MINISTERUL AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE AL REPUBLICII MOLDOVA

INSTITUTUL DE CERCETĂRI PENTRU POMICULTURĂ

Cu titlul de manuscris C.Z.U.:634.13:631.526.32.001.4

Pasat Olga

CARACTERISTICA BIOLOGICĂ ŞI DE PRODUCŢIE A UNOR NOI SOIURI DE PĂR ÎN REPUBLICA MOLDOVA

(06.01.07 – Pomicultură)

Teză de doctor în ştiinţe agricole

Conducător ştiinţific: doctor habilitat în ştiinţe agricole, conferenţiarcercetător Donica Ilie Consultant ştiinţific: doctor habilitat în ştiinţe agricole, conferenţiarcercetător Ţurcanu Ion Autorul : Pasat Olga

CHIŞINĂU

2004

2

C U P R I N S

Pag.

INTRODUCERE..................................................................………………........................….....4

1. REVISTA LITERATURII.............................……………….........................................….....7

1.1. Speciile din care provin soiurile de păr................……………................................….....7

1.2. Situaţia actuală şi perspectivele ameliorării părului pe plan mondial şi în Republica

Moldova..............................................................................…………………………....10

1.3. Cerinţele părului faţa de factorii de mediu..............................………………...............19

1.4. Potenţialul productiv ale soiurilor de păr şi calitatea fructelor.......................................26

1.5. Comportarea soiurilor faţă de principalele boli şi dăunători......……………................28

1.6. Concluzii...........................................................................................……………..........31

2. OBIECTE, CONDIŢII, METODE DE CERCETARE.....…………............................…......32

2.1. Caracteristica succintă a obiectelor de cercetare.........................……….……..............32

2.2. Condiţiile meteorologice şi caracteristica solului............................……………...........33

2.3. Programul şi metodele de cercetare....................................…………….…...................38

3. REZULTATE ŞI DISCUŢII............………………...............................................................44

3.1. Particularităţile de creştere ale pomilor ...................................................….…………..44

3.1.1. Rădăcina..............................................................................................……….…….44

3.1.2. Tulpina.................................................................................................……….…….48

3.2. Particularităţile biologice ale soiurilor şi hibrizilor în studiu.................................…….55

3.2.1. Rezistenţa la ger şi iernare.................................................................………..……..55

3.2.2. Particularităţile fenofazelor de vegetaţie............................................……….……..60

3.2.3. Morfologia polenului şi viabilitatea lui........ ……………….……………….……..73

3.3. Potenţialul productiv al soiurilor şi hibrizilor de păr şi calitatea fructelor................…..75

3.3.1. Precocitatea de rodire........................................................................…….………...75

3.3.2. Productivitatea...................................................................................…….………...76

3.3.3. Periodicitatea fructificării.................................................................…….…………79

3.3.4. Calitatea şi durata de păstrare a fructelor................................…..…...…..............…79

3

3.4. Rezistenţa la principalele boli şi dăunători…….............................................….……...87

4. EVALUAREA ECONOMICĂ A SOIURILOR ŞI HIBRIZI DE PĂR DE

PERSPECTIVĂ ...............…….....………….........................................................…....95

CARACTERISTICA SUCCINTĂ A SOIURILOR ŞI HIBRIZILOR NOI..............................98

SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE ............................................................................103

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI.......................................................................…...............107

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………….………...............110

CUVINTE – CHEIE............................................................………….………............……….127

ADNOTARE.............................................................................................................................128

LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE ÎN TEZĂ...................................................................130

ANEXE.............................................................................................................……………….131

4

I N T R O D U C E R E

Actualitatea temei şi gradul de studiere. Cunoscut din cele mai vechi timpuri, părul ocupă

suprafeţe însemnate pe întregul areal al Republicii Moldova, mai ales în zona pomicolă de Centru.

Existenţa în cultură a peste 8 mln. peri oferă acestei specii un loc important în economia

naţională, ca sursă de îmbunătăţire a alimentaţiei raţionale a populaţiei, de satisfacere a cerinţelor în

materie primă pentru industria prelucrătoare şi de creare a unei disponsibilităţi pentru export.

Potenţialul de producţie al părului, în condiţiile ţării noastre, este mai înalt decât al mărului,

iar calitatea fructelor este cunoscută şi înalt apreciată de consumator.

Soiul constituie unul din factorii principali, ce determină reuşita culturii, abundenţa

producţiei, eficienţa ei economică. Din aceste considerente, îmbunătăţirea sortimentului cu soiuri de

calitate superioară, mai productive, rezistente la boli şi dăunători, care să corespundă exigenţei

consumatorilor, a devenit o preocupare primordială a cercetătorilor acestei specii. În mod deosebit,

sunt solicitate soiuri cu maturare cât mai timpurie a perelor, rezistenţă sporită la atacul de

bacterioze, rapăn şi alte maladii a pomilor, fructele cărora posedă calităţi gustative şi aspect

superioare, precum şi o durată de păstrare şi de consum îndelungată. În acelaşi timp şi sortimentul

soiurilor de iarnă este sărac. Cele câteva soiuri, cultivate în ţara noastră, corespund doar parţial

cerinţelor impuse de consumator, productivitatea lor este comparativ scăzută, iar fructele multor din

ele pot fi păstrate nu mai mult decât până în decembrie-ianuarie.

Pentru completarea şi modernizarea sortimentului cultivat, ca sursă importantă servesc noile

soiuri valoroase din selecţia mondială, introduse în ultimul timp, şi un număr mare de hibrizi,

obţinuţi la Institutul de Cercetări pentru Pomicultură (I.C.P.) de către amelioratoarea X.Ch.Duşutin

în ultimii 40 de ani. Fără îndoială, că finalizarea studiului comparativ al acestui material preţios se

va solda cu depistarea unor noi soiuri şi hibrizi valoroşi, cu calităţi biologice şi de producţie

superioare soiurilor existente, care vor îmbunătăţi sortimentul, iar prin urmare, vor contribui la

sporirea productivităţii plantaţiilor de păr şi, totodată, la îmbunătăţirea calităţii producţiei.

Scopul şi obiectivele tezei. Scopul prezentei lucrări este depistarea soiurilor valoroase de

păr din selecţia mondială şi autohtonă, cu termeni diferiţi de maturare a fructelor, caracteristici

biologice şi de producţie superioare celor omologate, pentru a fi transmise la Încercarea de Stat şi în

producţie.

Sarcinile cercetărilor includ:

• determinarea particularităţilor biologice şi de producţie a soiurilor noi străine şi

autohtone în scopul aprecierii gradului de adaptivitate al lor la condiţiile de sol şi climă

în Republica Moldova;

5

• studiul productivităţii şi calităţii producţiei la soiurile de perspectivă;

• relevarea posibilităţilor cultivării soiurilor perspective pe portaltoiul de gutui;

• evaluarea economică a soiurilor de perspectivă.

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Pentru prima dată în condiţiile Republicii

Moldova sunt studiate 138 soiuri şi hibrizi noi de peste hotare şi din selecţia autohtonă. S-a stabilit

diversitatea grupelor ecologo-geografice ale soiurilor şi selecţiilor noi de păr după caracterele de

creştere, dezvoltare şi fructificare a pomilor, rezistenţei la condiţiile de iernare, productivitate,

particularităţile decurgerii fazelor de vegetaţie. În rezultatul cercetărilor sunt evidenţiate noi surse şi

genitori cu expresie înaltă a caracterelor valoroase de adaptivitate, creştere reţinută, care favorizează

crearea de plantaţii intensive, intrare timpurie pe rod, productivitate, calităţi înalte ale fructelor,

diferite epoci de coacere şi păstrare a perelor, soiuri şi hibrizi cu rezistenţa sporită la principalele

boli şi dăunători.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Suportul metodologic şi teoretico-

ştiinţific al lucrării îl constituie metodologia şi conceptul studierii şi sporirii productivităţii vegetale

în general şi utile a părului în special.

Cercetarea particularităţilor biologice şi de producţie a unui mare număr de soiuri de păr din

selecţia mondială şi autohtonă a permis argumentarea ştiinţifică a selectării celor mai de

perspectivă. Compararea soiurilor şi hibrizilor după productivitatea specifică la o unitate de volum,

de suprafaţă a proiecţiei coroanei şi de suprafaţă transversală a secţiunii trunchiului face posibilă

evidenţierea cultivarelor de vigoare redusă, preţioase pentru plantaţiile intensive. Ca rezultat, au fost

evidenţiate 7 soiuri şi hibrizi cu perspectivă de extindere în producţie, 4 dintre care au fost

recomandate pentru Încercarea de Stat şi producţie.

Soiurile recomandate şi date pentru Încercarea de Stat şi producţie se caracterizează printr-

un grad înalt de adaptare la condiţiile pedo-climaterice din Republica Moldova, productivitate mare

şi calităţi superioare ale fructelor, ceea ce va contribui la sporirea productivităţii plantaţiilor şi

calităţii producţiei de pere. Soiurile compatibile cu portaltoiul de gutui asigură posibilitatea

intensificării producţiei de pere în ţară.

Aprobarea rezultatelor. Rezultatele cercetărilor au fost expuse şi examinate la consfătuirile

secţiei de ameliorare genetică a plantelor pomicole şi ale Consiliului Ştiinţific al Institutului de

Cercetări pentru Pomicultură (Chişinău:1986, 1987, 1988), prezentate discutate şi publicate la:

conferinţa ştiinţifică „Problemele intensificării pomiculturii moderne” (Miciurinsc 1988, 1990),

conferinţa internaţională a tinerilor savanţi „Problemele dendrologice, floricultură, pomicultură şi

viticultură” (Ialta 1995), conferinţa naţională „Probleme actuale ale geneticii, biotehnologiei şi

6

ameliorării” (Chişinău 1994), Simpozionul ştiinţific internaţional „Progresul tehnico-ştinţific în

pomicultură” (Chişinău 1999).

Publicaţii Pe baza materialelor tezei au fost publicate 12 lucrări, printre care 3 în revistele

recenziate.

Volumul şi structura rezei. Teza este expusă pe 109 pagini de text dactilografic, conţine 40

tabele, 19 figuri şi tabele în text şi 17 tabele în anexe. Teza constă din introducere, 5 capitole,

sintezei rezultatelor obţinute, concluzii şi recomandări practice, bibliografia şi anexe. Bibliografia

cuprinde 268 referinţe.

7

1. REVISTA LITERATURII

1.1.Speciile din care provin soiurile de păr Din punct de vedere sistematic, părul face parte din familia Rosaceae, subfamilia

Pomoideae, genul Pyrus L. Toate soiurile de păr sunt diploide (2n = 34, x = 17), doar unele soiuri

posedă o garnitură triploidă de cromozomi, şi mai rar – tetraploidă [159].

Pomii de păr formează un trunchi mai înalt, comparativ cu mărul. Vigoarea pronunţată a

ramurilor de ordinul 1, 2 cât şi cele ulterioare asigură etajarea coroanei. Spre deosebire de măr, care

formează 10-12 ordine de ramificare, pomii de păr formează doar 5-6.

Rădăcina este pivotantă, puţin ramificată, pătrunde adânc în sol. Tulpina şi ramurile sunt

acoperite cu o scoarţă cafenie-deschisă, care la unele soiuri, odată cu vârsta, se exfoliază.

Inflorescenţa reprezintă un racem sub formă de corimb alcătuit din 4-19 flori bisexuate,

amplasate solitar sau câte 3-4 pe fiecare peduncul florifer. Caliciul este caduc sau necaduc,

pentasepal. Corola este alcătuită din 5 petale albe, uneori cu nuanţă roză. Staminele (15-30) sunt

aranjate în 3 cercuri. Fructul este de diverse dimensiuni şi formă. Pulpa este suculentă, conţine

celule sclereide. Seminţele sunt rotunde, ovale, îngustate spre bază [228].

Din genul Pyrus L. au fost descrise peste 60 de specii, răspândite în zona temperată a

Globului [115].

Despre originea părului în literatura nu există date certe. А.С.Туз [232], П.М.Жуковский

[115] scrie, că părul are câteva centre genetice de formare a speciilor, şi anume: în regiunea

mediteraneană, în centrul Europei, în Caucaz, Asia Centrala şi Asia Orientală.

Pentru speciile din grupa Asiei Orientale este caracteristică marginea dinţată, cu vârf ascuţit

al limbului frunzelor, cel mai frecvent cu cupa caducă, rezistenţă sporită la boli [230]. Ea include

speciile: P.ussuriensis Maxim, P.pyrifolia Burn. Nakai, sau P. serotina Rehd, P.betulifolia Bunge,

P.calleryana Decne, P.serrulata Rehd., P.phaeocarpa Rehd., P.bretschneideri Rehd. şi alte specii.

Speciile din grupa Asiei Centrale se caracterizează prin rezistenţă bună la secetă şi rezistenţă

scăzută la boli. Grupa include speciile: P.regelii Rehd., P.korshinskyi Litv., P.turcomanica Maleev.

În grupa Mediteraneană intră speciile sălbatice din Europa, Asia Mică, Caucaz şi Africa de

Nord. P.amigdaliformis Vill., P.syriaca Boiss., P.elaeagrifolia Pall., P.salicifolia Pall., P.pyraster

Burgsd., P.caucasica Fed. şi alte specii [204, 227, 228, 232].

Centrul primar de origine al genului Pyrus L conform opiniei lui Н.И.Вавилов [73], este

Asia Orientală. După datele lui Ţzen-Seani-pu, în China părul a fost cultivat pentru prima dată

acum 3000 de ani în urmă [266].

8

Genurile Malus Mill.şi Pyrus L. fac parte din familii apropiate şi provin, probabil, de la

strămoşi comuni [210]. Se presupune, însă, că genul Pyrus L. a apărut mai tărziu faţa de celelalte

genuri din subfamilia Pomoideae, cum ar fi Sorbus L., Crataegus L. ,Malus Mill. Încă o dovadă a

apariţiei mai târzii a speciei Pyrus L. este lipsa la reprezentanţii lor a unui endocarp tare, care este

caracteristic pentru alte specii, sistematic apropiate de ea [228].

Conform investigaţiilor paleontologice, la sfârşitul perioadei terţiare, pe teritoriul Europei

existau şi alte specii de păr, cum ar fi P.minor Ung., P.treobroma Ung., P.cuphemus Ung.,

asemănătoare după însuşiri cu P.pyraster Burgsd. [228]. Al doilea centru de formare a speciei de

păr este Asia Mijlocie şi Zona Mediteraneană [228].

Formarea sortimentului de păr s-a realizat, probabil, pe două căi. În regiunea Asiei Orientale

sortimentul părului s-a format în baza unor anumite, geografic separate şi cele mai polimorfe specii:

P.pyrifolia Burn., şi P.bretschneideri Rehd. Mai târziu au fost selecţionate speciile: P.ussuriensis

Maxim., P.pashia Koeghne, P.serrulata Rehd., P.ovoidea Rehd., P.aromatica Kikushi et Nakai. În

ultimele decenii, în corespundere cu intensificarea pomiculturii şi creşterea cerinţelor pieţei, în

această regiune, de asemenea, s-a reliefat tendinţa hibridării interspecifice dirijate [24, 227, 230].

Sortimentul părului în centrele secundare s-a constituit în rezultatul hibridării polietajate

spontane a soiurilor, în special a speciei P.turcomanica Maleev şi a celor locale, obţinute în baza

acestei specii cu P.bretschneideri Rehd.

Astfel, se poate concluziona, că soiurile contemporane sunt de provenienţă hibridă compusă

[227, 228, 230].

Un interes deosebit prezintă provenienţa soiurilor de păr europene, fructele cărora, posedând

calităţii gustative excelente, sunt cele mai gustoase şi solicitate. După Н.И.Вавилов [73] şi

П.М.Жуковский [115] provenienţa lor se bazează mai mult pe P.pyraster Burgsd. А.С.Туз [228]

scrie, că, probabil, la formarea soiurilor europene a participat şi P.syriaca Boiss.. Soiurile care

provin de la această specie se disting prin fructe mari, gustoase. Sunt cunoscute, la fel, soiurile, care

provin de la P.elaeagrifolia Pall., P.nivalis şi, mai ales, hibrizii ei cu alte specii, cum ar fi

P.salicifolia D.C. şi a., care, de asemenea, prezintă un bun material pentru alegerea şi crearea

soiurilor cultivate. П.М.Жуковский [115], Е.Н.Синская [210], А.С.Туз [227, 228, 230,] şi a.

consideră Caucazul ca o zonă principală de evoluţie a culturii părului în regiunea Mediteraneană în

baza speciei P.caucazica Fed.

Sursele străvechi oferă puţine date privitor la introducerea părului în cultura. Nu există

menţiuni despre păr nici în Biblie, nici în monumentele popoarelor antice din Asia Mică. Abia cu

circa 1000 de ani înaintea e. n., la grecii antici, se întâlnesc primele informaţii despre cultura

părului. Pentru prima dată despre păr se aminteşte în Odiseea, unde Homer descrie livada regelui

9

Alcinous de pe insula Corfu, în care, paralel cu alte specii, se cultiva şi părul, subliniind că perele

sunt fructele domnului. Teofrast expune cunoştinţele vaste ale grecilor despre păr, care cunoşteau

deja asemenea operaţii, cum sunt: butaşirea, tăierea, altoirea [204]. Iverii (popor caucazian antic),

încă înaintea elinilor, practicau altoitul. De menţionat, că Caucazul este considerat patrie a altoitului

[115]. Posibilităţile apariţiei sortimentului de păr în Grecia, conform opiniei lui А.С.Туз [230] sunt

destul de limitate. Speciile cultivate aici, P.amygdaliformis Vill. şi P.pyraster Burgsd, n-au putut

crea un asemenea sortiment perfect. Probabil, sortimentul de păr a fost adus în Grecia de către

coloniştii din Asia Mică. Acolo aceste soiuri au fost aduse din Caucaz. Mai târziu, din Grecia, părul

a pătruns în imperiul roman.

Coloniştii greci şi romani au contribuit la răspândirea părului în Europa Occidentală [204].

Despre cultura părului aici au lăsat lucrări preţioase Cato, Varro, Columella, Pliniu cel Bătrân şi

alţii [32, 8]. Din imperiul roman soiurile de păr au pătruns spre apus şi nord, unde în decursul

secolelor următoare au ocupat un areal foarte întins în Franţa, Belgia, Anglia, Germania şi alte ţări.

În formarea sortimentului european contemporan un loc preferenţial deţin Franţa şi Belgia,

de unde au fost adoptate cele mai reuşite soiuri industriale. În secolul XYIII, secolul „de aur” al

pomologiei franceze, părul s-a situat pe un loc de onoare în livezi. Colectarea treptată a diversităţii

de soiuri în livezile mănăstirilor, marilor proprietari de pământ, instituţiilor de învăţământ a condus

la selectarea naturală şi înmulţirea celor mai bune dintre ele. Colecţia Le Lectie în a. 1928 includea

circa 260 de soiuri [204]. Creator al unor asemenea soiuri de preţ, cum ar fi Olivier de Serres şi

Passe Crassane este Biuabiuneli. Soiurile Dr. Jules Guyot şi Violen au fost elaborate de către

pomologul Baltet. Până în prezent sunt foarte populare soiurile lui Sanie (Jeanne d’Arc, Cure, Pierre

Corneille) şi altor amelioratori [228]. În anii 60 ai secolului XIX în Franţa se cultivau peste 900 de

soiuri, deşi fructele lor aveau pulpa tare [159, 204, 228].

Belgia este patria perelor untoase „beurre”. Renumitul pomolog belgian N. Hardenpont în

secolul XYIII, a obţinut renumitele soiuri de păr cum ar fi Beurre Hardenpont, Passe Colmar.

Lucrările lui Van Mons, autor a peste 400 soiuri, multe dintre care sunt foarte populare şi în prezent,

au contribuit în mare măsură la ameliorarea sortimentului de păr în toate ţările lumii. Amelioratorul

belgian Esperen este fondatorul a peste 90 de soiuri, inclusiv Josephine de Malines, Bergamotte

Esperen, Marianna. Selecţionatorii belgieni Greguar, Buvie, de asemenea, au creat o mulţime de

soiuri [228]. Pe parcursul doar a unui secol amelioratorii belgieni au obţinut rezultate mult mai

semnificative decât toţi selecţionatori din lumea întreagă timp de 19 secole.

Rivers, în Anglia, a creat soiul unical – Conference, care şi actualmente este cel mai

răspândit în Europa Occidentală [228]. Anglia este şi patria renumitului soi Bartlett (Bon-Chretien

Williams).

10

Pe continentul american părul a fost importat de către primii imigranţi. Primele informaţii

despre cultura părului în Nouă Anglie se referă la anul 1629.

La mijlocul secolului XIX un rol important în răspândirea soiurilor de păr i-a revenit

Grădinii Botanice din Nikitsk. Colecţia ei din perioada respectivă includea peste 500 soiuri.

Contribuţie substanţială în cercetarea şi răspândirea soiurilor europene de păr le aparţine:

Л.П.Симиренко, Н.Н.Бетлинг, В.В.Пашкевич, Р.Р.Шредер, Г.А.Рубцов. În prima pomologie

rusă a lui A.T.Болотов au fost descrise 39 soiuri de păr.

1.2. Situaţia actuală şi perspectivele ameliorării părului pe plan mondial şi în

Republica Moldova Părul în prezent se cultivă pe toate continentele, atât în emisfera nordică, cât şi în cea sudică.

Deşi creşte şi în regiunile tropicale, reuşeşte bine numai în zonele cu climă temperată.

După volumul producţiei şi importanţa economică, părul în regiunile cu clima moderată

cedează doar mărului. Producţia de pere în lume constituie astăzi, în medie, 17,1 mln. t (după datele

FAO, 1990 - 2002) faţă de 9,6 mln.t a.1990 (tab. 1.1). În Europa se produc 3,7 mln t. de pere faţa de

3,1 mln. t în a.1990 (FAO, 1990 - 2002). Cele mai mari cantităţi de pere în lume se produc în Asia

(62% din producţia mondială). Acest nivel a fost atins datorită creşterii producţiei de pere în China

(9,09 mln. t). Cei mai mari producători în Europa sunt Italia, Spania, Germania, Franţa.

Există 6 soiuri, producţia cărora domină pe piaţa europeană. Acestea sunt: Williams 13 400

ha (15,7%), Dr Jules Guiot 13 400 ha, Passe Crassane 11 680 ha, Conference 9 800 ha, Abbe Fetel

7 600 ha, Douenne du Comice 6 300 ha. Cel mai răspândit în toate ţările lumii rămâne soiul

Williams (Bartlett, Bon-Chretien Williams), care este şi cel mai căutat pentru infiinţarea plantaţiilor

intensive [8, 16, 47, 92].

Italia deţine primul loc în Europa după producţia de pere. Suprafaţa plantaţiilor de păr

constitue 44 600 ha. Recolta anuală constituie 966 mii t în anii 1986-1990, fiind cu 4,66% mai

înaltă în raport cu a.1980-1984 când recolta anuală constituia 923 mii t. Cele mai solicitate sunt

soiurile Passe Crassane (20,2%), Abbe Fetel (13,9%), Williams (16,2%), Kaiser Alexandre

(13,3%). Soiuri de perspectivă se consideră Highland şi General Leclerc [1, 17, 39, 201, 207, 228,

255]. În ultimii ani părul este cultivat cel mai des după metode intensive (95%). Materialul săditor

pentru aceste plantaţii se produce pe portaltoiul de gutui. Soiurile incompatibile cu gutuiul se

produc, folosind o porţiune de tulpină intermediară, compatibilă cu soiul respectiv.

Programul de ameliorare pentru păr se desfăşoară în diferite centre, cum ar fi Universitatea

din Bologna, ERSO Cesena, Institutul de pomicultură din Roma, Universitatea din Firenze,

Universitatea din Ancona. Obiectivele principale ale ameliorării părului sunt obţinerea soiurilor cu

11

Tabelul 1.1

Producţia de pere în lume (după datele FAO 1990-2002)

Productivitatea, mii t Ţările 1990 1995 2000 2001 2002

America de Nord 897,9 998,1 908,9 930,0 956,7 Canada 21,3 19,0 16,3 15,1 14,0 Mexica 44,9 30,0 31,2 34,0 33,5 S.U.A 831,7 949,1 861,1 880,6 909,0 America de Sud 429,0 640,0 779,0 980,8 803.0 Argentina 290,0 400,0 513,5 585,3 550,0 Cili 139,0 240,0 210,0 340,0 202,0 Comunitatea Europ. 2470,4 2737,4 3130,0 3011,9 2940,9 Belgia-Lluxemburg 87,2 155, 1 183,0 266,7 147,1 Franţa 326,0 343,6 261,6 182,6 267,9 Germania 430,7 419,0 648,7 468,2 590,0 Grecia 95,0 73,0 96,5 55,0 85,0 Italia 820,0 1022,0 889,8 906,2 923,0 Netherlands 113,0 140,0 203,0 150,0 175,0 Spania 548,2 542,9 672,6 719,5 603,2 Regatul Unit 43,6 28,2 26,6 32,2 33,2 Portugalia 95,0 74,0 142.1 126,0 110,0 Ungaria 64,0 41,0 36,9 35,0 22,0 Polonia 35,0 83,0 81,6 75,8 93,9 România 74,0 63,0 70,63 75,0 65,0 Ucraina _ 246,0 156,0 185,0 105,0 Rusia _ 50,0 68,0 70,0 75,0 Turcia 430,0 410,0 380,0 370,0 373,0 Asia _ 6 723,0 10 386,1 10 924,8 10 996,5 China 2 484,0 5 057,0 8 525,9 8,956,5 9 090,5 Japonia 447,9 431,9 392,9 401,8 373,5 Australia 171,0 142,0 156,4 160,0 165,0 Toate ţările lumii 9 560,0 12 674,0 16 756,0 17 313,0 17 115,0

habitus semicompact pentru infiinţarea plantaţiilor intensive, soiuri cu precocitate sporită, cu

compatibilitatea bună cu portaltoiul de gutui şi rezistente la principalele boli. Cele mai bune

rezultate au fost obţinute prin încrucişarea soiurilor Williams, Beurre Clairgeau, Passe Crassane şi

Coscia. Ca rezultat au fost selectate soiurile Mellina, Grata, Mersedes, Florana, Verna, Djioma, care

se deosebesc prin vigoare redusă a pomilor, productivitate şi calitate înaltă a fructelor. Soiurile de

perspectivă, recent omologate, sunt: Giolu (Abbe Fetel x Williams), 1991; Etrusca (Coscia x

Gentile), 1991; Tosca (Coscia x Williams), 1993; Sabina (Santa Maria x D. du Comice), 1995.

Spania produce anual 603 mii t de pere. Producerea principală este concentrătă în regiunile

Catalonia (45,3%) şi Aragona (19,3%). În sortimentul din Spania cele mai răspândite sunt soiurile

12

de vară Williams Rouge Delbard, Butirra Precoce Morettini, Dr. Jules Guyot. Spania este unul din

cei mai valoroşi exportatori de pere în lume şi exportă perele în Italia, Grecia, Portugalia [16, 92].

Germania tradiţional se consideră cel mai important importator de pere. Importul anual

constituie 150-180 mii t, iar producţia locală - 419 mii t [8, 22, 228]. Se cultivă soiurile Beurre

Lucas, Legipont, Williams, care constituie 60,3% din toate plantaţiile de păr. Mai puţin se cultivă

soiurile Clapp’s Favourite, Dr. Jules Guyot, Comtesse de Paris, Triumphe de Vienne [85, 87, 228].

În Franţa plantaţiile de păr ocupă 24 000 ha. Producerea anuală a fructelor constitue 256

mii t cu o reducere comparativă în a.1990-1995 [8]. Se înmulţeşte părul, în fond, în împrejurimile

Parisului, în partea de sud-est a Franţiei. Soiurile Dr.Jules Guyot, Williams, Passe Crassane,

Conference, Douenne du Comice constituie 77,4% din plantaţiile de păr [255]. Soiurile de vară

posedă 45% din recolta totală. Dintre soiurile de toamnă, paralel cu Douenne du Comice şi

Conference, se cultivă Beurre Hardy, Alexandrine Drouillard, General Leclerc, Pierre Corneille.

Soiurile de iarnă sunt reprezentate prin Passe Crassane, Madam Baltet. De perspectivă se consideră

Delbias, Deldan, Delfran – dintre cele de vară şi Highland – dintre cele de toamnă.

Problemele principale în ameliorarea părului în Franţa sunt crearea soiurilor cu maturarea

fructelor timpurie şi foarte târzie, cu înflorirea târzie, precum şi obţinerea soiurilor rezistente la boli,

îndeosebi la arsura bacteriană. Recent, programul ameliorării părului s-a îmbunătăţit prin luarea în

studiu a însuşirii, legate de arhitectura pomilor. Ca rezultat, au fost obţinute soiurile noi: Delsavour

(Delbias x Conference), 1992; Delsanne (Delbias x Passe Crassane), 1992; Garden Pearl (Pres.

Drouard x Nain vert), 1993; Delarex (Jeanne d’Arc x Delmoip), 1995; Delmire (Mac x Delfrap),

1995; Delferco (Delwilmar x Delbias), 1995.

În Belgia părul este o cultură de primă valoare. În prezent ea puţin cedează mărului. Recolta

totală de fructe în plantaţiile intensive constituie 155 mii t, comparativ cu 87,2 mii t. în a. 1990.

Soiurile Conference, Douenne du Comice şi Legipont constituie 71,6% din plantaţiile de păr,

îndeosebi soiul Conference [22, 40, 255]. Belgia exportă pere în Marea Britanie, Norvegia,

Germania, şi importă circa 30-50% din volumul de pere, necesar pentru consum, din Franţa,

Netherlands, Italia [22, 40].

În Marea Britanie suprafaţa cultivată cu peri constituie aproximativ 4 000 ha. Centru de

producere a părului se consideră regiunile de Sud-Est, unde condiţiile pedoclimatice sunt favorabile

pentru creşterea soiurilor de desert [3, 44]. Producţia anuală constituie 34,8 mii t, cu o tendinţa de

reducere faţa de media a. 1970-1980. Soiul Conference ocupă în livezile infiinţate recent,

aproximativ, 70%. Pe lîngă acesta se mai cultivă soiul nou selecţionat Concord [1, 85, 206].

Principalele cercetări în ameliorarea părului se desfăşoară la Staţiunea East Malling. Obiectivele

programului ameliorării cuprind obţinerea soiurilor cu înflorirea târzie, autofertile, precoce şi cu

13

vigoarea redusă a pomilor, precum şi soiurilor rezistente la principalele boli şi dăunători (arsura

bacteriana, făinarea, rapăn, afidele) [2, 3]. Dolacomi este un nou soi de păr, obţinut în anul 1989

prin încrucişarea soiurilor Laxton Superb x D. du Comice.

În Olanda plantaţiile de păr ocupă 7 100 ha, iar producţia anuală constituie 130 mii t de

fructe. Soiurile principale sunt Conference, Douenne du Comice, Beurre Hardy, Legipont, care

ocupă, respectiv, suprafeţe de 25,5%, 19%, 10,7%, 12,3%. Mai puţin răspândite sunt soiurile Bonne

Louise d’Avranches, Clapp’s Favourite, Beurre Alexandre Lucas [255]. Ca rezultat al programului

ameliorării părului, în Olanda este obţinut un nou soi, Verdi, prin încrucişarea soiurilor

B.L.d’Avranches şi D. du Comice.

În Bulgaria plantaţiile de păr ocupă 5% din suprafeţele pomicole. Livezile de păr sunt

concentrate, în temei, în regiunile Kostendilsk, Burgask, Varnensk. Recolta anuală constituie 21 mii

t. Partea majoră a plantaţiilor de păr este ocupată cu soiurile aborigene, de rând cu ele se cultivă şi

soiurile Williams, Beuure Bosc, Beurre Hardenpont, Passe Crassane, Dr. Jules Guyot [95, 143].

Obiectiv, prioritar în programul ameliorării părului este maturarea timpurie a fructelor. Ca

soi donator al maturării timpurii a fost folosit soiul Beurre Giffard. Soiul Iunsca a fost obţinut prin

încruciţarea soiurilor Beurre Giffard x Maisca, Trapeziţa - Beurre Giffard x Ţerovca la Institutul

Agricol din Plovdiv. Institutul de Cercetări Ştiinţifice pentru Pomicultură din Kostendilsk a

recomandat pentru extinderea în producţie soiul nou, rezistent la rapăn, Progress (Beurre Giffard x

Magdalina).

În Polonia producerea anuală a părului variază în jurul a 100 mii t. Cele mai răspândite sunt

soiurile Williams, Clapp’s Favourite, Conference, Beurre Alexandre Lucas, Comtesse de Paris [46].

Polonia şi România sunt cei mai valoroşi producători de pere din statele Europei de Est.

În România sortimentul părului, la momentul actual, se află într-un proces de modernizare

calitativă, baza sortimentului fiind constituită din soiurile Cure (60%), Williams (20%), Clapp’s

Favourite, Beurre Bosc, Beurre Hardy, Comtesse de Paris, Olivier de Serres, la care se adaugă cele

noi, create în ţară sau introduse de peste hotare, printre care sunt: Napoca, Aromată de Bistriţa,

Untoasa Geoagiu, Conference, Republica, Aromată de Bistriţa, Jeanne d’Arc, Aniversarea, Max

Red Bartlett, Carpica, Trivale, Triumf, Daciana, Euras, Monica etc. Înmulţirea soiurilor autohtone

în proporţie de 20% urmează a creşte pînă la 30% [12, 68].

Programul de ameliorare a părului cuprinde obiective complexe, determinate de necesitatea

rezolvării unor aspecte practice, cum sunt: obţinerea soiurilor de iarnă cu calitatea fructelor

superioară, cu capacitate de păstrare bună şi a soiurilor de tip spur cu diferite epoci de maturare,

rezistente la boli şi cu producţie constantă. Printre cele mai importante realizări ale programului de

ameliorare a părului se numără soiurile lui N.Krier: Decana lui N.Krier, Timpurii de Vişan,

14

Alexandrina Krier, Margareta Krier, Japoneze. În prezent, ca urmare a răspândirii arsurii bacteriene

în plantaţiile de păr, obiectivele ameliorării sunt orientate spre obţinerea soiurilor cu rezistenţă

genetică, pornind de la hibrizii F2, obţinuţi cu Pyrus serotina. Prin încrucişări tip backcross s-au

selecţionat elite valoroase ca 116/4 (Euras), 4/127, 4/33, 15/41/87 şi altele.

Ca rezultat practic a lucrărilor de ameliorare 17 soiuri noi de păr sunt omologate şi

răspăndite în producţie. Printre ele cele mai răspândite sunt: Napoca, Aromată de Bistriţa, Untoasa

Geoagiu. Cea mai reuşita combinare a încrucişării a fost Napoca x B.P.Morettini, din care au fost

selectate soiurile Argessis (1985), Daciana, Carpica (1989), Getica (1994). Prin încrucişarea

soiurilor Beurre Hardy x Beurre Six a fost obţinut soiul Haydeea, a soiurilor Santa Maria x Principe

di Gonzaga – soiul Monica (1994), a soiurilor Napoca x CJ 16-2-9 – soiul Ina Estival [12].

Ucraina este cel mai mare producător de pere din ţările CSI, mai ales Crimeea. Ucraina

produce anual 185 mii t pere. Aici domină soiurile Clapp’s Favourite, Williams, Beurre Giffard,

Fondantă de Pădure, Bonne Louise d’Avranches, Marianna, Beurre Bosc, Josephine de Malines,

Beurre Hardenpont, Cure, Doyenne d’hiver, Olivier de Serres, Passe Crassane, Bergamotte Esperen.

Crimeea se deosebeşte prin condiţiile pedoclimatice foarte favorabile pentru cultivarea celor mai

valoroase soiuri de pere. Aici cu succes se cultivă soiurile de iarnă [103, 145, 154, 249]. În Carpaţii

de Vest există condiţii extrem de favorabile pentru perele cu perioada de maturare timpurie.

Soiurile noi de păr rezistente la rapăn şi suficient de rezistente la condiţiile nefavorabile de iarnă,

având fructe cu calităţi gustative superioare, create la Staţiunea experimentală din Lvov (Vâjniţa,

Trembita, Smericica, Goverla, Zolotovoroţkaia, Ceremşina, Etiud, Bergamot de Lvov, Roksolana,

Striiskaia, Hristianka) completează sortimentul de păr din regiunea Carpaţilor [141].

În Caucazul de Nord sunt amplasate mai mult de jumătate din plantaţiile de păr din Rusia

[203]. Se cultivă aici, în fond, soiurile de vară şi toamnă, cum sunt Clapp’s Favourite, Williams,

Fondantă de pădure, Kiffer’s seedling. Е.И.Костецкая [142] consideră, că aici e posibil şi inevitabil

de extins plantaţiile cu soiurile de iarnă Passe Crassane, Comtesse de Paris, Otecestvennaia,

Krâmskaia zimneaia, Kubanskaia pozdneaia, Vesneanka, Şihan.

Asia, în prezent, produce pere de două ori mai mult ca Europa – 10,9 mln. t anual. Aceasta

se datoreşte Chinei, care în ultimele decenii extinde plantaţiile de păr. Producţia anuală constituie

8,9 mln. t, comparativ cu 2,9 mln. t în a. 1980. Apoi urmează Japonia, cu 428 mii t şi Turcia, cu

415 mii t anual. Soiurile, cultivate în Asia, diferă de cele din Europa, ele se numesc asiatice sau

orientale (tip nashi japoneze: Nijiseiki, Secolul – 20, Shinseiki, Chojuro; chineze: Tzu Li, Ya Li) şi

se deosebesc prin calitatea fructelor [8, 34, 35, 42]. Dintre soiurile europene, care ocupă suprafeţe

nesemnificative, cel mai răspândit este soiul Williams.

15

În America de Nord producătorul principal de pere este S.U.A. Părul se cultivă în zona cu

clima moderată, plasându-se pe locul trei după măr şi piersic. Producţia de pere constituie 890 mii t.

Masivele de bază ale livezilor sunt concentrate în statele California, Oregon, Washington, unde se

obţin 93% din producţia de pere a S.U.A. [8, 25, 27, 256]. Pericultura în America de Nord (S.U.A.

şi Canada), se bazează pe soiul Williams, plantaţiile căruia constituie 55%. Alături de el se cultivă

soiurile Beurre d’Anjou (30%), Beurre Bosc, Douenne du Comice, Winter Nelis. Paralel, având în

vedere problemele deosebite, legate de arsura bacteriană (Erwinia amylovora), sunt cultivate şi

soiuri hibride, create prin încrucişarea interspecifică între soiurile europene cu cele orientale, cum

sunt Kieffer’s seedling, Orient, Baldwin şi Waite, precum şi, în măsură mai mică, soiurile asiatice.

Obiectivul prioritar îl constituie obţinerea soiurilor noi cu rezistenţă sporită la arsura

bacteriană, produsă de Erwinia Amylovora şi calitatea superioara a fructelor. Alte obiective

urmărite sunt: obţinerea soiurilor de păr de culoare roşie, asemănătoare soiului Max Red Bartlett,

vigoarea pomilor redusă, de tip dwarf sau compact.

În Canada obiectivul prioritar al ameliorării părului, crearea soiurilor rezistente la arsura

bacteriana, este însoţit şi de urmărirea altor caractere, cum sunt: maturarea fructelor timpurie de

vară, şi maturarea de iarnă cu păstrare bună, rezistenţa la Psylla, rezistenţa la ger. Programul

ameliorării a fost iniţiat în a. 1962 la Staţiunea Harrow. Ca rezultat au fost obţinute soiuri cu

rezistenţă bună la arsura bacteriană (Harrow Delight, Harrow Sweet). Prin folosirea ca genitor a

soiului Williams au fost obţinute soiurile Harvest Qween, Harrow Delight. Soiurile noi,

recomandate pentru extindere în producţie sunt Dave’s Delight (Beirchmidt x Williams), 1987;

Rescue (de origine necunoscută), 1989.

În America de Sud producătorii principali sunt Argentina, care produce anual 479 mii t şi

Chili – cu 156 mii t. În ultimii ani producţia perelor a crescut în Argentina, iar în Chili a scăzut.

Australia produce anual 170 mii t. Plantaţiile principale a părului sunt concentrate în

regiunea Victoria. Domină în plantaţiile de păr soiul Williams. Programul ameliorării părului a fost

iniţiat în anul 1991 şi are ca obiectiv crearea soiurilor de păr cu rezistenţă la rapăn, culoare roşie a

fructelor şi păstrare mai bună decât la soiul Packham’s Triumph. Fiind interzis importul de material

biologic din alte ţări, în Australia nu s-a semnalat până în prezent arsura bacteriana şi Psylla. De

asemenea, există un program de ameliorare a soiurilor de tip nashi, care sunt mult solicitate pe piaţa

asiatică. Ca rezultat al ameliorării sunt soiurile recomandate pentru răspândire: Bingo (mutaţia

Packham’s Triumph) şi Sophia’s Pride (mutaţia Williams), 1993.

Condiţiile pedoclimatice favorabile ale Moldovei au contribuit la dezvoltarea pomiculturii

din vremuri străvechi. La început ea avea un caracter de consum şi se distingea printr-o variată

gamă de soiuri autohtone. Însă, încă din timpurile dominaţiei turceşti, prin intermediul

16

comercianţilor, călugărilor în livezile moşierilor şi mănăstirilor au început să pătrundă soiuri străine.

Скаликовский А. [211], citând notele botanistului din Odessa Deslite, menţionează, că în a.1819 în

această regiune erau răspândite 98 soiuri de păr. „Toată Basarabia, de la hotarul de nord până la cel

de sud, dispunea de condiţii deosebit de favorabile pentru dezvoltarea pomiculturii, îndeosebi

Basarabia de Sud, unde se dezvoltau toate speciile pomicole, întâlnite pe Peninsula Balcanică şi în

Crimeea” [150].

Pe malul râului Nistru, în fâşia subţire, ce cuprindea localităţile Speia, Şarpeni, Peraceni,

Chiţcani, Copanca, Bender, Lipcani, Varniţa, Gura-Bâcului, Teliţa, Delaceu, Dubăsari, Coşniţa, se

amplasa o regiune pomicolă de mare valoare. Proporţiile livezilor variau de la 1 până la 10 disetine.

Către a. 1851, pe primul loc între Livezile Nistrene se plasează livezile oraşului Tiraspol, care

ocupau o suprafaţa de 700 disetine. În Grigoriopol livezile se extindeau pe o suprafaţă de 200

disetine de pământ, în or. Dubăsari, 103 livezi pomicole ocupau o suprafaţă de peste 172 desetine şi

produceau fructe cu calităţi excepţionale [150]. În aceiaşi sursă, la descrierea pomiculturii din

judeţele Hotin şi Soroca, se menţionează următoarele: „La fel, se înmulţeşte părul prin seminţe şi nu

se înnobilează prin altoire. Majoritatea perilor timpurii sunt cu rădăcini proprii. Perii sălbatici şi

exemplarele nealtoite ating înălţimea de 5 stănjeni, având diametrul tulpinii de 1,5 arşini. Unul din

aceşti pomi ajunge până la vărsta de 200 de ani, aducănd anual 10-20 puduri de fructe”. Despre

randamentul livezilor în cauză informează datele lui М.И.Соколов [215], care, făcând caracteristica

unei livezi din satul Sadova, Judeţul Călăraş, remarcă: „După randament, părul alb din Basarabia, n-

are concurenţi nu numai printre peri, ci şi printre meri. În timpul fructificării depline el produce

până la 70 puduri de fructe la pom, pe când Ilinca – doar 20, iar Fondanta de pădure – 10 puduri”.

La finele secolului XIX – începutul secolului XX în Basarabia au pătruns cele mai preţioase

soiuri de păr franceze şi belgiene. Mari merite în răspândirea lor aparţin pepinierelor L.P.Simirenko

din Mliev, Daiber şi Rote din Odesa. Ulterior, aceste soiuri au fost înmulţite în pepinierele locale –

din Ocniţa, Bâcoveţ, Soroca. Graţie acestui fapt, soiurile noi străine şi-au găsit aici a doua patrie.

Fructele soiurilor Beurre Napoleon, Beurre Clairgeau, Beurre Bosc şi Duchesse, cultivate în judeţul

Orhei şi prezentate la expoziţia de pomicultură din Sanct-Peterburg (Rusia), în a.1908, au primit cea

mai mare apreciere şi au fost distinse cu cea mai înaltă decoraţie [111]. Renumitul pomolog

В.В.Пашкевич [186], evaluând exponatele, scria atunci, că în cazul soluţionării corecte a

problemei, pomicultura basarabeană i-ar face concurenţă Crimeei.

Conform datelor statistice, insuficient de complete, la începutul secolului XX, exportul

părului din Basarabia în centrele mari industriale constituia până la 40 mii puduri pe an. Din

Chişinău fructele se expediau în Sanct-Peterburg, Varşovia, Lodzi [109].

17

Pentru înfiinţarea livezilor de tip industrial, dintr-un voluminos număr de soiuri era necesar

de selectat doar cele mai productive, capabile se aducă venit. A apărut necesitatea determinării

sortimentului raionat. Pentru elaborarea lui, a fost luată decizia, de a aplica în practică experienţa

pomicultorilor, colectând de la ei datele cu privire la soiuri, bazate pe observări proprii. În presă au

fost publicate numeroase articole, dedicate acestei probleme [76, 97, 177, 215, 251]. Pomicultorii

amatori recomandau să fie incluse în sortiment 55 soiuri de păr. În noiembrie 1911 a avut loc o

şedinţă specială cu privire la elaborarea sortimentului, care a recomandat următoarele soiuri: Ilinca,

Cântăreşti, Panna, Clapp’s Favourite, Williams, Fondanta de pădure, Beuure Liegel, Beurre Bosc,

Bonne Louise D’Avranches, Beurre Hardenpont, Cure, Doyenne d’hiver, Olivier de Serres [111].

Conform datelor recesămîntului din a. 1945, în Moldova se numărau 365 499 pomi de păr.

Lipsa unui sortiment ştiinţific argumentat constituia o frână în calea extinderii continuie a

suprafeţelor. Pentru a face cunoştinţă cu componenţa soiurilor la culturile pomicole, pe lângă

Guvernul republicii a fost formată o comisie, care în a. 1949-1950 a cercetat cele mai mari plantaţii.

Au fost studiaţi 42 344 pomi cu vigoarea de creştere mare şi 4 400 pomi de păr pitici. În marea

majoritate a sa livezile ţărăneşti conţineau soiuri autohtone de vară de valoare minoră.

În vederea creşterii necesităţilor populaţiei în materie primă şi fructe proaspete, a devenit

inevitabilă extinderea suprafeţelor cu plantaţii pomicole, amplasând speciile şi soiurile în

corespundere cu cerinţele acestora faţa de condiţiile pedoclimatice. Reeşind din aceste probleme, în

luna mai a. 1951 Guvernul republicii a adoptat Hotărârea cu privire la omologarea soiurilor, care, în

particular, prevedea mărirea suprafeţelor de păr în cadrul plantaţiilor pomicole de la 4,2% până la

16,4%, iar în zonele mai favorabile, cum sunt Codrii - până la 20% [111].

Primul sortiment oficial de păr în Moldova a inclus soiurile: Clapp’s Favourite, Panna,

Ilinca, Limonca, Beurre Liegel, Beurre Bosc, Kiffer’s Seedling, Fondanta de pădure, N.Krier,

Douenne d’hiver, Beurre Hardenpont, Cure, Comtesse de Paris, Saint Germain, Josephine de

Malines, Tuluza târzie.

Studiul continuu al soiurilor şi munca de ameliorare, efectuată în cadrul I.C.P., au oferit

posibilitatea revizuirii în repetate rânduri a sortimentului în scopul precizării şi îmbunătăţirii lui.

Astfel, în a. 1958, din motivul valorii gustative mediocre şi calităţilor inferioare ale fructelor, soiul

Limonca a fost exclus din sortiment, iar soiul de vară Panna – transferat în rândul celor

suplimentare. Au fost de asemenea excluse din sortiment soiurile de iarna Saint Germain şi

Josephina de Malines, care se caracterizau prin productivitate insuficientă şi fructe mici. În a. 1976

au fost excluse din sortiment soiurile Tuluza târzie şi Ilinca pentru gustul inferior al fructelor, iar

soiul N.Krier -pentru întrarea târzie pe rod şi maturarea eşalonată a fructelor. În acelaşi an, din

cauza atacului considerabil a frunzelor de rapăn şi tendinţa de micşorare a dimensiunilor fructelor

18

pe măsura îmbătrinirii pomului, au fost excluse din sortiment Fondanta de pădure şi Beurre Liegel,

soiurile Kiffer’s Seedling şi Cure au fost excluse pentru calitatea neândestulătoare a fructelor, iar

soiul Doyenne d’hiver – pentru productivitatea scăzută.

Graţie lucrărilor renumitei amelioratoare X.Ch.Duşutin, în ultimii 20 de ani sortimentul

părului a fost completat cu 5 noi soiuri obţinute la I.C.P.: Socrovişce, Văstavocinaia, Noiabriscaia,

Moldovanca, Zorica. Actualmente sortimentul omologat al părului este reprezentat prin: soiurile de

vară – Beurre Giffard, Williams, Clapp’s Favourite, Zorica, Williams Rouge Delbard, Starkrimson

(suplimentar pentru Zonele de Sud şi Sud-Est ale Republicii – Beurre Precoce Morettini); soiurile

de toamnă – Beurre Bosc, Cook (Starking Delicious), pentru zonele de Nord şi Centrală –

Moldovanca; soiurile de iarnă – Beurre Hardenpont şi Noiabriscaia, pentru subzona de stepă de

Nord şi Centrală – Otecestvennaia, iar pentru zona de Silvostepă de Nord – Comtesse de Paris.

Dezvoltarea plantaţiilor industriale de păr în Moldova, până nu demult, decurgea în ritmuri

foarte lente, iar în ultimii ani, suprafeţele de livezi, cultivate cu păr, au început a se micşora [94,

111]. În legătură cu aceasta, în a.1978 a fost adoptată Hotărârea Guvernului republicii „Cu privire la

măsurile de dezvoltare continuă a culturii părului în Moldova”, care preconiza accelerarea

ritmurilor de infiinţare a noilor livezi de păr către a. 1985 până la 21 mii ha, iar producţia globală -

până la 620 mii t. Cu părere de rău, aceste planuri n-au fost realizate, iar suprafeţele plantaţiilor de

păr se micşorează continuu (tab.1.2, fig.1).

Tabelul 1.2

Evoluţia suprafeţelor plantaţiilor pomicole cu specii seminţoase şi păr în anii 1970 – 2000, mii ha

Anii Plantaţii 1970 1978 1984 1990 2000

Seminţoase 90,9 98,8 128,3 120,0 90,4 Păr, 11,3 9,7 8,8 5,6 2,4

Motivul principal al stopării ritmului de dezvoltare a culturii părului în Moldova sunt

neajunsurile sortimentului omologat şi lipsa infrastructurii corespunzătoare. Un rol semnificativ în

sortimentul de astăzi îl joacă soiurile de vară (33,9%). Din ele 12,9% constituie livezile bătrîne cu

soiurile vechi Ilinca, Panna, Limonca etc. Lipsa capacităţilor frigorifice suficiente duce la

accelerarea proceselor de maturare a fructelor soiurilor de vară. În ultimii ani sortimentul omologat

a fost completat cu 3 noi soiuri de vară (Zorica, Starkrimson, Williams Rouge Delbard), fapt ce

contribuie la sporirea volumului perelor văratice. Greutatea specifică a soiurilor de toamnă în

sortimentul omologat constituie 20,7%. Din ele doar 9% sunt reprezentate prin soiurile raionate

Beurre Bosc, Cook (Starking Delicious), Socrovişce, Vâstavocinaia.

19

Soiurile noi omologate - Otecestvennaia, Moldovanca - sunt încă puţin răspândite. În pofidă

faptului, că cota soiurilor de iarnă în sortimentul existent prevalează (45,4%), soiurile omologate

Beurre Hardenpont, Comtesse de Paris şi Noiabriscaia constituie doar 22%.

Fig. 1. Dinamica suprafeţelor şi producţiei de pere în Moldova Un alt motiv, care influenţează negativ răspândirea părului, este lipsa unui portaltoi

vegetativ, compatibil cu toate soiurile cultivate. Plantaţiile de păr, altoite pe gutui, sunt supuse unei

afecţiuni serioase din motivul conţinutului sporit de carbonaţi activi în sol, care provoacă cloroza,

slăbirea pomilor şi pieirea lor treptată.

Diminuarea suprafeţelor şi productivităţii livezilor de păr s-a manifestat foarte brusc odată

cu reforma în agricultură. Lipsa tehnicii, îngrăşămintelor, pesticidelor s-au răsfrînt negativ asupra

respectării tehnologiei în vigoare şi implementării unor procedee moderne. Recolta globală de pere

în a. 2002 a constituit doar 2,1 mii t. La momentul actual părul constituie doar 1,0% din suprafaţa

totală a livezilor.

1.3. Cerinţele părului faţa de factorii de mediu În condiţiile de intensificare a producţiei de pere sunt deosebit de preţuite soiurile cu

vigoarea redusă a pomilor [15, 21, 70, 124, 127, 154, 244, 249]. Pomii cu vigoarea de creştere mică

pot fi plantaţi mai des la unitatea de suprafaţă, fapt ce asigură formarea în scurt timp a unui aparat

foliar bogat, obţinerea recoltelor timpurii şi mari cu fructe de calitate superioară. Vigoarea mică a pomilor de păr poate fi obţinută pe două căi, fie folosind soiurile cu creştere

genetic redusă, cum ar fi Williams, Williams Rouge Delbard, Mellina şi, fie prin altoirea pomilor pe

gutui [57, 70].

0,00

2,00

4,00

6,00

8,00

10,00

12,00

1970г.1978г.1984г.1990г.2000г.2001г.2002г.

anii

mii

ha

0,0020,0040,0060,0080,00100,00120,00140,00160,00180,00

mii

t

suprafaţa, mii ha producţia, mii t

20

Sistemul radicular al pomilor cu vigoarea redusă, amplasat în straturile superioare, biologic

mai active ale solului, le atribuie acestora un caracter mai receptiv la îngrijire, comparativ cu pomii

de vigoare sporită, modifică rezistenţa lor la arşiţe şi iernare [126, 136, 182]. Vigoarea mică este

corelată cu intrarea timpurie pe rod. Cultivarea părului pe portaltoi vegetativ permite reducerea

perioadei juveniale [161]. În calitate de portaltoi pentru păr cu vigoare mică în Europa de Vest se

aplică pe larg gutuiul. Dezavantajul principal a portaltoiului de gutui este incompatibilitatea cu

multe soiuri de păr valoroase de vigoare mare şi cloroza pronunţată a pomilor pe unele tipuri de sol

[31, 20, 228, 240]. Din aceste considerente, o metodă foarte preţioasă de intensificare a culturii

părului şi reducere a perioadei juvenile a pomilor este obţinerea soiurilor tip spur prin selecţie.

Asemenea soiuri se disting prin vigoare de creştere mică, intrare timpurie pe rod,

productivitate stabilă, fructe de calitate bună. La staţiunea experimentală din Maikop au fost

depistate 27 de soiuri, care, conform particularităţilor morfologice, sunt apropiate de tipul spur,

printre ele 10 cu perspective de extindere în producţie. Acestea sunt: Marguerite Marillat, Triumph

de Vienne, Uspenca, Duchesse d’Angouleme, Elena Orleanscaia, Jerve, Reale Turinscaia, Jack

Telie, Packham’s Triumph, Passe Crassane [228]. În Crimeea au fost evidenţiate 6 soiuri de păr

introduse şi 2 de perspectivă tip spur – Willams Rouge Delbard, Gvardeiscaia ranniaia, Grand

Champion, Dr. Jules Guyot, Mellina, Nadejda stepi, Willard, Foreli d’hiver [62, 107].

