popa tanda

5/11/2018 Popa Tanda - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/popa-tanda-55a0cbf3b9c9e 1/8

•

o Popa TandaParintele Trandafir, om cu multa carte, om ''vesel si harnic", ajunge preot in satul natal, inButucani, sat populat de "enoriasi" cu dare de mana, dar nu ramane acolo nici doi ani dincauza severitati sale prea morale. El spunea ba satenilor, ba protopopului, "verde-n fata", totce avea pe inima, astfel ca este mutat intr-o alta localitate, numita Saraceni, o asezareinchisa intre munti, pe unde isi facuse albie un parau, ramas fara apa aproape intregul an.Satul arata jalnic:casele sunt rasfirate, n-au garduri, dar nici hornuri.

Acoperisurile sunt din paie, iar usile "din trei scanduri intepenite c-un par crucis". Bisericaeste si ea o ruina "cu stalpii din fata putreziti si aplecati la pamant ", iar oameniI sunt saraci,dar si lenesi. Dorind sa-i indrepte, parintele Trandafir le tine duminica saracenilor predici, leda poporenilor, oriunde ii prinde, sfaturi, de unde trebuiau sa inteleaga ca pacatuieste cel cenu lucreaza. Satenii nu se schimba, si-atunci parintele incepe cu ocara, cu luarea in ras, cubatjocura. De data asta, oamenii incep a se feri din calea lui, si, dupa atata "tandalitura", ilporeclesc "Popa Tanda".

Ei se duc la protopop si la episcopie si cer alt preot pentru satul lor. Inspirat de divinitate"Popa Tanda "incepe sa munceasca din rasputeri pentru ridicarea materiala a satului, dandu-se pe sine drept model de energie civica si de tarie morala. El se concentreaza asuprauniversului casnic, isi ia de ajutor prietenii si sotia si, impreuna, reusesc sa-si transformepropria gospodarie darapanata intr-un paradis domestic. Preotul isi vopseste casa, ii schimbaacoperisul, isi face un gard nou; pune rasaduri in pamant: de ceapa, fasole,morcovi,"curechi", astfel ca oamenii privindu-i acum casa si roadele din gradina, isi ziceau"Popa e omul dracului" .

Modelul sau este molipsitor, iar cei care-l imita prospera: prietenul parintelui Trandafir,Marcu, reusind sa impleteasca lese mai bune decat cele ale popii le vinde repede si cu profitla targul din ziua sfintelor Rusalli. In scurta vreme satul Saraceni devine o gradinainfloritoare. Parintele Trandafir, personajul principal, este infatisat sub aspect fizic, sumar sinumai in deznodamantul operei, autorul permitand sa se intrevada caracterul sau psihic.

Eroul nuvelei Popa Tanda este un intelectual prin care Slavici ilustreaza tema exemplului,tema cu mare circulatie si in creatia populara. Prezentat direct si in evolutia sa, parintele Trandafir este, chiar din expozitie , posesorul unei palete de trasaturi morale pozitive.Situatia finala apare in capitolul al III-lea si ne prezinta o imagine total schimbata a satuluiSaraceni:dintr-o pustietate el a devenit o gradina infloritoare; doar preotul a ramas

neschimbat "verde, vesel si harnic" numai ca parul alb ii tradeaza varsta inaintata. Temaacestei creatii este constituita de lupta unui om puternic pentru ridicarea economica siculturala a satului tel in slujba caruia pune o vointa si o darzenie exceptionale

o Moartea Lui GeluGeorge Cosbuc se inscrie in randul scriitorilor post romantici, prin imbinarea in operele sale,a elementelor romantice cu trasaturi semanatoriste. Opera sa este una de referinta pentru aarata felul in care clasicismul si romantismul au ramas o influenta de baza in scrierile de maitarziu.Scrierile literare ale lui Cosbuc se dedica unei impresionante monografii ale satuluiromanesc. Cosbuc urmareste sa evoce cat mai mult din “povestile poporului” , sa ilustrezeviata taranului roman, sa il elogieze in fiecare balada, sa reinvie sentimentul de revolta, sareaduca la viata momente din istorie, sa emotioneze prin sentimentul tragic al razboiului, sacante natura si sa slaveasca eroii neamului romanesc.Balade precum: “Decebal catre popor”, “Pasa Hassan”, “Trei, Doamne, si toti trei” etc.reprezinta o evocare a trecutului si a evenimentelor din istoria neamului romanesc.“Moartea lui Gelu” este o balada istorica culta, in care se reliefeaza o viziune asupra mortiice inalta valorile vietii, ce inobileaza lupta cu atributul de vitejie si ce ii da personajuluipozitia de erou al neamului.Dupa batalie, eroul ranit cade de pe calul ce l-a purtat in lupta, la marginea unei ape, undeisi spune tainic durerea si dorinta. Timpul pare oprit in loc, natura pare statica, martora ladrama ce se desfasoara. “Campia tacuta” accentueaza sentimentul dramei pe care autorulvrea sa il evoce in prima parte. Istovit , Gelu, “din rana si-ar smulge satgeata/ Si n-areputere”. Scriitorul prezinta cadrul - natura intr-un mod unic, folosind elemente romanticecare nu fac altceva decat sa amplifice importanta momentului. Eroul care “pierdut-a si oastesi tara” este prezentat intr-un cadru ce ii da trasaturi hiperbolice, conditia sa suferinda esteaccentuata prin prezenta noptii in vazduhuri si a zbaterei apei ce cu „valul/ atinge cu aripa-imalul”.



