poarta raiului - editura agapisedituraagapis.ro/wp-content/uploads/2016/05/30poarta...la luminå...

Protos. NICODIM MÅNDIÞÅ

Se tipãreºte cu binecuvântareaPrea Sfinþitului Pãrinte GALACTIONEpiscopul Alexandriei ºi Teleormanului

AGAPIS

2010

POARTA RAIULUI

Noi ne vom duce de aici mai devreme sau mai târziu, dar, dacă reuşim să lăsăm urmaşilor cât mai multe cărţi sfinte, le lăsăm o zestre de mare valoare pentru ei şi pentru cei care vor veni după ei.

Protos. Nicodim Măndiţă

Difuzare:

AgapisE D I T U R A

Str. Menţiunii Nr. 7, Sector 2, Bucureşti

Tel./Fax: 021-2410673Mobil: 0733-580000

[email protected]

Cărţile pot fi comandate online la adresa www.edituraagapis.ro

sau de la librăria Editurii Agapis, din strada Menţiunii Nr. 7, Sector 2, Bucureşti

unde puteţi beneficia de reduceri de preț.

Editura AGAPISProtos. Nicodim Măndiță – Poarta Raiului

ISBN: 978-973-98485-5-8

Consultant: Prea Sfinţitul Părinte GALACTIONEpiscopul Alexandriei şi Teleormanului

Învãþãtura dreptei credinþe duce pe om la cunoaºterea ei. Cunoaºtereaacesteia duce pe calea vieþii la Poarta Raiului. Cunoaºterea Bisericii luiDumnezeu ºi a obiectelor sfinte dintr-însa, cu însemnãtatea lor, care grã -iesc slava lui Dumnezeu, înaripeazã pe creºtin ºi-l ajutã a se sui de pepãmânt la cer, începând din viaþa aceasta vremelnicã.

Soarele fãrã sã fie rugat îºi trimite lumina ºi cãldura sa, numai omulºi celelalte vieþuitoare sã iasã înaintea lor ºi sã-ºi deschidã ochii, pentru ase folosi de ele; tot astfel ºi Biserica, varsã valuri-valuri de luminã edifi-catoare ºi cãldurã ºi hranã duhovniceascã asupra lumii. Fericiþi sunt ceice cu osârdie se folosesc de ele. Aceºtia dobândesc viaþa ºi fericireaveºnicã. AUTORUL

Precuvântare

Oricare dintre noi oamenii, nu poate så dea aten¡ia cuvenitå vre-unui obiect, lucru sau unei persoane, decât numai atunci când aajuns a-i cunoa¿te însemnåtatea ¿i valoarea ei. Ceea ce nu cunoa¿tembine, nu putem a pre¡ui cum se cuvine. Astfel, pentru a ajunge såpre¡uim un obiect, lucru sau persoanå, care ne folosesc, trebuie så neînvå¡åm mai întâi a cunoa¿te bine, folosul pre¡ios al obiectului,lucrului, slujbei ¿i persoanei de care avem absolutå trebuin¡å.

Agricultorul trebuie så-¿i cunoascå mai dinainte uneltele, locul ¿itimpul de agriculturå, pentru a se putea folosi de fiecare din ele lavremea lor. Astfel trebuie så-¿i cunoascå fiecare lucrul ¿i vremeaîntrebuin¡årii lui, de pildå, plugarul plugul, såpåtorul sapa, cosa¿ulcoasa, seceråtorul secera, tåietorul de lemne toporul, fieråstråul,joagårul etc. A¿ijderea trebuie så-¿i cunoascå dinainte fiecare mese-ria¿ uneltele sale ¿i materialul cu care lucreazå spre a se folosi pe sine¿i pe al¡ii. De-asemenea osta¿ii trebuie så-¿i cunoascå dinainte totarmamentul, echipamentul ¿i tactica de luptå; pentru a se puteafolosi de ele în timp de råzboi, apårându-se cu abilitate ¿i tacticå peei, pe camarazi ¿i patria lor.

Tot astfel ¿i fiecare din noi clericii ¿i cre¿tinii, pentru a puteapre¡ui nemårginita bogå¡ie a tezaurului Sfintei Biserici Ortodoxe,dimpreunå cu obiectele, rugåciunile, laudele, slujbele, tainele ¿iînvå¡åturile ei Dumnezeie¿ti, trebuie så ne silim a le cunoa¿te maidinainte. „În Biserica Domnului – adevere¿te Sfânta Scripturå –totul este care gråie¿te mårire” (Ps. 28, 29). Într-adevår toate câte seaflå ¿i se lucreazå în Sfânta Bisericå Ortodoxå universalå, spunslava lui Dumnezeu.

De¿i s-au dat la luminå multe cår¡i liturgice înså acestea fa¡å deîntunericul cel mare care ståpâne¿te majoritatea lumii cre¿tine, estedoar ca o stropire u¿oarå de ploaie, cåzutå asupra unui påmânt ars¿i cråpat de ar¿i¡a soarelui care cere parcå cu zece guri, ploaie îmbel -¿ugatå de zile întregi, pentru a-¿i lua umezeala necesarå, spre a puteada roadele la timpul såu. Cår¡ile ¿i revistele religioase ¿i morale, fa¡å

de puhoiul cår¡ilor ¿i revistelor lume¿ti, multe dintr-însele pline depornografii ¿i venin satanic, care ne-au otråvit ¿i ucis sufletul curat alpoporului nostru, sunt doar ca un strop de apå aruncat într-un cup-tor încins ¿i înro¿it cu foc. Îndatå ce picå acest strop de apå într-însul,auzi sfâr-r-r! ¿i gata... cere alta. Pentru råcorire ¿i råcire se ceremultå apå rece. Tot astfel ¿i în lumea noastrå cre¿tinå, arså de foculpârjolitor al ispitelor, cår¡ile moral religioase sunt foarte pu¡ine (încompara¡ie cu cele lume¿ti), cam una la sutå. Îndatå ce-i picå cuivaîn mâini o carte religioaså, adeseori auzim cå mai cere ¿i altele. Eibine, dacå acestora nu le dåm noi, apoi vin puhoi vråjma¿ii orto-doxiei universale, de le aruncå aceste cår¡i eterodoxe ¿i peste gard, caså corupå cre¿tinåtatea ¿i så o tragå pe meleagurile ¿i pråpastiilefeluritelor råtåciri (Mt. 13, 24-43).

Cerin¡a aceasta imperioaså a iubi¡ilor no¿trii cre¿tini drept-cre -dincio¿i, înfierbânta¡i pânå la nerodire, pe de o parte de ar¿i¡a pa -timilor, iar pe de altå parte de vijeliile furioase ale feluritelor curenteschismatice, eretice, sectare, francmasonice, atee etc., a silit pe cel cescrie acestea, så adune materialul de fa¡å în timp de peste un dece-niu de påstorire. Criza aceasta prin care trece Biserica spiritualå aDomnul nostru Iisus Hristos, a impus lucråtorului acestuia så lu -creze din råsputeri în scopul sprijinirii, alimentårii ¿i luminåriidrept-credincio¿ilor cre¿tini, care strigå dupå laptele cuvântåtor.

Mai în tot timpul acestei lcråri, de la început, ¿i mai înte¡it acumla încheierea ei, lucråtorul a avut de suferit usturåtoarele palme aleSatanei ¿i ale slujitorilor såi întrupa¡i, care adeseori l-au împiedicata lucra. El då slavå Preasfântului Dumnezeu, Care l-a sprijinit a dala luminå lucrarea de fa¡å, ca så nu se prea fåleascå vrjma¿ii externi¿i interni ai ortodoxiei.

Dumnezeu Preasfântul så binecuvinteze cu bel¿ug, bine, mân-tuire ¿i fericire vremelnicå ¿i ve¿nicå, casa femeii miloase din SareptaSidonului, casa Proorocului Avdiu ¿i a Somanitencei care s-a grijitde trimi¿ii Domnului (3 Împ. 17; 18).

Partea primå a acestei lucråri cuprinde Sfânta Bisericå a Vechiu -lui ¿i Noului Testament cu obiecte, vasele ¿i ve¿mintele ei sfinte, cuînsemnåtatea lor simbolicå. Cuno¿tin¡a acestora este o adevåratåbogå¡ie sufleteascå. Pentru a înlesni cititorii, ca så cunoascå mai u¿orcele aråtate în cartea aceasta, punem pe cât se va putea în fiecare loc,

Protos. NICODIM MÅNDIÞÅ6

cli¿ee cu obiectele, vasele ¿i ve¿mintele sfinte biserice¿ti. Prin acestmijloc cred cå vom reu¿i a deschide ochii suflete¿ti ai drept-credin-cio¿ilor cre¿tini, spre a cunoa¿te cå: „În Biserica Domnului totul estecare gråie¿te mårire”.

Citirea cu toatå aten¡ia a acestei cår¡i, cred cå v-a face pe fiecarecre¿tin, ca atunci când v-a intra în Sfânta Bisericå a Domnului, såsimtå stråbåtând în fiin¡a sa un fioar, un foc sfânt; cunoscând cå, depe påmântul plin de påcate, el se suie în cerul sfânt, ca så preamå -reascå pe Dumnezeu, dimpreunå cu Îngerii ¿i to¡i Sfin¡ii.

