pop ioan aurel-observatii privitoare la structura etnica-1994

8/19/2019 Pop Ioan Aurel-Observatii Privitoare La Structura Etnica-1994

1/36

Observaţii privitoare la structura

etnică şi confesională a Ungariei

şi Transilvaniei medievale

(secolele IX-XIV)

loait'Aurel Pop

Preliminarii

Regatul Ungar ie i a fos t , pe to t parcursul exis tenţe i sa le

medieva le (c i rca 1000-1526) , un s ta t mul t ina ţ iona l ş i

p lur iconfes ional . Nic i în epoca modernă lucrur i le nu au s ta t a l t fe l d in

moment ce , după o înde lunga tă ş i s i s t emat ică po l i t i că de

maghia r iza re , da te le o f ic ia le ( „corec ta te" p robab i l ş i e le ) a le

rece nsăm ântu lu i d in 1910 sunt obl iga te să rec un oa scă faptu l că

„ min o r i t ă ţ i l e " r e p r e z e n t a u c a m 5 2 % d in t o t a lu l p o p u la ţ i e i ţ ă r i i

1

,

const i tu ind de fapt major i ta tea locui tor i lor Ungar ie i de a tunci . însă

ideea că Ungar ia a fos t un s ta t na ţ ional încă de la formare ş i apoi pe

to t parc ursu l exis tenţe i sa le a fos t sus ţ in ută de i s tor iograf ia m ag hia ră

până în secolul XX. Se evidenţ ia as t fe l un drept i s tor ic a l s ta tu lu i

maghia r , ca re t r ebu ia să l eg i t imeze asp i ra ţ i i l e na ţ iun i i maghia re l a

Vezi datele statist ice la A. Chervin, L'Autriche et la Hongrie de demain, Paris , 1915;

R. Sieghart,

Die letzten Jahrzehnte einer Grossm acht,

Berl in 1932 ;

Magyarorsz g

tórtèneti démogrùfiàja

Bud apest 1963 etc .

Ne expr im am ş i pe această cale întreaga gratitudine academicianului Serbati

Papacostea pentru semnalarea unor surse şi pentru întregul sprijin acordat în vederea

alcătuirii acestei lucrări.


2/36

domina ţ i a a supra popoare lo r nemaghia re ş i l a absorb ţ i a lo r t r ep ta tă

2

.

Astăzi nu se mai af i rmă direct acest lucru ş i nu se mai susţ ine

expressis verbis

că ungur i i posedau în ce l mai îna l t grad darul de a

const i tui un s tat ş i că erau chemaţi pr in naştere să-şi asume un rol

conducător , dar se cons ideră că recunoaş terea exis tenţe i unei asupr i r i

na ţ iona le în vechea Ungar ie r eprez in tă un exces a l pe r ioade i

comunis te , exces ce t r ebu ie e l imina t . P r in u rmare , în u l t ima v reme ,

şi-a făcut tot mai mult loc ideea, exprimată în scr is , în l imbi de

ci rcula ţ ie in ternaţ ională , că Ungar ia medievală a fos t un loc a l

în ţe l eger i i un ive r sa le , un mode l de conv ie ţu i re a mai mul to r popoare

sau etni i , un spaţ iu în care obiceiur i le or icărui popor sau grup etnic

erau pr iv i te ca „un drept uman ina l ienabi l ş i ca o propr ie ta te

na tu ra lă" de că t re au to r i t ă ţ i

3

. Ideea es te prea mul t ancora tă în

ac tua l i t a t ea con temporana a d rep tu r i lo r omulu i , i dee necunoscu tă

evului mediu, pentru a nu t rezi anumite îndoiel i ş i a nu inci ta la o

nouă anal iză a în t regi i problemat ic i .

Pe l a 1536-1537 , N ico laus O lahus , în luc ra rea

Hungaria,

scria:

„ în t reg aces t regat a l Ungar ie i cupr inde în e l , în vremea aceas ta a

noas t ră , d i fer i te na ţ iuni - ungur i , germani , boemi , s lavi , c roa ţ i , saş i ,

secui , români , sârbi , cumani , iazigi , ruteni ş i , în sfârşi t , turci - , care

toate se folosesc între ele de l imbi diferite, afară de cazul când unele

denumir i , da tor i tă obice iu lu i îndelungat ş i rapor tur i lor rec iproce , se

vădesc a avea ş i o oa reca re asemănare ş i po t r iv i r e"

4

. Despre

a lcă tu i rea e tn ică a Trans i lvanie i , locul său de naş tere , umanis tu l es te

şi mai precis: „ în ea sunt patru naţ iuni de or igine difer i tă : unguri ,

secui , saş i , români , d in t re care ce l mai puţ in apţ i pent ru război sunt

socot i ţ i saşi i . Unguri i ş i secui i se folosesc de aceeaşi l imbă, decât că

secui i au anumite cuvinte propri i neamului lor [ . . . ] . Saşi i sunt , după

cât se spune, niş te coloni i de saxoni din Germania [ . . . ] ; ceea ce ar

pleda pent ru adevărul [aces te i părer i ] es te asemănarea l imbi i ce lor

două popoare . Se spune pr in t radi ţ ie că români i sunt n iş te coloni i a le

romani lor . Dovada aces tu i lucru es te faptul că e i au mul te [cuvinte]

Z.I. Toth, Quelques problèm es de l État multinational dans la Hongrie d avant 1848,

în „Etudes des délégués Hongrois au X-e Congrès Internat ional des Sciences

his toriques , R om e, 4 -1 1 sept. 19 55, p . 125.

3

Vezi , de ex . , J . Szi ics , The Peoples of Medieval Hungary, în „Ethnicity and Soc iety in

Hungary , edited by F. Olatz, Budapest, 1990, p. 20.

* N. Olahus , Hunga ria et Alila sivede originibus gentis regni Hungariae..., ediţ ie de Fr.

KoUarius , Vie na, 17 63 , p . 90.


3/36

în comun cu vorb i rea romani lo r , popor d in a le că ru i monede se

găsesc foar te mul te în aces te locur i ; fă ră îndoia lă , aces tea sunt

impor tan te măr tu r i i a le vech imi i ş i s t ăpân i r i i romane a ic i "

5

. Du p ă

cum se vede , Olahus pr iveş te na ţ iuni le în sens e tno- l ingvis t ic ş i le

ca rac te r izează ca a ta re . Un a l t umanis t , con temporan cu Olahus ş i

numit Anton Verant ius (de or ig ine croată) , nota ş i e l despre

Transi lvania : „O locuieş te o t r ip lă na ţ iune: secui , ungur i ş i saş i ; aş

adăuga to tuş i ş i pe români care , deş i î i a jung uşor în număr pe

ceilal ţ i , nu au nici o l ibertate , nici o nobil ime, nici un drept al lor ,

a fară de un număr mic , locuind în d is t r ic tu l Haţeg , în care se crede

că a fos t capi ta la lu i Decebal ş i care , pe vremea lu i loan de

Hunedoara , băş t inaş de aco lo , au dobând i t nob le ţea , pen t ru că

în to tdeauna au lua t par te neobosi t la lupta împotr iva turc i lor . Cei la l ţ i

sunt tot oameni de rând, iobagi ai unguri lor , fără locuri a le lor ,

r ă spând i ţ i p re tu t inden i , p r in toa tă ţ a ra" ş i duc „o v ia ţă nenoroc i tă"

6

.

Ş i Veran t ius consemnează în mai mul te rândur i o r ig inea romană a

români lor , dar e l t ra tează na ţ iuni le în sens pol i t ic , consta tând că

români i nu erau recunoscuţ i ca na ţ iune . în p lus , e l oferă ş i un indic iu

aprox imat iv despre p ropor ţ i a d in t re români , pe de o pa r te , ş i

na ţ iun i le receptae, pe de a l tă pa r te : rom ân i i î i eg alea ză ce l pu ţ in p e

ce i la l ţ i , ad ică reprez in tă pes te 50% d in popu la ţ i a Trans i lvan ie i .

Desigur , da te le t rebuie lua te cu rezerva cuveni tă , în sensul că e le nu

se bazează pe recensămin te , c i pe aprec ie r i l e genera le d in epocă .

Num ărul şi specificul ungurilor în jurul anului 90 0

Dacă aceas ta era s i tua ţ ia în secolul a l XVI- lea , care va f i fos t

s t ruc tura e tno-confes ională a Ungar ie i ş i Trans i lvanie i la cumpăna

mileni i lor I ş i I I , până spre 1400? Nu es te uşor de da t un răspuns la

aceas tă în t rebare . I s tor iograf ia maghiară , urmând l in ia sa

t radi ţ ională , c rede că a găs i t răspunsur i adecvate : la venirea lor în

Panonia , ungur i i a r f i fos t cam 400.000-500.000 ş i a r f i găs i t acolo

c a m 1 5 0 . 0 0 0 - 2 0 0 . 0 0 0 d e b ă ş t i n a ş i

7

; în pr ima par te a secolulu i XVI,

Ibidem,

p. 61.

6

A. Vera ncs ics ,

Összes munkäi.

vol . I, Pe si, 18 57 , p. 143.

E. Fü ged i ,

Pour une analyse démographique de la Hongrie médiévale,

îh .A n n a le s '

1 9 6 9 ,

an 2 4 , nr. 6 , p . 13 00 ; A. B artha, Hungarian Society in the 9

th

and IO* Centuries,

Budapest , 1975, p. 110.


4/36

din cei c i rca 4 mil ioane de locui tor i a i Ungar ie i , minor i tă ţ i le ar f i

r e p r e z e n ta t î n j u r d e 2 0 - 2 5 %

8

. în legă tură cu vechimea popoare lor ş i

popula ţ i i lo r de pe te r i to r iu l ţ ă r i i , nu se admi te decâ t că anumi te

grupuri izola te de s lavi , avar i ş i , eventual , de secui , toate as imila te

etnic ş i l ingvis t ic în scur t t imp, i -au putut preceda pe unguri în

t e r i t o r iu l ca re a fo s t Ungar i a med ieva lă

9

. In urma unei lectur i

uni la tera le ş i t runchiate a izvoarelor scr ise ş i în urma unor deformări

a le a l tor mărtur i i , s -a susţ inut iarăş i în ul t imii ani ideea, cum s-a

văzut , că Ungar ia a fos t un s ta t na ţ iona l , cu o propor ţ ie ne însemnată

a minor i tă ţ i lo r , ca re t ră iau în a tmosfera a rmonie i ş i a concord ie i

desăvârş i te . De aceea , o re inventar ie re a surse lor se impune .

