Iulius POPA, un veritabil cronicar al Universității bălțene

Iulius Popa este un nume cunoscut în Republica Moldova. El a excelat în mai multe domenii obținând succese de răsunet național și nu numai. Ca ziarist, publicist a publicat cca 600 de articole în probleme de istorie, educație, cultură, politică. Este cel mai mare colecționar de medalii și plachete cu chipul lui Eminescu, este inițiatorul medalisticii eminesciană (28 de medalii) în R. Moldova. Grație demersului lui Iulius Popa, pentru prima dată în ex-URSS, în anul 1989, a fost emisă o monedă cu chipul lui Eminescu. Biblioteca lui numără peste 7000 de cărți, unele fiind rarități bibliofile. Cincisprezece dintre acestea sunt scrise de el. Opt dintre ele sunt consacrate Universității bălțene: Rectorul meu (Ion Borșevici), Ch., 1996, Rectorul academician Nicolae Filip, Ch., 2000, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți la 60 de ani (1945-2005), Ch., Litera, 2005, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a USB (1954-2009), „Tipografia Reclama” SA, Ch., 2009, – donație din partea fostului student și profesor, însoțită de dictonul spaniol No tengo mas que dare te! (Nu am ce-ți da mai mult!), Facultatea de Științe ale Educației și Arte. Facultatea de Psihologie și Asistență Socială, Ch. 2013, Facultatea de Științe Reale a USB, Ch., 2013, Colegiul Pedagogic „Ion Creangă” din Bălți, Ch. (2015). Cea mai recentă este Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți la 70 de ani (1945-2015), Ch., Litera, 2015. Volumul (516 pagini, 1100 de fotografii) este fascinant, plin de informații și păreri oneste, este presărat cu idei filosofice și gânduri pioase despre lectori și rectori, fotografii și acte inedite, evenimente plăcute, dar și cazuri picante din istoria necunoscută a Universității. Competent (mai ales în istorie, literatură, politică, medalistică), meticulos, pedant și ambițios, harnicul Iulius Popa a depus o muncă titanică (sic!) la scrierea acestei cărți, inclusiv la colectarea informațiilor în arhiva Universității, în mass-media republicană, în zecile de convorbiri telefonice cu absolvenții diverselor promoții, a imaginilor fotografice, grafice, artistice și facsimile de pretutindeni, pentru câteva deplasări la machetarea lucrării și administratorii Tipografiei Centrale din Chișinău. L-am însoțit (de trei ori) și eu la Cimitirul Evreiesc în căutarea mormintelor profesorilor pentru a afla data decesului lor. Un capitol aparte – Ai noștri în lupta pentru demnitate – reînvie atmosfera anului 1989. N-a fost dată uitării lista celor 127 dintre cei cca 350 de colaboratori ai Institutului Pedagogic de Stat „Alecu Russo”, care au semnat pentru alfabetul latin și limbă de stat. Descoperim cu satisfacție numele minoritarilor: Dina Stici, Eva Gleibman, Emil Haham, Iulia și Ivan Smirnov, Ana Șraibman, Karl Rabinovschi, Efrem Șulman, Gheli Voronțov, Natalia Hodacova, pe când semnăturile celora care astăzi sunt înflăcărați statataliști, ba chiar unioniști lipsesc. Multe aș mai putea să vă povestesc despre acest volum captivant, dar mă tem – vorba lui Iulius Popa – că după asta nu îl veți citi.

Ziua de mâine, 30 aprilie 2010, ziua sa de naștere, în ajun de Paști, îl va găsi, ca de obicei, în fața computerului țesând un nou articol sau o carte. Cartea – acest bun al omului – aidoma unui animal, are darul să ne facă a simți cum trăiește, cum se simte la cutare sau cutare stăpân. În apartamentul său bălțean de 3 camere, acest mare consumator al tipăriturilor, a selectat și întreține cu mare grijă o imensitate de înțelepciuni, în mijlocul cărora atât amfitrionul, cât și oaspeții săi sunt tonificați. Numeroșii săi sfetnici – cărțile – se simt superb alături de alte colecții miniaturale magnifice – bibelouri, ilustrate, icoane, monede, medalii, timbre, fotografii, reproduceri etc. (majoritatea însoțite de exclamații de uimire).Țara Moldovei va fi mai fericită, dacă măcar o jumătate din indivizii ei vor fi mai culți și mai morali, în care plăcerile vor fi mai intelectuale, când neordinarul fenomen „custodele Iulius Popa” va deveni ceva obișnuit (la început) măcar la 1 român din 10. La mulți ani și Hristos a înviat, dragul meu prieten! Valentin JITARU