politica ocuparii fortei de munca - curs -2011

7/23/2019 Politica Ocuparii Fortei de Munca - CURS -2011

http://slidepdf.com/reader/full/politica-ocuparii-fortei-de-munca-curs-2011 1/50

UNIVERSITATEA DIN PETROŞANIFACULTATEA DE ŞTIINŢE

BARON OANA

POLITICA OCUPĂRII FORŢEI DE MUNCĂ

PETROŞANI2008

1



CAPITOLUL 1

PIAŢA MUNCII

1.1. Conceptul de piaţă a muncii. Componentele şi tipuile pieţei muncii

Piaţa muncii !au piaţa "oţei de muncă# poate fi definită ca spaţiul economic în

care se întâlnesc, se confruntă şi se negociază în mod liber cererea de forţă de muncă

(deţinătorii de capital în calitate de cumpărători) şi oferta, reprezentată prin posesorii de

forţă de muncă.

Caracterizată printr-un conţinut extrem de dinamic şi complex, piaţa muncii poate fi

pusă în eidenţă, în mod distinct, atât prin componentele şi tipurile sale, cât şi prin factorii

de influenţă şi segmentele din care se constituie.

Componentele pieţei muncii se referă la!

a$ O"etanţii !au %&n'ătoii, adică cei care oferă marfa specială " forţa de muncă,

respecti competenţa profesională, contra unui preţ#

($ Cumpăătoii# adică întreprinderile şi unităţile social-culturale şi administratie,

care au neoie de competenţa profesională a ofertanţilor şi sunt dispuse să

plătească pentru aceasta un preţ " salariu#

c$ Intemediaii, persoane fizice şi$sau %uridice care s-au specializat în sericii de

intermediere între ofertanţii şi cumpărătorii de competenţe profesionale, pentru

care sericii solicită un preţ (de regulă, funcţionează sub forma birourilor sau

oficiilor de stat şi particulare pentru plasarea forţei de muncă).

&ând în edere faptul că piaţa muncii nu se rezumă numai la cererea şi oferta reală

de forţă de muncă, ci înglobează şi o serie de elemente de ordin subiecti, cum ar fi! ofertapasiă de forţă de muncă (oferta care există dar nu se manifestă pe piaţa muncii) şi oferta

ideală sau teoretică, care ar cuprinde toate resursele disponibile de forţă de muncă, putem

distinge următoarele tipui de pieţe)

a$ După gradul de cuprindere a proceselor specifice se disting!

- piaţa reală (efectiă)

- piaţa potenţială

- piaţa ideală (teoretică)

2



($ *upă locul unde !e de!"ăşoaă elaţiile de %&n'ae+cumpăae a "oţei de

muncă)

- piaţa internă (naţională)

- piaţa externă (internaţională)

1.,. -actoii de in"luenţă ai pieţei muncii. Tă!ătuile pieţei muncii

'actorii care-şi pun amprenta asupra eoluţiei şi dezoltării pieţei muncii rezultă din

procesul de ansamblu al creşterii economice, realizat atât pe baza resurselor interne, cât

şi a condiţiilor create prin extinderea sau restrângerea relaţiilor economice.

A!t"el# piaţa intenă a muncii e!te condiţionată# n pincipal de umătoii"actoi)

a$ Creşterea *, respecti a producţiei industriale, agricole şi a sericiilor#

($ &mplificarea tranzacţiilor comerciale, a circulaţiei monetare şi a creditului#

c$ +estructurarea fiecărei ramuri şi a economiei naţionale de ansamblu, apariţia unor

noi domenii de actiitate sub impulsul progresului ştiinţifico-tenic#

d$ Creşterea productiităţii muncii etc.

*e a!emenea# piaţa intenaţională a "oţei de muncă# e%oluea'ă# n pincipal#

!u( incidenţa anumito "actoi)

a$ radul de dezoltare economică a statelor#

($ Condiţiile de salarizare şi de trai diferite#

c$ &mploarea inestiţiilor din fiecare ţară#

d$ igraţia internaţională a capitalului#

e$ olitica economică adoptată în diferitele ţări primitoare de forţă de muncă superior

calificată (/exodul de creiere0) etc.

3



Tă!ătuile pieţei muncii)

1 1. este o piaţă dei%ată, primind influenţe enite de pe celelalte pieţe

(piaţa bunurilor, piaţa factorilor de producţie) şi generând totodată efectece se regăsesc în toate sectoarele ieţii economico-sociale#

2 ,. reflectă legăturile reciproce dintre realităţile demografice (care

determină oferta de muncă) şi cele ale dezoltării economico-sociale

(care generează cererea de muncă)#

3 /. presupune negocierea permanentă între purtătorii cererii şi cei ai

ofertei de muncă, sub aspect cantitati, calitati şi structural#

1 0. este elementată n cel mai nalt ad. &ceastă trăsătură deriă dinnecesitatea de a asigura protecţia salariatului, de a controla competiţia

loială prin intermediul sindicatelor, de a permite gruparea întreprinzătorilor

care anga%ează forţă de muncă

2 2. este o piaţă cu concuenţă impe"ectă, fie de monopol, fie de

oligopol, în funcţie de modul de constituire şi organizare a cererii şi ofertei

de muncă de către patronate şi sindicate#

3 3. reflectă modul în care se asigură resursele de muncă pe ramuri,

sectoare, profesii şi nieluri de calificare#

4 4. !ementaea. 1ste o piaţă eterogenă, delimitându-se mai multe

segmente, pe genuri de actiitate, zone geografice, profesii, nieluri de

calificare, sexe, ârste etc. 2in acest punct de edere, adepţii teoriei

segmentării pieţei muncii delimitează o piaţă pimaă a muncii 5

caracterizată printr-o mare stabilitate a locului de muncă, salarii ridicate şi

în creştere, prezenţa scării ierarice, utilizarea tenologiilor relati

aansate, prezenţa sindicatelor puternice şi eficiente " şi o piaţă

!ecundaă " caracterizată prin locuri de muncă nesigure, fluctuaţie

ridicată a personalului, utilizarea unor tenologii rudimentare, lipsa

posibilităţilor de promoare, sindicate inexistente sau slabe.

4



1./. -uncţiile pieţei muncii

3n perioada actuală, funcţiile pieţei muncii se conturează continuu şi se îmbogăţesc

în conţinut, dar se realizează diferenţiat în raport cu cadrul în care se manifestă, cumodificările interenite în timp în comportamentul şi mentalitatea factorului uman al

producţiei.

Piaţa muncii ndeplineşte umătoaele "uncţii)

1$ a!iuă eali'aea ec6ili(ului dinte nece!ităţile de e!u!e de muncă ale

economiei naţionale şi po!i(ilităţile pentu acopeiea lo.

,$ *etemină oientaea utili'ăii e!u!elo de muncă ale fiecărei ţări cu eficienţăcrescândă, atât pentru repartizarea lor pe profesii, ramuri, localităţi, cât şi pentru

folosirea acestora în cadrul fiecărei unităţi economice.

/$ Mi7lociea şi condiţionaea poce!elo de unie şi com(inae a "actoului

uman cu cei mateiali ai poducţiei.

0$ In"luenţaea con!idea(ilă a poce!ului de "omae şi epati'ae a

%enituilo . (piaţa muncii asigură adoptarea şi aplicarea măsurilor de protecţie

socială a posesorilor acestei mărfi speciale).

2$ -uncţie educati% 5"omati%ă, pe fondul formării, perfecţionării, reconersiei şi

recalificării forţei de muncă.

'uncţiile care rein pieţei muncii se află într-o strânsă interdependenţă, formând un

tot unitar. &cestea au un pronunţat caracter de sinteză, o importanţă practică şi o

corespondenţă efectiă în iaţa economică reală, regăsindu-se conertite în mecanisme,

instrumente şi pârgii specifice utilizate în economia de piaţă.

5



CAPITOLUL ,

C8R8R8A *8 -ORŢ9 *8 MUNC9

,.1. Conceptul de ceee de "oţă de muncă

&ctiitatea economico-socială generează neoia de muncă. 2acă se cunosc

olumul de bunuri şi sericii necesare pentru o perioadă dată de timp, nielul productiităţii

muncii şi regimul legal de muncă, se poate determina neoia de muncă, respecti forţa de

muncă necesară în perioada respectiă pe ansamblul economiei.

Ceeea de muncă reprezintă ne%oia de muncă !alaiată ce !e "omea'ă la un

moment dat !au nt+o peioadă deteminată de timp nt+o economie# e:pimată pin

număul locuilo de muncă. Cererea de muncă se exprimă prin numărul de locuri de

muncă. Condiţia fundamentală ca neoia de muncă să constituie cerere de muncă o

reprezintă salarizarea (remunerarea) ei.

Cererea de muncă este o ceee dei%ată, fiind determinată de cererea de bunuri

economice.

,.,. Caactei!tici ale ceeii de "oţă de muncă. -actoi de in"luenţă ai ceeii

Cererea de forţă de muncă se caracterizează în primul rând , prin olumul de forţă

de muncă solicitată. 3n esenţă, acesta este determinat de numărul de locuri de muncă

existente, de olumul inestiţiilor aflate în perioada de execuţie şi de gradul de ocupare a

locurilor de muncă.

În al doilea rând , cererea de forţă de muncă se poate caracteriza (diferenţia) şi subraport structural fiind generată de diiziunea muncii în întreaga societate şi la nielul

fiecărui agent economic. 4e poate orbi de o diersificare a cererii de forţă de muncă pe

profesii şi specializări, nieluri de pregătire şi calificare.

5uând în considerare aspectele cantitatie, calitatie şi structurale ale cererii de

forţă de muncă# acea!ta !e mani"e!tă ca!

a$ ceee indi%iduală de forţă de muncă sau cererea pentru fiecare loc demuncă#

6



($ ceee aeată de muncă, care cuprinde necesarul de forţă de muncă

din toate profesiile, specializările şi calificările la niel de întreprindere,

companie, ramură sau economie naţională.

Cererea de forţă de muncă se află sub impactul a numeroşi "actoi direcţi, dintrecare enumerăm!

- eoluţia producţiei la anumite bunuri de producţie şi de consum sau la toate

bunurile economice#

- eoluţia nielului salariilor#

- eoluţia interdependentă a cererii de bunuri şi a productiităţii muncii#

- olumul şi rata inestiţiilor#

- nielul şi dinamica productiităţii muncii.

Productivitatea muncii este expresia celtuielilor de muncă ie, necesare pentru

obţinerea unor produse şi sericii, sau a nielului eficienţei folosirii muncii în condiţii

determinate de caracterul relaţiilor de muncă.

roductiitatea muncii reprezintă un indicator sintetic de bază care ilustrează

eficienţa muncii.

Metode de deteminae a poducti%ităţii muncii

1. Productivitatea medie a muncii - se determină ca raport între cantitatea de

bunuri produse (producţia) şi factorul muncă!

6 7 L

Q

roductiitatea muncii se poate calcula pe oră, zi, lună, trimestru, an, pe lucrător, la

nielul unităţii economice, pe ramură sau la nielul economiei naţionale!

- poducti%itatea anuală a muncii ;a

6a 7 p

a

N

Q, unde 8a " producţia anuală, 9p " numărul scriptic de personal

- poducti%itatea 'ilnică a muncii ;'

6z 7 Z

W a , unde! z " numărul de zile

- poducti%itatea oaă a muncii ;6

6 7 h

Wz

, unde! " număr de ore lucrate într-o zi

7



,. Productivitatea marginală a muncii " reprezintă suplimentul de producţie (:8)

obţinut ca urmare a utilizării unei cantităţi suplimentare de muncă (:5), în condiţiile

în care ceilalţi factori sunt presupuşi constanţi. 4e exprimă prin relaţia!

6mg 7 L

Q

∆

∆ 7

12

12

L L

QQ

−

−

3n general sunt recunoscute ca principale modalităţi de sporire a productivităţii

muncii, următoarele actiităţi!

1. automatizarea şi robotizarea proceselor de producţie#

,. modernizarea capacităţilor de producţie existente#

/. perfecţionarea organizării muncii şi a producţiei#

0. pregătirea şi perfecţionarea resurselor umane#2. calitatea condiţiilor de muncă şi climatul social din firmă.

