31

Săptămâna 6 – Lecţia 6

CICLUL ANUAL AL SPECIILOR POMICOLE STAREA DE REPAUS RELATIV ŞI STAREA DE VEGETAŢIE

Cuvinte cheie: ciclu anual, repaus profund, repaus facultativ, desmugurit, creşterea lăstarilor, auxine, maturarea ţesuturilor

32

6.1. CICLUL ANUAL AL SPECIILOR POMICOLE

Totalitatea etapelor succesive prin care trec pomii şi arbuştii fructiferi în decursul unui an calendaristic alcătuiesc ciclul anual. Acesta cuprinde o stare de repaus relativ, care se suprapune cu lunile noiembrie-martie şi o stare de vegetaţie în lunile aprilie-octombrie.

6.1.1. Starea de repaus relativ Începe toamna după căderea frunzelor şi durează până primăvara la umflarea vizibilă

a mugurilor, când se declanşează intensificarea respiraţiei, circulaţia activă a sevei şi au loc procese de diviziune celulară.

În această perioadă, unele funcţii fiziologice, cum ar fi creşterea organelor epigee şi fotosinteza încetează complet, în timp ce alte funcţii, cum ar fi: creşterea rădăcinilor, respiraţia, transpiraţia, absorbţia activă, circulaţia substanţelor, se desfăşoară în continuare dar cu intensităţi reduse.

Creşterea rădăcinilor şi absorbţia activă se desfăşoară lent atâta timp cât temperatura solului nu scade sub 1-2oC, fapt care permite cicatrizarea rănilor de la nivelul sistemului radicular şi formarea de noi rădăcini.

Procesele biochimice se desfăşoară cu intensitate sporită, mai ales hidroliza amidonului până la monoglucide, sporind astfel concentraţia sucului celular şi implicit crescând rezistenţa pomilor la ger. De asemenea, creşte conţinutul în acizi organici teracarbonici şi în aminoacizi. Pe măsură ce se instalează starea de repaus profund, creşte vâscozitatea protoplasmei, creşte procentul de apă legată, scade permeabilitatea membranelor plasmatice şi se blochează activitatea enzimatică.

Repausul relativ al pomilor este compus din două părţi: repaus profund şi repaus facultativ.

Repausul profund sau obligatoriu are loc în prima parte a iernii (noiembrie-decembrie), perioadă în care chiar dacă intervin temperaturi active, pomii nu pornesc în vegetaţie. În această etapă, procesele fiziologice au intensitatea cea mai redusă, durata acestei etape fiind în general scurtă, aproximativ 40-60 de zile în funcţie de specie (de pildă, caisul are cel mai scurt repaus profund în jur de 30-40 zile).

Repausul facultativ sau forţat are loc în a doua parte a iernii (ianuarie-februarie), perioadă în care pomii devin capabili să-şi reia vegetaţia, dar condiţiile climatice nu permit acest lucru. În această etapă, procesele fiziologice se intensifică şi pomii devin mai sensibili la ger. Alternarea zilelor calde cu cele reci sau a temperaturilor diurne şi nocturne pot produce anumite deficienţe cum ar fi: degerarea mugurilor, degerarea scoarţei, desprinderea scoarţei de trunchi (mai ale la păr şi cireş).

Lungimea stării de repaus este diferită în funcţie de specie şi soi, astfel au repaus scurt: caisul, piersicul, migdalul, cireşul, părul şi repaus lung: gutuiul, mărul, unele soiuri de prun şi păr.

Lucrările care se execută în această perioadă sunt: tăieri de rodire şi întreţinere, tăieri de formare a coroanei, recoltarea ramurilor altoi, plantarea pomilor, defrişarea pomilor bătrâni, tratamente fitosanitare cu soluţii în concentraţie mare, fertilizări, irigări, etc.

6.1.2 Starea de vegetaţie Începe o dată cu umflarea mugurilor şi durează până la căderea frunzelor, adică în

medie 7-8 luni. Desfăşurarea fenofazelor care marchează această perioadă prezintă anumite particularităţi, fenofazele de creştere suprapunându-se cu cele de rodire, dar pentru uşurinţa studierii lor se vor trata separat.