Ajungând fiecare cre¿tin a în¡elege bine cele scrise în aceastå carte,de se va pleca a asculta ¿i urma cu aten¡ie, credin¡å, nådejde ¿idragoste, cele aråtate aici, va sim¡i cum pe altarul inimii, dinåutrulfiin¡ei sale, se va aprinde plåcutul foc Dumnezeiesc; iar în scaunulsufletului såu va stråluci plåcuta luminå Dumnezeiascå. Astfel,îmbråcându-se ¿i îmbogå¡indu-se cu Dumnezeiescul Dar, îndatå ceva trece pragul Sfintei Biserici ¿i v-a privi obiectele ¿i lucrårile minu -nate care se fac în timpul Sfintelor Slujbe ¿i mai ales alDumnezeie¿tilor Liturghii cu însemnåtå¡ile lor simbolice, v-a strigaplin de plåcere sfântå: „Cu adevårat, Domnul este în locul acesta ¿ieu n-am ¿tiut! Cât de înfrico¿at este locul acesta! Aici este casa luiDumnezeu! Aici este poarta cerurilor...” (Fac. 28, 16-17; Comp. Num. 23,

19-20; Is. 6; Ie¿. 3, 1-10; 25, 8; 35, 4-25; 36-40; 3 Împ. 8; 9, 1-2; 2 Paral. 3-7; Ps.

83, 1-4; Agheu 2, 7-10; Lc. 2, 49; Mt. 21, 13-33; 23, 16-21; Apc. 21, 2-3)

* * *Copiilor (¿colari), agonisi¡i-vå ¿i vå hråni¡i cu pâine duhovni -

ceascå, îmbogå¡i¡i-vå mintea cu cuno¿tin¡e sfinte, ca så deveni¡i cuadevårat fiii Bisericii ¿i printr-însa fii ai lui Dumnezeu ¿i mo¿teni-tori ai Împårå¡iei Lui!

Adul¡ilor, tinerilor dornici de învå¡åturå, bårba¡ilor ¿i båtrâ -nilor, care – ca ¿i cel ce scrie acestea – cålåtori¡i pe marea acestei vie¡i,învålui¡i de viforul ispitelor ce ne pericliteazå mântuirea sufletelor,agonisi¡i-vå ¿i vå folosi¡i de aceastå carte folositoare de suflet, ca de opavåzå tare ¿i cålåuzå bunå, prin care så vå pute¡i conduce cu bra¡înalt ¿i ajutor Dumnezeiesc ca ni¿te adevåra¡i fii ai luminii, pe caleavie¡ii, pânå vom ajunge fii ¿i mo¿tenitori ai Împårå¡iei lui Dum -nezeu, care ne este nouå gåtitå de la întemeierea lumii (Mt. 25).

7POARTA RAIULUI

Cartea aceasta v-a folosi agricultorului care cere binecuvântarealui Dumnezeu asupra ogorului såu, lucrat cu multå ostenealå, ¿tiindcå, „nici cel ce såde¿te, nici cel ce udå este ceva; ci numai DumnezeuCare då cre¿terea” (1 Cor. 3, 4-7). A¿ijderea se pot servi ¿i func¡ionariiîncorda¡i ¿i cople¿i¡i de munca de råspundere a slujbei lor, în orelelibere. În Duminici ¿i sårbåtori ¿i în alte vremi se pot folosi ¿i ¡åranii.De-asemenea se pot folosi ¿i påstorii care î¿i pasc oile ¿i alte vite, prinmun¡i ¿i câmpii.

Scopul celui ce a alcåtuit aceastå carte a fost ¿i este, a deschidemintea drept-credincio¿ilor cre¿tini, pentru a cunoa¿te cât mai multcomorile ortodoxiei, spre a påråsi calea Baalilor. Prin lucrareaaceasta îndemnåm pe to¡i ¿i pe toate, a cerceta des ¿i a sta în strânsålegåturå cu Sfânta Bisericå Ortodoxå ¿i cu Preo¡ii ei, a¿a cum staualbinele în strânså legåturå cu stupul ¿i matca lor...

Cred cå drept-credincio¿ii cre¿tini care vor cerceta ¿i urma cu dra -goste sfântå cele aråtate aici, vor fi umbri¡i ¿i lumina¡i cu îmbel¿u -gare în tot restul vie¡ii lor de darul Duhului Sfânt. Ace¿tia vor sim¡iîn timpul Sfintelor Slujbe ¿i a Dumnezeie¿tilor Liturghii, minunataplåcere ¿i bucurie Dumnezeiascå, încålzindu-le sufletele cu foc sfânt,a¿a cum adeseori a sim¡it ¿i cel ce le-a adus ¿i pus aici.

Lucråtorului acestuia pe lângå bucuria acestei contribu¡ii la aju-torarea fra¡ilor ¿i fiilor såi duhovnice¿ti, în cunoa¿terea Sfintei Bise -rici ortodoxe cu obiectele ¿i lucrurile ei, cu rostul, însemnåtatea ¿iînvå¡åturile ei, nu dore¿te a se låuda, fårå numai în DomnulDumnezeu, Care l-a ajutat ¿i în desele sale slåbiciuni (2 Cor. 11).

„Darul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea luiDumnezeu Tatål ¿i împårtå¿irea Sfântului Duh så fie cu noicu to¡i. Amin” (2 Cor. 13, 14).

Bune¿ti–Arge¿ Cel mai mic între Iereii-Monahi6 August 1934 NICODIM MÅNDIºÅ

Preot-Cålugår


Curtea BiseriCii, BiseriCa, oBieCteleªi veªmintele BiseriCeªti

Capitolul 1.

Curtea sfintei Biserici

1. Ce este Curtea Sfintei Biserici? Curtea Sfintei Biserici, esteun loc sfinÆit împrejmuit cu zid de piatrå sau cåråmidå, cu grilaj defier ori de lemn, cu gard sau cu çanÆuri adânci. Curte a SfinteiBiserici mai sunt çi incintele Sfintelor Mãnåstiri împrejmuite cuchilii çi ziduri mari.

2. Ce însemnåtate are Curtea Sfintei Biserici? Curtea SfinteiBiserici are o adâncå însemnåtate simbolicå. Ea însemneazå CurteaCasei unde locuieçte Preasfântul Dumnezeu. Precum curtea din jurulcasei noastre este proprietatea noas trå, în care nimeni nu poate intrafårå de voia noastrå, tot aça locul sfinÆit dimprejurul Sfintei Bi sericieste Curtea lui Dumnezeu, în care cei ce se declarå vråjmaçii Lui nuau voie a intra în tr-însa. „Ce este Mie mulÆimea jertfelor voas tre?...Nu veÆi mai adãuga (cuteza) a-Mi cålca Curtea Mea” (Is. 1, 11-12).

Curtea Casei Domnului închipuie Paradisul påmântesc; Sfânta Bi se -ri cå Cer, unde slujesc çi se veselesc Îngerii çi SfinÆii; iar Sfântul Altar,Sfân ta Sfintelor sau Cerul Cerurilor, unde troneazå Preasfântul Dum - nezeu (Ieç. 3, 25-31, 35-40; Is. N. 5, 13-15; 3 Împ. 5-9, 1-3; Ioan 2, 16; Apc. 21, 2-3).

3. Se aflå scris despre locul afierosit çi sfinÆit lui Dum -nezeu? Despre locul afierosit (dåruit, håråzit, sau închinat luiDumnezeu) çi sfinÆit lui Dum nezeu aflåm scris în DumnezeieçtileScripturi ale Vechiului Testament çi în istoriile antice.

4. În ce loc al Dumnezeieçtilor Scripturi aflåm scris des -pre locul afierosit lui Dumnezeu? Despre locul acesta afierositçi sfinÆit Dom nului, dimpreunå cu Sfânta Bisericå materialå în carese adunå credincioçii pentru a se ruga, cere çi mulÆumi Preasfân -tului Dumnezeu pen tru toate cele trebuincioase, aflåm scris în maimulte locuri ale Dumnezeieçtilor Scripturi:

5. Locul unde Isaac a fost adus de tatål såu, PatriarhulAvraam, spre jertfå lui Dumnezeu. Dupå ce Isaac s-a fåcut mare,Dumnezeu a cercat credinÆa lui Avraam çi i-a zis: „Avraame, Avra -ame, ia pe fiul tåu cel iubit, Isaac çi mergi cu el în muntele pe careÆi-l voi aråta Eu!” Avraam sculându-se de dimineaÆå a pus çaua peasinul såu, çi dupå ce a tåiat lemnele pentru jertfå, a plecat la drum,luând cu dânsul douå slugi çi pe Isaac. A treia zi ridicându-çi Avra -am ochii såi cunoscu din de pårtare muntele, unde avea så aducåjertfa. Atunci el a zis slugilor sale: „ÇedeÆi aici cu asinul, iar eu cufiul meu ne suim pânå colo în munte, çi dupå ce ne vom închina, nevom întoarce la voi”. Çi a pus Avraam lemnele cele pentru jertfå peumerii lui Isaac, iar el a luat cuÆitul çi foc çi s-au dus amândoi în


Piedicile ºi sprijinul creºtinului când merge la Sfânta Bisericã(1) Curtea Sfântã a Domnului. Creºtinii drept-credincioºi sunt aju-

taþi de Sfinþii Îngeri a veni ºi intra în Biserica lui Dumnezeu. „Fiule!Pãzeºte-þi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu. Apropie-te mai bine(cu smerenie) ºi sã asculþi (cu luare-aminte Dumnezeieºtile slujbe ºicuvinte) decât sã aduci jertfa nebunilor (vorbe deºarte, glume, râs, fãcutcu ochiul ºi alte neorânduieli) cãci ei nu ºtiu cã fac rãu cu aceasta” (Eccl.5, 1). Creºtinii slabi care iubesc plãcerile lumeºti nesocotind cele sfinte,sunt împiedicaþi de draci a veni ºi intra în Biserica lui Dumnezeu. „Fiule!când te apropii sã slujeºti lui Dumnezeu, gãteºte-þi suf letul tãu spre (a nucãdea în) ispitã” (Is. Sirah 2, 1).

(2) Sfânta Bisericã. „Cu adevãrat Domnul este în locul acesta ºi eunu am ºtiut! Cât de înfricoºat este locul acesta! Aici e Casa lui Dumnezeu!Aici e poarta cerului” (Fac. 28, 16-17).