Posibilităţile potenţiale soiul şi le poate manifesta în condiţiile pedoclimatice, care

corespund în cea mai mare măsură cerinţelor lui biologice, remarcă Л.П.Симиренко[209]. Hotarul

nordic de cultivare a părului coincide cu hotarul de nord a culturii industriale a mărului, în schimb

părul prezintă cerinţe mult mai mari faţă de condiţiile de creştere. А.Г.Резниченко [199] susţine, că

soiurile cultivate de păr reuşesc cu succes acolo, unde temperatura în timpul iernii nu coboară mai

jos de –25 ºC. În raioanele de sud căldura şi lumina sunt suficiente pentru dezvoltarea normală a

speciilor pomicole, inclusiv a părului, iar regimul optim de umiditate poate fi realizat prin irigare

[117]. Moldova, raioanele de sud-vest a Ucrainei, raioanele de sud ale regiunii Rostov, Cubani,

Zona Mării Negre din regiunea Krasnodar a Rusiei, Caucazul şi Asia Mijlocie sunt raioane

economic avantajoase pentru cultura industrială a părului.

Cei mai importanţi facori în viaţa pomului sunt caldura, radiaţia solară şi umiditatea. Anume

îmbinarea optimă a acestor factori asigură condiţiile necesare pentru dezvoltarea normală a pomilor

şi fructificarea abundentă a lor. Г.А.Лобанов [161] remarcă, că condiţiile climatice deţin un rol de

seamă îndeosebi la decurgerea fazelor de dezvoltare a pomului în raport cu provenienţa unuia sau

altui soi. Acest fapt se confirmă prin datele experimentale şi a altor cercetători în diferite zone

climatice [30, 100, 101, 111, 258]. Atât insuficienţa cât şi surplusul de căldură influienţează negativ

dezvoltarea pomilor speciilor pomicole, inclusiv şi a părului [259]. Iernile aspre şi vremea secetoasă

21

pe timp de vară sunt în aceeaşi măsură nefavorabile pentru obţinerea recoltelor bogate de pere

[156].

În funcţie de fazele de vegetaţie, pomii de păr prezintă diverse cerinţe faţă de regimul

termic. Cerinţele foarte mari faţă de căldură a părului sunt condiţionate de dezvoltarea organelor

generative, în primul rând, în perioada de înflorire, pentru polenizărea efectivă şi legarea fructelor.

A doua perioadă critică este formarea mugurilor de rod. Temperatura înaltă în această perioadă

determină nu numai începutul formării organelor reproductive, ci contribuie, de asemenea, la

formarea unui număr mare de flori [30, 49, 199, 232, 259].

Procesele fiziologice decurg pe fonul unui anumit diapazon de temperaturi. Indicii ce

caracterizează necesitatea pomului în căldură reprezintă sumele de temperaturi active şi efective,

superioare minimului biologic, la care începe creşterea şi dezvoltarea plantelor, şi durata perioadei

fără geruri [30, 52].

Un factor, de asemenea valoros, este radiaţia solară. Părul este o specie heliofilă. Acest lucru

e confirmat de ramificaţia slabă şi etajarea pronunţată a ramurilor. În cazul plantaţiilor îndesite,

coroana părului se îngustează, ramurile se golesc rapid, se formează puţin material lemnos [229]. În

rezultatul iluminării insuficiente se reduce productivitatea şi calitatea fructelor. În condiţii de

iluminare suficientă se formează pigmenţii. În primul rând aceştea sunt caratinoizii şi antocianii,

care determină aspectul plăcut şi calităţile bune ale fructelor de păr [199, 259]. Cele mai mari

cerinţe faţă de lumină părul le manifestă în perioadele de înflorire şi formare a fructelor.

Părul prezintă cerinţe mari faţa de umiditatea solului, şi a aerului, mai ales la vârsta tînără,

când e insuficient de dezvoltat sistemul radicular [259]. După cum relatează М.Д.Кушниренко

[156], plantele antofite necesită o cantitate mare de umiditate în perioada formării organelor

generative. Arşiţele de primăvară şi vară provoacă căderea prematură a ovarelor.

Pentru zonele principale de cultivare industrială a părului sunt caracteristice condiţiile de

asigurare insuficientă cu apă, fapt care duce la recolte mici [236, 246]. Pentru creşterea şi

dezvoltarea părului e nevoie, conform opiniei lui M.Gautier [20] de 850 mm de precipitaţii anual şi

repartizarea corectă a acestora pe parcursul anului. Despre necesitatea umidităţii suficiente a solului

au menţionat В.Л.Витковский [77], Г.А.Герасимова [82], К.К.Душутина [108, 111],

А.Г.Романова [202].

Părul reuşeşte pe diverse soluri, datorită gradului major de adaptare. Cu toate acestea, în

funcţie de calitatea solului, îndeosebi semnificativ se modifică gustul, aroma, consistenţa pulpei,

durata de păstrare a fructului [259]. Părul reuşeşte bine pe soluri argiloase, compacte, asigurate cu

umiditate şi perfect – pe soluri grele aluviale din văile râurilor [199].

22

Randamentul părului, ca şi al altor specii pomicole, se află în directă dependenţă de sol -

adâncimea stratului fertil, valoarea pH, conţinutul chimic, conţinutul de humus. Conţinutul mare de

carbonaţi în sol, valoarea indicelui pH apropiată de cea a mediului alcalin, constituie un motiv de

apariţie a clorozei, îndeosebi la pomii altoiţi pe gutui [20]. И.М.Ряднова, Г.В.Еремин [205],

bazându-se pe datele lui E.Russel, notează reducerea capacităţii sistemului radicular de asimilare a

fosfaţilor în procesul reacţiei alcaline din sol. Pomii de păr suferă îndeosebi de mult în urma

aceastui fapt, deoarece în acest caz se reduce rezistenţa lor la iernare şi se afectează chiar de la cele

mai uşoare îngheţuri. În Zonele de Sud ale pomiculturii cloroza deosebit de pronunţată se manifestă

în a doua jumătate a verii. În rezultatul acumulării insuficiente a substanţelor asimilate, are loc

călirea neândestulătoare a pomilor şi pregătirea lor către iernare.

Reacţia părului la prezenţa carbonaţilor în sol este tratată de către cercetători divers.

В.А.Джамаль [88], И.И.Канивец [135], Д.И.Тупицин [240] consideră, că părul e mai puţin

sensibil la carbonaţi comparativ cu mărul, pe când П.В.Иванов, З.А.Герасимова, М.С.Гнатышин

[118], М.А.Кочкин, В.Ф.Иванов, Е.Ф.Молчанов [145], И.В.Каймакан [124, 125] remarcă

sensibilitatea excesivă a părului la carbonaţi. M.Gautier [20] accentuează pericolul apariţiei clorozei

în cazul prezenţei în sol de la 8 până la 100 mg% de carbonaţi activi. Cercetările, efectuate de

Institutul de Cercetări Ştiinţifice a Solurilor şi Agrochimiei „N.A.Dimo” în gospodăria „Roşcani”,

raionul Străşeni din Moldova, pe cernoziom carbonat, asupra soiurilor Ilinca, Fondanta de pădure,

altoite pe portaltoi franc, au demonstrat, că capacitatea de carbonare a solului pentru păr e mai puţin

periculoasă ca pentru măr. Un factor ce limitează dezvoltarea părului pe soluri carbonate şi erodate

este conţinutul redus de humus [151]. Conţinutul de humus în solurile stepei Bălţului constituie 3,6-

4,3 %, iar pentru solurile gospodăriilor din raioanele Briceni, Edineţ, Donduşeni, Cimişlia acest

indice are valorile 3,1-3,4%. În alte raioane conţinutul de humus nu depăşeşte 2,2-3,0 %. Deosebit

de redus este procentul de humus în solurile raioanelor Călăraşi, Străşeni, Ialoveni, Anenii Noi (2,2-

2,5 %).

В.Ф.Иванов [117] menţiona, că adâncimea critică de amplasare a sistemului radicular la păr

se află în limitele 1,8-2,3 m. Valoarea critică a mineralizării la nivelul apelor freatice de 2,0-2,3 m

constituie 5-7 g/l (clorul 0,5-1,0 g/l).

Rezistenţa părului la ger şi la iernare Rezistenţa la iernare a plantelor multianuale este un proces complex de interactiune a

condiţiilor de creştere, stării fiziologice şi, în primul rând, a stării aparatului folial, activităţii

fotosintetice şi rezistenţei lui la acţiunea temperaturilor joase şi variabile [216]. Rezistenţa redusă a

soiurilor de desert la condiţiile mediului în perioada de toamnă-iarnă limitează răspândirea lor în

23

Zona de Sud a pomiculturii. Concomitent, problema rezistenţei la condiţiile nefaforabile de iarnă e

actuală şi pentru raioanele de sud [18, 106, 108, 110, 111, 176, 234,235].

În general, părul este mai puţin rezistent la iernare ca mărul. O rezistenţă bună la iernare

posedă soiurile est-europene - Tonkovetca, Dulia moscovscaia, care suportă geruri de până la –

40ºC. Cel mai rezistent este P.ussuriensis, această specie suportând temperatura mai joasă de -

40ºC. А.С.Туз [228] remarcă, că după acest indicator P.ussuriensis depăşeşte majoritatea soiurilor

occidentale. Clima moale şi caldă a ţărilor occidentale a contribuit la formarea calităţilor gustative

înalte şi cerinţelor înalte către regimul termic. În această grupă de soiuri se evidenţiază soiurile

Bergamotte Esperens, Beurre Liegel, Josephine de Malines, Olivier de Serres. Sunt puţin rezistente

la iernare soiurile din Asia de Est şi Asia Mijlocie, precum şi cele transcaucaziene, care au provenit

de la cele est-asiatice [166, 228, 234, 241, 242].

Rezistenţa plantelor la temperaturi joase este genetic determinată de soi şi se manifestă după

stoparea şi reducerea radicală a proceselor de creştere şi intrare a pomilor în perioada de repaus.

Concomitent, procesul de repaus nu asigură o rezistenţă bună la ger, ci doar crează condiţii

favorabile pentru călirea pomilor [148, 224, 225]. Una din condiţiile de trecere din starea de

vegetaţie la cea de repaus este schimbarea raportului dintre regulatorii de creştere [51, 201, 238,

239]. La începutul intrării plantelor arborescente în perioada de repaus se observă reducerea

stimulatorilor de creştere şi sporirea inghibitorilor. Frânarea creşterii şi intrarea în repaus a pomilor

rezistenţi la ger constituie un rezultat al acţiunii inhibitorilor.

Afectarea părului chiar şi-n iernile negeroase poate fi legată de condiţiile nefavorabile în

perioada de vegetaţie - recolte mari, toamnă îndelungată, caldă şi umedă sau perioada de vegetaţie

prea îndelungată şi ploi în a două jumătate a verii, defolierea prematură, care frânează călirea

naturală [74, 165, 180, 190, 196, 219, 223, 248]. După o vară secetoasă, chiar şi gerurile comparativ

mici afectează în mare măsură pomii de păr [205].

Bazele teoriei privind călirea plantelor au fost elaborate de И.И.Туманов [238]. Conform

acesteia, la temperaturi joase, plantele arborescente parcurg prima fază de călire în 3 etape: stoparea

creşterii, acumularea de substanţe protectoare şi modificări în structura protoplastului. În prima fază

de călire sporeşte capacitatea de reţinere a apei, conţinutul apei legate. La plantele cu perioada de

vegetaţie îndelungată aceste procese nu reuşesc să se încheie până la stabilirea timpului geros, din

care motiv ele sunt mai puţin pregătite pentru faza a doua de călire şi o parcurg mai lent.

М.Д.Кушниренко [156], Е.И.Максименко [167], Т.П.Мицура, А.К.Адащик [174],

В.А.Суздальцева [220] în lucrările sale remarcă valoarea determinantă nu a cantităţii absolute de

apă legată, ci a raportului dintre apa legată şi cea liberă. Pe măsura coborârii temperaturii aerului, la

soiurile rezistente la iernare acest raport se măreşte. A doua fază de călire decurge în condiţiile

24

temperaturilor negative. Răcirea treptată măreşte rezistenţa la ger. În această perioada pomii devin

maximum de rezistenţi la temperaturile scăzute. Conform experienţelor lui И.И.Туманов [238],

rezistenţa maximă la ger se dezvoltă la temperaturi mai joase de - 9ºC. După confirmările multor

autori, speciile pomicole sunt deosebit de receptive la nivelul agrotehnicii [140, 190, 193, 196, 205,

217, 259]. Măsurările agrotehnice incorect efectuate reduc gradul de călire a pomilor.

Raioanele pomicole de sud se caracterizează prin ierni cu dezgheţuri frecvente, care reduc

acţiunea pozitivă a călirii. La scăderea treptată a temperaturii pomii pot suporta o perioada de călire

repetată, iar în cazul unei răciri bruşte, ţesuturile şi organele care şi-au pierdut capacitatea de călire

suferă de îngheţ [217, 238].

În procesul călirii, după cum demonstrează cercetările lui Н.А.Максимов [168],

И.И.Туманов [238] au loc modificări fizio-biologice complicate în plante. În rezultatul reducerii

intensivităţii proceselor fiziologice (respiraţia, fotosinteza, sporirea capacităţii de reţinere a apei),

care se denotă la trecerea plantelor în starea de repaus, are loc complicarea structurii biologice,

sporeşte rezistenţa la acţiunile afectante ale iernii [208]. În consecinţă, în celulele călite se

acumulează o cantitate considerabilă de zahăr, proteine dizolvante, acizi nucleici, lipide şi alţi

metaboliţi.

Rezistenţa la ger e corelată cu deshidratarea celulelor în rezultatul scurgerii apei în spaţiul

intercelular. Deshidratarea duce la acumularea unor asemenea substanţe active osmotice cum este

zahărul, acizii organici şi altele. La scăderea treptată a temperaturii, după depăşirea nivelului de

0ºC, ca consecinţă a hidrolizei amidonului, se formează grăsimi şi diverse zaharuri, inclusiv şi

oligozaharide. Acestea, în cazul îngheţurilor puternice, îngreuiază apariţia în celule a centrelor de

cristalizare de gheaţă şi reduc treptat mărimea cristalelor. Datorită acestui fapt, celulele o perioadă

îndelungată de timp se pot păstra în stare suprarăcită [140, 146, 155, 208, 224].

Cum s-a constatat, în perioada de călire celulele devin mai rezistente la deshidratare şi

deformările mecanice [147, 148, 193, 224, 225, 238].

În perioada de toamnă-iarnă se reduce intensitatea respiraţiei. În caz de scădere a umidităţii

solului, ea se măreşte. Soiurile, comparativ rezistente la iernare, posedă o intensitate a respiraţiei

mai scăzută decât soiurile mai puţin rezistente [152, 219]. Sporirea intensităţii respiraţiei iarna

mărturiseşte despre prelungirea activităţii vitale a celulelor şi posibilitatea afectării lor de către

geruri. Astfel, în rezultatul numeroaselor cercetări, s-a constatat, că la călirea prin temperaturi joase

pozitive procesele activităţii vitale ale celulelor plantelor nu se opresc, ci se modifică structural şi

funcţional. În consecinţă, plantele au posibilitatea de a rezista o perioada îndelungată de timp la

temperaturi joase.

25

Rezistenţa la iernare a diverselor organe şi ţesuturi e diferită în termene diferite ale perioadei

de toamnă-iarnă. Îngheţurile de iarnă timpurii afectează, în primul rând, ţesuturile intrate în repaus

mai tărziu. În limitele unei specii, soiurile rezistente la ger se evidenţiază prin durata de activitate

cambială scurtă [140, 200, 216, 218]. La păr activitatea intensivă a cambiului deseori se termină

mai devreme ca la soiurile de măr, rezistente la iernare. Din acest motiv părul mai rar se afectează

toamna târziu şi la începutul iernii. În perioada de repaus profund cel mai rezistent la ger e cambiul,

iar mai receptiv – miezul. Mai rar se afectează scoarţa şi lemnul ramurilor multianuale [72, 216].

Mugurii pomicoli diferă după rezistenţa la ger. Acest lucru se determină de aspectul exterior

al florilor, variaţia termenelor de parcurgere a fazelor dezvoltării de iarnă etc. Cei mai rezistenţi la

ger sunt mugurii vegetativi. Acest lucru îl remarcă în lucrările sale И.М.Ряднова, Г.В.Еремин

[205], И.Х.Шиденко [259]. Mai puţin rezistenţi sunt mugurii amplasaţi pe ramurile de rod (ţepuşe,

nuieluşe). Acest fapt e determinat atât de rezistenţa lor minimală, cât şi de cel mai mic repaus de

iarnă.

O deosebită valoare pentru pomi prezintă capacitatea lor de restabilire. După cum denotă

mulţi cercetători [153, 205, 259], la păr, ţesuturile afectate se restabilesc rapid, din motivul că

vasele lemnului nu se înfundă.

Daune considerabile provoacă arsurile solare de la finele iernii – începutul primăverii în

raioanele de sud. Aceasta se întâmplă din cauza alternării zilelor însorite cu nopţile geroase după

ieşirea celulelor scoarţei din starea de repaus şi intensificarea activităţii vitale a ţesuturilor pe

parcursul zilei. În rezultat se produc afecţiuni atât a ţesuturilor de la suprafaţă, cât şi a celor

interioare [108, 110, 111, 140, 144, 162, 205, 216]. Arsurile solare apar, mai ales în părţile de sud şi

sud-vest ale tulpinii şi ramurilor, sub formă de crăpături, care se măresc spre sfârşitul sezonului.

Arsurile prezintă un mare pericol şi prin faptul că în rezultatul afectării integrităţii peridermei

contribuie la pătrunderea infecţiei în interior.

Daune considerabile aduc pomilor îngheţurile de primăvară. Acţiunea lor dăunătoare o

remarcă mulţi autori [2, 12, 45, 48, 89, 106, 119, 159, 201, 205, 216, 235,]. În Moldova, în anumiţi

ani, soiurile cu înflorirea timpurie sunt, de asemenea, afectate de îngheţuri [108, 110, 111].

А.Г.Резниченко [199] afirmă că îngheţurile de primăvara nu atacă doar florile, ci înfluienţează

negativ la dezvoltarea plantei în întregime. În urma îngheţurilor, pomii, în afară de flori şi ovare îşi

pierd o parte considerabilă de frunze. Acest fapt ulterior se rasfrânge negativ asupra rezistenţei lor

la iernare. Gradul dăunării, provocate de îngheţuri, depinde de soi, faza dezvoltării florilor şi

amplasarea livezii. Astfel, mugurii floriferi nedesfăcuţi sunt afectaţi mai rar decât florile desfăcute.

З.А.Метлицкий [172] consideră, că cele mai receptive la îngheţuri sunt ovarele fructelor, care se

afectează la temperatura – 1,1...– 2,2 ºC. Pentru flori temperatura critică constituie - 1,65...– 2,2 ºC,

26

iar pentru butoane – 1,65...– 3,85ºC. Florile puternic atacate se scutură. Din florile şi ovarele parţial

afectate se dezvoltă fructe deformate, adesea partenocarpice. Cel mai sensibil organ al florii este

pistilul, care se află în perioada de repaus un timp mai scurt. Anterele sunt mai rezistente [205,

216]. Soiurile de păr cu perioada de înflorire târzie ( Jeanne d’Arc, Williams Rough Delbard) nu se

atacă de îngheţurile târzii de primăvară [45, 99].

Unele soiuri, după afirmaţia lui Н.В.Агафонов, В.В.Фаустов [54] , Е.А.Дуганова [104],

Р.Э.Лейне, Х.А.Квамме [159], Л.А.Лудникова [163], А.С.Туз [228], И.Илиев [119], în cazul

condiţiilor nefavorabile pentru polenizare, sunt predispuse spre partenocarpie.

Pentru obţinerea recoltelor stabile în anii cu condiţii nefavorabile, împortanţă are, de

asemenea, autofertilitatea. Majoritatea autorilor remarcă autosterilitatea părului. Însă sunt date,

privind formarea fructelor în baza autopolenizării soiurilor: Precoce de Trevoux, Fondanta de

pădure, Williams, Dr. Jules Guyot. Р.Д.Бабина [59] menţionează autofertilitatea înaltă şi stabilă la

soiurile Lazurnaia, Zolotistaia, Vassa, Tavricescaia, Crâmscaia zimniaia. Ea le recomandă pentru

infiinţarea livezilor cu un singur soi sau ca soi de bază. Ю.С.Нестеров [178] afirmă, că procentul

de formare a perelor la autopolenizare este mai mare ca la mere. Ca dovadă aduce datele V.I.R.

(Institutul de Fitotehnie din Sanct-Peterburg), privitor la autopolenizarea a două soiuri: Conference

– 6,3-14,0 %, Precoce de Trevoux – 18,0-48,0 %.

1.4. Potenţialul productiv ale soiurilor de păr şi calitatea fructelor Potenţialul productiv al soiurilor este factorul principal, care determină posibilitatea

cultivării lor. Productivitatea maximă soiul atinge în cazul corespunderii însuşirilor lui biologice,

condiţiilor zonei ecologo-geografice şi nivelului agrotehnic [14, 19, 30, 49, 102, 105, 109, 119, 121,

159, 232, 235]. Părul posedă un potenţial productiv mai mare faţa de măr, însă se consideră mai

pretenţios şi mai puţin rezistent [7, 93]. Productivitatea depinde de intensitatea de creştere a

aparatului folial. Pomii de vigoarea mică, plantaţi de 3 – 5 ori mai des decât cei cu vigoarea mare, în

scurt timp formează un frunziş voluminos la o unitate de suprafaţă a livezilor [70]. Ciclul de viaţa a

pomilor cu vigoare mică este mai scurt comparativ cu cel al pomilor cu vigoare mare şi acest fapt

este considerat de către unii pomicultori ca fiind o dificienţă semnificativă. Însă livezile cu ciclul

scurt permit renovarea mai rapidă a sortimentului, perfecţionarea şi implementarea lui, ţinând cont

de cele mai actuale realizări şi procedee agrotehnice [70].

Părul este o cultură entomofilă cu polenizarea încrucişată, din care motiv productivitatea

soiurilor depinde de alegerea corectă a polenizatorilor. Cei mai buni polenizatori se consideră

soiurile, care posedă nu doar compatibilitate bună, ci şi polen cu viabilitate înaltă [30, 128].

27

Calitatea fructelor se stabileşte prin totalitatea unor asemenea indicatorilor cum sunt gustul,

consistenţa pulpei, mărimea şi forma, culoarea. Gustul se determină prin raportul acizilor,

zaharurilor, taninelor, substanţelor aromatice. El depinde, de asemenea, şi de suculenţa fructelor

[84, 259]. Soiurile europene sunt preţuite pentru pulpa fină, untoasă, care armonios se îmbina cu

zaharurile şi acizii. Dintre monozaharide în fructe predomină fructoza [36, 37, 71, 111, 159, 257].

Spre deosebire de cele europene, fructele soiurilor asiatice posedă o pulpă tare, adesea întunecându-

se pe parcurs, fapt care determină răspândirea lor redusă în lume.

Gustul fructelor de păr în mare măsură este asigurat de condiţiile mediului exterior. Timpul

înnourat şi rece diminuiază calitatea lor. În anii secetoşi pulpa devine mai consistentă şi uscată, apar

depuneri de celule sclereide. La unele soiuri se măreşte cantitatea substanţelor tanoide din fructe ,

apare astringenţa. Paralel cu factorii menţionaţi, autorii determină, de asemenea, influienţa asupra

gustului fructelor a amplasării livezilor şi măsurilor agrotehnice aplicate [111, 245, 254, 259].

Perele conţin 14 – 27 % substanţe uscate, care constau din zaharuri (printre care partea

majoră (5,8 – 9,3 %) o constituie fructoza, glucoza (1,4 – 3,7 %), zaharoza (0,5 – 2,0 %) ), substanţe

pectice (0,14 –0,71 %), substanţe tanoide (0,026 – 0,27%), săruri minerale (0,14 – 0,54 %), acizi

(0,12 – 0,59 %), vitamina C (0,6 – 4,7 mg%). Conţinutul de elemente minerale (mg / 100 g) este

4,42 de potasiu, 0,43 de sodiu, 0,45 de calciu, 0,73 de magneziu şi 0,07 de fier. Substanţele pectice

în pere se conţin de 3 – 4 ori mai puţin, comparativ cu merele şi gutuele. Cea mai mare cantitate de

substanţele pectice o conţin perele soiurilor cu perioada de maturare târzie [228]. Е.П.Франчук

[245] menţinonează, că după conţinutul substanţelor de bază nu se remarcă o diferenţă substanţială

în componenţa chimică a perelor din Zonele pomicole de Sud şi Centrală. Unele soiuri din Zona

Centrală conţin o cantitate chiar mai mare de zaharuri şi mai mică de acizi. Fructele multor soiuri

conţin celule sclereide. Calitatea inferioară a fructelor se lămureşte prin consistenţa tare a pulpei şi

prezenţa celulelor sclereide [38].

Dimensiunile fructelor deţin un rol important la livrarea acestora. Sunt solicitate fructele

mari, deşi pentru transportare şi ambalare sunt mai avantajoase fructele cu dimensiuni mijlocii.

Culoarea fructelor, de rând cu dimensiunile, este un indicator al calităţii marfare a fructelor. Un

aspect mai plăcut posedă fructele colorate intens. Culoarea acoperitoare roşie a pieliţei este

asigurată de pigmentul antocian. Т.А.Шатковский [257] remarcă interdependenţa intensităţii

culorii şi a cantităţii de zaharuri. Cu cât mai mult zahăr conţin fructele, cu atât culoarea lor este mai

puţin intens.

Asigurarea cu fructe pentru o perioadă îndelungată de timp este determinată de capacitatea

lor de a se păstra în condiţiile frigorifice, evitând putrezirea ţesuturilor. Durata perioadei de păstrare

a fructelor depinde în mare măsură de condiţiile vegetaţiei, nivelul agrotehnicii aplicate, perioada de

28

recoltare şi calitatea fructelor depozitate [60, 67, 243, 158]. Recoltatea prematură a perelor duce la

veştezirea lor. Fructele soiurilor cu maturarea târzie sunt predispuse modificărilor fiziologice [61,

192, 252, 262].

Condiţiile optime de păstrare a perelor sunt: temperatura de 1,0 – 0,0 ºC, umiditatea aerului

90 –95 %. Variabilitatea temperaturii în 24 ore, depăşind 1ºC, contribuie la maturarea prematură a

fructelor şi reducerea termenului de păstrare. Mulţi autori accentuază legătura dintre apariţia unei

culori brune a fructelor şi suma temperaturilor în timpul păstrării mai mari de + 5 ... + 10 ºC,

considerând, că temperaturile reduse, în perioada preventivă recoltării, contribuie la reducerea

gradului brunificării fructelor. Cea mai bună păstrare a fructelor se obţine în anii cu îmbinarea

reuşită a căldurii şi umidităţii, în lipsa unor oscilaţii pronunţate ale temperaturii [23, 28, 60, 66, 113,

171, 226, 261, 263, 158, 170].

1.5. Comportarea soiurilor faţă de principalele boli şi dăunători. Mediul format de plantaţiile multianuale, creează premise pentru înmulţirea permanentă şi

acumularea unor boli şi dăunători, care afectează diverse organe ale pomilor: sistemul radicular,

ramurile de schelet, mugurii, lăstarii, frunzele, fructele. Combaterea dăunătorilor şi bolilor se află

permanent în centrul atenţiei pomicultorilor. Culturile pomicole, ocupând o mare cotă din suprafaţa

culturilor agricole, consumă 50% din chimicatele toxice [83].

Intensificarea nocivităţii dăunătorilor şi bolilor, asigurată de intensificarea producerii

agricole, plasează pe prim plan problema evidenţierii soiurilor rezistente. Această problemă a apărut

concomitent cu infiinţarea plantaţilor de proporţii mari, care contribuie la înmulţirea în masă a unor

anumite boli şi dăunători, pentru care situaţia ecologică creată se dovedeşte a fi favorabilă.

Intensificarea procedeelor de protecţie a plantelor a dus nu numai la sporirea productivităţii, ci şi la

creşterea viabilităţii şi agresivităţii dăunătorilor şi agenţilor patogenici ai bolilor [6, 10 ,11, 41, 53,

80, 81, 139, 185, 212]. În ultimii ani au fost obţinute rezultate profunde privind biologia

dăunătorilor şi agenţilor patogeni ai bolilor, elaborarea sistemului integrat de protecţie a plantelor

pomicole cât şi în ameliorare privind obţinerea soiurilor rezistente. După cum menţiona în a.1935

Н.И.Вавилов, elaborarea soiurilor rezistente la boli şi dăunători este una din principalele probleme

ale pomiculturii [73].

Cele mai dăunătoare maladii ale părului sunt: rapănul, pătările, cancerul radicular, arsura

bacteriană, infecţiile virotice [33, 81, 228]. Rapănul, boala principală a părului, este răspândit

pretudindeni, unde acest pom se cultivă. El atacă frunzele, fructele şi lăstarii, fapt care duce la

reducerea calităţii perelor, slăbirea pomilor, reducerea productivităţii. Н.А.Коновалова,

М.Г.Мялик [137, 138] menţionează că, practic, fiecare al doilea an se observă dezvoltarea intensivă

29

a bolii. Boala este provocată de ciuperca Venturia pirina. Există câteva tipuri biologice ale acestei

ciuperci, care, după afirmaţiile lui А.С.Туз [237] şi С.П.Яковлев [266], posedă un spaţiu îngust de

răspândire. Soiurile şi speciile, rezistente într-o regiune, pot fi extrem de sensibile în alta. Speciile,

soiurile est-asiatice, şi hibrizii lor cu soiurile europene, în condiţiile Europei, dispun de o rezistenţă

înaltă la această boală [228].

Mulţi autorii menţionează obţinerea unei cantităţi mari de hibrizi în rezultatul încrucişărilor,

unde în calitate de forme paterne se utilizează soiurile Alexandrovca şi Clapp’s Favourite [11, 62 ,

65, 116, 139, 175, 207, 214, 222]. Hibrizii interspecifici, având în genealogia sa speciile P.pirifolia

Burn., P.aromatica, P.tadshikistanica - pentru zona de Sud; P.ussuriensis, P.betulifolia – pentru

zonele Centrală şi de Nord, de asemenea, sunt de perspectivă în selecţia la rezistenţă faţa de rapănul

părului. А.А.Цицина, Е.Г.Удачина, Т.В.Самохина [250] remarcă rezistenţa la rapăn a marii

majorităţi de specii euro-asiatice: P.tadshikistanica, P.caucasica, P.elaeagrifolia, P.nivalis.

Nesemnificativ se afectează P.buharica şi P.salicifolia. Rapănul afectează considerabil P.cajon .

Succese remarcabile în selecţia la rezistenţă la rapăn a părului au fost obţinute prin metoda infectării

artificiale [50, 114, 116, 138, 149, 173, 233].

O mare daună părului, îndeosebi pepinierelor, aduce pătarea brună (Entomosporium

maculatum Lev.) cu stadiul bursical (Fabraea maculată (Lev.) Atk.). Maladia se manifestă sub

forma de pete mari, rotunde, care, contopindu-se, formează spaţii de ţesuturi uscate. În livezi

fructele atacate crapă şi se molipsesc de monilioză (Monilia fructigena Pers.). Conform datelor lui

N.W.Anderson [5], pe parcursul a 3 ani (1945 – 1947), în statul Illinois (S.U.A.) părul a fost distrus

de pătarea brună aproape complet. Despre gradul de nocivitate a pătării brune în diverse regiuni

menţionează în lucrările sale mulţi autori [9, 63, 64, 69, 78, 79, 90, 91, 122, 123, 237]. Cercetările

savantului О.Н.Барсукова [63] au demonstrat, că gradul de vătămare a soiurilor, în anumită

măsură, reflectă reacţia la boli a speciilor sălbatice, participante la provenienţa lor. O mare parte din

speciile est-asiatice posedă imunitate faţa de această boală şi varietăţile ei. Este semireceptiv la

pătarea brună P.ussuriensis Maxim.. Dintre speciile occidentale mai rezistente la boală sunt

P.caucazica,şi majoritatea tipurilor P.piraster Burgsd.. Sensibile sunt majoritatea speciilor de păr,

îndeosebi P.salicifolia. În calitate de donatori ai rezistenţei la pătatea brună С.П.Яковлев [264,

265] propune soiurile Nejnosti, Svetleanca, Williams Rouge Delbard şi P.ussuriensis.

În raioanele de Sud ale Ucrainei şi Moldovei unele soiuri sunt ameninţate de brunificarea şi

căderea frunzelor. În perioada cu arşiţă puternică, când temperatura aerului depăşeşte +30ºC iar

umiditatea solului este mai joasă de 50 %, frunzele se brunifică în decursul câtorva zile. Motivele

pieirii frunzelor vara nu sunt studiate suficient. Л.П.Симиренко [209] a notat pieirea frunzelor la

soiul Beurre Diel în Crimeea. El consideră că acest fapt se produce din cauza sensibilităţii sporite a

30

părului la arşiţele puternice şi vânturile estice fierbinţi. Arsură neparazitară – astfel e numită

maladia în cauză în Japonia [43]. Aici se marchează o afectare puternică de către această maladie la

soiul Williams. Adepţii afectării fiziologice, А.Г.Прусс, Т.Н.Еремеев [197], А.С.Туз [228], sunt

de părere, că afectarea frunzelor se produce din cauza dereglării regimului de apă în plantă,

determinat de transpiraţia intensivă. Alţi cercetători consideră drept motiv al pătării frunzelor

acţiunea unor bacterii fitopatogene [112, 131, 132, 133, 149, 198, 212, 213, 260, 268].

Р.И.Калиниченко [134] arată că, culturile agentului patogen a bacteriozei negre evidenţiate sunt

identice cu ale bacteriilor fluorescente, identificate ca Pseudomonas syringae. Ele sunt identice şi

cu rezultatele cercetărilor din ţările, unde arsura bacteriană este recunoscută oficial şi studiată.

Astfel, cercetătorii menţionaţi presupun, că agentul patogen a bacteriozei negre, depistate în

Crimeea, aparţine la genul Erwinia şi, conform indicatorilor studiaţi, aparţine grupei Amilovora.

Acest fapt presupune un pericol enorm pentru plantaţiile de păr, deoarece baza sortimentului

industrial în această zonă o constituie soiurile receptive la boală – Beurre Bosc, Beurre Hardenpont,

Williams, Clapp’s Favourite, Cure, Precoce de Trevoux. Soiurile omologate în ultima perioadă –

Douenne du Comice, Bonne Louise d’Avranches, Tavricescaia, Otecestvennaia, Zolotistaia se

referă la grupa de soiuri semisensibile la Erwinia, iar soiurile slab atacate Doyenne d’hiver şi

Olivier de Serres ocupă în plantaţii un loc neînsemnat [130, 260, 268]. Arsura bacteriană este

cunoscută din a. 1870 în America de Nord, statul New York, de unde a pătruns în alte localităţi. În

prezent maladia este răspândită în toate regiunile Americii de Nord, Japoniei, Noua Zeelanda, unele

raioane din America de Sud. Recent maladia a pătruns şi în Europa [4, 10, 41].

Actualmente, fauna livezilor de păr include 31 specii de fitofagi, care se hrănesc cu diverse

părţi ale pomului. Conform datelor lui С.Т.Гарабажиу [81] daune enorme pot provoca părului 11

specii de vătămători – afidele, psilla părului, viermele fructelor, gărgăriţa mugurilor, viespea părului

etc. Л.И.Линник [160], Н.И.Петрушова şi al. [188] consideră viermele mărului mai dăunător

pentru păr faţa de viermele părului. А.Г.Поддубный, И.С.Столяр [191] atrag atenţia asupra moliei

orientale, care este unul din cei mai periculoşi dăunători. În cazul neîndeplinirii acţiunilor

profilactice, pierderile de la atacul acestor dăunători poate atinge 90 – 100 % din recoltă.

Prin nocivitate accentuată se distinge Viespea părului (Hoplocampa brevis Klug.), care

provoacă o daună substanţială părului în Moldova, zona de Silvostepă din Ucraina, Crimeea şi alte

regiuni. Dintre puricii meliferi cel mai agresiv dăunător pentru păr este considerat psilla părului

(Psylla piricola Först.) [11, 13, 15, 75, 181, 191]. În anumiţi ani, conform afirmaţiilor lui

М.М.Исин [120], psilla părului întrece după gradul de afectare psilla Vasiliev (Psylla Vasiljevici

sulc.). În rezultatul cercetărilor В.И.Суша şi А.Ф.Вовчок [221] au constatat, că cu cât este mai

31

mare aciditatea fructelor şi mai mică suma de zaharuri, cu atât mai puţin ele sunt afectate de psilla

părului.

1.6. Concluzii Reieşind din cele expuse în revista literaturii, privind situaţia actuală şi tendinţele evoluţiei

sortimentului de păr, atât în plan mondial, cât şi în Republica Moldova, se pot face următoarele

concluzii:

1. Soiurile de păr din selecţia mondială, inclusiv şi cele obţinute în ţara noastră, au o

provenienţă hibridă compusă. Genofondul părului reprezintă o diversitate mare de

soiuri, obţinute in condiţii ecologice diferite, ca rezultat al încrucişării diferitor forme

parentale, care se deosebesc mult după particularităţile biologice şi de producţie.

Această situaţie asigură depistarea şi implementarea în producţie a unor noi soiuri, cu

caracteristici biologice şi de producţie superioare soiurilor omologate, ceia ce va

contribui la prosperarea culturii părului în ţara noastră.

2. La etapa actuală, în practica mondială nu există soiuri universale, apte să producă

recolte bogate de fructe cu calităţi excepţionale în diferite zone geografice. Problema

soiurilor se soluţionează în fiecare zonă climaterică separat.

3. Datorită faptului, că productivitatea plantaţiilor de păr şi calitatea producţiei în cea mai

mare măsură depinde de soiul cultivat, modernizarea sortimentului prin introducerea în

practică a unor noi soiuri, superioare celor existente, rămâne una din principalele verigi

a intensificării culturii părului în Republica Moldova.

4. Avînd în vedere, că intensificarea producţiei de pere rămâne şi pe viitor principala cale

de dezvoltare a acestei specii pomicole, se cere, ca noile soiuri, paralel cu

productivitatea înaltă şi calitatea excelentă a fructelor, se posede şi o compatibilitate

perfectă cu tipurile de gutui, folosite ca portaltoi pentru păr.

32

2. OBIECTE, CONDIŢII, METODE DE CERCETARE. 2.1. Caracteristica succintă a obiectelor de cercetare. În calitate de obiect de cercetare au servit 64 soiuri noi din selecţia mondială şi autohtonă şi

74 hibrizi de perspectivă, obţinuţi la Institutul de Cercetări pentru Pomicultură de către

amelioratoarea X.Ch.Duşutin în ultimii 30 de ani (tab 2.1). Cercetările au fost efectuate în anii

1985-2002 în secţia „Studiul soiurilor şi ameliorarea genetică a plantelor pomicole” a Institutului de

Cercetări pentru Pomicultură din Republica Moldova.

Tabelul 2.1

Provenienţa ecologo-geografică a soiurilor şi hibrizilor studiaţi.

Anul plantării a livezilor 1972 1974 1977 1995

Portaltoiul franc gutui franc gutui franc gutui franc

Grupa ecologo-

geografică

Numărul de soiuri, Republica Moldova (anexa 1)

38 13 - - 47 30 9

Românească - - 1 - 1 - 2 Americană 3 1 4 4 1 - 6 Italiană 8 2 - - - - 7 West – Europeană 8 2 11 7 1 1 8 Caucaziană - - 10 8 3 2 1 Ucraineană 3 2 1 1 - - - Din Crimeea - - 1 - 1 1 - Asiatică 1 - 1 - - - - Total 61 20 29 20 54 34 33

Soiurile au fost amplasate în colecţii şi microculturi de concurs pe teritoriul secţiei

experimentale a I.C.P., care se află la o distanţă de 12 – 15 km la sud de centrul oraşului Chişinău

pe o pantă cu inclinaţia de 5º.

Colecţile au fost infiinţate în anii 1972, 1974, 1977, pe portaltoi franc şi gutui C, distanţa

plantării fiind 6 x 4 m pe portaltoi păr franc şi 4 x 3 m pe portaltoi de gutui C. Numărul de pomi de

fiecare soi în colecţie a constituit 3-5. În calitate de martor au fost folosite soiurile omologate

(Beurre Giffard, Williams, Clapp’s Favourite, Beurre Bosc, Vâstavocinaia, Beurre Hardenpont).

Soiurile şi hibrizii de perspectivă cu grad înalt de adaptivitate la condiţiile locale, în anul 1995, au

fost plantate într-o microcultură de concurs, pentru efectuarea testului de productivitate. Distanţa de

plantăre 4 x 3 m, numărul de pomi de fiecare soi – 10.

Infiinţarea şi îngrijirea plantaţiilor a fost efectuată în conformitate cu regulile agrotehnice

pentru pomicultură in vigoare [55]. Pomii au fost formaţi conform sistemului natural – ameliorat.

33

Coroana este alcătuită dintr-un etaj bazal cu 4 şarpante, deasupra căruia există 3-4 şarpante inserate

pe ax în spirală, distanţate la 35-40 cm. Esenţa tăierii a constat în reducerea încărcături de fructe în

funcţie de vigoarea generală a pomului. La soiurile cu tipul fructificării standard, tăierea a constat în

reînnoirea semischeletului cu ciclul de 3 ani, iar soiurile de tipul spur de fructificare au ramuri de

rod longevive, care se reînnoiesc mai târziu, când scade potenţialul de producţie.

Tratamentele fitosanitare contra bolilor şi dăunătorilor au fost efectuate în conformitate cu

recomandările în vigoare

2.2 Condiţiile meteorologice şi caracteristica solului.

Teritoriul secţiei experimentale a I.C.P. se află la periferia zonei Codrilor, pentru care este

caracteristic o diversitate mare de soluri cu amplasarea pe diferite elemente ale reliefului. Datorită

reliefului deluros, accidentat, dezmembrat în cumpene şi catene deluroase aici se disting diferite

zone microclimatice.

Clima este moderat – continentală, cu ierni scurte şi calde, cu puţină zăpadă şi veri cu arşiţe

îndelungate. Condiţiile climatice se disting prin surplus de căldură şi lumină, timp schimbător

(arşiţe periodice, ploi torenţiale, scăderi bruşte de temperatură, îndeosebi iarna şi în perioadele de

tranziţie).

Temperatura medie anuală a aerului constituie +10 ºC, a solului la suprafaţă - +12 ºC.

Temperatura pozitivă se menţine aproximativ 9 luni. Temperatura medie a celei mai calde luni,

iulie, variază între +19,5 ...+22,0 ºC, iar a celei mai reci, ianuarie, -4,5...+3,0 ºC. Maximumul

absolut al temperaturii constituie +38,5 ºC, iar minimumul absolut – 35,0 ºC. Suma temperaturilor

pozitive este egală cu 2 700 – 3 300 ºC. Partea centrală a Moldovei, ca şi întreaga republica, se

referă la zona cu umiditate redusă. Sumele medii anuale a precipităţilor constituie 370 – 550 mm, cu

foarte mari devieri pe ani. Cea mai mare cantitate de precipitaţii, înregistrate pe teritoriul dat,

constituie 850 mm pe an, iar cea mai mică – 200 mm. Din suma anuală a precipitaţiilor 75 – 80 %

revin perioadei calde a anului (aprilie – noiembrie) şi doar 20 – 25 % - perioadei reci (decembrie –

martie). Precipitaţiile de toamnă – iarna diferă de altele prin continuitate considerabilă şi intensitate

redusă. Cele de primăvară şi vară sunt intensive, însă de scurtă durată. Deşi în perioada rece a

anului precipitaţii cad mai puţine, rezervele de umiditate în sol se menţin, producîndu-se umezirea

profundă a acestuia.

Umiditatea relativă a aerului mai mare de 80% se menţine, în medie pe an, de la 75 până la

115 zile. Cel mai frecvent, zile cu umiditate sporită a aerului, se observă în perioada lunilor

noiembrie – februarie. Zile cu umiditate redusă a aerului sunt deosebit de puţine – de la 16 până la

34

36. Foarte frecventă este ceaţa, de la 20 până la 45 zile, mai ales pe timp umed (octombrie –

martie).

În lunile calde, pe teritoriul republicii, predomină vânturile nordice, nord - vestice, iar în

perioada rece, cele mai frecvente sunt vînturile de sud şi sud – vest. Cea mai mare viteză a vântului

se observă vara, fapt care duce la uscarea rapidă a solului [58, 157].

Datele climatice în perioada cercetărilor diferă mult de cele multianuale. Caracterizând

această perioada, este raţional de evidenţiat următoarele elemente. Cele mai mici divergenţe se

observă în perioadele de toamnă, ce este caracteristic pentru întreg teritoriul Moldovei. Timpul de

toamnă este moderat cald, cu o cantitate neînsemnată de precipitaţii. Numai în anul 1985 toamna a

fost puţin mai rece, comparativ cu alte perioade, iar în anii 1988 şi 1989 precipitaţiile au depăşit

norma. Iarna a. 1986 – 1987 a fost cea mai aspră şi îndelungată. Temperatura aerului s-a coborât

până la –22,8ºC, fără căderi bruşte. Iernile anilor 1989 şi 1990 s-au distins prin caracter deosebit de

moale. Perioada fără geruri a fost în jurul a 300 zile. Minimul absolut de temperatură a constituit –

14,1ºC în anul 1989 şi –16,4ºC în anul 1990 (tab. 2.2). Alte ierni din această perioadă au fost tipice

pentru republică: timp relativ cald cu căderi bruşte de temperatură, dezgheţuri, cu stratul de zăpadă

instabil. Acest fapt a permis verificarea soiurilor, privind rezistenţa la iernare şi capacitatea de

suportare a condiţiilor nefavorabile pe timp de iarnă.

Tabelul 2.2

Caracteristica meteorologică a zonei de efectuare a cercetărilor în perioada anilor 1985 –1990 Anii

Indicatorul 1985 1986 1987 1988 1989 1990

Temperatura medie anuală a aerului, ºC

7,7 9,3 8,4 9,1 11,0 10,7

Temperatura maximă, ºC 33,9 34,3 34,3 36,1 34,8 36,0

Temperatura minimă, ºC - 18,6 - 18,1 -22,8 -16,4 -14,1 -16,4

Perioada făfă îngheţuri, zile 227 240 215 220 329 345

Numărul de zile cu temperatu- ra > de 10ºC

174 192 170 176 269 216

Numărul de zile cu temperatu- ra > de 15ºC

130 135 125 125 215 220

Cantitatea anuală de precipitaţii atmosferice, mm

576 401 595 655 459 364

Data ultimelor îngheţuri de primăvara, temperatura ºC

30.03 - 0,1

15.04 - 0,3

20.04 - 0,3

25.04 - 0,9

17.04 - 1,5

10.04 - 2,5

Data primelor îngheţuri de toamnă, temperatura ºC

30.10 - 2,0

05.11 - 2,4

27.10 - 0,4

22.10. - 1,3

15.11 - 2,5

25.11 -1,0

35

Cele mai mari divergenţe au fost observate în perioada de primăvară. Variabilitatea termenelor de

stabilire a primăverii este esenţială. Anii 1989 şi 1990 se caracterizează prin sosirea timpurie a

primăverii, creşterea treptată a temperaturii în anul 1989 şi încălzirea bruscă, care alternează cu

răcirile din anul 1990. Cea mai târzie primăvară a fost în anul 1987 (tab. 2.3).

Pe luni, cele mai mari variaţii s-au notat în martie, însă în acest timp pomii de păr abia încep

vegetaţia şi afectări de geruri repetate nu s-au produs. Scăderea temperaturii aerului mai jos de 0ºC

provoacă o daună considerabilă în aprilie, când începe înfloritul pomilor. În perioada 1985 – 1989

scăderea temperaturii în aprilie n-a avut urmări negative şi doar în a. 1990, când temperatura a atins

gradaţia de –2,5 ºC, s-a stabilit pieirea sută la sută a mugurilor floriferi la toate soiurile de păr.

În perioada cercetărilor vara anului 1987 a fost cea mai răcoroasă. Cele mai înalte

temperaturi de +36,4ºC şi 36,0ºC au fost înregistrate în anii 1988 şi 1990. Asemenea temperaturi,

concomitent cu umiditatea relativ scăzută a aerului, au provocat arsuri hidrotermice a frunzelor

pomilor.

Tabelul 2.3

Media temperaturilor lunare pentru anii de cercetări, oraşul Chişinău (1985-1997)

Luna

Anii I II III IY Y YI YII YIII IX X XI XII

Media anuală

1985 -2,8 -10 -1,9 10,7 17,8 17,9 21,7 20,0 14,9 9,4 2,2 0,8 7,7

1986 -0,9 -5,8 2,2 12,1 17,9 20,1 20,5 22,7 17,6 9,1 3,0 -3,0 9,3

1987 -8,5 -2,6 -3,2 7,0 14,4 19,8 22,8 18,3 16,9 8,6 4,9 -1,2 8,4

1988 -2,4 -1,7 2,9 8.6 15,8 18,9 22,6 21,1 15,7 8,7 -1,3 0,9 9,1

1989 0,7 3,5 7,1 13,3 15,8 19,2 21,4 22,5 16,1 11,9 3,2 2,3 11,0

1990 0,5 4,7 9,6 11,4 16,6 19,5 22,3 22,0 16,1 13,5 3,2 1,0 10,7

1991 -0,2 -3,6 2,8 9,8 13,5 19,4 22,2 20,2 16,2 11,1 4,6 -2,1 9,5

1992 -1,2 -0,6 4,6 9,6 14,8 18,9 21,9 25,1 15,5 10,2 4,8 -2,2 10,1

1993 -0,5 -0,7 2,3 8,7 16,9 19,1 19,9 20,9 15,3 11,1 -2,2 2,1 9,4

1994 1,7 -2,6 5,6 12,7 17,0 19,4 24,2 22,3 20,5 10.7 3,8 -0,7 11,2

1995 -2,6 1,5 4,7 10,1 14,6 20,1 23,5 21,4 15,6 10,8 0,8 -3,8 9,8

1996 -6,8 -2,1 -1,7 9,8 19,3 21,0 21,8 20,8 12,5 10,6 8,4 -1,7 9,3

1997 -4,1 0,5 4,2 7,5 18,1 18,7 20,8 20,2 13,8 8,8 4,9 -1,8 9,3

Importanţă pentru creşterea şi dezvoltarea părului are atât cantitatea suficientă de

precipitaţii, cât şi repartizarea lor uniformă pe luni. Deosebit de multe precipitaţii părul necesită în

perioada creşterilor active (mai – iunie) şi perioada pregătirii pentru iernare (septembrie –

36

octombrie). Cea mai mare cantitate de precipitaţii a căzut în anul 1988 (tab. 2.4). De menţionat, că

acestea au fost repartizate uniform pe tot parcursul anului. În anii 1985 şi 1987 s-au notat respectiv

576 mm şi 595 mm precipitaţii atmosferice, însă în anul 1985, a cincea parte, i-a revenit lunii iunie.

Cu mai puţine precipitaţii atmosferice s-au caracterizat anii 1986 şi 1990. De menţionat, că în anul

1986 cea mai mare parte a precipitaţiilor au căzut în iunie – iulie, 35% din ele sub formă de ploi

torenţiale cu durata de până la 24 ore, iar în martie – mai, fiind neînsemnate. Puţine precipitaţii au

căzut şi în perioada de toamnă (tab. 2.4).

Astfel pe parcursul cercetărilor, cantitatea de precipitaţii s-a aflat la nivelul cantităţii

minime, necesare pentru creşterea şi dezvoltarea normală a pomilor, a persistat o insuficienţă

permanentă de umiditate a solului.

Tabelul 2.4

Suma precipitaţiilor lunare pentru anii 1985 – 1997, oraşul Chişinău

Luna Anul I II III IY Y YI YII YIII IX X XI XII

Suma anuală

1985 55 42 2 45 28 200 36 68 33 19 35 13 576

1986 39 53 9 11 3 116 63 24 2 28 11 42 401

1987 57 10 15 25 76 81 62 92 13 87 50 27 595

1988 73 27 88 60 56 41 81 21 106 31 23 48 655

1989 4 3 39 21 30 75 32 87 114 41 11 2 459

1990 14 23 24 43 42 47 21 18 29 36 6 61 364

1991 10 42 15 46 143 56 161 83 9 50 22 33 670

1992 14 12 47 26 53 75 25 22 28 27 30 54 413

1993 7 42 67 47 94 55 70 32 60 7 32 27 540

1994 13 5 6 8 38 37 22 200 7 20 22 29 407

1995 45 21 25 39 63 67 102 99 155 11 37 35 669

1996 10 58 33 33 47 40 10 35 187 43 66 73 635

1997 3 15 11 62 27 48 131 96 26 50 32 27 528

X 26 27 29 36 54 72 63 67 59 35 23 36 532

Solul pe care au fost infiinţate colecţiile de păr este reprezentat prin cernoziom carbonatat

profund luto–argilos–nisipos greu (tab. 2.5). Solul se caracterizează prin structură glomerulară şi

granulară, cu conformaţie slab tasată, poroasă. Partea exterioară a profilului solului este de culoare

Tabelul 2.5

Rezultatele analizelor chimice ale solului din colecţia de soiuri şi hibrizi de păr

Baze absorbite, mg/ecv.la 100g Substanţe solubile, mg/100g sol

Denumirea solului

Adâncimea probei,

cm

Umezeala hidroscopică

%

Humusul după Tiurin

% Ca Mg Suma

PH apos

P2O5 K2O

0–10 6,8 2,8 28,2 1,3 29,5 7,4 4,4 25,7

20–30 6,8 2,9 27,6 2,6 30,2 7,4 5,7 24,8

40–50 7,1 3,1 26,9 2,6 29,5 7,6 5,3 33,5

60–70 6,8 2,9 26,9 2,6 29,5 7,7 5,7 27,2

80–90 6,4 1,6 22,9 2,5 25,4 7,7 _ _

100–110 5,9 1,0 _ _ _ 7,8 _ _

120–130 5,5 _ _ _ _ 7,8 _ _

140–150 5,3 _ _ _ _ 7,8 _ _

Cernoziom

carbonatat

profund

luto –

argilos –

nisipos greu

160–170 5,5 _ _ _ _ 7,8 _ _

38

gri–întunecată. Pe măsura adâncirii culoarea trece în brună şi galbenă în roca mamă. Conţinutul de

humus în straturile superioare constituie 2,8 – 2,9%, iar rezerva în stratul de un metru – 320 t/ha.

Efervescenţa solului, provocată de acidul clorhidric de 10% începe din stratul de la

suprafaţă. Conţinutul maxim de carbonaţi în stratul de 0 – 10 cm constituie 10,6%. Carbonaţii sunt

sub formă de mucegai şi concreţiuni. Suma bazelor absorbite este egală cu 29,5 – 39,2 mg/echv. la

100g de sol. Complexul pedoabsorbant este săturat cu cationi de calciu şi magneziu, calciul radical

predominând. Reacţia soluţiei de sol este slabalcalină. După conţinutul formelor mobile de fosfor şi

potasiu, solurile sunt asigurate foarte bine.

Reeşind din cele menţionate, s-a constatat, că condiţiile pedoclimatice în perioada

cercetărilor au fost destul de favorabile pentru creşterea şi fructificarea părului.

2.3. Programul şi metodele de cercetare

Programul cercetărilor include următoarele subiecte:

- studierea caracterului amplasării sistemului radicular al pomilor de păr în funcţie de

portaltoi;

- concretizarea particularităţilor de creştere şi fructificare a pomilor;

- stabilirea gradului de rezistenţă la iernare şi a caracterului de iernare a pomilor;

- relevarea corespunderii condiţiilor climatice ale zonei Centrale a Moldovei cerinţelor

biologice ale soiurilor studiate;

- aprecierea productivităţii şi calităţii fructelor soiurilor studiate;

- relevarea rezistenţei soiurilor studiate la principalele boli şi dăunători;

- evaluarea eficacităţii ecomomice de cultivare a celor mai bune soiuri.

