitorilor Europei fiind folosită și ca amulet contra pestei. În secolul al XV-lea olandezii încep să cultive diferite variante de ceapă ca și culoare, formă și gust.Descriere După metoda de cultivare, există "ceapa de vară" și "ceapa de iarnă" . Ceapa de vară este semănată primăvara timpuriu și recoltată în luna august și septembrie. E poate fi depozitată până în luna martie a anului următor. Ceapa de iarnă, mai zemoasă și mai puțin iute, este semănată în august, devine adultă numai în primăvara următoare și poate fi recoltată în luna iunie, însă nu poate fi depozitată pentru o perioadă de timp îndelungată.Conținut În foile de ceapă există o enzimă, Alliinase și un aminocid cu sulf Aminoacid (Iso-Alliin) și Propanthial-S-Oxid care provoacă lăcrimarea la tăierea cepeCulturi mixte cu ceapă Plantele care se dezvoltă bine în cultură învecinată cu ceapa:FolosireÎn bucătărie este folosită ca și condiment. În medicină, împreună cu usturoiul, ajută la restabilirea și normalizarea circulației sanguine. Are o acțiune antimicrobiană, reglează metabolismul și mai ales a lipidele, stimulează sistemulu imunitar, ajută la combaterea răcelii.Aliment apreciat în antichitate pentru virtuțile sale terapeutice (Dioscoride, Pliniu...), tonice și antiinfecțioase, ceapa este un factor de sănătate și de longevitate.De semnalat - sau de reamintit - ceapa albă (dulce) de Tournon, în Ardèche, una dintre "capitalele" acestei legume-condiment-medicament, cu târgurile ei anuale speciale, ca și marile cepe trandafirii de Toulouges (în Pirineii Orientali).

Părți utilizate: bulbul și sucul lui. Principalii constituenți cunoscuți: fructani, vitaminele A, B, C; săruri minerale - sodiu, potasiu,

fosfat și nitrați calcaroși, fier, sulf, iod, siliciu; acizi - fosforic și acetic; disulfură de alil și de propil; ulei volatil; glucochinină; oxidaze diostaze (acestea din urmă sterilizate; prin căldură); principii antibiotice.

VARZA Ea este bogata in special in provitamina A, vitaminele C si E si in fibre, elemente care asigura sanatatea celulelor. Din pacate insa, multi o acuza de provocarea unor tulburari digestive. Sa nu uitam insa ca, in cele mai multe cazuri, tulburarile respective pot aparea in urma consumului verzei impreuna cu carnea (sarmale sau varza calita). In schimb insa, nimeni nu se poate plinge ca ar fi avut probleme dupa ce a mincat o salata de varza proaspata.  Interes nutritional si dietetic  Varza este o leguma foarte putin calorica, ea avind in jur de 25 de calorii (100 kjouli) la 100 de grame de produs. Glucidele, care furnizeaza o parte din calorii, sint constituite in primul rind din pentosan, glucide partial asimilabile. In afara de asta, ele mai contin zaharoza, glucoza si fructoza. Protidele, care completeaza aportul energetic, sint prezente si ele la un nivel ridicat. Bogatia vitaminica a verzei

trebuie insa subliniata, ea figurind printre legumele cu cel mai mare continut de vitamina C (cele mai bogate sint foile aflate la exterior). Prin fierbere insa se pierde cam 30-40 la suta din continutul de vitamina C. Varza este de asemenea foarte bogata in vitamina E: 2-7 mg la 100 g, ceea ce constituie un adevarat record pentru o leguma, 200 de grame de varza consumate zilnic acoperind necesarul zilnic de vitamina E.  200 de grame de varza acopera necesarul zilnic de vitamina A  Provitamina A (sau carorenul, care se transforma in vitamina A in organism) este si ea foarte bine reprezentata, astfel ca o portie de 200 de grame de varza acopera necesarul zilnic de vitamina A. Vitaminele din grupa B sint si ele foarte bine reprezentate: B1, B2, B3, B5, B6, B9, adica toate cele care constituie grupa anticanceroasa.  Caracteristici:� Prezinta proprietati dezinfectante si cicatrizante la nivelul tesuturilor� Poseda o actiune antiseptica pulmonara importanta si proprietati expectorante� Favorizeaza metabolismul glucidelor si absorbtia oxigenului in celule� Are actiune anticancerigena: specialistii recomanda folosirea verzei in mod regulat, deoarece continutul ei crescut de caroten diminueaza riscul aparitiei cancerului. In acelasi timp, sulful si hitidina pe care le contine varza diminueaza tumorile, asigurind eliberarea toxinelor� Este aperitiva si antidepresiva. Romanii, de exemplu, erau incredintati ca varza vindeca melancolia. Fiind foarte bogata in vitamine si saruri minerale, varza asigura elementele indispensabile sezonului rece� Alte proprietati: antidiareica, antiscorbutica, antiseptica, depurativa� Contine un pricipiu hipoglicemiant, care face sa fie recomandata in regimul pentru diabeticiIndicatii terapeutice generale   Gratie continutului sau bogat in vitamine, saruri minerale si clorofila, varza restabileste flora intestinala si contribuie la cresterea numarului de hematii (in special varza alba). De aceea varza este recomandata in:� Astenii� Imbatrinire prematura� DemineralizariIndicatii particulare:� Sfera cardiovasculara si sanguina: ulcere varicoase, anemie simpla� Sfera respiratorie: afectiuni bronho-pulmonare, TBC� Sfera digestiva: ulcer gastric si duodenal, colita ulceroasa� Sfera genito-urinara: fenomene congestive spasmodice si inflamatorii� Sfera ORL: angina, laringita, sinuzita� Inflamatii si infectii intestinale: ciroza ascitica� Sfera dermatologica: infectii cutanate (abcese, panaritii, furuncule, antrax) si complicatiile acestora, contuzii si rani� Sfera neuro-psihica: nevroza� Sfere diverse: insolatii, stari congestive cerebrale, nevralgii, diabet

SFECLA

Soiuri: Turtita de Egipt - soi timpuriu, cu frunze alungite, verzi, cu nervuri rosiatice. Radacina este rotunda, turtita, de marime mijlocie, pulpa rosie, cu inele albicioase. Durata de vegetatie - 100 zile.

Lunga de Erfurt - soi tardiv, de caliatae superioara, bun pentru culturile de toamana. Partea comestibila de forma conica alungita, cu pulpa colorata roz-inchis, gust dulce.Durata de vegetatie - 145 zile.

Cerintele plantei - cultivare. Samanta incolteste la 6 grade Celsius. Planta rasare dupa 14 zile, fiind sensibila la frig, la - 1 grad Celsius ingheata. Devine mai rezistenta la frig dupa aparitia primelor frunze, putand rezista si la grade Celsius. Temperatura optima este de 20 grade Celsius. In faza de incoltire si la formarea radacinii are cerinte mari de umiditate. In timp de seceta este nenoie sa fie udta. Soiurile cu radacina alungita cer mai multa apa decat cele cu radacina rotunda.

Sfecla este mai putin pretentioasa fata de sol. Merge bine in terenuri mijlocii, nisipo-argiloase si bogate in substante hranitoare. Cere ca iongrasamintele organice sa fie aplicate cu 1-2 ani inainte. Pentru productia timpurie, sfecla se seamana in aprilie, iar pentru cea de toamna, la 15-20 iunie. Semantul se face in randuri distantate la 30 cm, la 3-4 cm pe rand, la 4 cm adancime. Cand apar primele frunze, se executa buchetatul (raritul pe rand), trecandu-se perpendicular pe directia randului, plantele ramanand pe rand grupate in buchete. Peste 10 zile raritul se face lasand distanta intre plante de 4-5 cm pe rand. Cand se ating frunzele, se aplica iar raritul, astfel ca distanta dintre plante a ramana 15 cm.

Se recolteaza pe masura necesitatilor de consum, incepand din vara si pana toamna tarziu.

Sfecla este originara din bazinul Mediteranei si din vestul Asiei. Este folosita in alimentatie de peste 2000 de ani si reprezinta un tonic pentru organism.

Contine carbohidrati, sodiu, potasiu, magneziu, fier, iod, cupru, vitamina A, C, B6 si este o sursa naturala de zahar. Fiind bogata in substante alcaline combate aciditatea. Sucul de sfecla este benefic in hepatite, in tulburari circulatorii, anemii.

CARTOFUL

Cartofii provin din America de Sud şi au fost aduşi în Europa la începutul secolului 16. Indiferent dacă sunt prăjiţi, copţi sau făcuţi piure, cartofii sunt consideraţi ca fiind o mâncare la îndemână. Cartoful este printre cele mai consumate legume din lume.Oamenii consumă rădăcina plantei de cartof, iar ceea ce nu ştie multă lume este faptul că, dacă această plantă este lăsată să facă fructe, fructul va semăna izbitor cu roşia. Acest lucru se întâmplă pentru că planta de cartof face parte din aceeaşi familie cu planta de roşie.Cartoful poate aduce multe beneficii organismului uman, însă din cauza faptului că cei mai populari sunt cartofii prăjiţi, plini de grăsime, beneficiile nu mai apar. Mai mult, până şi cartofii copţi sunt „îmbogăţiţi” cu unt, brânză sau bucăţi de şuncă.Ca urmare, de multe ori, consumul de cartofi, astfel gătiţi, contribuie serios la apariţia afecţiunilor cardiace sau chiar a unui atac de cord. Însă consumul cartofilor copţi, simpli, fără grăsimi, constituie o sursă de fibre care oferă protecţie împotriva bolilor de inimă şi, mai mult, are foarte puţin calorii. Cartofii sunt o bogată sursă de vitamina C, de vitamina B6, de potasiu, de magneziu şi de fibre, susţin specialiştii.Cartofii mai conţin şi o varietate de fitonutrienţi care acţionează ca nişte antioxidanţi. Pe lângă aceste substanţe nutritive, în cartof se mai găsesc carotenoizi, flavonoizi şi acid cafeic. Cercetătorii britanici au ajuns la concluzia că în cartofi se găseşte o substanţă care poate reduce tensiunea arterială. Substanţa care se găseşte în cartofi se numeşte kukoamină, iar singura plantă în care se mai găseşte este Lycium chinense (o plantă folosită în medicina tradiţională chinezească).

În ceea ce priveşte vitamina B6, consumul unui cartof copt îi asigură unui adult 21% din doza zilnică recomandată de vitamină. Vitamina B6 este implicată în peste o sută de reacţii enzimatice. Vitamina B6 este necesară pentru formarea aminoacizilor şi a acizilor nucleici.

Pentru că aminoacizii şi acizii nucleici sunt cruciali pentru formarea noilor celule, se poate spune că vitamina B6 ajută la construcţia celulelor corpului, explică specialiştii. Vitamina B6 din cartofi oferă şi o protecţie împotriva afecţiunilor cardiovasculare şi ajută la funcţionarea mai bună a sistemului nervos. În plus, vitamina B6 măreşte performanţele sportive în mod natural.

Această vitamină are rolul de a mări cantitatea de glicogen din organism şi astfel sunt mărite performanţele. Glicogenul este o formă de zahăr care este depozitată în celulele musculare. Studii recente au arătat că reputaţia cartofilor de a fi bogaţi în carbohidraţi şi că trebuie eliminaţi din alimentaţia celor care vor să slăbească este falsă. O descoperire surprinzătoare a cercetătorilor arată că broccoli este mai puţin folositor corpului uman decât cartoful. Mai mult, cartoful este mai bogat în fenoli decât spanacul sau varza.

Cartofii conţin şi flavonoizi care protejează împotriva problemelor respiratorii şi a anumitor forme de cancer. Potrivit studiilor, în 122 de grame de cartof copt în coajă se găsesc 15.74 mg de vitamina C, 0.42 mg de vitamina B6, 509.96 mg de potasiu, 0.28 mg de magneziu şi 2.93 g de fibre.

Pentru a se beneficia la maximum de substanţele nutritive din cartof, acesta nu trebuie consumat prăjit în ulei sau alături de alte alimente bogate în grăsimi. Este bine să se consume cartofii fierţi, din care se face piure. Pentru ca piureul să aibă un gust delicios, trebuie să se amestece cu puţin ulei de măsline şi usturoi. De asemenea, sănătoşi sunt şi cartofii fierţi sau cei preparaţi la abur. (Sursa: Gandul)

OVAZ

.Descriere: Ovăzul este o cereală anuală, de primăvară şi de toamnă, comună în cultura de nutreţ, întâlnită îndeosebi în regiunile colinare şi de munte. Rădăcinile se dezvoltă din diferite regiuni ale plantei, au formă de fascicule, pătrund profund în pământ şi au o capacitate mare de absorbţie a substanţelor nutritive din sol. Tulpina plantei este erectă, are 5-7 internodii goale în interior, este înaltă de 60-100 cm, iar la bază are nişte ramificaţii care dau aspectul de tufă. Frunzele ovăzului sunt plane şi au limbul uşor răsucit de la dreapta spre stânga. Inflorescenţă plantei este un panicul (chiorchine) drept şi lung de 15-30 cm pe care cresc spiculeţe cu 2-3 flori. Planta înfloreşte în lunile iunie-august. În tradiţia populară decoctul din seminţe de ovăz era un leac obişnuit contra tusei. Pentru tratarea tusei măgăreşti se folosea decoctul din seminţe sau ceaiul din nuci verzi şi paie de ovăz. Acest decoct se mai ţinea în gură contra durerilor de dinţi. Seminţele de ovăz prăjite se foloseau la oblojeli contra reumatismului. În unele părţi ale ţării ovăzul se fierbea într-o căldare şi, când fiertura se răcorea, se introduceau mâinile sau picioarele şi se ţineau până când lichidul se răcea. Decoctul din seminţe de ovăz se mai lua şi ca fortifiant pentru întărirea plămânilor, dar şi contra diareei. Ceaiul şi scăldătorile cu ovăz se foloseau pentru uşurarea naşterilor, iar aluatul din ovăz se punea pe umflături pentru a se retrage. Compoziţia şi acţiunile farmaceutice ale ovăzului: Ovăzul are aproape acelaşi conţinut ca şi grâul, însă are în plus mai multe grăsimi nesaturate şi conţine întregul complex de vitamine B care sunt foarte importante pentru hrănirea creierului.Alte componente importante ale ovăzului sunt carbohidraţii, glucidele, albuminele şi carotenul. Pe lângă acestea se mai numără foarte multe substnţe minerale (potasiu, magneziu, clor, calciu, sodiu, fosfor, fier) şi aminoacizi (alanină, leucină, triptofan, valină etc).Ovăzul este o cereală foarte indicată în afecţiunile digestive, având rol de stimulare a digestiei, de calmare a spasmelor intestinale şi rol laxativ. El se recomandă şi în afecţiunile ficatului şi mai ales în inflamaţia colecistului (colecistită).Afecţiunile respiratorii pot fi tratate cu preparate din ovăz, care se indică în tratamentul astmului bronşic, ca expectorant, în bronşite, în laringite şi pentru vindecarea tusei.Ovăzul acţionează pozitiv şi asupra vaselor de sânge şi a inimii, scăzând colesterolul din sânge şi glicemia (fiind util şi în diabet) şi fiind indicat în tratarea anginei pectorale şi a ulcerului varicos.Ovăzul este bogat şi în inhibitori ai proteozei şi din această cauză este foarte indicat în lupta cu tumorile pe care le dizolvă (în special la cancerul intestinal).Şi aparatul urinar beneficiază de pe urma ovăzului, care este diuretic, calmează durerile din colicile renale şi vezicale şi vindecă litiază urinară şi biliară. În plus, ovăzul ajută şi glandele sexuale, rezolvând sterilitatea şi impotenţa şi fiind tonic uterin.Din punct de vedere a sistemului nervos, ovăzul este un excelent tonic asupra celulelor nervoase, este indicat în numeroase afecţiuni neurologice, în cazurile de astenie fizică şi psihică, în insomnii şi în stări de surmenaj.Nu în ultimul rând, ovăzul se recomandă în afecţiuni ale pielii (cum ar fi erupţiile cutanate, psoriazis, mâncărimi ale pielii) şi pentru calmarea durerilor (în caz de contuzii în zona capului sau a gâtului, în coxartroză, în dureri dentare, în dureri intercostale, în junghiuri sau în gută).Moduri de folosire ale ovăzului: Supa deasă cu seminţe de ovăz este un meniu foarte întâlnit la nordici, fiind foarte sănătoasă şi aducând vindecarea în multe afecţiuni. Se recomandă chiar şi copiilor.ulgii de ovăz sunt un aliment excelent deoarece conţin fosfor, calciu şi magneziu şi sunt foarte uşor asimilabili. Se pot consuma şi de 3 ori pe zi. Tinctura de ovăz este recomandată celor care suferă de insomnii, însă ea are în plus şi virtuţi antiastmatice. Tinctura se prepară astfel: se macină 50 g de seminţe şi se pun deasupra 150 ml alcool alimentar de 70 grade. Se va agita de mai multe ori pe zi. Se va ţine 15 zile, agitând de mai multe ori pe

zi. Se strecoară şi se vor administra câte 40 de picături la culcare (în caz insomnii), sau câte 20 de picături de 3 ori pe zi înainte de mese (în caz de astenii).

PORUMB

Porumbul (Zea mays ssp. mays, regional păpușoi, cucuruz) este o cereală originară din America Centrală cultivată azi în multe regiuni ale lumii ca plantă alimentară, industrială și furajeră, reprezintă alaturi de grâu 80% din producția de cereale. Porumbul aparține familiei Poaceae după Anca Sârbu 1999. Are tulpina înaltă și groasă, neramificată, care se numește popular: "cocean", cu frunze lungi și ascuțite la vârf, aspre. Pe aceeași plantă se găsesc flori feminine și flori masculine pe aceeași tulpina. Florile masculine se găsesc în vârful tulpinii. Inflorescența este sub forma unui spic sau panicul. Florile feminine se găsesc la subsoara frunzelor.