(3) Îngerul Bisericii, scrie în cartea vieþii pe toþi drept-credincioºiicreºtini care cu trup ºi suf let vin ºi i-au parte la Dumnezeieºtile slujbe.

11POARTA RAIULUI

(4) Dumnezeu prin Îngerii Sãi pedepseºte aspru pe cei ce fac praz -nice drãceºti. „Vai, celor ce se scoalã de dimineaþã ºi umblã dupã bãuturãbeþivã... ºi cu chitare, cu alãute, cu timpane ºi cu f luiere beau vinul, darnu iau seama de lucrarea (slujba) Domnului ºi lucrul mâinilor lui nu-lsocotesc” (Is. 5, 13-15; comp. 1 Cor. 10, 7; Gal. 5, 21; Apc. 21, 8).

(5) Poarta Curþii Domnului.

(2)

(1)

(3)

(4)

(5)

munte. Pe când mergeau ei aça, a zis Isaac cåtre Avraam: „Tatå, iatåfoc çi lemne avem; dar oaia cea pentru jertfå unde este?” Avraamrås punzându-i a zis: „Fiul meu, va îngriji Dum nezeu de jertfa Sa”.

Ajungând la locul unde-i zisese Dumnezeu, Avraam a zidit Altarçi a pus lemnele deasupra, çi a legat pe fiul såu çi l-a açezat pelemne. Apoi Avraam a întins mâna çi a luat cuÆitul ca så înjunghiepe fiul såu. Când a ridicat Avraam cuÆitul, ca så înjun ghie pe Isaac,l-a strigat Îngerul Domnului din cer, çi i-a zis: „Avraame, Avraame!Så nu te atingi de copil, nici så-i faci vreun råu, cåci acum am cunos-cut cå te temi de Dumnezeu, çi, pentru ca så te supui Mie, n-ai cruÆatnici pe fiul tåu cel iubit.” Atunci ridicându-çi A vraam ochii såi, avåzut un berbec încurcat cu coarnele într-o tufå. Ducându-se ei auluat berbe cul acela çi l-a adus jertfå în locul fiului såu Isaac. Dupåaceea, Îngerul a strigat a doua oarå pe Avraam çi i-a zis: „Må jur peMine însumi, zice Domnul! Fiindcå tu, ca så te supui Mie, n-ai cruÆatnici pe fiul tåu cel iubit, de aceea Eu te voi binecuvânta çi voiînmulÆi neamul tåu ca stelele cerului çi ca nisipul mårii. Çi prin unuldin urmaçii tåi – Mesia – se vor binecuvânta toate neamurilepåmântului, pentru cå ai ascultat porunca Mea” (Fac. 22, 1-18).

Locul acesta simboliza locul sfânt afierosit çi sfinÆit lui Dum -nezeu, adicå Curtea Sfântå a Domnului.

6. Locul în care adormind Patriarhul Iacob când fu gea defratele såu Esau, çi a våzut în vis scara la cer... PatriarhulIacob adormind într-un loc singuratic – în drumul ce îl fåcea de lafântâna Juråmântului la Haran – a våzãt un vis de la Dumnezeu, în


Creºtinii care slujesc diavolilor chiar ºi în Crþile Domnului!Avraam s-a hotãrât ºi a fost gata sã-ºi jertfeascã unicul sãu copil! Majo -

ritatea creºtinilor nu vreu sã jertfeascã, adicã sã-ºi sacrifice trupurileîmpreunã cu patimile ºi cu poftele, nici trei-patru ore în timpul Dumneze -ieºtilor slujbe ale prãznuirilor sfinte! (Gal. 5, 24, 19-21; Rom 13, 12-13).

Avraam la porunca lui Dumnezeu s-a grãbit a-ºi jetfi propriul sãu copil;iar mulþi dintre creºtinii noºtri, în zilele Sfinte aduc jetfã diavoluluitrupurile ºi suf letele lor, chiar ºi în Curþile Domnului, prin afumat cutãmâia diavolului, prin consum de bãuturi alcoolice pânã la îmbãtare,prin vorbe ºi povestiri necuviincioase ºi prin alte neorânduieli sataniceºti?Cum vom putea fi ai Domnului Hristos? Pentru ce mai purtãm numele Lui,dacã noi aducem atâta batjocurã locurilor sfinte ºi lui Dumnezeu, prinastfel de neorânduieli? Oare-i creºtineºte, ca ºi la hramuri... preoþii sã slu-jeascã în Biserica lui Dumnezeu, cu îngerii ºi numai cu unii dintre creº-

13POARTA RAIULUI

tini; iar majoritatea creºtinilor sã facã slujbã diavolilor în Cruþile Dom -nului ºi pe lângã zidurile Bisericii?” Înþelegeþi cei neînþelepþi din popor ºicei nebuni, înþelepþiþi-vã vreodatã. Cel ce a sãdit urechea, au nu aude? Saucel ce a zidit ochiul, au nu priveºte (aceste neorânduieli)? Cel ce pedep -seºte neamurile au nu va certa (pe cei ce necinstesc cu astfel de neorân-duieli ºi blestemãþii, Curtea Domnului)?” (Ps. 93, 8-10)

care se oglindea minunata sfin Æenie a Bisericii çi lucrårile Dum -nezeieçti care se fac într-însa (Fac. 28; comp. Fac. 35, 1; 48, 3).

«Çi a aflat – Iacob – un loc çi a dormit acolo, cå apusese soareleçi a luat din pietrele locului aceluia çi çi-au pus lui cåpåtâi. Dor mindîn locul acela a våzut un vis. Çi iatå o scarå era întåritå pe påmânt,al cårei capãt ajungea la cer çi Îngerii lui Dumnezeu se suiau çi secoborau pe dânsa. Domnul era întårit pe ea çi a zis: „Eu sunt Dum -nezeul lui Avraam tatålui tåu çi Dumnezeul lui Isaac, nu te teme:påmântul pe care tu dormi Æie îl voi da çi se minÆiei tale. SåmânÆata ca nisipul påmântului se va låÆi spre mare çi spre mia zåzi çi spremiazånoapte çi spre råsårit çi se vor bine cuvânta întru tine toateneamurile påmântului çi întru såmânÆa ta. Iatå Eu sunt cu tine på -zindu-te în toatå calea ori încotro vei merge çi te voi întoarce lapåmântul acesta, cå nu te voi låsa pânå ce voi face toate câte amgråit Æie.” Iacob s-a deçteptat din somnul såu çi a zis: „Domnul esteîn locul acesta çi eu n-am çtiut.” Apoi înspåimântându-se iaråçi azis: „Cât de înfricoçat este locul acesta, nu este aceasta alta, fårånumai Casa lui Dumnezeu çi aceasta este poarta cerului”. Iacobs-a sculat dimineaÆa çi a luat piatra care a fost puså la cåpåtâiul såuçi a pus-o stâlp çi a turnat untdelemn pe vârful ei. El a chemat nu -me le locului aceluia: Bettel, adicå Casa lui Dumnezeu, iar mai înain -te se chema: Cetatea Ulamluz. Çi a fåcut Iacob få gå duinÆå cu rugå-ciune zicând: „De va fi Dom nul Dumnezeu cu mine çi må va påzi încalea aceasta, pe care eu umblu çi-mi va da pâine så månânc çihaine så må îmbrac, çi de må va întoarce sånåtos în casa tatåluimeu, va fi mie Domnul Dumnezeu. Çi piatra aceasta, care am pus-ostâlp, va fi mie Caså a lui Dumnezeu çi din toate câte vei da mie, azecea parte voi aduce æie» (Facerea 28, 11-22).

SfinÆenia locului çi a Sfintei Biserici consacrate de oameniDumnezeirii, pentru a se aduna îna intea lui Dumnezeu spre folosulpropriu çi obçtesc, îl gåsim çi în alte locuri ale Sfintei Scripturi.

7. Locul de pe lângå rugul våzut de Moise cå ardea în focfårå a se mistui, însemneazå Biserica çi Curtea ei. «Moisepåçtea oile socrului såu, Preotul Iotor din Madiam; çi a dus oile înpustie çi a venit în muntele lui Dumnezeu, Horiv. Atunci i s-a aråtatlui Îngerul Domnului în para de foc din rug çi a våzut cå rugulardea cu foc fårå a se mistui. Çi a zis Moise: „Apropiindu-må voivedea aceastå vedenie mare, ce este cå nu se mistuieçte rugul”. Iar


dacå a våzut Domnul cå se apropie så vadå, l-a chemat pe dânsulDom nul din rug, zicând: „Moise! Moise!” Iar el a zis: „Ce este?” Çi azis: „Nu te apropia aici, dezleagå încålÆåmintele de la picioarele tale,cå locul pe care stai tu, påmânt sfânt este.” Çi iaråçi a zis: „Eu suntDumnezeul tatålui tåu, Dumnezeul lui Avraam çi Dumnezeul luiIsaac çi Dumnezeul lui Iacob”. Moise çi-a întors faÆa sa pentru cå setemea så caute drept înaintea lui Dumnezeu. Çi a zis Domnul cåtreMoise: „Våzând am våzut necazul poporului Meu în Egipt; çi stri-garea lor am auzit de la cei ce îi silesc pre ei la lucru, cå çtiu dure -rea lor. Çi M-am pogorât så-i scot din mâna egiptenilor çi så-i scotdin påmântul acela çi så-i bag în påmânt bun çi mult, în påmântuldin care curge lapte çi miere...”» (Ieç. 3; Comp. Ieç. 13, 5; 3, 17; 33, 3: Num.13, 27; 2 Lege 26, 9, 15; Ierem. 11, 5; 32, 22; Iez. 20, 6; F. Ap. 7, 30-34)

