Poarta Raiului de

Gavriil Stiharul

Versuri

- 2014 -

Gavriil STIHARUL, Poarta Raiului

Ilustraţia copertei: Mănăstirea Sfânta Ana Rohia-Maramureş

Smashwords Edition

ISBN: 9781311111937

Copyright © 2014 Gavriil Stiharul

All rights reserved/ Toate drepturile rezervate.

CONTENT

Epitaf

Poarta Raiului

Rugăciune către ingerul păzitor

Ascultă cum cânta Biserica Vie !

Rugăciune bisericească ce se spune la necazuri şi supărări, în stihuri

Rugăciunea Sfântului Ciprian, în stihuri

Crăciun sfânt

E iaraşi Crăciunul

Rugăciunea Prodromiţa, în stihuri

Drumeţ pe cărarea rugăciunii

Rugăciune pentru ocrotire

Ocrotire

Înviere la Dumnezeiasca Liturghie Bizantină

Nebănuite stihuri, cuvânt de colindă

Rugăciune la timp de boală, în stihuri

Stihuitorii lui Hristos

Haideţi să mai credem în Iisus Hristos!

Sfânta dreptmăritoare

Cuviosului

Mai cred copiii noştri într-o minune?

Noapte sfântă

Dulcea mea veşnicie

EPITAF

Mamei mele, in memoriam

Există mâine când între două zile

semn neînţeles se pune într-o carte,

când intre veşnicia dintre file

se cerne privegherea de o noapte.

Exista mâine după fiecare fulg

smuls din carnea păsării în agonie,

există mâine după brazdele de plug,

există mâine în grânele ce-nvie.

Căci mai tare decât greierii serii

se aud amintirile tăcute

şi mai aprins decât soarele verii

se văd semnele zilei ne’ncepute.

—◊—

back to content

POARTA RAIULUI

Motto:

„Sus, la Poarta Raiului,

Poarta Raiului,

Paşte turma Tatălui,

turma Tatălui…“

(Colind românesc)

Poate că am ostenit să plâng un iad,

Sodome şi Gomore de-amar,

Pe Samsoni şi Caini, pe îngerii ce cad,

străine locuri, chipuri de coşmar.

Mă vreau acum la mine-acasă

loc de verdeaţă, loc minunat,

unde Biserica e încă mireasă

şi Iisus Hristos e cel înviat.

Căci eu sunt din ţara de brazi şi de har,

eu sunt din turma Tatălui,

drumul meu nu fu-n zadar,

căci am bătut la Poarta Raiului.

Eu sunt din ţara cu mucenici,

cu voievozi mărturisind credinţa,

de-a pururi paşii mei rămân aici,

căci am gustat din miere-n suferinţă.

Eu sunt din ţara de neuitate datini,

cu sfinţi sihaştri în posturi priveghind,

cu icoane biruind balauri

şi Brâncoveni în moarte aţipind.

Eu sunt din ţara fără de hotare,

fără oprelişti către infinit,

sunt pravoslavnic, căci la altare,

cu foc pe buze m-am spovedit.

Eu sunt din ţara de holde şi minuni,

cu ploi sfinţite şi rouă miruind,

eu i-am văzut pe Îngeri în furtuni,

pe Dumnezeu pe nori de aur odihnind.

Poate am ostenit să plâng un iad,

Sodome şi Gomore de amar,

eu ştiu un loc mai verde ca un jad…

Eu sunt din ţara de brazi şi de har.

—◊—

back to content

RUGĂCIUNE CĂTRE ÎNGERUL PĂZITOR

Păzitorul meu din cerurile sfinte,

O smerită rugă zboară spre Părinte,

cu aripile frânte zboară spre Părinte.

Cerul e departe, zarea nesfârşită,

aripile-s frânte, vlaga mi-e sleită,

Tu, întinde mâna, vlaga mi-e sleită.

Puternicul uliu în jur se roteşte,

Ghearele-s cuţite, pliscu-i ca un cleşte,

Tu, întinde mâna, pliscu-i ca un cleşte.

Duhurile negre o vor prăbuşită,

Tu, întinde mâna, ruga mea smerită

La Iisus s-ajungă, ruga mea smerită.

—◊—

back to content

ASCULTĂ CUM CÂNTĂ BISERICA VIE!