Aspec te le numer ice au fos t ş i vor rămâne mereu cont roversa te ,

mai a les pent ru per ioada pres ta t i s t i ca . Totuş i , po t r iv i t unor aprec ie r i ,

rapor tu l numer ic în t re sedentar i i (agrar -pas tora l i ) ş i nomazi i ce

ocupau suprafe ţe iden t ice a r f i de aproximat iv 10 la l ' ° . Propor ţ ia

ne t favorab i lă ce lor ce se ocupau cu munca ogoare lor p rovine d in

fap tu l că un te ren agr ico l pu tea furn iza hrană mai mul tor persoane

decâ t aceeaş i suprafa ţă a fec ta tă păs tor i tu lu i nomad. Cum, însă , l a

toa te popula ţ i i l e sedentare , cu l t ivarea pământu lu i se comple tează cu

păs tor i tu l t ranshumant , i a r nomadismul nu es te în to tdeauna pur

(prac t icându-se temporar ş i o agr icu l tură rud imentară pe suprafe ţe

mic i , mută toare) , rapor tu l de mai sus se cuvine , pen t ru anumi te zone

şi s i tuaţ i i , modif icat uşor . în ceea ce pr iveşte date le numerice

absolu te , re fe r in ţe le sunt foar te pu ţ ine , i a r une le d in t re e le aproape

inut i l i zab i le . Spre p i ldă , Procopius spune că războiu l cont ra

os t rogoţ i lo r a r f i cos ta t Imper iu l b izan t in 10 mi l ioane de v ie ţ i

om eneş t i , c eea ce e s t e de dom en iu l f an ta s t i cu lu i " . E fec t ive l e

pecenegi lor care a r f i t recu t Dunărea la sud , în 1048 , e rau aprec ia te

de Skyl i tzes la 800.000 de oameni , iar a le uzi lor , în 1064, la

6 0 0 . 0 0 0

1 2

, c i f re care , doar reduse de cel puţ in 10 or i , s -ar putea

apropia de rea l i t a te . în genera l însă , după ca lcu le labor ioase uneor i ,

J. Szücs , op. cit., p. 20.

9

Ibidem,

p . 1 1 - 1 2 .

F.

Ritzel,Politische Geog raphie,

ed. a 3-a , M ünchen-B erl in , 1 923 , p . 52 ; V. Spinei ,

Realităţi etnice si politice in M oldova meridion ală în secolele X-X 11I. Rom âni şi

turanici.

Iaşi , 19 85 , p. 97 .

' ' M.R. R einhard, A . A rm énau d, J. Du paqu ier,

Histoire g enerale de la population

mondiale,

Paris , 19 68 , p. 60 .

1 2

V. Spinei ,

op. cit,

p. 99 .


5/36

corelate cu mărtur i i per t inente, uni i is tor ici s-au încumetat să facă

es t imăr i nu m er ice refer i toare la po pu la ţ i i le mig ra to are . Ast fe l , se

consideră az i rezonabi l ca numărul ba tavi lor , spre 70 d . Hr . , să f ie

aprec ia t la 50 .000, a l a lamani lor care au lupta t la S t rasbourg în 357

d. Hr. la 20.000, iar a l luptător i lor goţ i la Adrianopol , în 378 d. Hr. ,

l a 1 0 . 0 0 0

1 3

. V iz ig oţ i i , l a in t rarea lor în Sp an ia , e rau pro bab i l

70 .000-80.000 de suf le te , ia r vandal i i , când au t recut în Afr ica , se

poate să f i fos t c i rca 80.000, deş i numărul aces ta pare să a ibă va loare

d e c l i ş e u

1 4

. î n seco lu l a l V I - l ea , hoard a avar ilo r nu nu m ăra m ai m ul t

de 20 .000 de oameni , i a r Mongol i a lu i G ingh i s han , în seco lu l XI I I ,

a ve a o a r m a t ă de 129 . 000 de oa m e n i

1 5

, Des igur , d in aces te numere

care apar în izvoare ca a tare sau sunt deduse pr in ca lcul , es te aproape

impos ib i l să se es t imeze cuan tumul popu la ţ i e i to t a l e a aces to r

seminţ i i . Despre ungur i i d in secole le IX-X s-a păs t ra t o s ingură da tă

numer ică , apar ţ inând lu i Dzaihani , d in opera căruia s -au inspi ra t Ibn

Rusta ş i Gardizi , care relatează că şeful unguri lor r idica la război

2 0 .0 0 0 d e l u p t ă t o r i

1 6

. P lecând de a ic i , s -a cons ideat că era nevoie de

efor tu l a 4-5 fami l i i pent ru în t re ţ inerea unui luptă tor înarmat , de

unde ar rezul ta vreo 100.000 de famil i i ş i o populaţ ie totală de

aproape 500.000 de ungur i cucer i tor i (dacă se admite că erau cam 5

m e m b r i d e f a m i l i e )

1 7

. Notăm deocamdată că număru l n i se pa re mul t

exagera t , dacă se acceptă ca punct de p lecare ce i 20 .000 de luptă tor i ,

în n ic i un caz , un războinic a l s tepei nu avea nevoie de 4-5 fami l i i

pent ru în t re ţ inere , deoarece f iecare bărbat va l id era luptă tor . Modelul

valabi l pent ru lumea feudală apuseană ş i cent ra l -europeană nu se

poate apl ica în condi ţ i i le s tepei , unde accesor i i le necesare lupte i e rau

mul t mai s implu de procura t ş i mai puţ in cos t i s i toare . De asemenea ,

c redem că media de aproape 5 membr i de f ami l i e t r ebu ie coborâ tă

m ult spre 4 , în co nd iţ i i le r idicatei m orta l i tă ţ i infa nt i le , m ai ale s la

popula ţ i i l e nomade . Chia r ş i în p r ima jumăta te a seco lu lu i XIV,

pent ru popoare le sedentare d in Europa , indice le de fami l ie es te

apreciat la

4 , 3

1 8

.

Deci , să admitem că ungur i i cucer i tor i puteau să f ie

L. Musse t , Les invasions: les vagues german iques, Paris , 1965, p .235,

Ibidem.

M. R. Reinhard s.a., op. cit., p. 84.

A. Bartha, op. cit., p. 110.

Ibidem,;

E. Fügedi ,

op. cit,

p. 1300

Şt. Pascu, Voievod atul Transilvan iei, v o l H, Ch ij-Napo ca, 19 79 , p 334-, nota 9.


6/36

între 100.000 şi 150 . 000 , la sfârşi tul secolului IX. C a r e era a tunci

num ă r u l popu l a ţ i i l o r p r e m a gh i a r e p r e z e n t e în Pa no nia ? Is tor ic i i

ungur i soco tesc aces t număr

la

1 5 0 . 0 0 0 - 2 0 0 . 0 0 0

de

s lavi

şi

restur i

avare , ap rec i ind popula ţ i a Ungar ie i

de

a tunc i

la

c i rca 600.000

de

l o c u i t o r i

1 9

. O a n u m i t ă p r e p o n d e r e n ţ ă a ungur i lo r ar pu t e a să fie reală

pen t ru Câmpia Panonică p ropr iu -z i să sau

Alfeld

adică pent ru ceea

ce reprezen ta în t inderea Ungar ie i

în jur de 900,

deşi s t ructura etn ică

a acestui ter i tor iu

era

depar te

de a fi

o m o g e n ă ,

cum

lasă

să se

î n ţ e l eagă une le s tud i i con temporane . Croa ţ i a , S lovac ia , T rans i lvan ia

şi a l te zone de m a r g i n e nu i n t r ă de oc a m da t ă în d i scu ţ i e , deoarece

aces tea au a juns mai tâ rz iu în co m po ne n ţa s t a tu lu i ungar . A rm ata

u n g a r ă

a

s e c o l e l o r I X - X , da c ă

era

em inam ente po t r iv it ă pen t ru r az i i

( exped i ţ i i

de

j a f ) ,

nu era

de loc ap tă

să

o c u p e

un

ter i tor iu deja p op ula t

pu te rn ic cu s e d e n t a r i

2 0

, mai a les cân d re l ie fu l aces tu ia era co l ina r şi

m u n t o s . De fapt , ungur i i , la v r e m e a a c e e a , nu au fost în n ic i un grad,

afară

de Alfeld

unde e r a u s e m i nom a z i ,

un

popor cucer i to r

sau

co lon iza to r ;

ei nu

aveau a tunc i n ic i

o

organizare pol i t ică

şi

n ic i

o

idee- for ţă

pe

ca re

s-o

p r opun ă ve c i n i lo r l o r

2 1

.

De

ace ea , cuc er i rea

ter i tor i i lor vec ine şi î nc a d r a r e a lor în U nga r i a m e d i e va l ă s-a făcut

târz iu şi t repta t , mai a l es după anu l 1000, ad ică după seden ta r i za rea ,

creş t inarea

şi

f euda l i za rea pa r ţ i a l ă

a

ungur i lor .

Tradiţia cronistică despre structura etnică a

Panoniei şi Transilvaniei în perioada premaghiară.

Românii.

î n momentu l când t r ibur i l e ungare , a lunga te

de

p e c e n e g i

şi de

bulgar i din s t epe le nord -po n t i ce , s t r ăbă teau Carpa ţ i i Păd uro ş i ,

P a non i a şi T rans i lvan ia e rau popu la te de c om un i t ă ţ i e t e r oge ne în

c e e a

ce

p r iveş te s truc tu ra e tn ic ă

2 2

. T rad i ţ i a consemnată

de

S i m o n

de

K e z a

şi de

c ron ic i l e l a t ino-maghia re

din

seco lu l

XTV

ara tă

că

după

E x e m p l e :

Gy.

Györ f iy ,

L

S z a b o ,

J.

Nemeskér i , Gy . -Acs d i ,

Ery

Kralovânszki ,

E.

Fügedi ,

A.

Bartha, J. Szü cs

s.a.

Vezi lucrările citate

mai sus ale

unora

din

ace şti autori.

2 0

L.

Musse t , Les invasions: le second assauld contre l'Europe chrétienne (Vlf-Xf

siècles), P a ri s, 1 9 6 5 , p . 2 7 0 - 2 7 1 .

21

Ibidem, p 2 7 1 .

7 1

V. Spinei , Migraţia ungurilor

în

spaţiul carpato-dunărean

şi

contactele

lor cu

româ nii în secolele IX-X

în

. A r h e o l o g i a M o l d o v e i " , 1 9 9 0 ,

X l ţ

p .

121


7/36

moartea f i i lor lu i At t i la ş i des t rămarea „Imper iu lu i" hunic , Panonia a

rămas locui tă de s lavi (Sclavi), g rec i (Graeci), t eu ton i (Teutonici),

mess ian i (Messiani) şi rom âni (Ulahi), a junş i sub domina ţ ia

cneazu lu i Morav ie i , Sva top luk , ş i cucer i ţ i , în u rma lup te lo r pur ta te ,

d e c ă t r e u n g u r i

2 3

. Făcând abs t rac ţ i e de une le anacron isme , ine ren te

tuturor

gest e

- ÌOT

m e d i e v a l e a c e st e

re la tăr i nu sunt surpr inzătoare ,

deoarece , a tâ t s lavi i moravieni , câ t ş i grec i i (b izant in i i ) , germani i

( teutoni i ) , bulgar i i (mess iani i ) ş i români i (v lahi i ) e rau prezenţ i în

Panonia sau la margin i le e i în deceni i le premergătoare apar i ţ ie i

u n g u r i l o r

2 4

. Notarul anonim a l regelu i Bela re la tează ş i e l , pe baza

unor c ron ic i ma i vech i , că l a pă t runderea ungur i lo r în Panon ia ,

aceas ta era locui tă de s lavi , bulgar i ş i români , ad ică păs tor i i

r o ma n i lo r (quam terram habitarent Sclavi, Bulgarii et Blachii ac

pastures Romanorum)

25

. Sen sul exp res ie i „ ro m ân i i , ad ic ă păs tor i i

romani lor" es te expl ica t foar te prec is de că t re Gesta lu i S imon Keza .