«Moise – zice Ilie Miniat – påçtea oile socrului såu Madiam împrejurulmuntelui Horiv, când, fårå de veste, vede o priveliçte pes te fire, çi aceasta eraun rug care ardea çi nu se mistuia. „Vede cå rugul nu se arde de foc, rugulnu se mistuia”. A råmas înspåi mântat la privirea aceasta Moise, çi de iscodiremiçcat, vreau, a zis, så merg så våd ce este minunea aceasta. „Venind aproapevoi vedea aceastå mare vedere, pentru ce rugul nu se mistuie”. A mers, s-aapropiat, dar aude un glas care îl strigå çi pentru aceea stå, nu på çeçte maiaproape. Focul acela pe care îl vedea Moise înåuntru, în rug, era Dumnezeu,çi glasul pe care l-a auzit era glasul lui Dum nezeu, care îi zice: „Moise, Moise,nu îndråzni a te apro pia aici. Întâi dezleagå încålÆåmintele de la picioare, cåcipåmântul acesta este sfânt, çi se cade så vii cu luare-aminte çi cu evlavie. Nute apropia aici, nu te apropia”. Întâi dezleagå încålÆåmintele picioarelor tale.Dezleagå legåturile påcatelor tale, care îÆi leagå sufletul, cu o adevå ratå mår-turisire. Eçti învråjmåçit cu cineva, dezleagå în tâi legåtura vråjmåçiei çi teîmpacå cu vecinul tåu. Ne dreptåÆit-ai pe cineva? Furat-ai, råpit-ai, Æii la tinelucru stråin? Dezleagå întâi legåtura nedreptåÆii, çi întoarce dreptul. Legatu-te-ai cu desfrânata, sau cu prea desfrânata çi ai tråit în påcat atâta vreme cusmintealå de obçte? Dezleagå legåtura trupului, çi libereazå pe robitul sufletdin mâinile diavolului. „Dezleagå încålÆårile picioarelor tale, cå locul pe carestai tu, påmânt sfânt este.” Pen tru cå Sfântul Altar acela în care intri (dinSfânta Bisericå), acea Sfântã Maså, de care te apropii, locul acela pe care staiçi te împårtåçeçti, este Sfintele SfinÆilor, påmânt sfânt este. Acolo stau aproapenevåzuÆi SfinÆii Îngeri, îçi acoperå feÆele lor de fricå çi de cutremur çi de evla -vie. Acolo stå un Vasile çi un Chrisostom, oameni liberi de toatå legå turapåmânteascå, sfinÆi uscaÆi de asprimea virtuÆii, îngeri påmânteçti la curåÆeniasufletului. Çi cu toate acestea, mårturiseau cum cå sunt nevrednici. Çi unulzice: „Çtiu, Doamne, cå må împårtåçesc cu nevrednicie”. Çi celålalt zice: „...Doam -ne, Dumnezeul meu, çtiu cå nu sunt vrednic”. Çi tu, care vei fi spurcat sufle-

15POARTA RAIULUI

tul cu o mie de påcate? Tu care pentru påcatele de atâÆia ani, poate nu vei fifåcut canon nici måcar de un ceas? Nu te apropia aici. Întâi dezleagåîncålÆårile picioarelor tale, întâi dezleagå fie care legåturå, ridicå fiecarepiedicå, liberea zå-te, ispiteçte-te, îndrepteazå-te, pocåieçte-te. Çi într-acest chipdezlegat, iertat, uçurat, vino çi te apropie, dar iaråçi çi atunci cu evlavie çi culuare-aminte.

Moise pentru ca så se apropie acolo unde era Dum nezeu, la rugul ce ardea,a dezlegat încålÆåmintele lui. Çi dar cu câtå fricå çi cutremur se cådea a cålcaacolo unde erau spini çi foc? Tot aceiaçi fricå çi cutremur se cade så ai cândîntinzi mâinile tale çi deschizi gura ta ca så primeçti Sfânta Împårtåçire. Cred,Doamne, se cade så zici, cum cå Tu eçti Dumnezeu, mårturisesc cum cå eu suntpåcåtos, cred cum cå Tu eçti foc mistuitor, mårtu risesc cum cå eu sunt iarbåuscatå. Nu sunt vrednic så må apropii eu påcåtosul cåtre Dumnezeu, ca nucumva så må osândesc; iarba cea uscatå cåtre foc, så nu cumva så må arzi. Darde vreme ce, Tu strigi çi må chemi, vin necurat ca så må curåÆesc de la Tine,izvorul sfinÆeniei; bolnav ca så må tåmåduiesc de la Tine Doctorul sufle telor;mort ca så må înviezi de la Tine pâinea vieÆii; vin ca så må luminez, så måsfinÆesc, mai vârtos pentru aceasta cåci sunt påcåtos çi nevrednic; vin pentruca så nu må depårtez prea mult de la Tine, çi så nu må stå pâneascå vråjmaçulsufletului meu. Iaråçi mårturisesc cum cå sunt nevrednic, cåci sunt påcåtos,dar Tu ai venit ca så mântuieçti pe cei påcåtoçi. O! Doamne! Mântuieçte-ne îndar» (Cuv. la Duminica Floriilor).

Din cele aråtate aici, reiese cå locul din jurul rugului care ardea în foc çinu se mistuia, simboliza Curtea Bi sericii; iar vatra rugului cuprins çi îmbrå-cat cu focul Dumnezeirii, simboliza Biserica, atât a Vechiului, cât çi a NouluiTestament, în care locuieçte Dumnezeu.

8. Muntele Sinai cu tunetele, trâmbiÆele çi norul Dumne -zeiesc, închipuiau Sfânta Bisericå cu Curtea ei Sfântå. «Dom -nul a zis cåtre Moise: „Iatå Eu voi veni la tine în stâlp de nor, caså Må audå poporul gråind cåtre tine, çi vor crede Æie în veci”. Çia spus Moise cuvintele poporului cåtre Domnul. Çi a zis Domnulcåtre Moise: „Po goarå-te de spune poporului, çi-i curåÆeçte pe eiaståzi çi mâine çi så-çi spele hainele. Çi så fie gata în ziua treia,cå în ziua a treia se va pogorî Domnul pe muntele Sinai înain-tea a tot poporul. Çi vei açeza poporul primpre jur, zicându-le:PåziÆi-vå så nu vå suiÆi în munte, nici så vå atingeÆi de cevadintr-ale lui, cå tot cel ce se va atinge de munte, cu moarte vamuri. Så nu se atingå de el mânå, cåci cu pietre se va ucide saucu sågeatå se va sågeta, ori vitå, ori om fie, nu va tråi, iar dacåse vor depårta tunetele çi trâmbiÆele çi norul de la munte, ei sevor sui în munte”.


Çi s-a pogorât Moise din munte la popor çi i-a sfinÆit pe ei çiºi-au spålat hainele lor. Çi a zis poporului: „FiÆi gata, trei zile sånu vå apropiaÆi de femei”. Çi a fost a treia zi când se fåcea ziuå,s-a fåcut tunete çi fulgere çi nori întunecaÆi spre muntele Sinai,glasul trâmbiÆei råsuna tare, çi s-a spåimântat tot poporul cel dintabårå. Moise a scos poporul întru întâmpinarea lui Dumnezeudin tabårå çi au ståtut sub munte. Iar muntele Sinai fume ga detot, cå Se pogorâse Dumnezeu pe el în foc çi se suia fumul ca niç -te fum din cup tor çi s-a spåimântat tot poporul foarte. Atunci gla -surile trâmbiÆei se întåreau din ce în ce çi Moise gråia; iar Dum -nezeu råspundea lui cu glas. Çi S-a pogorât Domnul pe MunteleSi nai, pe vârful muntelui çi a chemat Dom nul pe Moise în vârfulmuntelui çi s-a suit Moise în munte. Atunci a gråit Dum nezeucåtre Moise, zicând: „Pogoarå-te çi mårturi seçte poporului, ca nucumva så se apropie cåtre Dumnezeu så vadå, çi vor cådea din -tr-înçii mulÆime. Çi PreoÆii care se vor apropia cåtre Domnul Dum -nezeu, så se sfinÆeascå, nu cumva så se întoarcå de cåtre ei Dom -nul”. Çi a zis Moise cåtre Dumnezeu: „Nu va putea poporul så sesuie în muntele Sinai cå Tu ai mårturisit nouå, zicând: „Osebeç -te muntele çi-l sfinÆeçte pe el”. Çi i-a zis lui Domnul: „Mergi, pogoa -rå-te çi te suie tu çi Aaron cu tine; iarå pe PreoÆi çi pe popor sånu-i sileçti a se sui la Dumnezeu, ca nu cumva Domnul så piardådintr-înçii. Çi s-a po gorât Moise la popor çi a spus lor» (Ieç. 19, 9-35).

Muntele Sinai îmbråcat în mårirea Dumne zeiascå, închipuie Bise -rica Domnului. Locul din jurul muntelui unde sta poporul, închipuiaCur tea Sfântå a Domnului. Tunetele închipuiau pe depsele Dumne -zeieçti care lovesc pe cei care cu obråznicie profaneazå cele sfinte.TrâmbiÆele închipuiau poruncile çi învåÆåturile Dumnezeieçti carene vin de la Dumnezeu prin gurile trimiçi lor Såi; iar norul Dumne -zeiesc închipuie Da rurile Duhului Sfânt care lucreazå în Bisericamaterialå, dând viaÆå Sfintei Biserici spirituale.