Copilule crescut la cântece de noapte

mugind de patimi, hulă şi trufie,

în ritmuri bacante şi-n vorbe desfrânate…

Ascultă cum cânta Biserica Vie !

Cântă Biserica dis-de-dimineaţă,

salută voios, mulţumeşte creştin…

Auzi cum urcă versul către Viaţă

şi ziua începe cu pace de-amin.

Ascultă cum cânta creştinul şi-adastă :

cânta tinereşte omul pe ogor,

legănând pruncul, tânăra nevastă

dă slavă lui Hristos pentru fecior.

Cântă Biserica în marea săptămână

prin chilii şi case curate.

Tineri şi bătrâni cântă împreună,

dau slavă lui Hristos pentru toate.

Dă slavă fecioara pentru curăţie,

dă slavă nevasta zămislitoare,

mulţumeşte mireasa pentru cununie,

mulţumeşte feciorul pentru îndreptare.

Dă slavă brutarul pentru aluatul

din care pâinea se va plămădi.

Mulţumeşte seara acasă bărbatul

pentru cina cea bună şi pentru copii.

Cântă zidarul, dând temelia

bisericii noi, cu turla-n azur.

Voinţa lui se prinde de piatră,

mortarul fluid se-ncheagă împrejur.

El cântă un cântec de dor şi de slavă,

Nervul si braţul vânjos vibrează-ncordat.

Inima, în ritmul poeziei suave,

Transformă ideea în beton armat.

Dimineaţa, în atelier, tâmplarul

cânta, punându-se inimos pe treabă.

El Domnului mulţumeşte şi harul

coboară în ale lui mâini degrabă.

Minune! S-a oprit mirat. Priveşte :

din lemnul inform ivitu-s-a perfect

un lucru util. Dulgherul slăveşte

pe Domnul Iisus, lemnar din Nazaret.

Auzi pe cizmar cum cânta-n bucurie,

lucrează cu sârg, cu suflet şi nesaţ,

mâna-i aleargă într-o simfonie,

Hristos e pe buze şi duhul e-n braţ.

Dau slavă cinstita preoţime,

pentru slujba Liturghiei sfinţite,

şi cea întru Hristos diaconime

pentru darurile bineprimite.

Auzi cum cântă Biserica Bizantină,

apostolească, vie, ocrotitoare…

Cântă poporul ei răsfăţat de lumină,

de lina lumină a Slavei biruitoare.

Copilule, crescut la cântece de noapte

mugind de patimi, hulă şi trufie,

în ritmuri bacante şi vorbe desfrânate…

Ascultă cum cântă Biserica Vie!

—◊—

back to content

RUGĂCIUNE BISERICEASCĂ CE SE SPUNE LA NECAZURI

ŞI SUPĂRĂRI, ÎN STIHURI

Doamne, vifor de supărări şi necazuri,

Doamne, puhoaie de ape şi talazuri,

vin acum puhoaie de ape şi talazuri.

Doamne, au intrat până în sufletul meu,

Dar nădejdea e la Tine, al meu Dumnezeu,

la Tine scap şi mă rog al meu Dumnezeu.

Tu ştii răul care bântuie sufletul meu,

pe Tine Te rog acum, al meu Dumnezeu,

căci scăparea e la Tine, al meu Dumnezeu.

La Tine perii capului meu sunt număraţi,

prin Tine cei vrăjmaşi ai mei sunt îndepărtaţi,

prin Tine scap de cei vrăjmaşi ce-s îndepărtaţi.

Pe Tine Te rog să depărtezi orice rău,

ispite pierzătoare din sufletul meu,

care vor acum pieirea sufletului meu.

Ajută-mă să le biruiesc pe toate,

risipeşte ispitele nenumărate,

ce acum mă învăluie nenumărate.

Căci, Tu eşti, Hristoase, Izbăvitorul meu,

scăparea mea eşti Hristoase Dumnezeu,

Ţie slavă Îţi înălţam, Hristoase Dumnezeu.

Ţie slavă Îţi înalţ şi Ţie mă închin,

slavă Tatălui şi slavă Fiului, amin,

slavă şi Sfântului Duh, amin.

—◊—

back to content

RUGĂCIUNEA SFÂNTULUI CIPRIAN, ÎN STIHURI

Stăpâne Doamne al nostru Iisuse Hristoase,

Ziditorul tuturor celor frumoase,

Chivernisitorul celor frumoase…

Împăratul împăraţilor nemărginit,

Tu, Doamne al domnilor, fii pururea slăvit,

slavă Ţie mare, fii pururea slăvit.