Deși unele varietăți de porumb pot crește până la 7 metri în înălțime, porumbul comercial este cultivat la o înălțime maximă de 2,5 metri. Porumbul dulce este de obicei mai scurt decât varietățile de porumb de câmp. Alcătuirea plantei: Frunzele sunt mari și liniare. Florile bărbătești sunt grupate în vârful tulpinei într-o inflorescență numită spic cumpus ramificat. Florile femeiești se găsesc mai jos pe tulpină, grupate în inflorescență, numită știulete. Stigmatul pistilului este foarte lung și formează mătasea porumbului. Fructul este o cariopsă care conține amidon, substanțe proteice și uleiuri.

100 g. de porumb – 97 kcal. Conține multe hidrocarburi, amidon, albumine, foarte multe vitamine din grupa B, vitamina E, fier, fosfor, magneziu, zinc și potasiu. Magneziul, care este prezent în cantități mari în porumb completează într-un mod excelent lipsa acestui element datorată bolilor legate de îmbătrânirea organismului. Boabele de porumb sunt utilizate în industria amidonului, a spirtului, glucozei și dextrinei ; germenii sunt utilizați pentru extragerea uleiului, utilizat în alimentația dietetică. -Randamente de extracție : 100 kg. boabe – 77 kg. mălai sau 63 kg. amidon sau 71 kg. glucoză sau 44 l. alcool sau 50-60 kg. izomeroză -Porumbul este utilizat în hrana animalelor ca nutreț concentrat(boabe), porumb masă verde (însilozat), tulpini (coceni) în amestec cu uree și melasă, însilozați (nutreț suculent) -Particularități fitotehnice : rezistență bună la secetă și caldură, număr relativ redus de boli și dăunători, adaptabilitate la condiții diferite de climă, fiind prașitoare, lasă terenul curat de buruieni, constituie o bună premergătoare pentru multe plante, valorifică bine îngrășămintele organice și minerale, reacționează foarte puternic la irigații, coeficient de înmulțire foarte mare, importantă plantă meliferă și medicinală, prin cantitatea mare de polen pe care o produce. Porumbul are efect împotriva stresului. Este bogat în vitaminele din grupa B, mai ales în vitamina B1, care are efect asupra funcționării sistemului nervos, a mușchilor, a inimii și asupra producției de globule roșii. 150 de grame de porumb acoperă aproximativ 25 % din cantitatea necesară de vitamina B1 pentru un adult. Porumbul conține de asemenea un anti – oxidant de frunte și anume vitamina E, care ne protejează împotriva artritei. Introducerea porumbului în meniul nostru zilnic micșorează riscul apariției bolilor de inimă și a cancerului. Carbohidrații cuprinși în porumb dau energie și nu permit depunerea grăsim

GRIU

Grâul este considerat cultura agricolă cu cea mai mare suprafaţă cultivată pe plan mondial, aceasta fiind de peste 220 milioane hectare. În ţara noastră suprafaţa cultivată cu grâu este de cca. 25% din suprafaţa arabilă şi 40% din suprafaţa semănată cu cereale.Importanţa ce se acordă acestei culturi constă în următoarele particularităţi:● pentru aproape jumătate din populaţia lumii, pâinea produsă din făină de grâu reprezintă hrana de bază;● din punct de vedere calitativ, boabele de grâu au un raport echilibrat între conţinutul de hidraţi de carbon şi cel de substanţe proteice, corespunzător cerinţelor organismului uman;● boabele de grâu constituie materia primă pentru producerea sau extragerea de substanţe utile care intră în procesarea unei mari diversităţi de produse agroalimentare;● boabele de grâu au o durată mare de păstrare şi pot fi transportate la distanţe mari fără riscul degradării calităţii;● se poate folosi direct în hrana animalelor, mai ales tărâţele ce rezultă din industria morăritului, deoarece au un conţinut ridicat în proteine, grăsimi şi substanţe minerale;● paiele rezultate după recoltarea grâului se pot folosi în hrana animalelor sau ca aşternut în grajd, la fabricile de celuloză sau pentru prepararea îngrăşământului organic;● datorită plasticităţii ecologice ridicate, grâul poate fi cultivat în diferite zone climaticeSemanatul griului de toamna Nu se poate de spus ca “griul de toamna trebuie semanat pe data x”. Griul de toamna este semanat incepind cu a doua jumatate a lunii septembrie - pina in luna noiembrie inclusiv. Fermierii experimentati probabil stiu cum sa determine cea mai favorabila zi pentru semanat griu.De regulă, semănatul începe când temperatura aerului este de +13...+15°C şi trebuie să se încheie în 10-15 zile, când temperatura ajunge la +8...+9°C. În funcţie de evoluţia vremii, semănatul poate începe cu 6-7 zile mai devreme sau mai târziu.Semănat în perioada optimă, grâul are posibilitatea să se înfrăţească şi să se călească, fortificându-se pentru perioada de iarnă, în aceste condiţii putând rezista până la -20C.În anii cu ierni usoare se obtin rezultate mai bune la semanatul mai târziu. În alţi ani, când iarna îşi face apariţia încă din luna noiembrie, se obţin rezultate mai bune în cazul însămânţării mai devreme.Griu incoltitStiati că: Facind cercetari oamenii au observat că pentru fiecare zi de întârziere a semănatului în luna octombrie se pierd 60 kg/ha, iar pentru luna noiembrie 100 kg/ha.Semanatul griului de primavaraGriul de primavara este semanat atunci cind infloreste ciresul salbatic (Malinul, lat. “Prunus Padus”), dar nu mai devreme de aparitia frunzelor pe stejari.

HRIBUL ALB

Hribul (Boletus edulis) este o ciupercă de pădure comestibilă, cu piciorul alb, gros și cu pălăria brună-gălbuie. Este una dintre puținele ciuperci comestibile Mycorrhiza care crește în Emisfera Sudică:[1] alături de diferite specii de pin în Africa de Sud și în apropierea teiului în Noua Zeelandă[2].Are mai multe denumiri românești printre care se numără hrib, mânătarcă, burete (regional), copită, mitarcă, pitarca sau pitoancă. Denumirea de hrib provine din ucrainescul hryb. Denumirea științifică, Boletus edulis, provine din rădăcina latină bolet-, care înseamnă „ciupercă superioară” și edulis, cu sensul de comestibilă, exprimând calitățile culinare ale speciei. Această ciupercă are o aromă distinctă și un miros plăcut. Are o concentrație mare de apă în comparație cu alte ciuperci comestibile.Descriere Pălăria ciupercii mature este de 7–30 cm, având culoare roșie-maronie, cu nuanțe de alb în părțile de lângă margini. Culoarea devine tot mai închisă pe măsură ce ciuperca se maturizează. Piciorul este umflat la bază, are culoarea brun-deschis, atinge înălțimea de 8–25 cm și o grosime de până la 7 cm. Lamelele de sub pălărie sunt albe atunci când sunt tinere, iar pe măsură ce se maturizează își schimbă culoarea în galben, apoi în maro. Piciorul și pălăria constituie un întreg, carpoforul, partea vizibilă a ciupercii.Miceliul, o rețea de filamente subpământene, are rolul unei rădăcini cu care ciuperca extrage din sol și din resturi vegetale apa și alte substanțe nutritive de care are nevoie pentru a se dezvolta. Miceliul este format din hife, structuri delicate, cu pereți subțiri, care conțin protoplasmă. Hifele cresc foarte repede în lemn și sol sau în orice suprafață care asigură hrana ciupercilor.Specimenele ajunse la maturitate deplină pot cântări aproximativ 1 kg. Cei mai apreciați de gastronomi sunt hribii tineri, deoarece hribii mai mari adăpostesc adesea larve de muște verzi și devin slinoși, moi și mai puțin gustoși pe măsură ce îmbătrânesc. Se recomandă însă să nu se recolteze exemplare prea tinere, pentru a nu fi confundate cu alte specii necomestibile sau mai puțin apreciate. Caracteristicile generale[3] care ajută la evitarea recoltării de specii otrăvitoare sunt: o culoare roșie la marginea porilor, schimbarea culorii cărnii atunci când intră în contact cu aerul sau când este lovită și un gust acru, piperat.Distribuție și habitatBoletus edulis pot fi găsite în Europa continentală din nordul Scandinaviei până în Grecia și Italia, în Asia, Mexic, Maroc și în vestul Americii de Nord, în regiunea Munților Stâncoși la altitudini de până la 3500 metri.[4] Ciupercile pot crește solitar sau în grupuri. Își au habitatul pe suprafețe dominate de arbori de stejar (Quercus robur, Quercus petrea, Quercus palustris), pin (Pinus sylvestris), molid, castan (Castanea sativa), mesteacăn (Betula pendula), fag (Fagus sylvatica) și brad. Dau roade din vară până toamna, după ploi abundente. Hribul poate fi găsit toamna în Siria și Liban, unde crește în grupuri mari lângă cioturile putrezite de stejar.Crește în regiunea Borgotaro din apropiere de Parma, în Italia, unde are un statut de Denumire de origine protejată.Boletus edulis a fost găsit în păduri de tei (Tilia) din apropierea orașului Christchurch în Noua Zeelandă, unde este posibil să fi fost plantat[5]. În Africa de Sud crește din abundență în pădurile de pini de pe cuprinsul țării, de mai bine de cincizeci de ani. Nu este o ciupercă specifică Africii de Sud, de aceea se consideră[6] că a fost introdusă accidental odată cu pinii importați.

SAMPINIONI

Ciupercile champignon necesită un substrat organic, existând riscul unor contaminări rapide cu dăunători, a căror acțiune reduce semnificativ producția, diminuând profitul. Prin asistența oferită vom alege împreună varianta optimă de obținere a unui compost de calitate, în funcție de materiile prime utilizate.

Cultura ciupercilor din specia Agaricus, cunoscute sub numele de "champignon", s-a axat în țara noastră, preponderent pe cultura ciupercii Agaricus Bisporus, raspândită sub denumirea de "champignon", însă foarte profitabile s-au dovedit și Agaricus Edulis, și Agaricus Blazei.

Cresterea ciupercilor Champignon se desfasoara in ciupercarii cu un grad mare de automatizare si mecanizare. Impreuna vom stabili solutia tehnica optima, asigurand echipamente performante, inclusiv recoltare automata.

Cresterea ciupercilor champignon este o afacere deosebit de rentabilă, cu desfacere asigurată atât la restaurante și magazine de specialitate, cât și industrial.

Agaricus Bisporus este o ciupercă de cultură, albă sau crem, cu un regim termic criofil, necesitând la fructificare temperaturi relativ scăzute, în marja a 12°-18° C. Cu sprijinul mai multor producători de miceliu, care au insitat pe această specie, a reușit să dețină supremația producției din familia Agaricus, în ciuda costurilor relativ ridicate pentru menținerea temperaturii scăzute, față de Agaricus Edulis și a calităților inferioare față de Agaricus Blazei. Creșterea ciupercilor champignon reprezintă începutul unor afaceri cu ciuperci de succes. Agaricus Edulis, este o ciupercă de cultură, de culoare albă, termofilă, cunoscută sub denumirea de "Bulgare de zapada", datorită faptului că suprafața pălăriei este netedă, cuticula fără scuame, necesitând la fructificare temperaturi mai ridicate față de Bisporus, în marja a 23° – 25° C. Prezintă un randament mai ridicat în privința costurilor, față de Bisporus, fiind și mai rezistentă ca aceasta la virusuri. Se recomandă în afaceri cu ciuperci.

GLANDA COMOSTIBILA

 Ciupercile comestibile sunt organisme valoroase şi apreciate din punctul de vedere al alimentaţiei omului. Corpurile de fructificaţie ale acestora (organele cărnoase care se consumă, de obicei cu pălărie şi picior) conţin o serie de nutrienţi benefici organismului uman. Se cunosc, în lume, peste 100.000 de specii comestibile de ciuperci, din care jumătate prezintă calităţi alimentare de excepţie.  În natură, pe lângă ciupercile comestibile mai se dezvoltă şi ciuperci otrăvitoare (vezi imagini), care provoacă intoxicaţii mai mult sau mai puţin grave. Acestea trebuiesc temeinic cunoscute şi evitate.Cum se pot deosebi ciupercile comestibile de cele otrăvitoare?Atragem în modul cel mai serios atenţia, asupra faptului că nu există niciun "test" sau antidot la care poate recurge culegătorul ori consumatorul de ciuperci pentru a evita confuziile sau otrăvirea, falsele credinţe populare fiind o cauză majoră a intoxicaţiilor cu ciuperci din România (mai multe aici şi aici).Există doar două căi de urmat pentru a evita orice confuzie:  - consumul de ciuperci "sigure" (ciuperci comestibile cultivate sau ciuperci comestibile sălbatice atent selecţionate de către societăţi autorizate, care de obicei se ocupă de exportul lor - România exportă o mare cantitate de ciuperci sălbatice, după cum se poate vedea în imaginea 1).  - consumul de ciuperci spontane culese cu profesionalism (este obligatoriu să se cunoască temeinic atât a caracterele botanice ale ciupercilor, cât şi cele legate de biologia şii ecologia acestora).Compoziţia şi valoarea nutritivă a ciupercilor comestibileCiupercile cu valoare alimentară ridicată, conţin în stare crudă, în medie: apă - 81%, proteine 3-4%, glucide energetice (trehaloză, glucoză, glicogen) - 6%, glucide neenergetice (celuloză şi chitină) -1,5%, vitamine (complexul B, provitamine A, vitamina D), minerale (potasiu, cupru, iod, fier , magneziu, mangan, fosfor, sodiu, clor, zinc, siliciu). Ciupercile sunt sărace în calciu dar, în schimb conţin destul de mult fosfor,  cupru şi cobalt. Compoziţia ciupercilor variază destul de mult în funcţie de substratul pe care acestea cresc (vezi ecologia ciupercilor), dar şi în funcţie de specie.Ciupercile comestibile sunt sărace în lipide, iar unele dintre acestea conţin acizi organici (malic, tartric). În aceste vegetale se găsesc şi substanţe antioxidante, aşa cum este ergotioneina, compus termorezistent (nu se distruge prin fierbere), deosebit de benefic organismului uman (Ioana Tudor - stiintasitehnica.ro).Compoziţia mai detaliată a ciupercilor comestibile este prezentată aici.Ciupercile comestibile, sunt indicate în regimurile antiurice, în regimurile vegetariene ca înlocuitor a cărnii (conţin multe proteine, însă nu toţi aminoacizii esenţiali), în regimurile specifice altor dereglaje ca: oboseală, surmenaj, astenie, stress, amnezie, demineralizări, îmbătrânire precoce.Ciupercile mai acţionează ca stimulenţi organici şi cerebrali (Jean Valnet). Ca sursă de hrană naturală nonmarină, ciuperca prin faptul că are în compoziţie iod, se dovedeşte benefică glandei tiriode.În funcţie de specie, ciupercile se prepară prin fierbere, opărire, se consumă crude, uscate sau sub formă de gem. Cu privire la ciupercile care nu se prepară termic temeinic (se consumă crude sau se opăresc), se cere mare atenţie, căci există specii considerate a fi comestibile, aşa cum sunt hribii (Boletus sp.)  sau cucii (Amanita rubescens), care conţin însă, anumite toxine termolabile (se distrug prin fierbere).

BURETI GALBINI

Pălăria, 3-10 cm, cărnoasă, compactă şi tare, la început este convexă, apoi uşor adâncită şi, la

maturitate deplină, ca o pâlnie mult adâncită, cu suprafaţa destul de neregulată (cu mici cocoaşe) şi marginea ondulată. Piciorul, 3-8 cm, este foarte robust, tare, neted, în formă de trunchi de con răsturnat. Suprafaţa himenială (de sub pălărie) este formată din pseudolame ca nişte cute, relativ şerpuite, ramificate şi decurente pe o porţiune lungă din picior. Carnea este compactă, fibroasă, cu miros de fructe şi gust dulceag, care uneori poate da senzaţie de amar în gură. Coloritul pălăriei variază de la galbendeschis la galben-auriu şi câteodată la portocaliu. Piciorul şi pseudolamele au aceleaşi variaţii coloristice ca pălăria, în secţiune, carnea este galbenă la margine şi albicioasă în mijloc. Creşte în pâlcuri, uneori de numeroase exemplare, atât în pădurile de conifere cât şi în cele de foioase, pe frunzişul putred şi prin muşchi, în special la munte. De la sfârşitul primăverii până toamna. Poate fi confundată cu Cantharellus friesii, de culoare portocalie mai pronunţată şi cu aceeaşi valoare gastronomică.

Pãlãria în stadiul tânãr este boltitã, ca o emisferã, cu marginile aproape regulate, rãsucite în jos, iar la maturitate se aseamãnã cu o pâlnie cu marginile încretite, lobate sau ondulate regulat. Culoarea se aseamãnã cu aceea a gãlbenusului de ou. Piciorul este plin, continuându-se cu pãlãria fãrã o limitã definitivã. Carnea gãlbiorilor este albã în interior, galbenã-aurie spre exterior, are un miros si un gust plãcut.Aparatul fructifer al gãlbiorilor este cãrnos sau fibrocãrnos. Este una dintre ciupercile mult apreciate si rareori e atacatã de dãunãtori. Gãlbiorii cresc în grupuri, prin pãduri umbroase si umede de rãsinoase si de foioase (mesteacãn, fag).