,./. Condiţiile cae detemină ceeea de muncă. Cu(a ceeii de muncă

1conomistul britanic &lfred arsall a arătat, cu mulţi ani în urmă, condiţiile cae

detemină ceeea de muncă, acestea păstrându-şi şi în prezent alabilitatea!

1. cererea pentru orice tip special de muncă depinde de capacitatea patronului de

a o înlocui cu alt tip de muncă sau alt factor de producţie#

,. în condiţiile unei cereri elastice, o creştere a salariilor poate determina o

reducere a ocupării, prin intermediul efectului de contracţie#

/. dacă există un surplus de muncă necalificată, salariile mai ridicate pentru

persoanele superior calificate pot fi compensate de salariile mai reduse pentru

persoanele necalificate.

Cu(a ceeii de muncă este o curbă cu pantă negatiă, reflectând faptul că firma

a anga%a mai multă forţă de muncă dacă salariile sunt mai mici şi iners. 3n fapt, curba

(dreapta) cererii reflectă relaţia inersă dintre cererea de muncă şi nielul salariului.

8



CAPITOLUL /

O-8RTA *8 MUNC9

/.1. Conceptul de o"etă de muncă

O"eta de muncă epe'intă resursele de muncă de care dispune societatea la un

moment dat şi care solicită un loc de muncă salarizat. 3n cadrul ofertei nu se includ femeile

casnice, studenţii, militarii în termen şi alte persoane care nu depun actiităţi salarizate.

O"eta de muncă !e e:pimă prin numărul celor apţi de muncă sau populaţia aptă

disponibilă, din care se scade numărul populaţiei casnice, studenţilor, militarilor în termen

şi al celor care nu doresc să se anga%eze în nici o actiitate salariată, întrucât au resursepentru existenţă, sau din alte considerente.

3n opinia economiştilor americani cConnel şi *rue, oferta de forţă de muncă poate

fi înţeleasă în acelaşi timp ca;!

<otalitatea persoanelor apte care caută de lucru în scimbul unei remuneraţii#

9umărul de ore pe care acestea doresc să îl muncească sau îl muncesc efecti#

1fortul cu care ei muncesc#

radul de calificare care determină calitatea muncii lor.

/.,. Paticulaităţi ale o"etei de muncă

=ferta de muncă se caracterizează printr-o serie de particularităţi constând din!

•are o mobilitate spaţială mai limitată în comparaţie cu oferta mărfurilor obişnuite#

•depinde de ârstă, sex, niel de pregătire profesională, specializare, starea de

sănătate etc.#•depinde de condiţiile şi mediul în care se a desfăşura munca#

•posesorul de muncă nu poate aştepta, la nesfârşit, condiţii mai bune de ânzare a

mărfii sale specifice#

• reproducerea ofertei de muncă este dependentă atât de legile economice ale pieţei

(raportul cerere-ofertă), cât şi de legile demografice, social-morale, psiologice etc.,

îmbinând astfel procesele economice cu cele social-culturale, demografice,

psiologice etc.1 Diana Prea! Ocuparea forţei e !u"c# $i e%&o'(area ura)i'#! Ei"#ra E$%n%&i$'! (#$#re)"i! 2**2+! ,+5-

-



/./. -actoi de in"luenţă ai o"etei de muncă

=ferta de muncă se găseşte sub incidenţa unor factori cum ar fi!

mărimea populaţiei actie disponibile şi structura acesteia pe categorii de ârstă#

nielul salariilor (până la un niel al salariului care să asigure aspiraţiile de nielde trai, lucrătorul salariat extinde cantitatea de muncă oferită, iar peste acest prag

el substituie timpul ocupat cu timpul liber reducând astfel cantitatea de muncă

oferită)#

structura de proprietate şi în raport cu ea, mărimea eniturilor pe care le aduce

proprietarilor indiiduali (cu cât sunt mai mici şi deci, insuficiente, eniturile din

proprietatea indiiduală, cu atât este mai mare populaţia actiă disponibilă)#

tradiţiile, obiceiurile, afectează otărâtor modul de folosire a forţei de muncă# factori psiologici izând comportamentul ofertantului de forţă de muncă.

2e asemenea, trebuie să aem în edere faptul că oferta de muncă are un caacte

elati% iid (exprimând o piaţă a muncii cu concurenţă întotdeauna imperfectă), caracter

ce se explică prin două categorii de factori!

a$ -actoii economici# teitoiali priesc absenţa posibilităţii sau dorinţei

persoanelor sau familiilor de a lucra în alt teritoriu, fără să renunţe la genulde actiitate exercitată. otiaţia acestei imobilităţi a ofertei de muncă

poate consta în! efortul bănesc pe care îl presupune scimbarea locului de

muncă în altă localitate, ataşamentul omului de mediul economico-social

ciar dacă nu are aanta%e economice, surprizele necunoscutului etc.

($ -actoii demoa"ici# po"e!ionali# ocupaţionali priesc absenţa

posibilităţii sau dorinţei persoanelor de a-şi scimba ocupaţia sau locul de

muncă. otiaţia acestui comportament constă în! calificareanecorespunzătoare, slaba informare priind ocupaţiile disponibile,

insuficienţa şanselor pentru reconersia forţei de muncă, starea sănătăţii,

ârsta, aanta%e nonsalariale nesemnificatie etc.

<oate acestea doedesc că oferta de muncă are un dinamism specific, reflectând

totodată corelarea strânsă între neoia socială a omului de a cunoaşte şi a se dezolta

sub aspect profesional-cultural şi neoia economică de a alorifica pregătirea şi de a

obţine un enit, ambele aspecte interesând atât pe lucrător, cât şi pe patron. &stfel,

deci'iile pi%ind o"eta de muncă !unt luate n "amilie pe baza analizei eniturilor

acesteia şi a interesului de ma%orare a lor.

1*



/.0. Indicatoi utili'aţi n in%e!tiaea şi anali'a pieţei muncii

ndicatorii pieţei muncii caracterizează sub cele mai diferite aspecte " demografic,

economic, educaţional-formati, social etc. " potenţialul uman al societăţii. &ceşti indicatoricare măsoară intensitatea unor fenomene şi procese de pe piaţa muncii se pot grupa

astfel!

indicatori de nivel " sunt reprezentaţi de!

• indicatorii resurselor de muncă (populaţia actiă, populaţia ocupată, resursele

de muncă, populaţia în ârstă de muncă şi persoanele aflate în afara limitelor

legale ale ârstei de muncă)#

• indicatorii ocupării forţei de muncă şi indicatorii şoma%ului (rata ocupării şi rata

şoma%ului)#

• indicatorii salarizării (costul forţei de muncă)#

• indicatorii duratei muncii#

• indicatorii condiţiilor şi ai conflictelor de muncă.

Indicatori de structură " sunt reprezentaţi de aceiaşi indicatori de mai sus,structuraţi după criterii cum ar fi! sex, grupă de ârstă, repartizare teritorială,

categorii social-ocupaţionale, ramuri de actiitate, profesii, experienţă profesională,

mărimea întreprinderilor, experienţa profesională a salariaţilor, eentual a şomerilor

(şi durata în şoma%), formele de plată, timpul lucrat etc.

Indicatori derivaţi " sunt indicatorii care combină diferite criterii şi caracteristici ale

populaţiei (de exemplu structura populaţiei ocupate pe regiuni, pe nieluri de salariietc.).

11



2e regulă, pentru calculul indicatorilor se folosesc surse de informaţii statistice

oficiale, respecti!

- Surse administrative şi de cercetare:

- date demografice ale instituţiilor specializate#. date ale inisterului uncii şi ale organismelor sale teritoriale#

. informaţii furnizate de alte instituţii guernamentale şi neguernamentale

(fundaţii şi asociaţii, consorţii locale de dezoltare, institute de cercetare, firme

priate specializate în studiul pieţei muncii).

- Surse generale (recensăminte) sau prin sondaj (asupra întreprinderilor, forţei de

muncă, asupra gospodăriilor, asupra unor probleme speciale sau grupuri ţintă).

- Estimări oficiale bazate pe combinarea şi analiza calitativă a informaţiilor proenitedin cele două categorii de surse anterioare.

2in punctul de edere al indicatoilo analitici ai pieţei muncii, cei mai

semnificatii sunt următorii!

Populaţia activă este formată din două mari categorii! populaţia actiă ciilă

şi forţele armate#

ata de activitate se poate calcula fie prin raportarea populaţiei actie la

populaţia totală şi se obţine rata brută de actiitate a populaţiei, fie la

populaţia în ârstă de muncă sau în alte cazuri la resursele de muncă

disponibile, obţinând rata de actiitate a populaţiei în ârstă de muncă şi,

respecti, a resurselor de muncă disponibile#

ata de ocupare poate fi calculată prin raportarea populaţiei ocupate fie la

populaţia în ârstă de muncă, fie la resursele de muncă disponibile#

ata şomajului se calculează prin raportarea numărului de şomeri la

populaţia actiă sau la populaţia ocupată.

'iecare dintre indicatorii menţionaţi se poate calcula la niel naţional, regional sau

local, după cum se poate calcula pentru ansamblul forţei de muncă sau ca indicatori

parţiali, pentru anumite segmente ale acesteia.

12



/.2. Re!u!ele de muncă şi ocupaea ace!toa

opulaţia unei ţări şi resursele de muncă sunt două noţiuni diferite deşi, din punct

de edere cantitati, cea de a doua este cuprinsă în prima.

Re!u!ele de muncă reprezintă acea parte a populaţiei unei ţări care dispune deun ansamblu de cunoştinţe, de abilităţi fizice şi intelectuale ce îi permit să desfăşoare o

muncă utilă, în unul din domeniile de actiitate existente în propria ţară sau în afara

acesteia.

Criteriile care definesc conţinutul şi sfera de cuprindere a resurselor de muncă sunt!

a) ârsta de muncă stabilită prin legislaţie#

b) starea de sănătate a persoanei (dacă este capabilă fizic şi psiic, să

muncească)#c) gradul de disponibilitate al persoanelor de a desfăşura o actiitate, într-o formă

socială organizată.

2eterminarea cantitatiă (numerică) a resurselor de muncă are ca punct de pornire

populaţia totală a unei ţări care cuprinde, la rândul său, două componente! populaţia

inactivă şi populaţia activă.

Populaţia inactivă se referă la toate persoanele care în perioada de referinţă (de

obicei un an) se află în una din următoarele situaţii!

a) militari în termen, elei şi studenţi care nu sunt anga%aţi în muncă#

b) pensionari care nu au fost reanga%aţi sau nu muncesc pentru enituri în bani sau

în natură#

c) persoanele casnice care desfăşoară numai actiităţi în gospodărie#

d) persoanele întreţinute de către alte persoane, de către organizaţii publice şi

priate, sau se întreţin singure din eniturile proprii! cirii, dobânzi, diidende, rente etc.#

e) persoanele sub ârsta minimă legală de muncă#

f) persoanele în ârstă legală de muncă dar cu incapacitate de muncă, temporară

sau definitiă#

g) persoanele pensionate înainte de limita de ârstă.

13



Populaţia activă, sau mai corect potenţial actiă cuprinde toate persoanele care

furnizează forţa de muncă a naţiunii, care poate să fie utilizată pentru desfăşurarea tuturor

actiităţilor economice şi sociale, în cadrul perioadei de referinţă. 2in acest moti,

populaţia potenţial actiă se regăseşte în statisticile naţionale sub denumirea de forţă de

muncă şi cuprinde populaţia ocupată <toate pe!oanele ana7ate$ şi şomeii.

Populaţia ocupată se referă la toate persoanele care desfăşoară o actiitate în

unul din domeniile economico-sociale, primesc o retribuţie pentru actiitatea realizată sau

dispun de produsul propriei actiităţi. 2upă statutul profesional, populaţia ocupată este

alcătuită din!

!" Salariaţi , ca persoane care îşi exercită actiitatea pe baza unui contract de

muncă într-o unitate economică, într-o instituţie sau la persoane particulare, în scimbulunei remuneraţii sub formă de salariu.