Tu, Ce în lumina nepătrunsă locuieşti,

Tu, Care slăvit şi vrednic dăinuieşti,

în lumina neapropiată dăinuieşti…

Acum, pentru rugăciunile robului Tău,

îndepărtează lucrările celui rău,

depărtează viclenia demonului rău.

Revarsă ploaie bună peste tot pământul,

fă să rodească la bună vreme câmpul,

cu ploaie bună fă să rodească câmpul.

Copacii şi viile să dea rodul bun,

dezleagă pântecele femeilor acum,

de nerodire pântecele femeilor acum.

Când dezlegate vor fi acestea toate

de legăturile cele fermecate,

dezleagă şi celelalte de cele fermecate.

Pe robul Tău ce cu credinţa se roagă

cu toţi cei ai casei, Tu, îl dezleagă,

de legăturile satanei, Tu, îl dezleagă:

De cele ale potrivnicilor puteri,

de legăturile vrăjmaşilor dureri,

de legăturile farmecelor dureri.

Doamne al părinţilor noştri Dumnezeu,

împiedică toată lucrarea celui rău,

lucrarea vrăjmaşă a demonului rău.

Tu la farmece şi vrăji dai dezlegare,

Tu, ce dezlegi de satanicească lucrare

şi distrugi toată a vicleanului lucrare…

Ce, prin pomenirea Sfântului Tău Nume,

dezlegi satanicească lucrare în lume,

distrugi a lui vicleană lucrare în lume…

Pe robul Tău ce cu credinţa se roagă,

de legăturile satanei îl dezleagă,

de legăturile celui rău îl dezleagă.

Dezleagă-l de e legat în cer sau pe pământ,

cu piele de animale fără de cuvânt,

sălbăticiunile cele fără de cuvânt.

Dezleagă de e legat cu fier, piatră sau lemn,

cu scriere, sânge de om sau cu alt semn,

cu sânge de pasăre, peşte sau alt semn.

Dezleagă de e legat prin necurăţie

sau în alt chip prin vreo blestemăţie,

din altă parte prin vreo blestemăţie.

Dezleagă de-au venit din mări sau furtuni,

din morminte sau alt loc sau din genuni

sau în alt chip s-au abătut de prin genuni.

Dezleagă de au venit prin unghii sau gheare,

prin păsări, prin şerpi sau din locuri murdare,

din pământ al morţilor sau din locuri murdare.

Dezleagă de-au venit prin bolduri şi ace,

dezleagă pentru totdeauna şi desface,

acum cu puterea Ta, Doamne, desface.

Dumnezeule, Care le cunoşti pe toate,

dezleagă şi sfarmă cele blestemate,

lucrările magiei cele blestemate.

Pe robul Tău ce cu credinţă Te cinsteşte

cu toţi cei ai casei ai lui, Tu, îl păzeşte

de vrăjmaşul ce pururi unelteşte.

Păzeşte această casă de vrăji şi de năluci,

fă-i cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci,

loc în această casă, cinstitei Tale cruci.

Zdrobeşte cu însemnarea ei pe cel viclean,

depărtează lucrarea celui duşman

de la robul Tău, lucrarea celui duşman.

Pe robul Tău ce cu credinţa se roagă,

cu toţi cei ai casei ai lui, Tu, îl dezleagă

de toate farmecele, Tu, îl dezleagă:

De demonul de amiază şi de mânia,

de tot blestemul, boală şi lăcomia,

de invidia şi de nemilostivirea…

De farmece, clevetire şi mândrie,

de neputinţă neînduplecare şi prostie,

de cruzime, nedreptate şi trufie…

De rătăciri şi greşalele ştiute,

de lucrări şi greşalele neştiute,

de păcate şi greşalele neştiute.

Iată, Numelui Tău Sfânt eu mă închin,

că binecuvântat eşti acum şi în veci, amin.

Binecuvântat eşti, Doamne, în veci, amin.

—◊—

back to content

CRĂCIUN SFÂNT

În noaptea adâncă se rostogoleşte luna,

în candele, amurgul se-ntoarce aprins,

la Poarte Raiului aud cum bate mâna

lui Moş Crăciun, hoinar cu părul nins.