BURETI

Lactarius deliciosus (L.: Fries) Gray – rascovi – palaria este, la inceput, convexa, apoi plata, iar la sfarsitul perioadei de maturizare capata forma de cupa, avand uneori in mijloc un gurgui mic. Cuticula este neteda, lucioasa si lipicioasa pe vreme umeda, avand pe suprafete dungi vizibile concentrice intr-o nuanta mai deschisa sau mai inchisa. Piciorul este cilindric, bont, subtiat la baza, mai intai plin, apoi gol la interior. Pe suprafata lui sunt vizibile mici gropite al caror fund este inchis la culoare. Lamelele sunt dese, subtiri si nu prea inalte, bifurcate si putin decurente in lungul piciorului. Carnea este compacta dar fragila. Cand este rupta, emana mult suc gros portocaliu-aprins, cu gust dulce. Coloritul palariei variaza de la galben-ocru la portocaliu-inchis. Palaria are 10-20 cm diametru, semisferica, apoi intinsa sau in forma de palnie larg deschisa, de culoare alba, se pateaza cu galben sau ocraceu cu varsta, carnoasa, tare, casanta, neteda, cu marginea rulata. Lamelele sunt albe, se ingalbenesc cu varsta, foarte stranse unele de altele, subtiri, decurente, adesea bifurcate la baza. Piciorul are 4-8 cm inaltime si 2-4 cm grosime, este alb, cilindric, usor ingustat catre baza, tare, plin. Latexul este alb, foarte piperat.Sporii sunt hialini, albi in masa, ovoizi, de 6-8x7-9 µ, verucosi, unigutulati.Carnea este alba, apoi galbuie, tare, casanta, cu miros placut, cu gust piperat.Creste pe sol, in grupuri numeroase, in paduri de foioase sau de conifere. Este comestibila. Russula virescens (Schff. Ex Zant) Fr. – oite, vinetica pestrita – este o specie micorizanta (Gm), cu dezvoltare in lunile VII – IX. Se gaseste pe soluri mai mult sau mai putin acide, prin paduri de foioase si de amestec, mai rar de conifere. Palaria, cu un diametru de 5-15 cm, foarte groasa, compacta si carnoasa, este, la inceput, globuloasa, apoi convexa, plata si, la sfarsitul perioadei de maturizare, usor adancita, cu suprafata uneori relativ ondulata. Marginea, neteda sau putin striata, are uneori crestaturi adanci, radiale, iar pielita este neseparabila de carne. Cuticula, cu aspect uscat, este albicioasa si acoperita de o multime de negi proeminenti, verzui, deseori cu forma poligonala. Piciorul, cu o inaltime de 4-9 cm, este cilindric, robust si compact, cu suprafata brumata in partea superioara. Lamelele sunt foarte dese, inalte si carnoase, putin aderente. Sporii sunt de culoare alb-crem. Carnea este alba, consistenta si compacta, cu gust dulce si fara miros (inodora). Variabilitatea coloritului. Negii de pe palarie au o culoare care variaza de la verde-deschis, la verde ca arama coclita si verde-masliniu. Cateodata, palaria este complet alba sau de culoarea cojii de aluna, dar totdeauna sunt prezente crapaturile poligonale. Lamelele sunt alb-crem, deseori patate cu brun-roscat. Carnea piciorului poate capata nuante rosietice. Creste in grupuri cu exemplare uneori numeroase, pe sol, la deal si la munte. Este o ciuperca inconfundabila cu altele, datorita placutelor poligonale de pe cuticula palariei. Este o ciuperca de buna calitate, cautata pentru gustul sau delicat.

CIUPEARCA ALBA OTRAVITOARE

Datorita continutului lor bogat in vitamine, fermenti si hidrati de carbon, precum si gustului lor placut dupa pregatirea culinara, ciupercile constituie un aliment de mare pret. Din cauza, insa, a numeroaselor cazuri de intoxicatie cu ciuperci, multe din gospodine le evita. Si totusi, cunoasterea ciupercilor este posibila pe baza datelor pe care ni le ofera botanica. Se pretinde ca o ciuperca ce isi schimba culoarea la rupere este otravitoare, fapt care nu corespunde in totalitate adevarului, caci daca unele dintre ciupercile otravitoare se albastresc atunci cand le rupi, sunt ciuperci foarte bune de mancat care se innegresc sau devin verzi ori albastre dupa ce le-am rupt.Nici parerea conform careia care ciupercile otravitoare ar innegri o lingura de argint ,nu corespunde rea litatii, caci cea mai. veninoasa dintre ciuperci, ciuperca alba sau buretele viperei, lasa neschimbata lingurita sau banul de argint puse in contact cu ea. Cunoasterea ciupercilor pe baza datelor oferite de botanica ne poate ajuta sa distingem ciuperca comestibila de cea otravitoare. Pentru aceasta trebuie cercetate urmatoarele elemente ale unei ciuperci: felul palariei, pielea care o acopera, adica cuticula, lamele dispuse sub palarie, piciorul, daca acesta este prevazut cu un guleras sau inel si daca la baza piciorului se gaseste acel bulb sau saculet numit volva. Cea mai otravitoare dintre ciuperci, este buretele viperei sau ciuperca alba (Amanita phaloides). Intoxicatiile cu aceasta ciuperca sunt mortale in aproape 80% din cazuri. O recunoastem dupa palaria aproape dreapta, acoperita de o pielita (cuticula) de culoare alba sau galbena-verde ca lamaia, cu lamele albe. In partea de sus, piciorul prezinta un inel cu magini incretite, iar in partea de jos o volva, caracteristica pentru ciupercile otravitoare in general.Din aceeasi familie sunt buretele de lamaie care ii seamana mult, dar are o palarie mai mica, cu o cuticula galbena ca lamaia, presarata cu puncte albe, si buretii pestriti, muscarita sau buretele serpesc (Amanita tnuscaria), cu palaria rosie, patata. Caracteristic pentru toate ciupercile otravitoare este mai ales piciorul, inconjurat de o volva sau ingrosat ca un fel de bulb. Sa trecem acum la ciuercile comestibile: cea mai obisnuita este ciuperca de balegar sau sampinionul. Are o palarie alba sau galbena, de aspect matasos. Lamele sunt de culoare roz, iar piciorul, alb sau cenusiu, are un inel la partea de sus, iar spre baza se ingroasa, subtiindu-se brusc la radacina.Carnea alba si moale are miros de ananas si gust de nuca. Intoxicatia cu ciuperci se datoreaza unei triple otravi pe care buretele viperei o contine: faloidina, care ataca ficatul si provoaca hemoragii, falina, care distruge globulele rosii si amanitina, responsabila de slabirea batailor inimii si de racirea corpului.Aceasta intoxicatie este aproape fara scapare, deoarece semnele intoxicatiei nu apar decat la 18-20 de ore dupa consumarea ciupercilor, atunci cand este prea tarziu pentru o interventie cu folos. La inceput, bolnavul varsa neancetat. Colicele abdominale si setea neistovita il chinuie. In aplicarea tratamentului vom incepe cu debarasarea stomacului prin vomitari provocate si prin curatirea intestinului cu o doza de sare amara sau o clisma abundenta.Pentru protejarea ficatului si rinichilor se administreaza bauturi indulcite cu mult zahar. Pana la venirea medicului vom pregati o solutie cu o lingurita de sare de bucatarie la un pahar cu apa, pe care bolnavul o va lua in inghitituri mici, pentru a nu varsa.

AUSTRELE

Sunt semintele comestibile a 120 de specii de salcam australian (in Australia sunt, in total, cca. 700 de specii diferite de salcam). Aborigenii mananca aceste seminte de peste 6.000 de ani, amestecandu-le cu faina, pentru a forma un aluat ce se coace pe carbuni.Salcamul australian atinge 2-3 metri inaltime, cateodata chiar mai mult. Inmultirea sa se face prin seminte. Infloreste la sfarsitul iernii si inceputul primaverii, iar florile sunt de culoare galbena-stralucitoare. Pastaile ce contin semintele au lungimi de 5-10 cm.Recoltarea se face intinzand in jurul arborilor panze si scuturandu-i pentru ca pastaile sa poata fi adunate. Un metru cub de pastai poate sa dea, dupa curatare, doar 10-15 kg de seminte.Descrierea condimentului : Semintele de salcam australian au dimensiuni de 4-6 mm lungime si 3-4 mm grosime, au forma ovoidala si culoare bej-portocalie. Semintele se usuca si se prajesc inainte de a fi folosite, caci in stare proaspata contin thiaminaza, o enzima ce descompune vitamina B1. Semintele de salcam australian sunt bogate in proteine (cca. 26%), contin grasimi polinesaturate si au cca. 30% fibre. Dupa ce sunt uscate si prajite arata asemanator boabelor de cafea si au o aroma si gust usor amarui si de nuca, un fel de amestec intre ciocolata amara, cafea si alune, fiind de aceea folosite la prepararea dulciurilor.Exista si un extract de seminte de salcam australian, de culoare bruna-inchisa, cu aceleasi utilizari culinare ca si pudra obtinuta prin macinarea acestor seminte.Pregatire si depozitare : Semintele de salcam australian se gasesc sub forma de pudra, caz in care se pastreaza in recipiente inchise ermetic, la adapost de lumina, umezeala si caldura, sau sub forma de extract, care se pastreaza la rece. Origine : Australia. Etimologie : Denumirea pentru salcam in multe limbi de circulatie internationala este Acacia, cuvant care provine din limba greaca, de la “akakia“; acesta s-a format, probabil, din cuvantul “ake“ ce inseamna “ac“.“Salcam“ provine din limba turca (“salkam“); la denumirea romaneasca s-a adaugat adjectivul ce defineste zona originara a arborelui, Australia.In limba engleza salcamii australieni se mai numesc si “wattle“, iar termenul prin care se definesc semintele acestuia este “wattleseed“.Utilizari culinare : Aroma lor poate fi descrisa ca un amestec de ciocolata amaruie, cafea si alune. Aceasta le face potrivite pentru prepararea biscuitilor, aluaturilor, inghetatei; pot fi utilizate ca inlocuitor de cafea. In ultimul timp sunt din ce in ce mai bine si mai divers folosite, alaturi de branzeturi si legume, paste, ciocolata, la aromatizarea bauturilor alcoolice, a sosurilor (in special cele emulsionate, ca maioneza), marinadelor pentru carnea de miel, oaie si vita, a dressingurilor

STINJENEL

Denumirea populara: Crin-vinat, Floare-vanata, Lilie, Lilie-vinata, Stinjenel, Stinjenita. Descrierea plantei: Este o planta erbacee, perena, cu un rizom gros si carnos, cu miros de iarba, din care porneste o tulpina cilindrica, terminata cu multe flori. Frunzele sunt lunguiete, putin ascutite, in forma de sabie, dispuse cite 4 — 6 in buchet. Florile sint mari, si culoarea lor este violet-inchis, slab mirositoare. Floarea este formata din trei petale externe indreptate in jos, acoperite pe partca superioara cu o periuta de peri galbeni. Celelalte trei sunt indreptate in sus. Are trei stamine si un ovar asezat sub petale. Fructul este o capsula. Infloreste in lunile mai — iunie. Se cultiva mult prin gradini, ca o planta decorativa. Recoltarea: Rizomii se recolteaza de la cele trei specii ale plantei in anul 2 —3 de vegetatie, in episoade incepand din luna iulie, pana toamna tirziu (octombrie). Se scot rizomii, se scutura, se spala, de pamant, dupa care se curata de radacini. Rizomii mici si virful vegetativ se ingroapa, asigurand inmultirii plantei. Rizomii prea grosi se despica (5 —10 cm). Uneori este indicat ca rizomii sa fie decojiti. Curatirea de coaja se face inainte de uscare, cu un cutit bine ascutit. Curata rizomii, pune-i intr-un vas cu apa, pentru a evita brunificarea lor. Se scot apoi din apa si se transporta la locul de uscare. Rizomii trebuie sa aiba culoare alb galbuie. Utilizare:  Este bine ca uscarea sa se faca la soare. Acesta face ca in rizomi sa se petreaca niste procese complexe de transformare chimica. Mirosul neplacut al rizomilor proaspeti dispare, fiind inlocuit cu un parfum placut dc micsunele. Acest miros sc concentreaza daca produsul are vechime mai mare de doi ani, dupa uscare. Se utilizeaza sub forma de decoct, ca expectorant si diuretic.

COADA CALULUI

Descrierea speciei. Este o planta perena, erbacee, care creste prin lunci umede si nisipoase, pe marginea raurilor din regiunea de campie pana la munte. Tulpinile sunt de doua feluri: unele fertile care apar cele dintai si inalte pana la 40cm, si altele sterile care apar mai tarziu si sunt mai inalte pana la 60cm. Cele fertile apar primavara, sunt de culoare brun-deschisa, fara ramuri, cu frunze brune, concescute in vagine si se termina cu un spic sporifer oval. Tulpinile sterile apar la inceputul verii, sunt de culoare verde-deschis, cu coaste evidente (6-19), aspre si tari, mult ramificate verticilat; tulpina in sectiune prezinta o lacuna centrala, iar ramurile sunt pline la interior si brazdate de patru muchii la exterior.

Produsul vegetal folosit. Oficinale sunt tulpinile sterile (herba Equiseti) recoltate vara, incepand din luna iulie pana in septembrie. uscarea lor se face repede in poduri bine aerisite, in strat subtire si intoarse in fiecare zi, deoarece produsul innegrit pierde proprietatile sale terapeutice. Produsul nu are miros iar gustul este dulceag.

Principii active: ulei volatil (in stare solida), substante minerale bogate in bioxid de siliciu (dintre care 10-20% sub forma solubila in apa), saruri de potasiu, saponozide de natura triterpenica (ecvisetonozida) si flavonoide.

Intrebuintari. Decoctul 1-2/100 (100-200 ml in 24 de ore) se administreaza ca diuretic, iar pulberea 1-2g in 24 de ore ca mineralizant in tuberculoza pulmonara.

Intra in compozitia ceaiurilor antireumatic si diuretic.

Ţelina

Ţelina este unul dintre cele mai căutate produse de pe pieţele alimentare. Se valorifică atât frunzele mari, de culoare verde-intens, cât, mai ales, seminţele şi rădăcinile, respectiv rizomul îngroşat şi cărnos. Totul este puternic aromat şi cu gust dulceag, uşor sălciu. În cazul când oamenii ar reuşi să cunoască valoarea deosebită a ţelinei în alimentaţie şi în terapia medicală, ar planta-o, fără îndoială, în grădinile lor şi ar consuma-o zilnic ca aliment şi medicament.

Ţelina se cultivă pe soluri umede şi fertile, bogate în humus şi în substanţe nutritive, necesitând o îngrijire atentă şi o irigare sistematică, la intervale scurte. Componentele chimice din rădăcini şi frunze sunt foarte variate, ceea ce explică atât valoarea alimentară, cât şi terapeutică. Pe lângă un conţinut mediu de apă (83%), se găsesc în rădăcini: zaharuri (5%), proteine, o mare bogăţie de săruri minerale (potasiu, sodiu, calciu, magneziu, fier, iod, etc), vitamine (A, B1, B2, C), precum şi un ulei eteric (bogat în apiol, bergapten şi anhidridă sedanoică), care imprimă mirosul şi gustul caracteristic. Uleiul eteric din seminţe reprezintă 2% din total şi este extras, mai ales, în Franţa, Olanda, Ungaria, India şi SUA, realizând o cantitate mondială de peste 20 de tone anual. Ţelina, aflată astăzi în culturile de legume, provine dintr-o formă sălbatică ce creştea pe terenurile saline şi mlăştinoase din lungul litoralului mediteranean şi din Caucaz. Din acest strămoş au derivat soiurile selecţionate care se cultivă în toată lumea pentru frunze sau rădăcini.

Efecte bune în detoxifierea organismului

În lunile de toamnă, atât frunzele, cât şi rădăcinile ajung la maturitate şi capătă virtuţi vindecătoare excepţionale, prin bogăţia de vitamine, enzime, hormoni vegetali şi substanţe aromatice complexe, uşor asimilabile, care exercită efecte echilibrante asupra organismului uman, detoxifiante, reglatoare hormonal şi de reîntinerire generală. Ţelina poate fi recomandată pentru toate persoanele, indiferent de vârstă şi sex. Frunzele au devenit celebre de multă vreme. Ele se pot prelucra sub formă de suc sau macerat, având însuşiri diuretice, stimulatoare, afrodisiace, depurative, digestive şi antireumatismale.

SALCIA

(Salcia), este un gen de plante din familia Salicaceae, cuprinzând arbori, arbuști sau subarbuști cu lujeri elastici și frunze căzătoare.

Denumire Plantele din genul salix sunt cunoscute în România sub numele generic de salcie, respectiv răchită. Numele popular de "salcie" provine în limba română din latinescul salix.

Răspândire Genul Salix este răspândit în întreaga emisferă nordică, fiind întâlnit în principal pe soluri umede, pe malurile râurilor, iazurilor și lacurilor în zonele mai răcoroase.

Utilizare Ceaiul medicinal de salcie are proprietăţi similare aspirinei

Salcia conține salicina, o substanță asemănătoare acidului acetil salicilic care se găsește în aspirină. Lemnul de salcie este de calitate inferioară el neputând fi utilizat nici măcar ca lemn de foc din cauza faptului ca nu arde ci doar fumegă. Spre deosebire de genul înrudit populus (plopul), lemnul de salcie nu poate fi folosit la confecționarea bețelor de chibrituri. Una din cele mai cunoscute specii de salcie este Salix babylonica, așa numita "salcie plângătoare" ale cărei ramuri atârnă de trunchi, folosită în parcuri și grădini ca plantă ornamentală. Din nuielele de răchită (mai ales din răchita roșie (Salix purpurea) se împletesc coșuri și papornițe. Pe malul drept al Prahovei, la km 128.5, se află o răchită (Salix fragilis L.) de aproximativ 200 de ani.