Cercetările au fost efectuate prin metode de câmp şi laborator conform metodelor recente de

cercetare în pomicultură, având la bază următoarele îndrumări :

• Программа и методика интродукции и сортоизучения плодовых, ягодных и

орехоплодных культур. – Кишинев, 1972 [194];

• Программа и методика сортоизучения плодовых, ягодных и орехоплодных культур. –

Мичуринск, 1973 [195];

• Нестеров Я.С. Изучение коллекции семечковых культур и выявление сортов

интенсивного типа.(Методические указания) –Ленинград, 1986 [179].

Sistemul radicular a fost studiat prin metoda „scheletului” elaborată de V.A.Kolesnicov [195].

Metoda constă în dezgroparea rădăcinilor sectorului, ce include ¼ din suprafaţa de răspîndire a

sistemul radicular. A fost aplicat în scopul determinării structurii generale a sistemului radicular în

sol. S-au dezgolit rădăcinile orientate vertical şi orizontal. În procesul săpărilor s-a determinat

39

distanţa amplasării rădăcinilor şi s-a efectuat descrierea orizonturilor de sol, măsurarea diametrului

şi lungimii rădăcinilor, fotografierea aspectului general al sistemului radicular. S-au dezgropat

rădăcinile pomilor a două soiuri, altoiţi, respectiv, pe portaltoi franc şi pe gutui.

Începutul dezmuguritului se consideră data, când la plante apar primii muguri umflaţi pe

vârfurile cărora se află câte un con verde. Începutul înfloritului se notează cu data desfacerii a 5-

10% din numărul total al florilor pe pom. Sfârşitul înfloritului se ficsează atunci, când de pe pom se

scutură 90% din flori. Gradul înfloritului se notează în puncte, conform scării: 0 – lipsesc, 5 –

înflorire abundentă. Termenul de maturare a fructelor se determină în momentul stabilirii culorii

tipice şi a calităţilor gustative. Începutul desfrunzirii se stabileşte cu data, când pe majoritatea

pomilor fiecărui soi s-au scuturat în jur de 10-15% din frunze, sfârşitul perioadei de vegetaţie –

când la toţi pomii s-au scuturat 75% de frunze. Durata perioadei de vegetaţie se calculează în zile,

începând cu data dezmuguritului până la căderea frunzelor. Condiţiile climatice s-au stabilit

conform datelor Observatoriului meteorologic republican (or. Chişinău). Suma temperaturilor

efective s-a calculat prin însumarea temperaturilor medii zilnice, care depăşesc pragul biologic.

Cercetarea particularităţilor de creştere şi fructificare include: studierea înălţimii pomilor,

diametrului coroanei, diametrului trunchiului, desimii şi formei coroanei, excitabilităţii mugurilor,

capacităţii de formare a lăstarilor, tipului fructificării.

Înălţimea pomului şi diametrul coroanei se stabilesc toamna, după recoltare, când pomii nu

sunt împovăraţi cu roadă, aplicând rigla de măsurat cu diviziuni de 0,1 m. Diametrul coroanei s-a

măsurat în două direcţii, de-a lungul şi de-a latul rândului, ulterior s-a determinat valoarea medie.

Diametrul trunchiului s-a măsurat toamna, la înălţimea 0,3 m de la suprafaţa solului prin

intermediul şublerului circular cu scara 0-250 mm.

Desimea şi forma coroanei s-au stabilit vizual. Indicatorii desimii coroanei are 4 gradaţii:

foarte deasă, deasă, mijlociu de deasă, rară. Forma coroanei: piramidală îngustă, piramidală, invers-

piramidală, rotungită, ovală, pletoasă, rasfirată.

Excitabilitatea mugurilor a fost stabilită după raportul dintre numărul mugurilor porniţi în

creştere şi numărul lor total pe aceiaşi ramură, exprimat în procente: 20% - foarte redusă, 21–30% -

redusă, 31–50% - medie, 51–70% - înaltă, peste 70% - foarte înaltă. Capacitatea de formare a

lăstarilor: până la 5% - foarte redusă, 5–10% - redusă, 10–15% - medie, 15–25% - înaltă, peste 25%

- foarte înaltă. Numărarea ramurilor se efectuază pe ramura tipică de ordinul I.

La soiurile de păr se disting 2 tipuri de fructificare: spur (pe ţepuşe) şi standard (pe nuieluşe,

mlădiţe). Tipul se relevă în procesul fructificării prin stabilirea raportului dintre numerele

formaţiunilor de rod pe 4 ramuri de evidenţă.

40

Rezistenţa părului la condiţiile nefavorabile de iarnă s-a determinat prin metoda de câmp.

Esenţa metodei constă în evidenţa anuală a gradului de afectare a organelor pomului de gerurile de

iarnă, la schimbările radicale de temperatură, precum şi în alte condiţii nefavorabile ale perioadei de

iarnă. Evidenţa îngheţării pomilor de păr s-a efectuat primăvara, când afectările, provocate de

îngheţuri, se observă pe ramuri şi trunchiuri. Gradul de îngheţare s-a stabilit conform scării de 5

puncte, la toţi pomii luaţi în evidenţă după următorii indici: 0 – afectările lipsesc; 1 – îngheţarea

extremităţilor nematurizate ale ramurilor anuale la o mică parte a ramurile puternice din anii

precedenţi, alte părţi ale coroanei nu sunt afectate; 2 – îngheţarea a mai mult de jumătate din

lungimea ramurilor anuale şi bianuale fără afectări ale lemnului multianual; 3 –îngheţarea pe

aproape întreaga lungime a lăstarilor anuali puternici, a unei părţi substanţiale a ramurilor de rod şi

întunecarea parţială a scoarţei, cambiului, lemnului la ramurile de schelet de ordinul 1 şi 2; are loc

frânarea creşterii şi dezvoltării pomului, precum şi trezirea în masă a mugurilor pe coroană în

sectoarele afectate; 4 – pieirea completă a lemnului anual şi bianual, afectarea puternică a ramurilor

de schelet de ordinul 1 şi 2, deteriorarea trunchiului pomului; 5 – pieirea definitivă a pomului.

Importanţă deosebită se acordă necrozei scoarţei în bifurcaţiile ramurilor de schelet.

Îngheţarea lăstarilor de un an se evaluează conform scării: 0 – lipseşte, 1 – brunificarea

pulvinilor de sub muguri; 2 – îngheţarea măduvii vârfurilor; 3 – îngheţarea unei jumătăţi de măduvă

a lăstarilor curenţi; 4 – îngheţarea măduvii lăstarilor curenţi; 5 – îngheţarea şi pieirea vârfurilor

ramurilor.

Pentru determinarea îngheţării mugurilor floriferi au fost tăiaţi câte 100 muguri, luaţi din

partea de sud a coroanei, la aceeaşi înălţime a pomilor, şi s-a determinat numărul celor pieriţi.

Starea pomilor după iernile aspre se evaluează la sfârşitul verii, conform scării de 5 puncte:

1 – stare de boală, sporul în creştere aproape lipseşte; 2 – dezvoltare considerabil diminuată; 3 –

dezvoltare satisfăcătoare, spor în creştere mediu; 4 – aspect sănătos, spor în creştere mediu; 5 –

stare perfectă cu spor în creştere normal.

Analiza datelor, privind îngheţarea, este însoţită de caracteristica condiţiilor climatice ale

perioadelor de iarnă şi celor precedente. În baza datelor multianuale, care includ evidenţa gradelor

de îngheţare a pomilor în iernile aspre, soiurile studiate se divizează în următoarele grupe: 1 – cele

mai rezistente la iernare; 2 – rezistente la iernare; 3 – soiurile cu rezistenţă medie; 4 – soiurile cu

rezistenţa minimă la iernare.

Rezistenţa soiurilor la temperaturi scăzute se apreciază, de asemenea, în laborator prin

îngheţarea ramurilor în camera rece [217]. Începând îngheţarea la temperatura normală în condiţiile

naturale ale livezii, temperatura treptat este coborâtă cu 2ºC pe oră. La temperatura minimă

îngheţarea se efectuează în decurs de 4 ore. Ulterior, temperatura se ridică cu aceeaşi vitează. După

41

îngheţare, ramurile au fost plasate într-un vas cu apă şi ţinute un timp îndelungat la temperatura de

18-20ºC. Apa s-a împrospătat în fiecare 2 zile. Afectările s-au notat peste 18–25 zile. S-au relevat

deteriorările ţesuturilor şi s-a calculat procentul de muguri atacaţi.

Viabilitatea polenului s-a stabilit pe mediu nutritiv lichid. Pe lamelă, pe o picătură de mediu

nutritiv, inocularea polenului s-a realizat prin scuturarea periuţei astfel, încât polenul să nimerească

pe suprafaţa exterioară a picăturii. Lamela s-a instalat în vasul Petri, unde a fost creat un mediu

umed. S-a crescut în termostat timp de 24 de ore. S-a luat în consideraţie cantitate granulelor de

polen încolţite şi neîncolţite la 80x în trei câmpuri vizuale ale microscopului.

Lungimea şi lăţimea granulelor de polen s-au determinat prin măsurarea cu micrometrul

ocular.

Producţia de fructe s-a notat la fiecare pom. La pomii de evidenţă s-au numărat fructele pe

ramura tipică de evidenţă a pomului. Acest indice s-a înmulţit cu numărul ramurilor în coroana

pomului.

Masa medie a fructelor s-a determinat prin cântărirea a 10 fructe. Recolta medie la un pom

s-a determinat prin înmulţirea masei medii la numărul de fructe în pom. A fost determinat şi

procentul fructelor căzute din recolta totală.

Pentru stabilirea soiurilor în scopul infiinţării livezilor intensive au fost calculaţi următorii

indicatorii: recolta la 1 m³ de volum al coroanei, la 1 m² de proiecţie a coroanei şi la 10 cm² ai

secţiunii transversale a tulpinii. Productivitatea soiurilor la 1 ha a fost calculată prin înmulţirea

valorilor productivităţii medii a unui pom şi numărul de pomi la 1 ha pentru distanţa de plantare

corespunzătoare [179].

Aprecierea periodicităţii de fructificare a soiurilor s-a efectuat prin stabilirea productivităţii

fiecărui pom pe parcursul anilor de studiu şi calculul indicelui periodicităţii de fructificare conform

formulei: ( ) ( ) %1004321

4321 ×+++−+−

=CCCCCCCCP

,

unde C1, C2, C3, C4 – productivitatea unui pom pe parcursul a 4 sau 6 ani la rând.

Media indicelui periodicităţii de fructificare pentru fiecare pom reprezintă indicele biologic,

iar indicele determinat după productivitatea medie a tuturor pomilor soiului constituie periodicitatea

de fructificare economică.

Indicatorii calităţii fructelor sunt mărimea, aspectul exterior, perioada colectării, perioada

maturării de consum a fructelor, durata de păstrare, gustul, componenţa chimică. Gradul

uniformităţii după mărime a fructelor s-a stabilit vizual: 1- uniforme, 2- mijlociu de uniforme, 3-

42

neuniforme. Exteriorul fructelor se caracterizează prin aspectul lor şi gradul de înruginire la scara

de la 0 până la 5: 0 – rugina lipseşte, 1 – ocupă mai puţin de 10% din suprafaţa fructului; 2 – parţial,

sub aspect de plasă (10-25%); 3 – pete 25-50%; 4 – ocupă 50 – 75% din suprafaţă; 5 – răspândită pe

mai mult de 75% din suprafaţa fructului.

Forma fructului s-a determinat vizual: 1 - piriformă, 2 - piriformă trunchiată, 3 - piriformă

alungită, 4 - conică, 5 - ovoidală.

Suprafaţa fructului este glabră monticuloasă sau costată. Calităţile gustative ale fructelor au

fost stabilite în cadrul degustărilor. La degustare au fost prezentate probele cu maturizarea optimă.

S-a evaluat aspectul exterior al fructelor, consistenţa pulpei, suculenţa, aroma, gustul.

Pentru analiza biochimică a fructelor s-au selectat probe în cantitate de 2 kg, dar nu mai

puţin de 10 fructe. S-a relevat conţinutul de substanţe uscate (prin uscarea la 100ºC până la masa

permanentă), zaharuri (după Bertran), inclusiv monozaharide şi zaharoză, aciditate titrabilă,

vitamina C (prin metoda indofenolă), substanţe tanoide şi colorante (după Neibauer şi Lvental).

Pentru păstrare au fost alese fructe în cantitate de 25 kg de fiecare soi şi aşezate în lăzi.

Condiţiile de păstrare au fost următoarele: temperatura –1...+1ºC, umiditatea relativă a aerului – 85–

90%. Pentru soiurile de vară prima examinare a fost efectuată peste o lună de la depozitare, pentru

soiurile de iarnă – peste 2-3 luni. Ulterior, examinarea s-a efectuat lunar. Sfârşitul perioadei de

păstrare s-a stabilit la reducerea masei cu 10%.

Evidenţa afectării de către dăunători şi boli s-a efectuat prin metoda elaborată în I.C.P.

[194]. Sensibilitatea la boli s-a notat pentru fiecare pom al soiului aparte, în anii favorabili pentru

dezvoltarea unor sau altor boli şi dăunători, când soiurile - etalon sunt la maximum afectate. La păr

se stabileşte gradul afectării de către rapăn, pătarea albă şi brună a frunzelor, arsura bacteriană,

psilla părului, afidele roşii ale părului, afidele verzi, viermele fructelor, viespea părului, păianjenul

părului.

După starea frunzelor şi lăstarilor gradul afectării de către rapăn s-a notat în puncte: 0 –

frunzele şi ramurile anuale nu sunt afectate; 1 – sunt afectate până la 1% de frunze şi ramuri, pete

mici tip injecţie cu sporificare slabă şi fără spori; 2 – sunt afectate până la 10% din frunze şi fructe,

petele pe fructe sunt mai mici de 5 mm în diametru; 3 – sunt afectate până la 25 – 30% din frunze şi

fructe, petele pe fructe nu crapă şi nu secontopesc, pe măsura creşterii fructului capătă aspect de

plasă sau papile; 4 – sunt afectate frunzele şi fructele până la 50%, frunzele sunt fără necroză; 5 –

43

sunt afectate peste 50% de frunze şi fructe, petele conidiale sunt numeroase, se contopesc, fructele

în locurile de atac crapă, se deformează. După aceeaşi metodă se notează pătările albă şi brună.

Evidenţa gradului de atac de către dăunători s-a efectuat la toţi pomii de fiecare soi conform

scării următoare: 0 – fără atac; 1 – grad redus de atac, unele vârfuri ale ramurilor anuale (afidele,

păianjenul părului); 2 – grad mijlociu de atac, până la 25% de frunze şi vârfuri ale ramurilor anuale;

3 – grad înalt de atac, 25 – 50% de frunze şi ramuri anuale; 4 – atac puternic, sunt afectate peste

50% de frunze şi ramuri anuale.

Pentru evaluarea eficacităţii economice au fost folosite indicaţiile metodice ale P.V.Dubrova

[98], precum şi a secţiei de economie a I.C.P.

Datele obţinute au fost supuse prelucrării conform metodelor statistice şi matematice [96,

170, 189], aplicând programe, elaborate pentru calculator.

44

3. REZULTATE ŞI DISCUŢII

3.1. Particularităţile de creştere ale pomilor.

3.1.1. Rădăcina

Pentru cultivarea corectă şi eficienţa a părului o atenţie deosebită se acordă particularităţilor

sistemului radicular al pomilor, care, deşi, sunt determinate genetic, în mare măsură sunt

influienţate de condiţiile pedoclimatice şi nivelul măsurilor agrotehnice aplicate. Întrucât, în

condiţiile noastre, problema în cauză n-a fost rezolvată complet, au fost efectuate cercetări privitor

la caracterul amplasării rădăcinilor în sol, atât în adâncime, cât şi în plan orizontal. Studiul s-a

efectuat la soiul Beurre Hardenpont şi hibridul 3-12-18, pomii cărora au atins vârsta de 11 ani,

altoiţi pe păr franc şi gutui. S-a stabilit că, deşi pomii în studiu sunt de aceiaşi vârsta, totuşi, se

deosebesc mult între ei după înalţime, diametrul coronei, diametrul trunchiului şi recolta obţinută

(tab.3.1).

Datele din tabelul 3.1 confirmă faptul, că la vârsta de 11 ani pomii altoiţi pe portaltoi franc

au caracteristici fitometrice superioare faţa de pomii altoiţi pe gutui. În acelaşi timp pomul soiului

Beurre Hardenpont, altoit pe portaltoi franc, este mai bine dezvoltat faţă de pomul hibridului 3-12-

18, deşi la această vârstă a produs mai puţine fructe. Altoit pe gutui, pomul soiului Beurre

Hardenpont, invers, fitometric este inferior faţa de pomul hibridului 3-12-18, altoit pe acelaşi

portaltoi, producţia de fructe fiind aproape egală la ambii pomi.

Tabelul 3.1

Caracteristicele fitometrice ale pomilor de păr în vârsta de 11 ani,

la care a fost studiat sistemul radicular prin metoda scheletului, a.1987

Soiul

Portal-toiul

Distanţa de plantăre,

m

Înalţimea pomului,

m

Diametrul coroanei,

m

Diametrul trunchiului,

cm

Recolta, kg/pom

B.Hardenpont franc 6x4 4,30 3,80 11,7 30,3

3-12-18 franc 6x4 4,05 3,55 10,5 40,3

B.Hardenpont gutui 4x3,5 2,70 2,90 9,2 16,8

3-12-18 gutui 4x3,5 3,10 3,05 9,6 16,3

Cercetarea rădăcinilor în direcţia orizontală a demonstrat, că la pomi altoiţi pe portaltoi franc

ele depăşesc cu mult proiecţia coroanei. Pe măsura îndepartării de la trunchi, rădăcinile pătrund

treptat în straturile mai adânci, ramificându-se şi totodată micşorându-se în grosime. Deosebit de

bine se ramifică rădăcinile pomilor în straturile luto-nisipoase.

Tabelul 3.2

Amplasarea rădăcinilor în sol în plan vertical şi orizontal, a.1987, în %

.

Stratul de sol, cm Distanţa de la trunchi, m Soiul

Portaltoiul

Lungimea totală, m 0-20 21-40 41-60 61-80 80-100 0-1 1-2 2-3 3-4

3-12-18 franc 39,25 28,6 40,5 14,0 11,3 5,6 15,6 37,2 40,3 6,9

B. Hardenpont franc 45,50 30,5 40,9 12,6 8,1 7,9 39,5 36,3 18,2 6,0

3-12-18 gutui 28,60 22,8 35,2 17,2 8,0 16,8 60,5 36,3 3,2 -

B. Hardenpont gutui 27,30 21,4 41,9 12,0 12,3 12,4 59,6 40,4 - -

46

a

b

Fig. 2. Sistemul radicular al soiului Beurre Hardenpont: a – portaltoi păr franc, b – portaltoi de gutui

47

a

b

Fig. 3. Sistemul radicular al hibridului 3-12-18 : a – portaltoi păr franc, b – portaltoi de gutui

48

În sectoarele dezgropate a rădăcinilor pomilor au fost depistate câte 9-13 rădăcini de schelet

(fig. 2. şi fig. 3.), uniform repartizate sub proiecţia coroanei. Rădăcinile secundare, în majoritatea

cazurilor, sunt amplasate în straturile mai superficiale ale solului (tab. 3.2).

Datele obţinute arată, că hibridul 3-12-18, altoit pe portaltoi gutui, formează sistem

rădăcular mai puternic şi mai sănătos faţa de soiul Beurre Hardenpont, altoit pe acelaşi portaltoi. La

pomii altoiţi pe portaltoi franc şi pe gutui sistemul radicular se dezvoltă diferit atât în adâncimea

solului cât şi în proiecţie laterală. Pe intervalele dintre rânduri rădăcinile s-au răspândit de la pomi

în raza de 3,75 m la hibridul 3-12-18 şi 3,97 m la soiul Beurre Hardenpont, pe portaltoiul franc.

Pentru sistemul radicular al pomilor de păr, altoiţi pe gutui, este caracteristică amplasarea mai

superficială a rădăcinilor de schelet. Majoritatea absolută a lor este amplasată în straturile de sol

până la 60 cm, cu toate că unele rădăcini foarte subţire de portaltoiului de gutui pot ajunge şi mai

adânc. Lungimea totală a rădăcinilor de schelet a pomilor altoiţi pe gutui atinge 1,3 – 2,2 m. La

pomii ambelor soiuri, în stratul arabil, sunt situate foarte multe rădăcini fasciculate. Pe rădăcinile de

schelet vatamate au fost depistate rădăcini verticale cu diametrul până la 8 mm şi un număr mare de

rădăcini fasciculate, fapt ce confirmă capacitatea înaltă de regenerare a sistemului radicular la păr.

3.1.2 Tulpina

Vigoarea pomilor, element determinant în caracterizarea modului de creştere, se poate

aprecia prin raportul dintre înalţimea pomilor, diametrul coroanei şi diametrul trunchiului. Reieşind

din datele tabelului 3.3, fig.4 printre soiurile şi hibrizii în studiu prevalează cele cu puterea de

creştere moderată (înălţimea pomului 3-4 m).

Tabelul 3.3 Repartizarea soiurilor de păr după puterea de creştere a pomilor

(portaltoiul - păr franc, a.1987)

Numărul soiurilor cu diametrul coroanei, buc.

Anul

plantării

Vârsta pomilor,

ani

Înalţimea medie a

pomilor, m > 5m 4 – 5m 3 – 4m < 3m

Numărul total de

soiuri, buc

Ponderea,

% 3 – 4 0 0 2 4 6 9,9 4 – 5 0 4 20 4 28 45,9

1972

15

> 5 4 14 8 1 27 44,2 Total: 4 18 30 9 61 100,0

3 – 4 0 0 7 0 7 24,1 4 – 5 0 2 9 8 19 65,5

1974

13

> 5 0 2 0 1 3 10,4 Total: 0 4 16 9 29 100,0

3 – 4 0 0 14 16 30 55,6 1977

10 4 - 5 0 3 18 3 24 44,4

Total: 0 3 32 19 54 100,0

49

Analiza statistică a datelor obţinute (tab. 3.4) demonstrează, că la nivelul probabilităţii de

95% diferenţa între soiuri şi hibrizi după indicatorii de creştere este semnificativă. Diversitatea

soiurilor de păr după înălţimea pomilor a constituit 55%, iar după volumul coroanei 90%.

Tabelul 3.4 Diversitatea soiurilor de păr în funcţie de puterea de creştere a pomilor

(a.1987, portaltoiul – păr franc)

Criteriul Fişer Anul plantă-

rii

Indicatorul puterii de creştere

Media, X

Diferenţa limită, DL0,05

Diversitatea, 2η Fcalc. F0,05

Înălţimea pomului, m 4,74 0,49 0,55 4,54 1,4 Diametrul coroanei, m 3,81 0,53 0,70 8,69 1,4 Diametrul trunchiu-lui, cm

13,01 1,64 0,62 6,14 1,4

Volumul coroanei, m3 22,36 7,05 0,90 35,90 1,4 Suprafaţa proiecţiei coroanei, m2

12,26 3,23 0,70 8,81 1,4

1972

Suprafaţa secţiunii trunchiului, cm2

133,20 32,02 0,63 6,24 1,4

Cele mai viguroase sunt 29 de soiuri şi hibrizi cu înălţimea pomului şi diametrul coroanei

mai mari de 4 m. Acestei grupe aparţin şi cultivarele omologate Beurre Bosc şi Beurre Hardenpont

(anexa 2). Un mare interes pentru producţie prezintă soiurile din grupa cu vigoarea de creştere

redusă. Din această grupă fac parte Mellina, Epine de Mas, Grata, Grand Champion, Colette,

Djioma, Wilder, Douenne de Merode, Abbe Fetel, precum şi hibrizii 1-9-19, 3-3-45, 3-6-74, 3-6-95,

3-6-29, 3-6-34, 4-3-30, 4-6-35, 4-10-47, 6-4-60, 8-2-85, 8-7-107, 8-16-42.

0

5

10

15

20

25

30

35

3 m. 4m. 5m.înălţimea pomilor, m

număr

ul d

e so

iuri

1972 1974 1977 Fig.4. Distribuirea soiurilor şi hibrizilor de păr după înălţimea pomului

50

Variabilitatea înălţimii pomului în cadrul soiului, deseori, nu depăşeşte 10% (anexa 2). Cele

mai omogene, după înălţime, sunt soiurile Hibrid Ro, Porporata, Maslianaia, Stark broi’s new pear,

Beurre Hardenpont şi hibrizii 3-12-15, 5-7-11, 5-11-120, 6-4-46, 6-6-32, 6-13-1, 8-1-25, 8-2-97, 8-

39-67, la care coeficientul de variabilitate nu depăşeşte 5%. Acestea sunt, în fond, soiurile

viguroase. Cea mai înaltă variabilitate a demonstrat grupa de soiuri cu vigoarea de creştere redusă:

Mellina, Totleben, Esperens Göte, Grand Champion şi hibrizii 4-10-47, 8-16-42. Coeficientul

variabilităţii la această grupă de soiuri şi hibrizi depăşeşte 20%.

Prezintă interes, de asemenea, şi diametrul coroanei la soiurile destinate pentru livezile

industriale. Forma naturala a coroanei şi diametrul ei, deşi, sunt genetic determinate, se pot

modifica în funcţie de condiţiile mediului exterior şi nivelul agrotehnicii aplicate. Diametrul

coroanei la soiurile şi hibrizii în studiu variază în limitele 2,2 (hibridul 8-2-25) - 5,7 m (soiul

Victoria). Diametrul coroanei mai mare de 5 m este caracteristic pentru hibrizii 5-11-66, 5-11-120,

8-3-57. Majoritatea soiurilor cercetate (circa 80%) se caracterizează prin pomi cu diametrul mai mic

de 4m, din care 23% sunt soiuri cu coroana compactă şi diametrul mai mic de 3 m (fig. 5).

După diametrul coroanei, şi diametrul trunchiului, variabilitatea în cadrul soiului este mai

mare decât după înălţimea pomului. Majoritatea soiurilor (circa 70%) au coeficientul de

variabilitate pentru acest indicator cu valoarea V>20%. Astfel, majoritatea soiurilor şi hibrizilor

studiaţi la distanţa de plantare de 6 x 4 m, nu formează un frunziş continuu, din care motiv nu sunt

capabile să-şi realizeze din plin potenţialul productiv.

0

5

10

1520

25

30

35

2-3 m. 3-4m. 4-5m. 5m.

diametrul coroanei

număr

ul d

e so

iuri

1972 1974 1977

Fig.5. Distribuirea soiurilor şi hibrizilor de păr după diametrul coroanei

În condiţiile pomiculturii intensive cele mai solicitate sunt soiurile cu volumul coroanei mic,

avantajoase din punct de vedere tehnologic. Printre ele sunt soiurile Abbe Fetel, Kozerog,

51

Marguerite Marillat, Samarkandskaia krasaviţa, Grata, Djioma, Mellina. Preţioşi sunt şi hibrizii

selectaţi, îndeosebi 3-3-45 şi 8-2-85. Indicatorii puterii de creştere în această grupă sunt mult mai

mici decât la cultivarele omologate Beurre Hardenpont, Beurre Bosc, Vâstavocinaia, Beurre

Giffard, care se consideră soiuri cu puterea de creştere mare.

În aspect ecologo-geografic soiurile noi de selecţie ucraineană şi caucaziană se

caracterizează cu cea mai mare pondere a soiurilor cu vigoarea de creştere mare. Soiurile cu vigoare

mică fac parte din grupa italiană. Diversitatea grupelor ecologo-geografice după puterea de creştere

constituie 11-25%. Cercetările noastre n-au demonstrat o influenţă semnificativă a provenienţei

ecologo-geografice a soiului asupra diametrului trunchiului pomului (tab. 3.5).

Tabelul 3.5

Diversitatea grupelor ecologo-geografice la soiurile de păr în funcţie de puterea de creştere a

pomilor (portaltoiul – păr franc, a.1987)

Criteriul Fişer, F Indicatorul puterii

de creştere

Media, X , % faţă de control

Diferenţa limită, DL0,05

Diversitatea,2η calculat tabelar

0,05 -0,01-0,001 Înălţimea pomului 94,5 5,18 0,12 2,40 2,0-2,6-3,6

Diametrul coroanei 95,3 8,81 0,25 5,67 2,0-2,6-3,6

Diametrul trunchiului 100,3 8,46 0,05 1,06 2,0-2,6-3,6

Volumul coroanei 126,7 49,01 0,13 2,52 2,0-2,6-3,6

Suprafaţa proiecţiei coroanei

125,9 29,97 0,19 3,35 2,0-2,6-3,6

Suprafaţa secţiunii trunchiului

99,6 16,16 0,11 2,03 2,0-2,6-3,6

Influienţa semnificativă asupra puterii de creştere a pomului de păr o exercită portaltoiul [20,

26, 31]. Utilizarea gutuiului în calitate de portaltoi contribuie la reducerea puterii de creştere a

pomilor la un număr anumit de soiuri compatibile cu el (tab. 3.6, anexa 4). Datele obţinute, privind

puterea de creştere, indică, că 74 de soiuri şi hibrizi noi (51% din cele studiate), mai mult sau mai

puţin compatibile cu portaltoiul gutui, demonstrează o reducere reală a puterii de creştere (tab. 3.6,

anexa 4). Sporirea în cadrul soiului a variabilităţii indicatorilor puterii de creştere la unele soiuri şi

hibrizi, altoiţi pe gutui, demonstrează compatibilitatea lor insuficientă. Acestea sunt soiurile

Kozerog, Maslianaia, Moonglow pear, Esperens Göte şi hibrizii 8-13-58, 8-1-22, 3-2-101, 4-17-16.

Pentru unele soiuri reducerea semnificativă a puterii de creştere n-a fost demonstrată.

Prin urmare, cercetările efectuate au constatat următoarele. Puterea de creştere a pomilor

constituie una din particularităţile specifice ale soiului. Deja în vârstă tânără soiurile de păr pot fi

divizate în soiuri cu vigoarea de creştere mică, medie, mare.

52

Tabelul 3.6

Gradul de influienţă a soiului şi portaltoiului asupra puterii de creştere la pomii de păr, a. 1987

Indicatorii Sursa de variabilitate Puterii de creştere

Analizei dispersionale

Soiul Portaltoiul Interacţiunea soi/portaltoi

Erori

Anul plantării – 1972 Înălţimea pomului

Diversitatea 2η Criteriul Fişer: - F calculat - F0,05 - F0,01 - F0,001 DL0,05

0,12 7,8 1,6 2,0 2,5 0,07

0,47 302,3 3,9 6,8 11,3 0,05

0,08 2,6 1,6 2,0 2,5 0,44

0,22 - - - - -

Diametrul coroanei

Diversitatea 2η Criteriul Fişer - F calculat - F0,05 - F0,01 - F0,001 DL0,05

0,30 11,1 1,6 2,0 2,5 0,08

0,42 289,3 3,9 6,8 11,3 0,06

0,08 3,1 1,6 2,0 2,5 0,49

0,20 - - - - -

Diametrul trunchiului

Diversitatea 2η Criteriul Fişer - F calculat - F 0,05 - F0,01 - F0,001 DL0,05

0,34 8,06 1,6 2,0 2,5 0,21

0,27 122,90 3,9 6,8 11,3 0,16

0,09 2,14 1,6 2,0 2,5 1,35

0,30 - - - - -

Majoritatea soiurilor de păr se referă la grupa cu puterea de creştere moderată - înălţimea

pomilor lor nu depăşeşte 5 m. La rând cu ele, există o multitudine de soiuri cu vigoarea de creştere

mică şi coroana compactă cu volum mic.

Influenţa esenţială asupra reducerii puterii de creştere a pomilor de păr exercită portaltoiul

gutui. Această influenţă reală a portaltoiului asupra puterii de creştere a pomilor n-a fost relevată la

toate soiurile şi nu doar în grupa de soiuri cu vigoarea de creştere slabă, dar şi la cele cu vigoarea de

creştere mare.

Cei mai viguroşi pomi s-au relevat la soiurile de provenienţă ucraineană şi caucaziană, cei

mai mici la grupa soiurilor de provenienţă italiană.

Majoritatea soiurilor, altoite pe păr, se disting prin variabilitate nesemnificativă a puterii de

creştere. În cazul creşterii lor pe portaltoi gutui, pomii unuia şi aceluiaşi soi diferă mult între ei după

puterea de creştere.

Forma coroanei, excitabilitateatea mugurilor, capacitatea de formare a lăstarilor şi tipul

fructificării, de asemenea, sunt caracteristici specifice ale soiului. În funcţie de forma coroanei a

unui sau altui soi se determină distanţa plantării pomilor în livadă.

53

De regulă, pomii tineri ai părului formează coroane alungite, îndeosebi, până la intrarea pe

rod. Odată cu sporirea productivităţii şi mărirea vârstei, coroanele pomilor devin mai globuloase.

Soiurile şi hibrizii în cercetare posedă mai multe forme de coroană prezentate în tabelul 3.7.

Prevalează pentru toate grupele ecologo-geografice forma de coroană piramidală. La grup aparţin

soiurile omologate Beurre Hardenpont, Vâstavocinaia, Williams, Clapp’s Favourite, Beurre Bosc.

Tot la acest grup aparţin soiurile Recordistca Kostâka, Duchesse d’Angouleme, Moonglow pear,

Melitopoliskaia, Fragrante, Beurre d’Anjou, Mellina, şi hibrizii 3-12-18, 3-2-101, 8-4-103 etc.

Tabelul 3.7 Diversitatea soiurilor de păr în funcţie de forma coroanei, a.1987

Numărul de soiuri în grupele ecologo-geografice, buc. Total Forma coroanei 1* 2 3 4 5 6 7 8 9 soiuri %

Rotungită 19 - 2 - - - 1 6 1 30 21,0 Ovală - - 1 - - - - 1 - 2 1,0 Piramidală 36 - 3 4 11 2 1 6 1 64 44,0 Inverspiramidală 30 1 2 2 5 1 - - - 41 29,0 Piramidal-îngustă - - - 2 3 - - - - 5 3,0 Pletoasă - 1 - - 1 - - - - 1 1,0 Răsfirată - - - - - 1 - - - 1 1,0 Total 85 2 8 8 20 4 2 13 2 144 100,0

1* - Moldovenească, 2- Românească, 3-West-europeană, 4-Italiană, 5-Americană, 6-

Ucraineană, 7-din Crimeea, 8-Caucaziană, 9-Asiatică.

Următorul grup de soiuri, după gradul de răspândire, sunt cele cu coroana de formă invers-

piramidală, din care fac parte: Esperens Göte, Totleben, Mersedes, Jeanne d’Arc, Orighinalinaia,

Augustiparon, Patten şi hibrizii 3-12-15, 3-16-18, 7-16-62, 8-5-3, 8-3-4 etc. În afară de aceasta,

există un număr mare de soiuri cu coroana rotungită. Deosebit de răspândită această formă de

coroană este la soiurile de selecţie caucaziană: 11-9-11, Osenniaia Kostâka, Socinaia. În alte grupe

ecologo-geografice acest tip de coroană posedă soiurile: Prevoshodnaia, Wilder, Kirghizscaia

osenniaia şi hibrizii: 2-7-12, 3-3-45, 4-3-30, 4-3-28, 5-11-120, 5-16-80, 8-2-48, 8-7-107, etc. Mai

rar se întâlneşte coroana cu formă ovală (Maslianaia, Stark broi’s new pear), răsfirată (Victoria) şi

pletoasă (Beurre Giffard, Napoca).

Determinarea desimii coroanei a demonstrat că aproape jumătate din soiurile şi hibrizii

cercetate formează coroane îndesite. Acest fapt se datorează unei bune excitabilităţi a mugurilor şi a

unei capacităţi sporite de formare a lăstarilor. Doar 9% din soiurile cercetate au coroane rare (tab.

3.8). Capacitatea de formare a lăstarilor la majoritatea soiurilor de păr, odată cu intrarea pe rod,

este înaltă şi a constituit 53-69% la vârsta pomilor de 8 ani. Pe măsura îmbătrânirii pomilor,

capacitatea de formare a lăstarilor se reduce. Astfel, la vârsta de 14 ani ea a constituit numai 5-6%

în funcţie de soi.

54

Tabelul 3.8 Repartizarea soiurilor şi hibrizilor de păr în grupele ecologo-geografice

după desimea coroanei, a.1987 Numărul de soiuri în grupele ecologico-geografice, buc. Total

Desimea coroanei 1* 2 3 4 5 6 7 8 9 soiuri % Rară 5 - 3 2 - - - 1 0 11 8 Medie 37 - 9 - 6 - 1 3 1 57 39 Deasă 43 2 8 6 2 4 1 9 1 76 59 Total 85 2 20 8 8 4 2 13 2 144 100

1* - Moldovenească, 2- Românească, 3-West-europeană, 4-Italiană, 5-Americană, 6- Ucraineană, 7-

din Crimeea, 8-Caucaziană, 9-Asiatică.

Capacitate înaltă de lăstărire s-a observat la soiurile Maslianaia, Aromată de Bistriţa,

Hibridul Ro, Jeanne d’Arc, Victoria, Napoca, Krasnodarskaia letniaia, Avrora, Prevoshodnaia,

Melitopoliskaia, Stark broi’s new pear, Willard, Osenniaia Kostâka, Parker, hibrizii 1-4-33, 3-12-

15, 3-12-18, 3-16-8, 4-3-30, 7-8-20, 7-16-62, 8-2-74, 8-2-111, 8-18-25, 8-39-67, 11-9-10, 4-15-24,

precum şi la cultivarele omologate Vâstavocinaia, Beurre Hardenpont, Williams, Beurre Giffard.

Capacitatea mică de formare a lăstarilor este caracteristică soiurilor Verna, Samarkandscaia

crasaviţa, Kozerog, Abbe Fetel, Marguerite Marillat, Dr. Jules Guyot, precum şi hibrizilor 8-2-85,

3-6-95, 6-14-7, 6-17-6. La fel se caracterizează şi soiul martor Beurre Bosc.

Excitabilitatea mugurilor este o particularitate specifică a soiului, deşi în mare măsură

depinde de factorii exteriori. În funcţie de vârstă, excitabilitatea mugurilor este diferită [129]. S-a

constatat, că pomii tineri posedă excitabilitate mai redusă a mugurilor faţă de cei intraţi pe rod

(fig.6).

0

10

20

30

40

50

60

50%. 70%. 90%.excitabilitatea mugurilor

număr

ul d

e so

iuri

1972 1974 1977

Fig.6. Distribuirea soiurilor şi hibrizilor de păr după excitabilitatea mugurilor

În experementele noastre excitabilitatea medie a constituit 80,9±1,98 % (coeficientul de

variabilitate V = 9,9%; precizia experienţei P = 1,2). La vârsta de 10 ani excitabilitatea mugurilor

55

este medie – 73,5±1,99 % (V = 8,8%; P = 1,3), iar la vârsta de 15 ani ea constituie 88,9±2,44 % (V

= 6,3%; P = 1,3). Cea mai redusă excitabilitate a mugurilor s-a notat la hibrizii: 6-14-7, 8-6-85, 8-2-

120, iar pentru 1-4-13, 1-9-33, 4-15-24, 8-1-20, 8-24-29 – cea mai înaltă. Tipul de fructificare. Datele cercetărilor confirmă, că majoritatea soiurilor şi hibrizilor în

studiu, fructifică, ca regulă, pe pinteni (tab. 3.9). La soiurile cu fructificare de tip standard, de

asemenea, predomină pintenii. La intrarea pe rod, când pomii se disting prin creştere intensivă,

prevalează nuieluşele, ţepuşele, mlădiţele, iar pe măsura reducerii creşterii vegetative la majoritatea

soiurilor se observă predominarea ţepuşelor şi burselor. Pe ramurile anuale părul fructifică rar.

Ponderea fructelor pe nuieluşe în probă nu depăşeşte 30%.

Tabelul 3.9 Tipul de fructificare a soiurilor şi hibrizilor în cercetare

Soiurile de tip spur Soiurile de tip standard Anul plantării Numărul, buc Ponderea, % Numărul, buc. Ponderea, %

1972 26 43 35 57 1974 16 55 13 45 1977 31 57 23 43 Total 73 51 71 49

Soiurile cu fructificare tip standard sunt: Fragrante, Mersedes, Beurre d’Anjou, Victoria,

Jioma, Williams, Solanca,Osenneaia, Kostâka, Krasnodarskaia letneaia, Totleben, Melitopoliscaia,

Prevoshodnaia, Masleanaia, Vâstavocinaia şi hibrizii 3-2-101, 3-3-45, 3-6-9, 3-6-34, 3-6-96, 3-12-

15, 3-12-18, 3-16-8, 4-6-35, 4-11-40, 4-15-28, 5-7-11, 5-12-16, 5-16-13, 5-16-80, 8-1-20, 8-1-22,

8-2-100, 8-2-48, 8-3-100, 8-4-103, 8-5-3, 8-13-58, 8-13-99, 8-16-42, 8-20-32. Soiurile cu

fructificare tip spur: Douenne de Merode, Butirra di Roma, Abbe Fetel, Kozerog, Moonglow pear,

Esperens Göte, Dr. Jules Guyot, Marguerite Marillat, Duchesse d’Angouleme, Starc broi’s new

pear, Wilder, Recordistca Kostâka, Aromată de Bistriţa, Mellina, Beurre Bosc şi hibrizii 2-7-12, 2-

7-32, 3-6-29, 3-6-95, 4-3-28, 4-3-30, 6-7-7, 6-17-5, 7-8-20, 7-16-62, 8-2-74, 8-2-111, 8-2-120, 8-3-

78, 8-3-81, 8-6-85, 8-18-25, 8-39-67, 11-9-10.

Rezultatele noastre privind soiurile cercetate n-au confirmat datele, că pe ramurile anuale

fructele se formează doar la soiurile cu capacitate de lăstărire bună. Multe soiuri şi hibrizii cu

capacitatea de formare a lăstarilor medie şi redusă, de exemplu Clapp’s Favourite, Mersedes, Grata,

hibrizii 4-10-47, 8-16-42, 8-27-36 şi altele, posedă un procent major de fructificare pe ramurile

anuale.

3.2. Particularităţile biologice ale soiurilor şi hibrizilor în studiu 3.2.1. Rezistenţa la ger şi iernare Condiţiile pedoclimatice ale Moldovei sunt favorabile pentru cultivarea celor mai preţioase

soiuri de păr de desert, care se maturizează în condiţii favorabile asigurând fructelor calităţi

56

gustative excelente. Cu părere de rău, cele mai preţioase soiuri, cum ar fi, Beurre Bosc, Williams,

periodic, odată la 7-8 ani, sunt atacate de îngheţ în timpul iernii. К.К.Душутина [111] menţionează

4 ierni nefavorabile pentru cultura părului în Moldova, când pomii au suferit puternic din cauza

iernelor aspre a anilor 1960/61, 1962/63, 1968/69, 1971/72.

Vara în Moldova, de regulă, este foarte însorită, caldă şi uscată. Toamna caldă şi uscată

contribuie la maturizarea favorabilă a lăstarilor şi călirea lor bună. Deci, factorul limitativ pentru păr

nu este minimumul absolut de temperaturi, deşi el, adesea, ajunge până la –28...-30°C [187], iar o

dată în 20-25 ani, conform afirmărilor lui П.Пантелеев [184] –32...-33°C, ci dezgheţurile frecvente

în timpul iernii, care provoacă activitatea biologică activă a pomilor.

Anterior s-a menţionat, că condiţiile meteorologice în perioada cercetărilor au fost

favorabile pentru iernarea pomilor de păr. Este marcantă iarna anilor 1986-1987, ca cea mai rece şi

lungă, dar fără oscilaţii puternice a temperaturii. Temperaturile minime în acest an au atins valoarea

de –22,8°C şi temperatura aerului în această iarnă a fost mai redusă decât cea medie multianuală.

De menţionat, de asemenea, că anul 1986 s-a caracterizat prin cantităţi de precipitaţii atmosferice

insuficiente şi repartizate neuniform pe parcursul anului (cu deficit mare în perioada de toamnă).

După iernare, la majoritatea soiurilor şi hibrizilor s-a observat îngheţarea ramurilor anuale şi a

ţesuturilor de sub muguri la formaţiunile de rod. Totuşi, spre finele perioadei de vegetaţie, s-a notat

restabilirea totală a ţesuturilor afectate, fără reducerea recoltelor.

În condiţiile Moldovei părul foarte frecvent suportă arsuri solare, cauzate de scăderi radicale

de temperatură. În rezultatul schimbărilor bruşte a temperaturilor ziua şi noaptea, pe scoarţă se

formează fisuri. În cazul repetării temperaturilor foarte scăzute, suprafeţele de scoarţă unde s-au

activizat procesele vitale, pierzându-şi călirea, îngheaţă. Iarna anului 1985-1986 s-au produs căderi

repetate de temperatură cu 10-12°C, mai ales la finele iernii. Ca rezultat, în primăvara anului 1986

s-au observat crăpături ale scoarţei de pe trunchi şi ramurile de schelet la multe soiuri şi hibrizi în

studiu.

Deosebit de puternic au fost afectate soiurile Djioma, Beurre Bosc, Prevoshodnaia, Dr. Jules

Guyot, Beurre Giffard, Taiuşceaia letniaia, Parker, Napoca, Douenne de Merode, Avrora, Beurre

Hardenpont şi hibrizii 11-9-11, 3-6-9, 3-2-101, 4-3-28 (fig. 7). Din 5 pomi ai soiului Djioma unul a

pieirit. Soiuri afectate s-au observat în toate grupele ecologo-geografice, care se deosebesc prin

gradul de afectare (Fcalculat = 5,3 > F0,05 = 2,0). Cel mai puţin au fost afectate soiurile din grupa

Ucraineană, iar cel mai puternic – din grupele Vest-europeană şi din Crimeea. Afectarea soiurilor în

alte grupe ecologo-geografice nu diferă esenţial, aflându-se în limitele mediei generale sau a

martorului (tab. 3.10, anexa 7).

57

Tabelul 3.10

Evaluarea diversităţii grupelor ecologo-geografice după gradul

de îngheţare a trunchiului şi ramurilor de schelet după iarna a. 1985-1986

Grupele ecologo-geografice

Suma punctelor

Numărul de repetări

Valorile medii

Efectul grupei Devierea de la martor

Europa de Vest 34,91 16 2,18 +0,54* 0,00 Italia 14,20 8 1,78 +0,14 -0,40 America 12,60 7 1,80 +0,16 -0,38 Ucraina 4,40 4 1,10 -0,54* -1,08* Crimeea 5,00 2 2,50 +0,86* +0,32 Asia 2,70 2 1,35 -0,29 -0,83* Caucaz 22,65 12 1,89 +0,25 -0,29 România 3,80 2 1,90 +0,26 -0,28 Moldova 136,05 81 1,68 +0,04 0,50 Total 236,31 134 1,64 - - DL0,05 0,38 0,53

În condiţii de laborator, prin metoda tratării ramurilor de rod cu temperaturi scăzute, de la –

30°C până la –35°C, s-a relevat rezistenţa la îngheţ a 22 de soiuri şi hibrizi de păr, din care 12 au

fost altoite pe portaltoiul gutui. Pomii ieşiseră, deja, din starea de repaus profund şi se aflau în starea

de repaus forţat. Cel mai rezistent la îngheţ s-a prezentat hibridul 8-16-42, care pe ambii portaltoi a

avut afectat duramenul cu 0,5 puncte şi pintenii cu un punct la scara de 5 puncte. Cambiul a fost

afectat la soiurile Williams (2 puncte), Beurre Hardenpont (2 puncte), Vâstavocinaia (1 punct) şi

hibrizii 8-4-103 (1,5 puncte), 3-2-101 (1 punct), 8-18-25 (0,5 puncte). Cu excepţia formelor de

selecţie 8-16-42 şi 3-16-8, într-o măsură sau alta, au suferit ţesuturile de sub muguri şi formaţiunile

de rod. Rezultatele obţinute arată, că gradul afectării depinde nu atât de minimumul absolut de

temperaturi, cât de durata expoziţiei la temperaturi joase. Afectarea ţesuturilor de sub muguri şi a

pintenilor la temperatura –35°C şi durata de 8 ore a constituit respectiv 1,3 şi 0,8 puncte. La

temperatura –30°C cu durata de 12 ore – 0,5 şi 1,4 puncte. Cel mai înalt grad de afectare s-a produs

la temperatura de –30°C cu durata de 16 ore – 2,1 şi 2,2 puncte. Mai greu au suportat îngheţul

soiurile martor – Beurre Bosc, Beurre Hardenpont şi, îndeosebi, Williams, care a avut gradul

afectării cambiului de 0,5 puncte la temperatura de –30°C cu durata de 12 ore şi 3 puncte la

temperatura de -35°C cu durată 8 ore, precum şi soiul Epine de Mas. Hibridul 3-16-8, la

temperatura –30°C cu durata de 12 ore şi la –35°C cu durata de 8 ore a avut afectat cambiul,

pernuţele de sub muguri şi pintenii cu 0,5-1 puncte, iar la –30°C cu durata de 16 ore afecţiunile

pernuţelor de sub muguri şi pintenilor au constituit 3 puncte.

În linii generale, cei mai rezistenţi la îngheţ au fost hibrizii 3-12-18 şi 8-2-97, care pe ambii

portaltoi, trataţi cu temperaturi negative până la –30°C, cu durata de 16 ore, au avut afecţiuni,

58

1)

2)

Fig. 7. Afectări ale trunchiului şi ramurilor de schelet de arsura solară

1- Beurre Giffard, 2- hibridul 3-6-9

59

maximal, pînă la 2 puncte. După tratare cu temperaturi scăzute, la toate 3 variante n-au fost

demonstrate afecţiuni ale mugurilor, scoarţei şi lemnului.

Luând în consideraţie oscilaţiile bruşte ale temperaturii în condiţii naturale, în scopul

studierii mai profunde a rezistenţei soiurilor de păr la îngheţ, este actuală introducerea unor

schimbări în metoda de îngheţare a probelor. În particular, este îndeosebi necesară intensificarea

modelării oscilaţiilor temperaturii, care va permite studierea influienţei diverselor căderi de

temperatură, caracteristice pentru iernile din Moldova.

Pentru producere o mare valoare are rezistenţa pomilor la îngheţurile târzii de primăvară şi

timpurii de toamnă. Primăvara anului 1990 a avut un caracter instabil. Finele lui februarie se

caracterizează prin timp cald, temperatura medie a aerului fiind mai sus de 0°C. Temperaturile înalte

de zi (până la +21,4°C) alternează cu temperaturile negative de noapte. Prima parte a lunii martie se

distinge prin scăderea temperaturilor de noapte până la –6,9°C (16 martie). În a doua jumătate a lunii

martie s-a notat oscilarea temperaturii (0..17,1°C). La majoritatea soiurilor s-a produs separarea

inflorescenţei. Soiurile de păr au acumulat minimumul necesar de temperaturi pozitive şi, începând

cu 2 martie s-au notat dezmuguritul. Înfloritul şi-a marcat startul de la 25 martie-2 aprilie la 33 soiuri

de păr, altoite pe gutui şi aflate în partea de jos a pantei, unde temperatura permanent este mai joasă

şi, deseori, sunt prezente afectările de brumă (15-16 martie) (tab. 3.11).

Tabelul 3.11 Afectarea soiurilor şi hibrizilor de către îngheţurile de primăvară în anul 1990,

portaltoiul – gutui

Nr. d/o

Soiuri şi hibrizi Total muguri analizaţi, buc.

Muguri sănătoşi, buc.

Muguri afectaţi, buc.

Ponderea mugu-rilor afectaţi, %

1 Bozdurgan 116 100 16 13,79 2 Vâstavocinaia 209 200 9 4,30 3 Orighinalinaia 178 170 8 3,93 4 8-4-103 242 191 51 21,07 5 1-4-33 118 115 3 2,54 6 3-2-80 119 82 37 31,09 7 3-2-101 208 108 100 48,07 8 3-3-45 98 78 18 18,45 9 3-6-29 249 173 76 30,52 10 3-6-95 164 119 45 27,50 11 3-12-18 111 99 12 10,81 12 3-16-8 136 72 64 47,00 13 4-11-40 119 77 42 35,29 14 5-5-60 118 99 19 16,13

Cele mai multe flori afectate s-au observat la hibrizii 6-4-46 şi 8-21-43 (50% şi 54%

corespunzător). La hibrizii 5-16-80, 8-1-25, 8-13-98, 8-15-87, şi 8-16-64 afecţiuni ale florilor n-au

fost depistate. La 9 soiuri florile au fost afectate în limita de 5%. La hibrizii cu intrarea în vegetaţie

60

timpurie mugurii au îngheţat în măsură mai mare, comparativ cu cei, ce încep vegetaţia în termeni

târzii. Îngheţul din 10 aprilie (-2,5°C) a afectat 100% din fructele legate la toate soiurile şi hibrizii

studiaţi.

În ceilalţi ani de cercetare îngheţurile de primăvară n-au influienţat negativ legatul fructelor

la soiurile de păr, deoarece ele s-au notat mai timpuriu. În anul 1985, de exemplu, ele au avut loc

până la dezmugurit, iar în anii 1986-1989 – în perioada, când florile aveau, încă, aspect de boboc.

Îngheţurile de –0,3..-1,5°C n-au afectat perele la nici un soi, iar îngheţurile timpurii de toamnă, în

perioada cercetărilor, s-au produs după recoltare, neaducând, astfel, daune soiurilor de păr.

Reieşind din cele menţionate se poate face următoarele concluzii:

1. Soiurile cercetate diferă semnificativ după caracterul iernării. Pentru producere şi lucrul de

ameliorare prezintă interes soiurile Melitopoliskaia, Stark broi’s new pear, Orighinalinaia,

Esperens Göte, Solanca şi hibrizii 1-4-13, 2-7-32, 2-9-8, 3-12-15, 3-12-18, 4-15-28, 5-7-11, 5-

10-18, 5-16-13, 5-16-80, 6-7-7, 7-8-20, 8-3-100, 8-4-103, 8-16-42;

2. Deşi rezistenţa la iernare este determinată genetic, ea este influienţată de condiţiile climatice

în perioada pregătirii plantelor către iernare, negativ acţionează asupra caracterului de iernare

deficitul de umezeală;

3. Pentru păr, în Republica Moldova, sunt periculoase nu atât minimele absolute ale

temperaturilor de iarnă, cât durata lor de acţiune şi dezgheţurile îndelungate, care reduc

rezistenţa la iernare;

4. Cele mai periculoase şi distrugătoare dintre afecţiunile de iarnă sunt arsurile solare ale

trunchiului şi ramurilor de schelet.

3.2.2. Particularităţile fenofazelor de vegetaţie În relevarea particularităţilor desfăşurării fazelor fenologice, valoare deosebit de importantă,

din punct de vedere practic, are metoda de însumare a temperaturilor mai mari de +5°C, elaborată

de Н.А.Шиголев [258]. Prognozarea termenelor de desfăşurare a fazelor fenologice, în funcţie de

suma temperaturilor, este utilizată pe larg de cercetători şi în prezent [86, 100, 161, 162, 164, 169,

190, 223, 233, 247, 253, 267] etc.

Dezmuguritul începe peste 7 zile după ridicarea stabilă a temperaturii mai sus de +5°C.

Coeficientul de variabilitate constituie 44,3%. În funcţie de variabilitatea temperaturilor, această

perioadă sau se reduce până la 4-5 zile (1985, 1986) sau se prelungeşte până la 21 zile (1989).

Coeficientul de corelaţie constituie r =0,84. Temperatura medie a aerului în această perioadă a

constituit 8,2±0,2°C (V=24%) (tab. 3.12).

Primăverile din anii 1985 şi 1986 s-au declanşat cu întârziere, într-un timp rece şi noros.

