piaţa muncii din republica moldovaold.mmpsf.gov.md/file/ilo/piata_muncii_rm_2009_md.pdfanalitice a...

Piaţa muncii din Republica Moldova O analiză pe termen lung pentru a înţelege viitorul politicilor în domeniul ocupării muncii şi piaţa muncii Acest studiu analitic a fost pregătit cu scopul de a susţine formularea planului de acţiuni cu privire la ocuparea muncii 2010. Studiul a fost elaborat de către Profesorul Michele Bruni şi editat de către Andrea Salvini la solicitarea Oficiului subregional al Biroului Internaţional al Muncii pentru Europa Centrală şi de Est din Budapesta, Noiembrie 2009.

2009

Michele Bruni Piaţa muncii din Republica Moldova

11/12/2009

CUPRINS

Capitolul 1. INTRODUCERE ................................................................................................... 4Capitolul 2. MOLDOVA: MEDIUL DEMOGRAFIC .............................................................. 6

2.1 Perioada 1950-1990 ................................................................................................... 62.2 Perioada de tranziţie .................................................................................................. 7

Capitolul 3. O ANALIZĂ A PIEŢEI MUNCII ÎN BAZA DATELOR DE STOC ................. 103.1 Variabilele principale pe piaţa muncii: în perioada 1999-2008 ............................... 113.2 Indicatorii principali ai pieţei muncii ...................................................................... 143.3 Tendinţele în ocuparea muncii după sector ............................................................. 153.4 Structura după vârstă ............................................................................................... 183.5 Nivelul educaţional .................................................................................................. 223.6 Populaţia economic non-activă ................................................................................ 273.7 Unele aspecte calitative ale pieţei muncii din Republic Moldova ........................... 293.8 Perspectiva de gen ................................................................................................... 31

Capitolul 4. O ANALIZA A PIEŢEI MUNCII DIN REPUBLICA MOLDOVA ÎN BAZA DATELOR DE FLUX ............................................................................................................. 35

4.1 Populaţia în Vârsta de Muncă .................................................................................. 354.2 Forţa de muncă şi Populaţia economic non-activă .................................................. 384.3 Ocuparea forţei de muncă ........................................................................................ 42

4.3.1 Ocuparea generală în muncă şi angajaţii ............................................................... 434.3.2 Fluxurile ocupării muncii după sector ................................................................... 454.3.3 Fluxurile ocupării forţei de muncă după nivelul educaţional ................................ 50

4.4 Analiza din perspectiva regiunilor urbane-rurale .................................................... 524.4.1 Populaţia în vârsta de muncă (PVM) .................................................................... 524.4.2 Ocuparea muncii, forţa de muncă şi populaţia economic non-activă .................... 54

4.5 Indicatorii de flux ai pieţei muncii .......................................................................... 59Capitolul 5. POVARA STRUCTURALĂ ............................................................................... 64Capitolul 6. PROBLEMA MIGRAŢIEI .................................................................................. 69Capitolul 7. SCENARII DEMOGRAFICE ŞI DE DEZVOLTARE A PIEŢEI MUNCII: 2008-2023 ......................................................................................................................................... 78

7.1 Introducere ............................................................................................................... 787.2 Viitorul demografic al Republicii Moldova potrivit Diviziei de Populaţie a Naţiunilor Unite .................................................................................................................. 807.3 Un model de previziune concomitentă a variabilelor demografice şi ale pieţei muncii 827.4 Proiectarea PVM în lipsa migraţiei ......................................................................... 85

7.5 Scenariile demografice şi de dezvoltare a pieţei muncii pe perioada 2008-2023 .... 927.5.1 Tendinţele demografice şi necesităţile de angajare în câmpul muncii: o comparaţie între perioadele 1999-2008 şi 2008-2023 ....................................................................... 927.5.2 Scenariul de bază cu rate specifice constante de ocupare în câmpul muncii ....... 957.5.3 Scenarii la nivel naţional ...................................................................................... 1027.5.4 Scenarii pentru localităţile urbane şi rurale ....................................................... 1087.5.5 Unele comentarii finale ..................................................................................... 114

Capitolul 8. SEGESTII DE POLITICI .................................................................................. 1178.1 Problemele structurale ale economiei Republicii Moldova ................................... 1178.2 Lumini şi umbre ale scenariilor demografice şi de dezvoltare a pieţei muncii ..... 1178.3 Provocările în următorii ani ................................................................................... 1188.4 Reformele structurale ............................................................................................ 1188.5 Politici în domeniul muncii ................................................................................... 120

Anexă .................................................................................................................................... 1241. Metodele alternative de reprezentare a pieţei muncii ................................................... 1252. Conceptul de stoc şi flux: reîntoarcerea la definiţiile lui Georgescu- Roegen .............. 1263. Fazele de viaţă ................................................................................................................... 1324. O descriere stoc-flux a pieţei muncii ............................................................................ 134

4.1 Cererea de muncă în termeni de flux .......................................................................... 1354.2 Oferta de muncă în termeni de flux ............................................................................. 1384.3 Modelul pe generaţii şi modelul pe termen scurt: caracteristici generale ................... 1394.4 Modelul pe generaţii ................................................................................................... 142

5. Deficitul structural al ofertei de muncă şi potenţialul de migraţie .................................... 144Referinţe ................................................................................................................................ 147

Piaţa muncii din Republica Moldova | Capitolul 1. INTRODUCERE

4

Capitolul 1. INTRODUCERE

În urma contribuţiilor semnificative ale lui Ronnas şi Orlova1

Una dintre cele mai importante consecinţe ale perioadei de tranziţie la economia de piaţă a fost creşterea nivelului fluxurilor demografice şi a fluxurilor pe piaţa muncii. Până în anul 1989, ieşirile din sistemul de învăţământ au fost urmate de încadrarea imediată în muncă, care la modul general nu se schimba până la vârsta de pensionare. Odată cu introducerea pieţei libere a muncii şi colapsul producţiei care a urmat după obţinerea independenţei această situaţie s-a schimbat radical. Pe când tranziţia din învăţământ în muncă a devenit extrem de problematică, ieşirile din ocuparea în muncă la vârstă timpurie, schimbările dintr-un sector în altul, trecerile din forţa de muncă în populaţia economic non-activă şi fluxurile de migraţiune, atât interne cât şi externe, au crescut considerabil. Din punct de vedere al politicilor economice principala problemă a pieţei muncii din Republica Moldova rămâne a fi nivelul insuficient al cererii de muncă. Mai mult ca atât, există şi alte două probleme care merită o atenţie deosebită: pe de o parte, lipsa coerenţei calitative şi cantitative între ieşirile din sistemul de învăţământ şi instruire profesională şi intrările în ocuparea în muncă şi, pe de altă parte, migraţia.

, un mare număr de studii analitice a fost consacrat Republicii Moldova şi, în special, problemelor care ţin de piaţa muncii. În rezultat s-a conturat o imagine din ce în ce mai clară cu privire la piaţa muncii din Republica Moldova. Cu toate acestea, mai multe aspecte asociate cu elaborarea politicilor bazate pe datele practice, necesită a fi analizate şi clarificate mai detaliat în continuare.

Toate acestea ne sugerează că, pentru a înţelegere mai bine piaţa muncii din Republica Moldova şi pentru a elabora politici eficiente, este necesar să efectuăm pe lângă analiza standard a datelor stoc şi o analiza a fluxurilor pe generaţii, care determină evoluţia calitativă şi cantitativă ale principalelor variabile pe piaţa muncii.

În acelaşi timp, efectele accelerării declinului fertilităţii care a afectat Republica Moldova după independenţă încep să-şi demonstreze impactul asupra intrărilor în Populaţia în Vârsta de Muncă. Acest fenomen, relevanţa căruia va creşte progresiv pe parcursul următorilor cincisprezece ani, va avea în mod sigur un impact asupra mai multor aspecte ale pieţei muncii şi deja ridică unele întrebări. Va cauza oare reducerea intrărilor în PVM o reducere a nivelului de şomaj, determinând progresiv atingerea situaţiei de echilibru intern între cererea şi oferta de muncă? Care va fi impactul tendinţelor demografice viitoare asupra ocupării muncii şi asupra discrepanţelor în nivelul veniturilor dintre regiunile urbane şi cele rurale? Se va finaliza oare faza actuală de migraţiune şi va apărea oare o nouă fază în care piaţa muncii din Republica Moldova va avea nevoie de forţă străină de muncă necalificată? Care politici sunt necesare pentru a beneficia de avantajele sau de a face faţă dezavantajelor provocate de declinul ofertei de muncă? Acestea sunt doar unele dintre întrebările la care vom încerca să găsim răspuns în acest studiu prin intermediul analizei stoc-flux a evoluţiei pieţei muncii din Republica Moldova şi prin elaborarea scenariilor demografice şi de dezvoltare a pieţei muncii pe perioada 2008-2023.

1 Ronnås, Per şi Nina Orlova, De două ori lovită – Grav Rănită: Costul devastator al transformărilor neadecvate în Republica Moldova (Stockholm: Sida), 1999

5 Piaţa muncii din Republica Moldova | Capitolul 1. INTRODUCERE

Studiul este structurat în patru părţi componente.

Prima parte (capitolul 2) prezintă principalele tendinţe demografice, care au caracterizat Republica Moldova pe parcursul perioadei sovietice şi perioadei de tranziţie, demonstrând atât continuitatea tendinţelor pe termen lung cât şi impactul tranziţiei.

A doua parte (capitolul 3 până la capitolul 6 inclusiv) prezintă o analiză detaliată a pieţei muncii din Republica Moldova începând cu anul 1999, an pornind de la care găsim date comparabile, până în 2008. O atenţie deosebită se va acorda rolului sectoarelor economice şi schimbărilor structurii după vârstă şi nivel educaţional. Analiza aspectelor calitative ale ocupării muncii şi a perioadei inactive, iarăși din punct de vedere al apartenenţei la gen, încheie analiza pieţei muncii prin prisma stocurilor. Analiza fluxurilor pe generaţii ne permite să reconstruim schema primelor intrări în şi ieşiri din Populaţia în Vârsta de Muncă (PVM), forţa de muncă şi ocuparea în muncă. Subiectul principal al acestui capitol se referă la rolul cererii de muncă în date de flux în determinarea i) nivelului de participare, ii) mişcărilor inter-sectoriale, iii) trecerilor din forţa de muncă în populaţia economic non-activă şi iv) migraţia. Analiza din perspectiva regiunilor urbane-rurale joacă un rol deosebit de important în interpretarea tendinţelor de migraţiune, o problemă majoră în elaborarea politicilor de ocupare a muncii în Republica Moldova. Ultimele două capitole ale acestei componente pun în discuţie problema poverii structurale şi încearcă să evalueze problema migraţiei.

A treia parte (capitolul 7) este dedicată elaborării scenariilor pe piaţa muncii şi scenariilor demografice pe perioada 2008-2023. Scopul acestor scenarii nu constă în previziunea viitorului, dar în:

• Aprecierea situaţiei care va caracteriza piaţa muncii din Republica Moldova şi regiunile sale rurale şi urbane în baza diferitor ipoteze cu privire la creşterea ocupării muncii;

• Analiza impactului tendinţelor demografice şi economice asupra migraţiei, populaţiei în vârsta de muncă şi nivelul general al populaţiei.

Informaţia colectată prin intermediul scenariilor ne serveşte ca un punct de pornire pentru a sugera şi a pune în discuţie o serie de reforme structurale, intervenţii pe termen scurt şi politici în domeniul munci, în cadrul ultimei componente ale acestui studiul (capitolul 8).

Metodologia fluxurilor menţionată în capitolul 4 şi aplicată în elaborarea scenariilor este prezentată în Anexă.

Piaţa muncii din Republica Moldova | Capitolul 2. MOLDOVA: MEDIUL DEMOGRAFIC

6

Capitolul 2. MOLDOVA: MEDIUL DEMOGRAFIC

2.1 Perioada 1950-1990 În cea de-a doua jumătate a secolului XX, Republica Moldova a întâmpinat, la rând cu

celelalte ţări Europene, o tendinţă negativă a fertilității. Până în anul 1990, Rata Generală a Fertilității (RGF) în ţările Europei de Est, a rămas la un nivel puţin mai mare decât nivelul mediu al fertilităţii în Europa, iar Republica Moldova a înregistrat un nivel mai mare decât nivelul mediu din regiune. Impactul scăderii activităţii economice care a urmat începând cu perioada de tranziţie şi incertitudinea socială şi economică care a apărut după obţinerea independenţei a provocat o accelerare rapidă a acestui fenomen. În 2005, ţările Europei de Est, toate fiind în perioada tranziţiei către economia de piaţă, au înregistrat cea mai mică RGF dintre ţările Europene.

Tabelul 2.1 - Rata Generală a Fertilităţii; Republica Moldova şi regiunile Europene; perioade selectate

Europa Europa de Est

Europa de Nord

Europa de Sud

Europa de Vest

Moldova

1950-55 2.65 2.82 2.38 2.62 2.41 3.50 1985-90 1.82 2.10 1.86 1.55 1.59 2.64 2000-05 1.43 1.26 1.69 1.35 1.58 1.50

În Republica Moldova, RGF a scăzut de la 3.5 copii pe femeie, la începutul anilor 50, la 2.64 în 1990. În acelaşi timp, numărul femeilor în vârsta de fertilitate a crescut constant2

Graficul. 2.1

. Ca consecinţă a interacţiunii acestor două variabile, numărul naşterilor reprezintă un profil în timp de formă-s cu o tendinţă general pozitivă (vedeţi Diagrama 2.1). După atingerea primului punct de vârf, de aproximativ 80,000 de naşteri pe an în perioada 1955-1960, şi urmat de un minim de aproximativ 75,000 în perioada 1965-1970, numărul de naşteri s-a ridicat la un nivel istoric de 92,000 de naşteri pe an în ultimii cinci ani ai regimului sovietic. În acelaşi timp, numărul de decesuri a oscilat în jurul unei medii de aproximativ 40,000 pe an. Prin urmare, profilul în timp al sporului natural reflectă profilul naşterilor şi atinge maximul mediei anuale de aproximativ 50,000 în perioada 1985-1990.

În ceea ce priveşte migraţia, Moldova înregistrează un sold pozitiv, dar în scădere, până în anul 1970-1975 şi, mai apoi, începe să înregistreze un sold pozitiv, caracterizat de o creştere continuă a valorilor sale absolute.

Graficul. 2.2

Datorită interacţiunii între tendinţele naturale şi dinamica migraţiei, populaţia Moldovei a crescut de la 2,341,000 în anul 1950 la 4,389,000 în 1990, însă rata de creştere a fost în scădere de-a lungul perioadei. Pot fi identificate două faze. În prima fază (1950-1975),

2 Acest număr a fost egal cu 660,000 în 1950; şi a atins nivelul de 1.1 milioane în 1990.

7 Piaţa muncii din Republica Moldova | Capitolul 2. MOLDOVA: MEDIUL DEMOGRAFIC

creşterea demografică a început atât datorită sporului natural pozitiv cât şi soldului migraţiei pozitiv, ultimul contribuind cu aproximativ 40 de procente în creşterea generală a populaţiei. În a doua fază (1975-1990), creşterea populaţiei a fost determinată doar de sporul natural în creştere. Acest spor natural mai mult decât compensa soldul negativ general al migraţiei de aproximativ 95,000 pe an.