Prin beznă, vine uşor şi se duce…

Bolta podoabe de stele îşi pune,

se tulbură somnul Pruncului dulce

din braţele Mamei preasfinte şi bune.

Blând, Micuţul întinde o mână,

magii uimiţi se-ntorc în Scriptură,

El mută hotarul de vis şi de ape

Iordanului nostru din bătătură

—◊—

back to content

E IARAŞI CRĂCIUNUL

Merg copii prin ţară

să colinde iară,

prin nămeţi şi frig,

pentru un covrig.

E iaraşi Crăciunul,

se naşte Preabunul,

îmi bate-n poartă

omenirea toată.

Nu mai am merinde

să le dau, Părinte,

nu mai am nimic,

nici măcar un pic.

Îmi ceri viaţă mea

să le-o dau de Stea,

câte-o mică parte

în loc de bucate.

Luaţi în loc de pâine

câte-o rugăciune

şi în loc de bani

vă mai dau din ani.

Tot ce am primit

este împărţit –

ei îmi cer, îmi cer

Doamne, lerui ler.

Îmi ceri să Te dau

la cei ce nu au –

Doamne, fără Tine,

nu e mântuire.

Îmi bate-n poartă

omenirea toată.

Ei îmi cer, îmi cer

Doamne, lerui ler.

—◊—

back to content

RUGĂCIUNEA PRODROMIŢA, ÎN STIHURI

O, fecioară preacurată de-a pururi sfinţită,

Tu podoaba prodromiţilor nebiruită,

Lauda închinătorilor nebiruită…

Sfântul Petru Athonitul aflat-a prin tine

că-i ales Muntele Athos să ţi se închine,

loc ales Muntele Athos să ţi se închine.

Sfântul Petru Athonitul aflata-a uimit

că-i ales Muntele Athos şi-i afierosit,

pentru cei cuvioşi monahi afierosit.

Icoana ta nelucrată de mâini pământeşti

hotărât-ai Sfântului Munte să o dăruieşti,

împăcarea cu Dumnezeu să o dăruieşti.

Izvor de praznic şi mântuire e a ta icoană,

prin ea, cununi ne dăruieşti, o, tu, fără prihană,

cununi după vrednicie, o, tu, fără prihană

Haruri dăruieşti celor ce te slăvesc şi te cinstesc,

cei care cu credinţă şi nădejde te măresc,

nu pier nicidecum cei care cu nădejde te măresc.

Tu, din negura patimilor mântuieşte-ne,

şi din necurăţia noastră curăţeşte-ne,

o, tu, preacurată fecioară, curăţeşte-ne.

Tu, a noastră păzitoare neadormită,

Robilor tăi, chipul feţei tale preacinstită,

dat-ai lor chipul feţei tale preacinstită.

Tu, degrabă ne întâmpini pe cei ce te chemăm,

chipul tău luminos, mulţumind îl sărutăm,

cu dragoste închinându-ne îl sărutăm.

Arată-ţi milele tale, Sfântă Născătoare,

primeşte cererile de folos şi a noastră strigare,

ale robilor tăi cereri şi a noastră strigare.

Depărtează al patimilor nor din zare,

izbăveşte-ne de ispite şi vătămare,

de trupeasca şi sufleteasca vătămare.

Fii a mărturisirii noastre mijlocitoare,

ajută-i pe cei ce cu dragoste arzătoare

se închină ţie cu dragoste arzătoare.

Chipului tău nefăcut de mână omenească

i se închină cei ce ştiu să te cinstească,

înfricoşatele minuni ştiu să le cinstească.

O, pavăză tare a clerului bisericesc,

tu, stăpână a celor din cinul monahicesc,

acoperământul cinului monahicesc…

Miluieşte şi mântuieşte pe ortodocşi,

cu rugăciunile tale pe Părinţii cuvioşi,

pe diaconi şi popor şi pe cei cuvioşi…

Pe credincioşi şi pe Părinţii Prodromiţi,

ce la icoana ta se-nchină pururea smeriţi,

la icoana ta făcătoare de minuni, smeriţi.

Ocroteşte-i şi cată cu a ta milostivire

spre noi şi învredniceşte-ne de iubire,

pentru Hristos învredniceşte-ne de iubire.