33

6.1.2.1. Fenofazele de creştere Fenofazele de creştere cuprind toate fazele prin care trec lăstarii noi an de an,

desfăşurându-se într-o succesiune precisă de primăvara până toamna, pe toată durata ciclului biologic al pomilor şi arbuştilor fructiferi. În fiecare an lăstarii parcurg patru faze de vegetaţie: dezmuguritul şi începutul creşterii lăstarilor; creşterea intensă a lăstarilor; încetinirea şi încetarea creşterii; maturarea ţesuturilor şi pregătirea pomilor pentru iernare; durata fiecărei faze fiind influenţată de specie, soi, condiţiile climatice şi tehnologia de cultură.

Dezmuguritul şi începutul creşterii lăstarilor Această fenofază începe o dată cu umflarea mugurilor şi ţine până la formarea celei

de-a 5-6 frunze adevărate pe lăstar. Această fenofază are loc în lunile martie-aprilie şi se produce pe baza substanţelor de rezervă aflate în pom. Mecanismul declanşării şi desfăşurării creşterii este de natură hormonală fiind coordonat de citochinine, auxine, gibereline şi acidul abscisic.

Din punct de vedre fiziologic, în această perioadă se intensifică respiraţia. În prima etapă a fazei are loc întinderea celulelor prin vacuolizarea şi slăbirea rezistenţei pereţilor celulei, în etapa a doua a fazei are loc procesul de diferenţiere formându-se epiderma, scoarţa şi cilindrul central cu vasele lemnoase şi liberiene.

Din punct de vedere biochimic, procesele dominante sunt hidrolizele, mai ales cele ale amidonului, hemicelulozei şi substanţelor pectice. Pomii absorb 8-10% din necesarul anual de N, P, K, Cu, Ca, Zn.

Primele frunze sunt mici, lipsite de stomate, nu realizează fotosinteza şi nu transpiră decât foarte puţin; mugurii axilari sunt mici, atipici, internodiile sunt scurte, în timp ce ritmul de creştere al lăstarilor este lent, sacadat, stagnând noaptea şi în zilele reci.

Această fenofază are loc înaintea înfloritului la măr, gutui, moşmon, mur şi după înflorit la cais, piersic, migdal, unele soiuri de păr şi cireş.

Tratamentele care se execută în această perioadă sunt hotărâtoare pentru viitoarea producţie de fructe deoarece fenofaza se desfăşoară în cea mai mare măsură pe seama substanţelor sintetizate în anul anterior.

Creşterea intensă a lăstarilor Această fenofază durează de la formarea celei de-a 5- a-6-a frunză adevărată până la

încetinirea ritmului de creştere. Creşterea este terminală şi chiar intercalară. La seminţoase, creşterea intensă se

manifestă prin mugurele terminal, cei axilari rămânând inactivi din cauza dominanţei apicale. La sâmburoase, mai ales la piersic, prun, cais, vişin (specii la care dominanţa apicală este atenuată), creşterea intensă se manifestă nu doar în apexul terminal, ci şi la unii muguri axilari, aceştia dând naştere la lăstari anticipaţi.

În această fenofază, suprafaţa foliară sporeşte considerabil, frunzele capătă mărimea caracteristică, internodiile devin din ce în ce mai lungi.

Cronologic, durata acestei fenofaze este de 20-30 de zile la lăstarii normali şi 30-60 de zile la lăstarii lacomi, calendaristic fenofaza desfăşurându-se la sfârşitul primăverii şi începutul verii, în lunile mai-iunie.

Din punct de vedere fiziologic, procesele dominante sunt: fotosinteza, transpiraţia, respiraţia şi circulaţia substanţelor. Substanţele organice sintetizate sunt folosite aproape în totalitate, numai o cantitate redusă fiind depozitate. Frunzele au cuticula slabă şi sunt sensibile la boli şi dăunători.

În această perioadă, pomii au cerinţe mari faţă de azot şi apă în vederea formării noilor ţesuturi, pentru sporirea dimensiunilor şi volumului coroanelor, lunile mai-iunie fiind considerate perioadele critice pentru apă şi azot.