9. Locul în care Arhanghelul Mihail a întâmpinat pe IsusNavi. «Pe când era Isus în Ierihon, cåutând cu ochii såi, a våzutpe un om stând în picioare înaintea lui, cu sabia (scoaså din teacå)în mânå. Isus Navi s-a dus spre el, çi i-a zis: „Eçti dintre ai noçtrisau dintre vråjmaçii noçtri?” El a råspuns: „Nu, cå eu sunt cåpe-tenia oç tirii Domnului, çi acum am venit”. Isus s-a aruncat cufaÆa la påmânt, s-a închinat çi i-a zis: „Ståpâne, ce porunceçti

17POARTA RAIULUI

robului tåu?”. Çi a zis Voievodul oçtilor Domnului cåtre Isus: „Dez -leagå încålÆåmintea de la picioa rele tale, cå locul pe care stai tu,este sfânt.” Auzind Isus acestea, a fåcut aça.» (Is. Navi 5, 13-15).

Aici, locul unde a ståtut Sfântul Arhanghel Mi hail închipuie loculce îl ocupå Biserica Vechiului çi Noului Testament în care locuieçteDumnezeu cu Îngerii çi SfinÆii Lui; iar locul pe care sta Isus Navi çis-a închinat, închipuie Curtea Sfântå a Bisericii.

10. Când, prin cine çi în ce formå s-a fåcut Curtea Loca -çului Sfânt al Domnului? Dupå scoaterea israeliÆilor din robiasecularå de sub jugul împilåtor al egiptenilor, Dumne zeu îi porun -ceçte lui Moise så se suie în muntele Sinai pentru a-i da tablele legii.Acolo îi då Preasfântul Dumnezeu poruncå, så-i facå Bisericå (Cort).„Îmi vei face Mie Locaç Sfânt, çi Må voi aråta acolo între voi... Veziså faci toate dupå chipul care s-a aråtat Æie în munte” (Ieç. 25).

Dupå ce s-a pogorât... a doua oarå cu ta blele legii, Moise dupåporunca lui Dumne zeu a adunat tot felul de material trebuincios lafacerea Cortului Sfânt: aur, argint, pietre scumpe, stofe de preÆ çialtele... Poporul adu cea de toate cu atâta dårnicie, pânå când Moisea zis: Destul, cå acum avem mai mult decât ne trebuie!!!

Meçterii înzestraÆi cu înÆelepciune de la Dum nezeu au fåcutCortul Sfânt, apoi tot dupå po runca lui Dumnezeu (Ieç. 27, 38) aufåcut çi Curtea Cortului Sfânt. Curtea dimprejurul Cortului Sfânt,unde intra poporul pentru a se ruga lui Dumnezeu era lungå de 100de coÆi în pårÆile de cåtre miazå noapte çi miazåzi, çi largå de câte50 de coÆi în pårÆile de la råsårit çi apus. Ea avea un spa Æiu de 5000coÆi påtraÆi. Intrarea în curte pre cum çi în Cortul Sfânt era de cåtreRåsårit (1). Se rugau cu feÆele întoarse cåtre apus (2).

Curtea era închiså de jur-împrejur cu pânzå groaså de in prinsådin cinci în cinci coÆi pe stâlpi de lemn de salcâm, înalÆi de câte cincicoÆi. Intrarea care era de partea råsåritului se închidea cu o perdea dein de 20 coÆi de lungå, în cele patru culori ca çi la intrarea în Sfânta.


1) Intrarea în Curtea Cortului Sfânt de la råsårit spre apus, le rea -mintea izgonirea lui Adam din Rai. 2) Acest fel de închinare le reaminteacåderea strå moçilor Adam çi Eva prin cålcarea poruncii postului din sånå-tate desåvârçitå în boli grele, din fericire în nefericire, din viaÆå în moar -te... Reamintirea påcatului stråmoçesc çi a påcatelor proprii. „Påcatul meuînaintea mea este pururea” (Ps. 50). Evreii se mai închinau lui Dumnezeucu feÆele întoarse cåtre apus çi spre deose bire de adoratorii soarelui çifocului, care se închinau acestor fåpturi cu feÆele întoarse cåtre råsårit.

11. Sfânta Ana s-a rugat în tainå cu credinÆå fierbinte înCurtea Cortului Sfânt la Çilo, çi Dumnezeu dezlegând stârpi-ciunea ei, i-a dåruit pe Sfântul Prooroc Samuil çi încå treifeciori çi douå fete. Dupå Moise çi Isus Navi, cele 12 triburi israe -lite s-au condus de cåtre anumiÆi oameni a leçi ai lor, numiÆi judecå-tori. Cel din urmå ju decåtor a fost Samuil. Acesta a fost dåruit deDumnezeu mamei sale în urma rugåciunei fierbinte çi a fågåduinÆeifåcutã înaintea Domnului.

În vremea aceea, pe când Eli era Arhiereu çi judecåtor în Israel,Cortul Sfânt çi Curtea din jurul lui se aflau în Çilo. Dupå datina sfân -tå, toÆi evreii veneau în fiecare an în Çilo ca så se roage lui Dumne -zeu, Care vorbea cu aleçii Lui dintre cei doi Heruvimi. Mama Proo -rocului Samuil – care pe atunci era stearpå – venea în fiecare an lazilele mari cu soÆul ei Elcana, pentru ca så se închine lui Dumnezeuçi så aducå jertfå... Våzându-se batjocoritå de cealaltå fe meie a soÆu -lui ei, Fenani, care avea fii çi fiice, pentru cå Ana era stearpå, s-asculat de la maså çi a alergat în Curtea Cortului Sfânt çi a ståtutînaintea Domnului rugându-se în tainå cu lacrimi fierbinÆi.

Cu suflet amårât Ana s-a rugat Domnului çi a plâns. Çi s-a fågå-duit Domnului, zicând: „A donae, Doamne, Eloe Savaot! De vei vreaså cauÆi spre smerenia roabei Tale, çi-æi vei aduce aminte de mine,çi vei da roabei Tale såmânÆå bårbåteascå, voi da pe el înaintea Tadar pânå la ziua morÆii lui. Vin çi båuturå beÆivå nu va bea çi bricinu se va atinge de capul lui”. Pe când se ruga Ana aça de fierbinteînaintea Domnului, Eli Arhiereul çi judecåtorul lui Israel çedea pescaun la uça Bisericii Domnului çi privea la gura ei.

Ana gråia întru inima sa çi buzele ei se miçcau; iar glasul ei nuse auzea. Eli Arhiereul, våzând-o astfel, a socotit-o cå-i beatå. Atunci unfecior al lui Eli Arhiereul, care era Preot, apropiindu-se de ea, i-azis: „Pânå când vei fi beatå? Ridicå-Æi vinul tåu çi te du din loculDomnului”. Ana råspunzând a zis: „Nu sunt beatå, Dom nule Pårinte,ci femeie cu viaÆå amårâtå sunt eu. Vin çi båuturå ameÆitoare n-ambåut, ci-mi revårs sufletul înaintea Domnului. Nu socoti pe roaba taca pe o fatå pågânå, cå de multå mul Æimea cugetårii mele çi demulÆimea cugetårilor mele am gråit pânå acum”. Atunci råspunzândEli Arhiereul i-a zis: „Mergi în pace, Dumnezeul lui Israel så-Æi deaÆie toatå cererea ta, care ai cerut de la El”. Dumnezeu a auzit rugå-ciunea Anei çi bine cuvântarea datå ei de Arhiereul Såu Eli çi ea a

19POARTA RAIULUI

luat în pântece çi a nåscut pe Samuil, pe care la împlinirea vârsteide trei ani l-a adus la Çilo çi dupå fågåduinÆå l-a închinat çi dåruitDom nului... Mamå-sa în tot anul la sårbåtorile mari când se suia înÇilo pentru a se ruga Dom nului aducea haine fiului såu. Eli Arhi e -reul, a binecuvântat pe Elcana çi pe Ana femeia lui, zicând: „Så-Æiråsplåteascå Domnul såmânÆa din femeia aceasta pentru darul ce aifåcut Dom nului”. Omul apoi s-a dus la casa lui. Dum nezeu a cerce -tat pe Ana çi a nåscut încå trei feciori çi douã fete... Iar Samuil acrescut înaintea Domnului... (1 Împ. 1; 2, 1-22)

12. Sfântul Prooroc çi Împårat David gråieçte plin de cre -dinÆå, nådejde çi dragoste înflåcåratå despre CurÆile Dom -nului. Sfântul Prooroc çi Împårat David în râvna sa Dumnezeiascåpentru Curtea çi Cortul Sfânt, gråieçte adeseori despre Biserica çiCurtea Domnului: „În ce chip doreçte cerbul spre izvoarele apelor,aça doreçte sufletul meu spre Tine, Dumnezeule... Acestea mi-am adusaminte çi-am vårsat spre Tine sufletul meu, cå voi trece în locul (Curtea)Cortului celui minunat, pânå la Casa lui Dumne zeu...” (Ps. 41, 1-5).

„æie se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion çi æie æi se va da rugå - ciune în Ierusalim... Fericit este pe care l-ai ales çi i-ai primit, Doam -ne, locui-va în CurÆile Tale. Umplea-nevom de bunåtåÆile Casei Tale;Sfântå este Bi serica Ta, minunatå întru dreptate...” (Ps. 64, 1-5).

„Intra-voi în Casa Ta cu arderi de tot (în Curte era jertfelnicul) da-voi æie rugåciunile mele pe care le-au osebit buzele mele” (Ps. 65, 12).

„RidicaÆi jertfe çi intraÆi în CurÆile Lui, în chinaÆi-vå Domnului înCurtea cea Sfântå a Lui...” (Ps. 95, 7-8).

„VeniÆi så ne închinåm çi så cådem Lui çi så plângem înainteaDomnului în Curtea Celui ce ne-a fåcut pe noi...” (Ps. 94, 6).

„ÎnålÆaÆi pe Domnul Dumnezeul nostru çi vå închinaÆi în muntelecel Sfânt al Lui, cå Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru” (Ps. 98, 10).