Temperatura medie a aerului în luna martie 1985 a constituit numai –1,9°C. Stabilirea perioadei cu

61

Tabelul 3.12

Instaurarea fenofazei „dezmuguritul” în funcţie de temperatură (a.1985-1990)

Dezmuguritul Suma temperaturilor

Temperatura medie a aerului, °C

Anii

Durata pe-rioadei până la începutul

vegetaţiei, zileData Durata

perioa-dei, zile

active >+5°C

efective >+5°C

până la dezmugurit

după dezmugurit

1985 7 06.04-10.04

5 102,1 57,0 10,6 14,9

1986 4 29.03-03.04

6 89,2 49,0 10,2 12,3

1987 10 16.04-24.04

9 91,5 42,9 6,1 8,6

1988 11 04.04-10.04

7 113,1 40,0 7,4 9,9

1989 21 07.03-22.03

8 127,5 43,4 6,1 9,1

1990 10 02.03-11.03

10 108,5 44,5 9,0 7,2

media 10 7 110,5 46,1 8,23 10,3

temperaturi mai mari de +5°C a fost notată la 30 martie, după ce a urmat creşterea continuă a

temperaturii medii lunare. Pentru anul 1985 este caracteristică cea mai înaltă temperatură şi cea mai

scurtă perioadă, precedente fenofazei de dezmugurit (tab. 3.12). Temperatură înaltă în timpul zilei,

în această perioadă, a dus la declanşarea vegetaţiei în masă a soiurilor cu perioada de vegetaţie

timpurie şi mijlocie. În primele 2 zile vegetaţia a cuprins 70% din toate soiurile cercetate.

Acelaşi lucru s-a observat şi în anul 1986, cu primăvara târzie şi de scurtă durată. După

ridicarea stabilă a temperaturii mai sus de +5°C (23.III), schimbări radicale ale ei nu s-au notat,

inclusiv noaptea. Temperatura medie a aerului în perioada dezmuguritului nu s-a coborât mai jos de

+10°C, fapt ce a contribuit la desfăşurarea activă a procesului în cauză. O diferenţiere evidentă între

soiuri nu s-a determinat, prin urmare, clasificarea soiurilor după termenele dezmuguritului, a fost

convenţională. În anul 1987, după o iarna aspră şi primăvară rece, instaurarea fenofazei

„dezmuguritul” s-a început în termen mult mai târziu, ca de obicei. Căderile de temperatură mai jos

de minimumul biologic în perioada fenofazei precedente, precum şi pe parcursul dezmuguritului, au

contribuit la o delimitare strictă în instaurarea fenofazei la soiurile cu perioada dezmuguritului

timpurie, medie şi târzie (tab. 3.12, fig.8).

Cel mai tipic, conform instaurării şi desfăşurării fenofazei „dezmuguritul”, este anul 1988.

După depăşirea stabilă a temperaturii pragului biologic (la 4.III), în perioada precedentă începutului

vegetaţiei, vremea a fost moderată, fără oscilaţii radicale ale temperaturii (temperatura medie a

aerului relativ înaltă, +7,4°C). Aceasta a favorizat dezmuguritul uniform la soiurile cu perioada de

vegetaţie timpurie, mijlocie şi târzie. Primăverile anilor a.1989 şi 1990 au fost timpurii şi

62

asemănătoare celor precedente. Iarna caldă şi moale din aceşti ani a determinat începutul timpuriu

al vegetaţiei. Depăşirea stabilă a temperaturii zero biologic a fost notată, respectiv, la 24 şi 22

februarie, pentru fiecare an de minimumul activităţii biologice (+5°C) a provocat întârzierea

perioadei de vegetaţie la alte soiuri până la 14 martie, în 1989, şi până la 5 martie, în 1990.

Studiul genofondului existent de păr a confirmat faptul, că cel mai timpuriu încep vegetaţia

soiurile Porporata, Esperens Göte şi hibrizii 8-2-120, 8-20-32, 5-16-13, 8-16-64. Ponderea soiurilor

cu dezmuguritul timpuriu a constituit 18%. Majoritatea soiurilor şi hibrizilor se referă la cele cu

perioada de vegetaţie mijlocie (anexa 8, 9). Soiuri cu perioada de vegetaţie târzie sunt mai puţine

(16%). Printre ele se evidenţiază Recordistca Kostâka, Melitopoliskaia, Beurre Bosc, Beurre

Hardenpont şi hibrizii 1-4-33, 3-2-74, 3-2-80, 5-5-60, 5-10-50, 8-1-25, 8-2-111, 8-6-85, 8-27-36.

Tabelul 3.13

Rezultatele analizei dispersionale a datelor privind influenţa sumei temperaturilor active asupra

dezmuguritului la soiurile de păr, 1985-1990

Suma temperaturilor active Suma temperaturilor efective Indicatorii Varianta,

x Erori,

z General,

Y Varianta,

x Erori,

z General,

y Suma pătratelor, SS 6081,2 171604,5 232425,8 14878,4 23748,2 38626,6 Diversitatea, 2η 0,26 0,74 1,0 0,39 0,61 1,0 Gradele de libertate, df 60 305 365 60 305 365 Pătratul mediu, ms 1013,7 562,6 - 247,9 77,9 - Cr. Fişer calculat Fcalc. 1,8 - - 3,18 - - Cr. Fişer tabelar F0,05 1,14 1,14

Diferenţa între grupele ecologo-geografice, privitor la începutul vegetaţiei la soiuri şi hibrizi,

nu este semnificativă. În fiecare grup ecologo-geografic sunt soiuri cu diverse termene de intrare în

vegetaţie (tab. 3.14).

Tabelul 3.14 Rezultatele analizei dispersionale a datelor privind influenţa sumei temperaturilor active

şi efective asupra dezmuguritului în diferite grupe ecologo-geografice, a. 1985-1990

Suma temperaturilor active Suma temperaturilor efective Indicatorii Varianta,

x Erori,

z General,

y Varianta,

x Erori,

z General,

y Suma pătratelor, SS 835,5 25948,0 26783,5 234,3 6321,0 6555,3 Diversitatea, 2η 0,03 0,97 1,0 0,03 0,97 1,0 Gradele de libertate, df 8 135 143 8 135 143 Pătratul mediu, ms 104,4 192,2 - 29,3 46,8 - Criteriul Fişer calculat Fcalc. 0,54 - - 0,63 - - Criteriul Fişer tabelar F0,05 2,01 2,01

Unii autori [56, 183] au remarcat influenţa considerabilă în perioada de primăvară timpurie a

temperaturilor maxime. Cercetările noastre au demonstrat că în anii extremali (1989, 1990), cu ierni

63

05

1015

20

2.03.

5.03.

8.03.

11.03

.

14.03

.

17.03

.

20.03

.

23.03

.

26.03

.

29.03

.1.0

4.4.0

4.7.0

4.

10.04

.

13.04

.

16.04

.

19.04

.

22.04

.

25.04

.

28.04

.1.0

5.4.0

5.7.0

5.

10.05

.

13.05

.

1985

05

101520

2.03.

5.03.

8.03.

11.03

.

14.03

.

17.03

.

20.03

.

23.03

.

26.03

.

29.03

.1.0

4.4.0

4.7.0

4.

10.04

.

13.04

.

16.04

.

19.04

.

22.04

.

25.04

.

28.04

.1.0

5.4.0

5.7.0

5.

10.05

.

13.05

.

15.05

.

1986

05

101520

2.03.

5.03.

8.03.

11.03

.

14.03

.

17.03

.

20.03

.

23.03

.

26.03

.

29.03

.1.0

4.4.0

4.7.0

4.

10.04

.

13.04

.

16.04

.

19.04

.

22.04

.

25.04

.

28.04

.1.0

5.4.0

5.7.0

5.

10.05

.

13.05

.

15.05

.

1987

05

101520

2.03.

5.03.

8.03.

11.03

.

14.03

.

17.03

.

20.03

.

23.03

.

26.03

.

29.03

.1.0

4.4.0

4.7.0

4.

10.04

.

13.04

.

16.04

.

19.04

.

22.04

.

25.04

.

28.04

.1.0

5.4.0

5.7.0

5.

10.05

.

13.05

.

15.05

.

1988

05

1015

20

2.03.

5.03.

8.03.

11.03

.

14.03

.

17.03

.

20.03

.

23.03

.

26.03

.

29.03

.1.0

4.4.0

4.7.0

4.

10.04

.

13.04

.

16.04

.

19.04

.

22.04

.

25.04

.

28.04

.1.0

5.4.0

5.7.0

5.

10.05

.

13.05

.

15.05

.

1989

0

5

10

15

20

2.03.

5.03.

8.03.

11.03

.

14.03

.

17.03

.

20.03

.

23.03

.

26.03

.

29.03

.1.0

4.4.0

4.7.0

4.

10.04

.

13.04

.

16.04

.

19.04

.

22.04

.

25.04

.

28.04

.1.0

5.4.0

5.7.0

5.

10.05

.

13.05

.

15.05

.

1990

Fig.8. Dezmuguritul şi înfloritul părului în dependenţă de temperatura medie

a aerului a. 1985 - 1990

64

calde şi primăveri timpurii, suma temperaturilor maxime la începutul vegetaţiei a crescut de 1.5-2.0

ori comparativ cu anii obişnuiţi (V=37-40%). Cea mai stabilă este suma temperaturilor medii (tab.

3.15). Temperaturile scăzute de noapte reţin dezmugurirea.

Tabelul 3.15

Suma temperaturilor la începutul dezmuguritului soiurilor de păr în perioada a.1985-1990

Suma temperaturilor, 0C Soiurile

cu vegetaţia

Tempe-raturile

Numărul soiurilor, buc.

Ponderea soiurilor,

%

active

coeficientul de variaţie (V), %

efective

coeficientul de variaţie

(V), % Timpurie medii

max 27 27

18 75,8 212,9

19 40

33,8 121,5

21 36

Medie medii max

93 93

66 105,4 268,3

14 37

46,2 157,0

13 31

Tardivă medii max

24 24

16 139,4 331,1

14 37

64,4 199,7

16 31

Succesiunea dezmuguritului la soiurile şi hibrizii studiaţi nu este permanentă. În funcţie de

condiţiile naturale şi particularităţile biologice, această fază nu s-a desfăşurat în ordine strictă. Însă,

soiurile din grupele cu dezmugurirea timpurie, medie şi tardivă a mugurilor, au fost aceleaşi. Numai

la o creştere bruscă a temperaturilor în perioada de primăvară s-a observat intrarea rapidă în această

fază a unei părţi a soiurilor cu termenul de vegetaţie mediu, ce s-a manifestat mai evident în a.

1985. La scăderea temperaturii, termenele de intrare în fenofază s-au amânat şi o parte din soiuri şi

hibrizi au început vegetaţia concomitent cu soiurile cu perioada de vegetaţie târzie, cum a fost în a.

1987.

Înfloritul pomilor În perioada a. 1985-1990 cea mai timpurie înflorire s-a notat în a. 1990, de la 23.03 pînă la

04.04, iar cea mai târzie – în a. 1987, de la 12.05 pînă la 16.05. Conform figurii 9, începutului fazei

de înflorire pentru perioada de cercetare, variază în limitele a 43-48 zile, în dependenţă de condiţiile

anului. În medie, înflorirea începe peste 23 zile după începutul vegetaţiei (V=11%). În funcţie de

condiţiile naturale, în primul rând de temperatură, perioada interfazică se poate reduce până la 16

zile (a. 1986, 1990) sau se prelungeşte până la 30 zile (a. 1985) (tab.3.16). În anii cu primăveri

stabile, caracterizate cu o creştere treptată a temperaturii, fără răciri esenţiale ale aerului, această

perioadă a fost mai scurtă, fapt confirmat prin datele din tabelul 3.16 şi figura 8. Cea mai scurtă

perioadă interfazică s-a notat în anul 1986, când temperatura medie a constituit +11,2°C. În a.1987

şi 1990 durata acestei perioade a fost, la fel, scurtă, iar temperatura medie a aerului a constituit,

respectiv, +10,4 şi +10,5°C.

65

0

10

20

30

40

50

60

70

25.0

3.

29.0

3.

2.04

.

6.04

.

10.0

4.

14.0

4.

18.0

4.

22.0

4.

26.0

4.

30.0

4.

4.05

.

11.0

5.

15.0

5.

Datele calendaristice

număr

ul d

e so

iuri

19901989 1986 1988

1985

1987

Fig.9. Înfloritul soiurilor de păr

Tabelul 3.16

Influenţa regimului temperaturilor asupra termenelor de înflorire a soiurilor de păr

în perioada a.1985-1990

Înfloritul Temperatura medie, 0C Anii

Perioada interfazică,

zile Termenele

înfloritului, data durata,

zile în perioada interfazei

în perioada înfloritului

1985 23-30 1.V-7.V 6 9,8 17,4 1986 15-24 18.IV-25.IV 9 11,2 13,6 1987 17-27 11.V-15.V 7 10,4 16,6 1988 22-29 29.IV-06.V 6 8,1 12,9 1989 22-33 08.IV-19.IV 8 9,6 13,6 1990 18-25 25.III-2.IV 6 10,5 13,4

Media 23 7 9,9 14,6

În funcţie de particularităţile biologice ale soiului, durata perioadei interfazice variază, în

mediu, între 20 şi 27 de zile. Însă, cum reiese din tabelul 3.17, diferenţa semnificativă între soiuri

după durata perioadei interfazice n-a fost dovedită (Fcalc.<F0,05.). Pentru durata perioadei interfazice

a fost demonstrată semnificaţia deosebirilor pe ani.

Este cunoscut faptul, că începutul înfloritului, ca şi a altor faze de creştere, se află într-o

consecutivitate anumită [30]. Reieşind din aceasta, au fost calculate sumele temperaturilor active şi

efective. În pofida variabilităţii semnificative a termenelor de început al înfloritului (43-48 zile),

variabilitatea sumei temperaturilor a fost mai puţin esenţială (tab.3.18, 3.19).

66

Tabelul 3.17 Influienţa soiurilor şi condiţiilor anului asupra perioadei interfazice

„dezmuguritul-înfloritul” în perioada a. 1985-1990

Criteriul Fişer Anul plantării

Factorul

Suma pătratelor,

SS

Gradele de libertate,

df

Pătratul mediu,

ms

Diversitatea, 2η

Fcalculat F0,05

1972 soi an

538,64 2868,39

60 5

8,98 573,68

0,14 0,72

0,82 188,40

1,49 2,23

1974 soi an

230,17 1176,67

28 5

8,22 235,33

0,14 0,70

0,82 77,34

1,54 2,27

1977 soi an

1245,09 1769,44

53 5

23,49 353,89

0,24 0,57

1,59 83,97

1,52 2,26

Analizând valorile sumelor active şi efective a temperaturilor, mai mari de +5°C şi +10°C,

medii zilnice şi maxime, am constatat, că o influienţă mai mare la declanşarea înfloritului are suma

temperaturilor medii zilnice după depăşirea valorii de +5°C (tab. 3.18, 3.19). În anii cu ierni

instabile, cum a fost, de exemplu, iarna anilor1989 – 1990, când în perioada rece a anului au

intervenit şi zile calde, vegetaţia a demarat în termenii mai devremi. Temperaturile de zi înalte au

dus la faptul, că suma temperaturilor maxime a fost de 1,5-2 ori mai mare, faţa de anii obişnuiţi şi,

deci, acest indice nu poate servi ca indicator al începutului înfloritului în condiţiile zonei noastre.

Potrivit tabelului 3.19 o variabilitate considerabilă se observă şi la calcularea sumei temperaturilor

efective, mai mari de +10°C, fapt ce indică, de asemenea, că valorile mari ale temperaturilor se

determină prin temperaturi neefective, care depăşesc zero biologic.

Tabelul 3.18

Suma temperaturilor medii zilnice şi maxime la începutul înfloritului soiurilor şi hibrizilorde păr

în perioada a. 1985-1990

Suma temperaturilor, 0C medii zilnice maxime

Anii

active, > +5

efective, > +5

efective, > +10

active, >+5

efective, > +5

efective, > +10

1985 387,99 206,78 50,90 585,96 395,96 213,30

1986 315,92 181,62 76,10 473,10 374,00 226,45

1987 328,52 169,71 39,20 611,10 391,60 192,08

1988 339,97 153,72 30,70 591,98 358,40 154,88

1989 380,30 171,61 42,40 929,10 235,30 254,89

1990 321,36 172,17 49,20 711,50 522,60 244,00

67

Tabelul 3.19

Suma temperaturilor de la începutul vegetaţiei şi până la începutul înfloritului

Temperaturile, °C

Suma temperaturilor, °C

Coeficientul variabilităţii

V, %

Exactitatea probei P, %

În perioada interfazică active, mai > de +5°C medii zilnice maxime

241,59±9,9 468,57±31,4

10,0 16,4

4,1 6,7

efective, mai > de +5°C medii zilnice maxime

130,06±4,8 316,25±17,6

8,9 13,6

3,7 5,6

efective, mai > de +10°C medii zilnice maxime

44,30±4,5 176,48±11,8

25,0 16,4

10,1 6,7

La începutul înfloritului active, mai > de +5°C medii zilnice maxime

345,67±12,7 650,45±64,0

8,9 24,0

3,7 9,8

efective, mai > de +5°C medii zilnice maxime

175,94±7,2 379,64±37,5

10,0 24,0

4,1 9,9

efective, mai > de +10°C medii zilnice maxime

48,10±6,3 214,27±14,9

32,0 17,0

13,1 7,0

Analiza dispersională a datelor, privind dependenţa termenelor de înflorire a părului de suma

temperaturilor pe întreaga perioadă, după trecerea stabilă peste zero biologic (+5°C) şi perioada

interfazică de la dezmugurit până la înflorit, a demonstrat, că cea mai esenţială influienţă o exercită

suma temperaturilor efective mai mari de +5°C în perioada interfazică (tab. 3.20, 3.21, anexele 8 şi

9). Reieşind din aceasta, recomandăm, ca la prognosticarea termenelor de înflorire a părului să se

aplice suma temperaturilor efective mai mari de +5°C în perioada interfazică. Pentru începutul

înfloritului acest indice are valoarea de 130,06±4,8°C.

Tabelul 3.20

Influenţa sumei temperaturilor asupra perioadei de început al înfloritului în perioada a. 1985-1990

Suma temperaturilor, °C active, mai mari de +5°C efective, mai mari de +5°C

Indicatorii

x Z y x z y Suma pătratelor, SS 97728 405684 502412 39819 123639 163458

Diversitatea, 2η 0,19 0,81 1,0 0,24 0,76 1,0

Gradele de libertate, df 60 305 365 60 305 365

Pătratul mediu, ms 1612,13 1330,11 - 633,65 405,37 -

Cr.Fişer calculat, Fcalc. 1,21 - - 1,63 - -

Cr.Fişer tabelar, F0,05 1,4 1,4

68

Tabelul 3.21

Dependenţa perioadei de început al înfloritului de suma temperaturilor în perioada interfazică din momentul desfacerii mugurilor în perioada a. 1985-1990

Suma temperaturilor, 0C active, mai mari de +50C efective, mai mari de +50C

Indicatorii

x Z y x z y Suma pătratelor, SS 92380 307716 400096 33011 34041 67052 Diversitatea, 2η 0,23 0,77 1,0 0,49 0,51 1,0 Gradele de libertate, df 60 305 365 60 305 365 Pătratul mediu, ms 1539,67 1008,91 - 550,19 111,61 - Criteriul Fişer calculat Fcalc. 1,52 - - 4,93 - -

Criteriul Fişer tabelar F0,05 1,4 1,4

În aspectul soiurilor e necesar de menţionat, că majoritatea lor înfloresc în termeni medii.

Cea mai timpurie perioadă de înflorire a fost fixată la soiurile Zolotaia, Beurre d’Anjou, Patten şi la

hibrizii 1-9-33, 4-3-28, 4-15-24, 5-5-60, 5-10-18, 5-11-66, 6-19-11, 8-3-100, 8-16-64.

Însă, pentru cultivarea cu succes a părului, cât şi în activitatea de ameliorare, o deosebită

importanţă are înfloritul târziu al soiurilor, fapt ce permite depăşirea efectelor negative a

îngheţurilor târzii de primăvară în anii critici. Din acest punct de vedere mai preţioase sunt soiurile

Recordistca Kostăka, Jeanne d’Arc, precum şi hibrizii 8-1-22, 8-2-97, 8-2-111, 8-13-99 care

înfloresc în termeni mai târzii. Soiurile martor se referă la grupa de soiuri cu termen de înflorire

mediu. Durata înfloritului, la soiurile de păr, constituie, în mediu, 8 zile. Însă, în funcţie de

condiţiile climaterice, şi, în primul rând, de regimul de temperaturi, această perioadă, uneori, se

reduce până la 5 zile (1987), altă dată se prelungeşte până la 9-12 zile (1989, 1990). Primăvara

anului 1987 s-a declanşat în termenii mai târzii faţa de ceilalţi ani, şi a avut un caracter instabil (fig.

8). Temperaturile minime de zi erau însoţite de multiple repetări ale gerurilor. Însă, vremea foarte

caldă, la începutul înfloritului, a dus la înflorirea concomitentă a tuturor soiurilor. În termen de 3

zile (12.05-14.05) a început înfloritul la 93 de soiuri şi hibrizi.

În condiţiile iernii instabile a a.1989 şi 1990, căldura, în perioade rece a anului, a contribuit

la intensificarea dezvoltării rapide de iarnă-primăvară, a începutului timpuriu al vegetaţiei şi

înfloritului. Însă, scăderile bruşte a temperaturii la începutul înfloritului au dus la prelungirea ei

până la 12 zile în anul 1990.

În funcţie de temperatura aerului, începutul înfloritului la unele soiuri şi hibrizi se

deplasează în timp spre termenul de înflorire sau a soiurilor cu perioada de înflorire timpurie, sau

spre cele cu înflorirea târzie, deoarece un hotar strict între aceste două grupe nu există. În linii

generale, însă, consecutivitatea începutului înfloritului la soiurile şi hibrizii de păr studiaţi, se

menţine.

69

Analiza corelativă a datelor, privind începutul înfloritului şi vegetaţiei a demonstrat, că între

ele există o dependenţă mijlocie (coeficientul de corelaţie r =0,58), însă, în unii ani cu vreme

instabilă are loc deplasarea termenelor de desfăşurare a fenofazelor şi această dependenţă se încalcă.

Astfel, vremea instabilă a anului 1987 şi deplasarea termenelor de înflorire determină corelarea lor

slabă (r =0,17).

Condiţiile climatice influenţează, de asemenea şi durata înfloritului soiurilor. În perioada

cercetărilor, durata înfloritului a constituit în medie 7±0,6 zile (coeficientul de variabilitate V=18%,

exactitatea probei P=4%). Temperatura înaltă contribuie la reducerea perioadei de înflorire, iar cea

rece, ploioasă, o prelungeşte. Astfel, scăderea temperaturii aerului la 21.IV.1986 (9,9°C) a provocat

amânarea înfloritului soiurilor cu diverse perioade de înflorire (Aromată de Bistriţa, Parker,

Taiuşceaia letniaia, Esperens Göte, 3-6-34, 5-5-60, 5-7-11, 5-11-66, 5-12-16, 6-4-46, 8-2-120, 8-3-

100, 8-27-36, 8-39-57, 11-9-4) (fig. 8).

Analiza dispersională a datelor, privitor la durata perioadei de înflorire a soiurilor de păr în

perioada cercetărilor, a confirmat, că condiţiile anului exercită o influenţa semnificativă asupra

acestui indicator. Partea de acţiune a factorului „an” are valorile 0,63-0,53-0,45. Diversitatea

soiurilor, conform duratei perioadei de înflorire, potrivit datelor din tabelul 3.22, nu este

semnificativă. Partea de acţiune a factorului „soi” constituie doar 2η =0,15-0,17-0,15.

Tabelul 3.22 Influenţa soiului şi condiţiilor anuale asupra duratei înfloritului în perioada a. 1985-1990

Criteriul Fişer Anul

plantării

Factorul

Suma pătratelor,

SS

Gradele de

libertate, df

Pătratul mediu,

ms

Diversi-tatea,

2η

Fcalc. F0,05

1972 soiul anul

208,74 835,53

60 5

3,48 167,10

0,15 0,63

0,92 124,47

1,4

1974 soiul anul

57,67 166,25

28 5

2,09 33,25

0,15 0,53

0,96 72,66

1,7

1977 soiul anul

174,26 549,66

53 5

3,26 109,90

0,17 0,53

1,04 72,66

1,5

Conform gradului de înflorire, soiurile de păr diferă, atât în funcţie de ani, cât şi de soiuri.

Toate soiurile de păr cercetate înfloresc în fiecare an. Gradul mediu de înflorire a soiurilor şi

hibrizilor în studiu a constituit 3,33-3,48-3,30 puncte la scara de 5 puncte. Cel mai înalt grad de

înflorire a fost notat în anul 1987 – 4,1-4,3 puncte. Coeficientul variabilităţii, în funcţie de condiţiile

anuale, a constituit 18%, între soiuri acest indicator are valoarea 14%, ce corespunde celor mai

reduse valori din perioada cercetărilor. Cel mai redus grad de înflorire a avut loc în anul 1986 – 2,7-

2,55-2,2 puncte. Pentru anul 1986 este caracteristică şi cea mai înaltă variabilitate a gradului de

70

Fig. 11. Înfloritul la soiul Recordistca Kostâca şi hibridul 3-12-18

71

înflorire între soiuri – V= 45%. Înfloritul anual abundent (gradul mediu – mai mare de 4 puncte) a

fost notat la soiurile Epine de Mas, Zolotaia, Krasnodarskaia letniaia, Masleanaia, Orighinalinaia,

Prevoshodnaia şi hibrizii 3-6-29, 3-6-34, 3-6-74, 3-6-95, 3-12-18, 3-16-8, 4-10-47, 4-15-28, 5-11-

66, 6-14-57, 6-19-11, 6-19-12, 8-1-20, 8-3-100. Diversitatea grupelor ecologo-geografice, conform

gradului de înflorire, în proba noastră n-a fost semnificativă. Aceasta confirmă faptul, că gradul de

înflorire nu depinde de provenienţă geografică a soiului, dar se determină prin genotipul lui şi

condiţiile de creştere.

În condiţiile Republicii Moldova, maturarea fructelor la soiurile de vară începe în a doua

jumătate a lunii iulie. Cel mai devreme se maturizează fructele soiului martor Beurre Giffard, peste

65-76 zile după înflotitul (tab. 3.23). Printre soiurile şi hibrizii studiaţi nu s-au notat alte soiuri,

fructele cărora se maturizează mai devreme sau concomitent cu ale lui (fig.10, anexa 12).

0

5

10

15

20

YII. YIII. YIII-IX.

IX. X. X-XI. XI. XII.

luna

număr

ul d

e so

iuri

1972 19771974

Fig.10. Distribuirea soiurilor şi hibrizilor de păr după perioadă de maturare Cea mai mare grupă o constituie soiurile cu perioada de maturizare de toamnă, 40%-59%-

63%, respectiv livezilor cu anii de plantare 1972, 1974, 1977. Această grupă include soiurile, care

se evidenţiază după complexul de caractere valoroase cum ar fi soiurile Mellina, Colette, Grata şi

hibrizii 3-6-95, 4-3-30, 7-16-62, 8-3-4, 8-4-103, 8-5-3. În afară de aceasta, o parte din soiuri (16%-

21%-9%) se pot referi la cele timpurii de toamnă (august – septembrie). Aceste soiuri, în anii cu

secetă pronunţată şi căldura mare în timpul verii, cum a fost a. 1986, se maturizează în august, iar în

anii cu veri răcoroase şi ploioase (a.1988) – în septembrie. Cea mai mică grupă o constituie soiurile

cu perioada de maturizare de iarna (25%-0%-15%). Ele prezintă un interes deosebit pentru

producere, deoarece pot fi păstrate o perioadă îndelungată. Din această grupă fac parte Beurre

d’Anjou, Jeanne d’Arc, Djioma, 4-15-24, 2-7-12.

72

Tabelul 3.23 Condiţiile climatice, corespunzătoare epocilor de maturare ale soiurilor de păr

în perioada a.1985-1988

Suma temperaturilor, °C

Anii

Termenii de

maturare active, mai

înalte de +5°C efective,

mai înalte de +5°C

Perioada interfazică înfloritul- maturarea,

zile

Umiditatea relativă a aerului cu o lună înainte de maturare, %

1985 de vară de toamnă de iarnă

2115,2 2878,0 3021,6

1502,9 2018,3 2111,3

67 117 152

67 66 64

1986 de vară de toamnă de iarnă

2255,8 2945,8 3326,9

1610,8 2151,0 2410,4

76 126 165

63 53 53

1987 de vară de toamnă de iarnă

2101,0 2827,7 3091,9

1500,4 2022,4 2186,6

69 122 156

66 66 69

1988 de vară de toamnă de iarnă

2071,0 3022,7 3195,4

1430,0 2121,3 2228,3

65 117 153

67 66 68

media de vară

de toamnă de iarnă

2135,3 2918,5 3158,9

1511,0 2078,3 2233,2

69 120 157

66 63 64

Cea mai timpurie maturare a fructelor, la toate soiurile şi hibrizii în studiu, a avut loc în anul

1986, când se stabilise o vreme foarte caldă şi uscată (vezi tab. 2.2, 2.5), iar cea mai târzie – în anul

1987, care a fost cel mai rece şi ploios. Diferenţa între termenele de maturare a fructelor la soiurile

studiate, în funcţie de condiţiile anului, a constituit 9-13 zile.

De menţionat, că între termenele de înflorire şi maturare a perelor nu există o corelare

semnificativă. Astfel, maturarea extrem de târzie a fructelor la soiul Recordistca Kostâka, care nu se

atacă de îngheţurile târzie de primăvară, se îmbină cu maturarea de vară a fructelor.

Sfârşitul perioadei de vegetaţie În condiţiile climei temperate pomii plantelor pomicole s-au acomodat la condiţiile variabile

ale anului, încheind vegetaţia cu căderea frunzelor în preajma iernii. Căderea întârziată a frunzelor

este legată ca regulă de maturarea insuficientă a lăstarilor, ceea ce duce la scăderea rezistenţei lor la

ger.

În Moldova, unde durata perioadei fără îngheţuri constituie, în mediu, 190 zile, sunt condiţii

suficient de favorabile pentru încheierea cu succes a vegetaţiei. La păr în anii de efectuare a

observărilor durata perioadei fără îngheţuri a variat de la 215 până la 240 zile. Cea mai scurtă

perioadă fără temperaturi negative s-a notat în anul 1987, cea mai lungă – în anul 1986. Durata

73

perioadei de vegetaţie activă a soiurilor de păr în perioada cercetărilor a constituit 97-146 zile

pentru soiurile de vară, 147-183 zile – pentru cele de toamnă şi 184-190 zile – pentru soiurile cu

perioada de maturare în iarnă.

Printre soiuri şi hibrizi în studiu cel mai devreme sfârşesc vegetaţia soiurile Abbe Fetel,

Kozerog, Recordistca Kostâka, Duchesse d`Angouleme, Grand Champion, Augustiparon,

Porporata, Jeanne d’Arc şi hibrizii 1-9-19, 5-11-120, 6-14-16, 6-2-17, 6-4-60, 8-1-20, 8-2-85, 8-5-3,

8-13-58, 8-13-99, 8-15-87, 8-16-42, 8-20-32. Există o grupă de soiuri, care sunt considerabil

afectate de arsura hidrotermică şi, deja în august – începutul lui septembrie, pomii lor, practic,

rămân fără frunze. Acestea sunt soiurile Beurre Hardenpont, Clapp’s Favourite, Beurre d’Anjou,

Jeanne d’Arc, Victoria, Orighinalinaia, Kirghizskaia osenniaia, Augustiparon, Zolotaia şi hibrizii 1-

9-33, 4-11-40, 5-11-120, 6-2-17, 6-4-60, 6-13-1, 8-2-63, 8-13-98, 8-15-87. Cel mai târziu au

încheiat vegetaţia 15 soiuri şi hibrizi: Avrora, Bozdurgan, Krasnodarskaia letniaia, Moonglow pear,

Monshalard, 2-7-12, 3-2-24, 3-6-96, 3-12-15, 4-6-35, 6-4-60, 6-7-7, 8-3-78, 8-6-85, 11-9-4.

Căderea frunzelor la aceste soiuri şi hibrizi a avut loc după primele brume. 28 soiuri (20%) încheie

vegetaţia în termene târzii, iar în unii ani (1987), frunzele cad după primele îngheţuri.

3.2.3. Morfologia polenului şi viabilitatea lui La obţinerea recoltelor înalte an de an o însemnătate deosebită are soiul polenizator şi

calitatea polenului. Concomitent cu înfloritul simultan, o importanţă deosebită au viabilitatea

polenului şi particularităţile de creştere ale tuburilor polinice [129]. Procesele embrionare depind de

mulţi factori externi şi interni.

La maturarea completă, polenul, la soiurile de păr studiate, este alungit şi uniform după

mărime. Raportul dintre lungimea şi diametrul polenului variază de la 1,44 până la 2,23, iar în

mediu la toate soiurile şi hibrizile cercetate constituie 1,99 (tab. 3.24). Variabilitatea în cadrul

soiului este nesemnificativă, între soiuri ea oscilează de la V=3,7% (soiul Beurre Bosc) până la

V=22,5% - hibridul (8-13-58). Un grad mediu de variabilitate a formei polenului (coeficientul de

variabilitate V nu depăşeşte 20%) a fost stabilit la 44% din soiurile şi hibrizii studiaţi. Majoritatea

soiurilor au polen uniform (V<10%). În acest aspect, îndeosebi necesită a fi evidenţiate soiurile

Beurre Bosc, Williams, Jeanne d’Arc şi hibrizii 3-6-9, 6-6-32, 8-1-25, 8-39-67, 8-1-20.

Lungimea granulelor de polen la păr variază de la 42,67 ok/mk până la 59,99 ok/mk. Cel

mai mărunt polen au hibrizii 8-13-58, 4-3-28 şi soiurile Zolotaia, Epine de Mas, Mellina. Cele mai

lungi granule de polen au hibrizii 1-4-13, 1-9-19, 4-15-24, 3-6-95. Valoarea medie a granulelor de

polen în experiment a constituit 54,6±1,2. Coeficientul de variabilitate, între soiuri şi hibrizi, la

74

lungimea tuburilor polenice are valoarea 11,2%. Cele mai omogene după lungimea polenului sunt

soiurile Williams, Porporata şi hibrizii 3-3-45, 6-19-11, 6-19-12, 8-1-20, 8-3-78, 8-21-43, 8-39-67.

Tabelul 3.24 Dimensiunile polenului şi viabilitatea lui

Lungimea, ok/mk Lăţimea, ok/mk Lungimea/lăţimea, ok/mk

Viabilita-tea, %

Grupul ecologo-geogra-fic

Num

ărul

soiu

rilor

, buc

.

min-max media

coef

icie

ntul

de

varia

bi li

tate

V, %

min-max media

coef

icie

ntul

de

varia

bilit

ate

V, %

min-max media

coef

icie

ntul

de

varia

bilit

ate

V,,

%

min-max media

America 3

52.0 – 58.6 54.4

5.9 – 10.7 8.5

26.3 – 28.5 27.3

8.5 – 12.0 10.2

1.9 – 2.1 2.0

10.6-12.7 11.6

52.0-72.0 59.0

Europa de vest

8

48.9 – 57.0 54.3

5.0 – 10.9 8.2

27.6 – 33.9 29.2

9.3 – 12.0 10.7

1.4 – 2.1 1.9

8.1 – 15.1 11.0

14.0–81.0 49.0

Italia 6

48.2 – 57.8 53.7

5.0 – 10.9 8.2

27.6 – 33.9 29.2

9.3 – 12.0 10.7

1.4 – 2.1 1.9

8.1 – 15.1 11.0

14.0-81.0 49.0

Ucraina 2

54.5 – 55.5 55.0

8.4 – 11.0 9.7

27.0 – 27.6 27.3

7.9 – 9.3 8.6

2.0 – 2.1 2.0

9.0 – 10.3 9.7

44.0-57.0 51.0

Crimeea 1 48,9 23,7 27,1 19,9 1,8 19,3 39,0

Caucaz 3

50.7 – 55.7 53.9

7.8 – 9.9 8.8

24.5 – 27.7 26.5

7.8 – 9.8 8.7

2.0 – 2.1 2.0

8.7 – 13.9 11.0

49.0-88.0 69.0

Asia 1 58,2 7,3 27,5 8,5 2,1 9,0 78,0

Moldova 74

42.8 – 59.9 55.2

7.4

24.9 – 30.6 27.8

5.3 – 22.0 8.8

1.5 – 2.3 2.0

4.1 – 22.8 9.8

18.0-92.0 68.0

Variabilitatea medie a lungimii polenului s-a înregistrat la 25% din soiuri şi hibrizi (V>10%)

şi doar la 3 soiuri s-a observat o variabilitate înaltă privind lungimea polenului (V>20%). Aceştea

sunt hibrizii 8-3-81, 8-13-58 şi soiul Zolotaia.

Rezultate analogice s-au obţinut şi privind diametrul polenului. Diametrul mediu al

granulelor de polen în probă a constituit 27,3±0,6 ok/mk. Cel mai mare diametru îl au hibrizii 8-3-

81, 8-18-25, 4-6-35, 1-9-19, 5-10-50, 6-19-11, 3-6-95, 4-3-30, 3-3-45 şi soiurile Verna, Mellina. Cel mai mic este la hibrizii 6-4-46, 3-6-9, 8-1-20, 8-1-22 şi soiul Bozdurgan. Coeficientul de

variabilitate al diametrului granulelor de polen în probă a constituit V=11,6%. Variaţia în cadrul

soiului este de la 4,9 până la 22,0%. Majoritatea soiurilor şi hibrizilor (80%) posedă polen omogen

după grosime. Preventiv creşterii, după umflare, polenul devine sferic.

75

Viabilitatea polenului la majoritatea soiurilor de păr este foarte mare. Însă se observă o

variaţie esenţială a acestui indicator în funcţie de an. Acest fapt corelează cu condiţiile climatice

nefavorabile în anumiţi ani, care influenţează negativ calitatea polenului în perioada formării lui.

Astfel, în anul 1987 viabilitatea polenului la majoritatea soiurilor era mai redusă decât în anul 1990.

De exemplu, viabilitatea soiului Mellina în anul 1987 a constituit 9%, iar în anul 1990 – 18%. Un

tablou similar se conturează şi la soiul Williams, variind neesenţial pe ani (89% şi 96% respectiv).

Varieri nesemnificative s-au evidenţiat şi la hibrizii 6-7-7, 8-2-85, 8-20-32.

Valoarea medie a viabilităţii polenului în proba noastră a constituit 57.08±2.9%. Viabilitatea

mai mare de 60% au avut 75% din soiurile şi hibrizii studiaţi. Îndeosebi merită a fi evidenţiate

soiurile Bozdurgan, Williams, Porporata şi hibrizii 3-3-45, 2-9-8, 8-2-48, 8-13-99, 6-17-6, 11-9-10,

1-9-19, 4-6-35, 5-12-16, 5-16-13, 8-1-20, 8-1-25, 8-2-97, 8-2-100, 3-24-29, care posedă în fiecare

an viabilitate înaltă a polenului (> 80%).

Cea mai redusă viabilitate a polenului a fost observată la hibrizii 4-3-28, 4-3-30, 8-3-4, 8-3-

81 şi la soiurile Zolotaia şi Mellina.

Portaltoiul a exercitat o influenţă neesenţială asupra viabilităţii polenului în cercetările

noastre. De exemplu, la hibridul 8-20-32 (portaltoiul – păr franc) viabilitatea polenului a fost egală

cu 79%, iar altoit pe gutui – 72%, pe când la hibridul cu compatibilitatea redusă 8-2-74 acest

indicator a constituit, respectiv, 73% şi 29%.

În aspect ecologo-geografic cea mai mare amplitudă a devierii dimensiunilor şi viabilităţii

polenului a fost notată la soiurile de provenienţa moldovenească, fapt, ce în primul rând, se

determină prin diversitatea genotipică a probelor (tab. 3.24).

Cea mai redusă viabilitate a polenului s-a observat la grupele Italiană şi Ucraineană, cea mai

înaltă – la soiurile grupelor ecologo-geografice Vest europeană şi Caucaziană.

Analiza datelor experimentale a demonstrat :

- polenul soiurilor de păr studiate este alungit şi omogen după dimensiuni;

- majoritatea soiurilor posedă polen cu viabilitatea înaltă (mai mare de 60%);

- cel mai omogen polen cu viabilitate înaltă au avut soiurile Williams, Bozdurgan şi hibrizii 3-3-

45, 5-12-16, 5-5-60, 8-1-20, 8-3-78, 8-24-29.

3.3. Potenţialul productiv al soiurilor şi hibrizilor de păr şi calitatea fructelor

3.3.1. Precocitatea de rodire

Pentru cultura părului o importanţă deosebită are intrarea timpurie a soiurilor în rod.

Majoritatea soiurilor Pyrus communis L. se deosebesc prin perioada juvenilă lungă (8-10 şi mai

76

mulţi ani), care poate fi redusă prin altoirea pomilor pe portaltoi. Cele mai răspândite tipuri de

portaltoi sunt puieţii părului P.communis şi gutuiul, dar ambii au neajunsuri. Pomii pe portaltoi

franc au intrarea pe rod târzie (5-8 ani de la plantare) şi vigoare mare la majoritatea soiurilor. Pomii

altoiţi pe gutui intră pe rod timpuriu (3-5 ani de la plantare) şi au vigoare redusă. Însă, gutuiul, în

calitate de portaltoi pentru păr, are un neajuns considerabil - este incompatibil cu cele mai valoroase

soiuri (Williams, Beurre Bosc, Clapp’s Favourite etc.) şi suferă de cloroză pe unele tipuri de sol.

Din aceste considerente, în scopul selectării soiurilor cu intrarea timpurie pe rod, a fost

infiinţată microcultura de concurs cu 33 soiuri de păr cu perspective de extindere în producţie,

altoite pe portaltoi franc (tab. 2.2).

Cea mai timpurie intrare pe rod a fost observată la soiul italian Grata (al 3-lea an de la

plantare), care se deosebeşte prin vigoarea mică a pomilor, productivitatea înaltă, maturare târzie a

fructelor şi calităţi gustative bune. La al 4-lea an de la plantare au intrat pe rod soiurile Williams

Mellina şi hibridul 8-2-85. La al 5-lea an recolta economică înaltă au demonstrat soiurile Willard,

Colette, Recordistca Kostâka, Clapp’s Favourite şi hibrizii 3-12-18, 8-1-20, 8-3-4.

Aceste soiuri şi hibrizi, în perioada de studiu, au demonstrat un şir de alte caractere

valoroase şi pot fi utilizate atât pentru înfiinţarea livezilor intensive cât şi în scopuri de selecţie, ca

sursă genetică a caracterului intrării timpurii pe rod.

3.3.2. Productivitatea Cel mai valoros şi decisiv caracter pentru implementarea soiului în cultura industrială este

productivitatea lui. Productivitatea şi indicatorii calităţii sunt particularităţi biologice ale soiului,

deşi, în mare măsură, depind de factorii externi (condiţiile meteorologice, nivelul măsurilor

agrotehnice).

05

101520253035

0-10. 10-20. 20-30. 30-40. 40-50.productivitatea, kg/pom

număr

ul d

e so

iuri

1972 1974 1977

Fig.12. Distribuirea soiurilor şi hibrizilor de păr după productivitate

77

Evaluând productivitatea soiurilor şi hibrizilor studiaţi în perioada de cercetare, este necesar

de remarcat variabilitatea esenţială a volumului recoltelor (fig. 12, anexa 13). Media productivităţii,

volumul producţiei soiurilor şi hibrizilor a alcătuit 20,6-23,6-22,6 kg/pom.

Productivitatea pomilor de păr variază esenţial în funcţie de particularităţile biologice ale

soiului şi condiţiile de valorificare. După cum reesă din datele tabelului 3.25 cea mai mare influenţă

asupra productivităţii are soiul şi condiţiile anuale, interacţiunea lor şi acţiunea sumară a acestor

factori. Cea mai influentă este interacţiunea factorilor, căreia îi revine de la 34% până la 39%.

Productivitatea soiului nu poate fi evaluată fără a ţine cont de condiţiile anuale. Deşi, în linii

generale, anii au acţiune neesenţială (0,3% – 1,5%) totuşi de raportul soi / an productivitatea

depinde în primul rând. Astfel în anii 1985 şi 1987 pomii soiurilor au fost mai productivi decât în

anii 1986 şi 1988.

Tabelul 3.25

Influenţa soiului, condiţiilor anuale şi a interacţiunii lor asupra productivităţii părului,

portaltoi – păr franc, a.1985-1988

Criteriul Fişer Sursa de variabilitate

Suma pătratelor,

SS

Gradele de libertate,

df

Pătratul mediu,

ms

Partea de acţiune a factorilor, 2η

Fcalc.

F0,05

Livada înfiinţată în a. 1972 Soi 50166,48 60 836,11 0,25 9,99 1,4 An 6924,53 3 2308,18 0,03 27,59 3,0 Soi/an 67739,80 180 376,33 0,34 4,50 1,2 Variante 126869,60 243 522,10 0,63 6,24 - Erori 74110,56 886 83,65 0,37 - - General 200980,20 1129 - - - - De menţionat productivitatea anuală înaltă a soiurilor Avrora, Clapp’s Favourite,

Orighinalinaia, Taiuşceaia letniaia şi a hibrizilor autohtoni: 3-12-18, 4-3-30, 4-15-28, 5-11-120, 5-

12-16, 8-2-97. În afară de aceasta, soiurile Beurre Bosc, Butirra di Roma, Victoria, Verna Parker şi

hibrizii 3-2-101, 3-3-45, 3-6-74, 6-19-11, 8-2-74, 8-3-57, 8-5-3 în trei ani din cei patru de cercetare

s-au distins prin productivitate înaltă. Productivitate moderată, iar în cei mai favorabili ani majoră

au avut soiurile Augustiparon, Aromată de Bistriţa, Williams, Vâstavocinaia, Hibridul Ro, Grata,

Douenne de Merode, Epine de Mas, Krasnodarskaia letniaia, Kirghizskaia osenniaia, Masleanaia,

Mellina, Napoca, Osenniaia Kostăka, Samarkandskaia crasaviţa, Solanca, 11-9-10, 11-9-11 şi

hibrizii autohtoni: 1-4-13, 2-7-32, 2-9-8, 3-2-80, 3-6-9, 3-12-15, 4-6-35, 4-15-24, 5-16-80, 6-6-32,

6-13-1, 6-14-16, 6-14-57, 7-16-62, 8-2-48, 8-2-111, 8-2-120, 8-3-78, 8-3-81, 8-15-90. Cea mai mică

productivitate în perioada cercetărilor au manifestat soiurile Grand Champion, Esperens Göte,

hibridul 4-6-35.

78

Însă, după cum s-a menţionat anterior (cap. 3.1.1), soiurile şi hibrizii de păr diferă esenţial

după puterea de creştere. În baza soiurilor cu vigoarea de creştere mică în plantaţiile intensive se

poate obţine recoltă mai mare la o unitate de suprafaţă de livadă. Reieşind din aceasta, s-a calculat

productivitatea specifică la o unitate de volum al coroanei, la o unitate de suprafaţă a proiecţiei

coroanei şi la 10 cm2 de suprafaţa secţiunii trunchiului (tab. 3.26, anexa 16).

Tabelul 3.26

Diversitatea soiurilor de păr în funcţie de fructificarea specifică pentru diverse condiţii ale anului,

portaltoi – păr franc, a.1985-1988

DL0,05 Cr. Fişer Sursa de variabilitate

Suma pătratelor,

SS

Gradele de libertate,

df

Diversita- tea,

2η pentru

compararea factorilor

comparativ cu media

Fcalc. F0,05

Livada înfiinţată în anul 1972 Fructificarea specifică la 1 m3 de volum al coroanei

Soi 857,80 60 0,33 0,09 0,06 11,1 1,7 An 74,42 3 0,03 0,09 0,06 19,3 3,8 Soi/an 569,35 180 0,22 1,46 1,02 2,5 1,4 Variante 1506,74 243 0,57 - - - - Erori 1131,29 881 0,43 - - - - General 2638,03 1124 1,00 - - - -

Fructificarea specifică la 1 m2 de suprafaţă a proiecţiei coroanei Soi 801,56 60 0,28 0,09 0,07 10,1 1,7 An 101,61 3 0,04 0,09 0,06 25,5 3,8 Soi/an 723,98 180 0,26 1,49 1,04 3,0 1,4 Variante 1648,31 243 0,59 - - - - Erori 1162,31 881 0,41 - - - - General 2810,65 1124 1,00 - - - -

Fructificarea specifică la 10 m2 de suprafaţa secţiunii trunchiului Soi 570,84 60 0,13 0,15 0,10 3,1 1,7 An 90,72 3 0,02 0,15 0,09 9,8 3,8 Soi/an 946,19 180 0,22 2,27 1,59 1,7 1,4 Variante 1601,49 243 0,37 - - - - Erori 2697,93 881 0,63 - - - - General 4299,42 1124 1,00 - - - -

Rezultatele cercetărilor au demonstrat, că cele mai productive sunt soiurile cu vigoarea de

creştere mică şi coroana compactă, cu volum redus. Din acestea sunt soiurile: din cele plantate în

anul 1972 – Verna, Grata, Butirra di Roma, Colette, din cele plantate în anul 1974 – Abbe Fetel,

Recordistca Kostăka, Williams, Duchesse d’Angouleme, Wilder, iar din anul 1977 – hibrizii 3-12-

18, 3-2-101, 3-3-45, 3-6-74, 3-16-8, 8-3-81, 8-2-120, 8-4-103.

79

3.3.3. Periodicitatea fructificării Pentru producere are importanţă nu doar productivitatea absolută înaltă, ci şi regularitatea

fructificării soiului din an în an (tab. 3.30). Are valoare determinarea atât a periodicităţii economice

(după media recoltei soiului în anii limitotrofi) cât şi a biologice (conform mediei recoltei anuale

pentru fiecare pom al soiului în parte reportate la suma producţiei).

S-a constatat, că în colecţia cercetată soiuri strict periodice, cu indicatorii mai mare de 75%,

nu sunt (fig. 13, anexa 13). Neregulat fructifică (indicatorii periodicităţii 40-75%) 22% de soiuri.

Prin cea mai mare periodicitate s-au distins soiurile Douenne de Merode, Mellina, Beurre

Hardenpont, Porporata, Socinaia şi hibrizii 3-6-9, 5-11-66, 6-7-7, 8-2-111, 3-2-80, 1-4-33, 8-2-74,

11-9-11. Totodată soiul Napoca şi hibrizii 4-11-40, 5-11-120, 6-4-60, 7-8-20, care posedă

periodicitate biologică înaltă şi economică medie, asigură recolte anuale permanente. Prin

productivitate mai stabilă (indicatorii periodicităţii fructificării constituie până la 10%) se disting

soiurile Melitopoliskaia, Clapp’s Favourite, Bozdurgan, Beurre Hardenpont, Verna, Orighinalinaia,

Stark Broi’s new pear, Colette, hibrizii – 1-9-33, 3-12-18, 7-8-20, 8-1-22, 8-13-58. Media

periodicităţii biologice a fructificării a constituit 31-39%, iar a celei economice – 27-31%.

0102030405060

0-40. 40-75.periodicitatea, %

număr

ul d

e so

iuri

1972 1974 1977

01020304050

0-40. 40-75.periodicitatea, %

număr

ul d

e so

iuri

b)

Fig. 13. Distribuirea soiurilor şi hibrizilor de păr după periodicitate: a) economică, b) biologică

În grupele ecologo-geografice diferenţa între soiuri, în funcţie de periodicitatea fructificării,

nu este semnificativă (Fcalc.= 0,66 pentru periodicitatea biologică şi Fcalc.=0,83 pentru cea economică

F0,05 = 2,01).

3.3.4. Calitatea şi durata de păstrare a fructelor Pentru consumatori foarte important este aspectul exterior, care se referă la mărimea, forma,

şi culoarea fructului. Cele mai importante calităţi organoleptice ale perelor sunt: consistenţa pulpei,

suculenţa, gustul, lipsa celulelor sclereide.

a)

80

În funcţie de masa fructului, toate genotipurile studiate pot fi divizate în 4 grupe (fig.14).

Cea mai mare masă medie a fructelor au hibrizii autohtoni 2-7-12, 3-2-94, 3-16-8, 8-3-81, 8-3-100,

8-13-99 şi hibridul 11-9-10, obţinut la Staţiunea experimentală din Cabardino-Balcaria (Rusia), care

au fructe de cele mai mari dimensiuni (>225 g). Pentru producere, însă, prezintă interes deosebit

grupul de soiuri cu fructe mari şi supramijlocii (126-225 g). Deoarece majoritatea soiurilor

(tab.3.27) se referă anume la această grupă, noi dispunem de o posibilitate largă de alegere, inclusiv

toate cultivarele omologate, care servesc în calitate de martor. La fel, în această grupă intră soiurile

şi hibrizii, care se evidenţiază printr-un set de caractere valoroase – Butirra di Roma, Recordistca

Kostâka, Colette, Mellina, Wilder, Masleanaia, 3-2-101, 3-12-18, 8-2-97, 8-3-4, 8-5-3, 8-4-103.

Tabelul 3.27

Repartizarea soiurilor şi hibrizilor în funcţie de masa fructelor, a.1985-1988

Anul plantării 1972 1974 1977

Fructe cu

dimensiunile şi masa, g

Cantitatea soiurilor, buc.

Ponderea, %

Cantitatea soiurilor, buc.

Ponderea, %

Cantitatea soiurilor, buc.

Ponderea,%

mici, până la 50 - - - - - - submijlocie, 51-75 - - - - - - mijlocii, 76-125 8 13,1 1 3,4 - - supramijlocie, 126-175 41 67,2 18 62,1 27 50,0 mari, 176-225 12 19,7 10 34,5 21 38,9 foarte mari, peste 225 - - - - 6 11,1 Total 61 100 29 100 54 100

Cu toate că mărimea fructului este genetic determinată, ea, totuşi, depinde în mare măsură

de factorii externi. Cel mai favorabil a fost anul 1985, când în perioada de vegetaţie a căzut o

cantitate suficientă de precipitaţii, iar timpul a fost destul de cald. Toate acestea au contribuit la

formarea fructelor mari. În anii cu veri răcoroase (a. 1987), cât şi în acei cu veri extrem de

călduroase şi secetă pronunţată, mai ales în perioada maturării de recoltare (a. 1986), fructele, ca

regulă, rămân mai mici, masa medie a lor fiind între 175,4 – 186,1 – 212,7 g. Extrem de nefavorabil

a fost anul 1986, când masa medie a fructelor a fost numai de 134,3 – 137,0 – 156,5 g. La

supraîncărcarea pomilor masa medie a fructelor se reduce, fapt caracteristic mai ales pentru soiurile

Beurre Hardenpont, Stark Broi’s new pear şi hibrizii 3-3-45, 8-4-103. În cazul unei bune

compatibilităţi cu portaltoiul de gutui şi încărcarea medie a pomilor, fructele posedă dimensiuni mai

mari, spre exemplu, soiurile Vâstavocinaia, Recordistca Kostâka, hibrizii 3-2-101, 3-12-18, 3-16-8.

După forma fructului, soiurile şi hibrizii în studiu se împart în următoarele grupe: piriformă,

piriform-alungită, piriform-trunchiată, conică, ovoidă, sferică, sferic- turtită. Cea mai frecventă

forma a fructelor la păr este cele piriforme (31,9%), piriform-trunchiate (27,15) şi ovoide (20.1%).

81

Celelalte forme de fructe se întâlnesc mai rar: piriform-alungită – 6,3%, conică – 4,9%, sferică –

5,5%, sferic-turtită – 4,2%.