Tabelul 2.2 - Republica Moldova; Populaţia prezentă/stabilă după sexe şi principalele grupuri de

vârstă; 1999 şi 2008

1999 2008 Diferenţa 1999 2008

Bărbaţi

0-14 463.4 324.5 -138.9 27.9 21.5 15-64 1064.1 1037.3 -26.8 64.1 68.8 65 şi + 131.5 146.4 14.9 7.9 9.7 Total 1659 1508.2 -150.8 100.0 100.0

Femei

0-14 445.2 308.4 -136.8 24.0 17.7 15-64 1199.3 1197.5 -1.8 64.6 68.7 65 şi + 212.7 238.3 25.6 11.5 13.7 Total 1857.2 1744.2 -113 100.0 100.0

Bărbaţi şi Femei

0-14 908.6 632.9 -275.7 25.8 19.5 15-64 2263.4 2234.8 -28.6 64.4 68.7 65 şi + 344.2 384.7 40.5 9.8 11.8 Total 3516.2 3252.4 -263.8 100.0 100.0

Creşterea numărului de naşteri înregistrat în această perioadă a fost suficient pentru a contrabalansa impactul creşterii duratei aşteptate de viaţă astfel încât, între anii 1950 şi 1990, structura după vârstă a populaţiei a rămas în mare măsură neschimbată, iar persoanele tinere au constituit puţin mai mult de 28% , iar bătrânii aproximativ 8% din populaţie.

2.2 Perioada de tranziţie Imediat după obţinerea independenţei, cele două tendinţe demografice descrise mai sus

(rata în scădere a fertilităţii şi creşterea migraţiei) au înregistrat o accelerare spectaculoasă. Pe parcursul anilor 90, RGF nu numai că a scăzut sub nivelul de înlocuire, dar în anul 2001 a scăzut până la nivelul 1.25 – o valoare care la general a rămas până acum neschimbată3

3 O diferenţă mare în creştere există, cu toate acestea, între regiunile urbane şi cele rurale. Indicatorul cu privire la regiunile urbane a fost în continuă scădere şi se află la momentul actual sub nivelul de 1.0, iar în regiunile rurale acest indicator a fost în creştere şi se află mai sus de nivelul 1.5.

.

Piaţa muncii din Republica Moldova | Capitolul 2. MOLDOVA: MEDIUL DEMOGRAFIC

8

Scăderea fertilităţii a determinat o scădere bruscă a numărului de naşteri, care a scăzut până la nivelul de 40,000 în anul 1999, determinând, pentru prima dată în istoria recentă a Republicii Moldova, un spor natural negativ. Un număr minim de naşteri de aproximativ 35,000 a fost atins în anul 2002. Trebuie să menţionăm că în 15 ani numărul de naşteri a scăzut cu 62 de procente. În anii următori numărul de naşteri a înregistrat o tendinţă moderat pozitivă.

Numărul de decesuri a fost în creştere începând cu anul 1998 când a atins nivelul minim de aproximativ 40,000. În ultimii cinci ani, numărul de decesuri a oscilat în jurul cifrei de 43,000. Prin urmare, în ultimii zece ani, sporul natural a fost în mod constant negativ şi atingea nivelul de aproximativ -50,000.

În aceeași perioadă, şi în special până în 2005, Republica Moldova a fost caracterizată de un fenomen al migraţiei masive care poate fi evaluat la nivelul de 300,000. Prin urmare, putem face concluzia că, începând cu 1999 şi până în 2008, populaţia Republicii Moldova s-a redus cu aproximativ 350,0004

Această cifră nu corespunde cu datele care le putem deduce din statistica demografică. Biroul Naţional de Statistică (BNS) publică date cu privire la populaţia prezentă (care reprezintă numărul total de persoane aflate în prezent în ţară, inclusiv rezidenţii temporari) şi date cu privire la populaţia stabilă (numărul rezidenţilor permanenţi, inclusiv persoanele temporar absente din ţară). Datele cu privire la populaţia prezentă, care ar trebui să prezinte, cel puţin teoretic, o imagine mai realistă a tendinţelor demografice, nu includ perioada de vârstă 0-14, pe când două serii de date prezintă aceleaşi date cu privire la populaţia mai în vârstă de 65 de ani. Prin urmare, dacă substituim populaţia rezidentă în vârsta de muncă cu populaţia prezentă din aceeași grupă de vârstă am putea obţine o estimare a populaţiei totale prezente în ţară. Această procedură ne demonstrează că:

.

• În anul 1999, PVM prezentă şi PVM stabilă se deosebesc cu aproximativ 70,000, dintre care 45,000 sunt femei;

• În 2008 această diferenţă a crescut cu puţin mai mult de 200,000, două treimi dintre care sunt bărbaţi;

• Populaţia prezentă a scăzut din anul 1999 până în anul 2008 cu 264,000 de unităţi ca consecinţă, pe de o parte, a unui declin cu 276,000 în numărul de persoane tinere şi 29,000 de persoane în vârsta de muncă şi, pe de altă parte, o creştere cu 40,000 a numărului de persoane în vârstă. După cum am observat, sporul natural în această perioadă este egal cu 50,000. Această sursă prin urmare ne demonstrează un sold negativ al migraţiei de aproximativ 215,000.

4 Potrivit datelor Diviziei Populaţiei, începând cu 1990 până în anul 2000, populaţia totală a Republicii Moldova, inclusiv Transnistria, s-a redus cu aproximativ 270,000, ca rezultat al unui spor natural pozitiv de 105,000 şi al unui sold negativ a migraţiei de 375,000. Din punct de vedere al structurii această reducere reprezintă un rezultat al unui declin în numărul de persoane tinere (-244,000) şi a populaţiei în vârsta de muncă (-61,000) şi a unei creşteri de 41,000 în numărul persoanelor în vârstă.

9 Piaţa muncii din Republica Moldova | Capitolul 2. MOLDOVA: MEDIUL DEMOGRAFIC

Tabelul 2.3 - Republica Moldova; populaţia prezentă/stabilă după sexe şi principalele grupuri de vârstă; 1999 şi 2008

1999 2008 Dif. 1999 2008

Bărbaţi

0-14 463.4 324.5 -138.9 27.9 21.5 15-64 1064.1 1037.3 -26.8 64.1 68.8 65 şi + 131.5 146.4 14.9 7.9 9.7 Total 1659 1508.2 -150.8 100.0 100.0

Femei

0-14 445.2 308.4 -136.8 24.0 17.7 15-64 1199.3 1197.5 -1.8 64.6 68.7 65 şi + 212.7 238.3 25.6 11.5 13.7 Total 1857.2 1744.2 -113 100.0 100.0

Bărbaţi şi Femei

0-14 908.6 632.9 -275.7 25.8 19.5 15-64 2263.4 2234.8 -28.6 64.4 68.7 65 şi + 344.2 384.7 40.5 9.8 11.8 Total 3516.2 3252.4 -263.8 100.0 100.0

Declinul ratei de fertilitate a provocat o reducere consecutivă a numărului de persoane tinere (-30 de procente în nouă ani). În acelaşi timp, durata aşteptată de viaţă nu a crescut substanţial şi a rămas comparativ scăzută în context European. Ca consecinţă, în anul 2008 ponderea grupului de vârstă 0-14 ani a fost de 17.7 procente, cu 7.2 puncte procentuale mai puţin decât în anul 1999; ponderea PVM a atins maximul din toate perioadele de 72.5 procente, iar ponderea persoanelor din vârsta a treia a crescut cu doar 1.4 puncte procentuale stabilindu-se la nivelul de 10.8 procente.

Populaţia bărbaţilor este relativ mai tânără, iar incidenţa componentei femeilor, deşi rămâne constantă în jur de 52 procente, creşte progresiv cu vârsta: de la 49.7 procente în cazul tinerilor, la 51.3 procente in cazul PVM şi 61.9 în cazul generaţiilor de vârsta.

Ponderea naşterilor în regiunile rurale, în care rata fertilităţii este mai mare, este egală cu aproximativ 75% din numărul total de naşteri pe ţară şi a crescut constant pe parcursul timpului. Cu toate acestea, deoarece i) durata aşteptată de viaţă este mai mică, ii) migraţia externă a afectat regiunile rurale mai mult decât regiunile urbane, şi iii) persoanele şi-au schimbat locul de trai din regiunile rurale în regiunile urbane, ponderea populaţiei urbane a crescut (de la 40.9 procente la 41.3 procente). Din aceste considerente, populaţia urbană este mai polarizată în punct de vedere al distribuţiei pe vârste, fiind caracterizată de o pondere mai mică a persoanelor tinere şi persoanelor din vârsta a treia, şi o pondere mai mare a populaţiei în vârsta de muncă.

Piaţa muncii din Republica Moldova | Capitolul 3. O ANALIZĂ A PIEŢEI MUNCII ÎN BAZA DATELOR DE STOC

10

Capitolul 3. O ANALIZĂ A PIEŢEI MUNCII ÎN BAZA DATELOR DE STOC

Analiza pieței muncii Republicii Moldova este divizată în două părţi. Prima parte conţine o analiză standard a datelor de stoc; în cea de-a doua parte dinamica pe termen lung a cererii şi ofertei de muncă va fi descrisă prin intermediul fluxurilor pe generaţii5

.

Definiţia Populaţie în Vârsta de Muncă

Populaţia în vârsta de muncă reprezintă sursa principală a ofertei de forţă de muncă. În conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, învăţământul obligatoriu durează zece ani (5 ani de studii primare, de la vârsta de 6 la 10 ani, şi 5 ani de studii secundare, de la vârsta de 10 la 15 ani). Pe de altă parte a diapazonului de vârste, vârsta legală de pensionare este stabilită la 59 de ani pentru femei şi 62 de ani pentru bărbaţi. Prin urmare, populaţia în vârsta de muncă este definită din punct de vedere juridic între 16 şi 59 de ani în cazul femeilor şi între 16 şi 62 de ani în cazul bărbaţilor. Această definiţie a populaţiei în vârsta de muncă este urmată de statistica oficială a Republicii Moldova şi a fost utilizată în analiza precedentă a pieţei muncii.

De fapt, intrările pe piaţa muncii implică un interval larg de vârste, deoarece un anumit număr de tineri părăsesc sistemul de învăţământ până la vârsta de şaisprezece ani. În acelaşi timp, unele persoane care au o activitate de sine-stătătoare sau activează neoficial vor părăsi forţa de muncă la o vârstă mai mare decât vârsta de pensionare.

La fel, trebuie să menţionăm că la moment documentele oficiale prezintă unele calcule a indicatorilor principali ai pieţei muncii (rata ocupării muncii şi rata activităţii) ca fracţie între ocuparea totală în muncă şi forţa de muncă pe de o parte şi populaţia în vârsta de după 16 ani pe de altă parte. Numitorul acestor indicatori nu dezvăluie corect sursa principală a forţei de muncă şi este afectat de schimbările în structura după vârste, iar mai exact de procesul îmbătrânirii care afectează şi va afecta societatea Republicii Moldova în viitorul apropiat. În cele din urmă, aceşti indicatori nu pot fi comparaţi cu indicatorii standard acceptaţi la nivel European şi internaţional.

Prin urmare, în acest studiu PVM va fi definită ca populaţia în vârsta de la 15 la 64 de ani, iar indicatorii pieţei muncii vor fi calculaţi anume în baza acestei definiţii a vârstei de muncă.

Raţiunea efectuării unei analize a pieţei muncii în baza metodologiei fluxurilor pe generaţii se concentrează în jurul următoarelor abordări:

• Vom considera cererea de muncă ca fiind variabila principală în identificarea şi clarificarea relaţiilor de cauzalitate;

• Vom presupune oferta de muncă în termeni de flux ca fiind dependentă de probabilitatea găsirii unui loc de muncă, care, la rândul său, depinde de nivelul relativ şi dinamica ocupării muncii şi PVM.

5 Pentru descrierea modelului stoc-flux şi definiţia variabilelor de flux utilizate în acest model consultaţi Anexa 1.

11 Piaţa muncii din Republica Moldova | Capitolul 3. O ANALIZĂ A PIEŢEI MUNCII ÎN BAZA DATELOR DE STOC

Punctul de pornire în această analiză este, prin urmare, faptul că între anii 1999 şi 2008 ocuparea generală a muncii s-a redus cu 243,000, pe când PVM a fost caracterizată de un spor natural de 250,000 de persoane. Studiul analitic în cauză va investiga consecinţele acestor evenimente contemporane, acordând o deosebită atenţie faptului că ele au determinat un potenţial înalt de migraţiune, atâta timp cât ţările Europene au fost caracterizate de un deficit structural al ofertei de muncă în urma declinului ratei de fertilitate.

A doua idee principală care stă la baza analizei datelor de stoc este faptul că cel mai important indicator al pieţei muncii este rata ocupării muncii, pe când rata şomajului are un rol secundar6

În cele din urmă, economia Republicii Moldova este caracterizată de existenţa unei discrepanţe fundamentale între regiunile urbane şi cele rurale. Aspectul teritorial, prin urmare, va fi utilizat, în cazul când va fi posibil, pe întreg parcursul studiului.

.

3.1 Variabilele principale pe piaţa muncii: în perioada 1999-2008

Imaginea care apare în urma comparaţiei indicatorilor economici principali ai pieţei

muncii din Republica Moldova în anul 1999 şi 2008 este destul de tristă. Toate semnalele sunt negative cu singura excepţie în cazul Populaţiei economic non active.

6 Această teză apare nu doar din afirmaţia precedentă precum că, comportamentul pieţei muncii se concentrează pe cerere, dar şi din lipsa unui realism în ipoteza pe care se bazează modelul neoclasic, iar mai exact ipoteza din care apare relevanţa ratei de ocupare a muncii, ca principal indicator al pieţei muncii. Una din presupunerile fundamentale ale modelului neoclasic al pieţei muncii este faptul că cererea şi oferta de muncă sunt funcţional independente. În baza acestei presupuneri şomajul este un rezultat final al comportamentului independent al întreprinderilor şi consumatorilor şi prin urmare folosirea ofertei de muncă ca instrument de măsură este complet justificată. De fapt, după cum multe studii practice au demonstrat, primele fiind elaborate în anii 60, iar cazul Republicii Moldova le va susţine, nivelul şi dinamica ofertei de muncă este în mare măsură explicată de nivelul şi tendinţele cererii de muncă, pe de o parte, şi de nivelul şi dinamica PVM pe de altă parte. Această situaţie presupune faptul că nivelul şomajului depinde de cererea de muncă, iar cantitatea de muncă oferită nu reacţionează la condiţiile unităţii de măsură, deoarece valorile sale se schimbă în dependenţă de cantitatea pe care dorim să o măsurăm.