34

Încetinirea şi încetarea creşterii lăstarilor Această fenofază durează de la încetinirea ritmului de creştere (lăstarul creşte mai

puţin astăzi decât ieri şi mai puţin decât mâine) până la formarea mugurelui terminal când creşterea încetează.

În această fenofază, mugurii axilari au dimensiuni normale, frunzele se maturează, scade transpiraţia şi respiraţia.

Suprafaţa foliară continuă să crească, devine maximă (ca şi fotosinteza de altfel) fapt care permite acumularea de substanţe organice în ţesuturi dar spre sfârşitul fenofazei, fotosinteza scade deoarece cloroplastele îmbătrânesc şi se dezorganizează. Încetinirea şi apoi încetarea creşterii sunt corelate cu o diminuare a substanţelor stimulatoare şi cu o creştere semnificativă a concentraţiei inhibitorilor (mai ales a acidului abscisic) elaboraţi de frunzele adulte, inhibitori care frânează sinteza acizilor nucleici şi produc îmbătrânirea ţesuturilor.

Lignificarea lăstarilor începe să fie vizibilă şi continuă de la bază spre vârf. Din punct de vedere biochimic, se acumulează amidon care se depune în scoarţă,

hemiceluloză, celuloză, lignină şi substanţe proteice. Absorbţia apei şi a sărurilor minerale este moderată, până la sfârşitul fenofazei consumându-se 60% din necesarul de NPK şi aproximativ 40% din cel de magneziu (Popescu M. şi col., 1992).

Mugurii terminali şi o parte din cei laterali încep sau îşi continuă procesele de diferenţiere şi de formare a organelor florale.

Calendaristic,fenofaza se termină la sfârşitul lunii iulie sau durează până la 15-20 august în funcţie de poziţia şi felul lăstarului.

Maturarea ţesuturilor şi pregătirea pomilor pentru iernare Această fenofază durează de la formarea mugurelui terminal până la căderea totală a

frunzelor. Procesele fiziologice dominante în această fenofază sunt: sintezele, depunerile,

suberificările, îngroşarea pereţilor celulari, apariţia pubescenţei şi a culorii caracteristice; se reduce: fotosinteza, respiraţia, transpiraţia astfel încât bilanţul devine excedentar şi substanţele se depun.

La unele specii continuă diferenţierea mugurilor de rod, creşterea şi maturarea fructelor, de exp. la măr, păr, prun, gutui, unele soiuri târzii de piersic.

În această fenofază, nevoia pomilor faţă de azot scade foarte mult; potasiul contribuie la încetinirea creşterilor, la coacerea lemnului şi sporirea rezistenţei la ger; fosforul este necesar pentru formarea mugurilor de rod. În lunile august-septembrie, pomii absorb cca. 20% din N, P, K şi Ca şi aproximativ 40% din totalul de Mg.

Căderea frunzelor se produce atunci când lungimea zilei scade sub 12 ore iar temperatura din timpul nopţii este mai mică de 5oC.

Atât căderea prematură a frunzelor (datorată secetei sau atacului unor dăunători), cât şi cea târzie (în toamnele lungi şi ploioase) sunt dăunătoare periclitând maturarea ţesuturilor, sporind astfel sensibilitatea pomilor la ger, boli şi dăunători.

35

Întrebări: 1. Cum definiţi ciclul anual ?

2.Cum se caracterizează starea de repaus relativ ?

3. Ce se înţelege prin repaus profund? Dar prin repaus facultativ ?

4. Caracterizaţi fenofaza de desmugurit şi începutul creşterii lăstarilor.

5. Ce lucrări se execută în fenofaza mai sus menţionată ?

6. Caracterizaţi fenofaza de creştere intensă a lăstarilor.

7. Care sunt cerinţele pomilor în fenofaza de creştere intensă ?

8. Caracterizaţi fenofaza de încetinire şi încetare a creşterii lăstarilor?

9. Ce se înţelege prin mugur terminal?

10. Caracterizaţi fenofaza de maturare a ţesuturilor şi pregătirea pomilor

pentru iernare.