0

10

20

30

40

50

75-125 126-175 175-225 >225

masa fructelor, g

număr

ul d

e so

iuri

1972 1974 1977

Fig. 14. Distribuţia soiurilor şi hibrizilor de păr după masa fructelor

Printre soiurile şi hibrizii autohtoni predomină cele cu fructe piriforme (34%), piriform-

trunchiate (28,2%) şi ovoide (17,6%). Formă sferică şi sferic-turtită se întâlneşte la 12,9% din

soiuri. Cele mai puţine la număr, sunt soiurile cu forma fructelor piriform-alungită şi conică (câte

3,5%). În grupele de soiuri de selecţie românească şi asiatică predomină cele cu forma conică şi

ovoidă a fructelor. Cele mai multe soiuri obţinute în Crimeea posedă fructe piriforme, iar printre

cele din selecţia ucraineană prevalează genotipurile cu forma fructelor piriformă, piriform- alungită

şi piriform-trunchiată, în grupul soiurilor caucaziene majoritatea sunt cu fructe piriforme (33,3%),

piriform-alungite (33,0%) şi ovoide (25,0%). Două soiuri (Socinaia şi hibridul 11-9-10) au fructe cu

forma sferic-turtită. În grupul soiurilor vest-europene 75% au fructe piriforme, piriform- alungite,

piriform-trunchiate. În sortimentul omologat al Republicii Moldova 75% sunt soiurile cu fructe

piriforme, şi numai 25% - ovoide. Majoritatea soiurilor italiene au fructe piriform-alungite şi

ovoide, şi numai câte un reprezentant cu forma fructelor piriformă, piriform-trunchiată şi sferic-

turtită. Soiurile americane au fructe piriforme, piriform-trunchiate, ovoide şi conice în raport egal.

Majoritatea soiurilor de păr au suprafaţa fructelor netedă. Forma ondulată este caracteristică

pentru soiurile Beurre Hardenpont, Williams, Dr. Jules Guyot, Duchesse d’Angouleme, Totleben şi

hibriziii 1-9-33, 3-3-45, 3-6-9, 3-6-29, 3-6-95, 3-12-18, 6-14-7, 6-19-11, 7-8-20, 8-3-78, 8-6-85, 8-

13-99, obţinuţi în rezultatul încrucişării soiurilor Olivier de Serres şi Williams, care se disting, de

asemenea, prin forma ondulată a fructelor.

Aspectul atrăgător al fructelor se determină prin culoarea lor. Fructele majorităţii soiurilor,

în epoca maturării de consum, au culoare galbenă. De culoare galbenă-verzuie, la maturare, sunt

fructele soiurilor Beurre Hardenpont, Grata, Mersedes, Patten, Fragrante, Masleanaia, Beurre

82

Giffard, Duchesse d’Angouleme, Parker, Totleben, Esperens Göte şi hibrizii 2-7-32, 4-3-28, 4-6-35,

8-2-97, 8-3-4. Prin culoarea gingaşă, galben-deschisă al fructelor se disting soiurile Epine de Mas,

Vâstavocinaia, Bozdurgan, Melitopoliskaia, Napoca şi hibrizii 1-4-33, 2-9-8, 3-6-29, 4-17-16, 5-16-

80, 6-14-16, 8-1-25, 8-2-63, 8-13-99, 8-15-87, 11-9-10.

Cele mai solicitate de cumpărători sunt soiurile cu culoarea acoperitoare a fructelor intensă.

Culoare acoperitoare roz-intensă au soiurile Avrora, Augustiparon, Aromată de Bistriţa, Beurre

d’Anjou, Patten, Clapp’s Favourite, Krasnodarskaia letniaia, Masleanaia, Parker, Osenniaia

Kostâka, Samarkandscaia crasaviţa, Esperens Göte, Solanca, 11-9-10, iar din hibrizi – 5-5-60, 3-3-

45, 4-3-28, 8-4-103. În afară de aceasta la 32 soiuri (22,2%), în funcţie de condiţiile naturale şi de

iluminare, pe fructe se formează o culoare cu nuanţa roză sau oranj. În cazul unui timp posomorât,

ploios, aceasta se manifestă mai puţin, iar la fructele din interiorul coroanei, unde iluminarea este

insuficientă, lipseşte totalmente. Fructele, amplasate pe partea însorită a coroanei, se acoperă cu o

rumeneală intensă.

O parte semnificativă a soiurilor dispun de o nuanţă ruginie pe fruct, care la maturarea

deplină, le atribuie un aspect auriu. Complet ruginii sunt fructele soiurilor Beurre Bosc, Zolotaia,

Kozerog, Grand Champion, hibrizii 3-2-94, 4-3-30, 4-11-40, 6-2-17, 6-6-32, 8-1-25, 8-16-64, 8-3-4,

8-5-3, 8-27-36, majoritatea cărora provin de la soiurile Trioumph de Vienne şi Beurre Bosc. La 30

de soiuri (20,8%) fructele sunt pe jumătate şi complet ruginii. Printre ele sunt: Masleanaia,

Recordistca Kostâka, Wilder, Butirra di Roma, Hibridul Ro, Grata, Kirghizskaia osenniaia, Colette,

Bozdurgan, hibrizii 4-15-28, 5-16-13, 3-6-96, 3-12-15, 3-12-18, 3-16-8, 8-2-74, 8-1-22, 8-3-81, 8-

2-111. Prin culoare ruginie gingaşă, pală, uneori doar în jurul caliciului, se disting 50 de soiuri

(34,7%).

Astfel, partea majoritară a soiurilor (61,1%), într-o măsură sau alta, posedă culoare ruginie

al fructelor. Merită atenţie grupul ecologo-geografic autohton, în care 70,6% din soiuri sunt puţin

ruginii, întrucât în provenienţa celor mai multe selecţii sunt implicate soiurile Beurre Bosc şi

Trioumph de Vienne.

Fructele de păr se utilizează atât pentru consum în stare proaspătă, cât şi pentru prelucrare.

Pentru cele mai bune soiuri de desert este caracteristică pulpa untoasă (Beurre Bosc, Williams,

Beurre Hardenpont, Beurre Giffard, Clapp’s Favourite). Astfel de pulpă posedă fructele a 49,3% de

soiuri. În această grupă, în afară de soiurile omologate, se includ, de asemenea, cele ce se

evidenţiază printr-un set de calităţi, cum ar fi soiurile Mellina, Butirra di Roma, Abbe Fetel, Colette,

Wilder, Recordistca Kostâka, Masleanaia, hibrizi 3-12-18, 3-12-15, 3-16-8, 4-3-30, 8-1-20, 8-1-25,

8-4-103, 8-3-4, 8-5-3, 8-2-97.

83

Suculenţa fructului influenţează în mod evident gustul lor. Conform datelor din literatura

tematică [71, 266], în fructele suculente se conţine mai mult zahăr, comparativ cu fructele cu pulpa

uscată. Majoritatea soiurilor studiate posedă fructe suculente. Pulpa friabilă puţin suculentă este

caracteristică pentru soiurile Orighinalinaia, Monshalard, Taiuşceaia letniaia, 11-9-11, hibrizii 1-4-

33, 4-10-47, 5-11-66, 8-1-22, 8-15-87, 8-21-43, 8-39-67.

Valoarea înaltă a perelor soiurilor de masă este asigurată, de regulă, de conţinutul înalt de

zaharuri şi aciditatea redusă. Din grupul de soiuri cu gust acru-dulciu fac parte Victoria, Osenniaia

Kostâka, hibrizii 3-16-8, 2-7-12, 5-5-60, 4-17-16, 6-7-7, 8-3-57. Grupul cu gustul fructelor dulce-

acidulat include cele mai bune soiuri de păr: Beurre Hardenpont, Beurre Bosc, Clapp’s Favourite,

Beurre Giffard. Dintre soiurile studiate, la această grupă se referă Abbe Fetel, Masleanaia, Kozerog,

Aromată de Bistriţa, Melitopoliskaia, Napoca, Recordistca Kostâka, Esperens Göte, Beurre

d’Anjou, Butirra di Roma, Grand Champion, Mellina, Solanca şi hibrizii 3-2-101, 3-6-29, 3-12-18,

4-3-30, 5-10-50, 5-5-60, 5-16-13, 7-16-62, 6-4-60, 8-1-25, 8-2-63, 8-2-85, 8-16-42, 8-3-78, 8-4-

103, 8-6-74.

Din grupul soiurilor cu pulpa dulce a fructelor fac parte: Orighinalinaia, Patten, Colette,

Fragrante, Bozdurgan, Avrora, Duchesse d’Angouleme, Moonglow pear, Monshalard, Parker,

Samarkandskaia crasaviţa, Taiuşceaia letniaia, Socinaia, Totleben, Prevoshodnaia, 11-9-4, 11-9-11,

hibrizii autohtoni 1-9-19, 1-9-33, 2-9-8, 3-2-94, 3-6-9, 3-6-95, 3-12-15, 4-6-35, 4-15-24, 5-7-11, 5-

10-18, 5-11-66, 5-11-120, 5-16-80, 6-6-32, 6-13-1, 6-14-78-1-22, 8-1-120, 8-2-48, 8-5-3, 8-7-107 şi

altele. Fructele dulci se întâlnesc mai frecvent la soiurile din grupele ecologo-geografice asiatică,

caucaziană, din Crimeea, gustul acriu predomină la soiurile de selecţie ucraineană. Gust tămâios

posedă fructele soiurilor Williams, Dr. Jules Guyot, Grata, Wilder, şi hibrizilor 6-17-6, 8-2-97.

Prezenţa gustului astringent al perelor este un caracter negativ. Majoritatea soiurilor şi

hibrizilor nu posedă fructe cu astfel de gust. Însă, în anii cu arşiţă puternică (1986), la unele soiuri,

de exemplu, Solanca şi hibridul 8-2-85, acest caracter se manifestă foarte puternic şi reduce

calitatea fructelor. Astringenţa este caracteristică soiului Porporata şi hibrizilor 3-6-74, 5-12-16, 6-

19-11, 8-3-81, 8-13-98.

Negativ influenţează gustul fructelor prezenţa granulaţiei (celulelor sclereide). În sortimentul

de păr studiat granulaţia este caracteristică soiurilor Parker, Porporata, 11-9-4 şi hibrizilor autohtoni

3-2-94, 3-6-29, 4-17-16, 5-5-60, 5-12-16, 6-13-1, 6-14-57, 7-8-20, 8-2-74, 8-2-85, 8-3-81, 8-16-40.

La alţi hibrizi se manifestă în măsură mai mică în jurul lojilor seminale.

Calitatea organoleptică a fructelor este unul dintre caracterele de bază, după care se aleg

soiurile. Au fost apreciate prin degustare cu nota mai mică de 4,2 soiurile Avrora, Marguerite

Marillat, Socinaia 11-9-10, 11-9-11, hibrizii 3-3-45, 4-3-28, 4-10-47, 5-11-66, 5-12-16, 6-4-60, 6-

84

19-12, 8-15-87, 8-27-36, 8-39-67. La celelalte soiuri şi hibrizi nota mijlocie a degustării este de 4,2-

4,5 puncte.

Dintre hibrizii grupului ecologo-geografic autohton cu calitatea fructelor înaltă se

evidenţiază genotipurile, la provenienţa cărora au participat Trioumph de Vienne şi Beurre Bosc.

În funcţie de complexul de indicatorii ai calităţii fructelor, sunt evidenţiate soiurile cu nota

de degustare mai mare de 4,5 – Vâstavocinaia, Bozdurgan, Abbe Fetel, Dr, Jules Guyot, Kozerog,

Masleanaia, Clapp’s Favourite, Beurre d’Anjou, Beurre Bosc, Beurre Hardenpont, Butirra di Roma,

Williams, Jeanne d’Arc, Mellina, Colette, Solanca, Melitopoliskaia, Recordistca Kostâka, Esperens

Göte, Wilder, precum şi hibrizii 1-9-19, 1-9-33, 2-9-8, 3-2-94, 3-2-101, 3-6-95, 3-12-15, 3-12-18,

4-3-30, 4-6-35, 4-15-24, 4-15-28, 5-16-80, 7-16-62, 8-1-25, 8-2-63, 8-2-74, 8-2-97, 8-2-111, 8-3-4,

8-3-78, 8-4-103, 8-5-3, 8-6-85, 8-13-99, 8-15-90, 8-24-99.

Compoziţia chimică a fructelor Perele reprezintă un produs de desert, fapt asigurat prin particularităţile componenţei lor

chimice. Valorile gustative sunt determinate de raportul zaharurilor, acizilor, substanţelor tanoide,

aromatice şi a vitaminelor.

Analiza dispersională a datelor, privind conţinutul componenţilor chimici ai fructelor în

funcţie de termenii de maturare, n-a evidenţiat diferenţe semnificative între soiuri. Totodată fructele

grupului de soiuri cu termenul de maturare în lunile de vară se caracterizează prin conţinutul înalt

de substanţe uscate şi mai scăzut de zaharuri (atât a monozaharidelor, cât şi suma) în raport cu

soiurile, ce au maturarea fructelor în lunile de toamnă-iarnă (tab.3.28).

Tabelul 3.28

Conţinutul biochimic a perelor în funcţie de termenul de maturare, a. 1985-1988

Zaharuri, % Perioada de maturare

Substanţe uscate, % mono suma

Aciditatea, % Vitamina C, mg%

Substanţe tanoide, mg%

de vară 16,16 8,79 10,88 0,32 6,66 46,39

de toamnă timpuriu

18,01 8,92 11,46 0,27 5,97 50,94

de toamnă 18,18 9,20 11,83 0,40 6,84 46,12

de toamnă-iarnă

19,45 10,76 13,43 0,32 6,95 39,25

În funcţie de conţinutul substanţelor uscate, printre selecţii se evidenţiază hibrizii 3-12-15,

3-16-8, 8-2-74, 8-3-78 (20,5-25,0%) (anexa 17). Conţinut înalt de substanţe uscate posedă fructele

soiurilor cu termenul de maturare în toamnă (Osenniaia Kostâka şi hibridul 3-3-45).

85

Cele mai bune soiuri de desert posedă fructe cu conţinut redus de acizi şi înalt de zaharuri.

Zaharurile sunt reprezentate prin monozaharide şi zaharoză cu predominarea primelor. Conform

sumei de zaharuri se evidenţiază soiurile Recordistka Kostâka (13,59%), Mellina (13,18%),

Vâstavocinaia (13,02%) şi hibrizii 3-12-18 (13,84%), 3-12-15 (14,77%), 8-2-74 (14,54%), 8-3-78

(14,15%), 3-16-8 (13,51%), 8-5-3 (13,02%), 8-1-22 (13,02%), 8-11-41 (13,02%). Cel mai mare

procent de monozaharide conţine soiul Mellina (11,52%) şi hibridul 3-12-18 (11,98%). În grupul de

soiuri cu perioada de maturare a fructelor vara se evidenţiază soiul Recordistca Kostâka, perele

căruia conţin cel mai înalt procent de zaharuri, inclusiv monozaharide şi hibridul 8-3-78 - timpuriu

de toamnă. Cel mai mare procent de zaharuri, inclusiv de zaharoză (5,04%), posedă hibridul 3-12-

15, iar cel mai redus – soiurile Krasnodarskaia letniaia, Victoria, Osenniaia Kostâka, hibridul 3-3-

45.

Pentru păr este caracteristică aciditatea scăzută, care nu depăşeşte valoarea de 1,0 %.

Aciditatea soiurilor studiate variază de la 0,16% (Victoria) până la 0,95% (3-16-8). Cu toate că

aciditatea fructelor soiului Victoria este scăzută, ele posedă gust dulce-acidulat, fapt asigurat prin

conţinutul redus de zaharuri. Cea mai armonioasă îmbinare a zaharurilor şi acizilor este

caracteristică soiurilor Beurre Giffard, Clapp’s Favourite, Recordistca Kostâka, Napoca, hibrizilor

8-3-4, 3-12-18.

Cel mai mare conţinut de vitamina C în fructele de păr s-a notat la soiul Samarkandskaia

crasaviţa (10,65 mg%). Restul soiurilor conţineau de la 3,27 mg% (Victoria) până la 9,77mg%

(Mellina). Conform indicatorului în cauză se disting, de asemenea, hibrizii 8-5-3, (8,36 mg%), 8-3-

4 (8,98 mg%), 3-12-18 (7,3 mg%), 8-2-74 (7,3 mg%) şi soiul Clapp’s Favourite (7,44mg%).

Conform conţinutului de substanţe tanoide şi colorante se evidenţiază hibrizii 3-16-8 (102

mg%), 6-14-7 (93 mg%) şi soiul Samarkandscaia crasaviţa (85 mg%). S-a relevat, de asemenea, că

componenţa biochimică a fructelor variază esenţial în funcţie de condiţiile meteorologice. În anii cu

veri răcoroase şi ploioase, mai ales cu o lună până la maturarea de recoltare, în fructe se acumulează

mai puţine substanţe uscate şi mai mulţi acizi, iar pe vreme uscată şi foarte caldă conţinutul

substanţelor uscate se măreşte, paralel cu zaharurile, substanţele tanoide şi colorante concomitent cu

reducerea conţinutului de acizi.

Durata de păstrare a fructelor Păstrarea perelor în stare proaspătă o perioadă cât mai îndelungată, cu pierderi neesenţiale

este un lucru foarte important, deoarece produsele prelucrării lor nu dispun de calităţile preţioase ale

fructelor proaspete. Păstrarea fructelor în depozite speciale, cu instalaţii frigorifice, permite

86

prelungirea perioadei de consum a lor, fapt extrem de important pentru fructele uşor alterabile, cum

sunt perele.

Condiţiile pedoclimatice favorabile din Moldova permit cultivarea celor mai preţioase soiuri

de desert din selecţiea mondială, cu termenul maturării fructelor în perioada de toamnă-iarnă. La

păstrarea în frigidere, fructele unor soiuri îşi menţin calităţile preţioase până la recolta nouă.

Spre regret în sortimentul omolodat, până ce nu sunt în deajuns soiuri potrivite pentru

păstrarea îndelungată, apte să-şi restabilească calităţile sale de desert după scoaterea de la păstrare.

Spre exemplu, fructele soiului Beurre Bosc, după scoaterea de la păstrare nu-şi restabilesc

onctuozitatea.

Cea mai lungă perioadă de păstrare fructelor, fără pierderi esenţiale în greutate, a fost

observată la hibrizii 3-12-18, 4-15-28 (180 ± 10 zile) (tab. 3.29). Cea mai scurtă perioadă de

păstrare a fructelor (95 zile) este caracteristică pentru hibrizii 3-16-8, 6-11-5, 8-2-97 şi 8-4-103.

Tabelul 3.29

Păstrarea soiurilor de păr în perioada 1985-1988

Soiul

Durata păstrării, zile

Coeficientul de variabilitate V, %

Pierderile, %

Beurre Hardenpont 131±8 22,3 2,74±0,30 Beurre d’Anjou 155±5 17,1 5,15±0,44 Beurre Bosc 104±9 25,4 4,53±0,58 Hibrid Ro 155±5 27,5 1,81±0,25 Epine de Mas 155±5 36,0 1,50±0,27 Mellina 125±4 44,1 3,46±0,76 Mersedes 125±4 30,5 3,22±0,49 Fragrante 125±4 35,2 3,15±0,55 1-4-33 155±5 35,6 3,71±0,66 3-2-80 131±8 32,5 3,16±0,51 3-12-18 189±4 37,8 3,53±0,57 3-16-8 95±4 44,7 5,87±1,31 4-3-30 163±9 18,2 5,73±0,52 4-10-47 155±5 28,7 3,27±0,47 4-15-28 180±10 26,3 5,32±0,99 5-12-16 155±5 25,3 2,95±0,37 5-16-13 155±5 10,0 4,24±0,21 6-11-5 95±4 21,5 4,02±0,43 6-14-57 131±8 41,3 3,22±0,66 6-19-11 155±5 43,5 2,27±0,49 8-2-97 95±4 29,6 5,16±0,76 8-3-57 125±4 47,0 5,49±1,29 8-4-103 95±4 24,7 7,25±0,89

87

Calitatea fructelor pentru păstrare se formează încă în livadă şi, în mare măsură, depinde de

condiţiile meteorologice, îndeosebi, în perioada cu o lună înainte de recoltare. Varierea cantitativă a

deşeurilor la păstrarea fructelor soiurilor de păr, în funcţie de condiţiile anuale, a constituit de la

10,0% (5-16-13) pînă la 47% (8-3-57). Pentru hibridul 8-3-57 este caracteristică putrezirea pulpei.

Perioada caldă şi fără precipitaţii înaintea recoltării fructelor, în anul 1985, a contribuit la păstrarea

mai îndelungată (94-186 zile) şi la reducerea pierderilor în timpul păstrării. Cel mai mare procent de

deşeuri (putregai şi pierderea naturală a greutăţii) a fost observat în anul 1987, când înainte de

recoltare a fost vreme ploioasă şi răcoroasă. Pe fructele soiurilor Mellina, Beurre Hardenpont şi

hibriziilor 6-14-57, 8-4-103, 6-19-11, 6-11-5, în procesul păstrării (1986), s-a notat apariţia

bronzului.

Un factor decisiv pentru păstrarea calitativă a fructelor este soiul. Cele mai mari pierderi la

păstrare suportă fructele soiurilor Epine de Mas, Beurre Hardenpont, Hibridul Ro, Mersedes,

Fragrante, şi hibrizilor 5-12-16, 6-19-11, 3-2-80 8-4-103, 4-3-30, 3-16-8.

Analiza organoleptică a permis evidenţierea soiurilor cu gustul perfect al fructelor după

păstrare: Beurre Hardenpont, Beurre d’Anjou, Mellina, hibrizii 4-3-30, 8-4-103, 3-12-18. Fructele

soiului Beurre Bosc şi hibrizilor 4-3-28, 6-19-11 nu-şi restabilesc onctuozitatea fructelor după

păstrare.

În baza celor menţionate, se pot face următoarele concluzii:

1. calitatea fructelor, în mare măsură, depinde de condiţiile meteorologice ale anului;

2. din sortimentul de păr studiat, după set de caractere calitative, se evidenţiază soiurile Beurre

Giffard, Clapp’s Favourite, Recordistca Kostâka, Butirra di Roma, hibrizii 3-12-18, 8-3-4 şi 8-

4-103;

3. hibrizii 3-12-18, 8-4-103 şi soiurile Recordistka Kostâka şi Butirra di Roma, de asemenea, se

evidenţiază şi după productivitate;

4. durata păstrării fructelor este determinată de particularităţile soiului, însă, în mare măsură,

depinde de condiţiile meteorologice, nivelul agrotehnicii aplicate, perioada colectării fructelor;

5. cea mai îndelungată perioadă de păstrare a fructelor s-a constatat la hibrizii 3-12-18, 4-15-28;

6. conform calităţilor gustative a fructelor după păstrare se evidenţiază soiurile Beurre

Hardenpont, Beurre d’Anjou, Mellina şi hibrizii 4-3-28, 6-19-11.

3.4. Rezistenţa la principalele boli şi dăunători În condiţiile când se aplică substanţe din ce în ce mai toxice şi periculoase pentru om, rolul

soiurilor rezistente la dăunători şi boli a crescut considerabil. Combaterea bolilor plantelor nu poate

88

fi redusă doar la stropirea cu diverse fungicide, metoda principală este evidenţierea şi crearea a noi

soiuri şi forme stabile [73].

Cele mai mari daune părului provoacă bolile: arsura bacteriană [Erwinia amylovora

(Burril)], rapănul părului [Venturia pirina (Bref.) Aderh.], pătarea albă [Septoria piricola Desm.],

pătarea brună [Entosporium maculatum Lev.], cu stadiul ascomicet [Fabraea maculata (Lev.) Atk.].

Dăunătorii principali sunt puricele melifer al părului (Psylla piri L.), viespea perelor (Hoplocampa

brevis Klug.), viermele fructelor de Est (Grapholietha molesta Busck.), viermele fructelor de măr

(Laspeyresia pomionella L.), viermele fructelor de păr (Laspeyresia pyrivora Danil.).

Condiţiile cele mai favorabile pentru dezvoltarea bolilor părului au fost în anul 1989, când

majoritatea precipitaţiilor atmosferice (66% sau 338,1 mm) au căzut în perioada de vară-toamnă.

Rapănul provoacă daune mari părului în majoritatea raioanelor de cultivare a lui. Afectarea

cea mai puternică a părului de rapăn s-a observat în anul 1989 mai ales la soiurile Parker,

Alexandrovca, Cahur, Hececiuri, Taiuşceaia letniaia. Aceste soiuri aveau afectate frunzele şi

fructele (3 puncte). Afecţiuni neesenţiale (până la un punct) s-au notat la soiurile Jeanne d’Arc,

Duchesse d’Angouleme, Krasnodarskaia letniaia, Zolotaia, hibrizii 8-2-74, 4-10-47. Majoritate

soiurilor şi hibrizilor cercetate n-au fost atacate de rapăn.

Pătarea albă a frunzelor în perioada cercetărilor a atacat 35% din soiuri şi hibrizi. Gradul

maxim de afectare a constituit 2 puncte. Mai puternic au fost afectate soiurile Bozdurgan, Clapp’s

Favourite, Napoca, Orighinalinaia, Porporata şi hibrizii 5-5-60, 5-16-13, 6-13-1, 7-16-62, 8-1-20, 8-

3-4, 8-5-3; mai puţin - soiurile Abbe Fetel, Beurre Bosc, Verna, Victoria, Williams, Grand

Champion, Djioma, Duchesse d’Angouleme, Kozerog, Colette, Kirghizskaia Osenniaia, Epine de

Mas, Esperens Göte, Masleanaia, Melitopoliskaia, Mellina, Monshalard, Moonglow pear, Parker,

Socinaia, Solanca şi hibrizii 1-9-19, 1-9-33, 4-15-24, 5-7-11, 8-1-22, 8-2-85, 8-2-97, 8-2-100, 8-7-

107, 8-13-58, 8-13-98, 8-15-90, 8-27-36, 11-9-4. De pătarea albă a frunzelor n-au fost afectate soiul

Recordistca Kostâka şi hibrizii 3-12-18, 3-2-101, 8-4-103.

Pătarea brună a frunzelor se manifestă sub formă de pete brune care la o afectare puternică

acoperă toată suprafaţa frunzei. Cea mai puternică afectare a soiurilor de păr de această boală s-a

produs în anul 1989 (fig. 15). În alţi ani boala respectivă nu s-a manifestat, a fost observată numai la

soiurile Grata, Jeanne d’Arc şi hibrizii 6-19-12, 4-15-28, 5-7-11, 5-10-50, 8-1-22. Gradul maxim de

afectare (3 puncte), în anul 1989, l-au avut hibrizii 6-12-19 şi 8-7-107. Cu 2 puncte au fost afectate

11 soiuri (19%) şi hibrizi (27%) de păr, inclusiv cu 1-2 puncte – soiurile-martor Williams şi Beurre

Bosc (tab. 3.30).

Este necesar de evidenţiat soiul Recordistca Kostâka, care pe parcursul perioadei de

cercetare s-a evidenţiat printr-un aparat foliar sănătos.

89

0102030405060708090

100

>0.1. 0,1-1. 1,1-2. 2,1-3.

gradul afectării, puncte

număr

ul d

e so

iuri

Fig. 15. Distribuţia soiurilor şi hibrizilor de păr după gradul

de afectare de pătarea brună

Tabelul 3.30

Afectarea soiurilor şi hibrizilor de păr de către pătarea brună

Entomosporium maculata (Lev.) în anul 1989

Gradul afectării, puncte

Soiurile şi hibrizii

0,1-1,0

Abbe Fetel, Beurre Bosc, Beurre d’Anjou, Verna, Victoria, Duchesse d’Angouleme, Kozerog, Marguerite, Marrilat, Moonglow pear, Napoca, Parker, Taiuşceaia letniaia, 4-10-47, 5-10-50, 6-14-16, 7-16-62, 8-3-57, 8-27-36

1,1-2,0

Clapp’s Favourite, Butirra di Roma, Grata, Grand Champion, Hibrid Ro, Jeanne d’Arc, Mersedes, Mellina, Fragrante, Totleben, 1-9-19, 1-9-33, 4-15-24, 4-6-35, 5-5-60, 5-7-11, 5-10-50, 5-11-120, 5-12-16, 5-16-13, 6-2-17, 6-4-60, 6-19-11, 8-1-22, 8-1-25, 8-2-63, 8-2-85, 8-13-58, 8-15-90, 8-16-42, 8-18-25, 8-24-29

2,1-3,0 6-12-19, 8-7-107

Arsurile de frunze la pomii unor soiuri de păr se observă în zilele foarte calde de iulie şi

începutul lunii august, când temperatura aerului se ridică mai sus de 30°C, iar umiditatea coboară

mai jos de 50%, pe parcursul a câtorva zile. Л.П.Симиренко [209] a urmărit necroza frunzelor la

Beurre Diell în Crimeea, considerând drept cauză a acesteia receptivitatea lor deosebită la arşiţă şi

vântul de est fierbinte. El a numit acest fenomen „arsură”. În Japonia această boală este numită

arsura neparazitară [43]. A.Morettini [29], А.С.Туз (228) consideră drept pricina a afectării

frunzelor neglijarea regimului de apă – transpirarea intensivă, determinată de temperaturi şi radiaţie

sporite.

90

0

10

20

30

40

50

60

70

0,1-1. 1,1-2. 2,1-3. 3,1-4. 4,1-5.gradul afectării, puncte

număr

ul d

e so

iuri

Fig. 16. Distribuirea soiurilor şi hibrizilor după gradul

afectării de arsura hidrotemică

Afectarea puternică a pomilor s-a notat şi în condiţiile zonei centrale a Republicii Moldova

(fig. 16, 17). La unele soiuri şi hibrizi, în anii cu temperaturi mai sus de 30°C (în anul 1986

temperatura maximă a aerului a atins valorile de 34,3°C, umiditatea relativă a aerului – 50%, iar în

unele zile – 35%), s-a observat înnegrirea frunzelor, uscarea lor şi desfrunzire prematură a pomilor.

Tabelul 3.31

Arsurile de frunze la soiurile şi hibrizii de păr în anul 1986

Gradul afectării, puncte

Soiuri şi hibrizi

0,1-1,0

Hibrid Ro, Epine de Mas, Orighinalinaia, Djioma, Grand Champion, Williams, Solanca, Colette, Aromată de Bistriţa, Abbe Fetel, Avrora, Beurre Giffard, Douenne de Merode, Dr. Jules Guyot, Melitopoliskaia, Krasnodarskaia letniaia, Parker Recordistca Kostâka, Samarcandscaia crasaviţa, Socinaia, Totleben, 1-4-13, 1-4-33, 1-9-19, 3-2-80, 3-2-94, 3-6-34, 3-6-95, 3-12-18, 3-16-8, 4-30-30, 4-17-16, 5-5-60, 5-10-18, 5-10-50, 5-11-66, 5-12-16, 5-16-13, 5-16-80, 6-4-46, 6-17-6, 8-1-20, 8-2-48, 8-2-97, 8-2-111, 8-3-78, 8-3-100, 8-6-85, 8-7-107, 8-13-58, 8-13-99, 8-15-90, 8-16-64, 8-18-25, 8-21-43, 8-24-29, 8-39-67, 11-9-11,

1,1-2,0

Verna, Jeanne d’Arc, Victoria, Beurre Bosc, Patten, Augustiparon, Porporata, Kozerog, Moonglow pear, Taiuşceaia letniaia, Zolotaia, Clapp’s Favourite, 2-7-12, 3-2-101, 4-3-28, 5-7-11, 6-6-32, 6-7-7, 6-14-7, 6-14-16, 6-19-12, 8-16-42, 8-2-100, 8-3-57, 8-5-3, 8-20-32, 8-27-36,

2,1-3,0 Beurre d’Anjou, Kirghizskaia osenniaia, Beurre Hardenpont, 1-9-33, 3-6-74, 5-11-120, 6-12-17, 8-1-2, 8-2-63, 8-2-85.

3,1-4,0 4-6-35, 4-11-40, 6-13-1, 6-19-11, 8-15-87, 8-13-98, 4,0 şi mai mult 6-4-60

91

Fig. 17. Arsura hidrotemică la hibridul 4-11-40

92

Deosebit de puternic au fost afectate frunzele la hibrizii 4-11-40, (4 puncte), 6-4-60 (4,5

puncte), 8-13-98 (3,4 puncte), 8-15-87 (3,2 puncte) (tab.3.31).

Căderea prematură a frunzelor la pomi, cauzată de arsura hidrotermică, a contribuit la

maturizarea insuficientă a lăstarilor, pregătirea nesatisfăcătoare în vederea iernării şi la afectarea lor

de către gerurile de iarnă.

Arsura bacteriană este cea mai periculoasă maladie a părului în condiţiile Republicii

Moldova şi este provocată de bacteria Erwinia amylowora (Burril.). În ultimul timp, această

maladie a apărut în livezile noastre. Semnele ei s-au manifestat la păr, începând cu anul 1993 la

soiurile Clapp’s Favourite, Zolotaia, Jeanne d’Arc, Colette şi hibrizii: 1-9-19, 5-16-13, 7-8-20, 8-2-

100, 8-13-98, 8-15-90. La soiurile Patten, Parker şi Moonglow nu s-a observat atac de către arsura

bacteriană.

Conform datelor din literatura de specialitate, arsura bacteriană este mai accentuată la

soiurile cu înflorirea repetată a pomilor: Esperens Göte, Clapp’s Favourite şi Mersedes precum şi la

hibrizii 3-12-15, 8-2-100.

Viespea fructelor de păr este cea mai periculoasă dintre dăunători în condiţiile noastre,

care în anul 1989 practic a distrus complet recolta de pere la toate soiurile. Primăvara timpurie a

provocat începutul devreme a vegetaţiei şi a dezvoltării rapide a dăunătorului. Lipsa stropirilor în

perioada separării bobocilor, când are loc depunerea ouălor de către viespe, a devenit o cauză a

molipsirii tuturor soiurilor şi hibrizilor. Gradul mediu de afectare în anul 1989 a constituit 4,4-4,6-

3,8 puncte. În sortimentul studiat 71 de soiuri (50%) complet au pierdut recolta, iar 34 de soiuri cu

gradul afectării 4,0 puncte au rămas cu câteva fructe la pom. În această grupă se includ soiurile-

martori Beurre Hardenpont, Beurre Bosc, Williams, Vâstavocinaia, Beurre Giffard, Clapp’s

Favourite. În măsură mai mică (2-3 puncte) au fost afectate soiurile Augustiparon, Beurre d’Anjou,

Butirra di Roma, Grand Champion, Grata, Duchesse d`Angouleme, Masleanaia, Monshalard,

Recordistca Kostâka, Solanca, hibrizii – 3-2-101, 3-6-74, 6-2-17, 8-1-25, 8-2-100, 8-2-120, 8-3-81,

8-3-100, 8-16-64, 11-9-11, care au avut o recoltă mică (1-2 puncte). Mai puţin au fost afectaţi

hibrizii 3-3-45, 6-14-57, care au avut recoltă normală.

În anul 1990 gradul mediu al afectării de către viespea fructelor de păr a constituit deja 1,70-

1,75-2,50. Cel mai mult (4-5 puncte) au fost afectate 29 soiuri şi hibrizi (20,1%). Jumătate din

soiurile studiate n-au fost afectate de viespe şi s-au ales cu afecţiuni neesenţiale care n-au provocat

daune economice recoltei de fructe. Printre ele au fost şi soiurile-martor Beurre Hardenpont, Beurre

Bosc, Williams precum şi soiul Recordistca Kostâka care se distinge printr-un set de calităţi.

Puricele melifer prezintă un mare pericol pentru livezile de păr. Frunzele afectate de el cad,

iar fructele devin mai mărunte, deformate, se înrăutăţeşte gustul lor. Pe secreţiile lipicioase ale

93

nimfelor, ce se alimentează, apare ciuperca de funigină (Fumago vagans), acoperind cu un strat

compact negru fructele, frunzele şi lăstari. Înmulţirea în masă a puricelui melifer al părului este

asigurată de vara foarte caldă şi uscată. În cazul unor ploi abundente larvele se spală de pe pomi,

fapt, prin care se limitează dezvoltarea lor. Primăvara devreme, când temperatura medie zilnică

atinge valoarea de 10°C, femelele depun ouă în 30-45 zile şi în această perioadă, cu un interval de

5-6 zile, depun circa 400-900 ouă. La început ouăle se depun sub formă de lănţişor la bazele

mugurilor şi în cimele scoarţei ramurilor de rod, mai târziu – pe pedunculul mugurilor floriferi,

precum şi pe părţile de jos şi de sus ale frunzelor [75]. Cel mai puternic soiurile de păr au fost

afectate în anul 1990 (gradul mediu 2,6-2,1-2,4). Cele mai afectate soiuri (4 puncte) au fost Hibridul

Ro şi Mellina, dintre hibrizi - 1-9-33, 3-16-8, 4-15-28, 5-11-66, 5-12-16, 6-14-7, 6-14-57, 6-17-6, 8-

1-20, 8-1-20, 8-1-25, 8-3-4, 8-2-111, 8-3-100, 8-16-64, 8-18-25. Soiuri neafectate de puricele

melifer al perelor, practic, n-au fost determinate. În măsură mai mică (1 punct) au fost afectate

soiurile Jeanne d’Arc, Orighinalinaia, Osenniaia Kostâka, Socinaia, hibrizii 11-9-10 şi hibrizii

autohtoni 1-9-19, 2-7-32, 3-3-45, 3-6-74, 4-6-35, 6-4-60, 8-3-81.

Viermele fructelor (de măr, de păr, de est) este cel mai răspândit dăunător al culturilor

pomicole, inclusiv al părului. Cercetările noastre au demonstrat, că în perioada anilor 1985-1990

soiurile de păr au fost afectate de toate 3 tipuri de viermi. Cel mai răspândit este viermele mărului

(Laspeyresia pomonella L.).

Viermele mărului afectează mai mult soiurile de vară şi toamnă. Un procent mare de

afecţiuni, provocate de viermele mărului, care se alimentează cu seminţele fructelor maturate la

momentul apariţiei larvelor, s-au depistat la soiurile de vară Augustiparon, Aromată de Bistriţa,

Butirra di Roma, Victoria, Moonglow pear, Monshalard, Melitopoliskaia, Clapp’s Favourite,

Prevoshodnaia, Orighinalinaia, Williams, precum şi hibrizii 1-4-13, 1-4-33, 6-6-32, 8-1-20, 8-1-25,

8-2-63, 8-2-85, 8-3-4, 8-3-78, 8-5-3.

Analiza dispersională demonstrează autentic diferenţa semnificativă a gradului de afectare a

soiurilor de păr, în funcţie de termenele de maturare (tab. 3.32).

Tabelul 3.32

Rezultatele analizei datelor despre afectarea soiurilor de păr de către

viermele fructelor, în funcţie de termenile de maturare, a. 1985-1990

Criteriul Fişer Sursa de variabilitate

Suma pătratelor,

SS

Gradele de libertate, df

Diversitatea, 2η Fcalc. F0.05

Varianta 543,84 2 0,84 235,09 3,1 Erori 104,62 143 General 647,86 143

94

Partea de acţiune a factorului „termenul de maturare” a constituit 84%. Influenţa factorului

în cauză este semnificativă şi constituie minim 70% şi maxim 98% din influenţa totală a factorilor.

Gradul mediu al afectării de către viermele fructelor a constituit 2,37 puncte, variind între valorile

2,78 pentru soiurile de vară şi 1,93 pentru cele de toamnă. Afectarea soiurilor de iarnă de către

viermele mărului a constituit 0-1 puncte, a celor de toamnă-iarnă – 1-3 puncte.

Păduchele verde al mărului (Aphis pomi Deg.) afectează frunzele şi lăstarii, stopând

creşterea lor, frunzele se răsucesc şi pier. Cea mai amplă răspândire a păduchelui verde s-a

manifestat în anul 1989. Gradul mediu de afectare a soiurilor şi hibrizilor studiaţi a constituit 1,50-

1,67. Gradul maxim al afectărilor - 3 puncte. Cele mai afectate au fost soiurile Bosdurgan, Verna,

Dr. Jules Guyot, Clapp’s Favourite şi hibrizii 1-9-33, 3-2-94, 5-10-80, 6-4-60, 6-6-32, 7-16-62, 8-2-

63, 8-2-85, 8-16-64, 8-24-29. Celelalte soiuri au fost afectate nu mai mult de 2 puncte.

Păianjenul părului (Eriophyes pyri Pgst.) a afectat unele soiuri, cu formarea gogoşilor de

ristic rotunde, cu diametrul maxim de 3 mm, netede; a gogoşilor de ristic cu aspect de trombocite, la

început de culoare verde-deschisă, mai târziu de culoare cafenie-închisă, cu o gaură de intrare,

situată mai frecvent în partea de jos a frunzei. Mai puternic sunt afectate frunzele şi mugurii din

partea de jos şi mijlocie, mai aproape de trunchi, ale coroanei. În anii de cercetare, 1985-1990, de

către păianjenul părului au fost afectate 69 de soiuri şi hibrizii autohtoni. Cea mai mare răspândire a

păianjenului părului s-a observat în anul 1989, când unele soiuri aveau afecţiuni de până la 3-4

puncte(Verna, Fragrante, 4-15-24, 5-10-50, 8-2-74, 8-6-85, 3-2-94). În restul anilor afectarea

maximă n-a depăşit 1-2 puncte.

Din cele menţionate urmează :

1. Cea mai mare daună soiurilor de păr în condiţiile zonei pomicole centrale ale Moldovei o

provoacă vătămătorii, care în anii extremali pot distruge totalmente recolta şi reduce calităţile

marfare şi gustative.

2. Printre maladiile părului cea mai periculoasă este arsura bacteriană (Erwinia amylovora Burril.),

care provoacă pierea în masă a pomilor.

95

EVALUAREA ECONOMICĂ A SOIURILOR ŞI HIBRIZILOR

DE PĂR DE PERSPECTIVĂ

Valoarea economică a perelor diferitor soiuri este determinată în cea mai mare măsură de

particularităţile şi caracterele sale (culoarea, consistenţa, suculenţa, gustul, aroma), de compoziţia

chimică şi valoarea energetică a lor. Calculul eficacităţii economice a soiurilor şi hibrizilor de păr s-

a efectuat în baza datelor, obţinute în livada sectorului experimental al I.C.P pentru cele mai

productive 32 soiuri, altoite pe portaltoi franc şi 18 soiuri, altoite pe gutui. Analiza datelor din

tabelul 4.1 demonstrează, că pomii soiurilor Verna, Krasnodarskaia letneaia, Orighinalinaia, Butirra

di Roma, Recordistca Kostâka şi hibrizilor 3-2-101, 3-3-45, 3-12-18, 8-2-97 pe portaltoi păr franc

au fost mai productive, iar pe portaltoi de gutui se evidenţiază soiul Orighinalinaia şi hibridul 8-4-

103. Cheltuielile de muncă pentru ingrijirea pomilor soiurilor Beurre Hardenpont în livada infiinţată

în a. 1977 (31,4/26,3 om-oră/t), Vâstavocinaia (30,7/23,7 om-oră/t) şi hibrizilor 3-12-18 (32,1/20,9

om-oră/t), 3-3-45 (34,1/22,0 om-oră/t), pe portaltoi de gutui sunt mai mari decât cele pe portaltoiul

păr franc. Profitul şi preţul de cost au fost mai mari pe portaltoiul păr franc (tab. 4.1). Excepţie fac

hibrizii 8-4-103 (25,6/26,2 om-oră/t), 3-16-8 (31,1/29,8 om-oră/t), cheltuielile de munca pentru

ingrijirea pomilor a cărora în funcţie de portaltoi nu diferă esenţial. Profitul (610,9/770,4 lei/t) şi

rentabilitatea de producţie (68,7/105,6%) a hibridului 8-4-103 mai inalte pe portaltoi gutui.

Tabelul 4.1

Evaluarea economică a soiurilor şi hibrizilor de păr (1985-1989)

Soiul, forma

Distanţa de plantare,

m

Producţia medie,

t/ha

Cheltuieli de muncă, om-oră/t

Preţ de cost, lei/t

Profit, lei/t

Rentabilitatea de producţie,

% 1 2 3 4 5 6 7

Anul înfiinţării livezii – 1972 Tipul de portaltoi – părul franc

Beurre Hardenpont 5x5 8,5 32,0 1309,5 190,5 14,6 Verna 5x3,5 15,7 23,2 725,6 773,4 106,5 Mellina 5x3,5 12,9 25,4 879,8 620,3 70,5 Grata 5x3,5 12,4 26,0 907,4 592,6 65,3 Butirra di Roma 5x3,5 13,6 25,8 749,3 750,8 100,2 Djioma 5x3,5 8,8 31,3 1302,1 198,0 15,2 8-2-97 5x5 15,4 23,4 727,4 762,6 103,4 Colette 5x4 9,8 29,4 1142,6 357,4 31,3 Williams 5x4 11,1 27,5 1012,7 487,3 48,1

Tipul de portaltoi – gutui Beurre Hardenpont 4x3 14,1 31,4 1025,4 474,6 46,3 Orighinalinaia 4x3 17,2 28,3 846,7 653,3 77,1 8-3-4 4x3 12,6 33,5 1143,6 356,6 31,2

96

Continuarea tabelului 4.1

1 2 3 4 5 6 7 Anul înfiinţării livezii –1974

Tipul de portaltoi – părul franc Abbe Fetel 5x3,5 10,2 28,8 1100,6 399,4 36,3 Krasnodarscaia letniaia 5x3,5 17,1 22,3 669,9 830,3 123,9 Recordistca Kostâka 5x4 14,9 23,6 751,9 740,8 98,5 Stark broi’s new pear 5x4 8,5 32,0 1309,5 190,7 14,6 Wilder 5x4 12,5 25,8 902,8 597,2 66,1 Williams 5x4 9,2 30,5 1214,8 287,1 23,5 Duchesse d’Angouleme 5x4 11,8 26,6 954,6 545,4 57,2

Tipul de portaltoi – gutui Masleanaia 4x3 10,8 36,8 1328,4 171,8 12,9

Anul înfiinţării livezii – 1977 Tipul de portaltoi – părul franc

Beurre Hardenpont 5x5 12,1 26,3 929,6 570,4 61,4 3-12-18 5x4 20,2 20,9 571,3 928,7 162,6 3-2-101 5x4 18,0 21,9 637,1 862,9 135,4 4-3-28 5x4 12,3 26,1 917,1 582,9 63,6 Vâstavocinaia 5x4 15,0 23,7 757,9 742,1 97,9 8-16-64 5x4 12,7 25,6 889,3 610,9 68,7 3-3-45 5x3,5 17,7 22,0 648,2 851,8 131,4 8-2-120 5x54 10,7 28,0 1046,8 453,2 43,3 2-9-8 5x4 12,5 25,8 902,8 597,2 66,1 8-4-103 5x4 12,7 25,6 889,3 610,9 68,7 3-16-8 5x5 8,9 31,1 1251,9 248,1 19,8 6-13-1 5x5 9,4 30,1 1187,1 312,9 26,4 Clapp’s Favourite 5x4 19,5 21,2 590,6 909,4 154,0 Aromată de Bistriţa 5x4 12,5 25,8 902,8 597,2 66,1

Tipul de portaltoi – gutui Beurre Hardenpont 4x3 14,1 31,4 1025,4 474,6 46,3 3-12-18 4x3 13,6 32,1 1061,8 437,4 41,3 Vâstavocinaia 4x3 14,7 30,7 981,2 518,8 52,9 3-3-45 4x3 12,2 34,1 1179,8 320,3 27,1 8-4-103 4x3 20,1 26,2 729,6 770,4 105,6 3-16-8 4x3 15,5 29,8 935,8 564,2 60,3

Conform indicatorilor economici se evidenţiază soiurile Clapp’s Favourite, Krasnodarskaia

letneaia, Verna, Vâstavocinaia şi hibrizii 3-12-18, 3-2-101, 3-3-45, 8-2-97, altoiţi pe portaltoi franc,

precum şi hibridul 8-4-103 altoit pe gutui. Cultivarea soiurilor şi a hibrizilor, altoiţi pe portaltoi

franc, cum sunt Grata, 8-2-85 şi pe gutui, cum ar fi Verna, Butirra di Roma, 3-2-101, 8-16-64, 8-2-

120, 3-6-29, 6-13-1 este nerentabilă ca şi pentru alte soiuri, care nu sunt prezentate în tabelul 4.1.

(Beurre d’Anjou, Grand Champion, Esperens Göte, Colette, Kozerog, Mersedes, Monshalard,

Totleben, 1-9-19, 3-6-95, 4-3-98, 4-6-35, 5-10-50, 5-12-16, 5-16-13, 5-16-80, 6-14-16, 6-7-7, 6-14-

97

7, 6-17-6, 6-4-46, 8-15-87, 8-16-42, 8-24-29, 8-39-67, 8-18-25, 8-6-85, 7-16-62, 7-8-20). Restul

soiurilor, conform indicatorilor economici, se plasează pe o poziţie intermediară între cele mai

eficiente (Napoca, Osenniaia Kostâka, Beurre Bosc, Beurre Hardenpont,Wilder, Mellina, 4-3-28, 8-

16-64, 2-9-8 etc.) şi cele nerentabile.

Indicatorii economici principali, în funcţie de soi, variază în limite esenţiale. Concomitent,

productivitatea, profitul şi rentabilitatea de producţie la soiurile şi hibrizii, altoiţi pe portaltoi franc,

este mai mare, iar volumul de muncă şi preţul de cost la producerea unei unităţi de produs este mai

mic, comparativ cu soiurile şi hibrizii, altoiţi pe gutui. Excepţie fac hibrizii 8-4-103, 3-16-8.

Conform indicatorilor economici se evidenţiază soiurile Clapp’s Favourite, Krasnodarskaia

letneaia, Verna, Vâstavocinaia, Butirra di Roma, Recordistca Kostâka şi hibrizii 3-12-18, 3-3-45, 8-

2-97 altoiţi pe portaltoi franc, precum şi hibridul 8-4-103 altoit pe gutui.

98

CARACTERISTICA SUCCINTĂ A SOIURILOR ŞI HIBRIZILOR NOI Hibridul 3-2-101 este obţinut în rezultatul încrucişării soiurilor Trioumph de Vienne x

Olivier de Serres de către X. Ch. Duşutin la Institutul de Cercetări pentru Pomicultură din

Republica Moldova. Pomul posedă putere de creştere medie, este bine ramificat. Ramurile pornesc

de la tulpină sub unghi apropiat de cel drept. Excitabilitatea mugurilor este înaltă şi capacitatea de

formare a lăstarilor este bună. Compatibiltatea cu portaltoiul gutui este bună. Intrarea pe rod la al 5-

lea an de la plantare. Înfloreşte în termeni medii, anual, moderat. Fructifică abundent, tipul de

fructificare - standard.

Fructele sunt mijlociu de mari (168 g), de formă sferică, uniforme, cu suprafaţa netedă.

Culoarea de bază la maturarea de recoltare este verde-deschisă, iar în perioada maturării de consum

– galbenă-deschisă. Culoarea acoperitoare reprezintă o plasă ruginie slab pronunţată pe 1/3 din

fructe. Fructul, în întregime, este acoperit cu puncte mărunte cafenii. Pieliţa este de grosime medie.

Pulpa este albă, suculentă, untoasă. Gustul este plăcut, dulce-acidulat.

Maturarea de colectare are loc în decada a treia a lunii septembrie. În condiţii obişnuite

maturarea de consum începe peste 20-30 zile. Productivitatea 18 t/ha, rentabilitatea 135,6%.

Hibridul 3-12-18 este obţinut în rezultatul încrucişării soiurilor Trioumph de Vienne x

Olivier de Serres de către X.Ch.Duşutin la Institulul de Cercetări pentru Pomicultură din Republica

Moldova. Pomul posedă putere medie de creştere, coroană piramidală răsfirată, cu desime mijlocie.

Ramurile sunt amplasate sub un unghi apropiat de cel drept. Excitabilitatea mugurilor este înaltă,

capacitatea de formare a lăstarilor - bună. Compatibil cu portaltoiul de gutui. Rezistenţa la iernare

este bună. Înfloreşte în termene mijlocii, anual, abundent. Intră pe rod la anii 5-6 de la plantare

sporind rapid productivitatea. Fructifică abundent şi regulat, tipul de ructificare – standard.

Fructele sunt supramijlocii (greutatea medie 185 g, maximă – 312 g), mijlociu de uniforme,

piriform-trunchiate. Suprafaţa este glabră, asperitară. Culoarea de bază la maturarea de recoltare

este verde, în perioada de consum – verzui-galbenă. Culoarea acoperitoare – sub formă de pete

ruginii pe jumătate de fruct. Fructul este acoperit cu puncte subcuticulare de dimensiuni mijlocii,

amplasate sub pieliţă. Pulpa este albă, suculentă, untoasă. Gustul este dulce-acidulat, plăcut.

Maturarea de colectare se începe în a treia decadă a lunii septembrie. În condiţii normale

fructele se păstrează 30-40 zile, în camere frigorifice – până în aprilie, fără a-şi pierde calităţile

gustative. Transportabilitatea este bună. Productivitatea - 20,2 t/ha, rentabilitatea - 162,6 %. Soiurile

polenizatoare – Beurre Bosc, Williams, 8-4-103.

Hibridul 8-4-103 este obţinut în rezultatul încrucişării soiurilor Comtesse de Paris x

Doyenne d’hiver de către X.Ch.Duşutin la Institulul de Cercetări pentru Pomicultură din Republica

99

Moldova. Pomul posedă putere de creştere mare, se dezvoltă repede, are coroana piramidală

răsfirată, foarte deasă, care necesită rărire. Ramurile pornesc de la tulpină sub un unghi apropiat de

cel drept. Compatibilitatea cu portaltoiul de gutui şi rezistenţa la iernare sunt bune. Excitabilitatea

mugurilor şi capacitatea de formare a lăstarilor sunt înalte. Înfloreşte în termeni mijlocii. Fructifică

regulat, tipul fructificării – standard.

Fructele posedă dimensiuni mijlocii (masa medie – 180 g, maximă – 288 g), sunt ovoide, de

formă corectă. Suprafaţa fructului este netedă. Culoarea de bază în procesul maturării de recoltare

este verde, cea acoperitoare, pe cea mai mare parte a fructului - brun-roşietică. Fructul este acoperit

cu puncte subcuticulare, mărunte şi mijlocii, amplasate sub pieliţa. Pieliţa este de grosime mijlocie,

cu densitatea medie. Pulpa este albă-gălbuie, suculentă, fină, untoasă, cu gust dulce-acidulat plăcut.

După forma fructului şi culoare se apropie de soiul Clapp’s Favourite. Maturarea de recoltare se

desfăşoară la sfârşitul lunii august – prima decadă a lunii septembrie.

În condiţii obişnuite se păstrează 30 de zile, în camera frigorifică – până în decembrie.

Productivitatea pe portaltoiul gutui – 20,1 t/ha, rentabilitatea 105,6 %. Soiurile polenizatoare –

Clapp’s Favourite, Williams, 8-5-3.

Recordistca Kostâka a fost obţinut de P.P.Kostâk la staţiunea experimentală din

Cabardino-Balcaria. Pomul posedă putere de creştere medie, coroană piramidală, cu desime medie.

Ramurile pornesc de la tulpină sub un unghi drept. Nu este compatibil cu portaltoiul gutui.

Excitabilitatea mugurilor şi capacitatea de formare a lăstarilor sunt medii. Înfloreşte târziu, anual,

moderat. Fructificăanual, moderat, tipul fructificării - spur. Este comparativ rezistent la boli.

Fructele sunt de mărime mijlocie,uniforme (170 g), piriforme. Culoarea de bază în

momentul recoltării este verde, cea acoperitoare – ruginie până la jumătate de fruct. În perioada

maturării de consum fructul devine galben, acoperit cu o plasă aurie, ruginie. Pulpa fructului este

gălbuie, suculentă, untoasă, fără granulaţii. Gustul este dulce, plăcut. Soiul este destinat pentru

desert. Maturarea de recoltare decurge în a treia decadă a lunii august. În condiţii obişnuite se coace

complet în 15-20 zile.