12

Tabelul 3.1 - Principalele variabile ale pieţei muncii; 1999 şi 2008

PVM

Ocuparea forţei de muncă

Şomajul Forţa de muncă Populaţia economic

non-activă bărbaţi

Salariaţi Pe cont propriu Total

1999 1064 498 210 708 113 821 243 2008 1037 402 205 607 30 637 401 1999-2008 -27 -96 -5 -101 -83 -184 157

femei 1999 1199 495 221 716 73 790 410

2008 1198 439 165 604 22 625 572 1999-2008 -2 -57 -56 -113 -52 -164 163

total 1999 2263 993 430 1424 187 1610 653

2008 2235 841 370 1211 52 1262 973 1999-2008 -29 -153 -61 -213 -135 -348 320

Numărul total de persoane în vârsta de muncă ocupate a scăzut cu 15 procente (de la 1,424,000 la 1,211,000), afectând în mod similar muncitorii, pe de o parte, şi muncitorii pe cont propriu, pe de altă parte (-15.4 şi -14.1)7

. Aceste date la fel ne sugerează şi faptul că descurajarea cu privire la găsirea unui loc decent de muncă a convins o mare parte de persoane în căutare de muncă de faptul că eforturile lor nu vor avea temei de succes şi că probabilitatea de a-şi găsi un loc de muncă în străinătate este mult mai mare. În conformitate cu calculele oficiale, numărul şomerilor s-a redus de fapt cu 72 de procente. Reducerea concomitentă a ocupării muncii şi a şomajului a determinat o scădere cu 21.6 procente a Forţei de muncă, pe când Populația economic non-activă a crescut cu 49 de procente. În cele din urma, PVM a scăzut puţin, cu toate că intrările naturale au depăşit cu mult ieşirile naturale, după cum vom demonstra în continuare în acest studiu.

Tabelul 3.2 - Principalele variabile ale pieţei muncii; schimbare procentuală medie anuală; 1999-2008

PVM Ocuparea forţei de muncă

Şomajul Forţa de muncă

Populaţia economic

non-activă


bărbaţi -0.3 -2.1 -0.3 -1.6 -8.2 -2.5 7.2 femei 0.0 -1.3 -2.8 -1.7 -7.8 -2.3 4.4 total -0.1 -1.7 -1.6 -1.7 -8.0 -2.4 5.4

7 Într-o perspectivă pe termen lung am putea calcula că, începând cu anii 1991 ocuparea în muncă a scăzut cu mai mult de 600.000, ceea ce constituie 1/3 din valoarea ei iniţială. Prin urmare, în pofida faptului că majoritatea locurilor de muncă au fost pierdute pe parcursul perioadei de contractare, mai mult de 1/3 au fost pierdute pe parcursul perioadei de recuperare.


Reducerea ratei generale de ocupare în muncă a afectat bărbaţii şi femeile în mod egal. În mod similar s-a manifestat şi reducerea nivelului de şomaj şi a forţei de muncă. Prin urmare, ponderea femeilor în populaţia prezentă şi componentele sale principale nu prezintă careva schimbări dramatice: o creştere marginală a populaţiei prezente şi a forţei de muncă şi o reducere marginală a ocupării în muncă8

. Cu toate acestea, se poate afirma că bărbaţii au fost mai mult afectaţi de reducerea ocupării în muncă decât femeile, deoarece în cazul lor a fost înregistrată o reducere mai mare a muncitorilor-salariaţi.

Tabelul 3.3 - Principalele variabile ale pieţei muncii; ponderea femeilor; 1999 şi 2008

PVM Ocuparea forţei de muncă

Şomajul Forţa de muncă

Populaţia economic non-activă


1999 53.0 49.9 51.3 50.3 39.4 49.0 62.7 2008 53.6 52.2 44.7 49.9 42.1 49.5 58.8 1999-2008 0.6 2.3 -6.7 -0.4 2.8 0.5 -3.9

Analiza din perspectiva regiunilor urbane/rurale ne oferă o imagine mai clară şi mai informativă cu privire la piaţa muncii din Republica Moldova. În sinteză:

• PVM a crescut în regiunile urbane şi a scăzut în regiunile rurale, însă în ambele cazuri schimbările au fost neesenţiale;

• În jur de 95% din reducerea ocupării muncii este concentrată în regiunile rurale;

• Reducerea ocupării muncii în regiunile urbane a fost provocată doar de reducerea persoanelor angajate individual, pe când numărul muncitorilor a crescut; în regiunile rurale reducerea numărului de muncitori a fost în jur de 79% din declinul general al ocupării muncii. În regiunile urbane reducerea forţei de muncă (-16 procente) se datorează în mare măsură reducerii numărului de şomeri; în regiunile rurale aproximativ 86 de procente din reducerea forţei de muncă (-26 procente) a fost determinată de reducerea ocupării muncii.

• În regiunile urbane, creşterea numărul de persoane economic non-active se explică prin reducerea numărului de şomeri; în regiunile rurale, rolul principal i-a revenit reducerii ocupării muncii, care a fost atenuată de reducerea populaţiei.

8 Unele schimbări merită a fi specificate, în special creşterea numărului de femei angajate în muncă (cu 2.3 puncte procentuale) şi în şomaj (2.8 puncte procentuale), reducerea numărului de femei angajate individual (6.7 puncte procentuale) şi în Populaţia economic non-activă (3.9 puncte procentuale).


14

Tabelul 3.4 - Principalele variabile ale pieţei muncii după sexe şi localităţi; 1999 şi 2008

Localităţi urbane Localităţi rurale

1999 2008 Creşterea 1999 2008 Creşterea

Bărbaţi POP 482 466 -16 583 572 -11

FM 360 294 -65 461 342 -118 OCUP 280 276 -5 427 331 -96

Salariaţi 235 234 -1 263 169 -95 Pe cont propriu 46 42 -4 164 162 -1

ŞOM 79 18 -61 34 11 -22 PEN 122 171 49 122 229 107

Femei POP 533.2 557.3 24.1 665.7 640.3 -25.4

FM 336.3 289.6 -46.7 453.5 335.9 -117.6 OCUP 281.5 275.4 -6.1 434.5 328.4 -106.1

Salariaţi 241.5 249.7 8.2 253.7 188.8 -64.9 Pe cont propriu 40 25.7 -14.3 181 140 -41.2

ŞOM 54.8 14.2 -40.6 19 7.5 -11.5 PEN 196.9 267.7 70.8 212.2 304.4 92.2

Total POP 1014.9 1022.8 7.9 1248.2 1211.9 -36.3

FM 695.9 583.8 -112.1 914.2 678.3 -235.9 OCUP 561.9 551.2 -10.7 861.4 659.3 -202.1

Salariaţi 476 483.3 7.3 517.1 357.7 -159.4 Pe cont propriu 85.9 67.9 -18 344.3 301.6 -42.7

ŞOM 134 32.6 -101.4 52.8 19 -33.8 PEN 319 439 120 334 533.6 199.6

3.2 Indicatorii principali ai pieţei muncii

În perioada 1999 şi 2008, rata generală de ocupare a muncii (15-64) a scăzut cu 8.7 puncte procentuale (de la 62.9 procente la 54.2 procente), iar rata participării în muncă a scăzut cu 14.7 puncte procentuale (de la 71.2 procente la 56.5 procente). Pe când reducerea ratei de ocupare în muncă a fost mai pronunţată în cazul femeilor, reducerea ratei de participare în muncă a fost mai pronunţată în cazul bărbaţilor. Rata şomajului a scăzut cu 4.1 procente (4.7 procente în cazul bărbaţilor şi 3.5 procente în cazul femeilor).

Tabelul 3.5

Analiza teritorială ne demonstrează că:


• În regiunile urbane, rata de activitate a scăzut cu 11.5 puncte procentuale, valoarea ei fiind similară în cazul femeilor şi în cazul bărbaţilor; în acelaşi timp rata ocupării în muncă a pierdut doar 1.5 puncte procentuale, întreaga reducere fiind determinată de componenţa femeilor (-3.4 puncte procentuale), pe când rata ocupării în muncă în cazul bărbaţilor a crescut cu 1 punct procentual;

• În localităţile rurale, rata activităţii a pierdut 17.3 puncte procentuale, iar rata ocupării în muncă 14.6 puncte procentuale, indicatorii în cazul bărbaţilor au scăzut mai mult decât în cazul femeilor.

În consecinţă,

• În regiunile urbane, rata şomajului, care a fost extrem de mare la începutul perioadei (19.3 procente) s-a redus cu 13.7 puncte procentuale, însă la modul general rămâne consistentă, bărbaţii fiind afectaţi de şomaj (6.3%) mai mult decât femeile (4.9%);

• În regiunile rurale, în care agricultura deţine un rol principal, rata şomajului a fost de 4 procente la începutul perioadei şi în jur de 3 procente la sfârşitul ei.

Tabelul 3.6 - Principalii indicatori ai pieţei muncii după sexe şi localităţi; 1999 şi 2008


1999 2008 Variaţia 1999 2008 Variaţia

Bărbaţi Rata de ocupare în muncă 74.7 63.2 -11.5 79.1 59.9 -19.2

Rata de participare în muncă 58.2 59.2 1.0 73.3 57.9 -15.4 Rata şomajului 22.0 6.3 -15.8 7.3 3.4 -4.0

Femei Rata de ocupare în muncă 63.1 52.0 -11.1 68.1 52.5 -15.7

Rata de participare în muncă 52.8 49.4 -3.4 65.3 51.3 -14.0 Rata şomajului 16.3 4.9 -11.4 4.2 2.2 -2.0

Total Rata de ocupare în muncă 68.6 57.1 -11.5 73.2 56.0 -17.3

Rata de participare în muncă 55.4 53.9 -1.5 69.0 54.4 -14.6 Rata şomajului 19.3 5.6 -13.7 5.8 2.8 -3.0

Analiza precedentă ne demonstrează că piaţa muncii din Republica Moldova este

împărţită în doua pieţe secundare: pe de o parte, piaţa de muncă urbană, în care situaţia cu privire la ocuparea muncii nu s-a înrăutăţit considerabil în ultimii 9 ani, şi pe de altă parte, piaţa de muncă rurală care a fost afectată considerabil de tranziţia la economia de piaţă.

3.3 Tendinţele în ocuparea muncii după sector


16

Reducerea ocupării muncii care a avut loc pe piaţa muncii din Republica Moldova se datorează sectorului agricol care, pe parcursul perioadei 1999 până în 2008, a lichidat 259.000 de locuri de muncă, majoritatea lor fiind anterior localizată în regiunile rurale. În decursul acestei perioade, alte sectoare au creat 83,000 de locuri noi de muncă, o cifră insuficientă pentru a menţine rata generală de ocupare în muncă constantă. Destul de interesant este faptul că, 74 de procente din noile locuri de muncă create în sectoarele non-agricole sunt localizate în regiunile rurale, bărbaţii beneficiind de ele mai mult decât femeile. În consecinţă, dacă la începutul perioadei ocupare în muncă în sectoarele non-agricole a constituit 26.8 procente din ocuparea în muncă în regiunile rurale, către anul 2009 această pondere a crescut la 46.2 procente.

Tabelul 3.7 - Ocuparea în muncă după sexe, principalele sectoare economice şi localităţi; 1999 şi 2008


Agricultură Non-agricol Total Agricultură Non-agricol Total

Bărbaţi 1999 27 253 280 325 102 427

2008 11 264 276 185 146 331 1999-2008 -16 11 -5 -140 44 -96

Femei 1999 20 261 282 306 129 435

2008 5 270 275 157 146 303 1999-2008 -15 9 -6 -149 18 -132

Total 1999 48 514 562 630 231 861

2008 17 535 551 341 293 634 1999-2008 -31 21 -11 -289 62 -228

Datele anuale demonstrează că, în regiunile urbane, ocuparea în muncă a oscilat în

jurul nivelului de 550,000, fără a înregistra mari schimbări. În regiunile rurale, caracterizate în special de activităţi agricole, ocuparea în muncă s-a redus drastic până în anul 2006, când declinul ocupării în muncă în agricultură începe a fi compensat de creşterile în alte sectoare.

Graficele 3.1 şi 3.2

Cel mai pozitiv element care apare din aceste date este faptul că în ultimii trei ani

pieţele de muncă din regiunile rurale şi urbane au contribuit în egală măsură la menţinerea nivelului de ocupare în muncă constant. Mai mult ca atât, anul 2005 reprezintă o perioadă de redresare a tendinţelor de reducere a PVM şi a persoanelor ocupate în muncă, ambele variabile înregistrând o creştere modestă în următorii ani. În ambele cazuri, bărbaţii au fost


mai mult afectaţi decât femeile 9

. Acest fapt este important, deoarece anume componenta bărbaţi este cea care a fost mai mult afectată pe parcursul colapsului precedent al ocupării în muncă şi a fost decisivă în determinarea declinului în populaţia în vârsta de muncă.

Un alt interesant aspect al pieţei muncii din Republica Moldova este legătura strânsă între tendinţele de ocupare a muncii şi forţa de muncă. Cea mai evidentă interpretare a acestui fenomen este faptul că oferta de muncă depinde foarte mult de cererea de muncă. Putem la fel observa că, reducerile forţei de muncă sunt mai pronunţate decât reducerile ocupării muncii atunci când rata de reducere a ocupării muncii creşte, şi sunt mai puţin pronunţate, atunci când rata de reducere se diminuează. Diagrama la fel ne demonstrează că reactivitatea ofertei de muncă către cererea de muncă este mai accentuată în cazul bărbaţilor decât în cazul femeilor.

Graficele 3.3, 3.4 şi 3.5

O analiză mai detaliată a rolului principalelor sectoare economice demonstrează că, soldul negativ al ocupării muncii în perioada 1999-2008 reprezintă un rezultat al reducerilor masive a persoanelor ocupate în agricultură (-320,200 de persoane în vârsta de muncă), ale căror număr s-a redus aproape în jumătate (-47.5%), al unui nivel stagnant al ocupării în domeniul Industriei (-2000) şi a unei creşteri substanţiale a ocupării în Construcţii (+35,000, +73.5%) şi Servicii (75,000, +14%).

Ponderea ocupării în agricultură s-a redus de la 47.6 procente la 29.6 procente, pe când ponderea ocupării în domeniul Serviciilor a crescut de la 37.4 procente la 50.2 procente. Ocuparea în muncă în domeniul Industriei a rămas marginală sporind cu puţin mai mult de 2 puncte procentuale (de la 10.5 la 12.7), pe când incidenţa Construcţiilor s-a avântat de la 3.4% la 6.9%, un proces care reflectă impactul remitenţelor, utilizate pe larg în construcţia locuințelor noi.

9 În prima perioadă PVM de bărbaţi s-a redus cu o medie anuală de 1.7 procente, ocuparea în muncă a bărbaţilor cu 2.5 procente şi numărul de bărbaţi angajaţi cu 3.8 procente. În aceeaşi perioadă, valorile corespunzătoare în cazul femeilor au fost 0.5 procente, 1.4 procente şi 1.9 procente. Ca consecinţă, ponderea femeilor în aproape toate variabilele pieţei muncii a înregistrat valori maximale în 2005 (54.8 procente din PVM, 53.3 procente din angajarea în bază de salariu, 52.2 procente din ocuparea generală în muncă, 51.4 din forţa de muncă) şi mai apoi s-a redus în următorii ani.