El spune că , la venirea huni lor , romani i (mai exact , locui tor i i

oraşelor -

civitates)

s -au re t ras d in regiu ne ş i că nu m ai „ rom ân i i ,

care au fos t păs tor i i ş i agr icul tor i i aces tora [a i romani lor ] , au rămas

de bună vo ie în Panon ia" (Blackis, qui ipsorum - Romanorum -fuere

pastore et coloni, remanentibus sponte in Pannonia)

26

. Se cert i f ică

pr in aceas ta o r ig inea romană a români lo r , con t inu i ta tea lo r de locu i re

în Panon ia , p recum ş i ocupa ţ i i l e ag ra r -pas to ra le ca re - i ca rac te r izau .

Cron ica ru l a ra tă c la r că „ romani i " , ad ică e lemente le suprapuse ,

c i tadine , s -au re t ras d in Panonia (ş i d in a l te provinci i ) spre I ta l ia , dar

„agr icu lto r ii şi păs to r i i rom an i lo r" , ad ică v lah i i (=rom âni i ) au ră m as

„ d e b u n ă v o i e " p e l o c

2 7

. Despre Trans i lvan ia p ropr iu -z i să , supusă ş i

Simon

d e K eza , Gesta Hungarorum, în „Scriptores rerum hungaricum" (SRH), voi .

I, 1 9 3 7 , p . 1 6 3 - 1 6 4 ; Chronicon pictum Vindobonese, îh „G. Popa Lissea nu, Izvoarele

istoriei românilor", vo l. X I, Bu cure şti , 19 37 , p. 17 ş i 13 1; Chronicon Henrici de M üg eln

Germaniae

conscriptum.

în SR H, vol . H, 19 38 , p. 13 6;

Chronicon Posoniense,

în SR H,

vol.

H, 1 9 3 8 ,

p.

3 0

2 4

V. Spine i ,

Migra ţia ungu rilor...,

p. 12 2.

95

A n o n i m u s ,

Gesta Hungarorum,

în SRH , X p. 45.

2 6

S. de Ke za, op. cir., p . 1 5 6 - 1 5 7 .

77

Ş. Papacostea, Rom ânii în secolul XIII. Intre Cruciată şi Imperiul Mon gol,

Bucureşti, 19 93 , p. 180 . Pentru o interpretare uşor diferită a textului resp ectiv , dec upa t

de astă dată din „Cronica pictată de la Viena", interpretare datorată unui alt sens dat

termenului

latin coloni, vezi V. Ciocâltan, Obse rvaţii referitoare la rom ânii din Cron ica

notarului anonim al regelui Bela. în „Revista de istorie", 1987, tom 40, nr. 5, p.

446^»47 .


8/36

ea un or exp edi ţ i i de ja f d in par tea ung ur i lo r în ju ru l anulu i 9 00 ,

Anonimus spune că e ra locu i tă de români ş i de s lav i (Blasii et

Sclavi), orga niza ţ i în t r -o form aţ iun e s ta ta lă inc ip ien tă (duc a t sau

vo ievo da t ) , condu să de duce le (vo ievo du l ) rom ân Gelou

2

^.

Cum se vede , dacă în Panonia români i sun t aşeza ţ i l a u rmă

în t re popoare le (popula ţ i i l e ) găs i te de ungur i , în Trans i lvania e i apar

îna in tea s lav i lor , i a r „domnia" (dominum) o a re un ro m ân , sem n a l

impor t an ţe i numer i ce a român i lo r î n r eg iune . î n aceas t ă ches t iune ,

c ronic i le l a t ino-maghiare sunt conf i rmate în l in i i mar i ş i de vechea

c ron ică k i eveană PovesC vremm enych let ( începutu l seco lu lu i XII ) ,

ca re a ra tă că ungur i i nomazi , după ce au t recu t Carpa ţ i i Nord ic i

(„Munţi i Ungureşt i") , la sfârş i tul secolului IX, s-au c iocni t cu

români i (volohi i ) ş i cu s lavi i , pe care i -au înfrânt (a lungându-i pe

român i ş i supunându- i pe s l av i )

2 9

. Revenind la l i s ta de popoare ş i

popula ţ i i da tă de Nico laus Olahus , cons ta tăm că ş i secu i i , conform

trad i ţ ie i consemnate în c ronic i , sun t mai vechi în Panonia , ch ia r dacă

or iginea lor es te încă nelămuri tă . Simon de Keza susţ ine că e i ar f i

rămăşi ţe a le huni lor ş i că , după venirea unguri lor , ar f i dobândi t o

par te d in ţa ră , „ însă nu în Câmpia Panonie i , c i în munţ i i de

margine" , unde „au avut aceeaş i soar tă cu români i ; de acea ,

ames teca ţ i cu români i , e i se fo losesc de l i t e re le aces tora"

3 0

. Locul

unde au t ră i t secu i i împreună cu români i nu in te resează prea mul t în

contex tu l de fa ţă , deoarece , a tâ t în zona de la poa le le Munţ i lo r

Apuseni (unde a fos t o vreme gran i ţa de es t a Ungar ie i ş i unde sunt

consemnaţ i o vreme secui i ) , câ t ş i în reg iunea Carpa ţ i lo r de Curbură

(und e s-a m uta t gra ni ţa U ng ar ie i în ju r de 1200 şi un de s-au s tabi l i t ,

în f ine , secu i i ) , i zvoare le î i pomenesc ş i pe români . Pent ru a l te

aspec te e tno-demograf ice , c ron ic i le sunt , de asemenea , i lus t ra t ive .

Tot Simon de Keza, care scr ie la sfârş i tul secolului XIII , mai

menţ ionează s tab i l i rea în rega tu l Ungar ie i a unor fami l i i de vază cu

supuşii lor de terra Latina vel de Alamannia, pr ec um ş i a uno r

boemi, polonezi, greci, pecenegi, armeni, ş i a a l tor ne am uri s t ră ine ,

veni te spre a- i s luj i pe suveran ş i pe nobi l i i unguri , în vremea ducelui

G e z a ( 9 2 7 - 9 9 7 ) ş i a u n o r r e g i u r m ă t o r i

3 1

. în cronici le ul ter ioare -

A n o n i m u s , op. cit, p . 6 5 - 6 7 .

V. S p in e i ,Migraţia ungurilor.. . , p . 1 2 8 - 1 2 9 .

G. Popa-Lisseami,

Izvoarele istoriei român ilor,

v oL I V , p . 3 6 - 3 7 , 8 4 - 8 5 .

Ibidem,

p . 1 8 8 , 1 9 2 .


9/36

Chronicum Pictum Vindobonense

şi

Chronicon Monacense -

nu m ăru l popu la ţ i il o r ven i t e î n U nga r i a apa re m ul t augmen ta t : „Pe

deasupra , au pătruns în Ungar ia , a tâ t în vremea regelui fde fapt ,

ducelui - n.n. j Geza şi a sfântului rege Ştefan, cât şi în zi lele al tor

regi ,

b o e m i

{Bohemi),

p o l o n e z i

(Poloni),

greci

(Greci),

spaniol i

(Ispani), ism ael i t i sau saraz ini (Hismaelite seu Saraceni), peceneg i

(Bessi), a r m e n i

(Armeni),

saxon i

(Saxoni),

tu r ing ien i

(Turingi),

Misnenses

şi ren an i

(Rhenenses),

c u m a n i

(Cumani),

lat ini

(Latini)*

2

.

în cronica păst ra tă la München se spune că s tabi l i rea în Ungar ia a

respect ivelor populaţ i i s -a făcut sub domnii le lu i Geza ş i Ştefan cel

Sfân t (ad ică în t re 972-1038) , în vreme ce „Cronica p ic ta tă . . . " sus ţ ine

că exod ul s-a produ s şi în t imp ul a l to r reg i , des igur de după 1 0 3 8

3 3

.

Astfe l , revenind la l i s ta lu i Olahus, consta tăm că, în cronicile

latino-maghiare din secolele XII-XIV, românii, slavii şi secuii nu

sunt enum eraţi între populaţiile venite în statul ungar, deoarece

prezenţa acestora este atestată într-o perioadă anterioară invaziei

ungurilor*

4

.

D esp re sec ui , se cu vin e ad ău ga t do ar că e i s -au d epla sat

în secolele XII-XTII spre est şi sud-est , odată cu înaintarea frontierei

s ta tului maghiar , d in Crişana către zona Târnavelor ş i apoi în locur i le

unde, în l in i i mari , t ră iesc ş i as tăzi . în cazul români lor , es te evidentă ,

la cumpăna mi len i i lo r I ş i I I , p rezenţa lo r mai pu ţ in însemnată în

Panonia , dar majoră în Transi lvania , adică în nucleul provincie i

romane Dacia . Alungaţ i în mare măsură d in Panonia la ven i rea

ungur i lo r , după cum consemnează vechea c ron ică k i eveană amin t i t ă ,

români i panonien i vor f i îngroşa t numărul cona ţ iona l i lo r lo r care

t ră iau spre es t ( în Cr i şana , Bana t , Maramureş , Trans i lvania ) ş i spre

sud ( în Balcani) . De a l t fe l , o lucrare din 1308 -

Descriptio Europae

Orientalis - specif ică faptul că ro m ân i i , „ca re fuseseră od inio ară

păs tor i i romani lor" în Ungar ia , a lunga ţ i de maghiar i , s -au re fugia t în

pa r t e l a sud de Dunăre , î n t r e Macedon ia , Aha ia ş i Tesa lon ic

3 5

. în

ceea ce pr iveş te prezenţa mas ivă a români lor în par tea de răsăr i t a

V. Spinei, Afigra/i'a

ungurilor...

, p. 13 0.

** Chronicum pictum..., p . 27 , 142 ; Chronicon Monacense, în SR H, v o l H, p . 63 . în

cronica lui Henric de Mügeln, p. 140, compilatorul german a tradus în mod eronat pe

Latini prin Wolachen, se m n că nu era prea familiarizat cu realităţile p e care le preze nta.

) Cf. V . Sp ine i,

Migraţia ungurilor...,

p. 13 0, nota 166.

^ V. S p in e i , Migraţia ungurilor.. . , p. 13 0.

A. Armbruster,

Rom anitatea româ nilor. Istoria un ei idei.

ed. a

JŒ-a B uc ur eşt i 1 9 9 3

p. 4 1 - 4 2 .


10/36

fos tu lu i regat a l Ungar ie i , nu exis tă îndoia lă n ic i după 900, deoarece

izvoare le nara t ive amint i te sunt conf i rmate de surse le documentare ş i

de a l te măr tur i i , unele indi rec te .