In apropierea mortii, disperarea ascunsa a eroului ia conotatia unei virtuti. Gelu aseamanacalul cu un sfatuitor, cu un paznic de seama a firavului sau trup. Lupta cu „durerea dinurma” este cea mai crancena in singuratatea noptii. ”Ranele-mi sapa mormantul” reprezintaimpacarea eroului cu gandul mortii. Adresarea catre murg, este metaforica si specificabaladei. Din monologul eroului se desprinde si replica ce vine din partea calului formand unfals dialog ce expune gandurile si trairile singuratice ale stapanului : „Ma chemi prinnechezuri pagane / Si parca zici: Vino, stapane! Vezi, picura ranele tale / Si neguri se naltadin vale, /E noapte, si ziua de mine/ Ne-ajunge pe cale!.Eroul isi marturiste dorinta de ingropaciune, adresata murgului, care parca intelege siparticipa la actiunea propusa de stapan: „De-acum tu....cat va cuprinde/ Mantaua, deasupra-mi o-ntinde/Si-apoi cu picioarele-mi sapa / Mormantul pe margini de apa,/ Si-n urma cu dintii ma prindeSi-arunca-ma-n groapa.”Strofa urmatoare acestei scene reprezinta o invocare a naturii sa fie martora la ritualulinmormantarii eroului. „Jeleasca-ma apele Cernii!” este ruga cea din urma a celui care s-a jertfit pe campul de lupta, si care acum isi spune testamentul rupt din suferinta si tragedie.„Iar vesnicul apelor sopot/ Sa-mi para ca-n ceasul vecernii, / O ruga de clopot.” Scriitorulface din natura un cadru traditional de bocet, ce se spunea in vechime la ritualul deinmormantare. Eroul si infatiseaza natura ca una hiperbolica ce traieste si moare odata cuel.Vitejia, atributul cel mai de seama pentru un om care se jertfeste pentru neamul si tara sa,este prezentata ca fiind suprema. Balada ca si specific isi propune sa accentueze acestevalori morale, de credinta, adevar, frumos, putere etc. In balada „Moartea lui Gelu” vitejia,

curajul, jertfa pentru tara si neam este o extrema a firii omenesti prezentata aici ca una cecaracterizeaza conditia de roman, este o cantec de lauda pentru istorie. Cosbuc arata inaceasta balada prin mijloacele sale stilistice acest sentiment de vitejie ca unul suprem: Si,poate, sosi-va o vreme/ Cand muntii vor fierbe, vor geme/ Cu hohote mamele-n praguri,/ Vortrece barbatii-n siraguri/ Cand bucium suna-va sa cheme/ Pe tineri sub steaguri./ Iar tu, de-itrai, fratioare,/ Sa-mi vezi luptatorii-n picioare,Atunci cand sosit va fi ceasul,/ Abate-ti pe-aice tu pasul:/ Necheaza-mi, si atunci eu dingroapaCunoaste-ti-voi glasul!. Aceasta situatie are conotatii profunde, sapate adanc in constiintaeroului, ideea vesniciei si a invierii se stabilesc ca fiind scopuri ale mortii eroice. „Ca-s vii,cand e vorba de tara,/ Si mortii-n morminte!“ este o exprimare hiperbolica ce evidentiazalait-motivul acestei balade, acela al eroismului si al vitejiei.Calul, personajul secundar in balada, este un martor tacut, un paznic credincios, ce isiaseaza capul la pieptul stapanului „si astfel vegheaza”. Toata actiunea baladei se invarte in jurul eroului si a luptei sale pentru care mai presus de orice este onoarea, izbanda, simoartea eroica. Tragedia, celui care piere, se stinge este resimtita de natura intrega. Totuleste parca mai negru, mai tacut si mai patrazunzator, realizand o cutremuratoare scena incare „aluneca rece / O bolnava luna.” „Moartea lui Gelu” implica de altfel si o prezentarefilosofica ascunsa printre randuri a atitudinii romanesti in fata vietii si a mortii.

o Pasa HasanPoezia,publicata in revista ''Vatra'' (1894), evoca un moment important al istoriei noastrenationale: lupta de la Calugareni.. Mihai,in fruntea ostirii ramane, isi croieste drum pana laostirea pagana, sub ochii ingroziti si uimiti ai lui Hassan.. Lupta este inversunata,iar spaimaa cuprins oameni si animalele, Sinan fiind umilit.Pasa trimite in lupta ultimile forte, dar Mihai patrunde impetuos in puhoiul turcesc, spreuimirea si disperarea lui Hassan.