18

Tabelul 3.8 - Ocuparea generală în muncă după sexe şi sector de activitate; 1999, 2004 şi 2008

Agricultură Industria

de prelucrare

Construcţii Servicii Total Agricultură Industria

de prelucrare

Construcţii Servicii Total

Valorile absolute Variaţiile absolute

Bărbaţi

1999 351.6 90.1 40.4 225.5 707.5 -117.7 -3.2 6.1 11.8 -103.0 2004 233.8 86.9 46.5 237.3 604.5 -38.6 -0.3 27.2 14.1 2.4 2008 195.2 86.6 73.7 251.4 606.9 -156.3 -3.5 33.3 25.9 -100.6

Femei

1999 325.9 74.9 7.7 307.6 716.1 -79.7 0.6 -1.8 20.5 -60.4 2004 246.2 75.5 5.8 328.2 655.7 -85.4 1.4 3.8 28.1 -52.1 2008 160.7 76.9 9.7 356.3 603.6 -165.2 2.0 2.0 48.6 -112.5

Total

1999 677.5 165.0 48.0 533.1 1423.6 -197.4 -2.6 4.3 32.4 -163.4

2004 480.0 162.4 52.3 565.5 1260.2 -124.0 1.1 31.0 42.2 -49.7 2008 356.0 163.5 83.3 607.7 1210.5 -321.5 -1.5 35.3 74.6 -213.1

Variaţia procentuală Compoziţia procentuală

Bărbaţi

1999 -33.5 -3.6 15.1 5.3 -14.6 49.7 12.7 5.7 31.9 100.0 2004 -16.5 -0.3 58.5 5.9 0.4 38.7 14.4 7.7 39.3 100.0 2008 -44.5 -3.9 82.5 11.5 -14.2 32.2 14.3 12.1 41.4 100.0

Femei

1999 -24.5 0.8 -23.9 6.7 -8.4 45.5 10.5 1.1 43.0 100.0 2004 -34.7 1.8 66.0 8.6 -7.9 37.5 11.5 0.9 50.0 100.0 2008 -50.7 2.6 26.4 15.8 -15.7 26.6 12.7 1.6 59.0 100.0

Total

1999 -29.1 -1.6 8.9 6.1 -11.5 47.6 11.6 3.4 37.4 100.0 2004 -25.8 0.7 59.3 7.5 -3.9 38.1 12.9 4.2 44.9 100.0 2008 -47.5 -0.9 73.5 14.0 -15.0 29.4 13.5 6.9 50.2 100.0

Ponderea femeilor

1999 48.1 45.4 15.9 57.7 50.3 2004 51.3 46.5 11.1 58.0 52.0 2008 45.2 47.0 11.6 58.6 49.9

3.4 Structura după vârstă

În perioada 1999-2008, structura după vârstă a PVM demonstrează unele schimbări importante atât datorită cauzelor naturale cât şi fenomenului de migraţiune. Grupul central de vârstă înregistrează o reducere considerabilă, mult mai pronunţată în cazul bărbaţilor decât în


cazul femeilor, pe când numărul persoanelor tinere şi în special a celor bătrâne a crescut substanţial10

.

Tabelul 3.9 - Populaţia prezentă după sexe şi principalele grupuri de vârstă; valorile absolute, variaţiile şi procentajele absolute; 1999 şi 2008

Valorile absolute Var. absolută % Var. Compoziţia %

Bărbaţi 1999 2008 1999-2008 1999 2008 15-29 368 371 4 1.0 34.5 35.8 30-49 498 421 -77 -15.5 46.8 40.6 50-64 198 245 47 23.6 18.6 23.6

total 1064 1037 -27 -2.5 100.0 100.0 Femei

15-29 391 417 26 6.5 32.6 34.8 30-49 556 482 -75 -13.4 46.4 40.2 50-64 252 299 47 18.8 21.0 25.0

total 1199 1198 -2 -0.2 100.0 100.0 Total

15-29 759 788 29 3.8 33.5 35.2 30-49 1055 903 -152 -14.4 46.6 40.4 50-64 450 544 94 20.9 19.9 24.4

total 2263 2235 -29 -1.3 100.0 100.0

Reducere ocupării muncii a afectat atât persoanele tinere cât şi muncitorii din vârstele de centru. În cazul bărbaţilor, reducerea a fost mai pronunţată la tinerii muncitori, iar în cazul femeilor - la persoanele din vârstele de centru.

În agricultură, ocuparea muncii s-a redus în toate grupele de vârstă, schimbarea procentuală micşorându-se cu vârsta. În Industrie şi Servicii doar grupele de vârstă de centru au fost afectată, iar variaţia procentuală a fost mai mare în sectorul serviciilor.

10 Definiţia de muncitori tineri în vârsta de 15-29 de ani este diferită de definiţia adoptată la nivelul internaţional. Aceasta abordare serveşte scopurilor de evaluare, şi în special urmăririi tendinţelor longitudinale ale cohortelor de copii, tineri, adulţi în vârsta primară şi muncitorii în vârstă.


20

Tabelul 3.10 - Ocuparea generală în muncă după sector şi principalele grupuri de vârstă; variaţiile absolute şi procentuale; 1999-2008

Ocuparea generală în

muncă Agricultură Industrie Servicii

Bărbaţi Var. Abs.

Var. %

Var. Abs.

Var. %

Var. Abs.

Var. %

Var. Abs.

Var. %

15-29 -40 -20.9 -62 -62.6 12.7 44.5 10 16.0 30-49 -92 -23.2 -84 -45.7 -0.9 -1.1 -7 -5.6 50-64 31 25.5 -11 -15.3 18.0 92.2 24 72.2 total -101 -14.2 -156 -44.5 29.8 22.8 26 11.5

Femei 15-29 -52 -28.9 -59 -67.3 5.3 25.7 1 2.0

30-49 -92 -21.4 -85 -49.9 -7.7 -14.3 1 0.5 50-64 31 28.8 -22 -31.5 6.4 76.9 46 149.7 total -113 -15.7 -165 -50.7 4.0 4.8 49 15.8

Total 15-29 -91 -24.8 -121 -64.8 18.0 36.6 11 8.4

30-49 -184 -22.2 -169 -47.7 -8.6 -6.3 -6 -1.9 50-64 62 27.1 -32 -23.3 24.4 87.6 70 109.9 total -213 -15.0 -321 -47.5 33.8 15.9 75 14.0

În consecinţă, vârsta medie a persoanelor ocupate în muncă a crescut de la 38.0 la 39.8 ani. În 1999, diferenţa vârstei medii în diferite sectoare ale economiei a variat într-un diapazon foarte îngust (1.4 ani), maximul fiind atins în construcţii cu 38.9 ani şi minimul de 37.5 ani în sectorul servicii; în 2008, această diferenţă a crescut până la nivelul de 3.4 ani, cel mai „bătrân” sector fiind agricultura (41.5 ani) şi cel mai „tânăr” fiind sectorul construcţiilor (38.1 ani). Agricultura reprezintă sectorul din care au plecat cei mai mulţi tineri, pe când, în ultimii ani, sectorul construcţiilor a contribuit masiv în absorbţia persoanelor tinere în căutarea primului loc de muncă şi persoanelor tinere din agricultură.

Analiza principalilor indicatori ai pieţei muncii în baza grupelor de vârstă de cinci ani ne permite să evaluăm mai eficient impactul reducerii considerabile a nivelului de ocupare a muncii, şi a fluxurilor de migraţiune care au afectat Republica Moldova.

În 1999, rata ocupării în muncă a bărbaţilor a reprezentat o figură-U tipic inversată, cu valori mai mari de 80 de procente în cazul grupelor de vârstă de centru şi a atins un maxim de 82.1 procente în grupa de vârstă 30-34 de ani.

Ratele de participare au avut un profil similar de vârste, însă cu un vârf mai nivelat. Valorile tuturor grupelor de vârstă de la 25-29 la 40-44 au fost mai mari de 90 de procente, cu un maxim de 93.4 procente în cazul grupei de vârstă 30-34 de ani. În esenţă, aproape toţi bărbaţii vor intra ca regulă pe piaţa muncii la vârstă fragedă, în pofida faptul că sistemul economic a fost în mare măsură incapabil să le ofere un număr suficient de locuri de muncă pentru ai angaja pe toţi. Bărbaţii hrănitori de familie au avut, cu toate acestea, o poziţie


privilegiată, după cum arată ratele de şomaj care au fost în cădere strict paralel cu vârsta începând cu valoarea iniţială de 26.1 procente.

Pe parcursul anilor 1999-2008, reducerea ocupării muncii a afectat în mod similar (-10 puncte procentuale) toate ratele de ocupare a muncii până la grupul de vârstă 35-39 de ani, pe când ratele ocupării muncii în cazul grupelor de vârstă 40-44 şi cele următoare au rămas neschimbate. Impactul asupra participării a fost şi mai dramatic: toate ratele specifice de participare până la grupa de vârstă 35-39 de ani au scăzut mai mult decât ratele corespunzătoare ale ocupării muncii, astfel deplasând în jos curba ratelor de şomaj. Declinul îşi atinge apogeul în cazul grupei de vârstă 20-24 de ani şi apoi se diminuează cu vârsta.

În 1999, ratele de participare în cazul femeilor au reprezentat un profil de vârstă similar cu cel al bărbaţilor, cu toate că, la un nivel mai scăzut, cu un maxim în cazul grupei de vârstă 30-34 de ani şi valori în jur sau mai mari de 80 procente pentru toate grupele de vârstă între 25 şi 49 de ani. Rata ocupării muncii a avut un profil similar, înregistrând un nivel maxim în cazul grupului de vârstă 30-34 de ani şi atingând valori mai mari de 70 de procente pentru toate grupele de vârstă între 25 şi 49 de ani. Reducerea ocupării muncii înregistrată în următorii nouă ani a schimbat considerabil această situaţie, ratele de participare şi ocupare a muncii fiind în creştere până la grupa de vârstă 40-44 de ani şi mai apoi fiind în scădere pentru grupele de vârstă care urmează.

Rata şomajului a avut un profil caracterizat de valori în continuă scădere, însă la un nivel mult mai mic decât în anul 1999 şi cu valori non-marginale doar în cazul primelor trei grupuri de vârstă.

Luând în consideraţie cazul femeilor şi cazul bărbaţilor, devine evident că reducerea oportunităţilor de muncă şi fluxurile de migrațiune înregistrate în perioada 1999-2008 au determinat:

• O scădere profundă a ratelor de ocupare a muncii în cazul grupelor de vârstă de până la 35-39 de ani;

• O reducere şi mai mare a ratelor de participare în cazul aceloraşi grupe de vârstă şi dispariția ratelor înalte de participare care au caracterizat în trecut muncitorii în grupa de vârstă 25-54 de ani;

• O reducere considerabilă a tuturor ratelor de şomaj.

Graficele 3.6 – 3.11

O concluzie finală poate fi făcută observând faptul că, în 2008 mai mult de o pătrime

din populaţia bărbaţilor în grupele de vârstă 25-49 de ani nu a fost prezentă în forţa de muncă, o valoarea care este mult mai joasă decât nivelul standard în celelalte ţări Europene, însă justificată prin faptul că 28.7 procente din aceeași populaţie au declarat că nu au un loc de muncă. Mai mult ca atât, nivelul şi dinamica şomajului ne indică faptul că bărbaţii din grupa de vârstă primară percep probabilitatea de a găsi un loc decent de muncă ca fiind foarte joasă.

Analiza din perspectiva regiunilor urbane-rurale ne oferă o imagine mult mai clară. În

anul 1999, ratele specifice de ocupare a muncii din regiunile rurale au fost mult mai mari pentru toate grupele de vârstă decât cele din regiunile urbane, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei. In 2008, situaţia s-a schimbat şi ratele specifice celor două tipuri de regiuni au devenit similare, cu doar unele excepţii nesemnificative. În esenţă, ratele regiunilor rurale s-au orientat în direcţia ratelor din regiunile urbane.


22

Mai exact, putem observa că în cazul bărbaţilor ratele de ocupare în muncă în perioada de vârstă 20-49 de ani sunt mai mari în regiunile urbane, pe când rata de ocupare în muncă a persoanelor din cel mai tânăr grup de vârstă rămâne în continuare mai mare în regiunile rurale, din cauza intrărilor în muncă a persoanelor tinere cu un nivel scăzut de studii, în special în domeniul agriculturii. Pentru grupul de vârstă de după cincizeci de ani diferenţa este marginală. În cazul femeilor, cu excepţia primului grup de vârstă, valorile ratelor de ocupare în muncă în regiunile rurale şi urbane sunt identice.

Graficele 3.12-3.14

Atât în regiunile urbane cât şi în regiunile rurale, ratele specifice de participare s-au îndreptat în direcţia ratelor corespunzătoare a ocupării muncii. În regiunile urbane, care la început au fost caracterizate de valori mult mai mari, reducerea a fost considerabilă, astfel încât în 2008 ratele specifice de şomaj au obţinut valori cu 50, 70 de procente mai scăzute decât în 1999 şi s-au redus brusc până în grupa de vârstă 40-44 de ani inclusiv. Următoarele trei grupe de vârstă demonstrează valori mai mari.

În cazul femeilor, ratele specifice de ocupare în muncă s-au redus până la grupa de vârstă de 35-39 de ani, atingând noi nivele maxime în cazul următorului grup de vârstă şi demonstrează în continuare valori similare cu cele înregistrate în anul 1999 în următoarele grupe de vârstă. Tendinţele în rate de participare sunt similare cu tendinţele descrise în cazul bărbaţilor.

3.5 Nivelul educaţional În perioada 1999-2008, nivelul educaţional al PVM a crescut considerabil din motivul

substituţiei generaţiilor cu un nivel mai scăzut de studii cu generaţiile caracterizate de un număr în creştere a absolvenţilor universitari11

Numărul persoanelor cu doar studii primare a scăzut de la 125,000 la 88,000. Datele statistice cu privire la studiile primare includ doar o singură generaţie care se află încă în perioada învăţământului obligatoriu. Ar fi, prin urmare, mai corect să comparăm populaţia în vârsta de după 20 de ani. În acest caz declinul devine mai pronunţat: 94,000 în 1999 la 24,000 în 2008.

.

În acelaşi timp numărul de persoane cu doar studii secundare a scăzut considerabil (-98,000). Ar putea exista două motive: pe de o parte, creşterea progresivă a duratei medii de studii, pe de altă parte, faptul că migraţia a afectat în primul rând persoanele cu studii secundare (se va demonstra în continuare). Consecinţa acestui fenomen este indirect demonstrată prin faptul că, declinul a afectat mai mult bărbaţii decât femeile (-63,000 faţă de -35,000), iar numărul de bărbaţi cu doar studii secundare a scăzut considerabil (-126,000) în perioada 1999-2005 şi mai apoi a început să crească în următorii ani când migraţia a încetinit şi au început a fi observate fluxuri de reîntoarcere a migranţilor în ţară.