M ărturiile scrise referitoare la români şi

importanta lor până în secolul XIV

în legătură cu va loarea s ta t i s t ică , genera l iza toare a

documente lor pent ru e luc idarea s t ruc tur i lor e tno-confes ionale ş i

demogra f i ce es t e nevo ie de mul tă p recau ţ i e . Documentu l în ace le

vremur i medievale era ins t rumentul pr in care vorbeau ca tegor i i le

privi legiate între ele: proprietar i individual i , inst i tuţ i i la ice ş i

b iser iceş t i , co lec t iv i tă ţ i s t ră ine aduse ş i aşezate , în condi ţ i i

avanta joase , în ţa ră . Masa ţă rănească , adică major i ta tea covârş i toare

a popu la ţ i e i , nu vorbea p r in documente (decâ t acc iden ta l ) , pen t ru

simplul motiv că era obiect ş i nu subiect is tor ic; cu al te cuvinte , nu

era f ac to r po l i t i c

3 6

. Pe de al tă par te , actele

4

e

danie sau de

confirmare a unor proprietăţ i , până la sfârşi tul secolului XTV şi

începutul secolulu i XV, s -au l imi ta t în Trans i lvania la un spaţ iu

re la t iv res t râns , nedepăş ind zona infer ioară de creş tere a fagului ,

până la al t i tudinea de 600 metr i . Aceste date se referă la regiuni le de

şes , la guri le văi lor largi , la regiunea col inelor ş i la o par te din zona

deluroasă, adică ele cuprind în sfera lor de interes circa o t reime

până la ce l mul t două t re imi d in to ta lu l suprafe ţe i Trans i lvanie i .

Deci , documente le d in ace l t imp sunt incapabi le să dea informaţ i i le

privi toare la viaţa ce se desfăşura pe o mare suprafaţă a ter i tor iului

Trans i lvanie i , formată d in regiunea deluroasă îna l tă , d in zona

pădur i lor ş i d in cea a şesur i lor a lp ine

3 7

. Cum s-a ajuns la această

s i tua ţ ie? în pr imul rând, Trans i lvania a fos t cucer i tă d in punct de

vedere mi l i t a r t r ep ta t , cam în t re seco le le XI -XI I I , u rmându-se o

direcţ ie dinspre vest ş i nord-vest spre sud şi sud-est . Cucerirea

aceas ta mi l i ta ră a fos t urmată de una ins t i tu ţ ională , de o ac ţ iune de

implantare ş i de organizare a noi lor inst i tuţ i i , acţ iune care a fost ş i ea

t r ep ta tă . Zone le de dea l ş i de munte , ce le împădur i t e au rămas mul tă

vre m e în afara ac tu lu i scr i s . D e ace ea ap ar i ţ ia doc um en tară a un or

J 0

I M o g a , Scrieri istorice (1926-19 46), ediţie de M. D an şi A. Răd uţiu, Cluj , 1973 ,

p . 2 0 .

^ Ibidem, ţ. 2 1 - 2 2 .

18


11/36

sa te , apar i ţ i e da tora tă cel mai ade sea u nui fac tor ex te r ior , nu

corespunde ap roape n i c ioda tă cu înf i in ţare a ace stor sa te . De ob ice i ,

documen tu l i n t roduce o ord ine ju r id ică ( s i tua ţ ie de drept) nouă peste

o reali tate

mai

vec he .

D e c i , în ana l i za docum en te lo r m ed ieva le r e f e r it oa re la

Trans i lvania până în v e a c u l XIV, t r ebu ie să se ţ i nă seama de o dublă

rezervă: una de na tură soc ia l po l i t ică ( ref lectarea cu p r e c ă d e r e a

chest iuni lor ce pr ive au gru pur i le p r iv i leg ia te ) şi al ta de na tură

geograf ico- jur idică ( ref lectarea acelor real i tă ţ i care au avu t acces la

actul scris sau care s-au lovi t de aceas tă neces i ta te ) . Pr in urmare ,

încercarea

de a

deduce număru l popu la ţ i e i , ponde rea une i e tn i i

şi a

unei confesiuni pr in anal iza exclusivă a docu m en te lo r e s t e

nere levantă şi p o a t e c o n d u c e la rezul ta te fa lse . De a s e m e n e a , a

susţine că c r e ş t e r ea număru lu i de aşezăr i rom âne ş t i re f lec ta te

d o c u m e n t a r în seco le le XIII-XIV ev iden ţ i ază o p re t in să mig ra re a

r o m â n i l o r s p r e T r a n s i l v a n i a

3 8

es te un n o n s e n s , în condi t i l e rezerve lor

formulate mai sus şi ale neco re l ă r i i docu m en te lo r cu a l te izvoare .

Este clar că înmul ţ i r ea p rog res ivă a n u m ă r u l u i de aşezăr i româneş t i

re f lec ta te documentar

s-a

datorat a l tor factor i : in t rarea unor regiuni

noi în sfera de in te res a ins t i tu ţ i i lo r emi ten te de doc um ente ; in t ra rea

unor noi ca tegor i i soc ia le şi e tno-confes iona le în această sferă de

in teres ; ocuparea t repta tă a unor poses iun i româneş t i de către străini;

adapta rea e l i t e lor româneş t i la ex igen ţe l e f euda l i smulu i de m o d e l

apusean; c reş te rea na tura lă a popu la ţ i e i şi î n t e m e i e r e a de noi aşezăr i

pr in roire ; pr igonirea confesiuni i or todoxe etc. P rob lem a mig ră r i i

rom âni lor dir» B alc an i sp re nor d

nu

poa te

fi

luată

în

d i scu ţ ie

şi din alt

mot iv : nu

există nici un fel

de

izvor (narativ

sau

docum entar) care

să

susţină

o

asemenea mişcare globală

de

populaţie, începând

cu

secolul XIII

mai

ales,

cum

pretinde

o

anum ită istoriografie.

Dimpot r ivă , dacă es te vorba despre grupur i mai m a r i de ind iv iz i -

deoarece t recer i mărunte s-au p r o d u s în am be le sensu r i pes te D ună re

- izvoare le sugerează încă de t impur iu o m i ş c a r e a r o m â n i l o r şi a

altor locuitori dar o mişca re pa r ţ i a l ă şi redu să, to tuşi ) d ins pre nord

spre

sud şi est.

A cea s ta es te re flec ta tă înc epâ nd

cu

a n u l

900,

c â n d

români i panonien i s-au re t ras din fa ţa n ăvă l i tor i lor , pân ă în veacur i l e

XVIII-XrX, v r e m e în ca re mase de rom âni t rans i lvan i ( înso ţ i ţ i

J. Sues, op. cit p. 19.


12/36

uneor i ş i de a l te e tn i i ) , împinş i de s tăpâni rea s t ră ină , au t recut munţ i i

s p r e Ţ a r a R om â ne a s c ă ş i M o l dova .

Este impor tant de observat că împrejurăr i le în care sunt

pomeni ţ i români i t rans i lvăneni în izvoare le nara t ive t impur i i sunt

aproape iden t i ce cu ce le og l ind i t e de vech i l e i zvoare documenta re .

Români i apa r mereu în pos tu ra de a t aca ţ i , de opr imaţ i în veacur i l e

IX-XIII ; lor l i se răpeş te mereu câ te ceva: pământur i în pr imul rând,

dar ş i drepturi de al tă natură; l i se pr igoneşte credinţa , l i se pret ind

dăr i , ob l iga ţ i i m i l i t a re e t c . Să luăm câ teva exemple de după anu l

1000. Po t r iv i t uno r docu m ente p apa le d in seco lu l XI V, ce ta tea

M ed ieş şi ţ inu tul d in ju r (nord-v es tu l Tra ns i lv anie i ) au fost cuc er i te

d in mâin i l e români lo r sch i smat ic i

(de manibus Vallacorum

scismaticorum)

de că t re un reg e a l U ng ar ie i , în vrem ur i înd epă r ta te ,

î na i n t e de un a num i t c onc i l i u ge ne r a l

3 9

. S -au emis două ipoteze

plauzibi le în legătură cu aceas tă „dobândi re" a ce tă ţ i i de că t re

cucer i tor i i maghiar i de la români : a ) luarea ce tă ţ i i în vremea regelui

Em er ic (1 19 6- 12 04 ) , îna in tea conc i l iu lu i d in 1215 ; b ) lua rea c e tă ţ i i

în in tervalu l 1074-1095, de că t re regi i Geza I sau Ladis lau ce l S fânt ,

cu a l te cuvinte^ îna in tea conci l iu lu i d in 1179

4 0

. P robabi l că aceas tă

cucer i re s -a produs în t re 1204 - momentul dec lanşăr i i va lu lu i

ant ior todox - ş i 1214 - anul conci l iu lu i de la Lateran . Indi ferent

când s-ar f i pe t recut evenimentul , impor tantă es te înregis t rarea în

secolul XTV a unei

tradiţii despre vechimea românilor în această

regiune nordică, precum şi a faptului că românii fuseseră odinioară

stăpâni ai cetăţii Medieş şi ai ţinutului înconjurător (districtus

Megyes), înainte de luarea lor în stăpânire de către regii Ungariei*

1

.

Cu a l t e cuv in te , un g rup de c inc i documente emise de papa Gr igore

XI în 1377 conf i rmă ş t i r i le d in vechi le izvoare nara t ive la t ino-

maghiare ş i ruseş t i despre prezenţa români lor în Panonia ş i

Trans i lvania , îna in te de cucer i rea maghiar i lor . în a l te două

do cu m en te d in 1204 ş i 120 5, pa pa Inoc en ţ iu I I I vorb eş te desp re

unele mănăs t i r i or todoxe af la te în s tare de decadenţă în d ieceza

episcopului ca to l ic de Oradea , precum ş i despre un episcopat de r i t

g r e c ,

af la t în „ ţara" f i i lor cneazului Bâlea

(quidam ep iscopatus in

Fr. Pali,

Rom ânii din părţile sătmărene (ţinutul Medieş) în lumina unor documente

din 1377. in „Anuarul Institutului de istorie din

Cluj",

19 69 , XII , pass im.

4 0

Ibdem,,

p . 2 5 - 2 6 .

4 1

Ibidem, p.

24 .


13/36

terra filiorum Bele knese),

ep isco pat care t rebuia adu s sub ascul tare a

b i s e r i c i i r om a ne

4 2

. Aces t episcopat se af la probabi l în zona Cr işanei

ş i a Să tmaru lu i , l ocu i t ă de români , deoarece numai români i pu teau ,

pe la 1200, să f ie or todocşi ş i să aibă cnezi drept s tăpâni . Episcopia

i subordo nată pro ba bi l cen t ru lu i lumi i răsăr i tene am inteş te o ve ch e

t radi ţ ie a locur i lor , consemnată de Anonimus ş i re fer i toare la ducele

(voievodul) Menumorut a l Cr işanei care , în jur de 900 d . Hr . , î l

invoca drept „s tăpân" a l său pe împăra tu l de la Constant inopol . Un

document d in 1223 menţ ionează că , în u rmă cu v reo 20 de an i ,

mănăs t i rea c is terc iană de la Câr ţa , d in Ţara Ol tu lu i , e ra înzes t ra tă cu

un pământ smuls de l a români

(Terram... exemp tant de Blaccis)

43

.