Folclor

Salcia crește în abundență pe teritoriul României dar nu este un copac prețuit din cauza lipsei de întrebuințări. Există numeroase proverbe populare în care salcia e descrisă cu o notă de sarcasm, așa cum ar fi: când va face plopul pere și răchita micșunele. Altele din păcate au o coloratură rasistă: așa cum salcia nu e pom, nici țiganul nu e om.

SOFRANUL (Crocus sativus) Fam. Iridaceae

Descrierea plantei: Este o planta originara din Persia, mult asemanatoare bradusei de primavara. Frunzele numeroase se dezvolta odata cu florile, pe care adeseori le intrec in lungime. Laciniile perigonului palid-violete, eliptice. Stigmatele divizate in 3 lancii de 1 — 4 cm lungime inegal denticulate. Fructul, o capsula ovala triunghiulara. La noi, se gaseste numai ca planta cultivate. Produsul vegetal folosit: Stigmatele — Stigmata crocii de culoare portocalie. Recoltarea si uscarea: Florile nu dureaza decit doua-trei zile. In acest timp, stigmatele se aduna si se usuca pe o sita, intr-o camera incalzita. Indicatii terapeutice: Antispasmodic, in astm, isterie, tuse convulsiva.

LUPUL

Lupul, a cărui denumire științifică este Canis lupus, (Linne, 1821), este inclus din punct de vedere sistematic în familia Canidae (Canide), alături de câine, vulpe, șacal și enot.Lupul, deși nu este nici pe departe cel mai mare sau mai puternic dintre carnivorele europene, s-a impus încă din cele mai vechi timpuri. El a fost primit ca simbol de daci, de licaoni și de alte popoare antice, chiar și romanii avându-l ca semn al începuturilor lor (legenda lupoaicei ce i-a hrănit pe Romulus și Remus).Este un animal robust și suplu, lung de până la aprox. 1,5 m, la care se adaugă o coadă de până la cca 0,8 m. Greutatea este variabilă, de obicei între 30 și 50 kg, dar depășind în unele cazuri 70 kg.Blana este de o culoare brun-cenușie cu variații multiple. Ea se compune, de fapt, din două rânduri de peri: unul foarte des, lânos, lângă piele, de culoare gălbui-cenușie și un al doilea, mai lung, numit spic, având vârful negru. Lupul este un animal digitigrad, călcând pe perinițele degetelor și având unghii neretractile - spre deosebire de râs - astfel încât acestea se văd clar în urmele lăsate pe pământ moale sau pe zăpadă.Alimentația și dentiția sunt tipice pentru un carnivor. Deși la nevoie este și omnivor, putând supraviețui și cu fructe sau alte vegetale - consumând chiar și scoarță de copac -, lupul preferă totuși carnea. El se comportă atât ca vânător cât și ca necrofag, fiind un important factor în păstrarea echilibrului natural., lupii, inclusiv cățelandrii, se adună în haite, care, mai ales în iernile grele, se pot asocia între ele. După o gestație de 62-63 zile, lupoaica fată 4-6 pui, orbi cca. 2 săptămâni, alăptați vreme de 6 săptămâni.Performanțele fizice ale lupilor sunt cel puțin impresionante. În căutarea hranei ei pot parcurge peste 100 km într-o singură noapte. Viteza de alergare a lupului poate depăși 60km/oră. Simțurile sale sunt extraordinare. Nu doar mirosul este deosebit de fin, dar și auzul și văzul, lupul putând vâna foarte bine atât noaptea - timpul său preferat de vânătoare - cât și ziua sau în perioadele de amurg și dimineață. Are o mare rezistență la durere și un mare curaj în luptă. Dar, mai mult decât performanțele fizice, lupul are și o inteligență deosebită. La vânătoare folosește felurite tactici, de la strategia de învăluire pe flancuri a prăzii la mânarea treptată către zone închise. De multe ori izbutește să observe și să ocolească capcanele puse pentru el.. Acești oameni au fost una din cele două surse ale legendelor despre omul-lup sau licantropi.Deși circulă nenumărate legende despre oameni mâncați de lupi, nu se cunoaște nici un caz concret în care un adult să fi fost atacat și mâncat de lupi. Deși s-au înregistrat cazuri de urmărire și schițare a atacului, acesta nu a fost niciodată finalizat. Se cunosc însă cazuri în care lupii, iarna, în teritoriul lor, au încercat să mănânce sau au mâncat trupurile celor înghețați. Alte atacuri înregistrate sunt ale câte unui lup bolnav de turbare.În România, lupul, vânat frenetic în vremea lui Ceaușescu, nu mai prezintă un areal continuu, nenumărate goluri fiind create de vânarea necontrolată. În mod natural lupul se găsește în România în Delta Dunării, în golul alpin, prezentând o mare amplitudine ecologică, datorată inteligenței sale deosebite, așa cum se întâmplă și în cazul corbului.

TIGRU

Tigrul (Panthra tigris) este o specie de mamifere răpitoare din familia felinelor, unul dintre cele patru specii ale genului Panthera, reprezentant al subfamiliei felinelor mari. Cuvântul "tigru" provine din grecescul "tigris" care, la rândul său, derivă din "tigri", cuvânt din persana veche, a cărui rădăcină "taig" înseamnă "rapid".[3][4][5] Tigrul este unul dintre cei mai mari răpitori de pe Pământ, cedând doar în fața ursului polar și a celui brun. Sunt recunoscute 9 subspecii ale tigrului, dintre care către începutul secolului al XXI-lea s-au păstrat doar șase — în total 4.000–6.000 capete;[6] cea mai numeroasă este a tigrului bengal, a cărei populație alcătuiește aprox. 80% din populația totală a tigrilor.În sec. al XX-lea, specia tigrului a fost listată în Cartea Roșie a IUCN și în documente similare ale unor țări. În prezent, vânătoarea sau capturarea ilegală a tigrilor este interzisă în toată lumea.Tigrul (Panthera tigris) este o specie de mamifere răpitoare din familia felinelor, unul dintre cele patru specii ale genului Panthera, reprezentant al subfamiliei felinelor mari. Cuvântul "tigru" provine din grecescul "tigris" care, la rândul său, derivă din "tigri", cuvânt din persana veche, a cărui rădăcină "taig" înseamnă "rapid".[3][4][5]Tigrul este unul dintre cei mai mari răpitori de pe Pământ, cedând doar în fața ursului polar și a celui brun. Sunt recunoscute 9 subspecii ale tigrului, dintre care către începutul secolului al XXI-lea s-au păstrat doar șase — în total 4.000–6.000 capete;[6] cea mai numeroasă este a tigrului bengal, a cărei populație alcătuiește aprox. 80% din populația totală a tigrilor.În sec. al XX-lea, specia tigrului a fost listată în Cartea Roșie a IUCN și în documente similare ale unor țări. În prezent, vânătoarea sau capturarea ilegală a tigrilor este interzisă în toată lumea.AlimentațieÎn sălbăticie tigrii se alimentează îndeosebi cu copitate. Tigrul bengal preferă cerbii, sambarii, căprioarele axis, porcii sălbatici și nilgaii. Tigrul siberian vânează și el cerbi, mistreți, dar și cerbi sika, căprioare, moști; tigrul sumatrian — sambari, mistreți și tapiri malaezieni. Tigrii încearcă să doboare și prăzi mai mari, ca bivolul indian, gaurul, elanul. Din când în când, ei vânează animale mai „exotice” pentru ei — maimuțe, fazani, iepuri și chiar pește. Rația unui tigru adult este de 50–70 copitate pe an.Tigrii pot ucide și alte răpitoare: lupi, leoparzi, șerpi boa și chiar crocodili. Tigrii siberieni și urșii bruni reprezintă un pericol serios unii pentru alții; primii răpesc urșii mici și chiar atacă urși adulți. Urșii bruni și cei tibetani alcătuiesc 58% din rația alimentară a tigrului siberian (îi omoară mai ales masculii). Urșii soare, agresivi din fire, alungă uneori tigrii de lângă prada capturată, însă cel mai des se întâmplă invers.Elefanții indieni sunt o pradă imposibilă pentru tigri, de aceea aceștia îi evită pe cât posibil, deși câteodată le atacă puii. A fost înregistrat un caz în care un tigru a ucis o femelă adultă de rinocer indian. Uneori tigrii atacă animale domestice (câini, vite, cai, măgari). Obișnuiesc să mănânce nuci, iarbă, fructe, dar numai în sezonul cald.[16]Pe teritoriul întregului său areal, tigrul se află în vârful piramidei trofice și aproape că nu are concurență. Uneori pot avea probleme cu anumite specii de câini (ca de exemplu câinele roșu indian) care, atacând în haită, pot ucide un tigru adult.La o masă tigrul consumă de la 30 la 40 kg de carne, sau 50 kg dacă e flămând.[42] Tigrul poate rămâne lângă cadavrul unui cerb sau mistreț câteva zile, pentru a-l termina de mâncat. Foametea o suportă ușor datorită stratului de grăsime de sub piele, a cărui grosime poate atinge 5 cm la tigrul siberian.[16]

VULPEA

Vulpea, mamifer carnivor, cu numele științific Vulpes vulpes crucigera, este încadrată sistematic în familia Canidae, alături de lup, câine, șacal, enot etc.Deși de obicei vulpea e considerată - automat - a fi roșcată, de fapt coloritul său prezintă o mare varietate (de la roșcat aprins până la galben-cenușiu). Se vorbește, ca urmare, de existența a trei varietăți de vulpe: de mesteacăn (cu pieptul, partea ventrală și vârful cozii albicioase, iar părțile laterale gălbui), cu cruce (care are o dungă neagră pe spinare, care se încrucișează cu cea de pe membrele anterioare; cea mai răspândită) și cărbunăreasă (cu pieptul, gâtul, abdomenul și vârful cozii cenușii sau negru-cenușiu și picioarele negre). Există însă și varietăți intermediare, în multe cazuri fiind foarte greu de deosebit vulpea de anumite varietăți de câini.

[modificare] Caracteristici generale

Vulpea este mai mică decât câinele obișnuit și evident mai mică decât lupul. Are între 7 și 10 kg, rar mai mult. Corpul are sub 1 m lungime, iar coada stufoasă cca 30-40 cm.

Corpul vulpii nu este mare, fiind destul de asemănător cu al câinelui, dar iese în evidență datorită cozii lungi și stufoase, care are vârful alb. Blana este roșcată. Vulpea mănâncă, probabil, cele mai multe mici mamifere: șoareci de câmp, popândăi, castori, lemingi, veverițe, iepuri etc. Detectează prada chiar și fără să o vadă (după miros sau după sunet), dar nu aleargă după ea, ci sare asupra sa, cu labele din față, ca pisicile. Majoritatea vulpilor ucid deseori mai mult decât pot mânca la o singură masă și îngroapă ce le prisosește, urmând a reveni altă dată la locul cu “provizii”.

Puii se nasc în vizuini subterane, o singură dată pe an, din martie până în mai. De obicei, vin pe lume câte cinci frați, dar au fost studiate și cazuri extreme: un singur pui sau 12 - la o singură naștere! Puii de vulpe sunt orbi la naștere, ochii lor deschizându-se abia după a doua săptămână de viață. Părinții sunt foarte grijulii cu micuții: mama este mereu în preajma puilor pentru a îi apăra, iar tatăl pleacă la vânătoare pentru a asigura hrana întregii familii. Este vorba despre maturi, căci în prima lună puii se hrănesc doar cu laptele supt de la mama lor. Începând cu a doua lună, puii de vulpe sunt luați la vânătoare de către adulți, pentru a începe primele încercări pe cont propriu.

Considerate în trecut “devoratoare de găini”, vulpile au fost vânate cu cruzime ani la rând. Un alt motiv pentru care oamenii nu le-au privit cu simpatie pe vulpi este faptul că acestea răspândesc - mai ales în mediul rural - câteva boli foarte grave, printre care și turbarea. Pot fi afectate în special mamiferele cu care vulpile intră în contact direct, dar boala poate fi transmisă și omului, fie direct prin mușcătură, fie prin intermediul păsărilor din ogradă.

IEPURELE SALBATIC

Iepurele salbatic de padure este mic (2—3 kg) si zvelt. Lungimea corpului ajunge la 40 cm; capul, scurt, nu de-paseste lungimea urechilor (5—6 cm). Blana este de culoare cenusie, cu nuante ruginii-galbui mai inchise pe piept, git si cap si mai deschise pe spinare si exteriorul picioarelor. Fibrele de par, in lungul lor, au inele de culoare neagra, galbena, cafenie sau albastra. Pintecele este alb-murdar, culoare ce se continua pina spre interiorul picioarelor. Coada este neagra spre virf si alba la partea de jos. In totalitatea lui, acest „colorit ruginiu" este specific tuturor iepurilor salbatici . Iepurele de padure traieste singuratic pe terenurile cu diferite culturi, preferind padurile mici, inconjurate sau intrerupte de terenuri agricole, cimpii, livezi, gradini. Primavara ramine mai tot timpul in semanaturi, vara si-o petrece prin tufisuri, toamna prin desisul padurilor, de unde iarna coboara spre livezile si gradinile din apropierea satelor. Traieste de obicei prin locuri deluroase cu tufisuri, bune de ascunzisuri, unde isi sapa vizuini pentru culcusul puilor. Ziua sta mai mult ascuns, iar in timpul noptii devine activ, iesind sa-si caute hrana sau sa se adape la sipotul piraielor. Straimosii iepurilor de casa ajung la maturitate sexuala la virsta de 4—6 luni; iepuroaicele au gestatia de 28—32 zile si nasc de 5—8 ori pe an, cite 6—14 pui, fara par, cu pleoapele lipite, pe care-i alapteaza timp de 4 sapta-mini

LEUL

Supranumit si regele animalelor, Panthera leo – leul, face parte din ordinul Carnivora, familia Felidae. Desi pana acum circa 10.000 de ani magnificul leu era, dupa om, cel mai raspandit mamifer terestru mare, astazi leul asiatic este pe cale de disparitie, iar leul african este declarat specie vulnerabila.In prezent numai 6 subspecii mai populeaza savanele:Panthera leo persica – leul asiaticPanthera leo senegalensis – leul vest-africanPanthera leo azandica – leul nord-est-congolezPanthera leo nubica – leul est-afican sau leul MassaiPanthera leo bleyenberghi – leul sud-vest-african sau leul KatangaPanthera leo krugeri – leul sud-est-african sau leul TransvaalIn trecut in gradinile zoologice exista o practica frecventa, cel putin dubioasa: aceea de imperechere a leilor cu tigrii, leoparzii sau jaguarii, rezultand diverse tipuri de hibrizi (ligru, leopon, tigon). Datorita necesitatii conservarii speciei, astazi hibridizarea se mai practica doar in menajeriile private si in gradinile zoologice din China.DescriereLeul este a doua felina ca marime, dupa tigru. Culoarea blanii sale variaza de la galben deschis pana la maro-ocru sau chiar roscat. Blana de pe abdomen este mai deschisa la culoare, iar smocul de par din varful cozii este negru. Puii au pete maronii pe blana, similare cu cele ale leoparzilor. Exista si lei albi, culoarea deschisa a blanii lor datorandu-se unei gene recesive. Dimensiunile leilor pot varia in functie de zona in care traiesc, insa in medie, femelele cantaresc 120-180kg, iar masculii 150-230kg.

GIRAFA

Girafa este cea mai înaltă din toate speciile de animale. Masculii pot avea 4,8 - 5,5 m înălțime și o greutate de 900kg. Numele ei provine din arabă și înseamnă cea mai înaltă dintre toate.Originară din Africa, girafa este înrudită cu familiile: Cervidae și Bovidae, dar aparține altei familiei, Giraffidae, care cuprinde doar girafa și ruda ei cea mai apropiată okapiGirafele sunt faimoase datorită gâtului lor extrem de lung (care le permite să ajungă la frunzele cele mai înalte și mai fragede din arbori) și picioarelor anterioare care sunt mai lungi și mai mari decât cele posterioare. Structura osoasă a gâtului nu este diferită de cea a altor mamifere, neavând vertebre în plus, dar fiecare din cele șapte oase este mai lung. În plus are coarne mici acoperite cu piele (ossicoarne)Există multe modificări specifice ale structurii girafei, care au evoluat aparte comparativ cu a altor mamifere, în special sistemul circulator. Inima girafei trebuie să pompeze o presiune sangvină practic dublă ca a multor alte mamifere mari pentru a putea menține fluxul sanguin normal. În partea superioară a gâtului girafei, există un sistem complex de regulare a presiunii sângelui care previne excesul acestuia când girafa coboară capul să bea.Vasele sangvine din partea inferioară a picioarelor sunt supuse unei presiuni foarte mari. Girafa are o piele groasă și strânsă pe extremitățile inferioare ale picioarelor, care menține presiunea extravasculară ridicată, semănând ca funcție cu costumul unui pilot de avion supersonic.Majoritatea sunetelelor pe care girafa îl emite cu ajutorul plămânilor săi enormi nu poate fi auzit de urechea umană, întrucât girafele comunică între ele cu ajutorul infrasunetelor.Limba de culoare neagră, foarte lungă (circa 45 de cm), îi permite să-și curețe urechile. Are două coarne și o creastă osoasă datorită dezvoltării excesive a oaselor frontale și nazale. Gura este diferită de cea a altor rumegătoare, buza superioară nu este tăiată ca la cămile, are o forma mai ascuțită. Are un sistem care îi permite să deschidă și să inchidă fosele nazale în mod voluntar, protejându-le de prf.Blana este de culoare galbenă, cu pete de culoare mai închise sau mai deschise, petele de pe gât sau picioare sunt mai mici.Girafele trăiesc în grupuri de 20-30 exemplare, la tinerețe, la bătrânețe caută singurătarea.AlimentațiaRegimul alimentar al girafei este în acord cu fizicul; mănâncă frunzele arborilor folosind limba. Cele care traiesc în în sudul Africii preferă ramurile și frunzele care au spini. Când mănâncă alimente proaspete și suculente pot sta mult timp fără apă, dar în epoca de secetă parcurg mai multi kilometri pentru a bea apa din lacuri sau bălți. Alimentul favorit al girafei este Acacia, o specie de arbore care crește în savana, este un animal care alege mult mâncarea când poate să aleagă. Dar daca nevoia o cere ,nu are probleme în a se adapta la alte alimente. De asemenea consumă alte specii de arbori și iarbă. Pentru a bea sau a mânca iarbă , girafa trebuie să se aplece si se așează într-o poziție vulnerabilă.Limba girafei cât și aparatul digestiv sunt adaptate să digere vegetale cu spini, pe care le digeră fără nici un tip de probleme. Girafele petrec 16-20 ore pe zi alimentându-se și dacă au pui, o pot face și în perioada cea mai călduroasă din zi cand animalele de pradă sunt inactive.

