PolinevritePolinevrită (gr.polys- mulţi şi nevrită) este o inflamaţie simultană a mai

multor nervi, complicaţie a unor boli infecţioase, endocrine etc. Atacă în special nervii membrelor superioare şi ale celor inferioare. Se caracterizează prin dereglări ale funcţiilor motoare, senzitive şi trofice ale nervilor periferici, manifestate prin slăbirea tonusului muscular, mai ales la mâini şi picioare, prin dureri, paralizii, pareze, parestezii (senzaţii de furnicături, amorţire), atrofia pielii, muşchilor sau articulaţiilor etc.

După evoluţia clinică se deosebesc polinevrită acută, polinevrită subacută şi polinevrită cronică;

După etiologie sunt polinevrite infecţioase, polinevrite toxice etc.

Polinevrite infecţioase apar mai des în urma infecţiilor virotice, purulente şi a difteriei. Polinevrite toxice evoluează ca rezultat al intoxicaţiilor exogene (cu plumb, arseniu, alcool) şi a celor endogene (survenite în caz de diabet zaharat, boli de rinichi, de ficat, afecţiuni ale tractului digestiv, avitaminoze, etc.). Există, de asemenea, polinevrite profesionale, frecvente la persoanele a căror muncă necesită o încordare musculară sporită (de ex., la mulgătoare, croitorese), şi polinevrite alergice, ce pot apărea ca urmare a unor vaccinări sau a administrării unor preparate medicamentoase. Tratamentul fiecărei forme de polinevrită este în funcţie de cauză, recomandându-se de regulă, în perioada acută un regim de repaus la pat, iar în perioada de reconvalescenţă- balneoterapie.

Profilaxia   include călirea organismului, alimentaţie bogată în vitamine, regim de muncă corect, respectarea regulilor de tehnică a securităţii muncii la întreprinderile unde se lucrează cu plumb şi arseniu, tratamentul la timp al tuturor afecţiunilor hepatice şi ale tractului gastrointestinal.