Unica componentă în creştere a PVM a fost cea a persoanelor cu studii superioare (+47 de procente, de la 224,000 la 329,000). Creşterea a fost mult mai pronunţată în cazul bărbaţilor decât în cazul femeilor (56 de procente în comparaţie cu 36 de procente).

11 La fel şi nivelul educaţional al populaţiei mai în vârstă a crescut considerabil. Numărul de persoane cu doar studii primare s-a redus cu 78,000 (-34 de procente), pe când numărul de persoane cu doar studii secundare şi studii superioare a crescut, în primul caz cu 102,000 şi în al doilea caz cu 17,000. În cazul populaţiei mai în vârstă, cu toate acestea, femeile sunt în abundenţă doar în grupul caracterizat printr-un nivel educaţional scăzut.


Ca consecinţă a acestor schimbări, ponderea persoanelor în vârsta de muncă care posedă doar studii primare a scăzut de la 5.5 procente la 4 procente, ponderea persoanelor cu doar studii secundare a scăzut de la 84.6 procente la 81.3 procente, pe când ponderea persoanelor cu studii superioare a crescut de la 9.9 procente la 14.7 procente.

Tabelul 3.11 - Republica Moldova; Populaţia prezentă 15-64 după sexe şi nivelul educaţional; 1999 şi 2008

Bărbaţi Femei Total

1999 2008 1999 2008 1999 2008

Valori absolute

Studii primare 46.0 44.9 78.5 43.5 124.5 88.4 Studii secundare 916.5 853.8 998.5 963.5 1915.0 1817.3 Studii superioare 101.6 138.6 122.3 190.5 223.9 329.1

Total 1064.1 1037.3 1199.3 1197.5 2263.4 2234.8

Compoziţia procentuală


Total 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0

Nivelul mediu educaţional al femeilor a crescut mai mult decât cel al bărbaţilor. În 2008, femeile au reprezentat 49 de procente din persoanele cu doar studii primare, 53 de procente din persoanele cu doar studii secundare şi 58 de procente din persoanele cu studii superioare12

Graficul 3.16

.

Tendinţele în nivelul educaţional al forţei de muncă, ocupării muncii şi angajaţilor reflectă acele tendinţe observate în cazul populaţiei, însă într-un mod mult mai pronunţat13

Ponderea absolvenţilor universitari demonstrează o creştere generală, înregistrând un maxim în cazul persoanelor angajate în muncă. Această creştere a fost mai mare în cazul femeilor decât în cazul bărbaţilor, astfel încât la sfârşitul perioadei nivelul mediu educaţional al femeilor, deja înregistrat în 1999, a sporit considerabil.

.

Reducerea cererii de muncă a afectat dur persoanele cu doar studii secundare ale căror nivel de ocupare în muncă a scăzut cu 253,000. Acest fapt a determinat şi un fenomen general de descurajare, astfel încât alte 130,000 de persoane cu doar studii secundare au părăsit starea

12 Avantajul educaţional al femeilor a crescut progresiv. În 1999, structura după nivelul de studii al PVM de femei a fost polarizată în felul următor: femeile constituiau 63% din populaţia cu doar studii primare, 52% din populaţia cu doar studii secundare şi 55% de procente din populaţia cu studii superioare.

13 Datele de stoc ne permit să identificăm impactul asupra valorilor şi compoziţiei procentuale, pe când o evaluare deplină a acestor fenomene necesită o analiză a fluxurilor de intrări şi ieşiri şi va fi efectuată în capitolul următor.


24

de şomaj, provocând o reducere a forţei de muncă de 382,000. Creşterea acestui grup în populaţia economic non-activă a fost, prin urmare, destul de semnificativă (+285,000) însă, după cum am observat, numărul de persoane cu doar studii secundare în populaţia prezentă a scăzut cu 98,000 . Din constatările efectuate mai sus devine evident faptul că fluxurile largi de migraţiune au afectat mai mult anume această sub-populaţie.

Situaţia în cazul persoanelor cu doar studii primare şi situaţia persoanelor cu studii superioare este destul de diferită. Prezenţa primului grup în ocuparea muncii s-a redus cu 36,000, o valoare echivalentă cu reducerea corespunzătoare în forţa de muncă şi în populaţia în vârsta de muncă. Prin urmare, numărul persoanelor inactive care posedă doar studii primare a rămas în mare măsură constant. Numărul de persoane cu studii superioare angajate în muncă a crescut cu 76,000, pe când prezenţa lor în forţa de muncă a crescut cu 72,000, fapt care demonstrează o reducere cu 4,000 a şomerilor cu studii superioare. În pofida faptului că cererea de muncă a fost destul de mare, numărul de persoane economic non-active a crescut cu 34,000, creşterea fiind mai mare în cazul femeilor.

Tabelul 3.12 - Forţa de muncă, ocupare generală în muncă, persoanele ocupate în muncă, şomerii şi persoanele economice non-active după sexe

şi nivel educaţional; 1999 şi 2008

Bărbaţi Femei

Bărbaţi şi Femei Femei/Total

1999 2208 1999 2208 1999 2208 1999 2208

Forţa de muncă

Studii primare 19.1 4.5 25.4 2.8 44.5 7.3 57.1 38.4 Studii secundare 710.3 513.3 664.2 478.9 1374.5 992.2 48.3 48.3 Studii superioare 91.3 118.9 100 143.6 191.3 262.5 52.3 54.7

Total 820.7 636.7 789.6 625.3 1610.3 1262 49.0 49.5 Studii primare 2.3 0.7 3.2 0.4 2.8 0.6

Studii secundare 86.5 80.6 84.1 76.6 85.4 78.6 Studii superioare 11.1 18.7 12.7 23.0 11.9 20.8 Total 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0

Ocuparea generală în muncă

Studii primare 18.3 4.4 24.9 2.6 43.2 7.0 57.6 37.1 Studii secundare 607.2 489 598.6 464.3 1205.8 953.3 49.6 48.7 Studii superioare 82 113.5 92.6 136.7 174.6 250.2 53.0 54.6

Total 707.5 606.9 716.1 603.6 1423.6 1210.5 50.3 49.9 Studii primare 2.6 0.7 3.5 0.4 3.0 0.6


Persoanele ocupate în muncă

Studii primare 7.5 2.2 5.4 0.9 12.9 3.1 41.9 29.0 Studii secundare 418.7 298 404.8 308.8 823.5 606.8 49.2 50.9 Studii superioare 71.8 102.1 85.1 128.8 156.9 230.9 54.2 55.8


Total 498 402.3 495.3 438.5 993.3 840.8 49.9 52.2 Studii primare 1.5 0.5 1.1 0.2 1.3 0.4


Şomerii

Studii primare 0.8 0.1 0.5 0.2 1.3 0.3 38.5 66.7 Studii secundare 103.1 24.3 65.6 14.6 168.7 38.9 38.9 37.5 Studii superioare 9.3 5.4 7.4 6.9 16.7 12.3 44.3 56.1



Persoanele economic non-active

Studii primare 26.9 40.4 53.1 40.7 80 81.1 66.4 50.2 Studii secundare 206.2 340.5 334.3 484.6 540.5 825.1 61.9 58.7 Studii superioare 10.3 19.7 22.3 46.9 32.6 66.6 68.4 70.4



Tabelul 3.13 - Forţa de muncă, ocupare generală în muncă, persoanele ocupate în muncă, şomerii şi persoanele economice non-active după sexe şi nivel educaţional; variaţiile

absolute şi procentuale; 1999-2008

Bărbaţi Femei Total Bărbaţi Femei Total

Variaţia absolută Variaţia procentuală

Forţa de muncă

Studii primare -14.6 -22.6 -37.2 -76.4 -89.0 -83.6 Studii secundare -197.0 -185.3 -382.3 -27.7 -27.9 -27.8 Studii superioare 27.6 43.6 71.2 30.2 43.6 37.2

Total -184.0 -164.3 -348.3 -22.4 -20.8 -21.6

Ocuparea generală în muncă


Total -100.6 -112.5 -213.1 -14.2 -15.7 -15.0


26

Persoanele ocupate în muncă


Total -95.7 -56.8 -152.5 -19.2 -11.5 -15.4

Şomerii

Studii primare -0.7 -0.3 -1.0 -87.5 -60.0 -76.9 Studii secundare -78.8 -51.0 -129.8 -76.4 -77.7 -76.9 Studii superioare -3.9 -0.5 -4.4 -41.9 -6.8 -26.3

Total -83.4 -51.8 -135.2 -73.7 -70.5 -72.4

Persoanele economic non-active

Studii primare 13.5 -12.4 1.1 50.2 -23.4 1.4 Studii secundare 134.3 150.3 284.6 65.1 45.0 52.7 Studii superioare 9.4 24.6 34.0 91.3 110.3 104.3

Total 157.2 162.5 319.7 64.6 39.7 49.0

Reducerea numărului de persoane cu doar studii primare a fost în special relevantă în cazul muncitorilor pe cont propriu, pe când majoritatea absolvenţilor universitari au găsit un loc de muncă în bază de salariu.

Putem observa faptul că:

• În mediu, membrii forţei de muncă au un nivel educaţional mai mare decât membrii populaţiei economic non-active şi această diferenţă a fost în creştere în ultimii nouă ani;

• Prezenţa în cadrul forţei de muncă a persoanelor cu doar studii primare a devenit marginală, 0.6 procente în 2008, cu o pondere egală a bărbaţilor şi femeilor;

• Ponderea femeilor în forţa de muncă, ocuparea în muncă şi angajaţi în muncă este în creştere, paralel cu nivelul educaţional, atingând nivelul maxim de 55.8 procente în ultima categorie;

• Aceeași tendinţă se observă în populaţia economic non-activă, în care femeile sunt în majoritate în toate nivelele educaţionale, ponderea lor majorându-se de la 50.2 procente în cazul studiilor primare până la 70.4 procente în cazul studiilor universitare;

• În ceea ce priveşte şomajul, prezenţa femeilor este cea mai mare în cazul studiilor primare (66.7 procente), cea mai mică în cazul studiilor secundare (37.5 procente) şi puţin mai mare decât în ocuparea muncii în cazul studiilor universitare (56.1 procente).

Rata ocupării muncii creşte odată cu nivelul de studii; mai mult ca atât, reducerea înregistrată de ratele corespunzătoare este invers proporţională cu nivelul de studii şi, prin urmare, diferenţialul a crescut. În 2008, rata de ocupare în muncă a persoanelor cu doar studii primare este de doar 7.9 procente (-25.7 puncte procentuale în comparaţie cu nivelul anului 1999), pe când rata de ocupare a persoanelor cu studii superioare este de 76 procente (-2 puncte procentuale). Această tendință este întâmpinată atât de bărbaţi cât şi de femei. Ratele de ocupare în muncă în cazul bărbaţilor sunt mai mari decât ratele de ocupare în muncă în


cazul femeilor pentru toate nivelele educaţionale, diferenţele fiind însă nesemnificative, şi doar puţin mai mari decât nivelul mediu în cazul studiilor secundare.

Tabelul 3.14 - Principalii indicatori ai pieţei muncii după sexe şi nivelul educaţional; 1999 şi 2008


1999 2008 1999 2008 1999 2008

Rata de participare


Total 77.1 61.4 65.8 52.2 71.1 56.5

Rata de ocupare în muncă


Total 66.5 58.5 59.7 50.4 62.9 54.2

Rata de şomaj


Total 13.8 4.7 9.3 3.5 11.6 4.1

Ratele de participare demonstrează tendinţe similare, însă deteriorarea lor a fost mai mare, astfel încât în 2008 ele se apropie de nivelul ratelor de ocupare în muncă. Ratele de şomaj sunt prin urmare foarte mici pentru toate nivelele educaţionale.

3.6 Populaţia economic non-activă La începutul acestui capitol noi am menţionat faptul că populaţia economic non-activă

a reprezentat unica sub-populaţie în vârsta de muncă care a crescut pe parcursul perioadei 1999-2008 (de la aproximativ 650,000 la 971,000). În următorul capitol noi vom analiza dacă şi în ce măsură acest fapt a fost un rezultat al reducerii forţei de muncă şi al cauzelor naturale. Pentru moment, ne vom limita la identificarea unor caracteristici ale structurii sale.

Populaţia economic non-activă se concentrează masiv în grupa de vârstă 15-24 de ani, care constituie 56.4 procente din numărul ei total (45.1 procente de bărbaţi şi 36.5 procente de femei). Grupul de vârstă 55-64 de ani este cel de-al doilea grup după numărul de persoane economic non-active şi constituie 16.1 procente (12.2 procente de bărbaţi şi 18.8 procente de femei).

Motivul acestei polarizări a structurii după vârste şi a diferenţele după apartenenţa la gen devine evident din momentul în care analizăm structura Populaţiei economic non-active


28

după categorii. Studenţii reprezintă 37.9 procente (41.8 procente de bărbaţi şi 35.2 procente de femei) şi se concentrează în primele două grupuri de vârstă. Ponderea femeilor în populaţia economic non-activă este de 54.5 procente. Pensionarii constituie 20.8 procente din numărul total al acestei populaţii. Deoarece legislaţia Republicii Moldova permite femeilor să se retragă din muncă mai devreme decât bărbaţii, două treimi din populaţia retrasă din muncă până la vârsta de 65 de ani sunt femei. În cele din urmă, aproximativ 12 procente din populaţia economic non-activă reprezintă gospodine casnice14

, iar mai mult de 70 de procente din gospodinele casnice se află în grupa de vârstă 15-34 de ani. Printre altele, acest fapt reprezintă unul dintre puţinele indicii ale impactului avut de introducerea pieţei muncii pe care l-am putut identifica până acum. Cu toate acestea, datele nu ne permit să facem o delimitare clară: pe cât de mult acest fapt s-a datorat dificultăţilor găsirii unui loc de muncă şi pe cât de mult schimbărilor de valori provocate de noua situaţie. Putem doar menţiona că incidenţa gospodinelor casnice este puţin mai mare în regiunile urbane (13 procente) decât în regiunile rurale (10.8 procente).


Rezultatele precedente sunt confirmate de datele cu privire la structura populaţiei economic non-active după motive. De asemenea, în acest caz, noi putem discuta despre categoria „Alte persoane”, iar analiza din perspectiva regiunilor urbane/rurale ne oferă unele concluzii interesante.

Graficele 3.19

Cea mai numeroasă componentă a categoriei „Alte persoane”, care reprezintă în jur de 30 de procente din total, este reprezentată de persoanele care se pregătesc să plece după hotare (15.2 procente). Dintre care, mai mult de 70 de procente sunt bărbaţi şi mai mult de 70 de procente sunt din regiunile rurale. O altă semnificativă componentă este reprezentată de muncitorii sezonieri fără loc de muncă. În acest caz bărbaţii şi femeile sunt reprezentaţi în egală măsură şi aproape în întregime provin din regiunile rurale.

