Ce sunt politicile economice?

Politicile economice reprezintă un ansamblu de obiective, mecanisme de transmisie instrumente şi pârghii prin care statul intervine în diferite sectoare ale economiei (fiscal, monetar, industrial, agricol, social etc.)

Politicile economice exprimă ansamblul alegerilor economice al autorităţii publice, similar alegerilor economice ale consumatorului, producătorului, investitorului, etc.

Obiective generale alepoliticii economice :

• Creşterea economică.

• Ocuparea forţei de muncă - reducerea şomajului.

• Stabilitatea preţurilor – controlul inflaţiei.

• Echilibrul extern – echilibrul balanţei de plăţi.

• Controlul deficitului bugetar - datoria publică.

Categorii de politici - componente ale politicii economice

• Politica de creştere economică• Politica monetară• Pofitica fiscală• Politica veniturilor• Politici sectoriale• Politici regionale• Politici specifice

De unde provine nevoia de politici economice?

Eşecul pieţelorDisfuncţionalităţile pieţelor - se regăsesc la nivelul economiei naţionale sub forma inflaţiei, şomajului, stagnării creşterii economice, dezechilibrelor balanţei de plăţi etc.

Existenţa unei contradicţii între logica economică şi normele morale ale societăţiiProblemele sociale ale securităţii, inegalităţii veniturilor, sărăciei, asistenţei medicale, impun măsuri şi politici macroeconomice cu caracter public

Raţiuni de ordin politic sau militar (ex: apropierea de Uniunea Europeană şi NATO)

De unde provine nevoia de politici economice?

Eşecul pieţelor• ansamblu de situaţii în care nu sunt îndeplinite condiţiile necesare

obţinerii unei soluţii privind funcţionarea eficientă a pieţelor. • esenţa eşecului pieţei constă în inabilitatea indivizilor de a coopera.

Cooperarea dintre indivizi poate asigura criteriul lui Pareto de eficienţă: îmbunătăţirea utilităţii unui individ nu trebuie să diminueze utilitatea nici unui alt individ.

Factorii care provoacă eşecul pieţei sunt:

• Deficienţe în atribuirea drepturilor de proprietate • Externalităţile• Bunurile publice• Concurenţa imperfectă• Asimetria informaţională (hazardul moral, selecţia adversă)

Eşecul pieţelor

• Asimetria informaţională discrepanţa în volumul şi calitatea informaţiei între partenerii unei tranzacţii, ce conduce la probleme în sistemul economic atât înaintea cât şi după desfăşurarea tranzacţiei.

• Selecţia adversă - este o problemă creată de asimetria informaţională înainte de desfăşurarea tranzacţiei şi constă în vicierea procesului de selecţie a celui mai bun partener în tranzacţia respectivă, indiferent de natura tranzacţiei (vânzare – cumpărare, creditare – împrumut, etc.).

• Hazardul moral - este cealaltă faţetă a asimetriei informaţionale, ce apare după desfăşurarea tranzacţiei. Spre exemplu într-un contract de credit hazardul moral constă în utilizarea creditului în scopuri imorale şi ilegale din punct de vedere al creditorului. Dacă cel ce a acordat creditul ar fi cunoscut intenţiile reale ale debitorului, acordarea creditului nu ar mai fi avut loc.

Existenţa unei contradicţii între logica economică şi normele morale ale societăţii

Aspectele economice ale vieţii nu sunt singurele care contează pentru oameni; uneori admitem abateri de la “logica pieţei”

Egalitatea şanselor, accesul la educaţie sau asistenţa medicală de bază nu sunt distribuite de piaţă într-o manieră acceptată de societate.

Cererea şi oferta de politici economice

Cererea şi nevoia nu sunt sinonime. Care este preţul pe care oamenii îl plătesc pentru a beneficia de efectele politicilor economice?

Oamenii se împart după diverse caracteristici (educaţie, venit, zonă geografică, vârstă) în grupuri cu nevoi particularizate

Oferta de politici economice

Provine de la partidele politice, care oferă: • Soluţii cu caracter general la problemele

economiei (ex: doctrina liberală militează pentru o prezenţă mai redusă a statului, în timp ce doctrina socialistă susţine o implicare mai pronunţată.

• Soluţii concrete cu caracter conjunctural (vizând probleme de moment ale economiei – cota unică de impozitare, pensiile, problema demografică etc)

Statul şi politicile economice

Cine implementează politicile economice?Indiferent de natură, obiective sau beneficiari, toate au o

trăsătură comună: prezenţa statului.Rolul statului se manifestă prin pârghii şi instrumente de

corectare a acelor distorsiuni apărute în urma confruntării dintre interesele individului şi cele ale pieţei.