„Cât sunt de iubite Locaçurile Tale, Doamne, al puterilor! Doreçteçi se sfârçeçte sufletul meu spre CurÆile Domnului... Cå mai bunåeste o zi în CurÆile Tale decât mii” (Ps. 83, 1-10).

13. În Vechiul Testament, Curtea Bisericii era închipuitåprin aria lui Orna, cumpåratå de David, în care a zidit Jertfel -nic Domnului. «Diavolul s-a sculat çi a îndemnat pe David ca sånumere pe Israel. El a dat ordin mai-ma rilor oçtirii sale, zicând: „Mer -geÆi, numåraÆi pe Israel de la Versavee çi pânå la Dan, çi aduceÆi la


mine, ca så çtiu numårul lor”. Ioab, credin ciosul çi viteazul såu ge -neral, voind a împiedica pe David de a såvârçi acest påcat, i-a zis:„Domnul Dumnezeul tåu så facå poporul de o sutå de ori mai mareçi împåratul Domnul meu så vadå cu ochii lui lucrul acesta... Dar dece så se facå påcatul acesta în Israel?” David înså a biruit cu cuvân-tul pe Ioab. Ioab vå zând cå nu poate în nici un chip a împiedica peÎmpåratul David de la hotårârea neplåcutå lui Dum nezeu, a ieçit, aîmplinit porunca çi venind i-a adus rezultatul numåråtoarei poporu-lui. Un mi lion o sutå de mii de bårbaÆi israeliÆi care pur tau sabia;iar în Iudeea patru sute çaptezeci de mii de bårbaÆi care purtausabia. Dumnezeu S-a mâniat pe David pentru cå a fåcut påcatulacesta, çi a båtut pe Israel. David simÆind mâ nia Domnului asuprasa pentru acel påcat, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, vådcå am påcåtuit foarte, fåcând acest lucru neplåcut æie çi acum Te rog,çterge råutatea (påcatul) robului Tåu, cå nebuneçte am lucrat foarte”.

Dumnezeu a trimis la David pe Proorocul Gad, zicându-i: „Mergiçi gråieçte lui David, zicând: «Aça zice Dumnezeu: Alege-Æi Æie (dreptcanon pentru påcatul tåu) sau trei ani de foamete, sau trei luni så fugitu de vråj maçii tåi çi sabia lor så te apuce pe tine, sau trei zile întimpul cårora sabia Domnului çi boala ciumei så fie în Æarå çi Înge -rul Domnului så omoare în tot Æinutul lui Israel. Alege din acesteatrei una çi då-mi råspunsul, ca så çtiu ce voi råspunde împotrivaCelui ce m-a trimis». La auzul acestor cuvinte, David a zis: „Sunt înmare strâmtorare de câteçtrele; ci mai bine aleg så cad în mâinileDomnului, cå îndurårile Lui sunt nemårginite, dar numai så nu cadîn mâinile oamenilor”.

Dumnezeu a trimis boala ciumei în Israel çi au cåzut din Israelçaptezeci de mii de oameni. Apoi a trimis Dumnezeu Îngerul Såu înIerusalim ca så-l piardå. David våzând Îngerul care lovea pe po pora zis Domnului: „Doamne, iatå cå eu am påcåtuit! Eu sunt vinovat.Dar oile acestea ce au fåcut? Mâna Ta så se îndrepte împotriva mea,çi împotriva casei tatålui meu”. Domnul auzind acestea çi vå zândjalea ierusalim lenilor, i-a pårut råu çi milostivindu-se, a zis Îngeru -lui care îi pierdea: „Ajungå-Æi, trage-Æi mâna ta”. Îngerul Dom nuluioprindu-se, a ståtut în aria lui Orna Ievuseul.

În acel timp David ridicându-çi ochii såi, a våzut pe ÎngerulDomnului stând între påmânt çi între cer, Æinând în mâna lui sabiascoaså asupra Ierusalimului. David cu toÆi båtrânii lui Israel våzând

21POARTA RAIULUI

acestea au cåzut cu feÆele la på mânt îmbråcaÆi în saci. TrimisulDomnului atunci a venit la David çi i-a zis: „Suie-te çi înalÆå un jert-felnic Domnului în aria lui Orna Ievuseul”. David a mers la OrnaIevuseul, a cumpårat aria çi a zidit jertfelnic Domnului, acolo, dupåcum i se poruncise. Acolo a adus arderi de tot çi jertfe de mântuireçi a strigat cåtre Domnul, çi L-au auzit pe el cu foc din cer peste jert-felnicul arderii de tot çi a mistuit arderea de tot. Domnul a poruncitÎngerului, çi a bågat sabia în teaca ei. În vremea aceea dacå a våzutDavid cå l-a ascultat Domnul în aria lui Orna Ievuseul, a jertfitacolo... Çi a zis David: „Aceasta este Casa Domnului Dumnezeu, çiacesta este jertfelnicul spre arderea de tot a lui Israel”. Çi aporun cit David så adune pe toÆi veneticii, cei din på mântul luiIsrael çi a pus cioplitori så pregåteascå pietre cioplite çi netezitepentru zidirea Casei lui Dumnezeu...» (2 Împ. 24; I Paral. 21; 22).

14. Locul Sfânt ales de Domnul, a råmas acelaçi loc cum -pårat de David, în care fiul såu Solomon a continuat çi termi -nat edificarea Templului Sfânt çi Curtea lui. Dupå David, fiulsåu Solomon care a împårå Æit în locul såu, a zidit Biserica Domnu -lui, de 60 coÆi în lungime 20 de coÆi în låÆime çi 20 coÆi înålÆime...Dupå ce a împodobit-o artistic... a zidit Curtea cea dinåuntru cu treirânduri de pietre cioplite (3 Împ. 6, 1-36; cf. 4 Împ. 4, 9-10). Curtea aceas-ta dinåuntru era fåcutå cåtre råsårit, largå de 20 de coÆi çi lungå de20 coÆi; iar pe celelalte trei laturi, de jur-împrejur, se ridi cau caseînalte de 18 coÆi, cu trei rânduri de cåmåri, în care se påstrau obiec -tele sfinte çi lucrurile Templului (Dr. V. Tarnavschi – Arh. Biblicå, pg. 439-440).

15. În Curtea aceasta Sfântå se ruga poporul de rând, cå -pe teniile çi împåraÆii. Astfel s-a rugat poporul din Iuda cu împå -ratul lor Iosafat. Aceasta ne-o istoriseçte Dumne zeiasca Scripturå.«Moabitenii, amoniÆenii dim preunå cu amonitenii, au pornit cu råz -boi asu pra lui Iuda. Auzind despre aceasta Împåratul Iosafat s-aînspåimântat, çi îndreptându-çi faÆa sa cåutând spre Domnul, a ho -tårât post de trei zile în tot poporul iudeu. Atunci tot poporul luiIuda a ieçit din cetåÆile lor çi s-au adunat så cheme pe Domnul Dum -nezeu. Împåratul Io safat a venit în mijlocul adunårii lui Iuda çi aIerusalimului în Casa Domnului, înaintea CurÆii celei noi. Acolo els-a rugat aça: „Doamne Dum nezeul pårinÆilor noçtri, au nu eçti TuDumnezeu în ceruri sus, çi nu ståpâneçti Tu peste toate împårå -


Æiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mânå tåria çi puterea, aça cånimeni nu æi se poate împotrivi? Au nu eçti Tu, Dumnezeul nos-tru, Care ai izgonit pe locuitorii Æårii acesteia dinaintea poporu-lui Tåu Israel, çi n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moçtenire se -minÆiei lui Avraam care Te iubea? Ei au locuit într-însa çi æi-auzidit în ea Locaç Sfânt numelui Tåu, zicând: «Dacå va veni pestenoi vreo nenoro cire, sabie, judecatå, moarte, foamete, så ståmînaintea Casei acesteia çi înaintea Ta, cå nu mele Tåu este în Casaaceasta çi så strigåm cåtre Tine în mijlocul strâmtorårii noastreçi Tu ne vei asculta çi ne vei mântui.» Acum iatå fiii lui Amon çiai lui Moab çi cei din mun tele Seir, la care n-ai îngåduit lui Israelså intre, când venea din Æara Egiptului, cåci s-a abåtut de la ei çinu i-a nimicit. Çi acum iatå ei s-au pornit a veni cu råzboi asu -pra noastrå, ca så ne scoatå pe noi din moçtenirea Ta care ai dat-o nouå. Doamne Dumnezeul nostru au nu-i vei judeca Tu pedânçii? Cåci noi nu putem sta împotriva acestei mulÆimi maricare au venit asupra noastrå. Noi nu çtim ce vom face în strâm-torarea aceasta; ci ne îndreptåm ochii cåtre Tine”. Tot Iuda ståteaîn picioare înaintea Domnului, cu pruncii çi femeile lor.

Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunårii peste Oziil...Acesta înålÆându-çi gla sul såu sub inspiraÆia Duhului Domnului, a zis:„AscultaÆi tot Iuda çi cei ce locuiÆi în Ierusalim çi tu împårate Iosafat.Acestea vå gråieçte Domnul: „Nu vå temeÆi nici så nu vå înspåi -mântaÆi înaintea acestei mulÆimi mari, cåci nu voi veÆi lupta, ciDumnezeu. Mâine pogorâÆi-vå împotriva lor. Ei se vor sui spremuntele Asis çi îi veÆi gåsi pe ei la obârçia râului din pustiaIeriil. Nu voi vå veÆi råzboi în lupta aceasta. AçezaÆi-vå, staÆiacolo çi veÆi vedea izbåvirea pe care v-o va da Domnul. Iuda çiIerusalimul så nu vå temeÆi nici så nu vå înspåimântaÆi. MâineieçiÆi-le înainte. çi Domnul va fi cu voi”.