P e

la 1210, la cererea lui Andrei I I , regele Ungariei , un comite de Sibiu

recrutează o oas te formată d in saş i , români , secui ş i pecenegi , pe

care o conduce spre sudul Dunăr i i , pent ru a da a ju tor mi l i ta r ţa ru lu i

B o r i l a

4 4

. Teri tor iul din care a fost recrutată această oaste este cuprins

în t re Orăş t ie ş i Baraol t , ad ică es te acea zonă asupra căre ia avea

autori tate corni tele de Sibiu. Din acest ter i tor iu, maghiar i i par să

l ipsească la acea da tă , semn că e i nu păt runseseră încă în număr

notabi l în sudul Trans i lvanie i , în schimb români i sunt p lasa ţ i în

enumerare imedia t după saş i ş i îna in tea secui lor ş i pecenegi lor , ca

i

m ărtur ie a im po rta nţ ei lor m il i tar e ş i nu m er ice . D e al t fel , saşi i , pr in

privi legiul dat lor la 1224, pr imesc în s tăpânire ş i

pădurea românilor

şi pecenegilor,

pe care au drep tul s -o fo losească ne s t ing he r i ţ i , a lă tur i

de m a i ve c h i i p r op r i e t a r i

4 5

. Tot aşa , cavaler i i teutoni , coloniza ţ i

temporar în sud-es tu l Trans i lvanie i , pr imeau în 1222 dreptul de a

t rece pr in „ ţara români lor" ş i pr in „ ţara secui lor" , fă ră să p lă tească

n i m i c

4 6

.

în toa te izvoare le secole lor IX-XIV, români i apar ca s tăpâni a i

unor bunur i , ca oameni a i locur i lor , d in Cr işana ş i Sa tu Mare până în

ţa ra Bârse i ş i d in Bana t până în Maramureş .

Nu există nici un izvor

care să pom enească treceri masive de români d inspre sud şi est spre

Şt. Pascu, Con tribuţiuni docum entare la istoria român ilor în sec. XI11-X1V Sibiu,

1944 , p.

7 - 8 .

4

-* Docum ente privind istoria Rom âniei (DI R), seria C. Transi lvania, sec . X I- X IH , voL

I , p . 2 0 0 , n r . 1 4 5 .

4 4

I M o g a , Rom ânii din Transilvania medievală, în „Transilvania", 1 94 1, an. 7 2 , nr. 3 ,

p.

1 9 5 - 1 9 6 .

4 5

Ibidem,*?.

195.

46

Ibidem,p.

196.


14/36

Transilvania.

D im po tr ivă , şi pen t ru vea cur i le XII I ş i X IV , m ăr tur i i le

ara tă c lar t recer i d inspre in ter iorul a rcului carpat ic spre Ţara

R om ân ea sc ă ş i M old ov a. Aşa re iese d in ac tu l de la 1234 , refer i tor la

români i d in episcopia Cumanie i , care a t răgeau la e i locui tor i d in

Transi lvania; la fel , în diploma cavaler i lor ioani ţ i din 1247, se cere

ca ţă rani i

(rustici)

car e ar t re ce din Tr an si lv an ia spre O ltenia să fie

î n t o r ş i î n a p o i

4 7

. T rad i ţ i a i s to r i că ş i documente le aduc a rgumente

pent ru t recer i le unor voievozi ş i cnezi români d in Făgăraş ş i

Maramureş , s tânjeni ţ i de noua ordine in t rodusă de s tăpâni i maghiar i ,

sp re Ţara Ro m ân eas că şi M old ov a . N em aipu tân d m en ţ ine l ibe rt a t ea

formaţ iuni lor lor pol i t ice d in sudul Trans i lvanie i ş i d in Maramureş ,

aceşt ia au t recut ( în intervalul 1290-1365) la sud şi est de Carpat i ş i

au impuls ionat procesul de agregare s ta ta lă , a f la t pe ca le de

înfăptuire în acele locuri .

Colonizarea şi includerea unor no i populaţii în

Ungaria arpadiană (secolele XIl-X ! II)

în Ungar ia arpadiană , mozaicul e tn ic devenise un aspect f i resc

a l v ie ţ i i co t id iene . în c iuda unor masive încălcăr i de dreptur i ş i

acapară r i de pământur i în de t r imentu l popu la ţ i e i au toh tone ,

d iscr iminăr i le e tn ice erau rare ş i nesemnif ica t ive . Totuş i , o anumită

conşt i inţă a diferenţelor era prezentă încă de atunci . Astfel , în

cronist ica secolului XIII îş i face loc cl işeul care ref lectă o

menta l i t a t e curen tă în epocă , anume aceea că nob i l imea e ra u rmaşa

adevăra ţ i lo r ungur i cucer i to r i , i a r ţ ă răn imea p rovenea d in popoare le

cucer i te , găs i te de ungur i la năvăl i rea lor

4 8

. Desigur , faptul este

adevăra t în l in i i mar i , în sensul că ungur i i , puţ in i la număr în rapor t

cu măr imea ter i tor iu lu i cucer i t sau cont ro la t de e i în secole le

IX-XIII , apăreau în ochi i ce lor la l ţ i drept s tăpâni ş i se compor tau ca

a tare , ia r cucer i ţ i i e rau mai a les ţă rani .

în acord cu unele cerce tăr i recente , în t impul lu i Andre i I I

(1204-1235) , d in 26 de c lanur i a r i s tocra t ice maghiare (baroni ş i

4 7

Documenta Romaniae Historica

(D RH ), D . Relaţ i i între Ţări le Ro m âne , vol . I ,

Bucureşt i , 1977, p . 24,27, nr . 10.

4

^ Perény, La conscience nationale dans les chroniques hongroises du

XIII

e

siècle, în

vol , „Le dévelopement de la conscience nat ionale en Europe Orientale , Paris , 1969, p .

5 1 - 5 8 .


15/36

comi ţ i ) , cam două t re imi e rau de or ig ine ungară , i a r res tu l

desc indea u din em igr an ţ i ge rm an i (6 ) , f rancezi (1 ) , i ta l ieni (1) şi

spaniol i ( l )

4 9

. Cu al te cuvinte , în secolul XIII , major i ta tea e l i te i

îna l t e d in Ungar ia p rovenea d in „adevăra ţ i ungur i " , i a r res tu l , î n

c iuda or ig in i i s t ră ine îndepăr t a t e ( Jak , Hontpazmany, Heder

s

.a.

ven iseră pe vr em ea duc elui G ez a - du pă 977 - ş i sub regi i Ştefan I ,

Co lom an I , G ez a II , E m er ic , în t re 1000 şi 1204 ) , sufer i se ş i suferea

un i n t ens p roces de a s i m i l a re

5 0

. Evident că al ta era si tuaţ ia

oameni lor de rând , l iber i sau dependenţ i , l ocu ind în oraşe sau în

lumea rura lă . F i ind vorba de marea masă a popula ţ i e i ş i neex i s t ând

sta t i s t ic i , nu se pot face est imări precise , ca în cazul celor 26 de

clanuri ar i s tocrat ice , dar exis tă indici i că pent ru acest segment

demograf ic major , pr in secolele XIIT-XTV, proporţ ia t rebuie să f i

fost inversă decât la ar i s tocraţ i . Aceasta înseamnă că c i rca o t re ime

din pop ula ţ i a de rând a U ng ar ie i d e a tunc i e ra ma gh iară , i a r res tu l

t rebuie să f i fost nemaghiară . De al t fe l , cum s-a văzut , cam la fe l

t rebuie să f i stat lucruri le şi la sfârşi tul secolului al IX-lea, când

unguri i au invadat Panonia ş i când ei erau est imaţ i la c i rca 20.000 de

lup tă tor i , ceea ce înseamnă maximum 150 .000 de suf l e t e . Res tu l

locui tor i lor Panoniei ş i a i zonelor vecine, a tacate de unguri în

vederea j a fu lu i , e rau , dup ă cu m spun surse le , s l av i mo rav ien i ,

bu lgar i , sâ rb i , români , secu i , g rec i , t eu ton i . Până l a 1200 , p r in

cucer i r i sau pe cale paşnică , au mai fost incluşi în s ta tul ungar noi

s lavi (de ex. croaţ i i ) ş i a l ţ i români (din Transi lvania) . Mari mase de

st ră ini au fost cuprinşi în Ungaria pr in migraţ ie , deopot r ivă dinspre

vest ş i d inspre est . Coloniş t i i t ip ic i t impuri i d inspre vest , denumiţ i

Latini,

au fost ţărani f rancezi d in nordul Franţei ş i valoni , iar

grupuri le veni te dinspre est erau formate din pecenegi ş i uzi . Exis tă

dovada documentară a v reo su tă de sa te pecenege în Ungar ia în

s e c o l e l e X I - X H

5 1

. Aceste două di recţ i i a le imigraţ ie i t impuri i se văd

clar în faptul că regele Geza II , l a invi ta ţ ia căruia sosesc pr imele

grupuri de saxoni (numiţ i generic aşa) în Transi lvania , a t r imis

delegaţ i i (sol i i ) în regiunea Saksin , d in zona Volgăi , „ca să s t rângă

musulmani ş i t u rc i " (ad ică pecenegi ) , spre a - i aduce în Ungar ia

E.

Fügedi ,

Kings, Bishops, Nobles and Bürgers,

London , 1986, cap. IV, p . 6- 7 .

Ibidem,

p. 7-8 .

J. Szüc s,

op. cit.,

p. 13.


16/36

( 1 1 5 1 )

5 2

. î na in te de invaz ia mongolă (1241) , ţ a ra a p r imi t no i

co lon i ş t i mi l i t a r i ş i negus tor i , mai a l es g rupur i i ran iene , horezmiene

şi a l ane ca uc az ie ne , ca re e rau m us ulm an e . Cen t ru l p r inc ipa l a l

aces tora a fos t Pes ta

5 3

. în t re e i , t rebuie plasat ş i un grup de başchi r i ,

desp re ca re G u i l l aum e de Rubruck , p r i n 1253-1255 , ş t i a că l ocu i e sc

a lă tur i de români

(Mac);

Raş id-od-Din spune că , după ce t ă t a r i i i -au

înfrânt pe „români i negri" , au t recut Carpaţ i i ş i i -au cucer i t pe

başch i r i , pe m ag h i a r i ş i pe s a ş i

5 4

.

Sp re deoseb i re de seco l e l e X I -X I I , când a şeza rea no i l o r ven i ţ i

se făcea în comuni tă ţ i să teş t i r i s ip i te , la sfârş i tu l veacului XII ş i în

seco lu l XII I se s t a torn iceş te un nou pr inc ip iu de co lon izare , anume

plasarea „oaspe ţ i lo r" în b locur i re l a t iv compacte , pe t e r i to r i i p rec i se .

Aşa s-a în tâmplat cu saşi i , colonizaţ i în Transi lvania de sud ş i dărui ţ i

cu pr ivi legiul g lobal în 1224. La fe l s-a procedat cu cumani i care ,

spre deoseb i re de pecenegi (ce i d in urmă au format co lon i i mi l i t a re

dispersate) , au fost f ixaţ i pe în t inse ar i i s lab populate anter ior în t re

Dunăre ş i Tisa ş i apoi chiar în unele regiuni de la es t de Tisa .