Funcţiile statului (R. A. Musgrave) :• funcţia alocativă• funcţia distributivă• funcţia de stabilizare• funcţia de reglementare

Statul şi politicile economice

Statul nu este un monolit, ci un ansamblu de organizaţii şi instituţii:

- Guvern- Banca Naţională a României- Consiliul Concurenţei- Administraţii locale

• Fiecare din acestea sunt responsabile de implementarea uneia sau mai multor politici: (monetară şi valutară - BNR, vamală, fiscală şi socială – Guvern)

• Politicile economice pot fi contradictorii în ceea ce priveşte obiectivele (inflaţia şi şomajul pe termen scurt, stabilitatea cursului de schimb şi echilibrul balanţei comerciale)

• Este necesara atât “diviziunea muncii” intre politici cât si coordonarea între diferitele politici

„Diviziunea muncii” între politici

• Creşterea economică trebuie adresată prin măsuri structurale vizând: politica fiscală, bugetară, piaţa muncii, comerţuletc.

• Stabilitatea preţurilor este responsabilitatea politicii monetare

• Stabilitatea externă trebuie să fie în sarcina politicii fiscale, care împreună cu politica veniturilor trebuie să ajute competitivitatea externă

„Diviziunea muncii” între politici

• Politica fiscală joacă rolul cheie în asigurarea stabilităţii macroeconomice

- reducerea deficitului bugetar are impact direct asupra contului curent

• Prin întărirea politicilor fiscale şi a veniturilor se eliberează o parte din povara politicii monetare

Cooperarea dintre politici

Dacă politicile sunt armonizate, obiectivele pot fi atinse.

În cazul apariţiei unor dezechilibre, corecţiile trebuie efectuate în concordanţă cu “diviziunea muncii”Este important ca fiecare politică să realizeze corecţiile la timp pentru a nu împovăra excesiv alte politici

Cooperarea dintre politici

Nu orice derapaj creat de nefuncţionarea adecvată a unei politici poate fi corectat de alte politici.

• În România, politica monetară a suplinit în anii 2005, 2006 şi 2007 insuficienta tărie a politicilor fiscale şi de venituri, iar costul s-a constatat în perioada urmatoare: un deficit de cont curent în continuă creştere

Cooperarea dintre politici Politica fiscală joacă rolul cheie în asigurarea stabilităţii macroeconomice. (reducerea deficitului bugetar are impact direct asupra contului curent) •Prin întărirea politicilor fiscale şi a veniturilor se eliberează o parte din povara politicii monetare îngrijorător şi în continuă creştere

Uneori, dezechilibrele sunt atât de mari încât politicile economice nu mai reuşesc să restabilească echilibrul

Provocări pentru politicile de macrostabilizare în România

• Conceperea mix-ului de politici astfel încât să susţină creşterea, limitând concomitent vulnerabilităţile

• Reducerea deficitului fiscal, deşi cheltuielile cu infrastructura cresc, pentru a compensa creşterea deficitului de cont curent indusă de dezvoltarea sectorului privat

• Continuarea dezinflaţiei, concomitent cu creşterea cheltuielilor publice, care pune presiune pe preţuri

Provocări pentru politicile de macrostabilizare

• Politica veniturilor trebuie să rămână suficient de prudentă pentru – Sprijinirea politicii monetare în lupta cu inflaţia – Compensarea presiunilor pentru aprecierea leului

• Evitarea situării ratelor dobânzilor la niveluri:– Superioare celor necesare atingerii ţintei de inflaţie, deoarece

acestea ar crea presiuni suplimentare pentru aprecierea monedei

– Inferioare celor care nu asigură atingerea ţintei de inflaţie

• Eficienţa politicilor economice

• Există situaţii în care politicile economice se pot dovedi ineficiente sau subiective (problema principal-agent sau influenţele politicului, teoria ciclului electoral de afaceri)

• Eşecul statului este un fenomen tot atât de real ca şi eşecul pieţei.

Bibliografie

• J. Stiglitz, C. Walsh – Economie, Editura Economică, Bucureşti, 2005, pag. 641-648; 723-730

• Richard Lipsey, Alec Chrystal – Principiile economiei, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 603-609

• Coralia Angelescu, Cristian Socol, Aura Socol: Politici economice, Editura Economică, Bucureşti, 2009

• Jacques Genereux - Politici economice, Editura Institutului European, Bucureşti, 1997