Structura forţei de muncă se deosebeşte substanţial între regiunile urbane şi cele rurale. În regiunile urbane ponderea persoanelor tinere care frecventează şcoala este mai mare (44.3 procente faţă de 36.2 procente) la fel ca şi cea a gospodinelor casnice (13.4 procente faţă de 11.1 procente), pe când ponderea pensionarilor este mai mare în regiunile rurale. În consecinţă, categoria „Alte persoane” are o pondere de 21.4 procente în regiunile urbane şi 31 de procente în regiunile rurale. Aproape întreaga diferenţă o constituie muncitorii sezonieri (9.2 procente faţă de 0.7 procente în regiunile urbane) şi, într-o mai mică măsură, persoanele care planifică să plece peste hotare sau sunt bolnave. În acelaşi timp, şi nu într-atât de surprinzător, în localităţile urbane categoria „nu vreau să muncesc” devine mult mai consistentă.

Graficele 3.20

Aceste date, prin urmare, ne demonstrează că, în jur de jumătate din creşterea Populaţiei economic non-active se datorează unui element pozitiv (o frecventare mai intensivă a şcolilor), iar cealaltă parte a creşterii a fost provocată de un element negativ, 14 Datele cu privire la pensionari şi gospodine casnice explică de ce procentajul studenţilor este mai mic la femei decât la bărbaţi, cu toate că procentajul femeilor studente este mai mare.

.


precum este lipsa cererii de muncă. Acest factor a pus foarte multe persoane în situaţia de a se gândi la emigraţie ca fiind unica posibilitate de soluţionare a problemelor financiare, şi a determinat în continuare o sub-utilizare a ofertei existente de muncă. Aceste fenomene au fost mult mai consistente în regiunile rurale decât în regiunile urbane.

3.7 Unele aspecte calitative ale pieţei muncii din Republic Moldova

Perioada 1999-2008 a fost caracterizată de o importantă creştere a nivelului de producţie şi de schimbări importante ale compoziţiei sale. Din momentul în care ocuparea muncii s-a redus în domeniul agriculturii şi a rămas stabilă în sectorul industrial, creşterea producţiei mărfurilor a fost determinată exclusiv de creşterea productivităţii. Cu toate acestea, sporirea productivităţii pare a apărea din reducerea ocupării în agricultură, urmată de emigrarea muncitorilor în exces din domeniul agricol şi reducerea sub-utilizării capacităţilor în industriile de prelucrare, pe când rolul investiţiilor şi a progresului tehnologic a fost destul de modest. În această situaţie este important de a încerca să verificăm dacă şi în ce măsură structura ocupării muncii a trecut printr-un proces de raţionalizare, care ar fi putut susţine creşterea productivităţii înregistrată de economia Republicii Moldova.

Către anul 2008 procesul de privatizare a înregistrat un progres destul de important. Dacă nu luăm în consideraţie Administraţia Publică, doar 9.5 procente din persoanele angajate în muncă (91,000) activează în sectorul public, cu ponderi care variază între 1.5 procente în agricultură şi 17.9 procente în sectorul serviciilor, iar în construcţii şi industrie de 4.1 şi respectiv 13.5 procente. În sectorul serviciilor rolul sectorului public rămâne important în primul rând în sectorul Transporturilor şi Comunicaţiilor (42.6 procente).

Structura ocupării muncii după sector rămâne în continuare foarte departe de structura unei economii moderne, cu ponderea serviciilor fiind sub 50 de procente, agriculturii puţin mai mari de 30 de procente şi a industriei de prelucrare în jur de 12.6 procente. O analiza mai detaliată a sectorului serviciilor demonstrează faptul că unica ramură care a înregistrat o creştere relativă a fost Comerţul, Serviciile hoteliere şi Alimentaţia publică (de la 26.8 la 34 de procente), pe când ponderea relativă a Administraţiei Publice a scăzut de la 47.5 procente la 40.3 procente, iar ponderea relativă a activităţilor moderne terţe a rămas neschimbată. Nu observăm, prin urmare, nici un indiciu al dezvoltării unui sector terţ în domeniul prestării serviciilor care ar fi capabil să sporească productivitatea muncii.


O imagine puţin mai pozitivă apare atunci când analizăm structura ocupării muncii după statut. Numărul persoanelor salariate ocupate în muncă a crescut la modul general de la 45,000 (+5.6 procente), pe când numărul persoanelor ocupate în muncă pe cont propriu şi alte forme de muncitori ne-salariaţi s-a redus cu 293,000 (-42.6 procente) . Ponderea muncitorilor salariaţi a crescut, prin urmare, de la 53.8 la 68.2 procente. Cu toate acestea, acesta este un rezultat al diferitor tendinţe în agricultură şi în sectoarele non-agricole.

După cum deja am observat, pierderea locurilor de muncă în agricultură a provenit în primul rând din reducerea angajaţilor, ponderea cărora s-a redus de la 34.3 procente la 21.7 procente. Ocuparea muncii rămasă este constituită de o mare majoritate a muncitorilor pe cont propriu (care reprezintă 71.3 procente din ocuparea generală) şi muncitorii din familie care contribuie în muncă (7 procente).


30


În sectoarele non-agricole numărul de angajaţi a crescut cu mai mult de 38 de procente (+212,000). În Industrie şi Servicii noi am înregistrat o substituire cu angajaţi salariaţi a muncitorilor pe cont propriu, ale căror număr s-a redus cu aproximativ 23,000 şi 108,000 respectiv. Creşterea ocupării muncii în Construcţii apare din creşterea atât a numărului de angajaţi cât şi a numărului de muncitori pe cont propriu, cu toate că într-un mod mai puţin pronunţat. În consecinţă, în 2008 ponderea relativă a angajaţilor în sectoarele non-agricole a crescut de la 72.5 la 89.2 procente.

Alte aspecte calitative confirmă situaţia problematică a forţei de muncă în agricultură. În primul rând, nivelul educaţional înregistrează cel mai scăzut nivel în comparaţie cu celelalte sectoare ale economiei, cu ponderi după nivelul studiilor în scădere odată cu creşterea numărului de ani de şcolarizare. Mai mult ca atât, diapazonul este foarte larg: doar 3.4 procente din angajaţii în muncă au studii universitare, pe când 34.1 procente au absolvit doar Gimnaziul sau un nivel mai jos de studii, dacă au absolvit în general careva. Muncitorii care se încadrează în muncă după şcolile profesionale constituie doar 26.5 procente. Pe de altă parte, în sectorul serviciilor angajaţii cu studii superioare reprezintă 33 de procente, ponderea altor nivele educaţionale fiind direct proporţională cu durata şcolarizării. Construcţiile şi Industria sunt caracterizate de cea mai mare pondere a persoanelor cu studii profesionale, sectorul industrial, cu toate acestea, înregistrează un nivel mediu de studii puţin mai înalt.

Graficul 3.25

În al doilea rând, aproape 30 de procente din persoanele ocupate în sectorul agricol au doar contracte de muncă verbale. Pe locul doi se clasează sectorul Construcţiilor cu o pondere de 21.4 procente, iar Industria înregistrează cel mai mic nivel. În sectorul terţ distribuţia se polarizează de la lipsa contractelor verbale de muncă în sectorul Administraţiei Publice la o incidenţă de 18.1 procente în domeniul Comerţului, Serviciilor hoteliere şi Alimentaţia publică, şi în continuare la valori relativ mari în alte activităţi din domeniul serviciilor. Datorită ponderii mari ale principalelor sectoare economice, mai mult de 48 de procente din contractele verbale se concentrează în sectorul Serviciilor. Agricultura constituie 28.3 procente; Industria, inclusiv Construcţiile, reprezintă mai puţin de ¼ din acest clasament.

Graficul 3.26

Potrivit Sondajului Forţei de Muncă, aproximativ 390,000 (31.1 procente) din angajaţi au o poziţie de muncă neoficială; economia oficială, economia tenebră şi sectorul gospodăriilor casnice au proporţii similare. Potrivit aceleaşi surse ocuparea muncii în sectorul neoficial al economiei constituie în jur de 11 procente din rata generală de ocupare în muncă, o valoare care pare a fi mai mult optimistă şi care doar parţial poate explica nivelul scăzut al ratei de ocupare în muncă.

După cum s-a putut aştepta, agricultura deţine cea mai mare pondere a muncitorilor neoficiali şi a muncitorilor în familii (63.4 procente); sectorul Construcţiilor se clasează pe locul doi (11.2 procente), iar Industria fiind cea mai puţin afectată de această problemă. De asemenea, componenta sectorului privat în domeniul Serviciilor este caracterizată de prezenţa persoanelor neoficial angajate (26.1 procente în Comerţ, Servicii hoteliere şi Alimentaţia publică; 18.5 procente în Comunicaţii şi Transporturi şi 9.8 procente în Alte activităţi terţe).

Graficul 3.27


Putem observa în final că, în domeniul activităţilor terţe ocuparea neoficială în muncă este pronunţată mai mult în sectorul formal, pe când în Agricultură şi Construcţii ea se concentrează mai mult în sectoarele neoficiale.

Utilizarea contractelor part-time a rămas în mare măsură limitată, astfel încât în 2008 aceste contracte au fost întocmite cu doar 6.5 procente din angajaţi. Contractele part-time au fost utilizate mai mult în Agricultură (61.6 procente), Administraţia publică (10 procente) şi Comerţ, Servicii hoteliere şi Alimentaţia publică (9.4 procente). Aceleaşi sectoare reprezintă cea mai mare pondere a incidenţei contractelor part-time. Incidenţa şi structura contractelor part-time este invers proporţională cu nivelul de studii.


În cele din urmă, şi în conformitate cu observaţiile precedente, muncitorii pe cont propriu reprezintă tipologia cu cea mai mare incidenţă a contractelor part-time.

În concluzie, datele analizate ne permit să depistăm o raţionalizare remarcabilă a structurii ocupării muncii în Industrie şi Servicii (creşteri importante în nivelul mediu de studii, în ponderea angajaţilor salariaţi, utilizarea limitată a contractelor verbale şi a contractelor part-time, cu excepţia unor ramuri în domeniul serviciilor) care ar putea cel puţin parţial explica creşterea productivităţii înregistrată în aceste sectoare. Tendinţe similare sunt mai puţin evidente sau nu sunt prezente deloc în Agricultură, un sector care rămâne în continuare caracterizat de o prezenţă relevantă a producţiei la nivelul de subzistenţă, angajarea neoficială în muncă cu toate consecinţele sale şi ponderea mare de muncitori sezonieri fără locuri alternative de muncă.

3.8 Perspectiva de gen În timpul perioadei sovietice prezenţa femeilor pe piaţa muncii nu s-a deosebit

semnificativ de prezenţa bărbaţilor. Introducerea economiei de piaţă nu a provocat schimbări importante ale acestei situaţii.

În anul 1999 femeile au reprezentat 50.3 procente din persoanele ocupate în muncă, 49

de procente din forţa de muncă şi doar 39 de procente din şomeri. După cum deja am observat, colapsul ocupării muncii care a caracterizat următorii ani a afectat bărbaţii şi femeile în mod similar. Prin urmare, in 2008 ponderea ocupării femeilor în ocuparea generală în muncă a constituit 49.9 procente, pe când ponderea femeilor în forţa de muncă şi şomeri a crescut moderat (la nivelul de 49.5 şi respectiv 42.1 procente).

Graficul 3.30

Cu toate acestea, datorită tendinţelor PVM, în perioada 1999-2008, diferenţialul de gen a ratei de ocupare în muncă a crescut, pe când diferenţialele ratelor de activitate şi ratelor de şomaj au scăzut. Pentru ultimii doi indicatori tendinţele naţionale sunt coerente cu tendinţele la nivelul regiunilor urbane şi rurale. Pe când în ceea ce priveşte indicatorii ocupării în muncă, creşterea înregistrată la nivel naţional reprezintă rezultatul unei creşteri în regiunile urbane şi a unui declin în regiunile rurale.


32

Tabelul 3.15 – Principalii indicatori ai pieţei muncii; diferenţialele de gen; 1999 şi 2008

Rata de ocupare

în muncă

Rata de activitate în muncă

Rata de

şomaj Localităţi

urbane 1999 -5.5 -11.8 -5.9

2008 -10.0 -11.5 -1.5 Localităţi

rurale 1999 -8.0 -11.2 -3.4

2008 -6.5 -7.2 -0.9 Total

1999 -6.8 -11.4 -4.7 2008 -8.1 -9.2 -1.2

Diferenţialele de gen a ratelor specifice de ocupare în muncă după grupele de vârstă de

cinci ani ne permit să identificăm schimbările determinate de dezvoltarea învăţământului, de tendinţele în ocuparea muncii şi funcţionarea pieţei de muncă.

În 1999 ratele specifice de ocupare în muncă a femeilor au fost identice cu cele ale

bărbaţilor până la vârsta de 50 de ani, înregistrând valori mai scăzute în grupele următoare de vârstă. În anul 2008, toate ratele de ocupare în muncă a femeilor sunt mai scăzute decât în cazul bărbaţilor, iar diferenţele ating trei maxime în grupurile de vârstă 25-29, 44-49 şi 54-59 de ani. Regiunea verde în Graficul 3.33 demonstrează variaţiile diferenţialelor de gen specifice care au intervenit în perioada 1999-2008. Principalul moment care necesită a fi evidenţiat este faptul că creşterea diferenţialului ocupării în muncă este mai pronunţată în grupa de vârstă 20-29 de ani, care înregistrează o creştere mai mare de 10 puncte procentuale. În acelaşi timp, noi înregistrăm o scădere a diferenţialului în grupa de vârstă 50-59 de ani. O posibilă interpretare a acestor rezultate ar putea fi faptul că piaţa muncii din Republica Moldova într-un moment de lipsă a cererii de muncă a abandonat în cazul generaţiilor mai tinere sistemul egalitar precedent, acordând prioritate bărbaţilor, însă garantând în continuare un loc de muncă pentru femeile cu familii şi posibilitatea de a rămâne o durată mai mare în muncă decât cea înregistrată anterior.

Graficele 3.31, 3.32 şi 3.33

După cum deja am menţionat, femeile au o proporţie aproape egalitară în ocuparea în muncă. Însă prezenţa lor se află, cu toate acestea, sub nivelul mediu în sectorul Construcţiilor, puţin mai jos decât nivelul mediu în Agricultură şi Industrie, mai sus de nivelul mediu în Servicii. Ponderea cea mai mare a femeilor este înregistrată în Administraţia Publică, Ocrotirea Sănătăţii, Învăţământ şi Servicii Sociale şi constituie 69.7 procente.

Graficul 3.34


A fost menţionat deja faptul că, în mediu, femeile ocupate în muncă au un nivel de

studii mai înalt decât al bărbaţilor. Această afirmaţie necesită a fi specificată în două ipostaze. În primul rând, femeile posedă un nivel educaţional mai înalt doar în sectorul Terţ şi

Construcţii, sector în care femeile activează mai mult în domeniul administrativ. În al doilea rând, pe când femeile angajate în muncă sunt „specializate” în Învăţământul Superior, Învăţământ Secundar şi în special în Învăţământul Secundar Specializat, bărbaţii la rândul lor, într-o oarecare măsură, sunt „specializaţi” în nivelele educaţionale inferioare, dar în special în Învăţământul Profesional Secundar.