#" Patroni , respecti persoanele care îşi exercită ocupaţia în propria lor unitate

(societate comercială, întreprindere, agenţie, atelier, birou, magazin, firmă etc.), pentru a

cărei actiitate au anga%aţi lucrători salariaţi.

$" %ucrători pe cont propriu sunt persoanele care îşi exercită actiitatea, fie în

unitatea proprie sau cu a%utorul unui utila% propriu, fie pe baza pregătirii lor profesionale,

fără a aea anga%aţi lucrători salariaţi, dar putând să fie a%utaţi de membri familiei, care nu

sunt remuneraţi.

&" %ucrători familiali neremuneraţi sunt persoanele care îşi exercită actiitatea

într-o unitate economică familială (condusă de un membru al familiei sau o rudă), pentru

care nu primesc remunerare sub formă de salariu sau plata în natură (de exemplu,

gospodăria ţărănească).

'" (embri unor societăţi agricole sau ai unor cooperative sunt fie persoane

proprietare de teren agricol care lucrează într-o societate agricolă, fie membri ai unei

cooperatie meşteşugăreşti sau de credit.

=omeii sunt persoanele apte de muncă# ele doresc să muncească dar nu găsesc

un loc de muncă. &ceştia, fie şi-au pierdut locul de muncă, temporar sau definiti, fie caută

pentru prima dată un loc de muncă.

14



POPULAŢIA TOTAL9

POPULAŢIA INACTI>9 POPULAŢIA POT8NŢIAL ACTI>9POPULAŢIA OCUPAT9 =OM8RII

P e ! o

a n e . n a " a a

l i m i t e l o l e a l e d e % & ! t ă d

e m u n c ă

P e ! o a n e c u i n c a p a c i t a t e p e m a n e n t ă d e m

u n c ă ş i

p e ! o a n e c a e ! e p e n ! i o n e a ' ă . n a i n t e d e l i m i t a d e % & ! t ă

P o p u l a ţ i a c a ! n i c ă # m i l i t a i i . n t e m e n # ! t u d e n ţ i i ş i

e l e % i i c a e a u d e p ă ş i t % & ! t a d e

1 3 a n i

P e ! o a n e . n t e ţ i n u t e

? a l a i a ţ i i

P a t o n i i

L u c ă t o i i p e c o n t p o p i u

L u c ă t o i i " a m i l i a l i

M e m ( i i a ! o c i a ţ i i l o ş i c o o p e a t i %

e l o

P

e ! o a n e c a e ş i + a u p i e d u t < t e m p o a ! a u d e " i n i t i % $

l o c u l d e m u n c ă

P e ! o a n e c a e c a u t ă p e n t u p i m a d a t ă

u n l o c d e

m u n c ă

R8?UR?8L8 *8 MUNC9 <POPULAŢIA APT9 *8 MUNC9$

∗ 4e adaugă persoanele în afara limitelor legale ale ârstei de muncă dar care muncesc (au un loc de

muncă).

Re!u!ele de muncă sunt o noţiune cu un grad ridicat de complexitate# ele se

manifestă ca resurse disponibile şi ca resurse potenţiale.

esursele de muncă disponibile sunt sinonime cu populaţia potenţial actiă şi se

referă la toate persoanele anga%ate (ocupate) şi la persoanele care caută un loc de muncă,

fiind disponibile să înceapă actiitatea imediat. rin urmare, resursele de muncă

disponibile constituie forţa de muncă a unei ţări şi cuprind! populaţia ocupată împreună cu

şomerii, în cadrul unei perioade determinate (un an).

esursele de muncă potenţiale reprezintă o noţiune mult mai amplă decât

resursele de muncă disponibile, pe care le include şi la care se adaugă! populaţia casnică,

eleii care au îndeplinit ârsta de muncă, studenţii, militarii în termen, persoanele

întreţinute dar apte de muncă şi persoanele care se află în afara limitelor legale ale ârstei

de muncă, dar desfăşoară o anumită actiitate utilă societăţii.

15



CAPITOLUL 0

?ALARIUL

0.1. Conceptul de !alaiu

Salariul reprezintă suma de bani pe care o primeşte posesorul forţei de muncă

pentru contribuţia adusă la realizarea muncii ca factor de producţie. 2eci, salariul

reprezintă preţul muncii. 3n decursul timpului salariul a fost conceput în mai multe feluri , desprinzându-se din

acestea câtea mai importante!

plată pentru încirierea forţei de muncă sau pentru muncă#

preţ pentru cumpărarea /mărfii0 forţă de muncă#

sumă plătită celui care /îşi înciriază sericiile0.

Salariul poate fi considerat din două puncte de vedere: din punctul de edere al desfăşurării actiităţii economice, care presupune

combinarea factorilor de producţie, salariul este un co!t, o componentă a

costului total al bunului economic obţinut (pentru firmă)#

din punctul de edere al finalităţii actiităţii economice, care presupune ânzarea

pe piaţă a bunurilor, salariul este %enitul celor care au contribuit, prin munca

depusă, la obţinerea rezultatelor (pentru salariaţi).

Salariul este deci cost )depinde de muncă" şi venit )depinde de rezultate".

3n eoluţia sa, salariul a cunoscut următoarele tendinţe majore!

!* +endinţa de diferenţiere. 4alariul se diferenţiază în funcţie de!

aptitudinile şi calităţile salariaţilor#

caracterul muncii (grea, uşoară, de noapte etc.)#

rezultatele obţinute#

cantitatea de muncă#

răspunderea.

16



#* +endinţa de apropiere,egalizare. 1ste legată de dispariţia sau restrângerea

elementelor de diferenţiere, prin!

ridicarea calificării#

apropierea sau egalizarea unor condiţii de muncă în firme diferite.

Egalizarea salariilor nu este posibilă datorită următoarelor aspecte!

- diferenţa de eficienţă între firme#

- enitul obţinut este proprietatea unor agenţi economici autonomi, independenţi,

deci egalizarea ar presupune trecerea unor părţi din enitul celor cu eficienţă mai mare în

proprietatea unor agenţi cu rezultate mai slabe, ceea ce ar fi de natură antieconomică,

contra principiilor economiei de piaţă. 2e aceea, se consideră că atât mărimea salariului,

cât şi diferenţele dintre salarii trebuie astfel stabilite încât să păstreze permanent ieincitaţia la muncă şi aspiraţia la ridicarea pregătirii, ca determinante pentru obţinerea unui

salariu mai mare.

$* +endinţa generală de creştere. e termen lung, salariul înregistrează o creştere

determinată de!

a) creşterea cheltuielilor pentru! rană, locuinţă, transport, calificare, odină etc.#

b) creşterea productivităţii muncii şi deci a rezultatelor.

0.,. -omele !alaiului

Salariul se stabileşte pe baza unei înţelegeri, în urma negocierii între cel care are

neoie de factorul muncă şi posesorul acesteia, în contextul general al raportului dintre

cererea şi oferta de muncă, în condiţiile preăzute în contractul colecti de muncă.

&stfel, salariul se prezintă ca:

a" salariul teoretic sau ipotetic " este salariul stabilit la anga%are (în funcţie de

condiţiile proprii unei ramuri, subramuri, pieţe locale etc.)#

b" salariul efectiv sau nominal " este salariul definitiat şi plătit după depunerea

muncii, în funcţie de situaţia din întreprindere, de programul de lucru şi de rezultatele

obţinute.

3n teoria şi practica economică există mai multe forme ale salariului, diferenţiate în

funcţie de dierse criterii.

I. @n "uncţie de moti%ul şi modul de acodae# !alaiul m(acă umătoaele

"ome)

17



a" salariul personal )individual" reprezintă salariul încasat de fiecare salariat

pentru munca depusă#

b" salariul colectiv reprezintă eniturile primite de către salariaţi din remuneraţia

colectiă. 1l este atribuit tuturor anga%aţilor unei întreprinderi pentru participarea la

actiitate în calitate de salariat. &ceste enituri rein salariaţilor sub forma participării laprofit, prin crearea unor facilităţi pentru participarea la actiele autofinanţării etc.#

c" salariul social reprezintă acea parte din enitul naţional prin care societatea, în

ansamblul său, interine pentru a mări eniturile unor categorii de salariaţi (sau numai ale

unor grupuri din cadrul acestora) ce se confruntă cu o situaţie familială mai grea sau cu

riscuri, cum sunt! accidentele de muncă, bolile profesionale, şoma%ul etc., cărora nu le

poate face faţă fiecare separat, dacă nu sunt a%utaţi.

II. ?alaiul indi%idual# la &ndul !ău !e eă!eşte !u( , "ome)

1$ ?alaiul nominal este suma de bani pe care salariatul o primeşte pentru munca

depusă de la unitatea economică unde lucrează. 3n +omânia, conform reglementărilor în

igoare, salariul cuprinde!

a) salariul de bază (negociat) sau încadrarea#

b) adaosurile formate din plusul de acord, premiile acordate din fondul de salarii,

cota parte din profitul net, alte adaosuri#

c) sporurile la salariul de bază! pentru condiţii deosebite de muncă, grele,

periculoase sau penibile# pentru condiţii nocie de muncă# pentru orele lucrate

suplimentar# pentru ecimea în muncă# pentru lucrul în timpul nopţii etc.

În funcţie de mărimea salariului cuenit şi încasat, salariul nominal este!

. salariul brut;

. salariul net.

Salariul brut exprimă suma totală de bani cuenită factorului muncă salariată.

Salariul net reprezintă suma de bani efecti încasată, după scăderea din salariul

brut a contribuţiei pentru fondul de şoma%, a contribuţiei la asigurările sociale de stat, a

contribuţiei de asigurări de sănătate, a impozitului pe salariu şi uneori a cotizaţiei sindicale.

,$ ?alaiul eal exprimă cantitatea de bunuri şi sericii care poate fi cumpărată la

un moment dat cu salariul nominal. 4alariul real este funcţie de mărimea salariului nominal

brut cu care se află în relaţie directă şi de preţurile mărfurilor şi tarifele sericiilor cu care

se află în relaţie indirectă. 4alariul real se calculează astfel!

P

SN SR =

18



Dinamica salariului real se poate calcula cu a%utorul indicelui salariului real ( 4+)

astfel!

1**⋅=

P

SN

SR I

I I

>nde! 49 " indicele salariului nominal# " indicele preţurilor.

Cei trei indicatori se calculează cu a%utorul următoarelor relaţii!

1***

1⋅=

SR

SR I SR 1**

*

1⋅=

SN

SN I SN 1**

*

1⋅=

P

P I P

>nde! 4+? " salariul real în perioada de bază# 4+ ; " salariul real în perioada

curentă#

49? " salariul nominal în perioada de bază# 49; " salariul nominal în perioada

curentă#

= " nielul preţului în perioada de bază# ; " nielul preţului în perioada

curentă.

0./. Măimea şi dinamica !alaiului

(ărimea salariului în teoria economică are mai multe explicaţii, astfel!

1. Teoia !u('i!tenţei potriit căreia salariul trebuie stabilit la un niel care să

poată asigura existenţa şi perpetuarea forţei de muncă.

,. Teoia ceeii şi o"etei consideră că mărimea salariului este determinată

exclusi de raportul dintre cererea şi oferta de pe piaţa muncii.

/. Teoia neocieilo apreciază că nielul salariilor depinde de raportul de forţe

dintre două asociaţii! sindicat şi patronat.

3n realitate, mărimea salariului oscilează între două limite, una minimă, care

reprezintă costul forţei de muncă şi alta maimă, care reprezintă întregul enit realizat în

actiitatea economică şi transformat în salariu# pentru orice firmă limita maximă este atinsă

când salariul este egal cu productiitatea marginală a muncii. 3n concluzie, nielul

salariului social trebuie stabilit între aceste două limite extreme în funcţie de preţuri, de

cererea şi oferta de muncă, de raportul de interese ale diferitelor grupuri sociale etc.

5a stabilirea salariului unui anga%at trebuie să se ţină seama de cele două tendinţecontradictorii în comportamentul indiidului, care se regăsesc în două tipuri de efecte!