Scrisa, probabil, sub impresia evenimentelor Razboiului pentru Independenta si publicata inrevista ''Vatra'' (1894), balada culta ''Pasa Hassan'' evoca un moment important al istoriei

noastre nationale, si anume lupta de la Calugareni din august 1595.Hassan il zareste pe Mihai in fruntea romanilor, facandu -se drum prin multimea pagana. Lupta este inversunata, spaima cuprinde oameni si animale, iar Sinan estesi el umilit. Vazand situatia, desi departe de campul de lupta, Pasa ordona trimiterea in luptaa tuturor fortelor, dar Mihai ghiceste intentiile adversarului sau si, insotit de cativa osteni,pleaca spre oastea otomana, in care baga panica prin faptele sale de vitejie. Acum, Hassaneste cuprins de mirare, dar si de teama, incat nu stie daca ceea ce vede este vis saurealitate. Voievodul roman se apropie de pasa si-i cere sa se infrunte, dar acesta, ingrozitimpetuozitatea lui Mihai, gaseste ca unica solutie fuga disperata. Teama este asa de mare,incat in imaginatia turcului, urmaritorul sau capata dimensiunile unui urias si de acea, la onoua provocare, Hassan fuge mai disperat, exteriorizandu-si spaima prin gesturi si prinfizionomie.



Pasa ajunge in culmea disperari, deoarece, dorind sa inainteze cat mai repede spre taberelepropii, isi pierde turbanul si-si sfasie hainele, caci are senzatia ca ii impiedica inaintarea.Spaima de moarte i se citeste pe fata, dar ajunge la taberele propii, unde spahii ii sar inajutor, iar beii ii impartasesc lasitatea. Actiunea baladei se remarca prin unitate sidramatism, precum si prin capacitatea autorului de a evidentia trasaturile de caracteralepersonajelor.

o Hagi TudoseLa biserica “Sfânta Troiţa”, pe partea stângă a Şoselei Vitan, erau câţiva bătrâninelipsiţi depe acolo, mândri tare de biserica lor şi de zugrăvelile ei de pe dinăuntru şi pedinafară. Cândapărea câte cineva care nu era de-al locului, începeau să-i ceară părereadespre bisericalor.Dacă pe trecător îl împingea păcatul să zică ceva de sfinţii uscaţi şi drepţi de pe ziduri,pedată răspundeau în vârful limbii că numai sfinţii lor sunt sfinţi adevăraţi, nu ca aceiadeastăzi, cu ochi de om, cu mâini şi picioare tot de om obişnuit.II. Autorul îşi aminteştecum l-au judecat şi pe el, ctitorul şi alti trei dintre bătrânii credincioşi bisericii. Intreaceştia se aflaşi jupân Hagiul, îmbrăcat într-o scurteică spălăcită şi pătată, pe cândceilalţi erau îmbrăcaţicu giubele lungi. Ctitorul lăuda de zor picturile bisericii, capulmucenicului Mina, capularchiereului Nicolae…Autorul tăcea şi asculta. Ctitorulcontinuă, lăudând zugrăveala“Judecăţii de Apoi”, arătând bogaţii nemilostivi care se ducdin zgârcenie în focul iadului cusacii lor cu aur cu tot.La aceste cuvinte, jupân Hagiul întâi lăsă capul în jos, apoi o ştersebinişor de acolo. Ceitrei bătrâni rămaşi începură a cleveti despre zgârcenia lui Că e plin degalbeni, dar nu dăun sfanţ la cutia milei. Că îşi astâmpără foamea şi setea gustând pe labăcănii câte omăslină, o feliuţă de pastramă, o gură de bragă şi spunând apoi că suntscumpe şi că suntvremuri grele, n-are cine să plătească. Apoi se năpustiră să râdă de