Iosafat s-a plecat cu faÆa la påmânt çi îm preunå cu dânsul tot Iudaçi locuitorii Ierusa limului, au cåzut pe feÆele lor înaintea Domnuluica så se închine Lui. Atunci leviÆii s-au sculat så laude pe DomnulDumnezeul lui Israel cu glas mare foarte. Împåratul Iosafat îmbår-båtând poporul a ieçit înaintea vråjmaçilor care veni serå cu råzboiasupra lui. În acel timp pe când psalÆii çi cântåreÆii mergând înain-tea oastei cân tau: „MårturisiÆi-vå Domnului, cå în veac este milaLui”, Domnul a dat råzboi între vråjmaçii care veniserå împotriva

23POARTA RAIULUI

Iudeei, çi au fost biruiÆi... Împåratul Iosafat cu Iuda au luat de lavråjmaçii lor multe pråzi...” (1 Paral. 20).

16. În Curtea Templului Sfânt a fost ucis cu pietre Azaria,fiul Preotului Iodae, pentru cå propovåduia contra idolatriei.«Duhul Domnului a umplut pe Azaria a lui Iodae Preotul çi s-a scu-lat asupra poporului çi a zis: „Acestea zice Domnul: «Pentru ce våabateÆi voi de la poruncile Domnului?» Nu veÆi spori, cå aÆi pårå -sit pe Domnul çi El vå va påråsi pe voi”. Atunci poporul s-a sculatasupra lui çi l-au ucis cu pietre din porunca lui Ioas împåratu lui, înCurtea (Casei Bisericii) Domnului. Çi nu çi-a adus aminte Ioas demila care a fåcut Iodae tatål såu cu dânsul çi a omorât pe fiul lui.Azaria când murea a zis: „Vadå Dom nul çi så judece”. Dupå trece -rea anului, s-a sculat asupra lui oastea sirienilor în Iuda çi în Ieru -salim. Au omorât din popor, au pierdut pe toÆi boierii din popor çitoate pråzile le-a trimis la împåratul Damascului. Oastea sirienilora venit cu un mic numår de oameni. Totuçi, Dumnezeu a dat în mâi -nile lor o oaste foarte însemnatå a iudeilor çi ierusalimlenilor, pen-tru cå aceçtia påråsiserå pe Domnul Dumnezeul pårinÆilor lor. Astfelau pedepsit sirienii pe Ioas.

Dupå ce au plecat sirienii de la el, låsându-l în mari suferinÆe,slujitorii lui au uneltit împo triva lui pentru cå vårsase sângele luiAzaria fiul Preotului Iodae. Ei l-au omorât pe el în patul lui çi amurit. Apoi l-au îngropat în ce tatea lui David, înså nu l-au îngropatîn mormintele împåraÆilor.» (2 Paral. 24, 20-25; 4 Împ. 12, 17-21).

17. Ce însemnåtate avea Curtea Cortului çi TempluluiSfânt? Curtea Cortului çi Templului Sfânt era locul comun tuturor,locul unde se aducea sacrificiile çi se curåÆa poporul lui Dumnezeude påcate, locul unde tot omul se umilea çi se împåca cu Dumnezeu.

18. Curtea Bisericii creçtine este Sfântå. Orice neorân du -ialå care se face într-însa este pedepsitå de Dumnezeu. SfinÆiiPårinÆi apostolici çi patristici au rân duit ca, dupå modelul Cortuluiçi Templului Sfânt, så se facå împrejurul Sfintei Biserici creçtine çicurÆi sau ogråzi consfinÆite lui Dumnezeu. Acestea purtau numire deCurÆile Domneçti adicå CurÆile consfinÆite Domnului Dumnezeu.

În aceste CurÆi sfinÆite fåceau PocåinÆå asprå creçtinii canonisiÆipentru påcate. Sfintele Soboare ecumenice çi locale afurisesc pe ceice fac neorânduieli în CurÆile Domnului. «Nu se cuvine întru cele


Domneçti (locurile consfinÆite Domnului) sau în Biserici a face cele cese zic agape çi înåuntru în caså a mânca çi a açterne acubite. Iar ceice îndråznesc a face acestea ori så înce teze, ori så se afuriseascå».

25POARTA RAIULUI

În Curþile Domnului unii Creºtini tãmâiazã lui Dumnezeu; iar alþii dracilorÎn Sfânta Bisericã a Vechiului ºi Noului Testament, împãraþii cu poporul:

bãrbaþi femei ºi copii, de felurite stãri ºi vârste, când erau strâmtoraþi, ne -cãjiþi ºi în suferinþe, alergau în Curþile ºi în Biserica Domnului. Acolo ei seînchinau ºi cu rugãciuni însoþite de lacrimi fierbinþi, cereau stãruitor aju-torul lui Dumnezeu. ªi Dumnezeu le-a ajutat (2 Paral. 20; 1 Împ. 1; 2, 1-22).

În vremurile noastre grele, chiar ºi când suntem presaþi pentru pãca -tele noastre, de felurite greutãþi, necazuri ºi suferinþe; vedem cu durere peunii pretinºi creºtini, cã sfideazã Curþile Sfinte, aducând foc strãin ºitãmâind acolo cu tãmâia diavolului, adicã afumând aceste locuri Sfintecu puturosul fum de tutun, mâniind pe Dumnezeu (Lev. 10, 1-7; Is. 55, 2).

Dacã în fabrici, cancelarii, birouri, ba chiar ºi prin grajdurile regimen -telor etc., este interzis a fuma, apoi cu atât mai mult este interzis fumat-ul în Sfintele Curþi ale Domnului, cu cât acestea prin Sfinþenia lor înaltãsunt superioare acelora. Priviþi însã tipul creºtinilor din acest tablou? Oareseamãnã ei a fi fraþi ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos, fii a lui Dum -nezeu ºi moºtenitori ai Împãrãþiei Cerurilor? Cei ce tãmâiazã lui Dumne -zeu cu tãmâie sau smirnã sfinþitã de preoþii Lui, iatã-i însoþiþi de SfinþiiÎngeri; iar cei ce tãmâiazã cu tutun, cine-i însoþeºte? Privind, sã luãmamin te. Cine are ochi de vãzut, sã vadã ºi cine are urechi de auzit, sã audã.

Tâlcuire: În locurile consfinÆite Domnului, în aça-nu mitele Domnitoaresau Domneçti, opreçte canonul de a se face agape. Încå din timpurile aposto-lice se intro dusese obiceiul de a se face agape sau ospeÆe de dra goste (sfân-tå) mai ales Duminica. Canonul opreçte de a se face agape în cele Domneçti,în locurile consfinÆite Domnului, pedepsind cu caterisirea pe tot acel ce ar în -dråzni så contravinå acestui canon.

Dupå Valsamon sub numirea de Domneçti, trebuie a înÆelege orice locconsfinÆit Domnului. Cum cå nu trebuie înåuntru, în sfinÆitele CurÆi, a se açe -za cârciumi sau a se pune înainte felurile cele de aromate sau alte vânzåri ase face, påzind noi sevasul (cucernicia) cåtre Bisericå. Cå Mântuitorul nostru çiDumnezeu prin petrecerea cea în trup învåÆându-ne pe noi, poruncea a nuface Casa Pårintelui Såu, caså de negustorie. Care çi mesele schim båtorilor debani le-a råsturnat, çi pe cei ce fåceau Bi serica låcaç mirenesc i-a izgonit. Decide se va prinde vreunul în greçeala aceasta de faÆå så se afuriseascå.

Tâlcuire: „Au zis Domnul iudeilor, (Luca 19, 46) scris este: «Casa Mea,Caså de rugåciune se va chema» (Isaia 56, 7). Iarå voi o aÆi fåcut pe eapeçterå de tâlhari” (Ierem. 7, 10). Drept aceea ca så nu se zicå çi celor cre -dincioçi acest înfricoçat cuvânt, opresc Sfinþii PårinÆi prin canonul acesta: anu se pune cârciumi, adicå a nu se vinde vin, sau rachiu, sau alte feluri demâncåri, dupå Zonara; sau oricare feluri de aromaticå, dupå Valsamon, sauoricare alte neguÆåtorii a se face înåun tru, în CurÆile SfinÆitelor Locaçuri çi aleDumnezeieçtilor Biserici, pentru a se påzi cinstea lor. Pentru cå çi Dom nullegiuind nouå, zice: „Så nu faceÆi Casa Tatålui, caså de neguÆåtorie”, care çibanii celor ce vindeau monedele, sau banii cei råi, i-au risipit çi pe cei cefåcurå pe Bise ricå caså obçteascå, cu biciul de frânghie i-au izgonit. Iar celcare va îndråzni a face aceasta, så se afuriseascå. Ci teçte çi cel 74, al acestu-iaçi al ºaselea (Vezi canonul 74 çi 76 cu tâlcuirile lor. Pindalion o.c. fila 192-5. Dr. D.Gh. Boroianu – Dreptul Bisericesc, pag. 1).

Sfintele Cruci sau Sfintele Icoane de la Sfintele CurÆi ale Domnului îi punîn vedere fiecårui creçtin så påstreze buna cuviinÆå Duhovniceascå în acestelo curi consfinÆite Domnului (Vezi Oglinda duhovniceascå, de acelaçi autor).