1-



a" Efectul de substituire, determinat de interesul salariatului de a aea un enit

cât mai mare, pentru care trebuie să depună o muncă suplimentară remunerată, în

detrimentul timpului liber şi a puterii de refacere a forţei de muncă, care îi imprimă

salariului o tendinţă de creştere.

b" Efectul de venit care apare atunci când salariul atinge acea mărime care îipermite salariatului să aibă condiţii de iaţă aproape de aspiraţiile sale, fapt ce îl determină

să-şi diminueze timpul de muncă, ceea ce imprimă salariului o tendinţă de stagnare.

4alariul este o mărime dinamică influenţată de mai mulţi factori !

a* costul resurselor de muncă, reflectă olumul celtuielilor necesare pentru

asigurarea forţei de muncă, de o anumită calitate şi specializare necesare procesului

producti#b* volumul şi dinamica productivităţii muncii , între acestea şi salariu fiind un

raport direct proporţional#

c* raportul dintre cererea şi oferta de forţă de muncă , ţinând seama de faptul că

pe termen scurt cererea de muncă este inariabilă, iar oferta de muncă se formează într-o

perioadă lungă de timp, necesară pentru creşterea şi instruirea fiecărei generaţii#

d* dinamica preţurilor care influenţează raportul dintre salariul nominal şi salariul

real#

e* gradul de organizare sindicală, astfel încât între salariaţi şi patronat sau

organele specializate ale statului să existe un permanent dialog constructi#

f* migraţia internaţională a forţei de muncă, factor care are o influenţă tot mai

mare în actualul proces de globalizare a economiei mondiale.

0.0. -omele de !alai'ae

-omele de !alai'ae sunt modalităţi prin care se determină mărimea şi dinamica

salariilor indiiduale indiferent sub ce formă ar fi plătite.

4e cunosc / "ome de !alai'ae!

- salarizarea în regie, după timpul lucrat#

- salarizarea în acord#

- salarizarea mixtă.

'iecare formă de salarizare realizează într-un mod specific legătura între

participarea la muncă, rezultatul muncii, salariu, însemnătatea actiităţii depuse şi alte

condiţii.

2*



1$ ?alai'aea in eie " a!iuă emuneaea !alaiatului după timpul lucat#

"ăă !ă !e peci'e'e e:pe! cantitatea de muncă pe cae el te(uie !ă o depună n

unitatea de timp# da cu !ta(iliea ă!pundeilo ce i e%in. 4e subînţelege că un

minim de muncă trebuie depusă. 'iecărui salariat i se stabileşte ce are de făcut, ca şi

răspunderile ce-i rein ţinând seama de calificarea pe care o are şi de locul pe care-locupă în diiziunea muncii.

ărimea totală a salariului este determinată de timpul lucrat şi de salariul pe

unitatea de timp. 4e practică în acele sectoare în care lipsa de omogenitate a lucrărilor

(operaţiilor) face dificilă aprecierea muncii necesare pentru fiecare lucrare.

A%anta7e)

- salariul se calculează foarte simplu şi uşor de înţeles#- salariaţii au mai multă siguranţă în priinţa sumei pe care o primesc, deoarece

ea nu ariază în proporţie directă cu producţia#

- se reduc mult celtuielile administratie pentru calculul şi contabilitatea sumelor#

*e'a%anta7e)

- nu stimulează anga%aţii pentru creşterea productiităţii muncii#

- necesită o supraegere mai atentă a salariaţilor pentru a asigura respectarea

disciplinei în muncă, ceea ce atrage creşterea celtuielilor firmei#

- eniturile efectie ale muncitorilor sunt, în general, mai mici decât ale celor

salarizaţi în acord.

,$. ?alai'aea n acod 5 con!tă n emuneaea !alaiatului după cantitatea

de (unui podu!e !au a număului de opeaţii e:ecutate. *uata timpului de muncă

pentu e"ectuaea muncii e!pecti%e nu e!te "i:ată n mod e:pe!.

&ceastă formă de salarizare releă mai bine legătura dintre mărimea salariului şi

efortul depus de salariat, şi prezintă următoarele a%anta7e!

- sporeşte productiitatea salariatului#

- diminuează celtuielile întreprinderii prin renunţarea la supraegetori, absolut

necesari în cazul salarizării în regie.

rincipalul de'a%anta7 al acestei forme de salarizare îl reprezintă faptul că, în

dorinţa de a obţine salarii mai mari, se pune accentul mai mult pe cantitate, uneori în

detrimentul calităţii.

21



/$. ?alai'aea mi:tă " con!tă nt+o remunerare stabilă <"i:ă$ pe unitatea de

timp <de eulă# o 'i de muncă$# ce !e acodă n "uncţie de ndepliniea uno condiţii

te6nice# te6noloice# de oani'ae etc. !au# nt+o remunerare variabilă n "uncţie

de e'ultate.

3n aplicarea diferitelor forme de salarizare se întâlnesc unele rezere şi critici. 2e

aceea, s-au conturat unele direcţii de acţiune pentru îmbunătăţirea formelor de salarizare,

surprinse şi în legislaţia şi politica de salarizare din diferite ţări. 3n cadrul acestor direcţii, o

circulaţie mai mare cunosc! coectaea# paticipaea şi !ociali'aea.

1$. Coectaea !au ecti"icaea izează toate formele de salarizare şi se poate

concretiza în!- adaptarea rapidă a salariului la dinamica preţurilor şi la inflaţie prin indexarea

salariilor#

- atenuarea disparităţilor dintre salariile din sectorul public (de stat) şi cel priat

sau mixt#

- acordarea de sporuri sau prime pentru condiţii de muncă mai dificile,

responsabilităţi în domeniul conducerii, aport deosebit la cantitatea şi calitatea

actiităţii desfăşurate etc.

,$. Paticipaea !au implicaea constă în admiterea salariaţilor la repartizarea

(împărţirea) beneficiilor obţinute de unitatea în care ei îşi desfăşoară actiitatea.

articiparea se poate organiza în trei forme!

- paticipae diectă la (ene"icii (cotă-parte din beneficiu)#

- pin intemediul acţiunilo cumpăate de !alaiaţi de la întreprinderea la

care lucrează#

- !alaiu popoţional, care constituie un procent constant din cifra de

afaceri distribuită tuturor salariaţilor, dar asigurată din beneficiu.

/$. ?ociali'aea constă în asigurarea unui surplus de salariu, peste remunerarea

pentru munca depusă. &ceasta se realizează sub două forme!

- !alaiul "amilial se constituie sub forma alocaţiilor pentru copii, prime şi

sporuri pentru naştere etc.#

- !alaiul !ocial este acela prin care, societatea în ansamblul său interine,

pentru a spori eniturile tuturor salariaţilor sau numai ale unor grupuri de salariaţi.

22



CAPITOLUL 2

=OMAUL

2.1. =oma7ul 5 de"inie# cau'e# tipoloie

=oma7ul e%idenţia'ă o !tae de de'ec6ili(u pe piaţa muncii# caactei'ată

pint+un e:cedent al o"etei de muncă n apot cu ceeea de muncă.

3n ceea ce prieşte definiţia dată şomeilo , cea mai uzitată este cea dată de *iroul

nternaţional al uncii (*) conform căreia o pe!oană e!te con!ideată şomeă dacă

ae pe!te 12 ani şi ndeplineşte cumulati% umătoaele condiţii)

• este aptă de muncă#

• nu are un loc de muncă#

•

este în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele @ săptămâni diferitemetode pentru a-l găsi! înscrierea la agenţiile de plasare a forţei de muncă, demersuri

pentru a începe o actiitate pe cont propriu, publicarea de anunţuri şi răspunsuri la

anunţuri, apel la prieteni, rude, colegi etc.#

• este disponibilă să înceapă lucrul în următoarele ;A zile, dacă şi-ar găsi imediat un

loc de muncă.

2acă la început se recunoştea doar existenţa şoma7ului %olunta , dat de refuzulde a se anga%a al persoanelor care consideră că salariul şi condiţiile de muncă nu

recompensează în mod corespunzător eforturile ce trebuie depuse atunci când se

prestează munca, în perioada anilor B?, D. . EeFnes a obserat existenţa unui alt gen de

şoma%, numit şoma7 in%olunta , reprezentat de persoanele care, cu toate că ar accepta

condiţiile existente pe piaţa muncii, nu reuşesc să se anga%eze datorită imposibilităţii găsirii

de locuri de muncă acante.

2acă aem în edere cau'ele care stau la baza generării şi amplificării şoma7ului#

distingem următoarele tipuri de şoma%!

23



; - şoma7 ciclic, care la rândul său poate fi şoma7 con7unctual (dat de

alternanţa perioadelor de prosperitate cu cele de recesiune) şi şoma7 !e'onie #

G - şoma7 !tuctual, datorat scimbărilor ce au loc în structura economică,

teritorială, socială a economiei#

- şoma7 te6noloic, generat de înlocuirea ecilor tenologii cu altele noi,performante şi prin restrângerea locurilor de muncă prin reorganizarea

întreprinderilor#

; - şoma7 te6nic, determinat de întreruperile ce apar în procesul de producţie!

gree, defecţiuni ale unor maşini şi utila%e etc.#

ndiferent de forma pe care o îmbracă şoma%ul, în analiza şi caracterizarea acestuia

se iau în considerare următorii indicatoi!; - ni%elul şoma7ului " poate fi exprimat în mărime absolută prin numărul

şomerilor, iar relati prin rata şoma%ului#

G - duata şoma7ului " dată de interalul de timp scurs între momentul pierderii

locului de muncă şi reluarea actiităţii#

- !tuctua şoma7ului " eidenţiată pe categorii de ârstă, sex, profesii, niel de

calificare, ramură de actiitate etc.#

@ - inten!itatea şoma7ului " din acest punct de edere distingem! şoma7 total

(atunci când are loc pierderea locului de muncă), şoma7 paţial (generat de

diminuarea duratei de muncă) şi şoma7 de6i'at (dat de anga%area în firme a

unui număr de salariaţi superior celui necesar).

&precierea şoma%ului este o problemă estimatiă, în funcţie de modul cum este

calculat numărul şomerilor putând fi subealuat sau, dimpotriă, supraealuat.

?u(e%aluaea apare atunci când persoanele care ar trebui considerate şomere,

sunt omise din aceste calcule!

• părinţii care au stat în ultimul timp acasă pentru a-şi creşte copiii şi care acum

doresc să se anga%eze#

• tinerii absolenţi#

• şoma%ul degizat.

?upae%aluaea apare atunci când cifrele referitoare la şoma% sunt mai mari decât

cele reale!

• persoane care primesc indemnizaţie de şoma%, deşi nu doresc să lucreze#

24



• persoane care au un loc de muncă, dar pretind că nu au#

• persoane care au mai mult de un sericiu (supraestimarea lipsei locurilor de

muncă).

2.,. 8"ectele <co!tuile$ şoma7ului

Homa%ul are implicaţii negatie economice, sociale şi umane importante, care nu

pot fi ignorate. Costurile şoma%ului se referă la consecinţele nefaste ale şoma%ului pe care

le suportă indiizii, economia şi societatea.

entru pe!oanele care dein şomeri, costul şoma%ului are un aspect economic şi

unul moral. 1conomic, pentru că intrarea în şoma% înseamnă o reducere a eniturilor, şideci, a posibilităţilor de consum pentru întreaga familie. &spectul moral se referă la faptul

că statutul de şomer atrage după sine stresul neros, o stare depresiă care, spre

deosebire de consecinţele economice, nu se pot ealua.

5a niel de economie şi !ocietate, costurile şoma%ului sunt reprezentate de !

• subutilizarea factorului muncă, ceea ce se repercutează negati asupra olumului

producţiei, rezultând o scădere a eniturilor (salarii, profituri) şi, pe cale de consecinţă, oscădere a consumului şi a inestiţiilor#

• scăderea generală a eniturilor reduce încasările la bugetul de stat (reducerea

impozitelor pe enituri, a <I&-ului, accizelor etc) generând o diminuare a celtuielilor

publice#

• creşterea celtuielilor statului pentru funcţionarea oficiilor de plasare, plata

indemnizaţiilor de şoma%, alte celtuieli sociale legate de calificarea, reconersia

profesională a şomerilor etc.#• creşterea şi generalizarea sărăciei, în special în zonele monoindustriale puternic

afectate de restructurarea economică a industriei respectie (este şi cazul Iăii Diului)#

•apariţia inegalităţii sociale, a fenomenului de marginalizare a anumitor persoane şi

grupuri defaorizate#

•un trend ascendent al fenomenului infracţional, apariţia unor fenomene ca

agabonda%ul, cerşetoria, creşterea ratei criminalităţii, a iolenţei etc.