Roger ius aprec iază număru l cumani lor s t ab i l i ţ i î n Ungar ia îna in te de

i n v a z i a t ă t a r ă l a 4 0 . 0 0 0 d e o a m e n i

5 5

, ceea ce pare rezonabi l .

Favorur i l e acorda te de rege le Bela IV cumani lor au fos t p r iv i t e cu

ge loz ie de nobi l imea maghiară , ca re se vedea l ips i t ă de no i domeni i

ş i ven i tur i . D e ace ea , ară tând u-şi pu bl ic refuzul de a-1 spr i jin i pe reg e

în marea confrun ta re cu mongol i i (1241) , adversar i i l u i Be la

dec la rau : „să lup te rege le nos t ru , ca re i -a adus pe cumani în rega t "

sau „să lup te rege le împreună cu ce i că rora l e -a dăru i t moşi i l e

noas t re" . Pr ima v ic t imă a aces te i a t i tud in i a fos t rege le cuman

K u t h e n , c ă z u t p r a d ă f u r i e i m u l ţ i m i l o r

5 6

. P r in urmare , re l a ţ i i l e cu

nemaghiar i i de pe ter i tor iul Ungarie i erau departe de a f i id i l ice ,

chiar ş i în sec olu l X III . Cu toate ac es tea , ş i cu m an i i , ca ş i saşi i , au

7 , 1

Ibidem.

5 3

Ibidem.

5 4

V. Ciocâltan ,

Informaţiile lui Guillaum e de Rubru ck despre român i şi başchiri în

lumina izvoarelor orientale,

în vo i , „Ro mâ nii în istoria universală",

laşi,

198 7, p .

1 9 - 2 2 . Vezi şi varianta germană a acestui studiu ni „Südost-Forschungen", 1983, XLII,

p. 1 1 3 - 1 2 2 .

5 5

V .

Spinei, Rea lităţi etnice...,

p. 9 9.

5 6

Ş. Papaco stea,

op. cit.,

p. 131.


17/36

pr imi t pr iv i legi i g lobale pr in d ip loma din 1279, ceea

ce a

ridicat

î n tr e g g r upu l la r a ngu l une i „ un i ve r s i t a s " s a u „ c o m m un i t a s "

5 7

. Cel

de-a l t re i lea grup e tn ic , de măr ime s imi lară cu saş i i d in Trans i lvania

ş i cumani i d in Ungar ia propr iu-z isă ( f iecare f i ind în jur de 40.000 de

oameni) , consol ida t după invazia mongolă , au fos t saxoni i d in Spis

(Zips) ,

az i în S lovacia . Ş i e i au pr imi t pr iv i legi i genera le (comunale)

în

1 2 7 1

5 8

.

Un al t grup dist inct au fost germanii urbani , a l căror af lux

în oraşe le pe ca le de formare ş i în zonele miniere a cont inuat

constant , începând cu secolul XII I . Ast fe l , major i ta tea covârş i toare a

locui tor i lor ce lor cam 150 de oraşe , exis tente pe la jumăta tea

secolulu i a l XIV-lea în Ungar ia , e ra formată d in germani , organiza ţ i

în comuni tă ţ i î nch i se ş i au tonome; e ra cazu l o raşe lo r Buda ,

Esz te rgom, Székes fehérvâr , Vâc , V iségrad , Şopron , Bra t i s l ava , C lu j

etc . , pen t ru a nu c i t a decâ t exemple le ce le mai no tab i l e

5 9

.

î n Ungar ia ace le i v remi , ma i ex i s t a ş i o comuni ta t e des tu l

de

numeroasă de evre i , d in moment ce , l a 1251 ,

regele Bela

I V

recunoştea aces tora un anumit cadru de exis tenţă în

ţară şi

s tabi lea

fe rm rapor tu r i l e lo r cu c reş t in i i

6 0

. Faptul e ra de conjunctură

şi se

pet recea pe fondul s lăbi r i i prozel i t i smului ca to l ic

ca armare a

invazie i ş i pres iuni i mongole în zonă .

După s t ingerea d inas t i e i a rpad iene (1301) , sub

Angevini , nu se

mai remarcă , în genera l , co lon iză r i impor tan te

în Ungaria

m e d i e v a l ă

6 1

. To tuş i , pe s te vech i i s lavi d in no rd

(mai ales din

Slovacia) mai v in grupur i mic i de moravieni ş i polonezi ;

peste slavii

din păr ţ i le sudice ( în oarecare măsură as imi la ţ i ) ,

cu precădere în

Backa ş i S r j em (S i rmium) , v in no i sâ rb i

6 2

, iar

printre românii şi

5 7

DIR, C. Trans ilvania , vea c X m , v o l n B u c u re şt i, 1 9 5 2 , p . 2 1 7 - 2 2 1 , n r . 2 3 6 .

J . Szü cs , op. cit., p. 16.

5 9

Ibidem,

p. 17. Vez i ş i Gy. Györffy ,

A Case Study of Historical Geography: Hung ary

in the Arpadian Age,

în vol . .Settlement and Society in Hungary", ed. by F. Glatz ,

Budapest, 1990, p. 4.

6 0

DIR,

C. Transilvania... , p. 1-4, nr. 2.

6

' E. Fü ged i, Pour une analyse..., p. 130 5.

6 2

V ez i cărţile lui Du san J. Po po vic , referitoare la sârbii din pro vin ciile Srem , Bâ ck a şi

Banat , cărţ i prezentate în „Bulle t in de l 'Académie serbe de sc iences", 1956, tom

V È ,

nouvel le série , Sect ion des sc iences sociales , nr. 4 , p .

3 7 - 4 1 .


18/36

„ o a sp e ţ i i " d in Ma r a mu r e ş , Un g , Be r e g , Ug o c sa î n c e p i n f i l t r a ţ i i

ru tene .

Imaginea generală a structurii etnice a Ungariei în

secolele IX-XIV

Pr in u rmare , în seco le le IX-XTV, pe t e r i to r iu l invada t de

maghiar i ş i apoi (după 1000) în regatu l Ungar ie i , ex is ta un adevăra t

moza ic e tn ic . Lăsându- i l a o pa r te pe maghia r i , popoare le ş i

popula ţ i i le prezente în aces t in terval în Ungar ia de d inain te ş i de

după creşt inare au ajuns în s i tuaţ ia de supuse ale ducilor ş i regi lor

ung ar i pe ce l pu ţ in pa t ru că i : 1) au fost gă s i te de m ag hia r i la ven irea

lor în Pa no nia ş i sup use im ed ia t sau a lun gate p ar ţ i a l spre zo ne

per i fer ice sau chiar ext rapanoniene: s lavi de d i fer i te fe lur i , inc lus iv

bulgar i pe ca le de s lavizare sau s laviza ţ i , români (urmaşi a i

romani lo r ) , r e s tu r i ge rmanice ( inc lus iv gep iz i ) , g rupur i de avar i ,

cază r i (ven i ţ i , poa te , concomi ten t cu ungur i i ) ; dacă secu i i au o

or ig ine huno-avară , a tunci ş i e i t rebuie p lasa ţ i în aceas tă ca tegor ie ;

2 ) au fos t cucer i t e p r in campani i l e maghia re d in seco le le X XIV:

s lovac i i , români i d in Trans i lvan ia , Cr i şana , Bana t , Maramureş , sâ rb i i

d in păr ţ i le sudice , noi bulgar i e tc . ; 3) au veni t pr in migrare ş i

co lon iza re , având , în p r inc ipa l , ros tu r i mi l i t a re ş i economice : g rupur i

e tn ice d is t inc te d in ves t („ la t in i" , germani , f landrensi , saxoni e tc . ) ş i

d in es t ( i ran ieni , ho re zm ien i , s lavi cau caz ien i sau iaz ig i adică

sarmaţ i - başchir i , pecenegi , uz i , cumani , evre i e tc . ) ; 4) au a juns în

Ungar ia p r in a l i an ţe mat r imonia le , un iun i d inas t i ce , p r in înche ie rea

unor conven ţ i i , p r in îmbinarea d ip lomaţ ie i cu fo r ţa mi l i t a ră : c roa ţ i i ,

s lavi i ( sârbo-croaţ i i ) d in Bosnia , i ta l ieni i d in Dalmaţ ia s .a . De

e x e m p l u ,

pacta conventa

d in 1102 s t ipulau t recerea Croa ţ ie i şi

Da lmaţ ie i în pa t r imoniu l r eg i lo r Ungar ie i , cu respec ta rea au tonomie i

a c e s t o r ţ ă r i

6 3

. în 1120 , B osn ia u rm ează e xem plu l Croa ţ ie i ( că re ia îi

apar ţ inuse anter ior ) ş i se uneş te „ l iber" cu Ungar ia ( regi i ungar i se

împodobesc ş i cu t i t lu l de rex Ramae - după numele unu i r âu

bosniac) , fă ră ca s tăpânirea ungară a ic i să rămână cont inuă sau

l ips i t ă de amenin ţă r i in te rne ş i ex te rne

6 4

.

S. Guldescu ,

History ofMedieval Croatia,

H aga , 196 4, p. 175 şi urm.

6 4

Fr. D vo m ic , Les Slaves. Histoire et civilisation. De l'Antiquité aux debuts de

l'époque contemporaine,

Paris , 197 0, p . 252 ,420 — 430 .


19/36

Situaţia confesionala a l/ngar iei până la începutul

secolului al XlV-lea

Sub aspect re l ig ios , până în prea jma anului 1000, ungur i i înş iş i

au fos t păgâni , aşa cum erau ş i câ teva d in popula ţ i i le preexis tente în

Câmpia Panonică . Români i ş i s lavi i e rau creş t in i , ca ş i coloniş t i i

veni ţ i d in Occident . Coloniş t i i or ienta l i e rau în t r -o anumită măsură

is lamici , ia r evre i i , ev ident , e rau mozaic i . După secolul XI , se

accentuează d i ferenţa d in t re b iser ica creş t ină răsăr i teană ş i cea

apuseană, astfel că uni i supuşi ai regi lor Ungariei a jung catol ici , iar

al ţ i i or todocşi . Pr in urmare, ş i tabloul confesional al ţăr i i este la fel

de compl ica t ca ş i ce l e tn ic . Es te însă mai presus de or ice îndoia lă

că , începând cu secolul XI , după marea revol tă păgână d in 1046 ( în

vremea căreia t rei episcopi ş i numeroşi preoţ i au fost omorâţ i ş i

m u l t e b i s e r i c i d i s t r u s e )

6 5

, în c iuda a l tor încercăr i de apos taz ie ,

creş t in ismul a junge de depar te predominant în Ungar ia . Ală tur i de

creş t in ism, se cuvin menţ ionate ş i cul te le musulman ş i mozaic , care

ş i - au avu t impor tan ţa lo r , p recum ş i a l t e c red in ţe , numi te „păgâne" ,

pre lungi te până târz iu în evul mediu (seolul XIV) . Nu t rebuie

negl i ja tă n ic i ches t iunea erez i i lor , care t ranspare în izvoare de

t impu r iu şi pre oc up ă în m are mă su ră of ic ia li ta tea pol i t ico- re l ig ioasă

catol ică. Pe de al tă par te , după or ientarea fermă a Ungariei spre

Roma ş i după renunţarea la unele a l ianţe (chiar ş i mat r imonia le) cu

Bizan ţu l , ca to l i c i smul a junge

de facto

cred inţa „of ic ia lă" a rega tulu i .