URS

Ursul este un mamifer, care se poate gasi in paduri, munti sau la gradinile zoologice. Ursii iubesc aceleasi lucruri ca si oamenii: aerul curat, mancarea buna si linistea. Pentru a gasi toate acestea, sunt in stare sa se infrunte cu cei mai fiorosi rivali.Ursii sunt de mai multe feluri. Ursul brun (Ursul cafeniu) traieste in Europa in Muntii Vosgi, dar si in alti munti. El este cel mai puternic urs din Europa. Se poate catara in copaci si poate alerga in salturi mari. Ursul brun este inteligent, siret si prudent. Cand este ranit sau este surprinsa ursoaica cu puiul ei, ataca si omul. Altfel, in general fuge de om. Traieste in regiunea de padure. Iarna se retrage in barlog, intr-o semihibernare (amortire) si nu se hraneste. Hrana lui este foarte variata, acesta fiind omnivor.Cand ies prima oara la plimbare, puii nu au chef decat de joaca. Pe o zi torida, ce poate fi mai placut ca o baie intr-un loc racoros ? In zonele unde somonii urca pentru a-si depune icrele, ursii stau la panda si se transforma in pescari indemanatici. Ursii cafenii sunt mari si puternici. Acesti ursi uriasi au o mare slabiciune: la fel ca si copiii, iubesc dulciurile. Se dau in vant dupa zmeura si afine dulci, macese, mere padurete si alte fructe, dar cel mai mult le place mierea. Cand descopera un cuib de albine de padure, nu se lasa pana nu linge toata mierea pana la ultima picatura. Dar ursii nu se dau in laturi nici de la muguri, fur-nici, larve, oua, pasari… Daca le e foarte foame, ataca elani, cerbi si caprioarele. Un urs matur reuseste in cursul unei singure zile sa inghita 70-80 de pesti. Cu silueta insa nu are probleme. Toamna, ursii mananca mai mult decat de obicei, pentru a aduna rezerve de grasime care ii vor permite sa hiberneze. Nu le prea place sa se trezeasca cu burta goala cand afara este frig. Ursii au nevoie de un iatac confortabil. Ei isi cauta o pestera sau o groapa la radacinile copacilor, ingrijindu-se ca orificiul de iesire sa fie ingust si bine ascuns. Puii nu parasesc vizuina pana in aprilie, hranindu-se cu laptele mamei. Ursuletii raman in grija mamei pana la 3 ani. Este singurul urs care traieste si la noi in tara in Muntii Carpati. Baribalul (Ursul negru) traieste in America de Nord in Muntii Stancosi. El este de marime mijlocie, este sprinten, poate sa inoate cu usurinta si se catara in copaci. Atinge o lungime de 1,50 metri. Este un animal omnivor, se hraneste cu fructe, seminte, miere de albine, insecte si melci. Mierea o culege din fagurii salbatici. Nu ataca omul.Ursul alb (Ursul polar) traieste in nordul extrem al Asiei, in Peninsula Taimir. El este cel mai mare reprezentant al carnivorelor, atinge o tona in greutate si 2,60 de metri in lungime. Traieste in preajma Polului Nord, in regiunile gheturile si a zapezilor vesnice. Se hraneste cu pesti si foci. El hiberneaza si ataca intotdeauna omul. Din blana ursului se confectioneaza imbracaminte. Ursul polar este stapanul necontestat al pustiurilor inghetate. El nu are dusmani naturali. Cand e satul, doarme sau se distreaza. Este un rege caruia ii place… sa se joace. Blana lui alba trebuie curatata si cel mai bine se curata printr-o tavaleala in zapada. Este mai bine sa nu ai de-a face cu o namila care se ridica pe labele din spate. Ursii polari sunt niste singuratici. Vaneaza, inoata si se plimba singuri, dar nu evita intalnirile cu alti "confrati". Se bucura ca niste copii cand intalnesc vreun "coleg de gheturi". Nu e de mirare, de vreme ce "marsaluiesc" sute de kilometri avand ca tovarasi de drum gerul si zapada. In schimb, cu doamna ursoaica se vad doar o data pe an. O "curteaza" cu maraituri dulci si tot felul de fite, iar cand isi dau seama ca vor fi tatici, isi iau picioarele la spinare. Familia nu-i intereseaza din principiu.Le e suficient daca o data pe an seduc o "naiva" cu blana alba. Important este sa te distrezi! Ursoaica trebuie sa-si creasca puii de una singura. De altfel, ea este o mama aproape perfecta.Ursii polari au mirosul, auzul si vazul foarte ascutite. Ochii lor sunt acoperiti cu o membrana speciala, care ii apara de razele soarelui reflectate de zapada. Un strat gros de grasime ii protejeaza de ger. Apa rece ca gheata in care ursii inoata ca niste adevarati campioni, nu ajunge niciodata pana la pielea lor protejata de un puf gros si de o blana deasa, impermeabila. Hrana preferata a ursilor sunt focile pe care le adulmeca deseori si de la un kilometru distanta. Sunt pescari abili si nu refuza niciodata un peste dolofan.

ELEFANT

Elefantii sunt considerati a fi cele mai mari mamifere din lume. Acestia pot fi intalniti in Africa si in India, in special in padurile tropicale sau campiile din apropierea apelor. Desi nu vede bine, se ghideaza dupa miros si auz, pe care le are foarte sensibile, astfel ca poate simti apa de la o distanta de 4 km.

Exista doua specii mari de elefanti – elefantul african si cel indian. Acesta din urma este mai mic decat cel african, cu urechi mici si grase si colti mai mici, spre deosebire de elefantul african care are corpul mare si gras si urechile moi.

Elefantul este vegetarian, hranindu-se cu iarba, frunze si alte diferite plante pe care le gasesc in aceste zone. Acestia ajung sa consume aproximativ 225 kg de mancare si 90 litri de apa pe zi. Membrii familiei sunt legati ei prin legaturi puternice, toti ajuta la cresterea si apararea puilor. Cateodata, cand elefantii se intalnesc, fug unul catre celalalt si in semn de salut scot un sunet asemanator ce o goarna. Daca totul este in ordine, membrii turmei sunt linistiti, scot un mormait adanc dar daca turma este amenintata de ceva, mormaitul inceteaza si adultii formeaza un cerc in jurul puilor.

ARICI

Descrierea speciei

Ariciul este un mamifer mic ce aparține ordinului insectivorelor, având o lungime a corpului de până la 33 de cm. Greutatea variază de la 800-1200g, în dependență de specie. Ei au membre mici și puternice, membrele posterioare fiind puțin mai mari și musculoase ca cele anterioare. Membrele au câte 5 degete, unde primul și ultimul deget sunt mai mici în comparație cu celelalte degete și nu au gheare. Au niște ochi mici și o ureche externă slab dezvoltată. Au un botișor mic și ascuțit, cu o acuitate olfactivă foarte dezvoltată. Partea dorsală și laterală a corpului este acoperită cu niște ace lungi și ascuțite, alcătuite din cheratină și având o lungime de 10-20 de mm. Pe corpul unui arici pot fi până la 15.000 de astfel de ace. Se deosebesc, în Europa, după ariile de răspândire predominantă, în est Erinaceus concolor (cel întâlnit și în România), iar în vest Erinaceus europeus.

VEVERITA

Veverița este un mamifer rozător de talie mică, cu blană roșcată ori neagră pe spate și albă pe piept, cu coadă lungă și stufoasă.

Până acum s-au identificat peste 300 de specii de veverițe. Cea mai cunoscută și numeroasă populație o reprezintă veverițele gri, care se întâlnesc pe aproape întreaga suprafață a emisferei nordice (Europa, nordul Asiei, Orientul Îndepărtat și Japonia)

Famili

Familia Sciuridae (a veverițelor), aparține ordinului Rodentia și cuprinde rozătoare mici sau mijlocii. Această mare familie include veverița de copac, veverița terestră, marmota, veverița zburătoare, popândău și câinele de preerie (Cynomys). Veverițele sunt indigene în America, Eurasia și Africa și au fost introduse de om în Australia. Veverițele au apărut în Eocen, aproximativ 40 milioane ani în urmă. Veverițele sunt strâns legate dintre speciile existente cu castorul de munte și cu rozătoarele Dormice.

Specii

Cea mai răspândită specie, veverița gri, este de o lungime de 30-40 de centimetri (inclusiv coada). Cântărește aproximativ o jumătate de kilogram. Principala hrană a veveriței constă în: alune, nuci, semințe, sâmburi și fructe de pădure. Trăiește aproximativ 6 ani.

Veverița roșcată (Sciurus vulgaris), are în jur de 20 - 25 de centimetri. Blana veveriței roșcate este în nuanțe de la cărămiziu la negru-roșcat, burta este albă și are o coada lungă. Această specie de veveriță se găsește și în România. Hrana principală este alcătuită din semințe și conuri de pin sau de brad.

Veverița dungată (Tamias striatus), trăiește în America de Nord.

Cea mai mică specie de veveriță cunoscută trăiește în sud-estul Nigeriei, în Camerun și Gabon. Are o lungime de aproximativ 7 centimetri.

Ratufa (Ratufa indica), este cea mai mare specie de veveriță cunoscută. Corpul și coada împreună ajung până la 90 de centimetri. Aceste veverițe uriașe trăiesc în sud-estul Asiei și în câteva zone din Nepal.

ELAN

Coarnele masculului răsar ca niște raze cilindrice din care ies in fiecare parte prelungiri în unghi drept, aplatizate până la mijlocul craniului, care apoi se divid ca o furculiță.Elan mascul din British Columbia, cu coarne în curs de creștereElanul din Scandinavia are coarnele mai simple, care seamănă cu cele ale elanilor din SiberiElanul nord-american (Alces alces americanus) are coarnele mai palmate decat elanii din Eurasia. Subspecia din Alaska (Alces alces gigas), atinge dimensiunile cele mai impozante: o înalțime până la 2.1m și o distanță între coarne până la 1.8 m.Masculii își pierd coarnele toamna târziu, după sezonul de rut. O nouă pereche de coarne va crește primavara . Creșterea coarnelor durează între trei și cinci luni. Ele se numără printre organele cu cea mai rapidă creștere din lumea animală. Inițial au un strat de piele ce se descuamează când coarnele ajung spre dimensiunea maximă.Dacă masculul este castrat, își va pierde coarnele pe care le posedă și îi vor crește o nouă pereche de coarne atipice, deformate, pe care le va purta tot restul vieții.Dușmanii naturaliUn elan adult are puțini inamici, dar o haită de lupi poate fi o amenințare, în special pentru femelele cu pui [3]. Tigrul siberian[4] și Ursul grizzly[5] [6]sunt cunoscuți ca dușmani naturali ai elanului, cu toate că urșii mai frecvent fură elanii uciși de lupi, decât să-i vâneze ei înșiși. [7].DomesticireaDomesticirea elanului a fost încercată în U.R.S.S în perioada interbelică. Primele experimente au fost neconcludente, dar prin înființarea unei ferme de elani la Pechora-Ilych în 1949 a fost creat un program, la scară mică, de domesticire, implicând cercetări de selecție a animalelor pe baza caracteristicilor individuale. Din 1963, programul a continuat la ferma de elani de la Kostroma , care deținea un număr de 33 elani domestici în 2003.Elanul în cultura popularăStatuie de sculptorul finlandez, Jussi Mäntynen, specializat în sculpturi reprezentând animale. Vyborg,Rusia

Elanul este considerat animalul național al Suediei și Norvegiei. În ambele țări este numit Regele pădurilor, probabil din cauza formei coarnelor care aduce vag cu o coroană.

Cel mai mare elan din lume, Stoorn, va fi o statuie de 45 m înălțime ce va fi construită în Suedia, pentru scopuri turistice și publicitare. .[2]

În S.U.A. elanul este animalul simbol al statelor Maine și Alaska. Și statul New Hampshire este renumit pentru marea populație de elani.

În2000, 326 de statui de elani au fost ridicate în Toronto, Canada de peste 500 de artiști locali ca făcând parte din "Moose in the City" (Elanul în oraș) și expuse prin oraș. Statuile au fost vândute iar banii obținuți au fost dați unor organizații și proiecte caritabile.

. În emisiunea Cartoon Network, Tabăra Lazlo, unul din personajele principale, Maestrul Lumpus

este un elan.

MAIMUTE

Maimutele sau primatele fac parte din categoria celor mai inteligente mamifere de pe pamant. Au un vaz extrem de dezvoltat, sunt foarte bune cataratoare, avand degete in loc de gheare, fapt care le ajuta foarte mult la prins si la sarit din copac in copac.In lume exista 233 de specii de primate: 172 de maimute propriu-zise si 61 de specii de pre-maimute, ultimele existand pe pamant de peste 70 de milioane de ani. Cele mai cunoscute si mai interesante specii sunt maimutele mari (urangutanul, gorila si cimpanzeul), maimutele mici - cum ar fi gibonul si primatele (babuinul, mandrilul, maimuta urlatoare si tamarinul). Urangutanul (sau Omul-padurilor in limba indoneziana) este un mamifer greoi si mare, cu blana roscata, care traieste in padurile ecuatoriale din insulele Borneo si Sumatra, in arhipelagul indonezian. Sunt animale arboricole, facandu-si culcusul numai in varful copacilor, unde si traiesc aproape 90% din viata. Acesti uriasi ai arborilor ating greutati de peste 120 kg si o inaltime de circa 1,2 metri. Urangutanii sunt vietati nesociabile (mai ales masculii), care se bat deseori pentru cuibul in care isi cresc puii. Micii urangutani se nasc o data la 8-9 ani si raman agatati de mama lor aproape 2 ani, pe langa care stau pana la 8 ani, cand parasesc culcusul. Hrana de baza a “omului-padurilor” sunt in principal fructele, mai ales un soi anume de pepene salbatic. De asemenea, fiind animale omnivore, mananca si mici animalute, frunze, flori, termite sau larve de fluturi. Stiati ca urangutanul este cel mai mare mamifer arboricol din lume? Gorila face parte, ca si urangutanul, din categoria maimutelor foarte mari, existand doua specii mai cunoscute: gorilele vestice si cele estice, ambele pe cale de disparitie, putine exemplare putand fi intalnite doar in cateva tari din centrul si vestul Africii (Uganda, Zair, Congo sau Rwanda). Mai mare decat celelalte maimute din familia ei, gorila adulta poate avea pana la 150 kg si o inaltime de 1,7 metri. Traieste in grupuri numite haremuri, conduse de unul sau doi masculi dominanti, alaturi de 5-6 femele si mai multi pui, masculii fiind inlocuiti cand ajung la varsta de 12 ani. \Stiati ca babuinii, in captivitate, pot trai pana la 37 de ani?) Mandrilul este o ruda mai mica a babuinului, fiind intalnit in Africa Centrala si de Vest (Camerun, Gabon sau Congo). Ca si celelalte maimute, este omnivor, mancand plante, fructe sau termite, traieste in grupuri mari (20-50 de maimute) care se aduna in cete numeroase si foarte galagioase, de pana la 200 de mandrili. Femela face un singur pui, pe care il naste intre decembrie si aprilie, mandrilul avand sanse de viata de pana la 40 de ani (in captivitate). Stiati ca mandrilul este cea mai colorata maimuta, avand nasul rosu inconjurat de diferite nuante de albastru strident? Maimuta urlatoare - ca si gibonul (sau maimuta care canta) - este o specie de primate care, dupa cum ii spune si numele, scoate niste sunete ciudate in timpul imperecherii sau in timpul luptelor cu alti masculi, ca un cantat prelung. Maimutele urlatoare femele au blana aurie pana la galben-inchis (in timp ce masculii sunt complet negri la maturitate) si nasc un singur pui, care foarte rar supravietuieste. Stiati ca masculul maimutei urlatoare are limba roz si neagra pe margini?

PISICA

Pisica - prezenatre generala - Pisicile sunt mamifere pradatoare, agile, cu simturi dezvoltate, cu dinti si gheare ascutite. Pisicile domestice sunt animale populare. Familia pisicilor este impartita in doua grupuri, in functie de marimea lor. Primul grup este cel al pisicilor mari ca: tigrii, leii si leoparzii. Al doilea grup include cougarii si lincsii, alaturi de multe pisici salbatice mai mici si pisica domestica. In total sunt cam 37 de specii de pisici.

PISICILE DE CASA Se crede ca pisica domestica provine dintr-o pisica salbatica, mica, din Africa. In 2000 i. Hr., ea a fost imblanzita de egipteni, care o foloseau pentru a-si protejea rezervele de mancare de soareci si sobolani. Astazi sunt multe rasede pisici, incluzand persienele cu blana lunga, pisicile de Angora, Manx si Siameza cu blana scurta.

CARACTERISTICILR PISICILORPisicile domestice seamana cu rudele lor salbatice. Ele sunt vanatori excelenti, puternici si agili, cu un simt al auzului foarte dezvoltat si vedere foarte buna. Ele au gheare curbate, falci puternice, dinti ascutiti si mustati sensibile la atingere. Pisicile sunt curioase din fire, bune cataratoare si saritoare experte. Vertebrele lor flexibile le permit sa-si rasuceasca corpul intr-o multime de pozitii.