25



CAPITOLUL 3

POLITICI *8 OCUPAR8 =I *IMINUAR8 A =OMAULUI

3.1. Politici acti%e şi politici pa!i%e de diminuae şi com(atee a şoma7ului

3n prezent, în literatura de specialitate, pentru a desemna politicile (măsurile)

aplicate de autorităţi, ca şi de organizaţii priate sau nonguernamentale, pentru a creşte

gradul de ocupare şi a reduce dimensiunile şi efectele şoma%ului se utilizează sintagmele

de politici de ocupae sau politici de diminuae şi com(atee a şoma7ului. Cele două

tipuri de politici pot fi considerate ca sinonime, pentru că o politică de ocupare a forţei de

muncă înseamnă implicit şi o politică de combatere a şoma%ului, şi iners. 2e altfel, se

eiculează tot mai des o sintagmă care unifică cele două tipuri de politici, şi anume

politica de ocupae şi de com(atee a şoma7ului.

Politicile de ocupae epe'intă un an!am(lu de mă!ui ela(oate de !tat

pentu a inte%eni pe piaţa muncii n !copul !timulăii ceăii de noi locui de muncă#

al amelioăii adaptăii e!u!elo de muncă la ne%oile economiei# diminu&ndu+!e

a!t"el de'ec6ili(ele# di!"uncţionalităţile de pe piaţa muncii.

oliticile de ocupare sunt!

; - politici pasie#

G - politici actie.

I* Politicile pasive de ocupare ţin !eama de "aptul că ni%elul ocupăii e!te

deteminat de condiţiile eneale din economie şi pun accentul pe potecţia

şomeilo# ndeo!e(i pin indemni'aţia de şoma7 şi pe con%ineea uno pe!oane

acti%e !ă !e etaă de pe piaţa muncii. 2intre măsurile de politică pasiă de ocupare

releăm pe cele mai semnificatie!

- reducerea duratei muncii#

26



- diminuarea ârstei de pensionare#

- creşterea perioadei de şcolarizare obligatorie#

- sporirea numărului locurilor de muncă cu program zilnic redus

şi atipic#

- descura%area actiităţilor salariale feminine#

- restricţionarea sau interzicerea imigrărilor etc.

II* Politicile active de ocupare !unt acelea ce pe!upun un an!am(lu de

mă!ui# metode# pocedee şi in!tumente cu a7utoul căoa !e umăeşte !poiea

ni%elului ocupăii.

&cest ansamblu cuprinde măsuri menite să faorizeze accentuarea mobilităţii

populaţiei actie, precum şi crearea de noi locuri de muncă pe bază de inestiţii. 2intremăsurile de politică actiă de ocupare cele mai releante sunt!

1 A. ăsuri care se adresează cererii de forţă de muncă! instruire antreprenorială,

centre de consultanţă în afaceri, incubatoare de afaceri etc.#

2 B. ăsuri care se adresează ofertei de forţă de muncă! formare şi pregătire

profesională în meserii cerute pe piaţa muncii, Dob Club-uri etc.#

3 C. ăsuri actie de corelare a cererii cu oferta de forţă de muncă! centre de

medierea muncii, burse de locuri de muncă, sericii pentru comunitate, etc.#4 *. ăsuri actie speciale prin care se urmăreşte reintegrarea diferitelor categorii

sociale pe piaţa muncii! subenţionarea locurilor de muncă, sericii pentru

comunitate, etc.

e lângă măsurile actie şi pasie de ocupare trebuie aute în edere şi

reglementările şi conenţiile prin care se regularizează, reglementează şi structurează

piaţa muncii (de ex. salariul minim, legislaţia priind locurile de muncă pe perioadădeterminată, concedierile, orele suplimentare etc.). Ciar dacă prin aceste măsuri nu se

influenţează în mod direct nielul ocupării, efectele lor condiţionează succesul unei politici

în domeniu, moti pentru care trebuie priite ca un acompaniament necesar al politicii

ocupării.

5a nielul ţării noastre, practica de combatere a şoma%ului prin aplicarea de măsuri

actie pe piaţa muncii a reenit, în special, în sarcina &genţiei 9aţionale pentru =cuparea

'orţei de uncă prin &genţiile Dudeţene pentru =cuparea 'orţei de uncă, respecti,

&genţiile 5ocale pentru =cuparea 'orţei de uncă.

27



>tilitatea unor asemenea măsuri, ca modalităţi principale de combatere a şoma%ului,

nu trebuie ignorată şi tratată cu uşurinţă dacă aem în edere faptul că +omânia se

confruntă în prezent cu rate ridicate ale şoma%ului şi cu necesitatea continuării proceselor

de restructurare industrială.

3.,. Medieea muncii

Medieea muncii e!te un comple: de acti%ităţi pin cae !e nceacă coelaea

ceeii cu o"eta pe piaţa "oţei de muncă# a%&nd ca o(iecti% "inal ana7aea

pe!oanelo di!poni(ile şi ocupaea locuilo de muncă %acante. 3ntâlnirea dintre

cererea şi oferta de forţă de muncă trebuie să aibă loc în condiţii care să satisfacă ambelepărţi şi care să conducă la o relaţie profesională durabilă.

3n actiitatea de mediere, indiferent de ţara sau instituţia în care se desfăşoară,

interacţionează trei actori principali !

. -fertantul de forţă de muncă, pentru care sericiile de mediere reprezintă un

spri%in, pe care societatea i-l oferă, în mod permanent, calificat, nediscriminatoriu,

pentru a găsi sau a păstra un loc de muncă (acesta poate fi un şomer, un membru

al comunităţii exclus la un moment dat din procesul muncii, o persoană care

doreşte să-şi scimbe locul de muncă sau care se simte ameninţată cu pierderea

locului de muncă şi este dispusă să facă eforturi pentru păstrarea acestuia)#

. -fertantul de locuri de muncă pentru care centrele de mediere sunt instituţii la

care poate apela pentru a-şi asigura, în condiţii de calitate, resursele umane de

care duce lipsă (acesta este un agent economic sau o instituţie care doreşte să

anga%eze o persoană, în ederea desfăşurării unei munci sociale, pe baza unui

contract de muncă)#

. (ediatorul este reprezentantul unei instituţii specializate în actiităţi de corelare a

ofertei cu cererea de forţă de muncă, numită /centru de mediere0, la care apelează

două mari categorii de clienţi! solicitanţii de locuri de muncă şi ofertanţii de locuri de

muncă.

Centul de mediee oferă solicitanţilor de locuri de muncă o informare complexă

priind!

28



. locurile de muncă acante şi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ocuparea

acestora#

. sericiile oferite de compartimentul de mediere#

. statisticile despre piaţa muncii#

. programele de ocupare demarate local şi care oferă o perspectiă de oferte delocuri de muncă#

. posibilităţile de calificare$formare profesională şi condiţiile de participare la cursuri.

e baza unui interiu, mediatorul poate ealua nielul de pregătire, nielul

aspiraţiilor solicitantului de loc de muncă şi îl a orienta către!

a" agentul economic care a anunţat un loc de muncă acant, atunci când

consideră că îndeplineşte condiţiile pentru ocuparea acestui loc de muncă şi doreşte să

desfăşoare acea muncă#b" centrul de .ndrumare/consiliere profesională, atunci când solicitantul nu are o

imagine clară asupra posibilităţilor sale profesionale, asupra carierei pe care şi-o doreşte

sau atunci când are neoie de o completare a pregătirii profesionale#

c" Clubul 0omerilor , atunci când solicitantul are neoie de îndrumare în alcătuirea

unui curriculum vitae, în întocmirea unei cereri de anga%are, în prezentarea la un interiu

cu agentul economic#

d" centrul de investigare psi1ologică, atunci când persoana pare a aea

probleme deosebite sau când cerinţele locului de muncă impun o testare psiologică a

candidatului.

Centrul de mediere trebuie să contacteze un număr cât mai mare de ofertanţi de

locuri de muncă (agenţi economici din sectorul de stat sau priat, din sfera producţiei sau

sericiilor, toate instituţiile publice, guernamentale sau nonguernamentale care au

posibilităţi de anga%are, imediate sau de perspectiă) în ederea!

. identificării locurilor de muncă acante sau care or deeni acante în iitorul

apropiat#

. obţinerii de informaţii despre ansamblul actiităţilor agentului economic#

. oferirii de informaţii în legătură cu forţa de muncă disponibilă în eidenţa

compartimentului de mediere#

. informării în legătură cu posibilităţile de formare profesională a candidaţilor pentru

locurile de muncă acante.

2-



4pecialiştii centrului de mediere trebuie să urmărească eoluţia persoanelor

anga%ate pentru a putea ealua pe termen mediu eficienţa muncii de mediere şi pentru a

intereni dacă apar probleme ulterioare. 3n cadrul centrelor de mediere, organizarea

muncii şi repartizarea sarcinilor sunt influenţate de problemele economice şi sociale locale,

de resursele interne existente şi de decizia ecipei de conducere.

@n Rom&nia, birourile de mediere a muncii au fost confruntate cu o serie de

dificultăţi legate de!

. caracterul nou al actiităţii, atât pentru mediatori, cât şi pentru clienţii birourilor de

mediere#

. lipsa de personal pregătit pentru acest tip de actiitate#

. insuficienţa resurselor materiale, în special a unor spaţii adecate specificuluimuncii de mediere#

. numărul şomerilor în continuă creştere şi diersitatea problemelor ridicate de

aceştia#

. relaţiile incipiente cu întreprinderile, ca potenţiali furnizori de locuri de muncă#

. reticenţa clienţilor de a apela la sericiile oferite de birourile de mediere.

2atorită rolului pe care îl are acest sericiu în ederea armonizării cererii cu ofertade muncă, considerăm necesar, acordarea importanţei cuenite din partea factorilor de

decizie, pentru ca acesta să cunoască o dezoltare substanţială în iitor.

3./. Con!ultanţa n a"acei

Con!ultanţa, în general, este cunoscută ca un serviciu profesional , larg răspândit

şi diersificat în ţările dezoltate, cu economie de piaţă, adresat unei largi categorii de

persoane sau organizaţii din cele mai dierse sectoare ale economiei! instituţii publice,

firme particulare sau de stat mici, mi%locii sau mari, organizaţii nonguernamentale.

&sociaţia 'irmelor de Consultanţă în anagement din 4>& (&C1) defineşte

consultanţa în management ca /un sericiu realizat contra unui onorariu de către

specialişti independenţi, şi deci obiectii, care spri%ină conducerea întreprinderilor şi

instituţiilor să-şi atingă obiectiele şi să-şi dezolte raţional şi ecilibrat actiităţile0.

@n Rom&nia sericiile de consultanţă au apărut după ;JJ;, cu spri%in internaţional şi

guernamental, în scopul stimulării procesului de creare şi dezoltare a sectorului

3*



particular. 3n aceste condiţii au fost înfiinţate şi s-au dezoltat centrele de consultanţă ca

răspuns la cererea în continuă creştere pentru astfel de sericii manifestată de firmele

priate, de persoanele fizice care simt neoia unui spri%in pentru începerea unei afaceri, de

organizaţiile guernamentale şi nonguernamentale care au tangenţă cu mediul de

afaceri.Consultanţa în afaceri, ca sericiu profesional, are ca o(iecti%e esenţiale

următoarele!

cultiarea spiritului de întreprinzător#

educaţia antreprenorială adresată cât mai multor persoane apte sau

doritoare să-şi creeze propria firmă#

stimularea creatiităţii, flexibilităţii şi puterii de muncă a

întreprinzătorilor particulari.