hainele şi cizmele lui jerpelite, de obiceiul de a-şi cârpi hainele cu bucăţi din ele însele saude a fuma numaitutun de la alţii.III. Hagiul nu făcea foc în sobă nici pe cel mai mare ger, nucumpăra şi el un porc laCrăciun sau un miel la Paşte, oricât i-ar fi zis nepoată-sa, Leana. Erasăracă şi nu avea penimeni altcineva, trăia aciolată pe lângă unchiul său cel zgârcit. De miccopil el fusese tare strângător şi păstrător. Când era şcolar aduna banii pe care îidădeamama lui ca să-şi ia covrigi. Devenit calfă la găitănărie strângea banii, nu bea, nuse uita şi eldupă fete, mânca pâine şi bea bragă, de ajunsese slab, galben şi bătrânicios latreizeci deani. Noroc cu fostul stăpân că îl mai lua la masă ca să-l mai îndrepte. Jupânulîl luase tovarăş,asociat cu el la prăvălie şi se ţinuse de capul lui să se însoare, dar Tudosenu vrusesenicicum, nevasta şi copii însemnau cheltuială: mâncare, haine, şcoală, plimbări…el nu aveade unde…IV. Când i s-a izbândit visul de a rămâne singur stăpân pe prăvălie, nu a mai ştiutde el defericire. În prima seară, la închidere, s-a ţinut după ucenici, să nu trântească uşile, sănuspargă geamurile, să umble încet cu lacătele. Ajuns la căsuţa lui, cu pereţii cojiţi, prăfuităşi rece, Tudose stătea pe întuneric mulţumind lui Dumnezeu că a făcut soarele, altfel câtar ficheltuit el pe lumânări să lumineze prăvălia ! Apoi se gândea numai la bani, câţi are,unde i-aascuns, să nu-i fure hoţii…V. Şi aşa a trăit Hagiul până la bătrâneţe. La şaizeci de ani vânduprăvălia şi, muncittotuşi de gândul că e bogat şi nu a dat nimic la săraci, că nu a avut şi el ofemeie şi uncopil, plecă în hagialâc, în pelerinaj, la locurile sfinte, la Ierusalim. Nu s-a pututstăpâni,însă, să nu facă şi o afacere, a adus lemn sfânt şi l-a vândut bătrânilor, babelorşivăduvelor. Şi-a scos şi paralele cheltuite cu hagialâcul, a mai şi câştigat ceva pedeasupra.Dar bătrâneţile nu l-au iertat, tuşea tot mai tare, îl cam lăsase auzul, vorbea deunul singur şi uita. VI. Până la optzeci de ani tot a mai rezistat el, dar în anul acela se puseseo iarnă grea.Biata Leana sufla de zor să facă ochiuri pe geam şi îi zicea să-i dea bani delemne, dar elnu se îndura, că pe frigul ăla lemnele erau scumpe…A doua zi, pe jumătate îngheţat, îi dădu nepoatei un galben să facă foc, că simţea cămoare. Apoi, după ce zăcu treizile, fără a o lăsa să cheme doctorul, ceru o ciorbă degăină. Seara, Leana întinse pe pat unştergar şi puse pe acesta o strachină cu ciorbă caldă,aburindă, cu steluţe de grăsimedeasupra. Gustă puţin, dar pe gât avea gustul aurului , i se părea că gustase din carneacopiilor lui. Leana râvnise şi ea la ciorbă şi ieşise din odaieînghiţind în sec. Când intră iar,

Hagiul începu să strige, ba să stingă focul şi să ducăcenuşa şi cărbunii înapoi, ba să ducăfulgii şi bucăţile de carne , ca să-i dea banii înapoimăcar pe jumătate, ba să-i taie coadacotoiului, că stă uşa prea mult deschisă când intră şise răceşte odaia. Apoi căzu pe pat, iarLeana, speriată, fugi afară. Îl mai auzi în mijloculnopţii numărând galbenii şi îl compătimi“Săracu’, ce bogat este !”.Dimineaţă îl găsi trântit pe un purcoi de galbeni. O văzu că îlpriveşte şi bolborosi cugreu să nu se uite, să închidă ochii, că ochii fură, apoi adormi pe veci,cu mâinile înfipteîn bani.Leana îi făcu o înmormântare cu mare fast, spre admiraţiaprivitorilor. Bătrânii şi ctitorul,la vestea că lăsase în urma lui o avere uriaşă, spuseră că, dacăar fi văzut ce cheltuială seface cu înmormântarea lui…ar fi murit !

o MOROMETII

Romanul incepe cu intoarcerea de la camp a lui Ilie Moromete impreuna cu familia sa.



Familia Morometilor este numeroasa, alcatuita din copii proveniti si din alte casatorii: IlieMoromete – tatal, cu zece ani mai mare decat sotia sa Catrina. Tatal venise in aceasta adoua casatorie cu trei baieti, Paraschiv, Nila si Achim, carora li se adaugasera doua fete, Titasi Ilinca, si inca un baiat, Niculae, mezinul de doisprezece ani.Morometii se afla la cina, stransi in tinda, in jurul unei mese mici, joase, si rotunde.Atmosfera este tensionata fiecare dintre membrii familiei avand nemultumiri.Catrina are unele discutii cu fii sai vitregi, Paraschiv, Nila si Achim iar tatal Moromete poartao discutie tensionata cu fiul sau cel mic Niculae care ar fi vrut sa se duca la scoala, sa invete,dar tatal il trimitea cu oile la pascut.Gospodaria Morometilor pare solida si grija conducatorului ei este s-o mentina intacta.Ilie Moromete are doua loturi, al lui si al Catrinei, si o multime de copii care sa munceasca sitotusi incepe sa nu ii merga prea bineConflictele din familia Morometilor incep sa apara, baietii cei mari sunt din ce in ce maiporniti impotriva Catrinei dar si impotriva surorilor vitrege Tita si Ilinca intrucat ele isi faceauhaine noi si mama lor le strangea zestre pentru maritis.Alt conflict este acela dintre Ilie Moromete si nevasata lui, deoarece Catrina il intreaba din cein ce mai des de lotul ei de pamant dar pe care Moromete il vanduse in timpul foametei dedupa primul razboi. Barbatul ii promisese in schimb ca ii face acte pe casa ca ea sa nuramana pe drumuri dar acesta nu se tine de cuvant.Baietii se afla in conflict si cu tatal lor deoarece acesta nu face nimic dar pe ei ii pune lamunca toata ziua.Baietii cei mari planuiesc sa plece cu oile la Bucuresti, ca sa faca bani. Datoriile familiei labanca, plata foncirii si traiul familiei deveneau din ce in ce mai apasatoare pentru Moromete