COMPORTAMENTUL PISICILOR Pisicile petrec cel putin o ora pe zi periindu-si blana, lingand-o cu limba lor aspra. Acest fapt le ajuta sa-si pastreze blana in conditii bune si le racoreste cand vremea este calda. Pisicile dorm, in medie, de doua ori mai mult decat alte mamifere, cam ľ din zi, deobicei la intervale scurte, numite ‘pui de somn’.

TACTICI DE VANATOARECu toate ca majoritatea pisicilor domestice nu trebuie sa-si prinda hrana, instinctul lor este de a vana. Nasul sensibil detecteaza rapid hrana. Datorita picioarelor lor cu pernite moi, ele isi pot urmari prada fara sa fie observate, pana cand sunt destul de aproape pentru a sari. Prind prada cu ghearele si o omoara cu o muscatura puternica, in mod obisnuit la ceafa, rupand gatul victimei.

VANATORUL DIN CASAChiar si o pisica domestica are instinctele de vanatoare ale rudelor sale salbatice. Deseori pisicile se joaca cu prada lor, in loc sa o omoare imediat. Ele vaneaza de obicei noaptea, prinzand soareci, pasari mici si insecte.

PISICA PERSANA NECESITA PERIERE REGULATA, PENTRU A MENTINE BLANA FINA. SFINXUL FARA PAR A FOST OBTINUT IN ANII 1960, DINTR-UN PISOI NASCUT FARA BLANA.

CALUL

Calul domestic este un mamifer ce face parte din ordinul Perissodactylia, Familia Ecvideelor. Corpul este zvelt, iar gâtul este puternic și poartă o coamă. Trunchiul, cu piept lat, se sprijină pe patru membre lungi, musculoase, puternice, terminate cu câte un deget învelit în copită. Incisivii sunt îndreptați oblic înainte. Deoarece se tocesc, pe suprafața incisivilor apar ornamentații, după care se apreciază vârsta animalului. Caninii sunt mici. Între canini și premolari se afla bara cornoasă. Măselele sunt late, cu creste de smalț. Este folosit pentru călărie, dresaj (cai) și consum de carne.

Filogenia calului

Reconstituirea evoluției calului s-a realizat pe baza studuilui fosilelor. Strămoșul îndepărtat al calului, Propalaeotherium, era un animal de mărimea unui câine, având mai multe degete la picioare decât calul actual (care are numai unul, celelalte fiind atrofiate), ce trăia în păduri, hrănindu-se cu frunze. Într-o perioadă de timp de aproximativ 50 de milioane de ani, calul devine animalul ierbivor, cu forma și mărimea din zilele noastre, atrofierea degetelor de la picioare fiind o adaptare la fugă. Evoluția calului s-a putut urmări în mod deosebit în America de Nord. Această evoluție are loc treptat, fiind documentată de fosilele descoperite. Astfel, procesul de evoluție a calului începe din perioada eocenă, cu aproximativ 555 de milioane de ani în urmă. Strămoșul calului din aceea perioadă era Hyracotherium numit de unii și Eohippus, care se hrănea cu frunze și fructe din pădure. Mărimea sa era de 20 de cm înălțime la umăr. Hyracotherium se deosebea mult de calul de azi: era de mărimea unei vulpi sau căprioare, avea spinarea încovoiată, gâtul, botul și picioarele erau scurte, piciorul era asemănător labei de câine (cu degete), craniul și creierul erau mici.

În urmă cu circa 50 de milioane de ani urmează un proces lent de evoluție, perioada de trecere de la Hyracotherium la Orohippus. Aceasta se produce prin hrănirea mai variată, ce determină o modificare a dentiției. Din Orohippus ia naștere forma următoare a calului (ca.47 miloane de ani) Epihippus.

Dinții devin mai tari și mai bine fixați, fapt explicat prin schimbarea hranei datorită schimbării climei din America de Nord (climă uscată), prin reducerea zonei pădurilor și apariția stepei, strămoșul calului adaptându-se la vegetația specifică de iarbă a stepei.

CAPRA

Capra Boer este o rasă de carne, importată în Europa, în urmă cu peste treizeci de ani, din Africa de Sud.

Caprele Boer sunt capre mari, cu un trunchi lung, piept lat, picioare alungite şi umeri cărnoşi. Ele au părul scurt, coloare de bază albă, cu gâtul roşcat-maro. De obicei, au urechile “în picătură” şi posedă coarne.

Capra Boer fată de trei ori într-un ciclu de doi ani, de la 1 la 4 iezi pe fătare. Iezii sunt mari la naştere şi cresc foarte repede, 200-300 gr. pe zi, datorită laptelui foarte consistent. În cca. două luni, iedul Boer ajunge la o greutate de 20 kg.

La maturitate, masculul Boer cântăreşte 90-130kg, iar femela Boer, 65-80 kg. Şi asta, fără a avea pretenţii de hrană!

Carnea de capră Boer este un aliment valoros, oferind proteine, grăsimi, minerale, oligoelemente, vitamine şi aminoacizi vitali. Carnea este gustuoasă şi lispită de mirosul specific caprinelor.

Masculii Boer sunt folosiţi în toate ţările pentru ameliorarea raselor locale, sporind astfel productivitatea, calitatea şi rezistenţa urmaşilor proveniţi din această încrucişare.

Caprele Boer sunt animale cu un temperament blând, uşor de crescut împreună cu alte animale, oi, cai, vaci. Pot fi crescute în orice mediu, de la câmpie până la golul alpin, fiind rezistente la factorii de mediu, dar şi la boli.

IEPURELE

Iepurele domestic este disponibil în multe rase diferite, precum şi culori şi mărime. Iepurii sunt animale sociabile care apreciază compania celorlalţi şi sunt nocturni devenind mai activi la apus şi pe timpul nopţii.Iepurele domestic este descendent din iepurele sălbatic european care este un animal de joacă popular şi sursă de mâncare în multe ţări. Iepurii erau introduşi des în insule de către călători cu scopul de a furniza o sursa de mâncare, iar rata lor de reproducere însemna faptul că se acomodau cu succes în libertate, în cele mai multe locuri unde erau introduşi. Iepurii au fost introduşi de către oameni în zona mediterană în timpurile romane şi în cea mai mare parte din Europa în Evul Mediu.Iepurii există în libertate azi în fiecare continent exceptând Asia şi Antartica, şi sunt consideraţi o pacoste agricolă deoarece mănâncă recolta şi rivalizează cu animalele de fermă în forare. Creşterea şi îmblânzirea iepurelui datează de peste 6 000 ani, fiind crescuţi din punct de vedere comercial ca sursă de mâncare, pentru piele şi blană, precum şi laboratoare.Ca aspect general, făcând abstracţie de multitudinea de rase, iepurele de casă este înzestrat cu urechi lungi, ascuşite la vârf, late la bază şi culcate pe spate, fiind ridicate la orice zgomot perceput. Capul este ovoidal din profil, alungit, cu un botic lat şi bine evidenţiat. Ochii mari, rotunzi, migdalaţi, de culori variate în funcţie de rasă, prezintă mişcări ample ceea ce îi permite iepurelui să vadă în orice direcţie. Buza superioară este despicată pe linia mediană, fiind una dintre particularităţile speciei. Corpul este atât lung cât şi lat, cu un piept adânc şi spate lat. Musculatura membrelor posterioare este foarte bine dezvoltată, punând în evidenţă o coapsă generoasă. Labele membrelor posterioare sunt mult mai bine dezvoltate şi mai mai late decât cele din faţă. Coada este scurtă, musculoasă, stufoasă şi purtată întotdeauna ridicat.Textura blănii variază în funcţie de sezon. Astfel, iarna este mai deasă şi mai moale, iar vara este mai rară şi lungă. Coloritul acesteia este extrem de variat, găsindu-se în diferite nuanţe şi modele, specifice fiecărei rase.În general iepurele de casă cântăreşte între 1,5 – 4 kg, cu variaţii în funcţie de rasă.Din punct de vedere al comportamentului, iepurii de casă sunt animale deosebit de fricoase şi sperioase, cu reacţii foarte puternice. Reacţionează imediat, chiar violent la prezenţa altor animale, la zgomote puternice şi necunoscute. În urma fricii determinate de diferiţi factori stresanţi, femelele îşi pot devora puii. Toate modificările de mediu pot constitui factori stresanţi.În general, sunt animale sociabile, ataşându-se rapid de persoanele care-i îngrijesc, manifestând, însă, frică faţă de alte persoane străine. În grup, nu se instalează o ierarhie socială vizibilă între ei.

Sunt animale vivace, jucăuşe, puţin pretenţioase, dar aveţi grijă că le place să roadă orice pentru tocirea dentiţiei şi investigarea mediului de viaţă. Speranţa medie de viaţă a unui iepure de casă este de 10-11 ani.

CAMILA

In religia islamica, Allah a creat camila din lutul pe care Azrail l-a adus pentru facerea lui Adam. Din ce a ramas din lut, dupa creatia omului, a aparut acest animal. Camilele au devenit semne ale lui Allah si pot fi mâncate, iar odata au fost folosite drept jertfe aduse zeilor pagâni. Se spune ca o camila a iesit dintr-o stânca, drept semn al profetului Salih, adus oamenilor din Thamud, dar acestia au ucis-o.

Despre camila

Se gaseste in desert in Asia sau Africa de Nord.

Corpul acesteea este adaptat pentru viata in desert. Are picioarele subtiri, foarte potrivite pentru mersul in nisip, iar fata si gatul sunt lungi. Pleoapele o protejeaza de nisip. Este inalta de 2 sau 2,50 m pana la cocoasa si lunga de 3 m.

Ajunge la greutatea aproximativa de 700 kg. Traieste impreuna cu familia, atingand varsta medie de 30-40 de ani.

Se hraneste cu tot ce gaseste in desert: plante, graunte, frunze uscate, curmale.

Pentru a se apara de dusmani camila isi foloseste gura pentru a musca sau chiar scuipa, iar daca este pericolul mare ajunge sa-si calce atacatori in picioare.

Se cunosc 2 tipuri de camile: Dromaderul (sau camila araba) care are o singura cocoasa si se intalneste mai mult in desert si camila Bactrian care are 2 cocoase.

Desi se crede ca in cocoasa camila isi pastreaza apa, acest lucru este fals. Cocoasa ii foloseste pentru a stoca energie pentru momentele in care nu gaseste mancare.

Camila este supranumita �vaporul desertului� pentru modul in care se misca, desi multi sunt de parere ca aceasta porecla ii provine din posibilitatile de trasportare de care da dovada.

Desi multe animale mor daca isi pierd un sfert din greuatea corpului, camila poate slabi aproape jumatate din greutatea corpului fara sa apara consecinte serioase. Poate bea apa salcie sau sarata, iar cand da de aceasta este capabila sa ingurgiteze in 10 minute o cantitate egala cu o treime din greutatea corpului ei.

Camila poate calatori 5-7 zile fara mancare

GAINA

Găina este o pasăre domestică; sub formă sălbatică mai trăiește în prezent în Asia de Sud Est, India , Indonezia si Europa. Face parte din familia fazanului (Phasianidae), specia Ga llus gallus. Este crescută pentru carne și ouă. Masculul găinii se numește cocoș'. El este mai mare decât femela, are un cioc ascuțit, penajul multicolor, o creastă roșie.

CURCANI

Curcanul (Meleagris gallopavo) este pasăre de talie mare originară din America, (SUA, Mexic) care a fost adusă în Europa cu 400 de ani în urmă de om și domesticită deja în timpul aztecilor. Curcanul face parte din familia Phasianidae.

Morfologie, mod de viață

Masculul are coloritul mai viu al penajului, care este negru cu reflexe metalice arămii și verzui. Capul și gâtul sunt de culoare roșie, nefiind acoperite de pene. Masculul are deasupra ciocului o cută (pliu) de piele roșie. Este o specie poligamă, un mascul având de regulă 3 - 4 femele. Un curcan adult poate atinge înălțimea de 1 m și o greutate de 10 kg. Femelele sunt mai mici (90 cm) cu o greutate de 4 kg.

În timpul împerecherii culoarea pielii capului și gâtului devin un albastru și roșu aprins, masculul desfășurând coada în formă de evantai.

Răspândire

Pasărea mai trăiește în formă sălbatică în pădurile din America, arealul ei de răspândire fiind sudul Canadei, SUA până în Mexicul de Nord. In formă sălbaltică trăiește în 3 provincii canadiene, 49 de state din SUA și 6 state mexicane, dusă de om forma sălbatică trăiește și în Australia și Noua Zeelandă. Nu trăiește în Alaska și Hawai.

CIINE

Câinele este un mamifer carnivor din familia canidelor. Fiind domesticit de cel puțin 14.000 de ani, sau chiar de 15.000 de ani conform dovezilor mai recente, câinele este printre cele mai populare animale de companie ai oamenilor. Există sute de rase de câini care, deși fac parte din aceeași subspecie, Canis lupus familiaris, variază semnificativ ca aspect.

Rase

Rasele de câini sunt împărțite în mai multe grupe în funcție de caracteristici și utilitate:

standardul AKC (American Kennel Club) le catalogează în 8 grupe (Sportivi, Vânătoare, De lucru, Terrieri, Agrement, Non-sportivi, Ciobănești, Diverse);

standardul UKC (United Kennel Club) le catalogează în 8 grupe (Companie, Pază și apărare, Vânătoare, Ciobănești, Rase nordice, De urmă, Ogari, Terrieri);

standardul FCI (Fédération Cynologique Internationale) le cataloghează în 10 grupe.

Asociația Chinologică Română (AChR) este membră a FCI și din această cauză vom prezenta mai jos rasele de câini grupate conform acestui standard.

Ciobănești și câini de turmă (cu excepția raselor elvețiene)

Supranumiți și "câini de turmă", câinii ciobănești au un talent înnăscut pentru a asigura "ordinea și disciplina" turmelor care le sunt date în pază. Foarte curajoși și devotați, nu ezită să înfrunte intrușii, fie oameni sau fiare. Unii dintre ei sunt folosiți și astăzi pentru pază și apărare, cel mai cunoscut exemplu fiind Ciobănescul German (cunoscutul "Câine-Lup"). Primii câini ciobănești au fost de talie mare, dar pe parcursul timpului rasele s-au diversificat, astfel încât există în zilele noastre și ciobănești de talie

mijlocie (Pumi, Ciobănescul Suedez, Welsh, Sheltie). De asemenea, ciobanii preferau ciobăneștii cu blană albă, pentru a-i putea deosebi, în cazul în care turma era atacată, de lupi sau urși.

VACA

Vaca este un animal domestic, membru a subordinului Ruminantia, rumegătoarele, familia Bovidae, care face parte din grupul vitelor cornute mari. Vacile sunt crescute pentru carne, piele, și lapte, și ca animale de tracțiune.

Vaca are corpul acoperit cu păr scurt, culoarea variind după rasă. Capul are un bot lung, cu buze umede. Pe ele se găsesc nările. Ea are urechi mobile, și ochii mari. De gât atarna o cută de piele, numita salbă. Coarnele sunt goale pe dinăuntru. Trunchiul voluminos se termină cu o coadă lungă, cu peri în vârf. Pe partea ventrală se găsește o mamelă cu patru mameloane. Fiecare picior se termină cu două degete, învelite în copite cornoase, care protejează degetele. Vaca are pe mandibulă 6 incisivi lați, tăioși, îndreptați oblic înainte; pe maxilar ei lipsesc, partea anterioară a acestuia fiind acoperită cu o lamă cornoasă. Urmează un loc gol, numit bară (caninii lipsesc). Măselele au pe suprafața lor creste de smalț în formă de semilună.

Hrănirea

Stomacul vacii are 4 compartimente: burduf, ciur, foios și cheag. Această alcătuire este adaptată la o hrană vegetală păscută și înghițită repede. Burduful, voluminos, are o capacitate de circa 20 de litri; în el se depozitează iarba. Ciurul și foiosul au pereții încrețiți, iar în cheag se produce sucul digestiv.

Când paște, vaca apucă iarba cu buzele, o strânge cu limba într-un mănunchi și o retează cu incisivii, care se sprijină pe lama cornoasă. Iarba se adună în burduf. Când acesta se umple, vaca își găsește un loc de

odihnă și începe să rumege; ea este un erbivor rumegător. Iarba trece din burduf în ciur și de aici în gură, unde este bine mestecată și rumegată, prin mișcările mandibulei la stânga și la dreapta. Iarba mestecată și îmbibată cu salivă trece de data aceasta în foios și de aici în cheag, unde se continuă digestia, care se termină în intestinul subțire.

Înmulțirea

O dată pe an, vaca dă naștere unui vițel, pe care îl hraneste cu lapte produs de mamele.

OAIA

Oaia este un mamifer rumegător, copitat , aproape în toate cazurile domestic, fiind cel mai larg distribuit în lume dintre animalele domestice, crescut pentru lână, piele, carne și lapte.

Varietățile domestice sunt cele mai larg distribuite dintre animalele domestice, putând fi găsite în aproape toate țările lumii. Mai mult de 800 de rase de oaie domestică au fost create. Rasele sunt adaptate de la deșert la condițiile tropicale.

Oile sunt animale copitate, având copita despicată în două. Ele sunt animale rumegătoare, cu dinții incisivi superiori lipsă și cu un stomac cu patru

compartimente-vezi artiodactil. Oile și berbecii au coarne scobite, neramificate, care nu le cad. Coarnele berbecului sunt masive

și curbate spiralat. Coarnele femelei adult sunt scurte și foarte puțin curbate. Oile au un bot lung, destul de îngust și urechi ascuțite. Lungimea oii este, în medie, 1,5 m, având

o coadă scurtă și un adult poate cântări de la 75-200 kg. În sălbăticie animalele sunt alergători sprinteni și cățărători.