Ca toţi creştinii în locaşurile cereşti

să se desfăteze şi cu Hristos pe veci,

să vieţuiască în desfătare cu Hristos pe veci.

Cercetează-ne, maică de fii iubitoare,

pe robii tăi cu mila ta, sfântă apărătoare,

pe noi cu darul tău, sfântă apărătoare.

Dăruieşte mântuire tuturor şi har deplin

şi tămăduire celor neputincioşi, amin,

linişte celor înviforaţi, în veci, amin.

—◊—

back to content

DRUMEŢ PE CĂRAREA RUGĂCIUNII

Zorile sunt cumpăna din privegheri

Când minunile n-au înfăţişare.

Atunci speranţa minte, sfinţii sunt păreri:

Ascultă plânsul spicelor-fecioare!

Nu-i dat oricui să treacă prin trezvie –

cine poartă azi povara minţii?

Spune-mi să-nfrânez pofta de trufie

în locul unde cad îngerii şi sfinţii!

Cât de uşor urcă seva bucuriei

în frunzişul inimilor nepătate.

Căderea e-aproape. Semnele curviei

se-arată-n paşii smintelii ne’nfrânate.

Numai smerit de setea de pustie

mai pot la masă să mai stau cu sfinţii;

spune-mi să-nfrânez pofta de trufie,

cum s-au priceput bunii şi părinţii!

—◊—

back to content

RUGĂCIUNE PENTRU OCROTIRE

Tu, cinstită cruce,

lemnule preadulce,

pavăza credinţei,

arma biruinţei,

vino azi pe cale

să-ţi dau închinare

cu dreapta la frunte,

spre plete cărunte,

cu dreapta la stele

să culeg din ele,

să semăn cu vise

ogoare întinse.

Şi vino, minune,

să-ţi spun rugăciune

să o duci la Domnul,

când biruie somnul.

Tu, pom ce-nfloreşte

şi în mine creşte,

şi nu treci prin toamnă

dezbrăcat de haină,

pom ce veşnic arde,

îmbrăcat în roade,

ce-n cuiburi cunună

cântările suna,

lemn ales de Domnul

să-mi biruie somnul,

mai vino înflorit

cu nopţi de mai sfinţit,

chip de iasomie,

floare de Marie.

Tu, cinstită cruce,

lemnule preadulce,

către ceruri scară,

palmele-mi coboară

şi iarăşi se suie

prin cristice cuie.

La capăt de pătimi

ceru-i chin şi lacrimi

şi plânge Fecioară

că uscată-i vara,

şi udă pământul

şi lemnul preasfântul

îi soarbe durerea,

se-ntoarce puterea

şi care putere

ca o mângâiere

să fie cu tine

prin Domnul, creştine!

Amin.

—◊—

back to content

OCROTIRE

Maica Domnului, maica dorului,

pentru cântare, pentru lucrare,

lucrare cerească în vie domnească,

nouă încredinţată din mila de Tată.

Curge pe pământ Cuvântul cel sfânt,

precum o ploaie de stele-n văpaie,

biruieşte somnul şi vino la Domnul,

El îţi dă odihnă, rănile-ţi alină.

Harul să învingă, răul să se stingă,

lacrima să pice, focul să ridice

să aprindă dorul către-nalt Păstorul,

cel blând şi smerit, de lemn răstignit.

Biruie împietrirea, vino la iubirea

lui Hristos Dumnezeu, înalt Arhiereu,

inima să-ţi cânte, să binecuvânte

pe cel Împărat, de Paşti înviat.

Maica Domnului, maica dorului,

scoală-te creştine, mâna să se-nchine,

mătănii să bată pentru cea curată,

sfânta dorului, Maica Domnului.

—◊—

back to content

ÎNVIERE LA DUMNEZEIASCA LITURGHIE BIZANTINĂ

Din cerul de lavă scânteie un fulger,

s-aşază peste beznă îndurarea.

Cu chip neprihănit, palid, un înger

pogoară-o stea pe-un muc de lumânare.

Se-mprăştie bezna cum se ridică-o ceaţă,

scânteia astrului aprinde încăperea:

oh, Doamne, ce lumină şi dulceaţă

transfigurează tainic chipul şi durerea!…

În patima Ta, Doamne, ceru-i mai aproape,

sufletul e prohod şi întrebare,

mir îmi adastă în gânduri şi pleoape,

când lacrimi picură din lumânare.