De aceea , d in secolul XII I începând, confruntarea d in t re ca to l ic i ş i

or todocş i sau d in t re „creş t in i" ş i „schismat ic i" , cum sunt numite ce le

două grupur i în izvoare le de redacţ ie la t ino-maghiară ş i occ identa lă ,

es te fundamenta lă în regatul Ungar ie i .

în ceea ce pr iveş te pecenegi i , uz i i ş i cumani i , uni i c ronicar i

apreciază că ei nu aveau nici o rel igie , iar a l ţ i i î i consideră drept

păgâni . De fapt , sunt indici i c lare că la ei erau răspândite anumite

forme a le cul te lor şamanis te , carac ter iza te pr in t r -un panteon

complex de spi r i te (duhur i ) . La începutul mi leniulu i I I , o par te d in t re

turanic i s -a i s lamizat (Al-Bakr i spune că major i ta tea pecenegi lor

erau musulmani) , o a l tă par te a păs t ra t vechi le cul te , ia r o a l ta , în

urma efor tur i lor Bizanţulu i , Rusie i , Ungar ie i , precum ş i a t ra iu lu i

Gv. Györfy, La Christianisation de la Hongrie, în ..Harvard Uk rainian Stu dies" ,

1988-1989, vol. X ll - X m , p. 73.


20/36

pr in t re români , s l av i , ungur i e t c . , s - a c reş t ina t

6 6

. Creş t inarea ce lor

mai mulţ i dintre ei nu a fost însă nici profundă, nici imediată ş i nici

durabi lă . Măr tur i i le spun că arhiepiscopul de S t r igoniu a răspuns

sol ici tăr i i din 1227 a cumanilor de a f i creşt inaţ i ş i le-a creat (cu

aprobarea papei ş i a puter i i pol i t ice ungare) o episcopie propr ie , ce

cuprindea col ţul sud-est ic al Transi lvaniei ş i un ter i tor iu din afara

a rcu lu i ca rpa t i c ( zona de curbură ) , până l a Ş i re t

6 7

. En tuz iasmul

pr imelor succese s -a d iminua t r epede , da to r i t ă modulu i de v ia ţă

nomad ş i ob ice iu r i lo r cumane , incompat ib i l e cu Europa c reş t ină ,

da tor i tă insuf ic iente i pregăt i r i a corpului dominicani lor de a ac ţ iona

în chip mis ionar pr in t re popula ţ i i le s tepei ş i da tor i tă concurenţe i

i s l amismulu i , născu t e l însuş i în mi j locu l unor comuni tă ţ i

nes ede ntare . O r icu m , pr in t r -o bu lă pa pa lă de la 14 no iem br ie 1234

re iese că popula ţ ia major i ta ră d in episcopia z isă a Cumanie i e rau

r om â n i i

(Walati),

car e av ea u prop ri i lor ep isco pi or to do cşi ş i sub a

căror inf luenţă t receau la or todoxie ungur i , germani ş i a l ţ i locui tor i

d i n r e g a t u l U n g a r i e i

6 8

. î n aces te c i r cumstan ţe , ep i scop ia Cumanie i

pare să f i fost creată mai ales pentru convert i rea la catol icism a

români lo r „ sch i smat ic i " , deş i r ezu l t a t e l e e rau , cum s -a văzu t ,

cont rare scopului urmăr i t . în ceea ce- i pr iveş te pe cumani , n ic i e i nu

s-au dovedi t prea recept iv i or i s ta tornic i în acceptarea credinţe i

ca to l ice . în 1264 , pa pa Urb an IV cere a arhie pisco pi lor de S t r igoniu

ş i de Calocea să- i îndemne pe cumani i d in Ungar ia să respecte

re l ig ia ca to l ică sau , dacă nu, să- i a lunge d in ţa ră

6 9

. In 1279, Ladislau

IV , r ege le Ungar ie i ( e l însuş i de o r ig ine cumană) , poruncea

cumani lo r să dev ină seden ta r i pe moş i i l e avu te

de

la

regele Bela

I V

înt re Dunăre ş i T isa (or i în vecinăta te , la es t

de

T i s a ) ,

să părăsească

cortur i le ş i casele lor de pâslă , să locuiască

în

sa te

după obiceiul

creşt in, cu clădir i ş i case s tatornice, să

-şi radă bărbile, să-şi scurteze

păru l ş i să - ş i sch imbe por tu l

7 0

. Dec i

la sfârşitul secolului XIII,

cumani i d in Ungar ia t r ă i au după

rânduieli păgâne. De altfel , porunca

de la 1279 era superf luă, întrucât , în

m ai

m u l t e

rânduri (ca de ex. în

1287) ,

regele însuş i e ra must ra t de papă ş i de

prelaţii Ungariei că s-a

V. Spine i ,

Realităţi etnice...,

p . 1 4 3 - 1 4 4 .

Ibidem,

p . 8 5 - 8 6 .

Ibidem,

p. 97 ;

DRH,

D. Relaţii între Ţările Române.. . , p. 2 0 - 2 1 , nr. 9.

DIR, C. Trans ilvan ia , veac X m , vo l . H , p . 6 7 -6 9 , nr. 63 .

Ibidem, p . 2 1 7 - 2 2 1 , nr. 2 3 6 .


21/36

lepădat de creşt inism şi că „s-a uni t cu tătar i i , saraceni i , nogai i ş i a l ţ i

p ă g â n i "

7 1

. Puternica reac ţ ie păgână d in Ungar ia la s fârş i tu l secolulu i

XII I nu poate fi socot i tă un s im plu inc ide nt , deoare ce suv eran ul

aposta t a avut un anumit supor t de masă în ac ţ iuni le sa le . Exis tă

măr tur i i , cum se va vedea , că n ic i spre f ina lu l veacului XIV

chest iunea cumani lor d in Ungar ia nu era lămur i tă d in punct de

vedere creşt in.

Es te ce r t că g rupur i l e i r an iene , horezmiene , a l ane , caucaz iene

(„ iaz ige") ş i başchi re erau musulmane, f i ind denumite , de aceea , în

m a gh i a r a ve c he

böszörmeny

12

.

Pres iuni de creş t inare a lor se fac de

t impur iu , încă sub reg i i Lad i s l au I (1 07 7-1 09 5) ş i Co lom an

(1095-1116) , da r r ezu l t a tu l e nesemni f i ca t iv , deoarece l a 1220 aces te

popula ţ i i e rau încă musu lmane . Un membru a l lo r (horezmian sau

b a ş c h i r

7 3

) , a f la t în 1220 la Alep, unde se per fec ţ iona în cunoaş terea

doctr inei is lamice, arăta că ţara sa se af la în regatul unui neam

francese (=catol ic) , numit Hunkar (=Hungar ia) , că e l ş i a i să i e rau

musulmani în s lu jba regelui ungur i lor ş i că vorbeau f rânceş te

( ^ u n g u r e ş t e )

7 4

.

Cei mai numeroş i c reş t in i necato l ic i d in regatul Ungar ie i e rau ,

evident , or todocşi i români ş i s lavi (sârbi , bulgari , ruteni) , t răi tor i pe

înt inse ter i tor i i din sudul ş i estul regatului . Credinţa răsăr i teană nu a

fos t de la început pr igoni tă în Ungar ia . Numai în Ungar ia propr iu-

z isă , în Banat , Cr işana ş i Să tmar , în Croaţ ia sau Voivodina ,

canon icu l A lo i s i e Tău tu a număra t pen t ru seco le le XI -XTV pes te 30

d e m ă n ă s t i r i o r t o d o x e

7 5

, ce se adăugau al tor câteva zeci atestate în

Trans i lvania ace le iaş i per ioade . Es te evident că în pr imele sa le două

seco le de ex i s t en ţă r ega tu l ungar r ecunoscuse , accep tase ş i ch ia r

p romovase p lu ra l i smul „ l imbi lo r" ş i a l c red in ţe lo r . O mare

schim bare se va pro du ce du pă 1204 (cruciad a a TV-a) , „an ul u ne ia

din cele mai adânci cezuri din is tor ia pol i t ică ş i spir i tuală a

E u r o p e i "

7 6

. P rezen ţa „ l a t in i lo r " l a Cons tan t inopo l a r ad ica l i za t

'

1

Ibidem,

p . 2 8 2 - 2 8 4 , n r. 3 2 3 .

11

3.

Szücs ,

op. cit.,

p. 13.

7 3

Ibidem, p. 14; V . Cio câltan , op. cit., p. 22.

7 4

V. Ciocâltan, op. cit., p. 22.

7 5

A. Tăutu,

Opere, vol

ï în „Bun ă vest ire , 19 75 , an. XIV , nr. l , p . 14 8- 16 0.

7 6

Ş. Pap acostea, Geneza statului în evul mediu românesc. Studii critice, Chij-Napoca,

1 9 8 8 , p .

8 9 , i d e m , Rom ânii în secolul al XlU -lea..., p . 1 1 - 1 8 .


22/36

pol i t i ca papa l i tă ţ i i f a ţă de c reş t ină ta tea or ien ta lă . Problema uni r i i

ce lor două b ise r ic i es te în ţe leasă de-acum îna in te to t mai mul t ca o

subordo nare ne con di ţ ion a tă nu num ai ie ra rh ică ş i do gm at ică , dar şi

sub raportul unificări i r i tualului - a biserici i răsări tene faţă de cea

a p u s e a n ă

7 7

. Aceas t ă nouă po l i t i că , ce va cunoaş t e max imum de

virulenţă în secolul XTV, avea să se răsfrângă puternic ş i în regatul

ungar . Astfe l , episcopia z isă a Cumaniei avea rolul de a- i a t rage la

ca to l ic i sm pe români i „sch ismat ic i" , ca re la 1234 ascu l tau de

episcopi i lor „fa lş i" (adică or todocşi) , cum s-a văzut . Un conci l iu de

la Buda d in 1279 hotă ra ca preo ţ i i „sch ismat ic i" să nu mai poa tă ţ ine

„cul t dumneze iesc" , n ic i să cons t ru iască b i se r ic i sau a l te l ăcaşur i

sfinte de piatră sau de zid, iar credincioşii să nu poată part icipa la

ast fe l de servic iu divin ş i să nu mai in t re în as t fe l de capele

7 8

. în

ace laş i an , pa pa Nic olae IV obl igă pr in ju r ăm ân t pe rege le Lad is lau

Cumanul (aşa cum jurase la 1235 ş i rege le Bela IV) să - i p r indă pe

„e re t i c i " ş i s ă - i a lunge d in Ungar i a

7 9

. în aceste cazur i , pr in „eret ic i"

se în ţe leg mai a les or todocş i i . După c ruc iada IV-a , „ sch i sma t i c i i "

sunt to t mai adesea as imila ţ i cu „eret ic i i" , iar bunuri le lor sunt

conf i sca te sau „da te în pradă" , cu toa te consec in ţe le ce decurg de

a i c i

8 0

.