Considerăm că, înfiinţarea unor centre de consultanţă în afaceri cu scopul explicit

de a aplica măsuri actie pentru combaterea şoma%ului este o măsură logică şi bineenită,

mai ales în condiţiile actuale din ţara noastră. Cu cât este mai bine organizat şi condus un

astfel de centru, cu atât se or face mai simţite efectele benefice ale actiităţii sale în zona

în care funcţionează. ezultatele pot consta în!

un număr mai mare de noi firme particulare care funcţionează cu succes şi care or duce la dezoltarea sectorului priat#

dezoltarea olumului actiităţii economice a firmelor particulare existente (o cifră

de afaceri mai mare, un niel sporit al profiturilor etc.) şi o creştere a indicatorilor

calitatii ai acestora (creşterea productiităţii, a profitabilităţii, ridicarea nielului de

calitate şi competitiitate a produselor şi sericiilor oferite)#

un număr mai mare de persoane care au dobândit sau şi-au perfecţionat

cunoştinţele manageriale# iar ca un corolar al acestor rezultate2 locuri de muncă mai multe şi mai

stabile2 o reducere a ratei şomajului*

Homerii sau salariaţii (potenţialii şomeri) sunt persoane fizice care, atunci când

apelează la sericiile unui centru de consultanţă în afaceri, se află într-un stadiu mai mult

sau mai puţin aansat de pregătire a unei afaceri sau sunt la primii paşi în desfăşurarea

actiităţii, situaţie care trebuie corect ealuată!

a$ Pregătirea " consultantul trebuie să afle informaţii priind nielul de educaţie,

experienţa şi interesele clientului#

31



($ Evaluarea la start " consultantul trebuie să ealueze succesul potenţial al

proiectului prezentat de client, să determine în ce fază se află clientul în

transformarea ideii iniţiale în afacere# consultantul trebuie să ealueze cu atenţie

următorii factori-cheie de succes!

. motiaţia şi implicarea#

. abilitatea#

. ideea în contextul pieţei#

. resursele necesare.

c$ 3nceputul " atunci când un client doreşte să-şi înfiinţeze o nouă firmă, a înfiinţat-

o de%a, dar încă nu funcţionează, sau a început actiitatea, dar se află la primii

paşi.

2in păcate însă, situaţia materială şi resursele de care poate dispune un şomer

pentru a se putea lansa în afaceri constituie, în ma%oritatea cazurilor, o barieră importantă.

3n consecinţă, consultantul trebuie să analizeze aceste aspecte şi să-şi adapteze

recomandările, astfel încât acestea să fie posibil de aplicat de către client, fezabile cu

resursele de care dispune sau pe care le poate atrage şomerul.

3n esenţă, pincipalele o(iecti%e ce a te(ui a%ute n %edee n !copul

educeii şoma7ului sunt!

crearea de oportunităţi pentru ocupare durabilă, în care un rol important îl au

programele de dezoltare regională#

calificarea şi recalificarea nu numai a şomerilor dar şi a celor care lucrează în

întreprinderi de stat care urmează să se restructureze#

mutarea accentului politicilor de protecţie a şomerilor de la măsuri pasie către

măsuri actie #

acordarea de facilităţi şomerilor care îşi găsesc singuri de lucru, ceea ce ar

reprezenta o măsură foarte incitantă, şi, credem noi, cu rezultate bune#

creşterea gradului de implicare a comunităţilor locale în problematica diminuării ratei

şoma%ului (de exemplu, acordarea, pe termen limitat, de către primăriile locale de

facilităţi (taxe, impozite, sericii etc.) pentru firmele care anga%ează personal din

rândul şomerilor)#

acordarea unei importanţe meritate noţiunii de /înăţare permanentă0 de-a lungul

întregii ieţi şi ciar a celei de /e-learning0.

32



CAPITOLUL 4

CALI-ICAR8A =I R8CALI-ICAR8A PRO-8?IONAL9

4.1. Recon%e!ia po"e!ională a "oţei de muncă

Acti%itatea de econ%e!ie po"e!ională este o mă!uă acti%ă de com(atee a

şoma7ului, aând ca scop final adaptarea forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii, şi

acţionând ca un factor de ecilibru între cererea şi oferta de forţă de muncă.

Recon%e!ia po"e!ională este un proces prin care o persoană, aând o anumită

pregătire profesională, dobândeşte o alta, diferită sau înrudită. &cest proces poate aea

motivaţii obiective " când pe piaţa muncii se produc scimbări în raportul cerere$ofertă

pentru diferite profesiuni şi meserii, generate de modificarea structurii forţei de muncă sub

incidenţa progresului tenic, modificării importanţei unor sectoare şi actiităţi în economia

naţională " sau motivaţii subiective " în cazul modificării intereselor şi aspiraţiilor factorului

uman, al dorinţei pentru ascensiune profesională, al îmbunătăţirii eniturilor şi statutului

etc.

Recon%e!ia po"e!ională trebuie să se desfăşoare pe baza unui studiu de piaţă

la niel local, care are următoarele obiective!

1$ compararea calificărilor salariaţilor cu cele ale şomerilor#

,$ compararea calificărilor existente pe piaţă cu cerinţele agenţilor economici la un

moment dat, precum şi a calificărilor persoanelor în prezent cu disponibilitatea

lor de a-şi scimba aceste calificări (prognoze pentru -A ani)#

/$ identificarea capacităţilor instituţiilor de profil de a răspunde neoilor de calificare

ale agenţilor economici şi a persoanelor dispuse a se (re)califica#

0$ identificarea capacităţii agenţilor economici din localitate de a organiza cursuri

de (re)calificare, de perfecţionare sau de pregătire practică la locul de muncă#

33



2$ cercetarea planurilor şi programelor de înăţământ ale unităţilor de înăţământ

din zona respectiă (şcoli, licee, şcoli profesionale şi postliceale, colegii şi

uniersităţi) şi compararea acestora cu necesarul de forţă de muncă, pe

domenii, ramuri economice şi meserii#

3$ prezentarea unor liste (inentare) cu!. calificările cerute la un moment dat#

. calificările latente " acele calificări care nu sunt utilizate pe piaţa muncii, de

regulă în perioadele de criză, fie de cei care le posedă, fie de cei care la

caută, dar nu ştiu unde le pot găsi#

. calificările depăşite " calificările /uzate0 ca efect al noilor tenologii (acestea

pot fi însă, la un moment dat, reitalizate, un exemplu fiind sericiile

agricole, cele gospodăreşti).

Poce!ul econ%e!iei e!te in"luenţat, în mare măsură, de problemele

comple4e ale ofertanţilor de locuri de muncă!

1. respectarea legislaţiei muncii de către patroni (contractele colectie de

muncă)#

,. nielurile salariale şi condiţiile de muncă (munca de noapte, munca în

scimburi, sporurile pentru condiţii grele şi periculoase etc.)#

/. flexibilitatea ofertei de forţă de muncă (dorinţa şi participarea la cursurile de

calificare şi recalificare etc.)#

0. problemele sociale ale şomerilor (de exemplu pierderea motiaţiei de a

muncii sau de a căuta un loc de muncă)#

2. atitudinea faţă de munca pe cont propriu şi spiritul antreprenorial

(disponibilitatea de a efectua o actiitate independentă autorizată)#

3. nielul emigrării forţei de muncă#

4. tendinţa excluderii de pe piaţa muncii a unor categorii de persoane dintr-o

anumită zonă (tineri, femei, minorităţi naţionale, persoane peste A? ani etc.).

4.1.1. Anali'a pe%i'ională a econ%e!iei

&naliza preizională a restructurării actiităţii, şi pe această bază a reconersiei,oferă imaginea de perspectiă a asigurării ecilibrului între oferta de resurse umane şi

cerinţele pieţei.

34



1laborarea acestor analize permite unui agent economic să poată pregăti condiţiile

pentru a dispune, la momentul oportun, de un personal corespunzător, atât ca număr,

competenţă (calificare, cunoştinţe, experienţă, aptitudini), cât şi motiat pentru a îndeplini

sarcinile şi responsabilităţile cerute de organizaţie.

@n cadul anali'ei pe%i'ionale a econ%e!iei trebuie aute în edere două

elemente, astfel!

A. nece!ităţi)

. analiza situaţiei din interiorul şi exteriorul organizaţiei#

. strategia organizaţiei#

. actiitatea preizibilă a organizaţiei în următorul orizont de timp#

. necesităţile de personal într-un orizont de timp determinat.

B. e!u!e)

. cultura managerială a organizaţiei#

. metode curente de gestiune a resurselor umane#

. starea curentă a resurselor umane ale organizaţiei#

. mişcarea personalului în cadrul organizaţiei#

. resurse de personal disponibile într-un orizont de timp.

4.1.,. Ni%ele de a(odae ale econ%e!iei

+econersia poate fi efectuată pe două planuri! reconversie internă (în interiorul

întreprinderii sub forma reorientării profesionale interne) şi reconversie e4ternă (efectuată

de către organisme publice abilitate).

Recon%e!ia intenă

>n rol important îl are Compatimentul de eoientae po"e!ională, care aasigura gestiunea internă a efectielor, cu scopul de a încura%a şi faoriza mobilitatea

internă şi eoluţia personalului.

Compartimentul de reorientare profesională are următoarele atribuţii !

aducerea la cunoştinţa salariatului a faptului că este izat de reconersie#

realizarea de interiuri cu salariaţii izaţi, în cadrul cărora li se prezintă situaţia

actuală a firmei, reacţiile acesteia faţă de restructurarea economică, impactul

asupra numărului de salariaţi, a locurilor de muncă şi a meseriilor#

35



întocmirea bilanţului profesional al salariatului în care se eidenţiază pregătirea,

aptitudinile, ecimea, experienţa, posturile ocupate, potenţialele eoluţii, precum şi

dorinţele acestuia.

3n funcţie de posibilităţile pe care le are firma şi opţiunile persoanei în cauză,aceasta a decide traseul pe care îl a urma şi anume acela de a rămâne în cadrul firmei

sau de a o părăsi.

3n cazul în care salariatul decide să răm5nă .n cadrul firmei el a semna un

contract de reorientare profesională internă. &cest contract îi permite salariatului să

urmeze una din următoarele forme de pregătire!

o peătie !peci"ică care oferă salariatului posibilitatea de a dobândi competenţe în ederea ocupării unui nou post sau de a practica o nouă meserie în cadrul firmei

ca urmare a modernizării şi retenologizării acesteia#

o peătie altenati%ă care izează ridicarea nielului calificării personalului

întreprinderii respectie la diferite interale de timp. &ceastă pregătire constă în a

trimite, într-o manieră ciclică, grupuri de salariaţi în stagiu de pregătire#

e"ectuaea uno munci de utilitate intenă, cum ar fi lucrări de întreţinere, de

renoare, de igienă şi securitate a muncii.

2acă alternatia aleasă de salariat este părăsirea unităţii , acesta a semna un

contract de reconersie profesională cu organismul abilitat.

Recon%e!ia e:tenă

>n factor determinant în realizarea reconersiei personalului care trebuie să

părăsească întreprinderea îl constituie ansamblul măsurilor de restructurare şi strategie

din celelalte ramuri de actiitate, dar şi din ramura de actiitate în care a fost încadrat.

+econersia externă se realizează prin intermediul unor organisme abilitate, cum

ar fi! =ficiile de forţă de muncă şi şoma%, Centre de calificare şi recalificare a şomerilor, alţi

agenţi economici specializaţi şi în special Aenţia de Recon%e!ie şi *e'%oltae.

&genţia de +econersie şi 2ezoltare are în principal trei obiective!

reîncadrarea şi reconersia personalului#

36



crearea celor mai bune condiţii pentru pregătirea $ reconersia personalului, în

ederea faorizării reîncadrării#

crearea de societăţi şi dezoltarea noilor actiităţi generatoare de locuri de muncă.

rincipalele atribuţii ale &genţiei de +econersie şi 2ezoltare sunt!

a$ întocmirea unui bilanţ profesional care eidenţiază pregătirea, aptitudinile,

ecimea, experienţa, posturile ocupate, potenţialele eoluţii şi dorinţe#

($ înceierea unui contract de reconersie#

c$ urmarea unuia din itinerariile posibile, şi anume!

formare " reconersie în următoarele ariante!

formare generală# specializare#

formare managerială#

formare financiară

formare întreprinzători, caz în care se parcurg etapele!

bilanţ profesional#

studiu de fezabilitate#

a%utor financiar#

formare specifică#

consultanţă.

d$ efectuare de lucrări de utilitate publică.