care trebuia sa se descurce cumva fara sa vanda pamant.Acesta se hotaraste sa vanda salcamul din curte, lui Tudor Balosu, dar totusi nu era impacatcu gandul dar nu avea ce face.In fata fierariei lui Iocan se afla o poiana mare unde in fiecare duminica se adunau taraniipentru a citii ziarul si a comenta politica ironic si cu umor. Moromete, Cocosila si Dumitru allui Nae erau cei care citeau ziarul si comentau cel mai mult, Moromete era abonat la“Miscarea”, Iocan la “Curentul”, iar Cocosila la “Dimineata” dar daca ei veneau fara ziareinsemna ca erau suparati si nu aveau chef sa vorbeasca.Pentru Moromete plata foncirii ramane motiv de ingrijorare deoarece nu castiga suficentibani pentru a platii taxele pentru pamant si ratele pentru imprumutul luat de la banca.Cand se intoarce de la fierarie pe prispa casei il intampina cei care venisera dupa platafoncirii. Moromete in acel moment face scandal dar pana la urma plateste o mie de leireusind sa ii convinga ca va plati restul peste o saptamana doua.Incepe secerisul moment in care toata familia era prezenta pe camp si facea cate ceva,fiecare aveau sarcinile impartite. Cel mai vrednic dintre copii este cel care pornesterecoltarea granelor, ceilalti secera graul si il duc la capat iar tatal leaga snopii. Femeile seocupa de mancare pentru seceratori.Baietii cei mari fug in Bucuresti asa cum isi propusesera chiar daca tatal lor nu era de acord.Paraschiv, Nila si Achim fugisera cu caii, oile toti banii si cele mai bune covoare.Vazand ca nu se mai poate descurca Moromete vinde lui Balosu un lot de pamant si locul dinspatele casei reusind astfel sa achite taxele pe foncire, datoria la banca, taxele scolarepentru Niculae si ii mai raman si bani ca sa isi cumpere doi cai.In sat mai sunt familii in care conflictele se tin lant.Conflictul dintre Tudor Balosu si fica lui Polina pentru ca aceasta fugise cu un baiat sarac dinsat, Birica, cu care tatal nu este de acord. Fata tinea foarte mult la Birica, il pune pe acestasa secere graul de pe pamantul care i se cuvenea ca zestre, apoi da foc casei parintesti,iscandu-se si o bataie intre Birica, tatal si fratele Polinei.Vasile Botoghina se cearta cu Angelina, nevasta lui deoarece el este bolnav de plamani si arvrea sa vanda un lot de pamant pentru a avea bani ca sa mearga la sanatoriu, sa se trateze.

Angelina se opune sa vanda pamantul, deoarece ftizia era o boala incurabila si femeia stiaca barbatul ei va muri cu sau fara tratament iar ea va ramane vaduva si fara pamant.Botoghina se duce la sanatoriu, cheltuieste banii luati pe lotul de pamnat si simtindu-se maibine, nu asculta sfatul doctorului si se apuca de munca iar oboseala il rapune.Nici familia Tugurlan nu o ducea prea bine, facusera sapte copii in treiseprezece ani dar infiecare an ii murea cate unul si puneau cate o cruce la stalpul portii. Aceasta tragedie il facepe Tugurlan agresiv, certaret, se bate cu fiul primarului, cu seful de post si ajunge lainchisoare.

o Ciulinii Baraganului Toamna, dupa plecarea berzelor, Baraganul se pregateste pentru un lung somn hibernal.Peisajul este pustiu, arid, singuratic, cu vegetatie putina, cu fantani rare, ars de soare si deseceta, batut de vanturi venite de la miazazi.



Romanul incepe prin prezentarea unei familii sarace. Parintii "saraci ca Iov", plecasera dinOltenia natala si se stabilisera la Lateni, un sat de langa Borcea, o balta din apropiereaDunarii, bucurosi ca exista peste din belsug. Tatal, Marin, era un impatimit cantaret dinfluier, era in stare sa cante "pana cadea jos lesinat de foame". El era un bun gospodar si maiales bucatar renumit. La intrebarea pusa de fiu, Matache, mamei sale, de ce i se lasa tataluitreburile mai usoare, mama Anica ii raspunde ca ii e drag.

Ca sa usureze viata familiei sale, Anica face economii drastice un an de zile si strange "osuta de franci", cu care reuseste sa cumpere, de ocazie, "o martoaga si o caruta",trimitandu-si sotul si copilul sa vanda pestele in alta parte. Momentul despartirii estesfasietor: Anica plange, cu fata inundata de lacrimile care-i acopera zbarciturile, mangaiecalul, incearca rezistenta carutei subrede, coplesita de spaima ca-i trimite in necunoscut sica s-ar putea sa nu-i mai revada.