Graficul 3.35

În general, contractele part-time tind a fi utilizate mai des în cazul femeilor şi de către

femei şi devin un element structural important pe piaţa muncii din Occident. Situaţia în Republica Moldova nu este una similară. Proporţia femeilor cu contracte part-time este de doar 51.8 procente; 62 de procente din femeile cu contracte part-time activează în Agricultură, 15 procente în Administraţia Publică şi 10 procente în Comerţ, Servicii hoteliere şi Alimentaţia publică. Bărbaţii dispun de majoritatea contractelor part-time în domeniul Construcţiilor, Industriei, Transporturilor şi Comunicaţiilor. Proporţia femeilor cu contracte part-time este invers proporţională cu nivelul educaţional şi devine mult mai actuală în cazul angajaţilor pe cont propriu.

Datele cu privire la ocuparea neoficială în muncă sunt destul de surprinzătoare. La general proporţia femeilor ocupate oficial în muncă este mai mare decât proporţia femeilor în ocuparea generală în muncă. Acest fapt este veridic în toate sectoarele, cu excepţia Agriculturii, sector în care femeile reprezintă 55 de procente din ocuparea neoficială în muncă şi din forţa de muncă în gospodăriile casnice.

Tabelul 3.16 - Ocuparea generală în muncă după statut şi unităţile de producţie; Ponderea femeilor

Ocuparea oficială

Ocuparea neoficială Gospodăria

casnică Total

Sectorul oficial

Sectorul tenebru Total

Agricultură 33.2 53.3 48.6 50.3 55.0 45.5 Industrie 46.4 41.8 37.5 40.9 45.8 Construcţii 15.8 9.2 7.5 7.8 11.6 Servicii 59.5 57.8 34.8 52.4 100.0 58.9

Comerţ, Servicii hoteliere şi Alimentaţia

publică 56.8 67.1 42.6 62.3 58.3 Transporturi şi

comunicaţii 30.0 4.0 0.0 2.3 24.9 Administraţia publică: Învăţământ, Ocrotirea

sănătăţii şi servicii sociale 69.7 69.7


34

Alte activităţi 53.9 57.1 100.0 65.5 100.0 57.4 Total 50.9 51.1 35.9 43.2 56.6 49.9

O comparaţie a distribuţiei între femei şi bărbaţi demonstrează că 70.4 procente din femei au un loc oficial de muncă în sectorul formal al economiei (comparativ cu nivelul de 67.4 procente în cazul bărbaţilor), iar 18.2 procente un loc de muncă neoficial (comparativ cu 23.8 procente în cazul bărbaţilor). În ceea ce priveşte locurile neoficiale de muncă, proporţia femeilor este mai mare decât proporţia bărbaţilor doar în sectorul gospodăriilor casnice şi în sectorul oficial. Ar fi necesar iarăşi să menţionăm că, potrivit Sondajului Forţei de Muncă, doar 7.9 procente din femei activează în economia tenebră. În concluzie, aparent trecerea la economia de piaţă nu a afectat semnificativ poziţia egalitară pe piaţa muncii deţinută de către femei de pe timpul regimului sovietic. Dacă şi au apărut careva diferenţe, ele se datorează mai mult lipsei cererii de muncă şi rolului important al familiei.

Graficul 3.36

35 Piaţa muncii din Republica Moldova | Capitolul 4. O ANALIZA A PIEŢEI MUNCII DIN REPUBLICA MOLDOVA ÎN BAZA DATELOR DE FLUX

Capitolul 4. O ANALIZA A PIEŢEI MUNCII DIN REPUBLICA MOLDOVA ÎN BAZA DATELOR DE FLUX

Primul obiectiv al acestui capitol constă în estimarea intrărilor şi ieşirilor corespunzătoare pe generaţii în PVM, Forţa de muncă şi Ocuparea generală în muncă. Imaginea superficială oferită de aceste calcule iniţiale va fi conturată mai detaliat prin analiza fluxurilor după sector şi nivel educaţional. Rolul special pe care l-a avut agricultura în determinarea colapsului ocupării muncii în Republica Moldova va fi analizat în continuare, iar datele vor fi structurate prin prisma regiunilor urbane/rurale. Acest proces ne va permite, la nivel descriptiv, să evidenţiem dinamica care stă la baza tendinţelor principalelor variabile pe piaţa muncii, şi, la nivel analitic, să evaluăm impactul cererii de muncă asupra acestor variabile.

La moment, există date statistice comparabile cu privire la piaţa muncii doar pe o perioadă de 9 ani15

. Acest fapt limitează analiza la două perioade care se suprapun, 1999-2004 şi 2003-2008, iar calcularea directă a fluxurilor totale pe intervalul 1999-2008 devine imposibilă. Cu toate acestea, noi vom încerca să prezentăm comparaţiile între cele două intervale de timp pentru a verifica care din tendinţe a caracterizat întreaga perioadă şi vom oferi o evaluare aproximativă a consecvenței lor. Mai exact, anul 2004 desemnează sfârşitul unei faze de contractare a ocupării muncii şi este urmat de o perioadă caracterizată printr-o încetinire semnificativă a pierderilor de locuri de muncă în componenta bărbaţi, şi, la nivel general, de o creştere a cererii de muncă în termeni de flux.

4.1 Populaţia în Vârsta de Muncă În perioada 1999-2004, PVM s-a redus cu 119,000 persoane. Această cifră ascunde, cu

toate acestea, un set complex de fluxuri pe generaţii. Intrările pe generaţii constituie 399,000, iar ieşirile pe generaţii se echivalează cu 133,000. Prin urmare, soldul pe generaţii este egal cu 266,000, şi, ţinând cont de cele 71,000 de decesuri înregistrate16

, sporul natural final este egal cu 195,000. Acesta ar fi sporul natural în condiţiile în care graniţele Republicii Moldova ar fi fost închise. De fapt, PVM s-a redus, după cum deja am observat, cu 119,000 şi acest fapt presupune un sold negativ al migraţiei de 314,000.

Tabelul 4.1- PVM - Fluxurile pe generaţii şi soldurile după sexe; 1999-2004 şi 2003-2008


Intrări pe gen. 204 195 399 191 181 372 Ieşiri pe gen. 54 79 133 47 71 119

Soldul gen. 149 116 266 143 110 253 15 Sondajul Forţei de Muncă a fost început în ultimul trimestru al anului 1998 şi prin urmare primele valori anuale sunt acelea din 1999.

16 Numărul de decesuri a fost estimat prin aplicarea ratei de mortalitate specifice anului 2002 în cazul fiecărui grup de vârstă de cinci ani.

Piaţa muncii din Republica Moldova | Capitolul 4. O ANALIZA A PIEŢEI MUNCII DIN REPUBLICA MOLDOVA ÎN BAZA DATELOR DE FLUX

36

Decesuri 45 26 71 43 25 68 Sporul natural 105 90 195 101 85 186 Soldul migraţiei -194 -120 -314 -56 -68 -124 Soldul total -89.1 -29.5 -119 44.6 16.9 62

A doua perioadă (2003-2008) demonstrează unele diferenţe importante, cea mai relevantă fiind faptul că PVM înregistrează un sold pozitiv de 62,000. Sursa acestei schimbări importante nu poate fi găsită în tendinţele naturale. De fapt, sporul natural al acestei perioade este mai mic faţă de prima perioadă (186,000) din cauza unui declin absolut în intrările pe generaţii mai mare decât declinul în ieşirile pe generaţii, ultimul fiind determinat de procesul de îmbătrânire şi decesuri. Această diferenţă este provocată de soldul migraţiei, care scade de la -314,000 în prima perioadă la -124,000 în perioadă următoare.

Diagramele nr.1 şi nr. 2

În ambele perioade, femeile reprezintă în jur de 44 de procente din soldul pe generaţii, şi în jur de 46 de procente din sporul natural. Aceasta depinde de faptul că femeile au o rată de mortalitate mai mică pe parcursul fazei de muncă a vieţii. Prin urmare, pe când femeile constituie doar 37 de procente din decesuri, în final ele reprezintă în jur de 60 de procente din ieşirile pe generaţii. Interesant devine şi faptul că bărbaţii reprezintă o mare majoritate a soldului de migraţiune în prima perioadă (61.2 procente), pe când femeile predomină în cea de-a doua perioadă (54.9 procente).

Tabelul 4.2 - PVM; fluxurile şi soldul pe generaţii; ponderea femeilor; 1999-2004

şi 2003-2008

1999-2004

2003-2008

Intrări pe gen. 48.9 48.8 Ieşiri pe gen. 59.3 60.1

Soldul gen. 43.7 43.4 Decesuri 36.5 37.0

Sporul natural 46.3 45.8 Soldul migraţiei 38.2 54.9 Soldul total 24.9 27.5

Dacă facem presupunerea că, emigraţia va fi egală cu suma fluxurilor negative în

cadrul generaţiilor şi soldul net al decesurilor, iar imigraţia va fi egală cu suma fluxurilor pozitive, atunci soldul net în prima perioadă reprezintă un rezultat al 337,000 de ieşiri din ţară


şi al 23,000 de intrări în ţară17. Valorile corespunzătoare în cazul următoarei perioade sunt egale cu 209,000 de ieşiri şi 85,000 de intrări în ţară18

Principalele aspecte şi tendinţe pot fi rezumate în felul următor:

.

• În ambele perioade fluxurile de emigraţie au fost provocate în mare majoritate de persoanele tinere, mai mult de 70 de procente din toţi migrații fiind în grupa de vârstă 15-29 de ani;

• Distribuţia după vârste a bărbaţilor migrați a rămas aceeași în ambele perioade; • În cea de-a doua perioadă, distribuţia după vârstă a femeilor migrate este

concentrată mai mult în primele două grupe de vârstă, 35 de procente fiind în grupul de vârstă 15-19 ani şi 42 de procente în grupul de vârstă 20-24 de ani;

• Bărbaţii reprezintă majoritatea migraților în ambele perioade (respectiv 50 şi 53 de procente);

• În prima perioadă reîntoarcerea în ţara de baştină este modestă, fiind constituită doar de femei;

• În a doua perioadă, numărul de reîntoarceri s-a triplat, iar bărbaţii au constituit mai mult de două treimi din ele, reîntoarcerile fiind concentrate în grupa de vârstă de 30-34 de ani.

Graficul 4.1

Potrivit calculelor precedente, numărul de cetăţeni ai Republicii Moldova în vârsta

de muncă care au locuit pe teritoriul Republicii Moldova în 1999 şi care locuiau în străinătate în anul 2008 poate fi evaluat în jur de 400,000, majoritatea fiind bărbaţi. Numărul de cetăţeni aflaţi deja în străinătate în 1999 a fost estimat de către Sondajul Forţei de Muncă la nivelul de 135,000. Această valoare este mult mai scăzută decât evaluarea care poate fi obţinută prin aplicarea metodologiei fluxurilor la datele publicate de Divizia Populaţiei cu privire la populaţie. Această metodologie ar oferi un rezultat de aproximativ 350,000-400,000 de emigranţi în perioada 1990-2000. În concluzie, ar fi rezonabil să presupunem că, după obţinerea independenţei, cel puţin 600,000 de persoane au părăsit Moldova, cifră care reprezintă un nivel surprinzător de mare luând în considerare mărimea populaţiei Republicii Moldova.

Datele precedente pun o întrebare interesantă: ce a determinat fluxurile mari de migraţiune care au caracterizat Republica Moldova până în anii 2004, 2005 şi apoi declinul lor brusc?

Modelul prezentat în Anexă face o ipoteză precum că, explicaţia poate fi găsită în probabilitatea de a găsi un loc de muncă, şi, prin urmare, în nivelele relative şi tendinţele

17 Trebuie să menţionăm că, numărul de emigranţi reprezintă numărul de persoane care s-au aflat în Republica Moldova la începutul perioadei şi locuiau în străinătate la sfârşitul perioadei. În acelaşi mod numărul de imigranţi reprezintă numărul de cetăţeni ai Republicii Moldova care se aflau în străinătate la începutul perioadei şi locuiau în Moldova la sfârşitul perioadei. Prin urmare, numărul de emigranţi nu include persoanele care au plecat din ţară şi s-au reîntors în ţară pe parcursul acestui interval, iar numărul de imigranţi nu include persoanele care s-au întors în ţară şi au ieşit din ţară pe parcursul perioadei. Aceleaşi observaţii sunt aplicate în cazul tuturor trecerilor pe care le vom evalua şi în special celea care au loc între forţa de muncă şi populaţia economic non-activă şi între diferite sectoare ale economiei.

18 Cu toate acestea, o analiză mai detaliată a datelor demonstrează că, aceste rezultate sunt probabil afectate de probleme de calcul, care se manifestă prin valori anormale în cazul celor mai în vârstă grupe şi în special în grupa de vârstă 50-54 de ani.


38

intrărilor în PVM şi în Ocuparea în muncă. Dacă dezechilibrul între intrările în PVM şi accesibilitatea locurilor de muncă este mare şi persistă o perioadă lungă de timp, atunci se creează un „potenţial de migrațiune”. Potenţialul de migraţiune se transformă în fluxuri de emigraţie în cazul în care celelalte ţări se află într-o situaţie diametral opusă: un deficit structural al ofertei de muncă19

Deja în anii ’90, colapsul economiei Republicii Moldova care a lăsat fără un loc de muncă un mare număr de muncitori în agricultură a provocat, paralel cu declinul ocupării muncii în sectorul industrial şi creşterea insuficientă a sectorului de servicii, un număr mare în creştere de muncitori în exces, în special în regiunile rurale. Situația a fost agravată de o tendinţă demografică caracterizată prin intrările în faza de muncă a vieţii a generaţiilor de dimensiuni mari, un fenomen care a persistat, după cum am observat, şi în următorul deceniu. În paralel, un număr mare de ţări Europene se caracterizau printr-o lipsă a ofertei de muncă, provocată de reducerea profundă a fertilităţii care s-a manifestat începând cu mijlocul anilor ’60. Toate condiţiile pentru o emigraţie masivă erau prin urmare prezente.

.

Scopul următorului paragraf constă în analiza:

• De unde au apărut fluxurile de migraţiune din punct de vedere al condiţiilor economice şi distribuţiei geografice;

• Care din grupurile social-economice au fost mai mult afectate, în special în ceea ce priveşte educaţia;

• Care a fost rolul relativ al tendinţelor demografice şi economice în generarea potenţialului de migraţiune şi mai apoi în încetinirea migraţiei şi creşterea numărului de reîntoarceri în ţară.

Pentru a efectua această analiză, ne vom concentra atenţia în continuare asupra principalelor componente ale pieţei muncii, Forţa de muncă şi Populaţia economic non-activă, si apoi asupra Ocupării Muncii.