Oile oferă

1. piele și lână pentru îmbrăcăminte și covoare.2. carne de miel, de oaie și de berbec3. lapte pentru băut și pentru brânză.

Oaia domestică (denumire binomială, Ovis aries), cea mai comună specie a genului Ovis, descinde foarte probabil din specia de muflon sălbatic din sudul central și sud-vestul Asiei

CERB

Cerbul (familia Cervidae) este un mamifer din categoria rumegătoare, paricopitate (Artiodactyla. Această familie cuprinde cca 45 de specii, din care se pot aminti căprioara, renul și elanul. Caracteristice cerbului sunt coarnele ramificate care, de obicei, cresc numai la masculi. Cerbul (Cervus elaphus L.) - este un mamifer ierbivor de culoare brun – roșcată, cu un accentuat dimorfism sexual.

Coarne

Cerbii sunt mai mari decât ciutele și, spre deosebire de acestea, prezintă coarne caduce. Ca ordin de mărime, masculii au greutăți cuprinse între 180-300 kg, iar ciutele între 80-150 kg. Masculii pierd coarnele la începutul fiecărei luni martie, fenomen care se întinde, în funcție de vârsta și vigurozitatea fiecăruia dintre cerbi, chiar până în luna mai. La viței, atunci când împlinesc vârsta de 1 an, în luna mai, începe creșterea primului rând de coarne, creștere care se termină în septembrie. Aceste coarne sunt, de regulă, sulițe lungi de 20-30 cm, fără rozete.

Durata de viață

Longevitatea cerbului este apreciată în libertate la cca 18-20 ani, însă în natură cerbii ajung rar la această vârstă. La vârsta de 12-14 ani cerbii ajung la maturitate. Vârsta exemplarelor vii se apreciază în funcție de aspectul exterior și trofeu, iar cea a animalelor împușcate după uzura danturii. În perioada împerecherii masculul mugește, bocănește sau boncăluiește. Speriat, are un brahnit nazal,(?) ca de altfel și femela. Cerbii au mirosul dezvoltat, auzul bun și văzul suficient de bun.

Habitat

Cerbul se adăpostește în zonele cu păduri întinse, care cuprind porțiuni de poieni sau luminișuri cu izvoare, care le oferă liniște și posedă surse de hrană. Este întâlnit și la câmpie destul de des, acoperind, cel puțin teoretic, întreg arealul dintre zona alpină și malul mării.

Hrana

Hrana este deficitară pentru cerb în perioada iernii, ca de altfel pentru toate cervidele. Iarna hrana cerbului se compune din lujeri (tulpină sau porțiune de tulpină subțire la plantele erbacee și ramură tânără de 1-2 ani la plantele lemnoase), muguri și uneori scoarță de copac, frunze verzi rămase sub zăpadă, diferite frunze și ierburi uscate, precum și plante verzi din terenurile cultivate agricol. Ghinda și jirul constituie hrana de bază. Acceptă și reacționează bine la hrana administrată complementar de om: fân, frunzare (frunze uscate servind ca așternut sau nutreț pentru vite), suculente (nutrețuri provenite din plante cu tuberculi și din rădăcinoase) și concentrate.

MAGAR

Magarul a fost un animal salbatic pana la domesticirea acestuia ca catre egipteni. Scopul pentru care a fost domesticit era sa care diferite lucruri. Pe vremea cand era salbatic se putea gasi in Africa si Asia, dar acum traieste in majoritatea partilor lumii.

Aspectul acestor animale este asemanator cu al unui cal, cu picioare scurte, gatul scurt si o fata alungita. Este insa mai mic decat calul si are urechile mult mai lungi.

Este acoperit cu o blana de culoare gri cu pete albe.

Inaltimea la acre ajunge este aproximativ de 1 m, iar greutatea este egala cu a unui cal mic.

Varsta pe care o atinge in medie un magar este de 30-40 de ani. Acesta traieste impreuna cu alti membri ai familiei in gospodariile oamenilor.

Magarul este vegetariam, hranindu-se cu vegetale si plante, consumand cat I se ofera, fara sa aiba o anumita limita

Inainte de a fi domesticiti, pentru a se apara de pradatori, magarii se grupau intr-un cerc si incepeau sa dea din copite.

Magarul este folosit pentru a pazi turme de oi si recent sunt utilizati in vindecarea copiilor bolnavi.

Botgrosul

Botgrosul (Coccothraustes coccothraustes) este o pasăre denumită după ciocul ei puternic cu care poate sparge ușor sâmburii de cireșe, vișine etc. Botgrosul face parte din familia Fringillidae. Arealul de răspândire este Europa, Africa de Nord, dar și Asia de Est și Japonia. Are penajul cafeniu-roșcat cu negru la bărbie și la aripi. Cuibărește în arborii și arbuștii din regiunile deluroase și de șes, îndeosebi în pădurile luminoase. Ouăle depuse în aprilie-mai, circa cinci într-un cuib, sunt verzi-albăstrui sau cenușii, fiind pătate cu negru. Incubația durează 13–14 zile, ouăle fiind clocite preponderent de femelă. Botgrosul migrează din Europa de Est spre vest sau sud și iernează pe teritoriul Turciei, Italiei.

COCOSTIRCUL

Barza (Ciconia ciconia ) este o pasăre acvatică cu gâtul lung, care trăiește în regiunile calde ale lumii, pe langa mlaștini sau pe margine bălților. Se hrănește cu broaște, pești și mici pasări sau mamifere.

În Europa, această mare pasăre migratoare este o specie foarte îndrăgită.[judecată de valoare]

Construiește cuibul pe acoperișuri, coșuri și pe turnurile bisericilor. Se alimentează în câmp și locuri deschise, unde există umiditate. Toamna, berzele europene zboară în stoluri spre sud, în Africa, și primăvara obișnuiesc să se întoarcă la același cuib abandonat cu șase luni în urmă. În general, folosesc un singur cuib mai mulți ani la rând. Berzele emit un sunet specific cu repetate lovituri de cioc, cu acest sunet berzele comunicând între ele.

CIOARA

Cioara de semănătură (Corvus frugilegus) este una dintre cele 4 specii europene de păsări care fac parte din punct de vedere taxonomic din genul Corvus, familia Corvidae. Varianta cea mai mare dintre C. frugilegus frugilegus are un cioc puternic cu penajul negru, fiind răspândite din Europa de Vest până în stepele din Asia, ținutul Altai. Cealaltă variantă (subspecie) C. frugilegus pastinator, este mai mică cu penajul întunecat cu nuanțe purpurii, ajunge în Asia spre est până la coasta Pacificului.

Corbul

Corbul comun (Corvus corax), de asemenea cunoscut sub numele de Corbul nordic, este o pasăre cântătoare mare, în întregime neagră. Găsit în întreaga emisfera nordică, este cea mai întâlnita dintre toate ciorile. Există cel puțin opt subspecii ale corbului. Este una dintre cele mai mari două ciori, alături de Corbul Thick-Billed, și este probabil cea mai grea pasăre cântătoare.La maturitate corbul comun are între 56 și 69 cm în lungime, cu greutăți înregistrate variind de la 0.69 - 1.63 kg .Corbul comun de obicei trăiește aproximativ de la 10 la 15 ani în sălbăticie, cu toate că unele exemplare au fost înregistrate cu durata de viata de pana la 40 de ani . Păsările tinere pot călători în stoluri, dar mai târziu vor avea propiul teritoriu.

Corbul comun a coexistat cu oamenii de sute de ani iar în unele zone au fost atat de numeroși încat s-a considerat un organism daunător.O parte din succesul sau a fost datorita dietei de omnivor; corbii sunt extrem de versatili si optimiști in găsirea surselor de hrană, mâncând insecte,cereale,fructe,animale mici și mâncare putredă sau de la gunoi.

Unele fapte remarcabile de rezolvare a problemelor au fost observate la unele specii, care să conducă la convingerea că este extrem de inteligent. De-a lungul secolelor, a fost un animal din mitologia folclorică, din artă, literatură și în multe culturi indigene, inclusiv in cele din Scandinavia,Irlanda și Țara Galilor, Bhutan, coasta de nord-vest a Americii de Nord, și Siberia și nord-est Asia, corbul comun a fost venerat ca o figură spirituală sau zeu.

Vrabie

Cu numele de Vrabie se cunosc mai multe specii din familia Passeridae, ordinul Passeriformes: Ele sunt printre cele mai cunoscute și mai frecvente păsări antropofile din preajma locuințelor. Masculii au în general penajul mai colorat de un cafeniu pătat pe spate. În rest domină culoarea cenușie cu dungi mai închise, femelele fiind de o culoare cenușie striată. Vrăbiile sunt într-un număr mare în regiunile mai joase, ajungând să trăiască pe lângă așezări omenești și în regiuni muntoase. Sunt păsări sedentare. Păsările construiesc în arbori sau scorburi cuiburi sferice în care femela depune de trei ori pe an 4-5 ouă albe pătate. Ouăle sunt clocite timp de 14 zile de ambii părinți.

în general, toate păsările din genul Passer ( familiaPasseridae); este ca naspa domestică, Passer domesticus

speciile din genul Montifringilla (Passeridae), care se cunosc ca vrăbii alpine ( care au deasemenea și numele de Passer italiae

speciile din familia Emberizidae sunt numite ocazional vrăbii. Între ele se găsesc: Calamospiza melanocorys de aripi albe. Chondestes grammacus vrabie bufon. Spizella atrogularis vrabia de barbă neagră.

specii din genul Petronia, Ammodramus și Tiaris. Padda oryzivora (familia Estrildidae), care se cunoaște și sub numele de vrabie de orez sau de

Java; Passerina cyanea (Cardenalidae), numita si vrabie albastră; cele din genul Eremopteryx, numită și vrabie alondra

Cucul

Cucul (Cuculus canorus) este o pasăre migratoare care face parte din ordinul Cuculiformes, familia Cuculidae. Poate fi întâlnită în Africa de Nord și Eurasia — din Portugalia până în Irlanda, iar spre est până în Japonia și Kamceatka.

Morfologie și mod de viață

Caracteristicile acestor păsări sunt culoarea cenușie și cântecul lor prin care masculul marchează teritoriul și care se poate asemăna cu denumirea dată păsării. Are mărimea unui porumbel suplu (30–35 cm). Pasărea nu clocește, ci femela depune ouăle în cuiburi străine care sunt de regulă ale unor păsări

cântătoare mai mici. La mascul, capul și partea superioară a corpului sunt de culoare cenușie, iar partea inferioară a corpului are o nuanță cenușie albăstruie. Coada este lungă pestriță și penele foarte grele.

Cucul este o pasăre migratoare, iernează în Africa tropicală și în sudul Asiei.

Habitatul cucului este foarte larg. El poate fi găsit în pădurile de foioase, crângurile de pe malul apelor curgătoare, coasta mărilor sau la marginea orașelor. Mai trăiește și în regiunile cu smârcuri sau de stepă, unde trăiesc și păsările care îi cresc puii. Cucul a fost întâlnit de exemplu în Elveția la o înălțime de 2.400 de m, iar în India la altitudinea de 5.250 m deasupra n.m. Pasărea este răspândită mai ales în emisfera nordică, dar iernează în regiunile de savană din sudul Africii.

Hrănirea și înmulțirea

Cucul se hrănește în special cu insecte, fiind printre puținele păsări care consumă și larvele păroase de insecte, păianjeni sau melci. În perioada împerecherii, masculul rămâne circa o săptămână împreună cu femela.

PITIGOI

Pițigoii sunt o grupă de păsări cântătoare care fac parte din familia Fringillidae. De unii sunt considerați pițigoi și unele specii din familia Estrildidae, Emberizidae, Thraupidae, Cardinalidae, Passeridae și Ploceidae. Unii oameni de știință includ în această familie chiar și păsările din familiile Icteridae, Parulidae, Peudedramidae și Urocynchramidae. Familia Fringillidae cuprinde ca. 40 de genuri din care 4 au dispărut, respectiv 200 de specii din care 14 au dispărut. Caractere morfologice

Pițigoii sunt păsări de mărime mijlocie și mică, cu o lungime între 9 și 26 cm. Majoritatea au un cioc puternic pe secțiune rotund, ciocul cel mai bine dezvoltat fiind la botgros. La Loxia ciocul apare la vârf încrucișat. Coloritul penajului este diferit, dominând culoarea cenușie dungat pe aripi. Masculii sunt mai intens colorați ca femelele, această colorație fiind mai intensă la păsările Euphoniinae, care trăiesc la tropice.

[modificare] Răspândire

Arealul de răspândire a pițigoilor sunt pădurile de foioase și conifere, luminișuri, parcuri, grădini, zone cultivate, savane, tundră regiuni situate la toate latitudinile globului, păsările lipsind numai în regiunea arctică. Ele fiind prezente pe toate continentele, și chiar pe insule numeroase din mările și oceanele lumii. Cele mai multe specii ca. 70 se află în Asia, în Europa trăiesc ca. 20 de specii, iar în Africa 50 de specii. În cele două Americi trăiesc 60 de specii. Pe insulele Hawaii subfamilia Drepanidinae, care număra inițial 30 de specii s-a diversificat mult între timp. Sunt specii de pițigoi ca Leucosticte care populează regiuni stâncoase, sau de preerie, pe când Carduelis atrata, trăiește in Anzi la altitudinea de 4500 de m, sau Leucosticte brandti în Himalaya la altitudinea de 5400 m deasupra n.m.

[modificare] Hrănire și mod de viață

Hrana principală a pițigoilor constă în principal din semințe, fructe și muguri de plante. Botgrosul poate să spargă și sâmburi de cireșe cu ciocul său puternic. Loxia care are ciocul la vârf încrucișat poate să scoată semințele din conurile de conifere. În perioada clocitului păsările vor hrăni puii și cu insecte, păianjeni, sau râme. Cele mai multe specii sunt păsări sedentare, iarna speciile nordice ca cele din Scandinavia, Asia de Nord până la Kamciatka migrează spre sud. În iarna anului 1946/1947 și 1951/1952 s-a semnalat o migrație a pițigoilor în Elveția, concentrându-se aici ca. 100 de milioane de păsări, se presupune că fenomenul de migrație se datorează hranei abundente de semințe din pădurile de fagi. Zborul păsărilor este în salturi (bolte), un pițigoi trăiește ca. 1 - 2 ani, în cazuri rare s-a semnalat la pițigoi vârsta de 15 ani.

RINDUNICA

Hirundinidae este o familie de păsări migratoare din ordinul Passeriformes, cuprinzând aproximativ 19 genuri și peste 75 de specii. Caracteristic păsărilor din această familie este faptul că prind insectele cu care se hrănesc din zbor. Ele sunt răspândite pe tot globul cu excepția Noii Zeelande. Pot bea apă zburând razant cu oglinda apei. Majoritatea speciilor își construiesc cuibul din pământ pe zidurile clădirilor sau pereții peșterilor, săpate în maluri sau în scorburile copacilor.

Morfologie

Ele sunt zburătoare excelente mulțumită formei aripilor și a corpului aerodinamic. Ciocul este scurt, fiind larg deschis în timpul zborului. Speciile din această familie au o coadă lungă bifurcată și picioare mici puțin dezvoltate.

Coțofana

Coțofana (Pica pica) este o specie de păsări din familia Corvidae. Este răspândită în Eurasia, Africa de Nord și America de Nord. Locul unde poate fi întâlnită cel mai frecvent este Europa. Din cauza penajului său caracteristic, alb cu negru, este ușor recunoscută chiar de cei care nu sunt foarte buni cunoscători de păsări. În mitologia germană, coțofana era solul zeilor, sau era considerată zeița morții „Hel”, iar în alte culturi europene fiind considerată pasărea care este solul ce aduce nenoroc. Din cauza faptului că fură mai ales lucrurile care lucesc era temută, fiind considerată în evul mediu pasărea vrăjitoarelor sau a celor certați cu legea. În Asia, în contrast cu Europa, era considerată aducătoare de noroc și amerindienii o considerau un duh, prieten al oamenilor.

Descriere

Culorile de bază ale penajului sunt alb cu negru, dar predomină culoarea neagră albăstruie cu luciu metalic, fiind albe numai o parte a aripilor, flancurilor și abdomenului. Nu există un dimorfism sexual, masculii neputând fi distinși de femele, dar ei sunt cu câteva sute de grame mai grei decât femelele. Coțofana poate atinge o lungime a corpului de 51 cm și o lățime cu aripile deschise de 90 cm. Pasărea face parte din categoria bunelor zburătoare, zburând în formă de bolte, dar pe sol se deplasează mai mult prin sărituri. Glasul pătrunzător al coțofanei nu se poate confunda, prin el pasărea dând alarma, amenințând rivalii sau atrăgând femela în timpul perioadei de împerechere.

Coțofana se poate întâlni în regiunile de șes, ca și în zonele de munte până la altitudini de 2.500 m. Subspeciile P. p. asirensis , P. p. bottanensis, P. p. hemileucoptera fac exepție de la această regulă, astfel P. p. bottanensis poate trăii la altitudinea de 4.000 m deasupra n.m. ajungând în căutare de hrană până la înălțimi de 5500 m. Păsările din această specie pot trăi în locuri diferite, de exemplu pășuni, tufișuri, pâlcuri de copaci sau la liziera pădurilor. De asemenea preferă apropierea apelor; pot trăi și în regiuni de smârcuri sau în stufăriș, mai rar în păduri. Preferă locurile deschise luminoase, ca parcuri, grădini sau terenuri agricole.