Pe drum, li se intampla multe, le moare "martoaga", pierd pestele si ajung la o carciuma,unde se intalnesc cu Gavrila, care le da vestea cea proasta, ca a murit Anica. De atunci, ceidoi vand casa din Lateni, iau cainele, pe Ursu si ajung la Duduca, care ii ajuta, dandu-leadapost si de mancare Dar intr-o zi, Marin pleaca, iar Matache stie ca are sa nu-l mai vada.

Crescand, Matache impreuna cu prietenul sau, Stirbu, pleaca dupa ciulini. Cei doi prieteni seratacesc prin lume, ajungand sa-l reintalneasca pe fratle lui Stirbu, Costache, pornindimpreuna inspre Vlasca. Cei doi sunt pusi la munca ca sa isi castige singuri mancarea.

Desi mama ii murise, iar tatal era pierdut in lume, era bine primit intre ceilalti, dar tot sesimtea ca un strain.

Dupa marea rascoala a taranilor, la sfarsitul acesteia, Matache afla de la un taran, ca decurand tatal sau a fost impuscatsi impreuna cu Ionel sau Stirbu cu era obisnuit sa i se zica,porneste in lume cu ciulinii dupa el.Un prim simbol al ciulunilor ar fi simbolul vegetal: adica ciulinii reprezinta singuramanifestare a fecunditatii ("daca e cald, ei napadesc pamantul") intr-un teritoriu secetos siinfecund. Un al doilea simbol este acela spiritual: oile pasc cu lacomie numai puietii deciulin; cand plantele cresc si ating "dimensiunile unei damigene mari": capata niste tepiascutiti ca sulitele si nu mai pot fi atinse; pe un ton ironic, prozatorul avertizeaza ca asa cum"buruiana dracului" stie sa se protejeze de vietile agresive, exista si oameni-ciulini-vatamatori si inutili, insa eficienti in apararea si in raspandirea samantei lor otravitoare

o Monastirea Argesului

Rezumat pe scurtNegru-voda hotaraste sa ridice o manastire pe malul raului Arges, intr-un loc blestemat, incare orice zid ridicat in timpul zilei se naruieste peste noapte. Zece mesteri vestiti, intre caresi Manole, incep sa zideasca manastirea, dar blestemul nu poate fi infrant. in cele din urma,ei recurg la un ritual pagan, la un sacrificiu sacramental: conform credintelor stravechi, ocladire dureaza in timp daca in temelia ei este sacrificata o fiinta. Aici, jertfa urmeaza a fiomeneasca. Mesterii se pun de acord sa jertfeasca prima fiinta sosita in zorii zilei cumancare - o sotie, o sora, o fiica. Se intampla ca aceasta sa fie Ana, sotia multiubita amesterului Manole, care urma sa dea nastere unui copil. Cand acesta o zareste venind, seroaga sa intervina un miracol divin si s-o opreasca. Nici ploaia, nici vantul napraznic pe careDumnezeu le abate asupra ei n-o determina sa se intoarca din drum. Ana este zidita si, odata cu ea, si copilul nenascut inca, iar sacrificiul acesta face ca manastirea sa poata firidicata. Din zidurile lacasului se aude multa vreme glasul tanguios al Anei.

Mesterii sunt lasati sa moara pe acoperisul bisericii din porunca voievodului, care nu vrea caei sa mai cladeasca o alta manastirea la fel de frumoasa. Ei isi fac aripi din aschii subtiri, darnu pot sa zboare cu ele si se prabusesc. Pe locul in care a cazut Manole a aparut o fantana.

“Monastirea Argesului”, ca si celelalte opere populare, a fost creata de oameni talentati dinpopor si transmisa din generatie in generatie pe cale orala, cunoscandu-se peste 160 devariante, fapt ce releva capacitatea, forta creatoare, ingeniozitatea autorilor anonimi.Aceasta varianta poate fi gasita alaturi de alte capedopere ale literaturii romane cu caracteranonim, cum ar fi “Miorita”, ”Toma Alimos”, ”Dolca”, in volumul “Poezii populare. Balade(cantece batranesti) adunate si indreptate…” de Vasile Alecsandri.“Monastirea Argesului” dezvolta unul dintre miturile esentiale ale folclorului romanesc, sianume mitul estetic.