Maturarea de consum are loc la finele lunii august – mijlocul lunii septembrie.

Productivitatea - 15 t/ha, rentabilitatea - 99,8%. Soiurile polenizatoare – Starkrimson, Beurre

Hardenpont.

Butirra di Roma – este un soi italian, obţinut de A.Pirovano în rezultatul încrucişării

soiurilor Coscia x Williams în anul 1957. Pomul este de vigoare medie, cu coroana piramidală,

îngustă. Intră pe rod la al 5-lea an de la plantare. Excitabilitatea mugurilor este bună, iar capacitatea

100

Fig. 18. Fructele hibrizilor 3-2-101 (sus) şi 8-4-103 (jos)

101

Fig. 19. Fructele soiurilor Recordistca Kostâka (sus) şi Butirra di Roma (jos)

102

de formare a lăstarilor slabă. Compatibilitatea cu gutuiul este insuficientă. Înfloreşte timpuriu.

Fructifică abundent şi anual, tipul fructificării –spur.

Fructele depăşesc dimensiunile mijlocii (masa medie – 181,5 g), sunt alungit-piriforme, cu

pedunculul fixat oblic, mijlociu de uniforme. Culoarea de bază în perioada recoltării este verde, în

timpul maturării de consum – gălbuie-verde, cu o rumeneală pală uşoară şi plasă ruginie. Pulpa este

gălbuie, foarte suculentă, untoasă, cu gust de desert, cu îmbinarea armonioasă a zahărului şi

acidului.

Maturarea de recoltare începe în decada a treia a lunii august, de consum – în prima jumătate

a lunii septembrie. Productivitatea - 13,6 t/ha, rentabilitatea - 99,9%. Soiurile polenizatoare –

Noiabriscaia, Vâstavocinaia, Zorica.

Grata – este un soi italian, obţinut în rezultatul încrucişării soiurilor Nain Vert x Coscia.

Pomul are vigoare slabă cu coroană piramidală, deasă. Intră pe rod la al 3-lea an de la plantare,

sporind rapid productivitatea. Ramurile sunt amplasate sub un unghi apropiat de cel drept.

Excitabilitatea mugurilor şi capacitatea de formare a lăstarilor sunt înalte. Incompatibil cu gutuiul.

Înfloreşte în termenii medii, anual, abundent. Fructifică abundent, tipul fructificării – standard.

Productivitatea regulată, înaltă.

Fructele posedă dimensiuni mijlocii (masa medie 165 g), sunt de formă ovoidă, un pic

tuberoase. Pieliţa este aspră, groasă. Culoarea de bază în perioada colectării este verde, cea

acoperitoare – ruginie pe partea majoră a fructului. Culoarea în perioada de consum este galbenă-

verzuie. Pulpa este de culoare crem, suculentă, puţin crocantă, untoasă, cu un gust dulce-acidulat,

tămâios.

Maturarea de recoltare este târzie – prima decadă a lunii octombrie, în condiţii obişnuite se

păstrează 30-40 zile. Transportabilitatea fructelor este bună. Productivitatea - 11,4 t/ha.

103

SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE

Dezgroparea rădăcinelor în direcţia orizontală a demonstrat, că la pomi altoiţi pe portaltoi

franc ele depăşesc cu mult proiecţia coroanei. Pe măsura îndepartării de la trunchi, rădăcinile

pătrund treptat în straturi mai adânci, ramificându-se şi totodată micşorându-se în grosime. Deosebit

de bine se ramifică rădăcinele pomilor în straturile luto-nisipoase.

În plantaţia cu 138 soiuri au fost determinate înalţimea pomilor, diametrul coroanei, diametrul

trunchiului, volumul coroanei, suprafaţa proiecţiei coroanei, suprafaţa secţiunii trunchiului, forma

naturală a coroanei, excitabilitatea mugurilor, capacitatea de formare a lăstarilor.

Printre soiurile şi hibrizii în studiu prevalează cele cu puterea de creştere moderată (înălţimea

pomului 3-4 m). Variabilitatea înălţimii pomului în cadrul soiului, la unele soiuri studiate, nu

depăşeşte 10% . După înălţimea pomului, cele mai omogene sunt soiurile Hibrid Ro, Porporata,

Maslianaia, Stark broi’s new pear, Beurre Hardenpont şi hibrizii 3-12-15, 5-7-11, 5-11-120, 6-4-46,

6-6-32, 6-13-1, 8-1-25, 8-2-97, 8-39-67, la care coeficientul de variaţie V nu depăşeşte 5%. Acestea

sunt, în fond, soiurile viguroase. Cea mai înaltă variabilitate a demonstrat grupa de soiuri cu

vigoarea de creştere redusă: Mellina, Totleben, Esperens Göte, Grand Champion şi hibrizii 4-10-47,

8-16-42. Coeficientul de variaţie la această grupă de soiuri şi hibrizi depăşeşte 20%.

Diametrul coroanei la soiurile şi hibrizii în studiu variază în limitele 2,2 (hibridul 8-2-25) -

5,7 m (soiul Victoria). Majoritatea soiurilor în cercetare (circa 80%) sunt reprezentate prin pomi cu

diametrul mai mic de 4m, din care 23% sunt soiuri cu coroana compactă şi diametrul coroanei mai

mic de 3 m.

Majoritatea soiurilor şi hibrizilor studiaţi la distanţa de plantare de 6 x 4 m, nu formează un

frunziş continuu, din care motiv nu sunt apte să-şi realizeze din plin potenţialul productiv. În

condiţiile pomiculturii intensive cele mai solicitate sunt soiurile cu volumul coroanei mic,

avantajoase din punct de vedere tehnologic. Printre ele sunt soiurile Abbe Fetel, Kozerog,

Marguerite Marillat, Samarkandskaia krasaviţa, Grata, Djioma, Mellina. Preţioşi sunt şi hibrizii

autohtoni, îndeosebi 3-3-45 şi 8-2-85.

Sub aspect ecologo-geografic grupele ucraineană şi caucaziană se caracterizează cu cea mai

mare pondere a soiurilor cu vigoarea de creştere mare. Soiurile cu vigoare mică fac parte din grupa

italiană. Diversitatea grupelor ecologo-geografice după puterea de creştere constituie 11-25%.

Forma naturală a coroanei, excitabilitateatea mugurilor, capacitatea de formare a lăstarilor şi

tipul fructificării, de asemenea, sunt caractere specifice ale soiului. Soiurile şi hibrizii în cercetare

posedă mai multe tipuri de formă a coroanei. Prevalează pentru toate grupele ecologo-geografice

104

forme de coroană: piramidală, invers-piramidală, rotungită. Puţine soiuri posedă coroana de formă

ovală (Maslianaia, Stark broi’s new pear), răsfirată (Victoria) şi pletoasă (Beurre Giffard).

Determinarea desimii coroanei a demonstrat că cca jumătate din soiurile şi hibrizii în

cercetare formează coroane îndesite. Acest fapt se datorează unei bune excitabilităţi a mugurilor şi a

capacităţii sporite de formare a lăstarilor. Doar 9% din soiurile cercetate au coroane rare.

Capacitatea de formare a lăstarilor la majoritatea soiurilor de păr, odată cu intrarea pe rod,

este înaltă şi a constituit 53-69% la vârsta pomilor de 8 ani. Pe măsura îmbătrânirii pomilor,

capacitatea de formare a lăstarilor se reduce, la vârsta de 14 ani ea a constituit numai 5-6% în

funcţie de soi.

În experienţele noastre excitabilitatea medie a constituit 80,9±1,98% (coeficientul de variaţie

V = 9,9%; precizia experienţei P = 1,2). La vârsta de 10 ani excitabilitatea mugurilor este medie –

73,5±1,99 %(V = 8,8%; P = 1,3), iar la vârsta de 15 ani ea constituie 88,9±2,44 %(V = 6,3; P = 1,3).

Majoritatea soiurilor şi hibrizilor, posedă tipul spur de fructificare. La soiurile cu fructificare

standard, de asemenea, predomină pintenii.

Soiurile cercetate diferă semnificativ după rezistenţa la condiţiile iernării. Pentru producere şi

ameliorare prezintă interes soiurile Melitopoliskaia, Stark broi’s new pear, Orighinalinaia, Esperens

Göte, Solanca şi hibrizii 1-4-13, 2-7-32, 2-9-8, 3-12-15, 3-12-18, 4-15-28, 5-7-11, 5-10-18, 5-16-

13, 5-16-80, 6-7-7, 7-8-20, 8-3-100, 8-4-103.

Pentru păr în Republica Moldova sunt periculoase nu atât minimele absolute ale

temperaturilor de iarnă, cât durata lor de acţiune şi dezgheţurile îndelungate, care reduc rezistenţa la

iernare. Cele mai periculoase şi distrugătoare dintre afecţiunile de iarnă sunt arsurile solare ale

trunchiului şi ramurilor de schelet.

Cel mai timpuriu încep vegetaţia soiurile Porporata, Esperens Göte şi hibrizii 8-2-120, 8-20-

32, 5-16-13, 8-16-64. Ponderea soiurilor cu dezmuguritul târziu a constituit 18%.

Succesiunea dezmuguritului în grupele de soiurile şi hibrizii studiaţi poate fi dereglată de

condiţiile climaterice. În funcţie de condiţiile naturale şi particularităţile biologice, această fază nu

s-a desfăşurat în fiecare an în ordine strictă. Însă, soiurile din grupele cu dezmugurirea timpurie,

medie şi tardivă, au fost aceleaşi, păstrând în general succesiunea.

Durata înfloritului, la soiurile de păr, constituie, în mediu, 8 zile. Însă, în funcţie de condiţiile

climaterice, şi, în primul rând, de regimul de temperaturi, această perioadă, uneori, se reduce până

la 5 zile (1987), altă dată se prelungeşte până la 9-12 zile (1989, 1990). Cea mai esenţială influienţă

asupra termenelor de înflorire o exercită suma temperaturilor efective mai mari de +50C în perioada

interfazică. Pentru începutul înfloritului acest indicator are valoarea de 130,06±4,8°C.

105

În condiţiile Republicii Moldova, maturarea fructelor la soiurile de vară începe în a doua

jumătate a lunii iulie. Cea mai mare grupă o constituie soiurile cu perioada de maturizare de

toamnă. Această grupă include soiurile, care se evidenţiază după setul de caractere valoroase. În

afară de aceasta, o parte din soiuri pot fi referite la cele timpurii de toamnă (august – septembrie).

Cea mai mică grupă o constituie soiurile cu perioada de maturizare de iarnă. Din această grupă fac

parte Beurre d’Anjou, Jeanne d’Arc, Djioma, 4-15-24, 2-7-12. Diferenţa între termenele de

maturare a fructelor la soiurile studiate, în funcţie de condiţiile anului, a constituit 9-13 zile.

Durata perioadei interfazice „înfloritul – maturarea fructelor” a soiurilor de păr constituie 69-

119 zile pentru soiurile de vară, -120 – 156 zile – pentru cele de toamnă şi 157-165 zile – pentru

soiurile cu perioada de maturare în iarnă. În Moldova, unde durata perioadei fără îngheţuri

constituie, în mediu, 190 zile, sunt condiţii suficient de favorabile pentru încheierea cu succes a

vegetaţiei. La păr în anii de efectuare a observărilor durata perioadei fără îngheţuri a variat de la 215

până la 240 zile.

Polenul soiurilor de păr studiate este alungit după forma şi omogen după dimensiuni.

Majoritatea soiurilor posedă polen cu viabilitatea înaltă (mai mare de 60%). Cel mai omogen polen

cu viabilitate înaltă au avut soiurile Williams, Bozdurgan şi hibrizii 3-3-45, 5-12-16, 5-5-60, 8-1-20,

8-3-78, 8-24-29.

În microcultura de concurs de tip intensiv cu 33 soiuri de păr cu perspective de extindere în

producţie, altoite pe portaltoi franc, cea mai timpurie intrare pe rod a fost observată la soiul italian

Grata (al 3-lea an de la plantare), care se deosebeşte prin vigoarea mică a pomilor, productivitatea

înaltă, maturare târzie a fructelor şi calităţi gustative bune. La al 4-lea an de la plantare au intrat pe

rod soiurile Williams Mellina şi hibridul 8-2-85. La al 5-lea an recoltă economică înaltă s-a

înregistrat la soiurile Willard, Colette, Recordistca Kostâka, Clapp’s Favourite şi hibrizii 3-12-18,

8-1-20, 8-3-4.

Productivitatea pomilor de păr variază esenţial în funcţie de particularităţile biologice ale

soiului şi condiţiile climatice anuale. Cea mai influentă este interacţiunea factorilor soi/ condiţiile

anuale, căreia îi revine de la 34% până la 39% pentru diverşi ani de plantare. Productivitatea soiului

în linii generale, diferă neesenţial pe ani, totuşi de raportul soi / an depinde în primul rând.

Productivitatea anuală înaltă au demonstrat soiurile, Clapp’s Favourite, Orighinalinaia,

Butirra di Roma Beurre Bosc, Victoria, Verna, Parker şi hibrizii autohtoni: 3-12-18, 3-2-101, 3-3-

45, 3-6-74, 4-3-30, 4-15-28, 8-2-97, 8-2-74, 8-5-3.

Productivitatea specifică la o unitate de volum al coroanei, la o unitate de suprafaţă a

proiecţiei coroanei şi la 10 cm2 de suprafaţa secţiunii trunchiului a demonstrat, că mai productive

sunt soiurile cu vigoarea de creştere mică şi coroana compactă, cu volum redus.

106

Periodicitatea biologică a fructificării, în mediu la probă, a constituit 31-39%, iar cea

economică – 27-31%.

Cele mai frecvente forme a fructelor la hibrizii şi soiurile de păr sunt piriforme (31,9%),

piriform-trunchiate (27,15) şi ovoide (20.1%). Celelalte forme de fructe se întâlnesc mai rar:

piriform-alungită – 6,3%, conică – 4,9%, sferică – 5,5%, sferic-turtită – 4,2% soiuri şi hibrizi.

Majoritatea soiurilor de păr au suprafaţa fructelor netedă. Forma ondulată este caracteristică

pentru soiurile Beurre Hardenpont, Williams, Dr. Jules Guyot, Duchesse d’Angouleme, Totleben şi

hibriziii 1-9-33, 3-3-45, 3-6-9, 3-6-29, 3-6-95, 3-12-18, 6-14-7, 6-19-11, 7-8-20, 8-3-78, 8-6-85, 8-

13-99. Partea majoritară a soiurilor (61,1%), într-o măsură sau alta, posedă culoare ruginie a

fructelor. Merită atenţie grupul ecologo-geografic autohton, în care 70,6% din soiuri sunt puţin

ruginii. Pentru cele mai bune soiuri de desert este caracteristică pulpa untoasă. În experimentul

noastru astfel de pulpă posedă fructele a 49,3% de soiuri. Majoritatea soiurilor studiate posedă

fructe suculente.

Cea mai lungă perioadă de păstrare a fructelor, fără pierderi esenţiale a greutăţii lor, a fost

notată la hibrizii 3-12-18, 4-15-28 (180 ± 10 zile). Cea mai scurtă perioadă de păstrare a fructelor

(95 zile) este caracteristică pentru hibrizii 3-16-8, 6-11-5, 8-2-97 şi 8-4-103.

Printre maladiile părului cea mai periculoasă este arsura bacteriană (Erwinia amylovora

Burril.), care provoacă pieirea în masă a pomilor. Soiurile Patten, Parker şi Moonglow prezintă

interes deosebit ca surse parentale în ameliorarea de cauză.

Productivitatea, profitul şi rentabilitatea producţiei la soiurile şi hibrizii, altoiţi pe portaltoi

franc, este mai mare, iar volumul de muncă şi preţul de cost la producerea unei unităţi este mai mic,

comparativ cu soiurile şi hibrizii, altoiţi pe gutui. Conform indicilor economici se evidenţiază

soiurile Clapp’s Favourite, Krasnodarskaia letneaia, Verna, Vâstavocinaia şi hibrizii 3-12-18, 3-2-

101, 3-3-45 altoiţi pe portaltoi franc, precum şi hibridul 8-4-103 altoit pe gutui.

107

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

1. Condiţiile pedoclimatice ale Republicii Moldova sunt favorabile pentru cultivarea părului.

Epoca defăşurării fazelor de vegetaţie şi fructificare variază în funcţie de particularităţile

biologice ale soiului şi condiţiile mediului.

2. Arhitectonica sistemului radicular, la pomii de păr, în mare măsură depinde de portaltoi.

Zona răspândirii radicinilor la pomii, altoiţi pe portaltoi păr franc, depăşeşte diametrul

proiecţiei coroanei, iar la pomii altoiţi pe portaltoi gutui ea se află în limita acesteia.

3. Diversitatea grupelor ecologo-geografice după caracterele de creştere a pomilor nu este

înaltă, variind în limite 11% pentru înălţimea pomului şi 25% - diametrul coroanei. Mai

diverse sunt însuşi soiurile în fiecare grup înregistrând 55% pentru înălţimea pomului şi

90% - volumul coroanei pomilor. Soiuri cu vigoare mică de creştere sunt: Abbe Fetel,

Kozerog, Marguerite Marillat, Samarkandskaia crasaviţa, Grata, Djioma, Mellina, hibrizii:

3-3-45, 8-2-85. Creştere moderată posedă soiurile Recordistca Kostâka, Willard, hibrizii 3-

12-18, 8-3-4, 8-5-3, 8-4-103. Soiurile de selecţie ucraineană şi caucaziană au vigoare mare

de creştere a pomilor pe ambii portaltoi. Vigoare mică posedă soiurile din Italia. În general,

puterea de creştere a pomilor de păr se reduce pe portaltoiul de gutui.

4. Soiurile şi hibrizii de păr se deosebesc după forma, desimea coroanei, capacitatea de

lăstărire, excitabilitatea mugurilor, tipul de fructificare. Formaţiunile de rod la pomii tineri

sunt ţepuşele, nuieluşele şi mlădiţele. În decursul anilor de creştere, dezvoltare şi

îmbătrânire a pomilor sporeşte cantitatea burselor şi a vetrelor de rod.

5. Rezistenţa la temperaturile joase de iarnă a grupelor ecologico-geografice de soiuri şi

hibrizilor de păr este diferită. Cele mai rezistente s-au adeverit soiurile din Ucraina, iar cele

mai atacate din Crimeea şi Europa de Vest. Grad înalt de adaptare la condiţiile de iernare din

centrul ţării au manifestat soiurile Melitopoliskaia, Orighinalinaia, Stark broi’s new pear,

Solanca, şi hibrizii: 1-4-13, 2-7-32, 2-9-8, 3-12-15, 4-15-28, 5-7-11, 5-10-18, 5-16-13, 5-16-

80, 6-7-7, 7-8-20, 8-3-100, 8-4-103.

6. Conform epocii de vegetaţie şi fructificare soiurile de păr în grupele ecologico-geografice

sunt variate. Epocile fazelor fenologice oscilează în funcţie de soi şi condiţii. Partea de

acţiune a soiurilor poate alcătui 14-24%, iar a condiţiilor anilor 57% - 72%. Succesiunea

soiurilor în desfăşurarea fenofazelor în general se păstrează.

7. Productivitatea soiurilor şi hibrizilor de păr se află sub controlul genotipului (18 – 33%) şi

interacţiunii soi/condiţiile anului (22 – 39%). Cele mai multe soiuri şi hibrizi posedă

productivitate anuală şi înaltă. Timpuriu intră pe rod Grata, Williams, Mellina, 8-2-85. Mai

108

productive în raport cu volumul coroanei sunt soiurile şi hibrizi de păr cu putere de creştere

mică, coroana compactă şi volumul ei redus: Verna, Butirra di Roma, Colette, Abbe Fetel,

Williams, Recordistca Kostâka, Wilder şi hibrizii 3-12-18, 3-3-45, 4-3-30.

8. Mărimea, calitatea organoleptică, conţinutul în substanţe chimice, durata păstrării perelor

depind de condiţiile de valorificare. Soiurile Recordistca Kostâka, Butirra di Roma, Colette,

Mellina, Willder, Masleanaia şi hibrizii 3-2-101, 3-12-18, 8-2-97, 8-3-4, 8-5-3, 8-4-103 se

disting prin indici de mare valoare ai calităţii fructelor.

9. Bolile şi dăunătorii părului provoacă cele mai mari pagube economice pomilor şi producţiei

de fructe. În rezultatul cercetărilor s-au depistat soiuri şi selecţii comparativ mai rezistente

către bolile:rapăn – Recordistca Kostâka, 11-9-10, 11-9-11; pătarea albă a frunzelor –

Recordistca Kostâka, 4-3-30, 11-9-10, 11-9-11; pătarea brună a frunzelor Recordistca

Kostăka, 3-3-45, 11-9-10, 11-9-11; arsura bacteriană – Patten, Parker, Moonglow, Duchesse

d’Angouleme; arsura termică 85% soiuri şi hibrizi. Toate soiurile de păr sunt puternic

atacate de către viespea părului, excepţie fac hibrizii 3-3-45, 6-14-57. Unele soiurile sunt

mai puţin atacate de către psilla: Orighinalinaia, Osenniaia Kostâka, Socinaia, 11-9-10, 2-7-

32, 3-3-45, 4-6-35; vermele mărului: Grata, Gjioma, 3-12-18, 2-7-12.

10. Cel mai precoce este soiul-martor Beurre Giffard. Din soiurile studiate n-au fost evidenţiate

exemplare mai precoce sau cu maturarea simultană. Prin păstrare a fructelor de lungă durată

se disting hibrizii 3-12-18, 4-15-28.

11. Profit şi rentabilitatea producţiei de pere maxim s-au obţinut la soiurile Verna,

Vâstavocinaia, Krasnodarskaia letneaia, Clapp’s Favourite, Recordistca Kostâka şi hibrizii

3-12-18, 3-2-101, 8-2-97 altoite pe portaltoi franc, precum şi la hibridul 8-4-103, altoit pe

gutui.

În baza cercetărilor efectuate, pentru îmbunătăţirea sortimentului de păr şiameliorare se

recomandă:

1. Soiurile Recordistca Kostâka, Butirra di Roma, Grata şi hibrizii 3-2-101, 3-12-18, 8-5-3, 8-

4-103, care se evidenţiază printr-un set de caractere valoroase, să fie recomandate pentru

Încercarea de Stat.

2. În procesul ameliorării să fie aplicate, în calitate de forme parentale următoarele soiuri şi

hibrizi:

- compacticitatea coroanei – Abbe Fetel, Kozerog, Grata, Djioma, 3-4-45, 8-2-85;

- înflorirea tardivă – Recordistca Kostâka, Jeanne d’Arc, 8-1-22, 8-2-97;

- rezistenţa la temperaturile joase de iarna – 4-3-28, 8-7-32, 3-16-8, 7-8-20, 8-4-103, 8-3-100;

109

- rezistenţa la arsura bacteriană – Patten, Parker, Moonglow;

- fructele mari, de calitate înaltă – Butirra di Roma, Masleanaia, Dr. Jules Gyuot, 3-12-18, 8-5-3,

8-4-103;

- productivitate înaltă – Verna, Butirra di Roma, 3-3-45, 3-12-18, 8-4-103;

- păstrare îndelungată a fructelor – 3-12-18, 4-3-28.

110

BIBLIOGRAFIE

1. ALSIVI, F. Problemi e prospettive economico-commerciali delle pere. Rev.

Ortoflorofrutticolture, 1980,v. 64,nr. 5, p. 357-363.

2. ALSTON, F.H. Pear breeding progress and prospects. / XXI-st International Horticultural

Congress, abstacts VI. Hamburg, nr.1982, p. 1099.

3. ALSTON, F.H. Strategy for Apple and Rear Breeding. Improving Vegetatively Propagated

Crops. Abbott A.J., Atkin R.K. eds. London, ACADEMIC PRESS, 1987, p. 113-123.

4. AMZĂR, V., BRANIŞTE, N., RICHIŢEANU, A. Interacţiunea genotip-mediu în răspândirea

atacului de Psylla pyri şi Erwinia amylovora (Burr.) Winslow. / Lucrări ştiinţifice ICPP Piteşti.

Bucureşti, 1996, vol. XVIII, p. 324-332.

5. ANDERSON, H.W. Pear diseases and their control. / Trans-III hort. soc., 1947, XXX.

6. ANDRIEŞ, N. Euras – soi nou de pere de iarnă. / Lucrări ştiinţifice ICPP Piteşti. Bucureşti,

1966, vol. XVIII, p. 122-123.

7. BAAB, G. Der Anbau von Birnen aus betriebswirts-Chaftlicher Sient, Obstbau (Bonn), 1984,

nr. 9 (2), p. 69-71.

8. BELL, R.L., QUAMME, H.A., LAYNE, R.E., SKIRVIN, R.M. Pears. Fruit Breeding. Volume

I: Tree and Tropical Fruits. ISBN 0-471-31014-X. 1996, p. 441-514.

9. BELL, R.L., VAN DER ZWET. Susceptibility of Pyrus germoplasm to Fabraea leaf spot. Acta

Horticulturae. 1988, nr. 224, p. 229-246.

10. BRANIŞTE, N., AMZĂR, V., RĂDULESCU, M., STOICULESCU, E. Soiuri noi de pere:

Getica şi Monica. / Lucrări ştiinţifice ICPP Piteşti. Bucureşti, 1996, vol. XVIII, p. 3-7.

11. BRANIŞTE, N., ANDRIEŞ, N. Soiuri rezistente la boli şi dăunători în pomicultură. Bucureşti,

1990, 126 p.

12. BRANIŞTE, N., GHIDRA, V. Cultura părului. Bucureşti, CASA CĂRŢII DE ŞTIINŢĂ, 1999,

119 p.

13. BRIOLINI, G., CAPPELLI, A., RIVALTA, L., ROSATI, P. Observation on Pyrus communis

rezistance to Psylla piri. / Annali dell’Instituto Sperimentale per la Frutticoltura. Roma, 1987,

vol. XVIII, p. 63-73.

14. CHEN, P.M., RICHARDSON, D.G., MELLENTHIN, W.M. Differences in biochemical

composition between Beurre d’Anjou and Bosc pears during fruit development and storage.

Jorn. Amer. soc. Hortic. sci.. 1982, vol 107, nr. 5, p. 807-812.

15. CRISTOPH, W. Ritorna la coltura del pero. Frutta e vitte, 1986, vol 11, nr. 3, p. 575-577.

16. FAO. Previsions de recoltes Europeenes. Arboriculture fruitiere. 1986, nr. 388, p. 10-11.

111

17. FIDEGHELLI, C. Prospect of apple and pear industry in Italy. / Annali dell’Instituto

sperimentale per la Frutticoltura, Roma, 1985, vol. XVI, p. 7-22.

18. FITTI, N., BARALDI, R., COBIANCHI, D., RIVALTA, L. Dauni da freddo al pero. Rev.

Fruttic. Ortofloric, 1985, vol. 47, nr. 8, p. 28-32.

19. GAUTIER, M. La lutte contre les gelees printanieres. Arboriculture fruitiere. 1983, vol. 30, nr.

348, p. 37-44.

20. GAUTIER, M. Le poirier et sa culture. Arboriculture fruitiere, Juiller-Aout. 1981, vol. 28, nr.

329-330, p. 27-36.

21. GHIDRA, V., ARDELEAN, M., SESTRAŞ, R., STRĂULEA, M. Variabilitatea unor caractere

ale vigorii pomilor şi productivităţii existentă în fondul de germoplasmă la păr. / Lucrări

ştiinţifice ICPP Piteşti, Bucureşti, 1996, vol. XVIII, p. 47-63.

22. GRUNOW, J. Ed-Enterpognosen. Mitt. Obstaiversuchsringes Alten daides. 1987, vol. 42, nr. 9,

p. 317-332.

23. HENZE, I. Lagerung und Nachreifung von Birnen. Obstbau (Bonn), 1984,vol. 9, nr. 10, p.

441-444.

24. KIKUCHI, A. On skin colour of the Japanese pear and its inheritance. / contr. Inst. Plan

Industry, Kyoto Imp. Univ., 1930, v. 8, p. 1-50.

25. KLAHRE, JI.M. Production and trends of major pear cultivars in the western states of

California, Oregon. / III-d International symposium on Pear growing. Acta Horticulturae,

1982, nr. 124, p. 59.

26. LAUBER, H.I. La production de poires en Suisse. Revue Horticole suisse, 1984, vol. 57, nr. 6,

p. 163-165.

27. LOMBARD, P., HULL, J.JR., WESTWOOD, M.N. Pear cultivars of North America. Fruit

varieties J., 1980, vol. 34, nr. I, p. 74-83.

28. MONZINI, A., GORINI, F. Interventi postraccolta a valorizazione industriale della pero. Rev.

Fruttic. Ortofloric, 1986, vol. 48, nr. 3-4p. 23-30.

29. MORETTINI, A. Ancora sulle controverse cause determinati il „Brusone” nel pero. Rev. di

Ortoflorofrutticoltura Italiana, 1972, vol. 56, nr. 1.

30. NYEKI, J. Dynamica of blossoming and fertility of pistils in pear varieties. Acta Agronomica

Academiae Scientiarum Hungaricae, Tomus, 1973, nr. 22 (1-2), p. 81-86.

31. PARRY, M.S. Trials of dwarfing quince rootstocks with Comice and Conference pears. J.

Hortic. Sciences, 1981, nr. 56 (2), p. 139-143.

32. PĂRUL – Pomologia Republicii Populare Române. Bucureşti, 1964, vol. III: 592 p.

33. Pear Pest Management – Division of Agricultural Sciences University of California, 1978.

112

34. PESSINGHAM, G.T. Horticultural visit to China-Austral. Horticulture, 1981, vol.79, nr. 10, p.

77-83.

35. PIENAZEK, S.A. Fruit production and fruit research in China. Symposium / (sbornik referatu)

ovocharstvi, Praha, 1987, p. 42-46.

36. RĂDULESCU, M., BRANIŞTE, N. A biochemical study of 200 pear varieties and their

utilization în the breeding. Acta Horticulturae. 1988, nr. 224, p. 237-246.

37. RĂDULESCU, M., BRANIŞTE, N. Surse de gene pentru ameliorarea însuşirilor biochimice

ale soiurilor de păr / Lucrări ştiinţifice ICPP Piteşti, Bucureşti, 1994, vol. XVII, p. 15-20.

38. RONADIVE, A.S., HARD, N.F. Chemical nature of stone cells from pear fruit. Journal of

Food Sciences, 1973, vol. 380, nr. 2, p. 331-336.

39. SANSAVINI, S. La coltura del pero in Italia. Rev. Fruttic. Octofloric. 1987, vol. 49, nr. 3, p.

19-24

40. SANSDROP, A. Evolution de la culture du poirier en Belgique au coursdes quinzedernieres

anees. Acta Horticulturae. Technical communications of Intern. soc.for horticultural science,

1984, nr. 161, p. 151-158.

41. SERBOIU, L. Surse de rezistenţă la arsura bacteriană (Erwinia amylovora Burr.) şi utilizarea

acestora în ameliorarea părului la SCPP Voineşti / Lucrări ştiinţifice ICPP Piteşti. Bucureşti,

1996, vol. XVIII, p. 17-24.

42. SHEN, T. Pears in China. Hortic. Science. 1980, nr. 15 (1), p. 13-17.

43. SIZIKA SCHIRO, VATANABE SHUNZO, JAMAMANTO TAKANORI. „Hole Kice”.

Agr.Meteorol., 1973, nr. 28 (3).

44. SOLOMON, M.G. Fruit and Hops. In Integrated Pest Menagement. BUM, A.F., COOKER, T.,

TEPSON, P.C. eds., London, ACADEMIC PRESS 1987, p. 329-359.

45. SPIEGEL-ROY, P., ALISTON, F. Chilling and post-dormant heat requirment as selection

criteria for late flowering pears. Journ. Horticult. Science, 1979, nr.54 (2), p. 115-120.

46. STANCEVIC, A. et al. Novi jugoslovenski sortiment kruske. Jugoslavenco Vocarstvo, 1982,

vol. 16, nr. 1-2, p. 29-37.

47. STEIDMAN, B. Pear industry geared to expand. Canadian fruit grower, 1984, nr. 41(6), p 4-6.

48. STRONG JOHN, G., LOMBARD, P.B., WESTWOOD, M.N. Effects of Simulated Frost

injury on Fruit Development in three Pear cultivars. I. Amer.Soc. Hort.Sc., 1980, nr.105 (I), p.

63-65.

49. VASILAKAKIS MILTIADIS, PORLINGI, I.C. Effect of temperature on pollen germination,

pollen tube growth effective pollination period and fruit set of pear. Journ. hortic. Science,

1985, nr. 20 (4), p. 733-735.

113

50. VONDRACEK, J. Slechteni hrusni odonych proti strupovitosti (Venturia pirina) Bref. (Aderh).

Simposium (sbornic referatu) ovocharsti, Praha, 1987, nr. 18, p. 76-81.

51. WAREING, P.F., SOUNDERS, P.F. Hormones and dormancy. Ann.rev.plant physiol, 1971,

vol. 22, p. 261.

52. WEBER, H.I. Der Anbau der Birne. Obstbau (Bonn), 1984, vol. 9, nr.2, p. 60-65

53. WESDTIGARD, P., LOMBARD, H., PORTER, B., DONALD, N., BERRY, W. Integrated

pest management of insects and mites attacking pears in Southern Oregon. Codling moth.

Station-Bulletin. Agr.Exp.St., Oregon state University, 1979, nr. 634, p. 1-9.

54. АГАФОНОВ, Н.В., ФАУСТОВ, В.В. Способы повышения завязывания плодов у

садовых растений. Москва: КОЛОС, 1975, 53 с.

55. Агроуказания по плодоводству для Молдавской ССР / под ред. Бабук В.И. Кишинев,

1981, 376 с.

56. АКСЕНОВА, Н.А. О влиянии температурного режима на цветение листопадных

интродуцентов / Термический фактор в развитии растений различных географических

зон / Материалы Всесоюзн. конф. 29-31 января 1979 г. Москва, 1975, с. 20-23.

57. АНДРЮЩЕНКО, Д.П. Культура карликовой яблони и груши в Молдавии. Кишинев,

1962, 92с.

58. Атлас Молдавской ССР., Москва , 1978, 131 с.

59. БАБИНА, Р.Д. Взаимоопыляемость и самоплодность сортов груши в Крыму.

Садоводство, Москва, 1988, №1, с. 26-27.

60. БАЖУРЯНУ, Н.С. ТОДИРАШ, В.А. Влияние условий выращивания и сроков съема на

лежкость плодов и ее реализация при хранении. Кишинев: ШТИИНЦА, 1988, с.53-58.

61. БАЖУРЯНУ, Н.С., КОГАН, Э.Д. Влияние условий хранения и сроков съема плодов

груши на проявление грибных заболеваний. Потенциальная лежкоспособность плодов и

ее реализация при хранении / Обзор инф., Кишинев, ШТИИНЦА. 1986, 36с.

62. БАНДУРКО, И.А. Восприимчивость к парше слаборослых сортов груши. Бюл. ВИР,

Майкоп,1982, вып. 126, с.25-26.

63. БАРСУКОВА, О.Н. Бурая пятнистость груши (Fabraea maculata (Lev) Atk) / Сб. научных

трудов по прикл. ботанике. генетике и селекции ВИР, Ленинград,1986, т.101, с. 94-101.

64. БАРСУКОВА, О.Н. Поражение сортов и видов груши бурой пятнистостью в условиях

Западного Предкавказья / Сб. тр. аспирантов и молодых сотрудников ВИР, 1965, т. 6

№10

114

65. БАРСУКОВА, О.Н. Устойчивость груши к парше в условиях Западного Предкавказья /

Тр. аспирантов и молодых научных сотрудников. Всесоюзный НИИ растениеводства,

1964, т. 5 №9, с. 249-253.

66. БЕЛОБОРОДОВА, Г.Г., ГУДКОВСКИЙ, В.А., СМЕРДОВА, В.Н. Влияние погодных

условий на поражаемость яблок низкотемпературными заболеваниями в период

хранения. Вестник с/х науки Казахстана, 1979, №7, с.47-55.

67. БЛАШКИНА, А.А., МИХАЙЛОВА, Е.В. Пути повышения лежкоспособности яблок и

груш. В кн.: Хранение плодоовощной продукции и картофеля. Москва, 1983, с. 180-185.

68. БРАНИШТЕ, Н. Сортимент груши и перспективы его улучшения в Румынии и других

странах. Садоводство, виноградарство и виноделие Молдовы, Кишинев, 1991, №8, с.7-9.

69. БРАТУСЬ, В.Н. Бурая пятнистость листьев груши. Сад и огород, 1955, №3, с. 76.

70. БУДАГОВСКИЙ, В.И. Культура слаборослых плодовых деревьев. – Москва: КОЛОС.

1976, 364 с.

71. БУРМИСТРОВ Л.А., БАСКАКОВА Л.Е. Сорта груши, перспективные для селекции на

качество плодов. НТБ ВНИИР им. Н.И. Вавилова. Ленинград, 1986, вып.160, с. 41-45.

72. БУХАРИН, П.Д. Зимостойкость яблони и груши, дикорастущих видов и сортов

народной селекции / Материалы совещания 25-27 марта 1980 г., Москва: НАУКА,

1982, с. 25-28.

73. ВАВИЛОВ, Н.И. Центры происхождения культурных растений. Ленинград, 1926, 248с.

74. ВАРТАНЕТЯН, В.В., ВАНИНА, Л.С. Влияние температуры на сезонную ритмику диких

видов и форм яблони в условиях Москвы / Термический фактор в развитии растений

различных географических зон. Материалы Всесоюзн. конф. 29-31 января 1979 г.,

Москва, 1979, с. 72-75.

75. ВАСИЛЬЕВ, Л.П., ЛИВШИЦ, И.З. Вредители плодовых культур. Москва:КОЛОС, 1984,

399 с.

76. ВАСЮХНОВ, А.К. Заметки о моем саде. Бессарабское сельское хозяйство, 1911, №10

77. ВИТКОВСКИЙ, В.Л. Морфогенез плодовых культур. Ленинград, 1984, 207 с.

78. ВОВЧЕНКО, Д.П. Буроватость сеянцев груши и борьба с ней в условиях лесостепи

Украины / Сб. науч. работ Укр. НИИ Садоводства, 1959, вып. 34, с. 507-516.

79. ВОВЧЕНКО, Д.П. Буроватость сеянцев груши и меры борьбы с ней в лесостепной зоне

УССР / Автореф. диссерт. на соиск. уч. ст. канд. с/х наук, Млиев, 1955, 22с.

80. ВОРОНИН, Э.И., СТЕПАНОВА, А.К., КАРТАУСОВА, В.А., КОПЫЛОВА, Н.И

Устойчивость сортов плодовых культур к грибным и бактериальным заболеваниям / Тр.

по прикл. ботанике, генетике и селекции. 1983, т. 78, с. 32-37.

115

81. ГАРАБАЖИУ, С.Т. Вредители груши и меры борьбы с ними / Защита плодовых

культур от вредителей и болезней. Сб. науч. тр., Кишинев, 1986, с. 46-55.

82. ГЕРАСИМОВА, Г.А. Осеннее-зимнее развитие генеративных почек груши в

Хабаравском крае / Тр. Дальневосточного НИИ с/х. 1974, т. 17, вып. 2, с. 253-258.

83. ГРИБАНОВСКИЙ, А.П., ЯКОВЛЕВА, С.С. Агробиологические особенности груши и

методы создания сортов интенсивного типа / Бюл. ЦГЛ. им. И.В. Мичурина, Мичуринск,

1990. вып. 48, с. 18-21.

84. Груша. Сорта и агротехника / Под ред. В.К. Заец , Киев:УРОЖАЙ, 1979, 143 с.

85. ГРЯЗЕВ, В.А., МАНСУРОВ, Г.А. Садоводство Англии. Садоводство, Москва, 1980, №3,

с. 29-30.

86. ГУСЕВА, И.Н., КОЧЕШКОВА, Т.В. Влияние температурного фактора на фазы развития

яблони и основные показатели роста / Термический фактор в развитии растений

различных географических зон. Материалы Всесоюзной конференции 29-31 января 1979

г., Москва, 1979, с. 92-94.

87. ДЕВЯТОВ, А.С. Сады и питомники ФРГ. Садоводство, Москва ,1984, №4, с. 28-30.

88. ДЖАМАЛЬ, В.А. Земельный фонд Донбасса для плодовых насаждений. В кн.:

Почвенные условия, удобрения и урожай плодовых и ягодных культур. Москва, 1979

89. ДЖЕКСОН РИЧАРД, Х. Ущерб, причиняемый заморозками фруктовым садам:

восприятие и приспособление в оазисе Уосатч. В кн.: Стихийные бедствия: изучение и

методы борьбы, Москва, 1978, с. 136-148.

90. ДЖИГАДЛО, Е.Н., ДЖИГАДЛО, М.И. Диагностика устойчивости к буроватой

пятнистости груши. Проблемы повышения эффективности современного садоводства /

Краткие тезисы докл. Всесоюз. науч. конф. молодых ученых. Мичуринск. 1982, с. 231-

232.

91. ДЖИГАДЛО, Е.Н., ЯКОВЛЕВ, С.П. Биология возбудителя буроватости груши и

наследование устойчивости к болезни. Тр. ЦГЛ им. И.В.Мичурина, Мичуринск, 1987, с.

27-35.

92. ДЖУВИНОВ, В., ГАНДЕВ, С. Производство плодов груши в мире (Производство на

круши в света). Агрокомпас, 1993, №7, с.8-10.

93. ДОВЛЕТБАЕВА, Э.Г. Засухоустойчивость сортов груши в Крыму. Сб. тр. аспирантов и

молодых науч. сотрудников ВИРа, 1970, вып. 15, с. 498-501.

94. ДОГА, В.С., МЛАДИНОЙ, В.К. Эффективность промышленного садоводства в

условиях интенсификации. Кишинев: КАРТЯ МОЛДОВЕНЯСКЭ, 1988, 148с.

116

95. ДОЙЧЕВ, К., КЕРЕМИДАРСКА, С. Резерви за увеличиване производството на крушови

плодови у нас. Сельскостопанска наука, 1978, т.16, № 2, с.68-73.

96. ДОСПЕХОВ, Б.А. Методика полевого опыта. Москва:КОЛОС, 1973, 335 с.

97. ДУБИНА, М.Д. К вопросу о нуждах бессарабского плодоводства. / Тр. съезда

виноградарей, виноделов и плодоводов в Кишиневе (26 февраля – 1 марта 1908 г.), 1908.

98. ДУБРОВА, П.В., КОГАНОВИЧ, И.М., СТРЕЛЬНИКОВ, В.В. и др. Экономика и

организация промышленного садоводства. Москва, 1981, 252 с.

99. ДУГАНОВА, Е. А. Повреждение цветков весенними заморозками и урожайность сортов

груши в Крыму / Бюл. ВИР, 1980, 103, с. 26-30.

100. ДУГАНОВА, Е.А. Агробиологическая оценка сортов груши. / Тр. по прикладной

ботанике, генетике и селекции. Ленинград, 1977, т. 59, с. 16-32.

101. ДУГАНОВА, Е.А. Интродуцированные сорта груши и их продуктивность в условиях

Крыма. Биологические основы продуктивности плодовых семечковых культур /

Материалы конф. 27-29 марта 1979 г. Москва, 1979, с. 98-99.

102. ДУГАНОВА, Е.А. О груше в Крыму. Садоводство, Москва 1980, № 3, с. 24-25.

103. ДУГАНОВА, Е.А. Перспективные сорта груши для предгорной зоны Крыма.

Садоводство, Москва,1971, № 6, с.27.

104. ДУГАНОВА, Е.А. Самоплодные груши. Садоводство, Москва,1979, № 11, с. 42-43.

105. ДУГАНОВА, Е.А. Сорта груши. Носители ценных признаков и свойств. Садоводство,

виноградарство и виноделие Молдавии, Кишинев,1984, № 5, с. 50.

106. ДУГАНОВА, Е.А., ГРИНЕНКО, Н.Н., АНАНЬЕВА, Г.К Диагностика

морозоустойчивости груши в Крыму /Тр. по прикладной ботанике, генетике и селекции.

Ленинград, 1977, т. 59, вып. 2, с. 161.

107. ДУГАНОВА, Е.А., ХРОЛИКОВА, А.Х. Спуровые сорта груши / Бюл. Гос. Никит. бот.

сада. Ялта, 1986, вып. 60, с. 56-59.

108. ДУШУТИНА, К.К. Груша. В кн.: Семечковые культуры. Кишинев:КАРТЯ

МОЛДОВЕНЯСКЭ, 1975, с. 108-160.

109. ДУШУТИНА, К.К. Культура груши в Молдавии. Кишинев:ГОСИЗДАТ, 1956, 143с.

110. ДУШУТИНА, К.К. Некоторые агробиологические особенности культуры груши в

Молдавии / Тр. Молд. НИИСВ и В. Кишинев: КАРТЯ МОЛДОВЕНЯСКЭ, 1967, с.5-106.

111. ДУШУТИНА, К.К. Селекция груши. Кишинев:ШТИИНЦА, 1979, 125с.

112. ДЬЯКОВА, Г.А. Возбудитель ожога груши в СССР и его биологические свойства. /

Науч. доклады высшей школы. Биологические науки, Москва, 1961, №4.

117

113. ЖАМБА, А.И. Исследование сохраняемости яблок, выращенных в разных районах

МССР в регулируемой среде / Автореф. дис. на соиск. уч. ст. канд. с/х наук. Кишинев,

1973, 23с.

114. ЖДАНОВ, В.В. Методика заражения груши паршой. , Защита растений, 1980, №10,

с.48

115. ЖУКОВСКИЙ, П.М. Культурные растения и их сородичи. Ленинград: КОЛОС, 1971,

751 с.

116. ЗЕЛЕНСКИЙ, М.А., ЗЕЛЕНСКАЯ-НОВОМИНСКАЯ, О.Б. Селекция груши на

устойчивость к парше / Совершенствование технологии выращивания плодовых

культур. Сб. науч. тр. УСХА. Киев, 1985, с. 29-35.

117. ИВАНОВ, В.Ф., Почва и плодовые растения. Москва:АГРОПРОМИЗДАТ, 1986, 159 с.

118. ИВАНОВ, П.В., ГЕРАСИМОВА, З.А., ГНАТЫШИН, М.С. Размещение плодовых

культур на склонах Молдавии. Кишинев: КАРТЯ МОЛДОВЕНЯСКЭ, 1973, 20с.

119. ИЛИЕВ, И. и др. Круша. Пловдив:ХРИСТО Т. ДАНОВ, 1976, с. 15-20.

120. ИСИН, М.М. Вредители сада. Алма-Ата:КАЙНАР, 1986, 264с.

121. ИЩЕНКО, Л.А. Усиление поражаемости плодовых и ягодных культур под влиянием

заморозков / Кратк. тез. докл. к областной науч. конференции (25-27 сентября 1987 г.),

Москва, 1987, с. 7-8.

122. ИЩЕНКО, Л.А., ЛУТКОВА, Е.Н. ЯКОВЛЕВ, С.П. Биологические особенности

возбудителя буроватости груши / Бюл. науч. конференции ЦГЛ, Мичуринск, 1981, №37,

с. 14-16

123. ИЩЕНКО, Л.А., ЛУТКОВА, Е.Н., ЯКОВЛЕВ, С.П. Изучение устойчивости сеянцев

груши к буроватой пятнистости в полевых условиях при искусственном заражении./

Бюл. ЦГЛ им. И.В.Мичурина, Мичуринск, 1979, вып. 32, с. 31-33.

124. КАЙМАКАН, И.В. Биологические основы карликовости плодовых деревьев. /

Совершенствование технологии интенсивной культуры плодовых культур. Межвуз. сб

науч. тр., Кишинев, 1971, с. 32-41.

125. КАЙМАКАН, И.В. Диагностика групповой несовместимости сортов яблони и груши. –

В кн.: Современные проблемы интенсификации плодоводства. Кишинев:ШТИИНЦА,

1983, с.4-12.

126. КАЙМАКАН, И.В. Изменчивость биологических признаков груши под влиянием

подвоя. Кишинев: ШТИИНЦА, 1977, 262 с.

118

127. КАЙМАКАН, И.В. Современные проблемы интенсификации плодоводства. /

Современные проблемы интенсификации плодоводства. Сб. науч. тр., Кишинев, 1987,

с.17-24.

128. КАЙМАКАН, И.В., КОВШОВА, Г.А., БРЯНЦЕВА, Г.В. Развитие цветковых почек

груши в зимний период. Садоводство, виноградарство и виноделие Молдавии, Кишинев,

1975, № 3, с. 17-19.

129. КАЙМАКАН, И.В., КРЫЛОВА, В.В. Атлас по эмбриологии плодовых (семечковых)

культур. Кишинев: ШТИИНЦА, 1981, 103с.

130. КАЛИНИЧЕНКО, Г.В., КАЛИНИЧЕНКО, Р.И. Особенности плодоношения груши в

Крыму при поражении бактериозом. Сельскохозяйственная биология, Москва, 1983, №4,

с. 68-71.

131. КАЛЛИНИЧЕНКО, Г.В. КАЛЛИНИЧЕНКО, Р.И. К вопросу о причинах некроза листьев

груши в Крыму. Сельскохозяйственная биология, Москва, 1973, т. 8, № 5, с. 695-700.

132. КАЛЛИНИЧЕНКО, Г.В. Некроз листьев груши в Крыму. Защита растений, Москва,

1972, № 8, с. 48.

133. КАЛЛИНИЧЕНКО, Р.И. Бактериозы плодовых в Крыму. Садоводство, виноградарство

и виноделие Молдавии, 1983, № 2, с. 34-35.

134. КАЛЛИНИЧЕНКО, Р.И. Биология возбудителя черного бактериоза семечковых

плодовых пород. Сельскохозяйственная биология, Москва,1980, т. 15, № 5, с. 719-723.

135. КАНИВЕЦ, И.И. Почвенные условия и рост садовых насаждений. Кишинев, 1960, 543 с.

136. КОЛЕСНИКОВ, В.А. Корневая система плодовых и ягодных растений. Москва:КОЛОС,

1974, 509 с.

137. КОНОВАЛОВА, Н.А., МЯЛИК, М.Г. Влияние отцовской формы на устойчивость к

парше гибридного потомства груши. Плодоводство. Минск, 1986, вып. 6, с .43-45

138. КОНОВАЛОВА, Н.А., МЯЛИК, М.Г. Оценка коллекции сортов груши на устойчивость

к заболеваниям. Плодоводство. Минск, 1983, № 5, с. 73-78

139. КОНОВАЛОВА, Н.А., МЯЛИК, М.Г. Устойчивость к парше (возбудитель Venturia pirina

Aderh.) гибридного потомства груши, полученного с использованием сортов народной

селекции. Плодоводство. Минск, 1989, вып. 7, с. 37-39

140. КОНСТАНТИНОВ, Л.К. Защита сада от резких колебаний и заморозков. Ленинград:

ГИДРОМЕТЕОИЗДАТ, 1985, 112 с.

141. КОПАНЬ, В.П., КОПАНЬ, К.Н. Новые сорта груши для интенсивных садов в Лесостепи

и Южном Полесье Украины. Садоводство и виноградарство, Москва, 1989, № 11, с.31-

33.

119

142. КОСТЕЦКАЯ, Е.И. Урожайность сортов груши в Центральной части Кубани. / Сб.

работ аспирантов и молодых научных сотрудников. Краснодар, 1968, с. 49.

143. КОСЫХ, С.А. Плодоводство в Народной Республике Болгарии. Садоводство, Москва,

1981, № 6, с. 28-29.

144. КОТОВИЧ, И.Н. О природе зимне-весенних поверхностных солнечных ожогов коры

плодовых деревьев. / Докл. сов. учен. XIX Международному конгрессу по садоводству.

Москва, 1974, с. 135-139.

145. КОЧКИН, М.А., ИВАНОВ, В.Ф., МОЛЧАНОВ, Е.Ф. Рациональное размещение

многолетних культур в Крыму / Тр. Гос. Никит. бот. сада, Ялта,1971, т. 53.

146. КРАСАВЦЕВ, О.А. Устойчивость закаленных древесных растений к обезвоживанию

при низких температурах. Физиология растений, 1967, т. 14, вып. 3, с. 512-519.

147. КРАСАВЦЕВ, О.А., РАЗНОПОЛОВ, О.Н. Механизм морозостойкости различных

органов и тканей растения. / Краткие тезисы докладов к обл. научн. конф. 25-27

сентября 1987г. Москва, 1987, с.36-37.

148. КРАСАВЦЕВ, О.А., ХВАЛИН, Н.Н. Периоды роста и покоя. Садоводство, Москва,

1981, № 4, с. 59-60.

149. КРАСНОВА, Н.Г. Устойчивость сортов груши к парше. / Селекция, сортоизучение,

агротехника плодовых и ягодных культур. Сб. трудов, Мичуринск, 1978, т. 8, ч. 1, с. 41-

51.

150. Краткий очерк развития русского плодоводства за Романовский период истории

России, 1913.

151. КРУПЕНИКОВ, И.А., ГОДЫМОВ, В.П., РОДИНА, А.К., УРСУ, А.Ф. Почвенные

ресурсы и их использование. В кн.: Почвы Молдавии. Кишинев, 1986, 333 с.

152. КУДРЯВКИН, В.С. Физиолого-биохимические особенности различных по

зимостойкости плодово-ягодных растений / Бюл. ЦГЛ им. И.В.Мичурина, 1980, вып. 35,

с. 59-63.

153. КУДРЯВКИН, В.С.,ГРИБАНОВСКИЙ, А.П., ЛАМОНОВА, В.Н. Морозостойкость и

регенерационная способность некоторых сортов груши / Бюл. научн. информ. ЦГЛ им.

И.В.Мичурина. Мичуринск, 1982, вып. 39, с. 31-36.

154. КУЗЬМЕНКО, М.С. Интенсивная технология выращивания груши в Крыму.

Садоводство и виноградарство, Москва, 1989, № 11, с. 17-23.

155. КУЛЬКОВ, О.П. Исследования по физиологии и биохимии плодовых растений и

винограда в Узбекистане / Тр. НИИСВ и В им. Р.Р.Шредера, Сб. Садоводство и

виноградарство. Ташкент, 1974, вып. 35, с. 83-94.

120

156. КУШНИРЕНКО, М.Д. Физиология водообмена и засухоустойчивости плодовых

растений. Кишинев: ШТИИНЦА, 1975, 216 с.

157. ЛАСЕ, Г.Ф. Климат Молдавской ССР. Ленинград, 1978, 372 с.

158. ЛЕБЛОН, К., ПОЛЕН, А. Хранение яблок и груш в холодильниках. / пер. Москва:

КОЛОС, 1970, 112 с.

159. ЛЕЙНЕ, Р.Э., КВАММЕ, Х.А. Груша. В кн.: Селекция плодовых растений / пер. Москва:

КОЛОС, 1981, с. 62-105.

160. ЛИННИК, Л.И. Сравнительная поражаемость различных сортов груши яблонной и

грушевой плодожоркой / Комплексные методы борьбы с вредителями и болезнями с/х

культур. Науч. тр. УСХА, Киев, 1977, вып. 15, с. 83-84.

161. ЛОБАНОВ, Г.А. Влияние температурного фактора на прохождение фенологических фаз

у груши. / Термический фактор в развитии растений различных географических зон

Материалы Всесоюзной конференции 29-31 января 1979 г., Москва, 1979, с. 88-90.

162. ЛОБАНОВ, Г.А. Селекция и новые сорта груши для средней зоны СССР / Селекция,

сортоизучение и агротехника плодовых культур. Сб. науч. тр., Мичуринск, 1986, вып.48,

с. 8-13.

163. ЛУДНИКОВА, Л.А. Партенокарпия у груши / Тез. докл. IV съезда генетиков и

селекционеров Молдавии (24-26 августа 1981 г.), Кишинев, 1981, с. 135-136.