4.1./. -inanţaea econ%e!iei

+ealizarea procesului reconersiei necesită, desigur, o finanţare corespunzătoare

atât pentru proiectarea strategiei de reconersie, cât şi pentru implementarea şi aplicarea

sa.

Posibile surse de finanţare ar putea fi!

agenţii economici interesaţi (atât cei publici, cât şi cei priaţi)#

bugetul public central sau local#

subenţii de la organisme specializate din străinătate în cadrul unor programe de

asistenţă.

37



9ecesare desfăşurării oricărei actiităţi, resursele financiare trebuie să asigure în

cadrul desfăşurării actiităţii de reconersie!

acoperirea celtuielilor pentru plata experţilor care ţin cursurile de calificare $

recalificare# celtuieli cu transportul şi cazarea cursanţilor#

alte celtuieli, care se or nominaliza în funcţie de neoi.

<oate aceste celtuieli sunt necesare a fi acoperite atunci când nu sunt preăzute a

fi suportate de către cel care urmează cursul.

3n ceea ce prieşte asigurarea (a'ei mateiale, aceasta presupune un calcul iniţial

priind neoia de! clădiri, mobilier, dotări tenice (telefon, fax, xerox etc.), calculatoare,materiale. &cestea sunt necesare atât pentru dotarea &genţiei de =cupare şi Homa% la

niel local, cât şi pentru completarea dotării la celelalte organisme publice abilitate în

pregătirea şi reconersia profesională.

entru desfăşurarea corespunzătoare a actiităţii de reconersie trebuie luate o

serie de mă!ui lei!lati%e care să stabilească! cadrul de desfăşurare, atribuţiile şi

competenţele celor implicaţi, reglementarea relaţiilor dintre aceştia.

3n mod cert poceduile de e%aluae a rezultatelor obţinute ca urmare adesfăşurării reconersiei, or arăta cât este de eficientă strategia aleasă sau metodele

desemnate să o realizeze.

2ând semnale de alarmă atunci când procesul reconersiei nu se desfăşoară cu

rezultatele scontate, procedurile de ealuare sunt extrem de utile pentru luarea operatiă a

măsurilor de redresare. entru a răspunde necesităţii de eficienţă, aceste proceduri de

ealuare trebuie astfel concepute încât să asigure dezideratele de operatiitate.

4.,. Oani'aea şi de!"ăşuaea cu!uilo de cali"icae şi ecali"icae a

şomeilo

3n procesul de a%ustare a ofertei la cerea de forţă de muncă, pe lângă procesul de

recalificare se include şi orice proces de creştere a calificării profesionale (în aceeaşi

specialitate, meserie sau profesie).

Calificarea, recalificarea şi perfecţionarea profesională a şomerilor se organizează

de către *iecţiile de Muncă şi Potecţie ?ocială şi se desfăşoară după caz, în!

38



centre proprii de calificare, recalificare şi perfecţionare#

unităţi economice! regii autonome, societăţi comerciale, instituţii de

înăţământ etc.

instituiţii de înăţământ organizate conform legii, pe bază de conenţie.

Calificarea şi recalificarea şomerilor se poate face în meserii, specialităţi, funcţii şi

actiităţi corespunzătoare cererilor de forţă de muncă. lanurile de înăţământ şi

programele de pregătire se elaborează de către 2irecţia de uncă şi rotecţie 4ocială şi

unităţile la care se desfăşoară pregătirea, corespunzător preederilor legale. 2urata

cursurilor se stabileşte diferenţiat! până la cel mult K luni, în raport cu complexitatea

meseriei, iar când persoanele ce urmează să se recalifice au de%a cunoştinţe şi deprinderi

practice în domeniul meseriilor aute în edere, durata se poate reduce până la %umătatefaţă de durata unui curs de calificare de acelaşi profil.

%a cursurile de calificare şi recalificare sunt admise!

persoanele apte de muncă pentru meseria sau actiitatea respectiă, care au

studiile corespunzătoare şi au fost selectate şi orientate profesional#

persoanele care nu au absolit înăţământul obligatoriu, dar posedă cunoştinţele

generale minime pentru unele meserii sau actiităţi mai simple care nu necesită

pregătire teoretică# persoanele cu capacitate de muncă diminuată sau cu deficienţe sunt cuprinse la

aceste cursuri numai cu recomandarea comisiei de expertiză medicală.

ersoanele care primesc a%utor de şoma% şi sunt admise la cursuri de

calificare$recalificare sunt obligate să înceie cu 2irecţiile de uncă şi rotecţie 4ocială un

anga%ament, stabilit de inisterul uncii şi rotecţiei 4ociale, iar acesta înceie conenţii

cu unităţile la care absolenţii urmează să fie repartizaţi, conenţii prin care unităţile se

obligă să îi anga%eze după absolire. 3n general, persoanele care primesc a%utor de şoma% şi urmează cursuri de

calificare$recalificare au următoarele deptui şi o(liaţii!

a$ deptui!

să primească a%utorul de şoma% stabilit, potriit legii, pe toată perioada cât

se află în pregătire şi, în continuare, până la data primei repartizări în

muncă#

să beneficieze gratuit de recizite şi materiale de instruire şi săprimească în folosinţă manuale#

3-



să beneficieze, conform legii, de aine şi ecipament de protecţie pe

timpul instruirii practice#

să se retragă de la curs, fără a i se imputa celtuielile de şcolarizare şi

a%utorul de şoma% plătit, dacă s-a încadrat în meseria aută sau prestează

o actiitate pe bază de liberă iniţiatiă, doedită cu adeerinţă de încadrare, respecti autorizaţie de funcţionare.

($ o(liaţii!

să respecte anga%amentul înceiat cu 2irecţia de uncă şi rotecţie

4ocială#

să frecenteze cursurile conform orarelor stabilite#

să respecte normele de protecţie a muncii şi disciplina muncii pe

perioada cursurilor# să restituie celtuielile de şcolarizare şi a%utorul de şoma% pe durata

cursurilor dacă, după absolire, refuză fără motie temeinice două

repartizări.

-rice curs de calificare/recalificare cuprinde!

pregătirea teoretică, asigurată, după caz, la sediul centrelor sau la diferite unităţi#

instruirea practică, realizată de regulă în unitatea în care persoanele urmează sălucreze sau în alte unităţi stabilite de organizatori.

&bsolirea cursurilor se face printr-un examen, care constă dintr-o probă teoretică,

susţinută în faţa comisiei de examinare constituite la 2irecţia de uncă şi rotecţie

4ocială, şi una practică.

4*



CAPITOLUL D

R8EL8M8NT9RI 8UROP8N8 @N *OM8NIUL OCUP9RII -ORŢ8I *8 MUNC9

D.1. O(iecti%e ale !tateiilo euopene pi%ind ocupaea "oţei de muncă

ornind de la premisa că /nici un progres nu se realizează automat! el necesită o

organizare, un anga%ament şi o acţiune concertată0, politica de ocupare a >niunii

1uropene stabileşte drept obiecti central /ceaea condiţiilo popice ocupăii depline#

nt+o !ocietate "ondată pe cunoştinţe.

&stfel, Pactul 8uopean pentu Ocupae izează o serie de obiectie orizontale,

care se fundamentează pe patru piloni !

I. @m(unătăţiea capacităţii de in!eţie po"e!ională, prin!

concentrarea eforturilor asupra şoma%ului tinerilor şi asupra celui de lungă

durată#

punerea în aplicare a unei politici izând prelungirea ieţii actie# orare

flexibile, educaţie şi formare complementară destinată adulţilor#

dezoltarea competenţelor pentru noua piaţă a muncii, aând la bază

educaţia şi formarea pe toată durata ieţii# asigurarea unor cunoştinţe de

bază pentru tineri, mai ales în domeniul tenologiilor informaţiei şi al

limbilor străine#

politici actie destinate unei mai bune medieri pe piaţa muncii şi preenirii

şi eliminării penuriei de calificări.

II. *e'%oltaea !piitului ntepin'ăto şi ceaea de locui de muncă, prin!

spri%inirea noilor firme în demararea şi gestionarea actiităţilor# formarea

şefilor de întreprindere şi a lucrătorilor independenţi# descura%area muncii

la negru, inclusi prin reforme fiscale care să incite transformarea

acesteia într-o ocupare normală#

41



noi posibilităţi de ocupare, într-o societate a cunoştinţelor şi a sericiilor,

cu accent special pe informaţii şi mediu#

acţiuni locale pentru ocupare#

III. @ncua7aea ntepindeilo şi a !alaiaţilo n !poiea capacităţii de

adaptae, prin! modernizarea organizării muncii# orare suple# ecilibru între flexibilitate şi

securitatea (calitatea) ocupării#

susţinerea capacităţii de adaptare a salariaţilor în cadrul întreprinderii, pe

fondul educaţiei şi formării pe toată durata ieţii# fiecărui anga%at i se a

acorda posibilitatea să dobândească cunoştinţele de bază în societatea

informaţiilor.#

I>. Con!olidaea politicilo de ealitate a şan!elo nte "emei şi (ă(aţi, prin! preocuparea pentru integrarea femeilor şi egalitatea şanselor între femei

şi bărbaţi#

combaterea discriminării între bărbaţi şi femei#

consiliere pentru iaţa profesională şi cea familială.

3n ceea ce prieşte obiectiele fundamentale pe care se bazează cei patru piloni,

acestea se referă, generic, la! îmbunătăţirea calităţii locurilor de muncă# dezoltarea destrategii pentru formarea continuă# ma%orarea inestiţiilor în resurse umane, etc.

@n pe!pecti%ă# o(iecti%ele U8 în materie de ocupare a forţei de muncă sunt!

• creşterea actiităţii perfecţionării profesionale şi a înăţării continue (la orice

ârstă)#

• creşterea substanţială a ocupării forţei de muncă prin crearea a G? de milioane de

noi locuri de muncă până în anul G?;? #

• atingerea unei rate de ocupare a populaţiei în ârstă de muncă de L?M până înanul G?;?#

• creşterea calităţii locurilor de muncă#

• o coordonare mai strânsă a politicilor economice, ceea ce a determina

fundamentarea stabilităţii pieţei muncii în 1uropa.

42



D.,. Tatatul de la Am!tedam şi olul !ău n domeniul ocupăii şi al politicilo

!ociale

<ratatul de la &msterdam reprezintă o etapă foarte importantă în desfăşurarea

procesului de reformă a instituţiilor comunitare, în sensul adâncirii integrării prin creştereacalităţii democratice a >niunii 1uropene.

<ratatul de la &msterdam a fost adoptat de şefii de stat şi de guern ai >niunii

1uropene la ;K-;L iulie ;JJL şi semnat la G octombrie ;JJL. & intrat în igoare la ; mai

;JJJ. <ratatul de la &msterdam a amendat <ratatul de la aastrict, fără însă a-l înlocui.

4copul lui iniţial a fost de a asigura capacitatea de acţiune a >1 şi după extinderea spre

est.

<ratatul de la &msterdam are patu o(iecti%e eneale !

să plaseze ocuparea forţei de muncă şi drepturile cetăţenilor în centrul atenţiei

"niunii #uropene;

să suprime ultimele obstacole pentru libera circulaţie a persoanelor şi să

consolideze securitatea;

să permită #uropei să îşi consolideze poziţia pe plan mondial;

să eficientizeze arhitectura instituţională a "niunii în vederea viitoarei etinderi.

rin <ratatul de la &msterdam a fost introdus un capitol referitor la ocuparea forţei

de muncă. &plicarea politicii de ocupare a forţei de muncă rămâne însă în mare parte

responsabilitatea statelor membre. <ratatul de la &msterdam stabileşte un cadu pentu

ace!te politici, şi anume!