Trupul Tău, Hristoase, poposind în moarte,

sub giulgiu odihneşte, cu cântări preasfinte.

Pleoapa Maicii Tale din icoană se zbate

cu aripi de porumbiţe istovite.

Îngerul bun îmi scutură durerea

la dumnezeiasca strajă, spre dimineaţă.

S-aprind în altar lumini. E Învierea,

lanuri de mâini se-ntind să ia Viaţă.

Hristos a înviat! Fii fără frică!…

Troparele învierii se toarnă în lumină.

Moartea e-nvinsă. E Sfânta Duminică.

E Dumnezeiasca Liturghie Bizantină.

—◊—

back to content

NEBĂNUITE STIHURI, CUVÂNT DE COLINDĂ

Nebănuite stihuri, cuvânt de colindă,

îţi vin acum în casă cu blagoslovire…

Deschide, deschide uşa frate creştine,

priveşte cum ard în flăcări de iubire.

Din Scriptura preadulce, silabele calde

în rime coboară, tremură şi sună

când cerul îşi scutură petalele albe

şi ninge prin ţară cu raze de lună.

Când Îngeri păşesc pe căi neumblate

şi heruvimii tămâiază înalt,

când harul sfânt tremură şi arde

şi-n stihuri pogoară mireasma de nard

.

Versul cel dulce duios cântă şi-alină,

din ochii Presfintei o lacrimă cade,

mâna smerită la icoane se-nchină,

pe nori albi de stele Părintele şade

.

Priveşte cum ard şi pornesc spre tine

nebănuite stihuri de iubire…

Deschide, deschide uşa creştine,

bate în suflet cuvânt de Psaltire.

—◊—

back to content

RUGĂCIUNE LA TIMP DE BOALĂ, ÎN STIHURI

Sfântă mare muceniţă a lui Hristos,

Sfântă Filoftee, ruga cu folos

să ne fie fie nouă. Ruga cu folos.

Pomeneşte a noastră suferinţă,

genunchii ni-s plecaţi. Cu umilinţă

ne rugăm ţie.Cu tăcută umilinţă.

Pomeneşte a noastră suferinţă de-amar,

pomeneşte neputinţa şi zbaterea-n zadar,

a firii omeneşti zbatere-n zadar.

Ca într-o mreajă firea ne este prinsă,

fără scăpare şi de-ntristare cuprinsă,

firea noastră omenească de-ntristare cuprinsă.

Fără Dumnezeu şi a lui milostivire

sufletul ni-i osândit şi nu-i mântuire,

pe veci osândit şi fără mântuire.

Te rugăm pe tine,mijloceşte pentru noi

ca Cel Preaputernic să ne scape din nevoi,

din boli,neputinţă şi crâncene nevoi.

El însuşi te-a trimis prin aceste părţi,

preamărindu-te să ne aperi de răutăţi,

să ne păzeşti de toate cele răutăţi.

Sfântă Filoftee, muceniţă a lui Hristos,

priveşte la al bătrânilor plâns dureros,

la cele lacrimi de plâns dureros.

Ia aminte la suspinele maicilor,

apleacă-te spre cererea pruncilor,

spre cererea nevinovată a pruncilor.

Ştim, Sfântă muceniţă, că pentru păcate

pătimim toate cele necurmate,

durerile şi lacrimile necurmate.

Boli, sărăcie, de la vrăjmaşi prigoniri,

neploaie la vreme şi atâtea ispitiri,

atâtea necurmate rele şi ispitiri.

Pentru toate cădem la a ta milă,

fă să nu pătimească şi cei fără de vină,

din pricina noastră cei fără de vină.

Milostiveşte-te şi roagă-te lui Dumnezeu,

roagă-te pentru noi ca să-ţi strigăm mereu :

Bucură-te fecioară !Să-ţi strigăm mereu.

Căci, Sfântă Filoftee, noi te fericim,

mare muceniţă, bucură-te,amin.

Acum şi pururea, bucură-te,amin

—◊—

back to content

STIHUITORII LUI HRISTOS

Sunt trist, bolnav sau poate surd

de ploaia de cuvinte grele,

din vorbele drăceşti, urlând,

din cântecele rele.

Eu vin la voi, stihuri sfinte,

Din cântări şi rugăciune,

care-n zilele cumplite

mi-aţi fost pâine şi minune.