164. ЛЮБИМОВА, Л.Л. Влияние температурных условий на продолжительность периода

формирования температур / Термический фактор в развитии растений различных

географических зон. Материалы Всесоюзной конференции 29.31 января 1979 г., Москва,

1979, с. 83-85.

165. ЛЮБИМОВА, Л.Л., ТОТУБАЛИНА, Г.В. Груша. Ленинград: АГРОПРОМИЗДАТ, 1985,

47 с.

166. ЛЮБИМОВА, Л.Л., ТОТУБАЛИНА, Г.В. Зимостойкость груши в условиях Северо-

Западной зоны РСФСР / Тр. по прикладной ботанике, генетике и селекции. Ленинград,

1980, т. 67, вып. 1, с. 42-48.

167. МАКСИМЕНКО, Е. И. Содержание аскорбиновой кислоты в листьях плодовых

растений при различной влагообеспеченности / Водный режим растений при различной

влагообеспеченности. Сб. трудов., Кишинев: ШТИНЦА, 1972, с. 25-31.

168. МАКСИМОВ, Н.А. О вымерзании и холодостойкости растений. Избр. тр., Москва:

СЕЛЬХОЗГИЗ, 1952, т. 2, 294 с.

169. МАКСИМОВА, Г.Н. Температурный режим и пространственная дифференциация

фенологических процессов / Термический фактор в развитии растений различных

121

географических зон. Материалы Всесоюзной конференции 29-31 января 1979 г., Москва,

1979, с. 9-11.

170. МАСЮКОВА, О.В. Математический анализ в селекции и частной генетике плодовых

пород. Кишинев: ШТИИНЦА, 1979, 188 с.

171. МЕЛЬНИК, А.В. Современные способы послеуборочной обработки и длительного

хранения плодов / Обзорная информация. Москва, 1988, 56 с.

172. МЕТЛИЦКИЙ, З.А. Зимнее повреждение плодовых деревьев. Москва: СЕЛЬХОЗГИЗ,

1956, 91 с.

173. МЕТЛИЦКИЙ, Л.В., ОЗЕРЕЦКОВСКАЯ, О.Л. Фитоиммунитет. Москва: НАУКА, 1968,

93 с.

174. МИЦУРА Т.Г., АДАЩИК А.К. Состояние воды в однолетних побегах груши в зимний

период. Плодоводство. Минск, 1977, вып. 3, с. 84-86.

175. МИЦУРА, Т.Г., РЫЛОВ, Г.П., АДАЩИК, А.Г. Устойчивость груши к парше.

Плодоводство, Минск, 1980, вып. 4, с. 89-95.

176. МИЩЕНКО, Н.В. Зимостойкость груши в различных зонах Крыма. / Научно-

технический Бюл. ВИР, Ленинград, 1984, вып. 143, с. 16-19.

177. МОГИЛЯНСКИЙ, Н.К. Плодоводство Бесарабии и его нужды. Бессарабское сельское

хозяйство, 1911, № 17, 93 с.

178. НЕСТЕРОВ, Я.С. Больше внимания самоплодным сортам. Садоводство, Москва,1983,

№ 6, с. 18-19.

179. НЕСТЕРОВ, Я.С. Изучение коллекции семечковых культур и выявление сортов

интенсивного типа / Методические рекомендации. Ленинград,1986, 161 с.

180. НЕСТЕРОВ, Я.С. Физиологические особенности плодовых культур в осенне-зимний

период. Сельскохозяйственная биология, Москва, 1972, т. 7, № 5, с. 690-694.

181. ОЛЬХОВСКАЯ-БУРКОВА, А.К., БОРОДАЙ, А.Е. Вредоносность грушевого плодового

пилильщика в условиях правобережной лесостепи УССР и меры борьбы с ним /

Комплексные Методы борьбы с вредителями и болезнями с/х культур. Науч. тр. УСХА,

Киев, 1977, вып. 159, с. 39-42.

182. ОМЕЛЬЧЕНКО, И.К. Морозоустойчивость корней подвоев яблони и груши.

Садоводство, Москва, 1982, № 8, с. 28-30.

183. ПАНОВА, Л.Н. Ритмы развития интродуцированных деревьев и кустарников Северной

Америки и Восточной Азии в Связи с температурой воздуха / Термический фактор в

развитии растений различных географических зон. Материалы Всесоюзной

конференции 29-31 января 1979 г., Москва, 1979, № 3, с. 45-47.

122

184. ПАНТЕЛЕЕВ, П. Климат Кишинева. Кишинев, 1907.

185. ПАТЕРИЛО, Г.А. Защиту сада – на научную основу. Садоводство, Москва, 1980, № 3, с.

8-9.

186. ПАШКЕВИЧ, В.В. Четвертая очередная выставка-ярмарка плодоводства в Санкт-

Петербурге. Плодоводство, Санкт Петербург, 1909.

187. ПЕТРОВ, Е.М. Краткий агроклиматический справочник по Молдавской ССР. Кишинев,

1957, 70 с.

188. ПЕТРУШОВА, Н.И., СОКОЛОВА, Д.В., МЕДВЕДЕВА, Г.В., ЛЕБЕДЕВ, И.В.

Биологические основы прогнозирования необходимости борьбы с яблонной и восточной

плодожорками / Бюл. Гос. Никит. Бот. Сада. Ялта, 1983, вып. 52, с. 52-55.

189. ПЛОХИНСКИЙ, Н.А. Математические методы в биологию. Москва, 1978, 263 с.

190. ПОБЕТОВА, Т.А. Частота повреждений плодовых культур низкими температурами в

Европейской части СССР / Сб. науч. тр. ВНИИ Садоводства, Москва, 1982, вып. 35, с.

9-13.

191. ПОДДУБНЫЙ, А.Г., СТОЛЯР, И.С. Оценка вредоносности медяниц в садах.

Садоводство, виноградарство и виноделие Молдавии, Кишинев, 1981, № 7, с. 40-41.

192. ПОТАПОВ, С.Г., ЧХАИЗДЕ, Л.В. Сроки съема и лежкость груши. Садоводство,

Москва, 1984, № 4, с. 11-12.

193. ПРОБСТИНГ, Э.Л. Выживание и выведение новых сортов. В кн.: Холодостойкость

растений, Москва: КОЛОС, 1983, с. 207-217.

194. Прогамма и методика интродукции и сортоизучения плодовых культур. Ред. Смыков,

В.К., Кишинев, 1972, 97 с.

195. Программа и методика сортоизучения плодовых, ягодных и орехоплодных культур.

Мичуринск, 1973, 490 с.

196. ПРУСС, А.Г. Груша. Ленинград: Колос, 1974, 80 с.

197. ПРУСС, А.Г., ЕРЕМЕЕВ, Г.Н. Засухоустойчивость сортов груши различного

географического происхождения /Тр. по прикладной ботанике, генетике и селекции,

Ленинград, 1969, т. 40, вып. 3, с. 56-67.

198. РАЙЛЯН, Н.Н, КРАСНОВА, К.М. Бактериальный ожог плодовых – серьезная угроза

садам. Садоводство, виноградарство и виноделие Молдавии, Кишинев, 1979, № 9, с. 49-

50.

199. РЕЗНИЧЕНКО, А.Г. Биология развития плодовых растений. Москва: ВЫСШАЯ

ШКОЛА, 1969, 192 с.

123

200. Рекомендации по оценке зимних повреждений плодовых пород и мероприятия по их

восстановлению.:Сост. ПОНОМАРЧЕНКО, Н.С. Кишинев: ШТИИНЦА, 1987, 30 с.

201. РОДЧЕНКО, О.П. Рост и реакции адаптации к низким температурам. В кн.: Рост и

урожайность растений, 1988, Киев: УРОЖАЙ, с. 144-154.

202. РОМАНОВА, Е.Г. Плодоводство в южной зоне. Москва: НАУКА, 1972, 326 с.

203. РОСТОЧКОВ, Л.Н. Культура груши: состояние и проблемы. Садоводство и

виноградарство, Москва, 1989, № 11, с. 13-15.

204. РУБЦОВ, Г.А. Груша. Ленинград: ИЗДАНИЕ ИНСТИТУТА РАСТЕНИЕВОДСТВА,

1937, 228 с.

205. РЯДНОВА, И.М., ЕРЕМИН, Г.В. Зимостойкость плодовых деревьев на юге СССР.

Москва: КОЛОС, 1964, с. 206-207.

206. СЕДОВ, Е.М. Достижения в селекции и сортимент груши. Москва: НАУКА, 1980, 56 с.

207. СЕДОВ, Е.Н., МИХЕЕВА, М.В. Селекция груши на устойчивость к парше Сб. /

Селекция, сортоизучение, агротехника плодовых и ягодных культур, Мичуринск, 1976,

т. 7, с. 16-25

208. СЕРГЕЕВА, К.А. Физиологические и биохимические основы зимостойкости древесных

растений. Москва: НАУКА, 1971, 174 с.

209. СИМИРЕНКО, Л.П. Груша. Киев: УРОЖАЙ, 1962, 628 с.

210. СИНСКАЯ, Е.Н. Историческая география культурной флоры. Ленинград, 1969, 480 с.

211. СКАЛЬКОВСКИЙ, А. Опыт статистического описания Новороссийского края.

Хозяйственная статистика Новороссийского края. Одесса, 1853, ч. 2.

212. СКЛЯРОВ, Н.А. Защита садов интенсивного типа от вредителей и болезней. Кишинев:

КАРТЯ МОЛДОВЕНЯСКЭ, 1986, 148 с.

213. СКРИПАЛЬ, И.Г. Видiления та вивчення збудника бактерiозу груши в захiднис областях

УРСР. Мiкробiол. журнал, Киiв, 1968, с. 30.

214. СОКОЛОВ, А.М., СОКОЛОВА, Р.П. Устойчивость плодовых растений к вредителям и

болезням. Москва: КОЛОС, 1974, с. 90-114.

215. СОКОЛОВ, М.И. Плодоводство в Кодрах. Бессарабское сельское хозяйство, 1910, № 16.

216. СОЛОВЬЕВА, М.А Атлас повреждений плодовых и ягодных культур морозами. Киев:

УРОЖАЙ, 1988, 48 с.

217. СОЛОВЬЕВА, М.А. Биологические основы зимостойкости плодовых растений / Сб.

науч. тр. ВНИИС им. И.В. Мичурина, Мичуринск, 1982, вып. 35, с. 3-8.

124

218. СОЛОВЬЕВА, М.А. Морозоустойчивость тканей и процессы регенерации

поврежденных морозов плодовых деревьев / Докл. сов. уч. к XIX Международному

конгрессу по садоводству, Москва: КОЛОС, 1974, с. 253-258.

219. СОЛОВЬЕВА, М.А. Особенности зимнего дыхания у плодовых растений. В кн.: Рост и

устойчивость растений, Киев: УРОЖАЙ, 1965, вып. 2, с. 149-160.

220. СУЗДАЛЬЦЕВА, В.А. Состояние воды в листьях и однолетних побегах молодых

саженцев различных по зимостойкости сортов яблони / Тр. ЦГЛ им. И.В. Мичурина,

Мичуринск, 1969, т. 10, с. 185-189.

221. СУША, В.И., ВОВЧОК, А.Ф. Влияние физиолого-биохимических показателей на

поврежденность сортов груши грушевой медяницей. В кн.: Совершенствование

агротехнических приемов по уходу за садами и физиологические основы повышения его

продуктивности, Киев: УРОЖАЙ, 1982, с. 83-86.

222. ТЕРЕЩЕНКОВА, А.И. Устойчивость сортов груши к парше. Садоводство, Москва,

1984, № 10, с. 12.

223. ТИХОНОВ, В.А. Влияние метеорологических условий на сезонное развитие груши /

Бюл. науч. техн. инф. ЦГЛ., Мичуринск, 1976, вып. 24, с. 57-61.

224. ТРУНОВА, Т.И. Физиологические и биохимические основы адаптации растений к

морозу. Сельскохозяйственная биология, Москва, 1984, № 6, с. 3-10.

225. ТРУНОВА, Т.И., КУЗИНА, Г.В., БОЧАРОВА, М.А., АСТАХОВА, Н.В. Рост и

морозостойкость растений. В кн.: Рост и устойчивость растений, Новосибирск, 1988, с.

133-144.

226. ТРУШИНА, А.В. Хранение и переработка плодов груши в Италии. Садоводство,

Москва, 1988, № 1, с. 29-30.

227. ТУЗ, А.С. Генофонд груши Советского Союза и его использование в селекции / Науч.

тр. Майкоп. опытн. станц. ВИР, Майкоп, 1974, вып. 8, с. 34-80.

228. ТУЗ, А.С. Груша. В кн.: Культурная флора СССР / Семечковые, Москва: КОЛОС, 1983,

т. ХIV, с. 126-234.

229. ТУЗ, А.С. Культура груши в Западном Предкавказье и проблема селекции ее зимних

сортов / Науч. тр. Майкоп. опытн. станц., Майкоп, 1964, вып. 2, с. 56-68.

230. ТУЗ, А.С. Морфолого-биологические особенности сортов груши (Рyrus L.) в связи с их

происхождением / Тр. по прикл. бот., ген. и сел., Ленинград, 1978, т. 62, вып. 3, с. 43-51.

231. ТУЗ, А.С. Наследование признаков у межвидовых гибридов груши. Генетика, Москва

1971, № 7, с. 53-56.

125

232. ТУЗ, А.С. Особенности начала вегетации у видов и сортов груши (Pyrus L.) / Сб. науч.

тр. по прикл. бот., ген. и сел., Ленинград, 1986, т. 101, с. 57-61.

233. ТУЗ, А.С. Перспективные для селекции межвидовые гибриды груши. Резервы

растениеводства., Майкоп, 1981, вып. 3 № 15, с. 3-7.

234. ТУЗ, А.С. Повреждение морозами сортов груши зимой 1968-1969 гг. и 1971-1972 гг / Тр.

по прикл. бот., ген. сел., Ленинград, 1973, т. 50, вып. 2, с. 153-159.

235. ТУЗ А.С. Повреждение сортов груши заморозком весной 1978 г. Резервы

растениеводства., Майкоп, 1979, вып.13.

236. ТУЗ, А.С. Сорта груши перспективные для интенсивной культуры / Тр. по прикл. бот.,

ген. и сел., Ленинград, 1973, т. 50, вып. 2, с. 147-152.

237. ТУЗ, А.С., БАРСУКОВА, О.Н. Перспективные сорта груши и устойчивость их к

болезням. Резервы растениеводства, Майкоп, 1981, вып. 3 № 15, с. 8-13.

238. ТУМАНОВ, И.И. Физиология закаливания и морозостойкости растений. Москва:

НАУКА, 1979, 350 с.

239. ТУМАНОВ, И.И., КУЗИНА, Г.В., КАРПИКОВА, Л.Д. Регуляторы роста,

продолжительность вегетации и первая фаза закаливания у морозостойких древесных

пород. Физиология растений, Москва, 1973, т. 20, вып. 6, с. 1158-1169.

240. ТУПИЦЫН, Д.И. Резервы повышения урожайности и качества продукции плодовых

культур. Москва: НАУКА, 1988, 55 с.

241. УЛЬЯНИЩЕВА, А.М. Груша на юге Центрального Черноземья / Сортоизучение и

агротехника плодовых культур. Сб. науч. тр., Москва, 1985, с. 3-12.

242. УЛЬЯНИЩЕВА, А.М. Селекция и перспективы культуры груши на юге Центрально-

Черноземной зоны / Сб. науч. тр. ВНИИ Садоводства, Москва, 1980, вып. 31, с. 75-79.

243. ФЕДОРОВ, М.А., ЦВЕТКОВА, П.М. Потенциальная лежкоспособность плодов

семечковых культур и факторы ее формирования. Москва: КОЛОС, 1983, с. 200-206.

244. ФИЛИППОВ, Ю.И. Объем кроны, удельное плодоношение и скороплодность сортов

яблони в Крыму / Тр. по прикл. бот., ген. и сел., Ленинград, 1977, т. 59, вып. 2, с. 2-15.

245. ФРАНЧУК Е.П. Товарные качества и химический состав плодов новых сортов груши./

Сб. науч. тр. ВНИИ Садоводства, Москва, 1980, вып. 31, с. 84-88.

246. ХАЛИН Г.А., МИЩЕНКО Н.В. Оценка засухо- и жароустойчивости перспективных

сортов груши в коллекционных и производственных садах Крыма / Сб. науч. тр. по

прикл. бот., ген, и сел., Ленинград, 1986, вып. 50, с. 56-59.

247. ХАНИН, В.Ф. Изменчивость и сроки наступления фенофаз яблони в связи с

температурным режимом на европейской территории РСФСР / Термический фактор в

126

развитии растений различных географических зон. Материалы Всесоюзной

конференции 29-31 января 1979 г., Москва, 1979, с. 75-77.

248. ХВАЛИН, Н.Н. Условия закаливания и морозоустойчивость плодовых растений.

Садоводство, Москва, 1981, № 1, с. 49-50.

249. ХОМЕНКО, И.И., САЙКО, В.И., МЕЛЬНИК, Ф.В. Интенсивная технология

выращивания груши в Приднестровье. Садоводство и виноградарство, Москва, 1989, №

11, с. 23-26.

250. ЦИЦИНА, А.А., УДАЧИНА, Е.Г., САМОХИНА, Т.В. Устойчивость к парше

интродуцированных видов яблони и груши / Бюл. Гл. Бот. Сада, Ялта, 1982. вып. 123, с.

85-88.

251. ЧЕКЕРУЛЬ-КУШ, Н.К. Опыт разведения плодового сада в Приднестровском районе

средней Бессарабии в имении Стодольна Оргеевского уезда (1897 – 1911). Санкт

Петербург, 1912.

252. ЧОБАНУ, В.В., ПОПУШОЙ, И.С., БАЖУРЯНУ, Н.С. Влияние зоны выращивания и

сроков съема на поражаемость плодов груши к грибным заболеваниям при хранении.

Садоводство, виноградарство и виноделие Молдавии, Кишинев, 1991, № 1, с. 39-41.

253. ШАДРИНА, Л.С. Влияние температурного фактора на вегетацию и зимостойкость

сортов яблони / Термический фактор в развитии растений различных географических

зон. Материалы Всесоюзной конференции 29-31 января 1979 г., Москва, 1979, с. 80-81.

254. ШАРОВА, Н.И., ГРИНЕНКО, Н.Н. Химическая характеристика плодов новых сортов

груши / Бюл. ВНИИР им. Н.И. Вавилова, Ленинград, 1980, вып. 103, с. 23-26.

255. ШАТАЛОВА, М.А. Современный промышленный и перспективный сортимент

плодовых культур / Достижения сельскохозяйственной науки и практики, серия 1,

Москва, 1978, № 11 (153), с. 3-16.

256. ШАТАЛОВА, М.А. Технология возделывания груши в США. / Достижения

сельскохозяйственной науки и практики, серия 1, Москва, 1979, № 10, с. 32-40.

257. ШАТКОВСКИЙ, Т.А. От чего зависят окраска и вкус плодов? Садоводство,

виноградарство и виноделие Молдавии, Кишинев, 1982, № 4, с. 49-50.

258. ШИГОЛЕВ, А.А. Руководство для составления фенологических прогнозов /

Методические указания, Москва, 1951, вып. 15, 35с.

259. ШИДЕНКО, И.Х. Груша. Киев: УРОЖАЙ, 1971, 232с.

260. ШКЛЯР, С.Н. Бактериальный ожог плодовых деревьев. Москва: КОЛОС, 1967.

261. ШУМАХЕР, Р. Продуктивность плодовых деревьев. Москва: КОЛОС, 1979, 311с.

127

262. ЩЕРБЕЦ, Б.Л. Требования к качеству плодов груш, закладываемых на длительное

хранение. Известия АН Молд. ССР, серия биолог. и хим. науки, Кишинев, 1986, № 5, с.

66-69.

263. ЩЕРБЕЦ, Б.Л., БИНЕТАЛИЕВ, Ш.А Сбор и промышленное хранение плодов груши

(Внедрено в МППП «Память Ильича»). Информационный листок АПК, Кишинев, 1988,

№ 71.

264. ЯКОВЛЕВ, С.П. Генетические основы подбора исходных родительских пар в селекции

груши / Методические рекомендации, Мичуринск, 1988, 68 с.

265. ЯКОВЛЕВ С.П. Некоторые вопросы генетики и селекции груши. Сельскохозяйственная

биология, 1980, т. XV, № 5, с. 673-678.

266. ЯКОВЛЕВ С.П. Селекция и новые сорта груши. Москва: КОЛОС, 1992, 155с.

267. ЯРОСЛАВЦЕВА, Н.И., ГРИБАНОВСКИЙ, А.П. Влияние температуры на прохождение

яблоней фенологических фаз развития в условиях Мичуринска / Термический фактор в

развитии растений различных географических зон. Материалы Всесоюзной

конференции 29-31 января 1979 г, Москва, 1979, с. 78-80.

268. ЯРОШЕНКО Б.А. Ожог листьев груши в Крыму / Бюл. Никит. бот.сада, Ялта 1983,

вып. 50, с. 56-59.

CUVINTE – CHEIE

Cuvinte cheie: păr, portaltoi gutui, afinitate, grupuri ecologo-geografice, diversitate, corelaţie,

perioadă de vegetaţie, productivitate, rezistenţă la iernare, rezistenţă la secetă, sortiment, suma

temperaturilor, vitalitate.

Ключевые слова: груша, айва, подвой, совместимость, эколого-географические группы,

разнообразие, корреляция, период вегетации, продуктивность, зимостойкость,

засухоустойчивость, сортимент, сумма температур, жизнеспособность.

Key words: pear, quince, rootstock, compatibility, ecological-geographical groups, diversity,

correlation, period of vegetation, productivity, winter hardiness, drought-resistance, assortment,

temperature sum, viability.

128

PASAT O. V.Caracteristica biologică şi de producţie a unor noi

soiuri de păr în Republica Moldova

Teza de doctor în ştiinţe agricole, Chişinău 2004, 109 pagini, 40 tabele, 19 diagrame şi figuri,

anexe 17 tabele, bibliografie 268 denumiri.

АDNОТАRE

În teză sunt reflectate rezultatele cercetării indicatorilor biologici şi de producţie pentru 64

soiuri noi de păr introduse şi 84 hibrizi, obţinuţi la Institutul de Cercetări pentru Pomicultură, pe

portaltoi franc, 74 de soiuri şi hibrizi, compatibili cu gutuiul, s-au studiat pe portaltoiul gutui.

Cercetările au inclus: amplasarea sistemului radicular, puterea de creştere a pomilor, termenele

declanşării fenofazelor, productivitatea, calitatea fructelor şi durata lor de păstrare, rezistenţa la boli

şi dăunători, eficienţa economică la cultivarea soiurilor şi hibrizilor.

S-a stabilit, că soiurile se deosebesc semnificativ între ele după puterea de creştere a

pomilor, fapt care permite selectarea celor cu vigoare genetic redusă, iar calcularea recoltei

specifice, la o unitate de volum şi de suprafaţă a proiecţiei coroanei, cât şi la o unitate de suprafaţă a

secţiunii trunchiului, a permis evidenţierea unui grup de soiuri şi hibrizi înalt productive, cu vigoare

mică de creştere, pentru plantaţiile intensive. Termenele declanşării fenofazelor depind în mare

măsură de soi, dar şi sunt strîns legate de regimul temperaturilor.

Este marcată apariţia în plantaţiile de păr a arsurii bacteriene. Se prezintă analiza biochimică

a soiurilor şi hibrizilor de perspectivă. Sunt recomandate soiurile la care fructele posedă durata

îndelungată de păstrare. Este dată analiza economică a cultivării soiurilor şi hibrizilor de păr de

perspectivă.

În rezultatul cercetărilor au fost depistate 7 soiuri şi hibrizi de perspectivă, 4 din care au fost

transmise la Încercarea de Stat. Sunt evidenţiaţi 2 hibrizi cu afinitate bună cu portaltoiul de gutui.

Sunt evidenţiate soiurile, ca genitori potenţiali ai unui şir de caractere preţioase pentru ameliorare.

129

PASAT O.V. Biological and production characteristic of new pear varieties

for Republic of Moldova.

Dissertation for conferment of sciences degree of the doctor of agricultural sciences.

Kishinau 2004, 109 p., 40 tables, 19 diagrams, pictures, 268 bibliographical titles.

ANNOTATION

In the dissertation were reflected results of investigation of biological and production

peculiarities for growing of 64 new introduced and 84 created in the institute pear hybrids (breeder

X.Dushutina), grafted to pear rootstock. 74 compatible with quince varieties and hybrids were

studied the same to quince rootstock. Root arrangement, indexes of tree vigour, terms of beginning

principle vegetation phase and their duration, production, fruit quality, storage period, resistance to

principle pear diseases and pests, economic valuation of pear varieties production were studied. It

was established that varieties and hybrids essentially differ between themselves with tree vigour

that gave us possibility to select with tree vigour reduced that would be good for intensive

plantation. Terms of beginning of the principle vegetation phases of pear growth are connected with

temperature conditions. Re-calculation of production for unit of crown volume, unit of square of

crown projection and unit of square of trunk section gave us possibility to select a group of

productive varieties and hybrids with vigour reduced for intensive plantation. It was established

appearance of fire blight

Biochemical analysis of promising varieties and hybrids were offered. Varieties good for

long storage were recommended. Economical valuation of pear varieties production was given.

As a result of investigation 7 promising varieties and hybrids has been selected according to

complex of economical valuable indices, 4 from them have been passed to State testing. 2 hybrids

with good compatibility to quince rootstock have been selected. Some varieties and hybrids have

been recommended as potential donors of range of value characteristics.

ПАСАТ О.В. Производственно-биологическая характеристика новых

130

сортов груши для Республики Молдова

Дисертация. на соискание ученой степени доктора сельскохозяйственных наук,

Кишинев 2004, 109 с., 40 таб., 19 диагр. и рис., прилож. 17 табл., библ. 268 назв.

АННОТАЦИЯ

В диссертации отражены результаты изучения биологических и производственных

особенностей 64 новых интродуцированных сортов и 84 выведенных в институте гибридов

груши на подвое груша, а также 74 совместимые с айвой сорта и гибриды изучались также на

подвое айва. Были изучены: размещение корневой системы, показатели силы роста деревьев,

сроки наступления основных фаз развития деревьев, продуктивность, качество плодов,

пригодность для хранения, устойчивость к основным вредителям и болезням, экономическая

целесообразность возделывания сортов и гибридов груши. Установлено, что сорта

существенно отличаются между собой по силе роста, а перерасчет урожайности на единицу

объема кроны, площади проекции кроны, площади сечения штамба позволил выделить

группу продуктивных, слаборослых сортов и гибридов, пригодных для интенсивных

насаждений. Сроки наступления основных фаз развития деревьев зависят от сортовых

особенностей, но тесно связаны и с температурным режимом. Отмечено появление в

грушевых насаждениях бактериального ожога.

Представлен биохимический анализ перспективных сортов и гибридов.

Рекомендованы сорта, пригодные для длительного хранения плодов. Дана экономическая

оценка возделывания сортов груши и перспективных гибридов.

В результате изучения 7 перспективных сортов и гибридов были выделены по

комплексу хозяйственно-экономических признаков, 4 из которых были переданы на

Государственное испытание. Было выделено 2 гибрида с хорошей совместимостью с

айвовым подвоем. Были выделены сорта как потенциальные доноры ряда ценных признаков.

LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE ÎN TEZA

V – coeficient de variabilitate Fcalc – criteriul Fişer calculat SS – suma pătratelor Ftab. – criteriul Fişer tabelar df – gradele de libertate r – coeficientul de corelaţie

ms – pătratul mediu 2η - diversitatea DL – diferenţa limită P – exactitatea probei

131

ANEXE Anexa 1

Originea genetică a hibrizilor de păr din grupul ecologo-geografic Moldovenesc. Cantitatea pomilor

pe portaltoi № ctr.

Hibrid

Originea genetică

franc gutui 1 2 3 4 5

Anul plantării 1972 1. 1-4-13 Trioumph de Vienne x N.Krier 4 - 2. 1-9-19 Trioumph de Vienne x N.Krier 5 - 3. 1-9-33 Trioumph de Vienne x Comtesse de Paris 5 - 4. 4-6-35 Comtesse de Paris x (D.d’hiver + D. du

Comice) 4 -

5. 4-10-47 Beurre Liegel x Olivier de Serres 5 - 6. 4-15-24 Beurre Bosc x Cantareşti 5 - 7. 4-15-28 Beurre Bosc x (Cantareşti + Comtesse

de Paris + Olivier de Serres) 5 -

8. 5-5-60 Beurre Liegel x Olivier de Serres 5 4 9. 5-7-11 Beurre Liegel x Comtesse de Paris 5 - 10. 5-10-50 Beurre Liegel x Comtesse de Paris 5 - 11. 5-11-66 Beurre Hardenpont x (Olivier de Serres

+ Doyenne d’hiver) 4 -

12. 5-11-120 Beurre Hardenpont x Beurre Bosc 5 - 13. 5-12-16 Beurre Hardenpont x Doyenne d’hiver 5 - 14. 5-16-13 Williams x Beurre Hardenpont 5 5 15. 5-16-80 Beurre Liegel x Olivier de Serres 5 3 16. 6-2-17 Williams x Beurre Bosc 4 - 17. 6-4-60 Williams x N.Krier 5 - 18. 6-14-16 Beurre Hardenpont x Beurre Liegel 3 - 19. 6-19-11 Beurre Hardenpont x Olivier de Serres 5 4 20. 6-19-12 Comtesse de Paris x Doyenne d’hiver 4 - 21. 8-1-20 Williams x Beurre Bosc 4 - 22. 8-1-22 Williams x Beurre Bosc 4 4 23. 8-1-25 Williams x Beurre Bosc 4 - 24. 8-2-63 Beurre Bosc x Williams 5 - 25 8-2-25 Trioumph de Vienne x Dr. Jules Guyot 5 - 26. 8-2-97 Trioumph de Vienne x Dr. Jules Guyot 5 4 27. 8-2-100 Trioumph de Vienne x Dr. Jules Guyot 4 - 28. 8-3-4 B. Louise d’Avranches – polenizarea

liberă 5 5

29 8-3-57 Beurre Bosc x Beurre Liegel 5 - 30 8-5-3 Trioumph de Vienne x Dr. Jules Guyot 4 - 31. 8-7-107 Comtesse de Paris x Doyenne d’hiver 5 4 32. 8-13-58 Dushesse d’Angouleme – polenizarea

liberă 5 3

33. 8-13-98 Trioumph de Vienne x Dr. Jules Guyot 5 - 34. 8-15-87 Beurre Bosc – polenizarea liberă 5 3 35. 8-15-90 Trioumph de Vienne x Dr. Jules Guyot 5 -

132

Continuarea anexei nr.1

1 2 3 4 5 36. 8-16-42 Doyenne d’hiver x Beurre Napoleon 5 4 37. 8-24-29 Beurre Hardenpont x Beurre Bosc 5 - 38. 8-27-36 3-10-38 – polenizarea liberă 3 -

Anul plantării 1977 1. 1-4-33 Doyenne d’hiver – polenizarea liberă 4 4 2. 2-7-12 Beurre Bosc x Doyenne d’hiver 4 - 3. 2-7-32 Clapp’s Favourite x Olivier de Serres 3 - 4. 2-9-8 Clapp’s Favourite x Olivier de Serres 3 - 5. 3-12-15 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 4 - 6. 3-2-80 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 4 3 7. 3-2-94 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 5 - 8. 3-2-101 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 5 4 9. 3-3-45 Seedling Kieffer x Olivier de Serres 5 3 10. 3-6-9 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 3 - 11. 3-6-29 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 5 5 12. 3-6-34 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 3 - 13. 3-6-74 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 3 - 14. Vâstavocinaia Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 4 3 15. 3-6-95 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 4 3 16. 3-6-96 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 4 - 17. 3-12-18 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 5 4 18. 3-16-8 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 5 4 19. 4-3-28 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 5 - 20. 4-3-30 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 5 - 21. 4-11-40 Williams x N.Krier 4 4 22. 4-17-16 Beurre Bosc x Cantareşti 5 4 23. 5-10-18 Beurre Hardenpont x (Olivier de Serres

+ Doyenne d’hiver) 4 -

24. 6-4-46 Olivier de Serres x Doyenne d’hiver 5 4 25. 6-6-32 Clapp’s Favourite x Trioumph de Vienne 3 3 26. 6-7-7 Olivier de Serres x Comtesse de Paris 5 - 27. 6-13-1 Seedling Kieffer x Doyenne d’hiver 4 5 28. 6-14-7 2-11-10 x Doyenne d’hiver 4 - 29. 6-14-57 Beurre Napoleon x Olivier de Serres 5 5 30. 6-17-6 Williams x Illinca 5 4 31. 7-8-20 Doyenne d’hiver x Olivier de Serres 5 5 32. 7-16-62 Williams x Clapp’s Favourite 4 4 33. 8-2-48 Beurre Bosc x Olivier de Serres 4 - 34. 8-2-74 Beurre Bosc x Olivier de Serres 4 - 35. 8-2-111 Beurre Bosc x Olivier de Serres 5 - 36. 8-2-120 Comtesse de Paris x Olivier de Serres 4 4 37 8-3-78 Beurre Bosc x Williams 4 3 38. 8-3-81 Clapp’s Favourite x Comtesse de Paris 5 5 39. 8-3-100 Olivier de Serres x Doyenne d’hiver 5 5 40. 8-4-103 Comtesse de Paris x Doyenne d’hiver 5 4

133

Continuarea anexei nr.1

1 2 3 4 5 41. 8-6-85 Beurre Bosc x Olivier de Serres 4 4 42. 8-13-99 Beurre Hardenpont x Williams 5 5 43. 8-16-64 Beurre Bosc x Cantareşti 4 4 44. 8-18-25 Beurre Liegel x Doyenne d’hiver 5 3 45. 8-20-32 Williams x Olivier de Serres 4 4 46. 8-21-43 Trioumph de Vienne x Beurre Bosc 5 5 47. 8-39-67 Trioumph de Vienne x Dr. Jules Guyot 4 5

134

Anexa 2 Caracteristica soiurilor şi hibrizilor de păr conform puterii de creştere, portaltoi păr, a. 1987

№ ctr.

Soiul

Înălţimea pomului,

m

Coeficient

variabilită-

ţii, V%

Diametrul coroanei,

m

Coeficient

variabilităţii,

V%

Diametrul trunchiului

,m

Coeficient

variabilită-

ţii, V%

1 2 3 4 5 6 7 8 Anul înfiinţării 1972

1. Augustiparon 5,02 5,9 4,52 18,9 12,72 12,4 2. B. Hardenpont 5,31 10,2 4,59 19,0 13,94 13,2 3. Beurre Bosc 5,05 9,1 4,31 10,1 12,61 6,2 4. Beurre d’Anjou 4,45 21,6 3,56 25,0 10,48** 32,7 5. Butirra di Roma 5,03 6,2 2,80** 23,2 11,33** 12,2 6. Verna 4,44 16,9 3,11** 26,5 10,96** 28,5 7. Williams 4,58 17,4 3,17 11,9 10,84** 12,6 8. Victoria 5,03 14,1 5,73 4,4 12,71 7,8 9. Hibrid Ro 5,37 2,8 4,51 10,4 15,30 2,0 10. Grand Champion 4,18** 20,5 2,79** 29,8 9,60** 17,9 11. Grata 3,8** 6,0 2,52** 23,3 8,92** 11,0 12. Djioma 4,29 9,3 2,25** 13,5 11,21** 5,6 13. Epine de Mas 4,23** 14,8 3,22** 23,2 10,93** 20,3 14. Jeanne d’Arc 4,43 5,6 3,40 21,7 11,44 10,4 15. Kirghiscaia

osenniaia 5,03 5,7 4,62 16,4 13,94 4,6

16. Colette 3,65** 5,9 2,59** 5,2 11,60 5,4 17. Mellina 3,75** 26,5 2,99** 17,9 8,90** 19,0 18. Mersedes 5,31 5,8 3,23** 1,0 14,00 9,6 19. Orighinalinaia 5,91 12,6 4,58 8,1 13,91 13,3 20. Patten 4,84 12,1 3,34 10,8 12,08 12,59 21. Porporata 4,15 4,3 3,20** 17,4 12,54 8,2 22. Solanca 5,17 11,5 4,05 20,9 12,77 10,4 23. Fragrante 4,85 10,7 3,52 8,9 16,55 14,0 24. 1-4-13 5,11 5,3 4,68 1,4 14,36 3,9 25. 1-9-19 4,22** 10,2 2,58** 11,4 14,68 14,3 26. 1-9-33 4,36 10,9 3,77 1,9 12,46 8,5 27. 4-6-35 3,86** 9,8 3,14** 14,3 15,59 28,6 28. 4-10-47 3,92** 31,4 3,49 28,8 14,67 4,3 29. 4-15-24 3,26** 7,4 3,15** 17,6 11,49 7,5 30. 4-15-28 5,17 11,4 4,91 8,1 13,30 10,6 31. 5-5-60 4,28 8,0 3,81 10,9 14,61 12,0 32. 5-7-11 4,80 3,6 4,01 9,9 14,16 12,0 33. 5-10-50 4,86 9,6 3,98 15,9 15,21 12,5 34. 5-11-66 5,51 5,6 5,45 6,9 16,56 11,2 35. 5-11-120 5,57 4,1 5,61 4,7 15,99 13,5 36. 5-12-16 5,21 11,9 3,97 20,9 15,16 19,0 37. 5-16-13 4,61 14,5 3,72 12,0 14,00 13,6 38. 5-16-80 5,47 5,6 4,97 9,0 15,83 4,9

135

Continuarea anexei nr.2

1 2 3 4 5 6 7 8 39. 6-2-17 4,88 10,1 4,15 11,8 11,78 6,3 40. 6-4-60 4,20** 5,8 3,25** 8,2 10,38** 12,1 41. 6-14-16 5,29 14,1 4,92 5,0 17,40 5,2 42. 6-19-11 5,32 7,2 3,94 25,4 13,00 22,4 43. 6-19-12 5,01 11,2 3,86 6,8 16,60 16,2 44. 8-1-20 4,85 9,0 3,61 15,7 11,24** 10,2 45. 8-1-22 5,30 10,8 4,49 25,8 11,98 27,3 46. 8-1-25 5,15 4,7 4,02 16,4 11,63 10,6 47. 8-2-63 4,68 7,4 3,64 11,7 12,64 9,0 48. 8-2-85 3,60** 15,8 2,24** 13,6 8,31** 26,0 49. 8-2-97 5,07 4,8 3,57 13,1 11,86 14,8 50. 8-2-100 4,99 15,1 4,03 7,4 11,40 7,9 51. 8-3-4 4,98 9,1 3,72 9,0 12,98 8,8 52. 8-3-57 5,47 6,1 5,11 7,7 13,84 5,8 53. 8-5-3 5,30 11,1 4,70 8,6 15,11 7,6 54. 8-7-107 4,01** 13,3 3,26** 9,0 13,42 10,1 55. 8-13-58 4,68 10,1 4,37 18,3 11,66 14,2 56. 8-13-98 4,97 9,8 3,88 13,2 13,81 15,8 57. 8-15-87 4,34 19,9 3,90 23,4 13,57 19,9 58. 8-15-90 4,73 7,0 3,80 17,4 10,75** 11,4 59. 8-16-42 4,14** 19,3 2,64** 17,8 10,37** 11,4 60. 8-24-29 4,69 9,7 3,80 17,0 11,71 15,2 61. 8-27-36 4,63 5,9 3,78 9,0 14,82 6,9

X 4,74 3,81 13,01 DL0,05 0,49 0,53 1,64

Anul înfiinţării 1974 1. Abbe Fetel 3,74 10,4 2,45** 23,5 11,64** 10,5 2. Avrora 5,01 15,0 4,28 21,3 15,96 18,7 3. Beurre Bosc 4,24 14,0 3,55 25,1 13,75 24,2 4. Beurre Giffard 3,79 18,4 3,46 12,1 12,97 18,8 5. Williams 3,35** 19,2 2,39** 14,7 9,40** 21,0 6. D. de Merode 3,28** 10,7 3,13** 32,7 13,98 21,2 7. Dr. Jules Guyot 3,93 12,2 3,32 21,6 13,01 6,8 8. D. d’Angouleme 3,76 10,4 2,25** 23,5 13,93 15,2 9 Esperens Göte 3,58 27,3 3,09 24,2 10,23 19,9

10. Krasnodarscaia letniaia

3,68 20,9 3,22 12,3 14,78 17,9

11. Kozerog 3,67 5,8 2,56** 5,6 11,58** 18,0 12. Marguerite

Marillat 3,79 17,5 3,07 16,4 12,99 21,8

13. Masleanaia 3,98 3,8 2,80 3,8 10,63** 16,3 14. Melitopoliscaia 4,25 8,6 3,89 13,6 13,52 11,2 15. Monshalard 4,93 16,1 2,56** 36,5 13,54 11,8 16. Moonglow pear 4,17 15,4 3,06 21,9 13,41 16,5 17. Napoca 4,15 12,9 3,69 12,5 14,11 17,2

136

Continuarea anexei nr.2

1 2 3 4 5 6 7 8 18. Osenniaia

Kostâka 4,55 4,1 3,80 5,4 16,05 4,0

19. Parker 5,06 8,0 4,89 7,4 16,82 8,9 20. Prevoshodnaia 4,07 15,7 4,21 11,3 16,36 13,7 21. Recordistca

Kostâka 3,84 12,0 3,26 21,4 13,46 14,6

22. Samarkandscaia krasaviţa

3,68 13,8 2,88 21,3 12,36 15,2

23. Socinaia 4,42 25,6 3,49 30,4 14,14 26,4 24. Stark broi’s

new pear 4,21 3,9 2,65** 19,6 14,53 13,0

25. Taiuşciaia letniaia

4,13 7,6 3,97 8,8 14,40 43,1

26. Totleben 4,47 25,7 3,87 19,6 14,73 16,9 27. Wilder 3,52** 16,9 2,70** 8,1 12,02 18,0 28. 11-9-4 4,41 4,4 3,23 5,1 16,28 16,2 29. 11-9-11 4,73 5,7 4,24 12,5 16,29 14,5

X 4,08 3,30 13,65 DL0,05 0,54 0,54 1,89

Anul înfiinţării 1977 1. Aromată de

Bistriţa 3,82 8,0 3,19 3,0 11,80 2,0

2. B. Hardenpont 4,25 3,0 3,11 7,0 11,71 10,0 3. Bozdurgan 4,31 10,0 3,26 4,0 14,43 12,0 4. Vâstavocinaia 4,18 11,0 3,04 22,0 13,34 18,0 5. Zolotaia 3,86 6,0 2,90 8,0 13,37 4,0 6. Clapp’s

Favourite 3,88 14,0 3,08 15,0 12,88 13,0

7. Masleanaia 3,91 8,0 2,85 7,0 11,22** 14,0 8. 1-4-33 3,88 9,0 3,28 6,0 13,83 4,0 9. 2-7-12 3,80 13,0 3,04 19,0 12,55 24,0 10. 2-7-32 3,93 8,0 3,58 7,0 16,13 27,0 11. 2-9-8 3,83 17,0 3,00 10,0 13,17 16,0 12. 3-2-80 4,11 6,0 3,63 7,0 13,33 7,0 13. 3-2-94 3,83 18,0 3,32 15,0 11,86 11,0 14. 3-2-101 3,68 13,0 3,02 5,6 10,29** 14,0 15. 3-3-45 3,21** 20,0 2,57** 20,0 10,32** 20,0 16. 3-6-9 3,75 7,0 3,12 12,0 12,55 2,0 17. 3-6-29 3,41** 11,0 2,63** 17,0 11,45** 12,0 18. 3-6-34 3,43** 12,0 2,97 16,0 11,37** 15,0 19. 3-6-74 3,29** 12,0 2,67** 6,6 11,38** 7,0 20. 3-6-95 3,50** 17,0 2,55** 17,0 11,30** 18,0 21. 3-6-96 4,06 5,0 3,15 10,0 12,34 18,0 22. 3-12-15 4,15 3,0 3,36 12,0 13,19 16,0 23. 3-12-18 3,76 12,0 2,79 24,0 10,17** 14,0

137

Continuarea anexei nr.2

1 2 3 4 5 6 7 8 24. 3-16-8 4,00 10,0 2,97 14,0 13,39 17,0 25. 4-3-28 3,79 7,0 2,80 9,0 9,41** 28,0 26. 4-3-30 3,40** 9,0 3,01 6,0 10,64** 5,0 27. 4-11-40 4,19 7,0 3,14 14,0 11,35** 7,0 28. 4-17-16 4,17 7,0 3,85 6,0 14,00 12,0 29 5-10-18 3,72 13,0 3,17 5,0 13,17 13,0 30. 6-4-46 3,93 4,0 3,00 16,0 12,50 20,0 31. 6-6-32 4,08 1,0 3,71 10,0 16,35 7,0 32. 6-7-7 3,98 6,0 3,20 11,6 17,41 8,0 33. 6-13-1 4,03 4,0 2,88 18,0 12,84 7,0 34. 6-14-7 4,06 12,0 3,04 16,0 12,09 5,0 35. 6-14-57 4,14 7,0 3,15 6,0 13,02 15,0 36. 6-17-6 3,62 14,0 2,98 16,0 12,26 11,0 37. 7-8-20 3,62 16,0 2,64** 23,0 13,69 11,0 38. 7-16-62 4,11 13,0 3,40 14,0 12,19 9,0 39. 8-2-48 4,28 7,0 3,71 18,0 13,79 9,0 40. 8-2-74 4,35 6,0 4,09 10,0 15,08 3,0 41. 8-2-111 4,38 5,0 3,71 13,0 14,39 6,0 42. 8-2-120 4,28 8,0 3,09 11,0 14,25 17,0 43. 8-3-78 4,40 6,0 3,40 6,0 13,86 7,0 44. 8-3-81 3,54** 15,0 2,81 8,0 12,54 14,0 45. 8-3-100 3,61 12,0 2,73** 13,0 12,48 12,0 46. 8-4-103 3,69 12,0 3,16 18,0 11,54 11,0 47. 8-6-85 4,22 9,0 3,41 14,0 13,91 12,0 48. 8-13-99 3,91 10,0 3,50 8,0 14,41 8,0 49. 8-16-64 3,91 11,0 3,28 7,0 12,56 9,0 50. 8-18-25 4,20 11,0 2,97 18,0 15,38 8,0 51. 8-20-32 3,86 10,0 2,63** 12,0 11,60 15,0 52. 8-21-43 4,28 7,0 3,11 16,0 15,10 11,0 53. 8-39-67 4,13 4,0 4,11 13,0 16,26 13,0 54. 11-9-10 4,56 5,0 4,04 17,0 17,50 6,0

X 3,93 3,16 13,02 DL0,05 0,37 0,40 1,48

** - valoarea este suficient mai mică ca media experienţei

138

Anexa 3 Caracteristica soiurilor şi hibrizilor de păr conform puterii de creştere, portaltoi păr, a.1987

№ d/o Soiul

Volumul coroanei, m3

Suprafaţa proiecţiei coroanei, m2

Suprafaţa secţiunii trunchiului, cm2

1 2 3 4 5 Anul înfiinţării 1972

1. Augustiparon 23,6 16,6 128,8 2. B. Hardenpont 25,7 17,1 156,2 3. Beurre Bosc 21,2 14,8 124,8 4. Beurre d’Anjou 13,5** 10,6 93,2** 5. Butirra di Roma 9,1** 6,5** 102,1 6. Verna 10,4** 8,1 101,6 7. Williams 10,9** 8,0** 101,1** 8. Victoria 98,9 25,9 127,6 9. Hibrid Ro 24,4 16,2 183,8 10. Grand Champion 8,1** 6,6** 74,1** 11. Grata 5,3** 5,2** 63,1** 12. Djioma 4,7** 7,6** 98,6** 13. Epine de Mas 10,3** 8,5** 97,0** 14. Jeanne d’Arc 11,5 9,4 103,7 15. Kirghiscaia osenniaia 54,5 17,9 152,9 16. Colette 6,1** 5,3** 105,9 17. Mellina 7,4** 7,3** 64,1** 18. Mersedes 9,6** 8,2 195,9 19. Orighinalinaia 29,0 16,4 154,2 20. Patten 12,4** 8,8 116,0 21. Porporata 9,5** 8,2 125,0 22. Solanca 20,1 13,3 129,1 23. Fragrante 13,2** 12,3 184,6 24. 1-4-13 24,2 17,2 162,2 25. 1-9-19 6,5** 5,3** 178,2 26. 1-9-33 14,3 11,5 122,7 27. 4-6-35 8,2** 7,9** 202,5 28. 4-10-47 12,3** 10,2 172,9 29. 4-15-24 12,0** 8,0** 106,0 30. 4-15-28 27,9 19,1 140,6 31. 5-5-60 29,7 11,5 169,8 32. 5-7-11 17,1 12,7 159,4 33. 5-10-50 17,4 12,7 177,9 34. 5-11-66 84,4 23,3 208,6 35. 5-11-120 93,0 24,8 222,4 36. 5-12-16 19,3 12,8 181,9 37. 5-16-13 14,7** 11,0 156,2 38. 5-16-80 85,8 19,6 197,1 39. 6-2-17 38,6 13,7 109,9 40. 6-4-60 9,6** 8,4 86,4**

139

Continuarea anexei nr.3

1 2 3 4 5 41. 6-14-16 27,4 18,8 238,3 42. 6-19-11 19,9 13,1 138,0 43. 6-19-12 16,1 11,8 220,7 44. 8-1-20 14,6** 11,1 96,0** 45. 8-1-22 25,9 16,6 118,9 46. 8-1-25 18,1 13,0 107,0 47. 8-2-63 13,7** 10,5 126,2 48. 8-2-25 3,9** 4,0** 54,5** 49. 8-2-97 14,4 10,2 112,4 50. 8-2-100 17,7 12,9 102,5 51. 8-3-4 15,6 10,9 134,2 52. 8-3-57 70,8 20,8 166,5 53. 8-5-3 26,7 17,4 180,1 54. 8-7-107 19,4 8,6 142,7 55. 8-13-58 14,6** 12,1 109,5 56. 8-13-98 20,7 15,3 150,2 57. 8-15-87 17,3 12,5 149,2 58. 8-15-90 15,7 11,7 91,7** 59. 8-16-42 6,6** 5,7** 78,2 60. 8-24-29 15,6 11,6 109,6 61. 8-27-36 14,2** 11,3 153,8

X 22,4 12,3 133,2 DL0,05 7,05 3,23 32,02

Anul înfiinţării 1974 1. Abbe Fetel 4,8** 4,9** 107,3** 2. Avrora 22,4 14,9 205,5 3. Beurre Bosc 16,2 10,8 157,2 4. Beurre Giffard 22,5 9,5 135,8 5. Williams 4,2** 4,6** 71,4** 6. D. de Merode 7,4 8,2 158,1 7. Dr. Jules Guyot 9,2 9,7 130,8 8. D. d’Angouleme 3,9** 4,1 133,4 9 Esperens Göte 8,1 7,9 81,2**

10. Krasnodarscaia letniaia 8,6 10,1 175,5 11. Kozerog 5,4** 6,1** 105,5** 12. Marguerite Marillat 8,0 9,3 137,1 13. Masleanaia 11,4 6,1 87,6 14. Melitopoliscaia 13,6 11,7 144,9 15. Monshalard 8,1 5,6 145,2 16. Moonglow pear 9,0 7,5 144,0 17. Napoca 27,4 11,5 160,0 18. Osenniaia Kostâka 13,5 11,6 202,3 19. Parker 27,4 18,7 223,3 20. Prevoshodnaia 15,5 14,1 211,7 21. Recordistca Kostâka 8,9 8,6 144,6

140

Continuarea anexei nr.3

1 2 3 4 5 22. Samarkandscaia krasaviţa 7,3** 7,4 122,1 23. Socinaia 23,9 9,8 160,2 24. Stark broi’s new pear 6,7** 6,1** 168,4 25. Taiuşciaia letniaia 33,3 12,4 163,0 26. Totleben 18,0 12,1 174,3 27. Wilder 5,6** 5,8 115,8 28. 11-9-4 9,9 8,1 207,8 29. 11-9-11 19,4 14,1 206,2

X 13,1 9,4 151,0 DL0,05 5,81 2,88 40,95

Anul înfiinţării 1977 1. Aromată de Bistriţa 31,9 8,0 109,3 2. Beurre Hardenpont 40,2 9,6 108,5 3. Bozdurgan 9,7 8,4 165,2 4. Vâstavocinaia 9,0 8,3 142,1 5. Zolotaia 7,0** 6,6 81,2** 6. Clapp’s Favourite 7,0** 6,9 131,7 7. Masleanaia 12,2 6,4 100,1 8. 1-4-33 18,5 8,5 150,4 9. 2-7-12 14,9 7,5 129,1 10. 2-7-32 10,7 10,1 193,4 11. 2-9-8 7,5** 7,1 138,6 12. 3-2-80 18,4 10,4 139,9 13. 3-2-94 9,5 8,8 108,9 14. 3-2-101 7,1** 8,1 84,6** 15. 3-3-45 4,9** 6,5** 86,3** 16. 3-6-9 8,2 9,8 123,5 17. 3-6-29 5,4 5,6 104,2 18. 3-6-34 14,4 7,0 103,0 19. 3-6-74 5,6 7,5 102,7 20. 3-6-95 4,9** 5,2** 102,8 21. 3-6-96 8,8 7,8 122,5 22. 3-12-15 9,7 9,0 138,3 23. 3-12-18 12,9 7,0 84,8** 24. 3-16-8 7,7 7,4 144,4 25. 4-3-28 11,7 6,2 71,4** 26. 4-3-30 14,4 8,2 98,5 27. 4-11-40 16,8 7,8 101,6** 28. 4-17-16 13,6 12,1 155,7 29 5-10-18 15,0 7,3 141,1 30. 6-4-46 7,8 7,2 126,7 31. 6-6-32 12,6 10,9 210,7 32. 6-7-7 8,7 8,1 196,0 33. 6-13-1 6,7** 6,7 130,0 34. 6-14-7 7,7 7,3 115,0

141

Continuarea anexei nr.3

1 2 3 4 5 35. 6-14-57 8,5 9,5 135,3 36. 6-17-6 7,3** 7,1 119,2 37. 7-8-20 5,9** 5,7** 148,6 38. 7-16-62 10,7 9,2 117,3 39. 8-2-48 28,5 11,0 150,3 40. 8-2-74 16,2 13,3 178,7 41. 8-2-111 27,9 10,9 163,0 42. 8-2-120 8,8 7,5 163,0 43. 8-3-78 11,3 9,1 151,6 44. 8-3-81 6,3** 6,2 125,3 45. 8-3-100 5,8 5,9 125,3 46. 8-4-103 8,0 8,0 105,7 47. 8-6-85 11,1 9,2 153,6 48. 8-13-99 10,2 9,7 164,0 49. 8-16-64 8,1 8,3 124,6 50. 8-18-25 8,2 7,1 206,5 51. 8-20-32 6,1** 5,5** 107,4 52. 8-21-43 9,4 7,7 180,2 53. 8-39-67 33,8 12,5 235,3 54. 11-9-10 36,8 13,1 241,5