>rmărirea obiectiului de niel crescut de ocupare a forţei de

muncă este erificat în implementarea tuturor celorlalte politicicomune.

Consiliul 1uropean examinează situaţia ocupării forţei de muncă

în Comunitate şi adoptă concluzii pe această temă, pe baza unui

raport anual comun al Consiliului de iniştri şi al Comisiei.

Consiliul de iniştri examinează în detaliu acţiunile întreprinse

de uernele 4tatelor embre în faoarea ocupării forţei de

muncă şi, dacă este necesar, trimite recomandări acestora.

43

http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_European%C4%83


http://ro.wikipedia.org/wiki/16_iulie


http://ro.wikipedia.org/wiki/1997

http://ro.wikipedia.org/wiki/2_octombrie


http://ro.wikipedia.org/wiki/1_mai


http://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Maastricht






http://ro.wikipedia.org/wiki/2_octombrie


http://ro.wikipedia.org/wiki/1_mai


http://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Maastricht



<ratatul include un articol nou, consacrat principiului general al nediscriminării

)egalităţii". >niunea poate combate orice formă de discriminare, indiferent că este pe

bază de sex, rasă, origine etnică, religie, dizabilităţi, ârstă sau orientare sexuală. &cţiunile

sunt întreprinse de către Consiliul de iniştri (fără să pre%udicieze celelalte dispoziţii ale

<ratatului şi în limita puterilor care îi sunt conferite), prin decizii adoptate în unanimitate pebaza unei propuneri a Comisiei şi după consultarea arlamentului 1uropean.

2e asemenea, dispoziţiile referitoare la cooperarea poliţienească şi %udiciară se

aplică mai ales în domeniul preenirii şi combaterii rasismului şi xenofobiei.

rin <ratatul de la &msterdam este consolidat principiul egalităţii .ntre femei şi

bărbaţi la locul de muncă. 1ste introdus conceptul de discriminare pozitiă, în baza căruia

4tatele embre pot întreprinde acţiuni pentru faorizarea femeilor în ederea ecilibrăriisituaţiei în domeniile de lucru.

<ratatul preede o clauză de suspendare care poate fi folosită împotria unui 4tat

embru care încalcă, în mod repetat, principiile care stau la baza >niunii 1uropene.

&cestui stat i se poate retrage, de exemplu, dreptul de ot în Consiliul >1, dar trebuind să

îşi respecte în continuare obligaţiile care decurg din statutul de 4tat embru.

e lângă dreptul de nediscriminare de%a menţionat, prin <ratatul de la &msterdam

sunt adăugate o serie de drepturi cetăţeniei europene! dreptul de a se adresa instituţiilor

europene într-o limbă oficială şi de a primi un răspuns redactat în aceeaşi limbă, dreptul

de acces la documentele arlamentului 1uropean, ale Consiliului şi ale Comisiei

1uropene, în anumite condiţii, dreptul de acces egal la funcţia publică comunitară.

44



CAPITOLUL F

APLICAŢII PRACTIC8

F.1. PRO*UCTI>ITAT8A MUNCII

1. Productivitatea medie a muncii )6" - se determină ca raport între cantitatea de

bunuri produse (producţia - 8) şi factorul muncă (5)!

6 7 L

Q

,. Productivitatea marginală a muncii )6mg" " reprezintă suplimentul de

producţie (:8) obţinut ca urmare a utilizării unei cantităţi suplimentare de muncă (:5), în

condiţiile în care ceilalţi factori sunt presupuşi constanţi. 4e exprimă prin relaţia!

6mg 7 L

Q

∆

∆ 7

12

12

L L

QQ

−

−

$* Indicele de creştere al productivităţii muncii )I 6 " " eidenţiază modificarea

productiităţii muncii de la o perioadă la alta. 4e determină ca raport procentul între

productiitatea medie a muncii în perioada curentă (6G) şi cea din perioada de bază (6;)!

6 7 1**1

2×

W

W

Po(lema n. 1. = firmă dispune de un personal format din ;?? de salariaţi,

realizând o producţie de G??? de bucăţi. Câţi salariaţi a trebui să mai anga%eze firma

pentru a-şi tripla producţia în condiţiile dublării productiităţii munciiN

Re'ol%ae)

Calculăm, pentru perioada curentă, productiitatea muncii astfel!

45



2*1**

2***

1

1

1 === L

QW buc.$salariat

3n perioada iitoare!

. producţia se triplează! 6***2***3312 =⋅=⋅= QQ buc.

. productiitatea se dublează! 4*2*22 12 =⋅=⋅= W W buc.Cunoscând pentru perioada iitoare atât aloarea producţiei cât şi cea a productiităţii

muncii, putem determina numărul de salariaţi necesari pentru realizarea acestora!

15*4*

6***

2

2

2 ===

W

Q L salariaţi

3n perioada curentă firma lucrează cu ;?? de salariaţi, dar pentru atingerea obiectielor

sale are neoile de ;A? salariaţi, ceea ce înseamnă că trebuie să mai anga%eze!

5*1**15*12 =−=−=∆ L L L salariaţi.

Po(lema n. ,. 2atorită progresului tenic şi presiunii sindicale, într-o întreprindere

se reduce săptămâna de lucru de la @? la K ore. entru a obţine aceeaşi producţie (;G??

piese), determinaţi cu cât trebuie să crească productiitatea muncii (indicele productiităţii

muncii).

Re'ol%ae)Calculăm productiitatea muncii corespunzătoare celor două situaţii!

3*4*

12**

1

1 === L

QW piese$oră

3!3336

12**

2

2 ===

L

QW piese$oră

odificarea productiităţii muncii de la o perioadă la alta este pusă în eidenţă de indicele

productiităţii muncii, care se determină cu a%utorul relaţiei!

1!1111**3*

3!331**

1

2=⋅=⋅=

W

W I W M

⇒productiitatea muncii a trebui să crească cu ;;,;M astfel încât întreprinderea să

producă acelaşi număr de piese, ciar dacă s-a redus numărul orelor de muncă.

F.,. ?ALARIUL

46



?alaiul nominal reprezintă cantitatea de bani pe care anga%atul o primeşte pentru

munca depusă în cadrul unităţii economice în care lucrează.

?alaiul eal reprezintă cantitatea de bunuri şi sericii ce poate fi cumpărată la un

moment dat cu salariul nominal.

4alariul real (4+) se determină prin raportarea salariului nominal (49) la nielulpreţurilor bunurilor şi sericiilor aciziţionate ().

$% & P

S N

riită în dinamică, eoluţia nielului salariului real este reflectată de indicele

!alaiului eal (4+)!

' $% 7 1**×

P

SN

I

I

,

unde! ' $% & 1***

1×

SR

SR ' $( & 1**

*

1×

SN

SN ' & 1**

*

1×

P

P

Po(lema n. 1. Când preţurile de consum scad cu ;?M, iar salariul nominal scade

cu ?M, care a fi eoluţia salariului realN

Re'ol%ae)

p 7 J?M ' $% 7 1**×

P

SN

I

I 7 /77!771**

-*

7*=×

49 7 L?M ⇒ 4alariul real a scădea cu GG,GM

4+ 7 N

Po(lema n. ,. 5a o creştere a salariului real cu AM şi la o sporire a preţurilor de

consum cu ;?M, care a fi eoluţia salariului nominalN

Re'ol%ae)

p 7 ;;?M ' $% 7 1**×

P

SN

I

I ⇒ /5!115

1**

11*1*5

1**=

×=

×=

P SR

SN

I I I

4+ 7 ;?AM ⇒ 4alariul nominal a creşte cu ;A,AM

49 7 N

47



Po(lema n. /. Când preţurile scad cu ;AM şi, în consecinţă, salariul real

înregistrează o reducere cu ;?M, cum se a modifica salariul nominalN

Re'ol%ae)

p 7 OAM ' $% 7 1**×

P

SN

I I ⇒ /5!76

1**

-*85

1**=

×=

×=

P SR

SN

I I I

4+ 7 J?M ⇒ 4alariul nominal a scădea cu G,AM

49 7 N

F./. =OMAUL

POPULAŢIA TOTAL9

POPULAŢIA INACTI>9 POPULAŢIA POT8NŢIAL ACTI>9POPULAŢIA OCUPAT9 =OM8RII

P e ! o a n e . n a " a a

l i m i t e l o l e a l e d e % & ! t ă d e

m u n c ă

P e ! o a n e c u i n c a p a c i t a t e p e m a n e n t ă d e m u n c ă

ş i p e ! o a n e c a e ! e p e n ! i o n e a ' ă . n a i n t e d e

l i m i t a d e % &

! t ă

P o p u l a ţ i a c a ! n i c ă # m i l i t a i i .

n t e m e n # ! t u d e n ţ i i

ş i e l e % i i c a e a u d e p ă ş i t % & ! t a d e 1 3 a n i

P e ! o a n e . n t e

ţ i n u t e

? a l a i a ţ i i

P a t o n i i

L u c ă t o i i p e c o n t p o p i u

L u c ă t o i i " a m

i l i a l i

M e m ( i i a ! o c i a ţ i i l o ş i c o o p e a t i % e l o

P e ! o a n e c a e ş i + a u p i e d

u t < t e m p o a ! a u

d e " i n i t i % $ l o c u l d e

m u n c ă

P e ! o a n e c a e c a u t ă p e n t u

p i m a d a t ă u n l o c

d e m u n c ă

POPULAŢIA INAPT9

*8 MUNC9R8?UR?8L8 *8 MUNC9 <POPULAŢIA APT9 *8 MUNC9$

∗ 4e adaugă persoanele în afara limitelor legale ale ârstei de muncă dar care muncesc (au un loc de

muncă).

7radul )rata" de ocupare: o 7 1**Pa,

P%×

7radul )rata" de neocupare: no 7 1**Pa,

Pan×

ata şomajului: +ş 7 1**Pa,

N)× sau +ş 7

1**P%

N)×

48



ata inapţilor: +i 7 1**P"

Pi×

>nde! o " populaţia ocupată#

t " populaţia totală#

an " populaţia aptă neocupată#

9ş " numărul şomerilor#

ap " populaţia aptă de muncă#

ac " populaţia actiă#

i " populaţia inaptă de muncă.

Po(lema n. 1. 3ntr-o ţară, rata şoma%ului este de @M, iar populaţia aptă de muncă

este de ;G mil. 4ă se determine numărul şomerilor şi populaţia ocupată.

Re'ol%ae)

+ş 7 @M +ş 7 1**Pa,

N)× ⇒ 9ş 7 ***+48*

1**

124

1**

Pa,R)=

×=

× persoane

ap 7 ;G. mil. o 7 ap " 9ş 7 ;G.???.??? " @O?.??? 7 ;;.AG?.??? persoane

9ş,o7N

4-



?UBI8CT8 8GAM8N

1+ Pia0a &#n$ii $%n$e,"! $%&,%nen"e! "i,#ri )i "r''"#ri 1+1+ i 1+2+

2+ Cererea e %r0' e &#n$' $%n$e,"! $ara$"eri"i$i )i a$"%ri e in#en0' 2+1+ i

2+2+

3+ Oer"a e &#n$' $%n$e,"! ,ar"i$#ari"'0i )i a$"%ri e in#en0' 3+1+! 3+2+ i 3+3+

4+ Saari# $%n$e," )i %r&e ae aari##i 4+1+ i 4+2+

5+ F%r&ee e aariare 4+4+

6+ Ş%&a# einire! $a#e! "i,%%9ie+ Ee$"ee $%"#rie )%&a##i 5+1+ i 5+2+

7+ P%i"i$i a$"i:e )i ,%i"i$i ,ai:e e $%&;a"ere )i i&in#are a )%&a##i 6+1+

8+ <eierea &#n$ii 6+2+

-+ C%n#"an0a =n aa$eri 6+3+

1*+ Re$%n:eria ,r%ei%na' a %r0ei e &#n$' 7+1+

11+ Ni:ee e a;%rare ae re$%n:eriei in"ern' )i e>"ern' L.;.G.)

12+ Or9aniarea )i e')#rarea $#r#ri%r e $aii$are )i re$aii$are a )%&eri%r

7+2+

politica ocuparii fortei de munca - curs -2011

Documents