La voi, rapsozi ai lui Hristos

ce aţi postit cu rânduială –

ne-aţi dat în dar cuvânt frumos,

cum l-aţi trudit cu osteneală.

La icoana ta mă-nchin,

lucrătorule cel darnic,

vine vremea, drag creştin,

să te pomenim la praznic.

Stihurile tale bune

le-am păstrat în scoarţe groase,

m-au tămăduit de lume

şi de amăgiri întoarse.

Bunule, cu dulce grai,

ca un sfânt din Pateric,

să te odihneşti în Rai

cu slavă de mucenic.

—◊—

back to content

HAIDEŢI SĂ MAI CREDEM IN IISUS HRISTOS!

Horoscoape astăzi ne îndrumă sorţii,

cina rugăciunii este tot mai rară,

prin televizoare îşi arată colţii

diavolul ce urlă tragic ca o fiară.

Neştiut de nimeni merge-n veşnicie

un copil al străzii fără lumânare,

soboare de îngeri îi ţin tovărăşie

şi-l înaripează spre cereşti altare.

Un sărman mănâncă supa lui creştină,

pe piept, el îşi face crucea preasfântă,

din puţina pâine opreşte puţină

pentru un câine frate cu privirea mută.

Ţintuit de-o cruce zgâriată-n perete,

satanişti sălbatici pe el se răzbună –

îl batjocoresc lovindu-l cu sete,

cu înjurături de Hristos şi mumă.

Câte un tâlhar intră-n puşcărie –

gând de răzbunare pentru cel ştiut,

o măicuţă simplă dă o liturghie

pentru pomenirea fiului pierdut.

Părăsiţi de rude, merg spre loc de-odihnă

bătrâni din azile, oameni fără soartă,

doar Sfânta Fecioară din cer mai suspină

şi un preot le citeşte fără plată

Cărturarii, în letopiseţe,

cată disperaţi poveţe creştine:

sfinţii de demult ne spun cu blândeţe

să avem răbdare, căci va fi un mâine.

Ca o prorocire ne îmbărbătează

mâna lor întinsă, gândul lor frumos –

ca nădejdea noastră să rămână trează:

haideţi să mai credem în Iisus Hristos!

—◊—

back to content

SFÂNTA DREPTMĂRITOARE

Cât de fragilă bucurie îmi aduce vremea,

în fântâna adâncă mi-a fost dat să-mi scald privirea.

Maică, apa ta e bună, din piept stins-a durerea,

păcatul iertat a fost, venit-a mântuirea.

Ca fiu risipitor de taine azi mă-ntorc suflet amar,

mai sărac în Dumnezeu, dar tu, maică, ai pregătit

pâinea caldă, masa plină, curcubeul în ştergar

şi viţelul Tatălui păşunat în Nesfârşit.

Niciodată casa nu mi-a fost mai albă, mai frumoasă,

ca într-o sărbătoare mare fu gătită-n neprihană.

Cu odaia-mpodobită: flori de aur şi iarbă grasă,

dulcea casă mă aşteaptă cu Fecioara în icoană.

Ochii mei din prea-ntristare sunt în lacrimi şi mai ard,

apele cele amare pe obraji îmi curg fierbinţi,

dar tu mă-ntăreşti acuma cu mireasma cea de nard,

cu tăria cea din îngeri, cu răbdarea cea din sfinţi.

Maică, tu, nepământească, veşnică mult primitoare,

cu îngerească strălucire în cernitul tău veşmânt,

lan de raze izvrorăşte din icoane. În altare,

peste daruri neîntinate se pogoară Duhul Sfânt.

—◊—

back to content

CUVIOSULUI

Vârtejul înnoirii şterge,

şi rău, şi bine , şi frumos,

căci viaţa merge înainte,

şi depărtarea de Hristos.

Dorm sihaştrii-n cimitire,

Lumea nu-i mai pomeneşte,

un monah, la mănăstire,

un pomelnic le citeşte.

Crucile de pe mormânturi

putrezesc de vreme rea,

de ploi reci şi aspre vânturi

stinsu-li-s-a candela.

Dorm azi, într-un loc uitat,

moaştele de cuvios,

el în viaţă a purtat

crucea grea a lui Hristos.

Ca pe oameni din beţie

să-i întoarcă la credinţă,

a dat vot de sărăcie

şi pe sine jertfă vie.