[modificare] Hrănire

Coțofana se hrănește și cu cu hrană vegetală, dar mai ales animală, hrana constând din insecte, larve, viermi, păianjeni, melci, ectoparaziții de pe vaci și oi. Pasărea consumă cadavre de vertebrate, mamifere mici, șoareci, amfibii, șopârle, și pui de pasăre sau fură ouăle din cuiburi. Hrana vegetală este compusă din fructe, semințe sau ciuperci. Mai ales toamna depozitează hrana în locuri ascunse, de obicei în pământ.

Ciocănitoarea

Ciocănitoarea este una din cele mai cunoscute păsări din lume. Acestea reprezintă subfamilia Picinae a familiei Picidae, și sunt cunoscute aproximativ 200 specii de ciocănitori. Acestea sunt cele mai inteligente păsări după corbi.

Caracteristici generale

Picidele cuprind circa 201 de specii, ele au cea mai bună specializare pentru locomoția prin cățărare pe trunchiurile arborilor care este realizată cu ajutorul ghearelor puternice, curbate și ascuțite. Ciocănitoarele au limba lungă de formă cilindrică, care este cleioasă, protractilă, prevăzută cu peri, cu ajutorul ei scoate larvele sau insectele din galeriile truchiurilor. Penele aripilor și în special cele ale cozii sunt rigide, coada servind ca punct de sprijin la cățăratul pe trunchiuri. Ciocul păsării este conic, ascuțit cu ajutorul ei ciocănitoarea sapă în lemnul arborilor galeria pentru cuib, sau lărgește galeria din truchi unde se ascund insectele. In general picidele sunt păsări de talie mare, putând atinge mărimea unui corb. Cele mai multe specii de ciocănitori sunt păsări sedentare, care se deplasează pe distanțe mici, nefiind zburătoare bune. In Africa și America unele specii trăiesc pe sol. In timpul reproducerii masculii multor specii produc un zgomot puternic prin ciocănirea unei ramure uscate cu ciocul. Hrana este constituită mai ales din insecte și larve dar consumă și semințe și fructe. Unele specii fac depozite de hrană pe timpuri neprielnice. Prin distrugerea insectelor dăunătoare, ele sunt foarte utile în pomicultură sau silvilcultură. Ciocănitoarele trăiesc și în regiunile cu climă temperată, dar cele mai multe trăiesc în America de Sud și Indonezia.

Știuca

Știuca (Esox lucius) este o specie de pește teleostean din familia esocidelor, lung de 30-120 cm și având greutatea de 0,500-25 kg, cu corpul alungit și turtit lateral, gura mare cu dinți puternici.Știuca este un pește răpitor care trăiește în apă dulce.

Carasul

Carasul (Carassius Auratus Gibelio) este cel mai cunoscut și răspândit pește de apă dulce din România. El face parte din clasa Actinopterygii, ordinul Cypriniformes, familia Cyprinidae. Carasul este originar din Asia de Nord, de unde s-a răspândit în toată China ca pește ornamental, iar mai apoi în întreaga lume. Dimensiunile obișnuite ale carasului sunt de 10-15 cm, iar greutatea lui poate varia de la 80-150 de grame, la 1,5-2 kg, în mod excepțional.

[modificare] Caracteristici generale

Colorația solzilor lui depinde de apa în care trăiește. În apele mâloase solzii lui bat spre culoarea neagră, în apele bogate în vegetație bate spre verde, iar în cele limpezi culoarea carasului este auriu-maronie. Forma capului este asemănătoare cu cea a crapului, lipsindu-i însă mustățile, iar forma gurii este obtuză, cu buze subțiri.

Carasul poate trăi în ape foarte sărace în oxigen, între niște limite ale PH-ului, pe care puțini pești le suportă. Este un pește care rezistă și scos din apă, mai multe ore, mai ales dacă este învelit într-o cârpă udă, deoarece nu i se usucă solzii. Se hrănește cu larve, crustacee, vegetație, moluște, icre etc.

Reproducerea se realizează primăvara când apa atinge temperaturi de 8-10 grade. Depunerea icrelor durează până la sfârșitul verii. La această specie toate exemplarele peste 2-3 ani sunt femele, deoarece masculii, după această perioadă suferă de fenomenul numit ginogeneză, adică transformarea lor în femele.

Gupi

Gupi.Dintre toate speciile apartinand genului Poecilia, Gupi sunt probabil cei mai populari. Au lungimea de 5 centimetri, sunt foarte colorati, parca ar fi un curcubeu de culori, iar coada, cu forma de steag, ia aspecte foarte variate - steag, vela, triunghi si altele. Spre deosebire de Gupi, Moli au numai cateva tipuri de forma a cozii si culorile sunt mai putin variate, in principal negru, verde auriu si argintiu.Le place sa traiasca in bancuri, deci cel mai bine ar fi sa tii in acvariu un mascul si doua-trei femele. Temperatura trebuie sa fie in jur de 24 de grade Celsius, apa mai degraba dura iar pH-ul normal, putin alcalin. Pentru Moli este bine sa adaugi o lingura si de sare la fiecare 5,5 litri de apa din acvariu.De asemenea, sunt usor de hranit. Vor manca cu placere fulgi pentru pesti si pot trai foarte bine si fara mancare vie, desi le place sa manance creveti. Deoarece puii sunt deja formati atunci cand ies din femela, pot fi hraniti cu fulgi pentru pesti maruntiti foarte bine.Desi sunt pesti rezistenti, aglomeratia prea mare din bazin sau apa schimbata prea rar ii fac sa se imbolnaveasca usor. Tine minte: desi acesti pesti se inmultesc cu usurinta, in momentul cand au pui in burta, femelele sunt sensibile, de aceea este de preferat sa le izolezi atunci cand “nasc” si dupa. Datorita faptului ca puii ies la interval de 30 de zile s-ar putea sa nu mai ai unde sa-i tii desi, daca se nasc intr-un acvariu comunitar, vor fi consumati ca hrana de catre alti pesti sau chiar de catre parinti.

Coada-spada

Coada-spada. Sunt pești exotici care au fost adaptați la condițiile de viață într-un mediu artificial - acvariul. De asemenea ei pot fi reproduși în acvariu de crescătorii amatori. Sunt în general pești de talie mică cu un colorit viu sau au forme curioase, și provin din mările calde tropicale.

Crapul

Crapul (Cyprinus carpio) este un pește teleostean din familia ciprinidelor.Lungimea corpului poate atinge 1 m, iar masa maximum 40 kg. Este acoperit cu solzi mari. Spatele este, de obicei, negricios, cu nuanțe albăstrii sau verzui, flancurile arămii sau arămii-gălbui, iar abdomenul albicios. Cavitatea bucală este subterminală, cu buze groase. Crapul posedă patru mustăți, două nări, doi ochi, și botul. Pe trunchi și pe coadă se găsesc înotătoare perechi (două ventrale și două pectorale) și neperechi (dorsală, anală și codală, care prezintă doi lobi egali). Înotătoarele sunt acționate de mușchi, iar peștele este acoperit cu mucus și solzi. Există două forme de crapi: crapul cu spatele jos și crapul cu spatele înalt. Este răspândit aproape pe tot globul, populând apele dulci și cele salmastre. Trăiește până la 30 de ani, uneori și mai mult.Reproducere și dezvoltareCrapul atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2-5 ani și se înmulțește în lunile mai-iunie. O femelă depune pe vegetația subacvatică până la 2,1 milioane de icre, iar incubația are loc după 2-7 zile. Puietul se hrănește la început cu zooplancton, iar mai apoi, când atinge 1,8 cm lungime, cu nevertebrate de fund (hrana principală a unui crap adult).

Broasca

Broasca este numele dat mai multor animale tetrapode amfibii, din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și cu ochii bulbucați.

Broasca de baltă trăiește atât în apă, cât și pe uscat. Nările de pe vârful botului se închid când se află în apă. Broaștele se înmulțesc prin ouă, care sunt depuse în apă.

Râma

Râma este un nume comun pentru cele mai multe dintre componentele familiei Oligochaeta (care este fie o clasă, fie sub-clasă în funcție de autor) și în Annelida. În sistemele de clasificare clasice sunt plasate în ordinul Opisthopora.

Trăiește în sol și are corpul inelat (fiecare inel constituie una din inimile organismului) de până la 25 cm. La capătul anterior are orificiul bucal, iar la capătul posterior, orificiul anal. La exterior are pielea umedă cu mucus care are rol în respirație și de simț.

Sistemul digestiv: orificiul bucal, faringe, esofag, stomac, intestin, orificiul anal Sistemul circulator: prin vase închise Locomoția: târâre cu mușchi și chetei Hrănirea: cu resturi organice din sol Înmulțirea: indivizii posedă atât organe de reproducere feminine cât și masculine, deci indivizii

sunt hermafrodiți. Celulele reproducătoare ajung însă la maturitate în perioade diferite astfel că nu poate avea loc autofecundrea.

Ciclu de dezvoltare: ou-cocon-sol-râmă

Racul

Racul este un animal care face parte din ordinul crustacee decapode. Are corpul divizat în cefalotorace și abdomen, cu carapacea de culoare neagră-verzuie. Prima pereche de membre este prevăzută cu clești puternici. Abdomenul este alcătuit din șapte inele și servește la înot.

Trăiește în Europa, în râuri și în bălți și este comestibil.

Țânțarul

Țânțarul este o specie de insectă adaptată la mediul urban. La unele specii, la femelă, nu se produce maturizarea ouălor fără consumarea sângelui de mamifere. Se poate împerechea și în spații restrânse, în care trăiește și în timpul iernii fără să intre în diapauză. Adultul depune ouăle și iarna, când temperatura apei depășește 10 °C (între sfârșitul lui aprilie și mai); generațiile din primăvară și vară se succed la fiecare 15–20 zile, în funcție de temperatura apei. Dezvoltarea larvelor se realizează în ape stătătoare. Femelele pot transmite malarie, o boală infecțioasă gravă.

Furnicile

Furnicile sunt insecte sociale care trăiesc în colonii (mușuroaie) de până la mai multe milioane de indivizi, având o organizare a coloniilor foarte avansată pentru lumea animalelor. Fac parte din familia Formicidae, care, împreună cu familiile înrudite ale viespilor și albinelor, aparțin ordinului Hymenoptera. Indivizii se împart în femele subfertile sau uneori sterile (lucrătoare), masculi fertili (trântori) și femele fertile (denumite mătci sau regine).Până în prezent au fost descrise peste 2500 specii din totalul estimat de 22 000 de specii[1][2]. Acestea sunt ușor de identificat după antenele lor îndoite (sub forma de cot) și după talia subțire. Coloniile sunt uneori descrise ca superorganisme deoarece furnicile par să funcționeze ca o entitate unitară, ele lucrând împreună pentru a menține colonia [3]. Furnicile prosperă în cele mai multe tipuri de ecosisteme, și pot forma circa15 – 25% din biomasa animalelor terestre[4] .

SOPIRLA

Nume dat mai multor specii de reptile din ordinul saurienilor, cu pielea verde-cenușie sau pestriță, cu capul și abdomenul acoperite cu plăci cornoase, cu corpul aproape cilindric, sprijinit pe patru picioare scurte, îndreptate în afară, cu coada lungă, subțiată spre vârf, regenerabilă. Are o piele cărnoasă, îngroșată ce formează solzi mici si o protejează de uscăciune. Ochii sunt protejați de o membrană subțire, transparentă. Auzul este bine dezvoltat, la fel și mirosul. Pe maxilare șopârla are numeroși dinți conici, concrescuți cu maxilarul. Limba este musculoasă, mobilă, bifurcată la vârf și poate fi ușor proiectată afară. Membrele sunt scurte, așezate pe laturile corpului, îndreptate lateral, dar nu servesc la mers, ci la agățare de asperitățile solului si cățărare. Deplasarea se face prin ondulațiile corpului, sopârla sprijinindu-se pe membrele posterioare și pe coadă. Șopârla se târăște, deci este un animal târâtor. Șopârla se hrănește cu insecte,păienjeni si râme. Este totuși un animal insectivor. Organele digestive sunt bine dezoltate. Are tub digestiv si glande anexe. Respirația este pulmonară. Căile respiratorii sunt bine diferențiate. Plămânii sunt ca niște saci cu pereți cutați. Temperatura corpului este variabilă. Iarna se ascund în gropi și stau în amorțire până primăvara. Reptilele își au originea în vechii amfibieni.Ea este în general carnivoră;respectiv insectivoră.I se mai spune popular gușter.Mediul de viață este terestru;respectiv acvatic(secundar),în special se află în zone de la câmpii până în zona de munte(în locuri însorite).Culoarea ei este adaptată mediului.Se înmulțește prin ouă cu coaja calcaroasă;prin fecundație interna. Cele mai variate si raspandite specii de reptile care traiesc in prezent sunt soparlele. Se cunosc circa 3000 de specii(anolisul verde), ce sunt grupate in 23 de familii.

Pot trai in orice mediu, majoritatea preferand zona intertropicala. Datorita iutelii si a capacitatii de a se catara (pot urca pana la 4000 m altitudine), soparlele pot evita multi pradatori.

Dimensiunea soparlelor variaza in functie de specie si de sex. Astfel, exista specii care au o lungime mai mica de 2 cm, la polul opus aflandu-se dragonul de Komodo a carui lungime poate ajunge la 3 m. In general, coada soparlelor este mai lunga decat corpul, care este acoperit cu solzi marunti.

Solzii dorsali sunt dispusi pe 8-12 randuri, au forma ovala sau hexagonala si sunt bine diferentiati de solzii dorso-laterali. Coada este acoperita de solzi ingusti si drepti.

Soparlele au patru picioare scurte, aduse pe langa corp, cu cate cinci degete fiecare, dar exista si specii fara picioare.

In general, soparlele prezinta 10-17 pori femurali de fiecare parte si intre 6-8 siruri longitudinale. Pliul gatului este mai mult sau mai putin vizibil, iar limba se termina cu 2 lobi scurti, rotunjiti.

In cazul capturarii, multe specii sunt gata sa muste, dar exista specii ce nu au dinti veninosi.

Inainte de imperechere, masculul de soparla isi poate schimba culoarea sau isi ridica faldurile ce sunt dispuse in jurul gatului.

Melcul

Melcul face parte din clasa Gastropoda, încrengătura Mollusca. Clasa Gastropoda este cel mai numeros grup actual de moluște, cuprinzând peste 90 000 de specii, adaptate atât la viața acvatică cât și la cea terestră.

Capul

Este bine dezvoltat și distinct la reprezentanții clasei Gastropoda (gasteropode) și Cephalopoda (cefalopode), redus la amfineurieni și scafopode. Capul la clasa Lamellibranchia (lamelibranhiate) a regresat până la dispariție

[modificare] Împerecherea și depunerea de ouă

Deși au atât organe de reproducere masculine cât și feminine, trebuie să se împerecheze cu melci din aceeași specie înainte de depunerea ouălor.

Unii melci se pot comporta deopotrivă ca masculi într-un sezon și ca femele în altul. Alții joacă rolul deopotrivă fiind fertili în mod simultan.

Când melcul este dezvoltat destul, ceea ce poate dura ani de zile, împerecherea are loc primăvara târziu sau la începutul verii.

Uneori are loc și o a doua împerechere. În climatul tropical împerecherea poate avea loc de mai multe ori pe an. În alte climate melcii se pot împerechea în jurul lunii octombrie și a doua oară la diferență de 2 săptămâni. După împerechere, melcii pot reține sperma pentru o perioadă de până la 1 an, dar în mod normal depun ouă în câteva săptămâni.

Gândacul de bucătărie

Blattaria (sinonim Blattodea) sau gândacul de bucătărie (carcalac, termen familiar de origine germanică) este un ordin care face parte din clasa Insecta. Aripile acestor insecte sunt în general atrofiate, lungimea lor fiind cuprinsă între 5 și 100 mm (Megaloblatta blaberoides). În anul 2005, a fost descoperită pe insula Borneo o specie cu dimensiuni mai mari. Pe capul insectei se află antene lungi sub formă de filament.

Gândacul de Colorado

Gândacul de Colorado (Leptinotarsa decemlineata) este o insectă din ordinul coleopterelor, din familia chrysomelidelor, amplu răspândită la nivel mondial, asociată cu locurile de cultură și de depozitare a cartofilor, asupra cărora acționează ca un dăunător.

Originea acestui gândac este neclară, dar se pare că provine din sud-vestul Americii de Nord (din statul american Colorado și din Mexic). În 1877, gândacul de Colorado a fost descoperit pe terenurile cultivate cu cartofi din Germania, dar a fost eradicat în cele din urmă.

La sfârșitul primului război mondial, a apărut la bazele militare americane din Bordeaux și a continuat să se răspândească până la începutul celui de-al doilea război mondial în Belgia, Țările de Jos și Spania.

Albina

Albinele sunt insecte zburătoare, clasificate în cadrul superfamiliei Apoidea din cadrul subordinului Apocrita, care mai conține viespile și furnicile, care se hrănesc cu nectarul florilor(ca sursă de energie grație conținutului de zaharuri), și cu polen (ca sursă de proteine, folosit mai mult la hrănirea larvelor), activitate ce se soldează cu polenizarea florilor, și, în unele cazuri, cu producerea mierii.

Astfel polenul pe care în mod inevitabil îl pierd în deplasarea lor de la o floare la alta este important pentru plante deoarece o parte din polen cade pe pistilul (structura reproductivă) altor flori din aceeași specie, ducând la polenizarea încrucișată. Albinele sunt, de fapt, cele mai importante insecte polenizatoare și interdependența între ele și plante fac din acestea un excelent exemplu al unui tip de simbioză cunoscută sub numele de „mutualism”, o asociere între organisme diferite care este avantajoasă pentru ambele părți.

Pe de altă parte unele specii de albine produc miere din nectar. Albinele de miere și albinele fără ac adună mari cantități de miere, caracteristică ce este exploatată de apicultori, care recoltează mierea pentru consumul uman.