B i s e r i C a s p i r i t u a l Åªi însemnÅtatea ei

Capitolul 2

Biserica ¿i însemnåtatea ei

1. Ce este Biserica? a) Biserica spiritualå este adunarea saucomunitatea tuturor creçtinilor drept-credincioçi. Biserica lui Dum -nezeu – dupå Coresie – sunt sfinÆii (adevåraÆii creçtini) cei chemaÆi,sau adunarea drept- credincioçilor çi a celor chemaÆi la sfinÆenie.Numele Bisericii – zice Sfântul Ioan Hrisostom – nu e nume de des -pårÆire, ci de unire çi de conglåsuire. Biserica aceasta este Trupulmistic al Domnului Hristos. „Voi sunteÆi Biserica lui Dumnezeu çiDuhul lui Dumnezeu lo cuieçte întru voi... Voi sunteÆi Trupul luiHristos, çi mådulare din parte. Çi pe unii a pus Dumnezeu înBisericå, întâi pe Apostoli, al doilea pe Prooroci, al treilea pe das -cåli, dupå aceea pe puteri, apoi Darurile tåmåduirilor, ajutorin -Æele, ispråvniciile, fe lurile limbilor” (1 Cor. 3, 16-17; 2 Cor. 6, 16; Efs. 2,21-22; Evr. 3, 6; 1 Petru 2, 5).

b) Biserica materialå este Casa Dumnezeului ce lui viu, în carelocuieçte El çi în care se adunå po porul Lui pentru a I se ruga, a-Llåuda, a participa la Dumnezeieçtile Liturghii, la Sfintele Slujbe, çipen tru a-I asculta cuvântul Lui. „Så-Mi faceÆi un Lå caç Sfânt çi Euvoi locui în mijlocul lor...” (Ieç. 25, 8; 36 1, 3-4; Lev. 4, 6; 10, 4; 21, 12; Evr.9, 1-2; Mt. 23, 21; comp. 3 Împ. 8, 13; 2 Par. 6, 2; Ps. 25, 6-8; 13, 14-15). „IatåCortul lui Dumnezeu cu oamenii, çi se va sålå çlui (Dumnezeu) cu

ei. Ei vor fi noroade ale Lui, çi însuçi Dumnezeu va fi cu ei,Dumnezeu al lor” (Apc. 21, 1-4).

2. Ce însemnåtate are numirea „Bisericå”? Numirea „Bi se -ricå” este cuvânt grecesc çi însemneazå adunarea universalå a tutu -ror creçtinilor, care are Cap su prem al ei pe Domnul nostru IisusHristos (Rom. 12, 5; Cor. 12, 27; Efs. 1, 22-23; 4, 15; 5, 29; Colos. 1, 19-24).

3. În câte feluri înÆelegem noi aceastå numire? Aceastånumi re noi o înÆelegem în douå feluri: Biserica spi ritualå çi Bisericamaterialå.

4. Ce este Biserica spiritualå çi ce însemnåtate are? a) Bise -rica spiritualå este adunarea tuturor creçtini lor – cler çi popor – deaceiaçi dreaptå credinÆå, care conlucreazå într-un cuget çi într-unDuh Sfânt, dupå Dumnezeieçtile învåÆåturi existente în Sfintele Scrip - turi çi TradiÆii, pentru binele propriu, obçtesc çi pentru slava lui Dum -nezeu, dupå cuvântul Mântui torului, care zice: „Voi sunteÆi luminalumii... Voi sunteÆi sarea påmântului... Aça så lumineze luminavoastrå înaintea oamenilor, ca våzând ei faptele voastre celebune så proslåveascå pe Tatål vostru Cel din ceruri” (Mt. 5, 13-14, 16).

b) Biserica credincioçilor – conducåtori çi conduçi – de aici depe påmânt, se numeçte Bisericå vie, lup tåtoare (Mt. 18, 17; Rom. 16, 17;I Cor. 5, 9; Tes. 3, 6, 14; 2 Ioan 10; „Vârtejul råtåcirilor”); iar adunarea creç-tinilor sfinÆi din ceruri, se numeçte Bisericå triumfåtoare (Evr. 12, 22-24; ÎnÆ. Sol. 3, 1-9; Lc. 10, 20-24; 16, 22-26).

„Biserica spiritualå este adunarea poporului, Tru pul lui Hristos,numele Lui, soÆia lui Hristos cu råÆitå cu apele botezului, stropitå çihrånitå cu Sân gele çi Trupul Lui; înfrumuseÆatå ca de nuntå, în -semnatå prin Sfântul Duh cu pecetea (sigiliul) Sfântului Mir, în carestrålucesc mårgåritarii sfintelor dogme ale învåÆåturii Domnului cå -tre ucenicii Såi, pe care Patriarhii, mai-nainte au închipuit-o; Prooro -cii au prezis-o; Apostolii au întemeiat-o; Ierarhii au înfru museÆat-o,çi care în Mucenici s-a terminat, al cå reia Cap este Hristos.

Biserica este scaun împåråtesc çi Arhieresc, pe care çade Împå -ratul ÎmpåraÆilor çi Marele Arhie reu al Arhiereilor, însuçi Mântui -torul nostru Iisus Hristos. Este çi baltå linå a påcåtoçilor, prin carese spalå påcatele lor, çi slavå (glorie) drepÆilor; scå pare çi pod cåtreDumnezeu, laudå, veselie çi bu curie tuturor creçtinilor çi câÆi oiubesc cu toatå i nima çi cu tot sufletul lor, aceia vor lua cununå de


la Dumnezeu, çi se vor face moçtenitori Împå råÆiei Lui; iar câÆi o vordefåima se vor osândi”.

„Bisericå se numeçte, pentru cå pe toÆi îi cheamå çi pe toÆi îi adunå”.„Biserica se numeçte Sfântå pentru cå a sfinÆit-o Mântuitorul cu

Sfântul Såu Sânge; çi pentru cå Du hul Sfânt neîncetat o sfinÆeçte prinSfintele Taine. Soborniceascå se zice, precum çi apostoleascå, pen -tru cå într-însa învåÆåtura Apostolilor çi a Sfintele Sinoade rå mâneneclintitå. Iar Domnul Hristos se numeçte Capul ei, fiindcå Bisericaaceea în care råmâne dogma ortodoxå neclintitå, este Trupul Lui”.(Pravila mare, cap. 36. Vezi Arhiereul Ionachie Evantias, op. cit. pag. 13-14)

Capitolul 3

Biserica spiritualå ¿i numirile eiîn lumina Dumnezeie¿tilor scripturi*

1. Biserica spiritualå este unirea tuturor credincioçilordin toate timpurile: „În cer, cine se va asemåna Dom nuluiîntre fiii (sfinÆii) lui Dumnezeu? Dumne zeu cel ce se proslåveçteîn sfatul (adunårii ce lei mari a) sfinÆilor.” (Ps. 88, 89, 6-8; F. Ap. 7, 38; 20, 28;Efs. 2, 5-9; 4 11-16; 5, 22-25; Colos. 1, 18; Evr. 12, 22-23; 1 Cor. 4, 1; 6, 11; 12, 12-31; 14,1; Ioan 1, 12-13; 3, 3-6; Tit 3, 5-7; Iac. 5, 14-15).

2. Biserica spiritualå este unirea parÆialå a credincioçi -lor: „Pavel çi Varnava venind în Antiohia, au adunat Biserica(credincioçii) çi au vestit câte a fåcut Dumnezeu cu ei çi cum adeschis neamurilor uça credinÆei” (F. Ap. 14, 27; 11, 22; 13, 1; 15, 4; 1 Cor.1, 2; 14, 33; 16, 19; 1 Petru 5, 13; Apc. 1, 4-11; 3, 1; 22, 16).

3. Biserica spiritualå a Domnului Hristos este compusådin vii çi repauzaÆi: În aceiaçi zi când Mântuitorul a fost ispititde irodieni cu banul dajdiei, au venit la Dânsul saducheii carezic cå nu este înviere çi L-au întrebat pe El, zicând: „ÎnvåÆåtorule,Moise a zis: De va muri cineva neavând feciori, så ia fratele luipe femeia lui çi så ridice såmânÆå fratelui såu. Erau la noi çaptefraÆi. Cel dintâi însurân du-se, a murit, çi neavând såmânÆå, a

29POARTA RAIULUI

* Prelucrare dupå Biblia Sfântului Sinod, Cålåuza predicatorului, Dr.C. Chiricescu çi Icon. C. Nazarie çi carnetul autorului cu combatereasectelor, extras dupå mai multe scrieri.

låsat pe femeia sa fratelui såu. Açijderea çi al doilea çi al treilea,pânå la al çaptelea. Iar mai pe urmå de toÆi a murit çi femeia.La înviere a cåruia din cei çapte va fi femeia? Cå toÆi au avut-o peea”. Iisus råspunzând a zis lor: „Vå råtåciÆi neçtiind scripturile,nici puterea lui Dumnezeu. Cå la înviere nici se însoarå, nici semåritå, ci ca Îngerii lui Dumnezeu în cer sunt. Iar pentru în vie -rea morÆilor, au n-aÆi citit ceea ce s-a zis vouå de la Dumnezeu,gråind: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, çi Dumnezeul lui Isaac,

çi Dumnezeul lui Iacob»? Nu este Dumnezeu, Dumnezeu al mor -Æilor; ci al viilor” (Mt. 22, 23-32; Mc. 12, 18-27; Lc. 20, 27-38).

„Nimeni din noi luiçi viazå, çi nimeni luiçi moare. Cå deviem, Domnului viem, çi de murim, Domnului murim. Sau de viemsau de mu rim, ai Domnului suntem. Cå spre aceasta Hristos a mu -rit çi a înviat çi a vieÆuit, ca så ståpâneascå çi pe cei morÆi çi pecei vii...”. „Ca toate så le uneascå sub un cap întru Hristos çi celedin ce ruri çi cele de pe påmânt, întru Dânsul” (Rom. 14, 7-9; Efs. 1, 10).


„Voi sunteÆi Biserica lui Dumnezeu çi Duhul lui Dumne zeu locuieçte întruvoi...” (2 Cor. 3, 16-17; 6, 19; 2 Cor, 6, 16; 13, 14; Efs. 2, 21-22; Evr. 3, 6; 1 Petru 2, 5).

poarta raiului - editura agapisedituraagapis.ro/wp-content/uploads/2016/05/30poarta...la luminå...

Documents