Pent ru a cont racara in f luenţa po l i t i că veni tă a tâ t d inspre

catol ic ism cât ş i d inspre or todoxie ş i , deci , pentru a da ţăr i i sa le

independen ţa do r i t ă , Ku l in , banu l Bosn ie i (1168-1204) , adop tă

doc tr ina (erez ia) bo go m ilă ş i înc ear că s-o ridice la rang ul de re l igie

de s ta t . în urma intervenţ ie i energice a papei Inocenţ iu I I I pe lângă

regele Emeric a l Ungar ie i , Kul in es te obl igat să re t racteze ş i să

pe rmi t ă l a n ive l s inoda l condamnarea bogomi l i smulu i . Dar c r ed in ţ a

pr insese rădăcini . Ea va confer i ident i ta te ş i individual i ta te

locui tor i lo r ş i sub banul Ninos lav (1232-1250) , când avea să

cupr indă ap roape în t r egu l popor . Două „c ruc iade" magh ia re au fos t

necesa re pen t ru ca Be la IV să r eaducă Bosn ia ş i Hum (Her ţ egov ina )

Idem,

Geneza statului...,

p. 89.

Şt . Meteş , Em igrări româ neşti din Transilvania în secolele XIII-XX ed. a Il-a,

Bucureşti , 1977, p. 15. Pentru întreaga chestiune vezi ş i Şt . Lupşa,

Catolicismu l si

românii din Ardeal şi Ungaria până la 1556, Cernăuţi , 1929.

7 9

Ş. M eteş , op.

cit.,

p. 15.

Ş. Papacostea,

Rom ânii în secolul alXIH -lea...,

p. 54 .


23/36

sub au tor i ta tea ungară , dar bogomi l i smul n-a pu tu t f i ex t i rpa t

8 1

. Cum

se vede , ş i sub reg i i Arpadien i , mai a les după „cruc iada" a IV-a ,

măsur i le de întăr i re a catol ic ismului în Ungar ia ş i în ţăr i le cucer i te ş i

anexa te au mers mână în mână cu op r imarea a l to r c r ed in ţ e , ma i a l e s

a or todoxiei .

Prozelitismul catolic în Ungaria în secolul al XIV-

lea. Politica dusă d e Ludovic şi rezultatele sale

încercarea ( re luată recent) de acredi tare a idei i că spir i tu l de

to le ran ţă a predomina t în Ungar ia în în t reaga per ioadă medieva lă se

bazează pe o lectură uni la tera lă a izvoarelor ş i pe dor inţa de a

ev idenţ ia super ior i ta tea ş i generoz i ta tea s ta tu lu i maghiar . Impres ia

genera lă care se im pu ne ia răş i în m em or ia co lec t ivă ac tua lă (ca pe

vremea de g lor ie a romant i smulu i i s to r iograf ie ) , impres ie da tora tă

unor produse recente a le scr isului is tor ic , es te că l imba, obiceiur i le ş i

c red in ţe le tu turor popoare lor ş i popula ţ i i lo r d in Ungar ia au fos t

depl in respec ta te . Pr inc ip iu l , enunţa t ca formulă de cance la r ie , după

care „s lava regi lor ş i a pr incipi lor der iva înainte de toate din

mulţ imea popoarelor lor" , es te socot i t de uni i ş i ca suf ic ientă

ga ran ţ i e pen t ru r e spec ta rea l i be r t ă ţ i l o r aces to r popoa re

8 2

. Desigur ,

sub pr imii Arpadieni , până la 1204, aceste l iber tă ţ i au fost în general

respec ta te . Numai că pent ru reg i i Angevin i d in seco lu l a l XIV- lea , cu

p recăde re pen t ru Ludov ic I (1342-1382) , o a semenea idee nu se

poate susţ ine . Este cunoscut faptul că acest rege a dus o pol i t ică

ferventă de uniformizare a tu turor s t ructur i lor a tâ t de var ia te a le

regatului . Nici real i tă ţ i le e tno-confesionale nu au fost exceptate de la

acest proces . Regele , a juta t de papal i ta te ş i de ordinele călugăreşt i

apusene , a fos t un campion in t rans igent a l ca to l ic i smulu i , pe care s -a

s t rădui t să-1 pr om ov ez e în inter io rul U ng ar ie i şi în v eci nă ta te .

Antonio Bonf in i , în lucrarea sa i s to r ică despre Ungar ia , redac ta tă în

secolu l XV, aduce în aces t sens un e log iu mare lu i suveran : „Cât a

fos t de c red inc ios ş i de recunoscă tor Domnulu i , se poa te în ţe lege d in

ceea ce se va arăta mai jos . Mai în tâ i , ca să înfrângă îndărătnic ia

evrei lor celor cu îndrăzneală neobosi tă ş i apoi ca să- i a t ragă pe

Fr. D v o m i c , op. cit., p. 420 .

J. Sziics, op. cit, p. 16.


24/36

aceş t i a ,

le-a făgăduit că vor trece drept unguri,

că le va da scu tire

veşnică de sarc in i publ ice ; numai că , n ic i pr in îndemnur i le

(chemări le) sale , nici pr in cele ale sf inţ i lor păr inţ i , nu a putut să- i

îndrume pe ca lea drepte i c redinţe ş i , pr in t r -un decre t publ ic , i -a

alungat din Ungaria , le-a dat voie să-şi scoată afară fără pagubă

bunuri le ş i averi le; e i , a lungaţ i astfel , s-au revărsat în Austr ia ş i

Boemia . Cu toa te că ordinul că lugăr i lor Sfântulu i P r inc ipe Pavel a

veni t în Ungar ia ş i t rupul aces tu ia , t ranspor ta t de la Veneţ ia , a fos t

mutat în biser ica lui Laurenţ iu, care se r idică pe a t reia s tâncă a celui

mai apropia t munte (deal ) de Buda, de fapt Carol , ta tă l [ regelui

L u d o v i c ] ,

a sus ţ inut ce l d in tâ i ordinele că lugăreş t i , care luară în

stăpânire sfântul lăcaş al lui Laurenţ iu, cel a l Sf intei Cruci , a l

Sfântului Spir i t ş i a l Sfântului Ladislau; iar Ludovic i -a închinat la

Nozthre o prea înal tă mănăs t i re ş i a l ta a cons t ru i t -o în Leveldo pent ru

car tus ieni ş i le -a dărui t -o în chip măre ţ . De asemenea , a r id ica t Mar i i

Maic i două capele cons t ru i te cu chel tu ia lă regească ş i le -a împodobi t

cu odoare ext raordinare , una în Aquisgrano, cea la l tă în Cel l i s . Ş i pr in

exemplul său , i -a îndemnat pe mul ţ i d in t re f runtaş i , a r i s tocra ţ i ş i

nobi l i spre aces te îndator i r i a le credinţe i dumnezeieş t i ; care , pent ru a

nu se ară ta nedemni de generozi ta tea regească , au închinat pr in s ine

şi de către ei înşiş i lăcaşuri de cul t ş i odoare.

Din care pricini, după

părerea tuturor, credinţa în Ungaria a fost atât de mult lărgită şi

până într-atâta sporită, încât mai mult de a treia parte a regatului

era pătrunsă de obiceiul cel sfânt.

Pe cumani i corupţ i , ce i cu cruzime tă tară ş i cu obice iur i

[s t r icate] ,

s-a s t rădui t să- i îndrume cu foarte mare râvnă spre

adevăra ta credinţă ş i , nef i ind în t ru n imic înşe la t în speranţa lu i , pe

cei reveni ţ i , pr in sf inţ i predicator i t r imişi acolo ş i pr in sfătui tor i

rel igioşi , a tât cât a fost în puterea lui , i -a întăr i t cu cea mai mare

gr i jă . I -a în tors la dreapta credinţă pe pa tareni i (=ere t ic i i ) d in Bosnia ,

c a r e , încurca ţ i în fe lur i te greşe l i , se adânciseră în necredinţa cea

pierdută [ . . . ] . Ba mai mul t , ch iar ş i în S lavonia , de p i ldă , în acea

regiune pe care o numesc acum Lipna , de când a af la t că sunt [acolo]

multe părer i s t râmbe ( idei s t r icate) [ . . . ] i -a readus pe aceia la

adevăra ta în ţe l epc iune ( l a d reap ta judeca tă ) , da r în r ea l i t a t e se spune

că e i au r ecăzu t în g reşea la de od in ioa ră"

8 3

.

Antonius Bonf in ius , Rerum Ungaricarum decades quatuor cum dimidia, ediţie de L

Sambucus , Base l , 1568, p . 377; vez i ş i ediţ ia apărută la Köln, 1690, p . 250, coloana

dreaptă, C, D şi E.


25/36

Textu l es te , în tâ i de toa te , o măr tur ie pent ru proze l i t i smul

catol ic a l regelui Ludovic I , pentru zelul său neobosi t în vederea

întăr i r i i ş i răspândir i i credinţe i . înainte de a comenta cupr insul

acestui f ragment , se cuvine să t recem în revis tă ş i a l te mărtur i i

despre pol i t ica re l igioasă a acestui suveran. Rel igia ş i ins t i tu ţ ia sa

fundamentală - b iser ica catol ică - erau socot i te în epocă drept

mij loace esenţ ia le pentru uniformizarea s t ructur i lor a tâ t de diverse ş i

de ar t i f ic ia l reuni te a le Ungar ie i , dar ş i pentru acapararea de noi

te r i to r i i sub pre tex tu l răspândi r i i c red in ţe i . Ecour i le documentare

sunt edif icatoare în acest sens ş i e le conf i rmă aprecier i le lu i Bonfini .

încă din 1 345 , în pr im ii ani de do m ni e a lu i Lu do vic I , pa pa C lem en t

VI î l in formează pe rege că o mul ţ ime de români d in Trans i lvania ,

Ţa ra Românească ş i S i rmium (Sr j em) , l epădând „ sămân ţa sch i sme i" ,

a t recu t l a ca to l ic i sm ş i că , u rmăr ind ex t inderea aces te i conver t i r i ,

înal tul pont i f emisese o ser ie de scr isor i căt re regele Ungar ie i , că t re

El i sabe ta , reg ina-mamă, că t re ep iscopul de Oradea , că t re un i i

români , nobi l i ş i oameni de rând ( înt re care Alexandru a l lu i

Basarab , Nico lae de Remetea , Ladis lau , vo ievod de Biv in is ,

S t an i s l au de Sypprach , Aprozye , vo ievod de Zopus , N ico lae , vo ievod

de Auginas) , p recum ş i că t re „ f ra ţ i i d in ord inul minor i ţ i lo r" , aşeza ţ i

, în ace le pă r ţ i înd ep ăr ta te din es tul r

pop ioan aurel-observatii privitoare la structura etnica-1994

Documents