Subiectul este generat de o superstitie potrivit careia, pentru a rezista, orice constructietrebuie sa aiba zidita in temelii o fiinta. “Monastirea Argesului” este in acelasi timp balada silegenda. Este o balalda deoarece se construieste intr-un poem narativ, cu elementedescriptiv-lirice, care dezvolta un subiect fantastic, se prezinta un erou de exceptie, cu undestin impresionant. Este o legenta intrucat explica, in viziune populara, aparitia unuimonument de arhitectura: biserica manastirii de la Curtea de Arges , zidita sub porunca luiNeagoe Basarab intre anii 1512 si 1517.Balada este o imbinare ingenioasa a unsprezece motive folclorice, distribuite pe parcursulcelor cinci momente ale actiunii.Expozitiunea, prima parte a acesteia, contine motivul alegerii locului pentru zidire si motivulzidirii. Negru-Voda impreuna cu zece “mesteri mari/Calfe si zidari”,intr-un decor mirific,cauta pe malul Argesului un loc perfect pentru a construi o manastire cum alta sa nu mai fie.Mergand astfel se intalnesc cu un ciobanas care le povesteste despre un zid “parasit sineispravit/La loc de grindis/La verde-alunis”. Ajungand acolo, voievodul decide saconstruiasca o manastire unica in lume prin frumusetea si maretia sa. Astfel, el este hotaratsa le ofere mesterilor averi, ii va face boieri dar, in acelasi timp, ii ameninta in caz denereusita. Domnitorul doreste construirea manastirii nu numai din orgoliu sau pentruperpetuarea unei traditii, ci si pentru a sanctifica acel loc, invingand fortele malefice. Secontureaza unul dintre conflictele baladei intre voievod si constructori, conflict ce seadanceste pe masura ce firul epic inainteaza.Intriga baladei contine un alt motiv, cel al surparii zidurilor. Manastirea nu se poate inaltadeoarece fortele irationare se opun ridicarii unui locas de cult. Tot ce mesterii construiesc intimpul zilei, noaptea se surpa. Accentul cade pe actiun, care este dinamica. Preponderenta

verbelor si a substantivelor probeaza tenacitatea cu care mesterii isi urmaresc idealul sidoresc sa invinga raul. Surparea zidurilor este un moment dramatic, pentru ca domnitorul iiameninta iar cu moartea pe mesteri.In sprijinul zidarilor intervine Divinitatea, “o soapta de sus”. Desfasurarea actiunii incepe inmomentul in care Manole, ca ales al Divinitatii, viseaza ca zidurile vor rezista numai dacamesterii vor zidi in temeliile constructiei prima femeie –sotie sau surioara- care va veni inziua urmatoare cu bucate.Mesterii jura sa pastreze secretul, dar sunt nelinistiti. Cel mai ingrijorat este Manole care, adoua zi, dis-de-dimineata, cerceteaza zarea pentru a afla care este femeia destinata zidirii.Propozitia interogativa si interjectia “vai” dovedesc suferinta mesterului cand observa ca ceacare se apropie este chiar Ana, sotioara lui. Constructorul traieste o drama de consecinta,pentru ca este nevoit sa zideasca ce are mai de pret. Sperand sa schimbe destinul, el seadreseaza Divinitatii ca s-o opreasca. Cerul se indupleca si raspunde rugamintile omului,dezlantuind stihiile naturii, in incercarea de a o opri pe Ana. Fenomenele naturale sunthiperbolizate, evidentiind astfel si mai mult calitatile Anei, pe care nimic nu o poate intoarcedin drum.Punctul culminant este motivul zidirii treptate asupra caruia autorul anonim insista pana ladetaliu. Dovedind o deosebita tarie de caracter, Manole isi invinge durerea si incepe s-ozideasca. El sufera nu numai pentru ca nu poate inalta manastirea, ci pentru ca nu o poateface fara sacrificiul Anei. Drama sufleteasca se adanceste, dar cel care va invinge esteartistul. Focul iubirii se contopeste cu focul creatiei, devenind o forta mistuitoare. Anaaccepta jocul si in timpul zidirii treptate-acessta fiind motivul cental al acestei parti- invoca,pe rand, durerea trupului, plansul copilului pe care-l poarta-n ea si sfarsitul pe care si-lpresimte, caci in cele din urma isi da seama ca este condamnata. Alaturi de Manole, eacucereste vesnicia.Deznodamantul pune in prim-plan motivul conflictului feudal. Jertfa Anei nu a fost de ajuns.Pentru ca au nechibzuinta sa afirme ca ar putea construi o manastire si mai frumoasa,domnitorul ii lasa sa moara pe acoperis. Incercand a-si depasi conditia, ca legendarul Icar, isifac aripi din sindrila, dar nu reusesc sa zboare, se prabusesc si mor.

Glasul mult iubit al Anei il tulbura pe Manole care intelege ca si-a indeplinit menireacreatoare. Pentru el in viata de aici nu mai exista fericire si nici dragoste. De aceea pleaca s-o intalneasca pe Ana –in singurl mod care-I mai era posibil- prin…moarte. Pe locul unde seprabuseste Manole izvoraste o apa, simbol al vietii si al creatiei vesnice. Puterea stapanului ildoboara pe artist, dar creatia lui ramane sa infrunte veacurile. Prin perfectiunea ei, creatiaintra in eternitate si, o data cu ea, iubirea de viata, de arta.