A purtat straie de sfinţi,

nevoindu-se stingher

şi, în nopţile fierbinţi,

a băut roua din cer.

Doar un mormânt părăsit

fost-a moştenirea sa,

sufletului ostenit

datu-i-s-a liniştea.

Dar eu ştiu c-a fost chemat

către alte zări mai bune –

din loc verde, înmiresmat,

ne-ntăreşte-n rugăciune.

—◊—

back to content

MAI CRED COPIII NOŞTRI ÎNTR-O MINUNE?

Veacul disperării perfid şi mişel

renaşte dumnezei cu pântec de-oţel,

eresuri străine poleite-n cuvinte

coboară-n suflet şi-n minte.

Vopsiţi în roşu, mânjiţi pe braţe şi dinţi

pe stadioane hippy-i dau concerte

în stranii ritualuri. Se numesc chiar sfinţi

cu aura lor strâmbă prelinsă peste plete.

Un bărbos guru de-apartament

şi-a convins ciracii, extaz şi încântare,

învăţând pe ei că ar fi un instrument

divin, Mesia în chip de reîncarnare.

Doamne, ispitele ne zguduie tăria,

căci veacul e-ntors spre alta menire !

E hippy-ul un sfânt? E-un guru Mesia?

Sunt ale lor fraze mesaj de mântuire?

Privirea mi-o întorc către Răstignit

şi sufletul o clipa se ridică.

Văd patru cuie şi un Hristos smerit,

ce patima o-ndură din dragoste de oameni.

Văd spinii Lui şi-o înviere care

va fi a noastră şi Raiul în mine creşte,

cum creşte Liturghia în Altare,

când preotul solemn împărtăşeşte.

Văd o mână mică, sfioasă şi albă,

bătând mătănii la icoana poleită

a Sfintei Fecioare. O rugăciune caldă

se murmură cuvioasă şi smerită.

Mai cred copiii Tăi în Altare şi minuni,

în Maica Sfântă şi Pruncu-i de la sân,

în holdele sfinţite, în datini şi-n goruni,

în naşterea Ta, Doamne, din staulul cu fân?

—◊—

back to content

NOAPTE SFÂNTĂ

Să-mi pun smerit sărutul pe-a Ta icoană,

pe răstignirea Ta de moarte omorâtoare:

să-Ţi sorb iubirea şi să-mi fie hrană

şi rugăciunii să dau aripi de cocoare.

Se cutremură stihiile-n zare

şi bat în lemnul crucii plin de praf,

ca-n toaca din preasfânta Vinere Mare,

când lacrimi curg pe Sfântul Epitaf.

Eu vin la Tine cu povara-n spate,

Iisuse al meu cu chipul din icoană,

păşeşti pe moartea care ne desparte

cu învierea ta din fiecare rană.

Osteneşte vâsla închisă între pleoape…

Slova aţipeşte în Psaltire,

mă visez cu Tine mergător pe ape,

când luna păşeşte pe valul subţire.

—◊—

back to content

DULCEA MEA VEŞNICIE

Vai, ce luptă se dă-n mine

când trupul este pe moarte!…

Să-l miluiască … n-are cine…

Vai, cât plânge şi se zbate! …

Irmosul ecou bate-n veac,

mi se vesteşte-n parastas…

Un gol străin şi fără leac

se adânceşte ceas de ceas.

Ca frunza toamna coborî-voi

în goliciunea de-început,

fără straie scumpe, moi,

şi podoabe de-mprumut.

Dar eu ştiu că, într-o zi sfinţită,

lumina se va-ntoarce-n pleoape,

porumbiţă împodobită,

ram de măslin pe ape.

Voi trage puteri din slava curată,

sorbi-voi puhoaie de zări,

ochiul mirat va creşte roată,

îmbrăţişat de mii de culori.

Atingerea pleoapei, uşoară,

în ritmul zborului rar,

vesti-va în lumea reală

curcubeul Tău de har.

Eu … ridicat din beznă şi somn

la viaţa plămădită sus!

Eu ridicat … dincolo de om,

prin jertfa Ta, Bunule Iisus!

Mai ştiu că, -n ziua cea mare,

împodobi-mă-vei din neştiut

cu straie sfinte, cu slavă mare…

Unde e, moarte, goliciunea din mormânt?

—◊—

back to content