X 12,4 8,8 136,7 DL0,05 4,7 2,7 34,8

** - valoarea este suficient mai mică ca media experienţei

142

Anexa 4 Caracteristica soiurilor şi hibrizilor de păr conform puterii de creştere,

portaltoi gutui, a.1987

№ ctr. Soiul

Înălţimea pomului,

m

Diametrul coroanei ,

m

Diametrul trunchiul

ui, m

Volumul coroanei,

m3

Suprafaţa proiecţiei coroanei,

m2

Suprafaţa secţiunii

trunchiului, cm2

1 2 3 4 5 6 7 8 Anul înfiinţării 1972

1. B. Hardenpont 3,44 2,58 10,89 10,27 9,36 92,83 2. Butirra di Roma 3,73 1,49** 9,00 3,72** 10,95 63,65 3. Colette 2,81** 1,59** 7,37** 2,88** 1,96** 43,75** 4. Jeanne d’Arc 3,33 1,80** 8,32** 4,59** 8,75 54,33** 5. Orighinalinaia 4,51 3,06 13,33 19,36 16,16 139,86 6. Verna 3,27 1,81** 9,92 4,84** 8,03 77,54 7. Victoria 3,82 2,70 11,10 29,25 11,46 97,32 8. 5-5-60 3,74 3,20 12,78 17,01 10,99 128,15 9. 5-16-13 3,38 3,01 11,68 13,55 9,61 107,28 10. 5-16-80 3,60 2,98 11,40 13,86 10,39 51,28** 11. 6-19-11 3,30 2,40 9,78 8,06 6,20** 75,27 12. 8-1-22 3,53 2,17 10,29 8,00 9,93 83,83 13. 8-1-25 3,70 3,18 10,80 16,43 10,78 91,13 14. 8-2-97 3,01 3,01 10,05 12,25 7,53 80,18 15. 8-3-4 3,57 2,42 11,54 11,70 10,26 103,62 16. 8-7-107 3,26 2,25 11,26 7,32 8,38 99,50 17. 8-13-58 3,18 2,37 10,23 9,32 4,77** 84,77 18. 8-13-98 3,70 2,79 11,60 12,63 6,10 105,72 19. 8-15-87 4,00 2,98 12,40 15,02 7,24 117,14 20. 8-16-42 2,84** 1,97** 8,58** 4,88** 3,20** 57,98**

X 3,49 2,49 10,61 11,24 8,60 87,70 DL0,05

Anul înfiinţării 1974 1. Abbe Fetel 2,25** 1,63** 11,64 2,01** 2,09** 44,55** 2. Avrora 3,48 2,38 8,90 8,80 4,38 62,25 3. D. de Merode 3,25 2,58 10,51 9,27 5,25 86,63 4. D. d’Angouleme 3,35 1,59** 9,76 3,70** 2,00** 75,01 5. Esperens Göte 2,10** 1,47** 7,72** 1,73** 1,73** 46,96** 6. Kozerog 3,20 1,40** 11,77 4,92** 4,03 108,77 7. Krasnodarscaia

letniaia 2,37** 1,57** 7,90** 2,31** 1,89** 49,18**

8. Marguerite Marillat

2,93** 1,87 8,40** 4,23** 2,73** 55,42**

9. Masleanaia 2,77** 2,09 9,25 3,94 3,88** 69,35 10. Melitopoliscaia 4,13 3,34 12,93 20,60 8,74 130,88 11. Monshalard 4,10 1,68** 7,99 5,22** 2,29** 50,33** 12. Moonglow pear 3,20 1,72 8,32** 4,23** 2,36** 54,54** 13. Osenniaia

Kostâka 3,84 2,86 13,22 14,06 7,59 137,23

143

Continuarea anexei nr. 4 1 2 3 4 5 6 7 8

14. Parker 3,10 2,90 8,76 10,97 6,04 60,30** 15. Recordistca

Kostâka 3,60 1,68 10,88 4,42** 2,24** 93,02

16. Socinaia 4,22 3,63 13,10 24,75 10,35 134,79 17. Stark broi’s

new pear 3,53 2,46 5,14** 7,74 4,01 85,42

18. Totleben 3,26 2,09 11,35 7,30 3,45** 101,14 19. Wilder 2,82** 2,16 8,57 5,38** 3,66** 57,70** 20. 11-9-11 4,29 3,02 11,77 17,70 7,17 108,86 . X 3,29 2,21 9,89 8,16 4,29 80,62

Anul înfiinţării 1977 1. B. Hardenpont 3,44 2,58 10,77 5,08** 5,29 93,98 2. Bozdurgan 3,87 2,69 11,05 6,42** 5,72 95,89 3. Vâstavocinaia 3,17 2,32** 11,01 3,55** 4,31** 95,20 4. Zolotaia 2,54** 1,63** 10,39 1,49** 2,14** 86,01 5. Masleanaia 2,77** 2,08** 9,25** 3,38** 3,86** 69,35** 6. 1-4-33 3,48 2,37 9,69 4,32** 4,43** 74,10** 7. 3-2-80 3,22 2,68 8,53** 5,10** 5,54 53,20** 8. 3-2-101 2,81** 2,16** 9,01** 3,37** 3,87** 65,99** 9. 3-3-45 3,18 2,50 8,77** 4,89** 5,22 55,83** 10. 3-6-29 3,25 2,66 10,73 5,37** 5,66 89,68** 11. 3-6-95 2,77** 2,22** 7,73** 2,91** 3,89** 47,73** 12. 3-12-18 3,93 3,03 9,61** 7,29 7,20 72,79** 13. 3-16-8 3,84 3,13 10,51 8,19 7,72 86,21 14. 4-11-40 3,53 2,81 9,71** 6,14** 6,19 75,85 15. 4-17-16 3,43 3,12 12,59 18,05 7,96 125,11 16. 6-4-46 3,74 2,57 9,61** 5,76** 5,32 74,01** 17. 6-6-32 3,75 2,94 9,18** 7,12 6,81 66,82** 18. 6-13-1 3,78 2,34** 10,79 4,57** 4,33** 91,28 19. 6-14-57 3,77 2,77 10,48 5,96** 6,04 89,01 20. 6-17-6 3,91 2,79 10,93 6,78 6,22 93,92 21. 7-8-20 3,74 2,85 11,70 6,19** 6,40 109,87 22. 7-16-62 3,05 2,25** 8,79** 3,22** 3,98** 60,72** 23. 8-2-120 3,23 2,20** 8,72** 3,31** 3,81** 59,91** 24. 8-3-78 3,58 2,88 8,77** 6,57 6,57 60,88** 25. 8-3-81 3,61 2,26** 9,64** 4,03** 4,04** 73,60** 26. 8-3-100 3,37 2,82 11,49 5,74** 6,37 103,77 27. 8-4-103 4,45 3,52 10,75 12,84 10,16 90,75 28. 8-6-85 3,49 2,85 10,39 12,75 6,45 84,13 29 8-13-99 4,07 3,04 12,14 8,29 7,30 115,86 30. 8-16-64 4,11 3,13 11,19 8,85 7,73 98,29 31. 8-18-25 3,6 2,22** 10,60 4,00** 3,88** 88,25 32. 8-20-32 3,88 2,88 10,97 7,15 6,77 94,45 33. 8-21-43 3,85 2,54 10,48 5,37** 5,16** 83,45 34. 8-39-67 2,72** 2,24** 9,64** 2,93** 4,03** 73,10**

X 3,50 2,62 10,16 6,09 5,60 82,32 ** - valoarea este suficient mai mică de media experienţei

144

Anexa 5 Diversitatea soiurilor de păr în funcţie de puterea de creştere a pomilor

(a. 1987, portaltoiul – păr franc)

Criteriul Fişer, F Anul plantă-

rii

Indicatorii puterii de creştere

Media X

Diferenţa limită, DL0,05

Partea acţiunii factorilor,

(diversitatea) 2ηcalculat tabelar

(0,05-0,01-0,001) Înălţimea pomului, 4,08 0,54 0,44 2,81 2,4 – 1,9 – 1,6 Diametrul coroanei, m 3,31 0,54 0,61 5,51 2,4 – 1,9 – 1,6 Diametrul trunchiului, cm

13,65 1,89 0,53 4,01 2,4 – 1,9 – 1,6

Volumul coroanei, m3

13,08 5,81 0,68 7,44 2,4 – 1,9 – 1,6

Suprafaţa proiecţiei coroanei, m2

3,36 2,88 0,61 5,51 2,4 – 1,9 – 1,6

1974

Suprafaţa secţiunii trunchiului, cm2

151,04 40,95 0,52 3,82 2,4 – 1,9 – 1,6

Înălţimea pomului, 3,93 0,37 0,43 2,59 2,0 – 1,7 – 1,4 Diametrul coroanei, m 3,16 0,40 0,51 3,42 2,0 – 1,7 – 1,4 Diametrul trunchiului, cm

13,02 1,48 0,63 5,58 2,0 – 1,7 – 1,4

Volumul coroanei, m3

12,41 4,73 0,78 11,8 2,0 – 1,7 – 1,4

Suprafaţa proiecţiei coroanei, m2

8,84 2,73 0,66 6,4 2,0 – 1,7 – 1,4

1977

Suprafaţa secţiunii trunchiului, cm2

136,70 34,80 0,56 4,30 2,0 – 1,7 – 1,4

145

Anexa 6 Gradul de influienţă a soiului şi portaltoiului asupra puterii de creştere la pomii de păr, a.1987

Indicatorii Sursa de variaţie Puterii de creştere

Analizei dispersionale

Soiul Portaltoiul Interacţiunea soi/portaltoi

Erori

1 2 3 4 5 6 Anul plantării – 1974

Înălţimea pomului

Diversitatea 2η Criteriul Fişer: - F calculat - F0,05 - F0,01 - F0,001 DL0,05

0,39 12,9 1,6 2,0 2,6 0,07

0,26 127,6 3,9 6,8 11,4 0.05

0,10 2,6 1,6 2,0 2,6 0,44

0,25 - - - - -

Diametrul coroanei

Diversitatea 2η Criteriul Fişer - F calculat - F0,05 - F0,01 - F0,001 DL0,05

0,39 12,9 1,6 2,0 2,6 0,07

0,30 191,1 3,9 6,8 11,4 0,05

0,10 3,4 1,6 2,0 2,6 0,44

0,19 - - - - -

Diametrul trunchiului

Diversitatea 2η Criteriul Fişer - F calculat - F 0,05 - F0,01 - F0,001 DL0,05

0,26 8,2 1,6 2,0 2,6 0,22

0,40 240,0 3,9 6,8 11,4 0,16

0,13 4,1 1,6 2,0 2,6 1,44

0,20 - - - - -

Anul plantării – 1977 Înălţimea pomului

Diversitatea 2η Criteriul Fişer: - F calculat - F0,05 - F0,01 - F0,001 DL0,05

0,21 3,0 1,5 1,8 2,2 0,05

0,14 66,1 3,9 6,8 11,2 0,04

0,19 2,8 1,5 1,8 2,2 0,43

0,46 - - - - -

Diametrul coroanei

Diversitatea 2η Criteriul Fişer - F calculat - F0,05 - F0,01 - F0,001 DL0,05

0,26 4,45 1,5 1,8 2,2 0,05

0,17 97,9 3,9 6,8 11,2 0,33

0,17 3,7 1,5 1,8 2,2 0,38

0,40 - - - - -

146

Continuarea anexei nr.6 1 2 3 4 5 6

Diametrul trunchiului

Diversitatea 2η Criteriul Fişer - F calculat - F 0,05 - F0,01 - F0,001 DL0,05

0,23 5,6 1,5 1,8 2,2 0,15

0,40 326,6 3,9 6,8 11,2 0,11

0,15 3,7 1,5 1,8 2,2 1,23

0,27 - - - - -

147

Anexa 7 Afectarea soiurilor şi hibrizilor de către îngheţurile de primăvară, anul 1990

Nr. d/o

Soiuri şi hibrizi

Total muguri analizaţi, buc.

Muguri sănătoşi, buc.

Muguri afectaţi, buc.

Partea mugurilor afectaţi, %

1 Bozdurgan 116 100 16 13,79 2 Vâstavocinaia 209 200 9 4,30 3 Orighinalinaia 178 170 8 3,93 4 8-4-103 242 191 51 21,07 5 1-4-33 118 115 3 2,54 6 3-2-80 119 82 37 31,09 7 3-2-101 208 108 100 48,07 8 3-3-45 98 78 18 18,45 9 3-6-29 249 173 76 30,52 10 3-6-95 164 119 45 27,50 11 3-12-18 111 99 12 10,81 12 3-16-8 136 72 64 47,00 13 4-11-40 119 77 42 35,29 14 5-5-60 118 99 19 16,13 15 5-16-80 104 104 0 0 16 6-4-46 120 60 60 50,0 17 6-6-32 118 93 25 21,19 18 6-13-1 230 223 7 3,04 19 6-14-57 113 97 16 14,16 20 6-19-11 287 262 25 8,71 21 7-8-20 240 232 8 3,33 22 8-1-25 170 170 0 0 23 8-2-74 110 83 27 24,54 24 8-2-97 228 220 8 3,50 25 8-3-78 260 253 7 2,69 26 8-6-85 95 85 10 10,51 27 8-7-107 115 110 5 4,35 28 8-13-98 113 113 0 0 29 8-15-87 126 126 0 0 30 8-16-64 108 108 0 0 31 8-20-32 155 103 52 33,54 32 8-21-43 103 47 56 54,37

148

Anexa 8 Suma temperaturilor efective la începutul desfăşurării fazelor fenologice la soiurile de păr,

a. 1985 - 1990

№ ctr.

Soiul

Suma temperaturilor efective > +5° C

Dezmuguritul Înfloritul Perioada interfazică

Coacerea Desfrunzirea

1 2 3 4 5 6 7 Anul înfiinţării 1972

1. Augustiparon 44,50 187,30 142,70 1718,5 2264,3 2. B. Hardenpont 56,00* 188,40 133,60 2377,4 2278,5 3. Beurre Bosc 54,10* 189,40 132,30 2105,2 2278,5 4. Beurre d’Anjou 45,50 162,70 121,80 2377,4 2278,5 5. Butirra di Roma 36,70 165,20 128,60 1718,5 2276,5 6. Verna 45,70 170,90 125,20 2172,2 2278,5 7. Williams 39,20 181,20 141,90 1802,2 2278,5 8. Victoria 54,90* 192,20 137,30 1802,2 2278,5 9. Hibrid Ro 43,20 182,60 139,40 2240,1 2278,5 10. Grand Champion 54,70 183,60 127,30 2240,1 2264,3 11. Grata 45,00 178,80 133,80 2377,4 2278,5 12. Djioma 45,80 167,00 121,20 2377,4 2264,3 13. Epine de Mas 45,80 169,80 124,00 1958,9 2278,5 14. Jeanne d’Arc 51,90 202,60* 150,60 2240,1 2264,3 15. Kirghiscaia osenniaia 36,20 175,50 128,40 2106,2 2264,3 16. Colette 45,80 178,60 132,80 2106,2 2278,5 17. Mellina 41,80 175,5 133,80 1958,9 2278,5 18. Mersedes 46,70 176,30 129,60 2106,2 2278,5 19. Orighinalinaia 43,80 172,80 129,00 1718,5 2278,5 20. Patten 39,10 162,60 123,50 1958,9 2278,5 21. Porporata 35,10 172,90 137,80 2106,2 2264,3 22. Solanca 51,70 187,60 135,90 1802,2 2278,5 23. Fragrante 42,90 177,00 133,90 2106,2 2278,5 24. 1-4-13 39,90 182,00 141,60 1958,9 2278,5 25. 1-9-19 48,30 175,70 126,30 2240,1 2264,3 26. 1-9-33 44,70 196,70* 142,30 2106,2 2277,9 27. 4-6-35 46,30 174,20 132,80 2377,4 2278,5 28. 4-10-47 44,20 172,40 128,20 2240,1 2278,5 29. 4-15-24 45,80 199,20 153,50 2240,1 2278,5 30. 4-15-28 48,50 165,20 116,80 2377,4 2278,5 31. 5-5-60 35,10 159,90 124,70 2240,1 2277,9 32. 5-7-11 39,30 170,40 131,20 2130,6 2277,9 33. 5-10-50 35,10 174,90 139,70 2377,4 2278,5 34. 5-11-66 34,10 155,00 120,90 2240,4 2278,5 35. 5-11-120 34,10 168,20 112,10 2240,1 2264,3 36. 5-12-16 39,10 172,20 133,20 2130,6 2278,5 37. 5-16-13 59,60* 189,50 129,80 2130,6 2278,5 38. 5-16-80 45,80 188,50 142,70 2130,6 2278,5 39. 6-2-17 54,10* 182,00 127,90 2106,2 2264,3

149

Continuarea anexei nr.8

1 2 3 4 5 6 7 40. 6-4-60 43,20 182,80 139,50 2106,2 2224,9 41. 6-14-16 45,80 177,50 131,80 2240,1 2264,3 42. 6-19-11 39,80 162,70 122,90 2240,1 2278,5 43. 6-19-12 39,80 180,30 140,50 2377,4 2277.9 44. 8-1-20 45,80 185,70 139,90 1958,9 2264,3 45. 8-1-22 51,70 197,40* 143,20 1802,2 2278,5 46. 8-1-25 59,60* 193,70 134,70 1958,9 2278,5 47. 8-2-63 41,80 187,50 153,30 1958,9 2278,5 48. 8-2-25 36,40 173,50 137,10 1802,2 2264,3 49. 8-2-97 45,80 197,70* 151,90 2106,2 2277,9 50. 8-2-100 45,80 188,40 142,60 1802,2 2278,5 51. 8-3-4 46,20 170,20 123,90 2106,2 2277,9 52. 8-3-57 47,40 193,30 145,80 2130,6 2278,5 53. 8-5-3 45,80 180,20 134,20 1958,9 2277,9 54. 8-7-107 46,30 175,70 129,40 2377,4 2278,5 55. 8-13-58 45,80 193,30 140,70 2106,2 2264,3 56. 8-13-98 44,40 175,70 131,30 2106,2 2278,5 57. 8-15-87 52,80* 184,70 131,90 2106,2 2264,3 58. 8-15-90 46,30 193,30 145,30 2106,2 2264,3 59. 8-16-42 45,80 185,00 139,20 2240,1 2264,3 60. 8-24-29 52,80* 182,90 128,20 1958,9 2278,5 61. 8-27-36 58,30* 172,90 114,60 2250,6 2278,5

X 45,68 179,50 130,22 DL0,05 7,03 16,04 2,89

Anul înfiinţării 1974 1. Abbe Fetel 38,80 174,20 135,40 2106,2 2264,3 2. Avrora 42,70 174,20 137,10 1802,2 2278,5 3. Beurre Bosc 57,10* 181,10 124,00 2106,2 2278,5 4. Beurre Giffard 45,40 170,90 125,50 1354,9 2278,5 5. Williams 39,80 178,40 138,70 1802,2 2278,5 6. D. de Merode 46,70 169,80 123,00 1802,2 2278,5 7. Dr. Jules Guyot 46,70 183,80 136,90 1802,2 2278,5 8. D. d’Angouleme 39,80 166,30 126,60 2106,2 2278,5 9 Esperens Göte 36,80 161,70 124,90 2106,2 2278,5

10. Krasnodarscaia letniaia 49,30 179,60 130,40 1802,2 2278,5 11. Kozerog 56,30* 174,20 117,90 1958,9 2264,3 12. Marguerite Marillat 43,70 173,00 129,30 2106,2 2278,5 13. Masleanaia 45,80 168,10 120,70 2106,2 2278,5 14. Melitopoliscaia 60,20* 189,50 129,30 1958,9 2277,9 15. Monshalard 40,90 161,00 121,70 1958,9 2278,5 16. Moonglow pear 40,70 169,40 128,70 1802,2 2278,5 17. Napoca 56,30* 185,00 128,70 1958,9 2278,5 18. Osenniaia Kostâka 45,40 171,50 126,10 2106,2 2277,9 19. Parker 48,70 167,60 118,80 2106,2 2278,5 20. Prevoshodnaia 37,60 180,50 142,90 1622,4 2278,5

150

Continuarea anexei nr.8

1 2 3 4 5 6 7 21. Recordistca Kostâka 63,80* 207,00* 143,30 1802,2 2264,3 22. Samarkandscaia

krasaviţa 55,20 186,10 131,70 1622,4 2278,5

23. Socinaia 43,40 169,00 125,60 1958,9 2278,5 24. Stark broi’s new pear 43,20 177,40 134,30 2106,2 2278,5 25. Taiuşciaia letniaia 38,00 164,90 126,80 1958,9 2278,5 26. Totleben 46,70 180,40 132,90 2106,2 2278,5 27. Wilder 46,70 187,40 140,30 2106,2 2278,5 28. 11-9-4 45,80 160,20 114,30 2130,6 2278,5 29. 11-9-11 40,70 165,60 123,80 2130,6 2278,5

X 46,27 175,33 128,93 DL0,05 5,44 15,58 11,84

Anul înfiinţării 1977 1. Aromată de Bistriţa 35,60 162,10 126,60 1756,1 2278,5 2. Beurre Hardenpont 58,40* 186,50 128,1 2377,4 2278,5 3. Bozdurgan 55,40* 172,20 116,80 1833,1 2278,5 4. Vâstavocinaia 41,00 170,20 129,20 2172,2 2278,5 5. Zolotaia 49,50 158,40 108,90 2377,4 2278,5 6. Clapp’s Favourite 46,70 183,20 136,40 1582,3 2278,5 7. Masleanaia 44,70 167,00 122,30 1958,9 2278,5 8. 1-4-33 59,60* 169,80 110,10 1764,7 2278,5 9. 2-7-12 46,70 166,20 119,40 2240,1 2278,5 10. 2-7-32 36,40 172,10 134,00 2106,2 2278,5 11. 2-9-8 56,50* 173,00 116,50 1958,9 2278,5 12. 3-2-80 58,40* 179,50 121,10 1958,9 2278,5 13. 3-2-94 45,80 179,20 133,40 2106,2 2278,5 14. 3-2-101 41,10 175,60 134,60 2106,2 2278,5 15. 3-3-45 37,80 167,50 126,40 2106,2 2278,5 16. 3-6-9 43,90 172,80 128,80 2106,2 2278,5 17. 3-6-29 56,50* 169,50 113,00 1958,9 2278,5 18. 3-6-34 45,40 162,50 117,10 2106,2 2278,5 19. 3-6-74 39,60 178,80 139,20 2081,5 2278,5 20. 3-6-95 41,90 177,70 135,80 1958,9 2278,5 21. 3-6-96 43,20 174,30 131,10 2049,1 2278,5 22. 3-12-15 46,70 180,50 133,70 1958,9 2278,5 23. 3-12-18 38,40 175,60 137,20 2240,1 2278,5 24. 3-16-8 43,90 166,40 122,50 2106,2 2278,5 25. 4-3-28 40,50 156,70 116,30 2377,4 2278,5 26. 4-3-30 45,80 166,90 121,20 1958,9 2278,5 27. 4-11-40 46,70 181,20 133,80 1958,9 2277,9 28. 4-17-16 44,40 180,50 136,10 2106,2 2278,5 29 5-10-18 53,40* 156,80 103,40 2377,4 2278,5 30. 6-4-46 38,20 169,90 131,70 2377,4 2278,5 31. 6-6-32 45,00 182,90 137,90 1802,3 2278,5 32. 6-7-7 56,20* 183,40 127,20 1958,9 2278,5

151

Continuarea anexei nr.8

1 2 3 4 5 6 7 33. 6-13-1 46,70 173,40 126,40 1958,9 2278,5 34. 6-14-7 44,70 175,80 131,20 1958,9 2278,5 35. 6-14-57 37,60 167,70 130,10 2240,1 2278,5 36. 6-17-6 38,40 181,20 142,50 1958,9 2277,9 37. 7-8-20 58,40* 176,70 118,30 2240,1 2278,5 38. 7-16-62 47,30 173,40 126,10 2106,2 2278,5 39. 8-2-48 42,50 156,00 113,50 2240,1 2278,5 40. 8-2-74 58,40* 185,40 126,20 2106,2 2278,5 41. 8-2-111 59,00* 201,40 142,40 1958,9 2278,5 42. 8-2-120 33,30 160,80 127,50 2377,4 2278,5 43. 8-3-78 47,40 185,90 139,30 1802,3 2278,5 44. 8-3-81 43,90 174,80 130,90 1958,9 2278,5 45. 8-3-100 41,90 153,50 111,60 2106,2 2278,5 46. 8-4-103 39,50 164,90 125,40 1958,9 2278,5 47. 8-6-85 57,90* 166,60 108,70 1958,9 2278,5 48. 8-13-99 47,60 197.70* 150,10 2040,1 2264,3 49. 8-16-64 58,40* 192,30* 133,90 1958,9 2278,5 50. 8-18-25 39,30 159,90 120,90 1958,9 2278,5 51. 8-20-32 33,30 163,80 130,30 1958,9 22,64,3 52. 8-21-43 43,20 177,50 134,40 1958,9 2277,9 53. 8-39-67 56,50* 160,80 104,30 1958,9 2278,5 54. 11-9-10 45,60 173,50 128,00 1802,3 2278,5

X 46,40 172,97 126,38 DL0,05 3,33 14,13 10,77

* - valoarea este suficient mai mare ca media experienţei

152

Anexa 9 Influienţa sumei temperaturilor asupra dezmuguritului la soiurile de păr, a.1985-1990

Suma temperaturilor active Suma temperaturilor efective Indicii X Z Y X Z Y

Suma pătratelor, SS 340,74 29152,5 63227,1 8505,25 6843 15348,3 Diversitatea, 2η 0,54 0,46 1,0 0,55 0,45 1,0 Gradele de libertate, df 28 145 173 28 145 173 Pătratul mediu, ms 1216,95 201,05 - 303,76 47,19 - Cr. Fişer calculat Fcalc. 6,05 - - 6,44 - - Cr. Fişer tabelar F0,05 1,7 1,7

Anexa 10

Influienţa sumei temperaturilor asupra perioadei de început al înfloritului, a. 1985-1990

Suma temperaturilor, 0C active, mai mari de +50C efective, mai mari de +50C

Indicii

x Z y x z y Anul înfiinţării 1974

Suma pătratelor, SS 47548 178404 225952 17852 55802,5 73654,5 Diversitatea, 2η 0,21 0,79 1,0 0,24 0,76 1,0 Gradele de libertate, df 28 145 173 28 145 173 Pătratul mediu, ms 1698,14 1230,37 - 637,57 384,84 - Cr.Fişer calculat Fcalc. 1,38 - - 1,66 - -

Cr.Fişer tabelar F0,05 1,7 1,7 Anul înfiinţării 1977

Suma pătratelor, SS 81756 276580 358336 33560 84875 118435 Diversitatea, 2η 0,23 0,77 1,0 0,28 0,72 1,0 Gradele de libertate, df 53 270 323 53 270 323 Pătratul mediu, ms 1542,57 1024,37 - 633,21 314,35 - Cr.Fişer calculat Fcalc. 1,50 - - 2,01 - -

Cr.Fişer tabelar F0,05 1,5 2,01

153

Anexa 11 Influienţa sumei temperaturilor în perioada interfazică asupra termenelor

începutului înfloritului, a. 1985-1990

Suma temperaturilor, 0C active, mai mari de +50C efective, mai mari de +50C

Indicii

x Z y x z y Anul înfiinţării 1974

Suma pătratelor, SS 27,065 115176 142241 9341 32241,3 41582,3 Diversitatea, 2η 0,19 0,81 1,0 0,22 0,78 1,0 Gradele de libertate, df 28 145 173 28 145 173 Pătratul mediu, ms 966,61 794,32 - 333,61 222,35 - Criteriul Fişer calculat Fcalc. 1,22 - - 1,50 - -

Criteriul Fişer tabelar F0,05 1,7 1,7 Anul înfiinţării 1977

Suma pătratelor, SS 91832 198302 290134 32837 49291 82127 Diversitatea, 2η 0,32 0,68 1,0 0,40 0,60 1,0 Gradele de libertate, df 53 270 323 53 270 323 Pătratul mediu, ms 1732,68 734,45 - 619,56 182,56 - Criteriul Fişer calculat Fcalc. 2,35 - - 3,39 - -

Criteriul Fişer tabelar F0,05 1,5 1,5

154

Anexa 12 Coacerea de consum a soiurilor de păr, a.1985-1988

Soiuri în funcţie de anul infiinţării livezii Luna

1972 1974 1977 1 2 3 4

Iulie-august Beurre Giffard August Orighinalinaia, Solanca, 1-

4-13, 8-1-20 Krasnodarskaia letneaia, Napoca, Prevoshodnaia

Clapp’s Favourite, Aromată de Bistriţa

August-septembrie

Audustiparon, Butirra di Roma, Victoria, Porporata, 8-1-22, 8-1-25, 8-2-63, 8-

2-85, 8-2-97

Melitopoliskaia, Avrora, D-r Jules Guyot, Recordistca Kostâka, Samarcandscaia

krasaviţa, Stark broi’s new pear

Bozdurgan, 1-4-33, 6-6-32, 6-14-7, 8-3-78, 11-9-10

Septembrie Williams, Grand Champion, Kirghizskaia

osenneaia, Mellina, Patten, Colette, Epine de Mas, 1-9-33, 6-2-17, 6-4-60, 8-2-100, 8-3-4, 8-5-3, 8-13-98

Abbe Fetel, Douenne de Merod, Moonglow, Monshalard,

Parker, Osenneaia Kostâka, Socinaia, Totleben, Wilder, Esperens Göte, Williams,

11-9-4, 11-9-11

2-7-12, 3-2-80, 3-2-94, 3-6-29, 3-6-96,

3-12-15, 3-16-8, 4-3-30, 4-11-40, 6-17-6, 8-2-74, 8-2-111, 8-3-81, 8-4-103, 8-6-85, 8-16-64, 8-18-25,

8-21-43 Octombrie Beurre Bosc, Grata, 5-7-

11, 5-6-13, 5-16-80, 8-3-57, 8-16-58, 8-15-87,

8-27-36, 8-15-90

Beurre Bosc, Duchesse d’Angouleme, Marguerite

Marillat, Masleanaia

Masleamaia, 2-7-32, 2-9-8, 3-2-101, 3-3-45, 3-6-9, 3-6-34,

3-6-95, 4-17-16, 6-13-1, 6-7-7, 7-16-62,

8-3-100, 8-20-32, 8-39-67

Octombrie-noiembrie

1-9-19, 4-10-47, 4-15-24, 5-5-60, 5-11-120, 6-19-11,

8-16-42

Vâstavocinaia, 6-14-57, 7-8-20, 8-2-

48, 8-13-99 Noiembrie Beurre d’Anjou, Djioma,

Mersedes, Fragrante, 6-14-16

Kozerog, Zolotaia, 2-7-12, 3-12-18

Decembrie şi mai târziu

Beurre Hardenpont, Hibrid Ro, Jeanne d’Arc, Verna, 4-6-35, 4-15-28, 6-19-12,

6-7-107, 5-10-50

Beurre Hardenpont, 4-3-28, 5-10-15, 6-4-46, 8-2-120

155

Anexa 13 Productivitatea soiurilor de păr (portaltoi - păr franc), a.1985-1988

productivitate Periodicitate Nr.

ctr Soiul

medie, kg/pom

medie, t/ha

la 1m3

volumului coroanei

la 1m2 suprafeţei proiecţiei coroanei

la 10cm2 de suprafaţa a secţiunii

trunchiului

Biologi că, %

Economică,

%

1 2 3 4 5 6 7 8 9 Anul infiinţării 1972

1. Augustiparon 23,04* 9,2 1,98 2,33 2,69 32 13 2. B. Hardenpont 21,31 8,5 1,98 2,46 2,39 22 4 3. Beurre Bosc 24,94* 10,0 2,19 2,68 2,95 17 17 4. Beurre d’Anjou 12,56 6,3 2,10 2,20 2,55 26 19 5. Butirra di Roma 27,14* 14,0 4,27* 5,53* 3,65* 44 33 6. Verna 27,45* 13,7 4,47* 4,92* 4,09* 19 9 7. Williams 22,17* 11,1 3,15* 3,70* 2,19 35 38 8. Victoria 31,70* 12,7 1,38 2,19 3,42* 39 22 9. Hibrid Ro 26,58* 10,6 2,08 2,61 2,40 29 24 10. Grand Champion 9,61 5,5 2,52 2,94 2,45 34 29 11. Grata 19,44 11,4 4,20* 4,37* 3,49* 49 44 12. Djioma 15,42 8,8 4.13* 3,92* 2,46 35 28 13. Epine de Mas 24,17* 13,8 3,88* 4,25* 3,55* 19 15 14. Jeanne d’Arc 17,83 8,9 2,53* 2,90 2,61 32 18 15. Kirghiscaia

osenniaia 26,60* 10,6 1,69 2,49 26 19

16. Colette 19,61 7,4 4,36* 3,79* 2,25 3 28 17. Mellina 22,60* 12,9 4,16* 4,00* 4,31* 55 51 18. Mersedes 13,58 6,8 2,25 2,42 2,33 12 15 19. Orighinalinaia 35,31* 13,3 2,27 3,12* 3,35* 22 4 20. Patten 21,05 10,5 2,72* 3,35* 2,84* 36 34 21. Porporata 18,96 9,5 3,16* 3,48* 3,09* 53 56 22. Solanca 26,98* 11,9 2,59* 3,21* 2,45 34 24 23. Fragrante 21,40* 10,7 2,65* 3,20* 3,73* 28 11 24. 1-4-13 28,50* 11,40 2,05 2,48 3,08 40 42 25. 1-9-19 10,51 6,0 2,92* 2,82 2,39 36 32 26. 1-9-33 22,57* 11,3 2,62* 2,98 2,18 33 8 27. 4-6-35 9,40 5,4 2,10 2,09 1,56 56 57 28. 4-10-47 17,60 8,8 3,92* 3,11 2,01 25 25 29. 4-15-24 23,14* 13,2 2,98* 4,34* 2,06 23 23 30. 4-15-28 32,79* 13,1 2,17 2,67 3,27* 15 6 31. 5-5-60 18,60 9,3 1,65 2,57 1,63 24 21 32. 5-7-11 17,85 7,1 2,04 2,33 3,58* 34 50 33. 5-10-50 16,51 6,6 2,02 2,38 2,04 42 29 34. 5-11-66 20,06 8,0 1,18 1,83 2,27 66 69 35. 5-11-120 34,53* 13,8 1,36 2,58 2,50 54 48 36. 5-12-16 18,54 7,4 2,02 2,43 2,04 40 11 37. 5-16-13 13,59 6,8 1,94 2,20 1,86 40 42 38. 5-16-80 16,31 6,5 1,18 1,80 1,78 42 30

156

Continuarea anexei nr.13

1 2 3 4 5 6 7 8 9 39. 6-2-17 16,18 8,1 1,42 2,16 3,12* 43 40 40. 6-4-60 18,65 10,6 2,84* 3,13* 2,80 50 44 41. 6-14-16 10,35 4,1 1,35 1,49 1,41 58 58 42. 6-19-11 27,64* 13,8 2,65* 3,41* 2,99* 24 11 43. 6-19-12 21,19 8,5 2,29 2,74 1,98 37 19 44. 8-1-20 21,92* 11,0 2,58* 2,91 2,84* 27 15 45. 8-1-22 17,77 7,1 1,56 2,05 2,49 22 10 46. 8-1-25 13,95 5,6 1,82 2,05 1,90 22 13 47. 8-2-63 15,95 8,0 2,64* 2,48 3,16* 31 14 48. 8-2-25 11,95 6,8 4,07* 3,64* 4,58* 40 24 49. 8-2-97 38,21* 15,4 4,02* 4,84* 3,16* 33 32 50. 8-2-100 19,74 9,9 2,05 2,47 3,09* 40 36 51. 8-3-4 21,60* 10,8 2,38 2,91 2,58 32 33 52. 8-3-57 27,34* 10,9 1,38 2,27 2,56 25 19 53. 8-5-3 29,10* 11,6 2,04 2,59 4,41 43 15 54. 8-7-107 17,88 10,2 2,04 3,25* 1,56 39 47 55. 8-13-58 18,80 9,4 2,24 2,52 2,55 28 7 56. 8-13-98 19,30 9,7 2,01 2,21 1,91 38 61 57. 8-15-87 15,49 7,7 1,92 2,09 1,89 48 22 58. 8-15-90 25,60 12,8 1,67 1,78 2,07 36 25 59. 8-16-42 11,15 6,4 2,51 3,05* 3,82* 34 21 60. 8-24-29 10,86 5,4 1,76 1,86 2,59 41 20 61. 8-27-36 19,94 10,0 2,34 2,69 2,31 25 23

X 20,62 9,6 2,47 2,88 2,71 36 27 DL0,05 0,73 0,06 0,07 0,10

Anul infiinţării 1974 1. Abbe Fetel 17,72 10,2 4,88* 4,58* 2,47 30 15 2. Avrora 35,60* 14,2 2,59 3,22 2,60 23 15 3. Beurre Bosc 35,27* 17,6 3,41 4,99* 3,50* 34 34 4. Beurre Giffard 21,32 10,7 1,93 3,13 2,56 36 45 5. Williams 18,47 10,5 5,38* 4,85* 3,57* 30 33 6. D. de Merode 37,11* 18,9 2,68 2,50 1,67 59 57 7. Dr. Jules Guyot 19,80 9,9 3,28 3,09 2,33 49 33 8. D. d’Angouleme 23,58 13,5 7,04* 6,80* 2,79* 30 21 9 Esperens Göte 8,85 4,4 2,43 2,03 1,94 36 38

10. Krasnodarscaia letneaia

29,91* 15,0 4,93* 3,89* 4,39* 30 25

11. Kozerog 13,63 7,8 3,48 3,28 2,31 43 37 12. Marguerite

Marillat 23,17 11,6 3,91* 3,37 2,71* 34 20

13. Masleanaia 26,62* 13,3 3,23 5,17* 3,80* 39 38 14. Melitopoliscaia 24,07 12,0 2,66 2,99 2,58 51 50 15. Monshalard 11,65 5,8 2,97 3,46 1,66 51 50 16. Moonglow pear 11,08 5,5 2,48 2,51 1,76 35 16 17. Napoca 31,27* 15,6 2,19 3,65 3,01* 44 24

157

Continuarea anexei nr. 13

1 2 3 4 5 6 7 8 9 18. Osenniaia Kostâka 30,84* 15,4 3,28 3,56 2,47 42 43 19. Parker 37,06* 14,8 2,19 2,87 2,50 31 30 20. Prevoshodnaia 20,56 10,3 2,30 2,45 1,96 25 20 21. Recordistca

Kostâka 29,90 14,9 4,54* 4,68* 3,05* 31 30

22. Samarkandscaia krasaviţa

16,78 9,6 3,65* 3,30 2,30 59 54

23. Socinaia 20,48 8,2 1,88 3,00 2,13 64 55 24. Stark broi’s new

pear 17,01 9,7 5,52* 3,97* 1,99 33 6

25. Taiuşciaia letniaia

36,73* 18,4 2,13 3,98* 3,15* 25 16

26. Totleben 17,99 7,2 2,38 2,55 2,03 33 15 27. Wilder 24,95 14,2 5,36* 5,15* 3,11* 39 34 28. 11-9-4 16,18 8,1 2,48 2,79 1,73 31 13 29. 11-9-11 26,65* 13,3 2,33 2,76 2,36 72 73

X 23,59 11,1 3,36 3,61 2,57 38 31 DL0,05 1,45 0,16 0,13 0,14

Anul înfiinţării 1977 1. Aromată de

Bistriţa 25,03* 12,5 6,61* 6,11* 3,21* 33 34

2. B. Hardenpont 30,28* 15,1 1,73 4,05* 3,52* 56 54 3. Bozdurgan 24,04* 12,0 3,39 3,77 2,43 43 9 4. Vâstavocinaia 29,91* 14,9 4,33* 4,59* 3,05* 23 15 5. Zolotaia 17,15 9,8 3,28 3,40 2,13 39 39 6. Clapp’s Favourite 39,00* 19,5 6,48* 6,77* 3,99* 26 9 7. Masleanaia 16,69 8,3 2,35 3,45 2,60 43 33 8. 1-4-33 27,36 13,7 2,44 4,11* 2,73 54 53 9. 2-7-12 20,52 10,3 2,72 3,89 2,73 37 20 10. 2-7-32 30,69* 15,3 3,84* 3,97 2,60 21 11 11. 2-9-8 25,01* 12,5 4,61* 4,64* 2,92* 40 20 12. 3-2-80 25,12* 12,6 2,35 3,32 2,75 60 59 13. 3-2-94 21,71 10,9 3,88* 3,65 2,75 43 32 14. 3-2-101 36,04* 18,0 6,02* 5,27* 5,11* 39 31 15. 3-3-45 31,04* 17,7 8,19* 5,56* 4,57* 41 24 16. 3-6-9 24,60* 12,3 4,13* 3,44 2,90* 54 56 17. 3-6-29 15,36 8,8 4,02* 3,81 2,40 28 13 18. 3-6-34 21,16 12,1 2,61 3,94* 2,98* 48 37 19. 3-6-74 28,06* 16,0 5,99* 4,65* 3,68* 17 16 20. 3-6-95 13,42 7,7 3,96* 3,56 2,28 29 21 21. 3-6-96 16,55 8,3 2,92 3,10 2,59 43 37 22. 3-12-15 16,34 8,2 2,69 2,75 2,12 42 38 23. 3-12-18 40,31* 20,2 5,46 8,06* 6,18* 15 7 24. 3-16-8 22,26 11,1 4,15* 4,19* 2,64 24 4 25. 4-3-28 14,68 7,4 2,20 3,42 3,04* 42 34

158

Continuarea anexei nr. 13

1 2 3 4 5 6 7 8 9 26. 4-3-30 37,38* 19,2 3,58 5,67* 4,85 24 18 27. 4-11-40 22,78 11,4 2,27 3,89 3,13 50 48 28. 4-17-16 21,88 10,9 2,61 2,75 2,41 31 34 29 5-10-18 14,06 7,0 1,87 2,68 1,97 36 34 30. 6-4-46 10,44 5,2 2,32 2,39 1,82 23 15 31. 6-6-32 26,96 13,5 3,05 3,37 2,24 37 13 32. 6-7-7 14,83 7,4 2,67 2,83 1,60 49 56 33. 6-13-1 23,40 11,7 5,59* 4,52* 2,81 36 32 34. 6-14-7 15,62 7,8 2,88 2,95 2,18 24 26 35. 6-14-57 27,25* 13,6 4,11* 3,81 3,12 46 45 36. 6-17-6 11,30 5,6 2,61 2,48 1,87 29 24 37. 7-8-20 12,14 6,1 3,56 3,34 1,78 42 9 38. 7-16-62 11,41 5,7 2,04 2,15 1,91 52 41 39. 8-2-48 23,22 11,6 1,99 3,26 2,52 54 49 40. 8-2-74 37,48* 18,7 3,42 3,46 3,05* 60 53 41. 8-2-111 17,26 8,6 1,70 2,62 2,03 54 59 42. 8-2-120 26,66* 13,3 4,02* 4,49* 2,68 29 28 43. 8-3-78 29,29* 14,6 3,38 4,10* 2,91* 20 19 44. 8-3-81 24,07* 13,7 4,54* 4,79* 3,05* 48 30 45. 8-3-100 17,12 9,8 3,96* 3,71 2,29 46 23 46. 8-4-103 25,44* 12,7 4,20* 4,17* 3,23* 34 29 47. 8-6-85 11,72 5,9 1,96 2,13 1,70 19 17 48. 8-13-99 18,05 9,0 2,57 2,74 2,10 42 35 49. 8-16-64 25,49* 12,7 4,26* 4,24* 3,31* 25 23 50. 8-18-25 15,46 7,7 2,96 3,01 1,83 49 49 51. 8-20-32 15,58 8,9 3,23 3,58 2,37 44 38 52. 8-21-43 35,00* 17,5 3,00 3,54 2,05 35 33 53. 8-39-67 12,25 6,1 1,36 1,93 1,59 56 30 54. 11-9-10 27,04* 13,5 1,90 3,89 2,09 33 28

X 22,65 11,6 3,48 3,81 2,75 39 30 DL0,05 0,98 0,12 0,11 0,10

* valoarea este suficient mai mare de media experienţei

159

Anexa 14 Productivitatea soiurilor de păr (portaltoi - gutui), a.1985-1988

№ ctr.

Soiul medie, kg/pom

medie, t/ha la 1m3

volumului coroanei

la 1m2 suprafeţei proiecţiei coroanei

la 10cm2 suprafeţii secţiunii

trunchiului 1 2 3 4 5 6 7

Anul înfiinţării 1972 1. B. Hardenpont 16,86* 14,0 1,64 1,80 1,82* 2. Butirra di Roma 9,27 7,70 2,49* 0,85 1,46 3. Colette 5,80 4,64 2,01* 2,96* 1,32 4. Jeanne d’Arc 6,87 5,7 1,50 0,79 1,26 5. Orighinalinaia 20,64* 17,2 1,07 1,28 1,47 6. Verna 7,04 5,8 1,45 0,88 0,91 7. Victoria 12,49 10,4 0,43 1,09 1,28 8. 5-5-60 17,16* 14,3 1,01 1,56 1,34 9. 5-16-13 12,24 10,2 0,90 1,27 1,14 10. 5-16-80 13,32 11,1 0,96 1,28 2,60* 11. 6-19-11 14,76 12,3 1,83* 2,38* 1,96* 12. 8-1-22 11,06 9,2 1,38 1,11 1,32 13. 8-1-25 12,96 10,8 0,79 1,20 1,42 14. 8-2-97 6,85 5,7 0,56 0,91 0,85 15. 8-3-4 15,09 12,6 1,29 1,47 1,46 16. 8-7-107 8,17 6,8 1,12 0,97 0,82 17. 8-13-58 10,46 8,7 1,12 2,19* 1,23 18. 8-13-98 8,32 6,5 0,66 1,36 0,79 19. 8-15-87 8,80 7,3 0,59 1,22 0,75 20. 8-16-42 9,72 8,1 1,99 3,04* 1,68

X 11,87 9,9 1,06 1,38 1,35 Anul înfiinţării 1974

1. Abbe Fetel 14,45 12,0 7,19* 6,91* 3,24* 2. Avrora 5,74 4,8 0,65 1,31 0,92 3. D. de Merode 6,82 5,7 0,74 1,30 0,79 4. D. d’Angouleme 3,26 2,7 0,88 1,63 0,43 5. Esperens Göte 8,46 7,0 4,89* 4,89* 1,8 6. Kozerog 4,22 3,5 0,86 1,05 0,39 7. Krasnodarscaia

letniaia 6,30 5,3 2,73* 3,33* 1,43

8. Marguerite Marillat

8,14 6,8 1,92 2,98 1,47

9. Masleanaia 12,02 10,0 3,05* 3,10* 1,73 10. Melitopoliscaia 14,98 12,5 0,73 1,71 1,14 11. Monshalard 8,06 5,0 1,54 3,52* 1,60 12. Moonglow pear 9,27 7,7 2,19 3,92* 1,70 13. Osenniaia

Kostâka 16,34 13,6 1,16 2,15 1,19

14. Parker 12,34 10,3 1,12 2,04 2,05*

160

Continuarea anexei nr. 14

1 2 3 4 5 6 7 15. Recordistca

Kostâka 10,44 8,7 2,36 4,66* 1,12

16. Socinaia 4,73 3,9 0,19 0,46 0,35 17. Stark broi’s

new pear 8,96 7,5 1,16 2,23 1,05

18. Totleben 6,70 5,6 0,92 1,94 0,66 19. Wilder 7,39 6,2 1,37 2,02 1,38 20. 11-9-11 4,69 3,9 0,26 0,65 0,43 . X 8,67 7,1 1,06 1,85 1,00

Anul înfiinţării 1977 1. B.Hardenpont 16,86* 14,0 3,32* 3,19* 1,79 2. Bozdurgan 15,48* 12,9 2,41 2,71 1,61 3. Vâstavocinaia 17,69* 14,7 4,98* 4,10* 1,86 4. Zolotaia 12,55 10,5 8,42* 5,86* 1,46 5. Masleanaia 13,04 10,8 3,86* 3,38* 1,88 6. 1-4-33 15,01 12,5 3,47* 3,39* 2,03* 7. 3-2-80 7,30 6,1 1,43 1,32 1,37 8. 3-2-101 7,74 6,5 2,30 2,00 1,17 9. 3-3-45 14,59* 12,2 2,98 2,79 2,61* 10. 3-6-29 10,46 8,7 1,95 1,85 1,17 11. 3-6-95 8,32 6,9 2,86 2,14 1,90 12. 3-12-18 16,29* 13,6 2,23 2,26 2,23* 13. 3-16-8 18,64* 15,5 2,25 2,41 2,16* 14. 4-11-40 10,77 9,0 1,75 1,74 1,42 15. 4-17-16 18,42* 15,3 1,02 2,31 1,47 16. 6-4-46 9,32 7,8 1,62 1,75 1,26 17. 6-6-32 9,07 7,6 1,27 1,33 1,36 18. 6-13-1 9,75 8,1 2,13 2,25 1,07 19. 6-14-57 15,04* 12,5 2,52 2,49 1,69 20. 6-17-6 12,88 10,7 1,90 2,07 1,37 21. 7-8-20 11,21 9,3 1,81 1,75 1,02 22. 7-16-62 7,06 5,9 2,19 1,77 1,16 23. 8-2-120 5,31 4,4 1,60 1,39 0,89 24. 8-3-78 10,36 8,6 1,58 1,58 1,70 25. 8-3-81 9,40 7,8 2,33 2,33 1,28 26. 8-3-100 18,67* 7,8 3,25* 2,93 1,80 27. 8-4-103 24,08* 20,1 1,87 2,37 2,65* 28. 8-6-85 11,47 9,6 0,90 1,78 1,36 29 8-13-99 16,04* 13,4 1,93 2,20 1,38 30. 8-16-64 9,73 8,1 1,10 1,26 0,99 31. 8-18-25 12,00 10,0 3,00 3,09* 1,36 32. 8-20-32 12,89 10,7 1,80 1,90 1,36 33. 8-21-43 12,51 10,4 2,33 2,42 1,50 34. 8-39-67 5,31 4,4 1,81 1,32 0,73

X 12,40 10,19 2,04 2,21 1,51 * - valoarea este suficient mai mare de media experienţei

161

Anexa 15 Influienţa soiului, condiţiilor anualeşi a interacţiunii lor

asupra productivităţii părului, a. 1985-1988

Criteriul Fişer Sursa de variabilitate

Suma pătratelor,

SS

Gradele de libertate,

df

Pătratul mediu,

ms

Partea de acţiune a factorilor, 2η

Fcalc.

F0,05

Anul înfiinţării 1974 Soi 31937,32 28 1140,62 0,25 9,18 1,4 An 5709,07 3 1903,03 0,04 15,32 2,6 Soi/an 43106,24 84 513,17 0,34 4,13 1,3 Variante 79095,81 95 687,79 0,62 5,53 - Erori 48700,10 392 124,24 0,38 - - General 127796,10 507 - - - -

Anul înfiinţării 1977 Soi 43190,00 53 814,91 0,18 6,34 1,4 An 5636,07 3 1878,69 0,02 14,62 2,6 Soi/an 94427,32 159 593,88 0,39 4,62 1,2 Variante 147602,60 215 686,52 0,62 5,34 - Erori 91215,88 710 128,47 0,38 - - General 238818,40 925 - - - -

162

Anexa 16 Diversitatea soiurilor de păr în funcţie de fructificarea specifică pentru diverse condiţii ale anului

DL0,05 Cr. Fişer Sursa de variabilitate

Suma pătratelor,

SS

Gradele de libertate,

df

Diversita- tea,

2η pentru

compararea factorilor

comparativ cu media

Fcalc. F0,05

1 2 3 4 5 6 7 8 Anul înfiinţării 1974

Fructificarea specifică la 1 m3 de volum al coroanei Soi 852,21 29 0,28 0,24 0,16 8,3 1,7 An 39,44 3 0,01 0,24 0,14 3,6 3,8 Soi/an 732,49 84 0,24 2,52 1,75 2,4 1,6 Variante 1561,37 115 0,52 - - - - Erori 1434,55 392 0,48 - - - - General 2995,92 507 1,00 - - - -

Fructificarea specifică la 1 m2 de suprafaţă a proiecţiei coroanei Soi 560,19 28 0,26 0,19 0,13 8,9 1,7 An 68,62 3 0,03 0,19 0,11 10,2 3,8 Soi/an 657,39 84 0,31 1,99 1,38 3,5 1,4 Variante 1252,84 115 0,59 - - - - Erori 880,88 507 0,41 - - - - General 2133,72 507 1,00 - - - -

Fructificarea specifică la 10 m2 de suprafaţă a secţiunii trunchiului 1 2 3 4 5 6 7 8

Soi 221,84 28 0,19 0,14 0,10 5,8 1,7 An 19,03 3 0,02 0,14 0,09 4,6 3,8 Soi/an 369,05 84 0,33 1,54 1,08 3,2 1,4 Variante 594,65 115 0,52 - - - - Erori 538,53 392 0,48 - - - - General 1133,18 507 1,00 - - - -

Anul înfiinţării 1977 Fructificarea specifică la 1 m3 de volum al coroanei

Soi 1806,15 53 0,32 0,18 0,12 9,3 1,7 An 113,29 3 0,02 0,18 0,11 10,3 3,8 Soi/an 1159,93 159 0,21 2,57 1,80 2,0 1,4 Variante 3035,51 215 0,54 - - - - Erori 2594,14 704 0,46 - - - - General 5629,65 919 1,00 - - - -

Fructificarea specifică la 1 m2 de suprafaţă a proiecţiei coroanei Soi 1178,91 53 0,25 0,15 0,11 8,0 1,7 An 186,79 3 0,04 0,15 0,09 2,9 3,8 Soi/an 1295,85 159 0,28 2,23 1,56 2,9 1,4 Variante 2685,26 215 0,58 - - - - Erori 1948,93 704 0,42 - - - - General 4634,18 919 1,00 - - - -

Fructificarea specifică la 10 m2 de suprafaţă a secţiunii trunchiului Soi 721,63 53 0,33 0,09 0,07 12,6 1,7

163

Continuarea anexei nr. 16 1 2 3 4 5 6 7 8

An 81,27 3 0,04 0,09 0,06 25,0 3,8 Soi/an 507,03 159 0,23 1,40 0,97 2,9 1,4 Variante 1398,73 215 0,65 - - - - Erori 761,54 703 0,35 - - - - General 2160,27 918 1,00 - - - -

164

Anexa 17

Conţinutul biochimic al fructelor soiurilor de păr , a. 1985-1988

Zaharuri, % Termenul de

coacere

Soiul Substanţe uscate,% Mono- suma

Aciditatea totală,%

Vitamina C, mg/%

Substanţe tanoide, mg/%

Beurre Giffard 15,06 9,30 10,55 0,49 6,54 55,93

Clapp’s Favourite 15,18 8,83 10,21 0,38 7,44 42,33

Samarkand. krasaviţa 15,40 8,21 11,30 0,34 10,65 85,00

Krasnodar. krasaviţa 15,00 6,36 8,62 0,25 5,72 54,04

Recordistca Kostâka 17,90 10,69 13,59 0,26 3,77 54,03

8-1-22 18,50 9,66 13,02 0,28 7,13 25,00

Napoca 17.00 8,92 9,33 0,37 4,58 8,30

De vară

8-2-111 18,50 9,66 13,02 0,28 7,13 25,00

8-5-3 16,70 8,64 10,26 0,30 8,36 68,00

8-3-78 21,95 10,48 14,15 0,28 4,94 47,90

Victoria 14,40 6,64 7,23 0,16 3,27 20,78

8-11-41 18,50 9,66 13,02 0,28 7,13 25,00

Timpurii

de

toamnă

6-14-7 18,50 9,16 12,62 0,35 5,54 93,00

Mellina 19,90 11,52 13,18 0,21 9,77 25,00

3-3-45 12,20 7,15 7,80 0,44 5,02 24,00

Osenneaia Kostâka 12,90 6,95 8,88 0,24 6,16 58,20

8-3-4 18,60 9,61 12,78 0,27 8,98 42,50

3-12-15 25,00 9,73 14,77 0,28 5,19 25,00

3-16-8 20,50 10,21 13,51 0,95 5,92 10,20

De

toamnă

8-2-74 21,50 10,94 14,54 0,27 7,30 65,00

3-2-101 18,40 10,46 12,32 0,21 6,07 25,00

3-12-18 19,40 11,98 13,84 0,52 7,30 42,00

De

toamnă-

iarnă Vâstavocinaia 18,50 9,66 13,02 0,28 7,13 25,00