o Toma AlimosA fost odata ca niciodata, pentru ca realitatea se impleteste permanent cufantasticul. Printr-o inriga puternic tensionata, intervine un eveniment-surprizacare tulbura echilibrul epic erau in situtia initiala si care va avea un rol decisiv inderularea actiunii. Soseste Manea care ii aduce haiducului acuzatii grave,imaginare,fiind hotarat sa-l uciada pe haiduc. In acest moment narativ,



personajele principale intruchipand simbolic antiteza dintre bine si rau, se aflafata in fata, cele doua portrete definesc fizic si moral personajele tipice alebaladei vitejesti haiducul si stapanul mosiilor. Fizic haiduculeste nalt la statexpresie succinta, metaforica a frumusetii ideale. Manea este, slutul si uratulcaracterizat direct prin doua epitete care se amplifica reciproc pentru a realizaimaginea respingatoare a unui urias. Moral Toma este mare la sfat trasaturaesentiala a voinicului aflat in slujba dreptatii. Prin antiteza Manea este ucigasulexpresie a lipsei de masura si a vointei nejustificate.Caracterizarea indirecta apersonajelor se face epic in actiune, prin acumularea verbelor de actiune si adetaliilor de comportament. Desfasurarea actiunii il surprinde pe Manea orbit deura si de invidie, care incalca legea ospetiei si il injunghie pe acela care il primisecu fireasca prietenie. Acum, in naratiune se insceneaza elementul fabulus. Calul,armele si codrul, prietenisi aliati de nadejde ai viteazului orind viata prinpersonificare pentru a-l ajuta pe Toma sa infaptuiasca dreptatea. In punctulculminant, binele si raul se infrunta din nou pe viata si pe moarte.Toma il ajungepe Manea si ii reteaza capul dintr-o lovitura. Din momentul in care capulboierului cade in pulbe incepe deznodamantul baladei. Dupa un stravechiblestem, trupul neinsufletit al ucigasului va bantui in lume fara sa-si gaseascaodihna vesnica. Dreptatea este implinita, dar si Toma moare in mijlocul naturiiocrotitoare, personificate. El isi exprima dorintele testamentare in legatura curitualul propriei inmormantari. Potrivit motivului om-natura murgul vaindeplini in chip mioritic ceremonialul funebru Mugurul jalnic necheza Cu copitaca-mi sapa Groapa mica ca-mi facea, Fanisor ii asternea, Florile ca-i sapa Cu trei

lacrimi le stropea. Modul de expunere dominant in balada este naratiunea, carese impleteste cu dialogul, cu monologul si cu descrierea de tip tablou si de tipportret. Naratorul omniscient si omniprezent asigura relatia autor-cititorrelatand faptele la persoana a III-a, numar singular. El se implica subtil inpovestire prin folosirea dativului etic afectiv Iar din gura ce-mi graia Cu copitaca-mi sapa, dar si prin enunturi exclamative si interogative de tipuri Si mergeamare...3.Incheiere In concluzie aceasta balada haiduceasca se inscrie printremiturile fundamentale ale poporului nostru iar prin procedeele de prezentare aintamplarilor si a personajelor este opera epica. George Calinescu includeaceasta opera intre cele patru mituri fundamentale ale romanilor, alaturi demitul zburatorului valorificat sublim de Mihai Eminescu in poemul Calin file depoveste alaturi de mitul etnogenezei poporului roman. Din cele mai vechi timpuri de-a lungulexistentei sale , poporul roman a creat unadevarat tezaur artistic in care a reflectat bogata sa experienta de viata ,bogatiasufleteasca strinsa legatura cu natura si cu locurile natale lupta pentru dreptatesociala si libertate nationala si in care si-a experimentat cele mai alese ginduri sisentimente.Un loc aparte in creeatia populara romineasca il ocupa baladele incare populare. Ea apartine epicii nosatre populare intrucit sentimentelede dargoste si de admiratie ale autorului anonim sunt in mod indirect prininetermediul actiunii si al personajelor.Deci ca in orice opera epica si in structuraacestei creatii se disting cele trei elemente naratorul ,actiunea si personajeleacestea din urma fiind purtatoarele mesajului autorului anonim. autorul anonim a infatisat silupta pentru dreptatea sociala impotrivaboierilor sau chiar impotriva domnitorului ,lupta pentru libertatea nationaladusa contra unor dusmani cum ar fi turcii , care au calcat de atitea ori pamintultarii .O astfel de balada este si creatia populara Toma Alimos. Toma Alimos este o opera literara populara si face parte din categoria baladelorhaiducesti ,prima sa varianta fiind notata in anul 1831 insa aparitia ei este legata dedestramarea feudalismului si aparitia relatiilor capitaliste de intensificarea

maselor taranesti perioada in care haiducul reprezenta una din principaleleforme de rezistenta prin pradarea celor bogati si ajutarea celor saraci. Primadovadap a faptului ca Toma Alimos este o opera populara este transmiterea ei pecale orala fenomen care a adus la aparitia a numeroase variante (117)raspanditein toate provinciile rominesti cu evidente si numeroase modificari atit in privintanumelui eroului cit si privinta locului de actiune ori a categoriei sociale pe careacesta o reprezinta .Prezenta acestor variante evidentiaza totodata caracterulcolectiv deoarece in procesul transmiterii pe cale orala mai multi autori anonimipe rind si in momente diferete prilejuri in fata unei colectivitati ceea ce pune inevidenta caracterul sincretic.Faptul ca ea a fost situata de numerosi folcloristicritici literari si scriitori si considerata o capodopera a epicii populare rominesti



alaturi de Miorita si Mesterul Manole reliefeaza caracterul expresiv al acesteiopere literare

popa tanda

Documents