4.2 Forţa de muncă şi Populaţia economic non-activă Fluxurile pe generaţii ne permit să reconstituim intrările şi ieşirile pe generaţii în Forţa

de muncă şi Populaţia economic non-activă, trecerile din Forţa de muncă în Populaţia economic non-activă şi, în final, să oferim unele calcule separate ale fluxurilor din ambele sub-populaţii către ţările din străinătate şi să clasificăm emigraţia totală după condiţiile de origine.

19 La nivel global, cel mai reuşit exemplu istoric al acestui fenomen este oferit de fluxurile mari inter-continentale care au caracterizat secolul XIX. Această creştere a PVM care a avut loc în prima fază a aşa numitei tranziţii demografice, fără a fi urmată de o creştere proporţională a ocupării forţei de muncă, a creat în multe ţări ale Europei o premisă (potenţial de migraţiune) pentru fluxurile de migraţiune de mari proporţii care mai apoi au fost activate de perspectivele posibilităţilor de muncă în America de Nord, America de Sud şi Australia. Un caz mai apropiat şi mai interesant îl reprezintă Italia de Sud în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial şi începutul anilor ’70. Decenii de subdezvoltare şi restricţiile rigide cu privire la migraţiune au determinat apariţia unui mare număr de muncitori de prisos în sectorul agricol. Creşterea economică care a avut loc în Italia începând cu mijlocul anilor 50 a fost limitată doar la regiunea de Nord şi nu a atins Sudul Italiei. Accesibilitatea locurilor de muncă în America de Nord, America de Sud în anii 50 şi apoi în Belgia, Elveţia, Germania la sfârşitul anilor 50 şi până la sfârşitul anilor 60 şi apoi în Italia de Nord, a declanşat fluxurile masive de migraţiune care s-au sfârşit abia în anii 70, atunci când potenţialul de migraţiune a fost în mare măsură epuizat.


Intrările în PVM pot avea loc în două modalităţi: prin atingerea vârstei minime de muncă de 15 ani (intrările pe generaţii) sau prin imigraţie. Ieşirile pot fi determinate de trei motive: atingerea vârstei de 65 de ani, deces sau emigraţie.

Din punct de vedere al pieţei muncii, intrările pe generaţii în PVM se evidenţiază sau ca intrări în Forţa de muncă sau ca intrări în Populaţia economic non-activă. Intrările în Forţa de muncă pot fi generaţionale după natură, de origine din Populaţia economic non-activă sau de după hotarele ţării (imigraţia). Aceleaşi categorii pot fi aplicate în cazul Populaţiei economic non-active. Trecerile între Forţa de muncă şi Populaţia economic non-activă pot avea loc în oricare moment de timp pe parcursul permanenţei în PVM. Persoanele tinere vor trece din Forţa de muncă în Populaţia economic non-activă atunci când îşi finalizează studiile. Femeile pot decide să intre sau nu în Forţa de muncă după creşterea copiilor, sau în oricare alt moment de timp, pentru a contribui la veniturile familiei, în special în cazul când bărbatul hrănitor al familiei îşi pierde locul de muncă. Mişcările în direcţia opusă pot fi determinate de pierderea locului de muncă şi de senzaţia că probabilitatea găsirii unui alt loc de muncă este extrem de mică (descurajarea). În ceea ce priveşte PVM, ieşirile pe generaţii din Forţa de muncă sau Populaţia economic non-activă pot fi determinate de atingerea vârstei de 65 de ani, deces sau emigraţie.

Următoarele tabele clasifică intrările şi ieşirile din PVM, după tipologie, origine şi destinaţie. Să analizăm la început fluxurile totale. În prima perioadă, intrările pe generaţii în PVM au fost constituite aproape egal de către bărbaţi şi femei. Din punct de vedere al destinaţiei, marea majoritate a fost reprezentată de intrările în Populaţia economic non-activă, şi doar 18.4 procente au luat forma de intrări pe generaţii în forţa de muncă. Ponderea bărbaţilor a fost puţin mai mare. Ponderea extrem de mică a intrărilor pe generaţii în Forţa de muncă depinde de faptul că ele se datorează doar persoanelor care şi-au finalizat studiile până la vârsta de douăzeci de ani. Acele persoane care se află încă în procesul de studii la vârsta de 20 de ani, intră în PVM prin Populaţia economic non-activă şi apoi trec în Forţa de muncă odată cu finalizarea studiilor. În cea de-a doua perioadă intrările pe generaţii în PVM se reduc la 311, 000, pe când ponderea intrărilor pe generaţii în Forţa de muncă creşte moderat până la nivelul de 20.5 procente.

Tabelul 4.3 - Forţa de muncă, Populaţia economic non-activă, PVM; fluxurile pe generaţii ale bărbaţilor şi femeilor după origine şi perioadă

1999-2004 2003-2008

FM PEN PVM FM PEN PVM

Total intrări 91 382 380 122 456 397 Gen. 66 291 357 59 253 311 Din FM 76 129 Din PEN 17 51 De peste hotare 8 15 23 12 73 86 Total ieşiri 325 268 499 271 244 335 Decesuri 46 25 71 44 23 68 Gen. 44 89 133 40 79 119 În FM 17 51 În PEN 76 129 Peste hotare 159 137 296 58 91 149


40

Soldul total -234 114 -120 -150 211 62 Sporul natural -83 236 153 -104 229 125 Soldul migraţiei -151 -122 -273 -46 -18 -63

Diferenţele substanţiale între prima şi cea de-a doua perioadă apar atunci când analizăm trecerile între Forţa de muncă şi Populaţia economic non-activă, pe de o parte, şi fluxurile de migraţiune, pe de altă parte. În ambele perioade, alternarea între Forţa de muncă şi Populaţia economic non-activă constituie un sold pozitiv în cazul Populaţiei economic non-active, de 59,000 în prima perioadă şi 78,000 în a doua perioadă. După cum deja am observat, trecerile din Populaţia economic non-activă în Forţa de muncă se datorează în special intrărilor pe piaţa muncii a persoanelor tinere care şi-au încheiat studiile atunci când erau mai în vârstă de 19 ani. Numărul lor creşte de la 17,000 la 51,000 de persoane. În acelaşi timp, probabil valoarea primei perioade subestimează mărimea reală a intrărilor în Forţa de muncă din cauza că fluxurile de ieşire a persoanelor cu un nivel scăzut de studii a compensat parţial intrările persoanelor cu studii superioare. Trecerile din Forţa de muncă în Populaţia economic non-activă (probabil toate fiind din şomaj) au crescut de la 76,000 la 129,000.

A doua diferenţă importantă se caracterizează prin reducerea fluxurilor de migraţiune şi schimbările în structura lor după origine. Noi deja am analizat reducerea fluxurilor de emigraţie şi creşterea numărului de persoane reîntoarse în ţară. Următorul grafic demonstrează că, în prima perioadă majoritatea emigranţilor au provenit din forţa de muncă (53.7 procente), pe când majoritatea reîntoarcerilor s-au încheiat în Populaţia economic non-activă (71 de procente). În a doua perioadă, majoritatea emigranţilor au provenit din Populaţia economic non-activă (65.2 procente), iar o pondere şi mai mare a reîntoarcerilor s-a încheiat în aceeași sub-populaţie. În concluzie, migraţia netă a afectat întotdeauna nivelul Forţei de muncă mai mult decât nivelul Populaţiei economic non-active.

Graficul 4.3

În Capitolul 3, noi am analizat schimbările relative în nivelul şi structura Forţei de muncă şi a Populaţiei economic non-active. Datele precedente au scos puţin în evidenţă dinamica care a provocat aceste schimbări şi, în special, creşterea importantă a Populaţiei economic non-active.

În ambele perioade, reducerea Forţei de muncă se datorează atât cauzelor naturale cât şi migraţiei. Sporul natural negativ a fost determinat pe de o parte de un număr limitat al intrărilor din cauza lipsei posibilităţilor de angajare şi, pe de altă parte, de numărul mare de treceri în Populaţia economic non-activă, care poate fi depistat în special de ieşirile din şomaj, provocate de efectul descurajării extensive. În ceea ce priveşte emigraţia, rolul ei se diminuează într-un mod destul de pronunţat, astfel încât, dacă în prima perioadă soldul migraţiei poate explica aproape două treimi din reducerea forţei de muncă, în cea de-a doua perioadă ponderea acestui sold al migraţiei scade la nivelul de 30 de procente.

Analizând acelaşi fenomen din perspectiva Populaţiei economic non-active, noi putem observa un număr extrem de mare de ieşiri naturale provocate de extinderea perioadei de şcolarizare, pe când trecerile în Forţa de muncă a persoanelor care au abandonat şcoala au fost întrecute la număr de ieşirile din şomaj. Mai mult ca atât, pe când în prima perioadă, emigraţia aproape a înjumătăţit creşterea naturală a Populaţiei economic non-active, în cea de-a doua perioadă impactul soldului de migraţiune a fost extrem de limitat. În concluzie, cu toate că extinderea perioadei de şcolarizare a avut la sigur un rol important, efectele directe şi indirecte ale lipsei oportunităţilor de a găsi un loc de muncă au fost şi ele la rândul său extrem de importante.


Tabelul 4.4 prezintă o descompunere după gen a fluxurilor totale pe generaţii pe care le-am analizat mai sus. Principalele elemente care apar în evidenţă sunt următoarele:

• În prima perioadă, reducerea Forţei de muncă este determinată în mare majoritate de populaţia bărbaţilor (care predomină atât în sporul natural cât şi în soldul migraţiei), pe când în cea de-a doua perioadă această reducere este determinată de către populaţia femeilor (58.7 procente);

• În ambele perioade creşterea Populaţiei economic non-active este determinată în mod similar atât de bărbaţi cât şi de către femei;

• În prima perioadă, intrările în Forţa de muncă din Populaţia economic non-activă sunt în mare majoritate constituite de către femei, pe când fluxurile în direcţia opusă înregistrează o majoritate de bărbaţi; în cea de-a doua perioadă intrările în Forţa de muncă din Populaţia economic non-activă sunt constituite în majoritate de către bărbaţi, pe când femeile predomină în fluxurile din direcţia opusă;

• În prima perioadă, bărbaţii reprezintă o mare majoritate a migraţiei nete care provine atât din Forţa de muncă cât şi din Populaţia economic non-activă (în jur de 61.5 procente); În cea de-a doua perioadă, două treimi din soldul migraţiei cu originea în Forţa de muncă se datorează femeilor, care la fel constituie aproape întreg soldul migraţiei cu originea în Populaţia economic non-activă.

Tabelul 4.4 - Forţa de muncă, Populaţia economic non-activă, PVM; fluxurile pe generaţii după sexe şi perioadă.

1999-2004 2003-2008

FM PEN PVM FM PEN PVM

BĂRBAŢI Total Intrări 39 181 177 68 220 208

Gen. 36 141 177 31 121 151.6 Din FM 40 52 Din PEN 3 28 De peste hotare 9 47 56 Total Ieşiri 186.3 123.9 266.9 130 113 163 Decesuri 32 13 45 31 12 43 Gen. 21 33 54 22 26 47 În FM 3 28 În PEN 40 52 Peste hotare 93 75 168 25 48 73 Soldul total -147 57 -90 -62 107 45 Sporul natural -54 132 78 -46 108 61 Soldul migraţiei -93 -75 -168 -16 -1 -17

FEMEI Total Intrări 52 201 203 54 236 189

Gen. 30 150 180 28 132 160 Din FM 36 77 Din PEN 14 23


42

De peste hotare 8 15 23 3 26 30 Total Ieşiri 138 144 233 141 131 173 Decesuri 13 12 26 13 12 25 Gen. 23 56 79 18 53 71 În FM 14

23

În PEN 36 77

Peste hotare 66 62 128 33 43 76 Soldul total -87 57 -30 -88 105 17 Sporul natural -29 103 75 -58 122 63 Soldul migraţiei -58 -47 -105 -29 -17 -46 FEMEI/TOTAL

Total Intrări 56.9 52.6 53.4 44.1 51.7 47.7 Gen. 45.4 51.5 50.4 47.1 52.2 51.3 Din FM 47.3 59.7 Din PEN 82.0 44.7 De peste hotare 100.0 100.0 100.0 27.0 35.9 34.6 Total Ieşiri 42.6 53.8 46.6 52.1 53.6 51.4 Decesuri 29.4 49.7 36.5 30.0 50.4 37.0 Gen. 52.1 62.6 59.3 45.7 67.3 60.1 În FM 82.4

44.7

În PEN 47.4 59.7

Peste hotare 41.6 45.1 43.2 56.6 47.4 51.1 Soldul total 37.1 49.8 24.9 58.7 49.6 27.4 Sporul natural 34.6 43.9 49.0 56.1 53.1 50.7 Soldul migraţiei 38.5 38.4 38.5 64.5 94.4 73.5

Diagramele de mai jos ale fluxurilor ilustrează o reprezentare grafică a fenomenelor analizate mai sus.

Diagramele nr.3 - nr.8

4.3 Ocuparea forţei de muncă Analiza ocupării forţei de muncă va fi efectuată în două etape. În prima etapă, noi vom

analiza fluxurile pe generaţii a ocupării generale în muncă. În cea de-a doua etapă, noi vom efectua aceeași analiză în baza datelor referitoare la ocuparea muncii după sector şi nivel educaţional pentru a evita subestimarea intrărilor în ocuparea muncii, ca consecinţă a prezenţei fluxurilor pozitive şi negative echivalente în aceeaşi grupă de vârstă.

Ne putem aminti că, în conformitate cu modelul fluxului pe generaţii, numărul de persoane care intră pentru prima dată în muncă (Cererea de Muncă pe Generaţii în termeni de flux) este egal cu suma algebrică a numărului de persoane care părăsesc în bază permanentă ocuparea în muncă (Cererea de Înlocuire) şi numărul suplimentar de locuri de muncă create pe parcursul intervalului de timp analizat (Cererea Suplimentară), pe parcursul duratei de timp a grupelor de vârstă, care în acest studiu este de cinci ani. Cererea de Muncă pe Generaţii în termeni de flux este variabila de bază a acestui model, deoarece reprezintă


punctul de pornire în evaluarea probabilităţii de găsire a unui loc de muncă pentru generaţiile care intră în faza de muncă a vieţii şi, în acelaşi timp, poate contribui la determinarea existenţei unui potenţial de migraţiune în termeni de flux.

4.3.1 Ocuparea generală în muncă şi angajaţii

În perioada 1999-2004, Cererea de înlocuire (numărul total de ieşiri din ocuparea în muncă) a fost egală cu 254,000, iar în perioada 2003-2008 cu 227,000. Cererea suplimentară (care în cazul Republicii Moldova este negativă în ambele perioade şi corespunde, prin urmare, numărului de locuri de muncă lichidate de sistemul economic) este egală cu -163,000 în prima perioadă şi cu -90,000 în cea de-a doua perioadă. Cererea de muncă în termeni de flux, care evaluează numărul de persoane tinere care au fost capabile să se angajeze pentru prima dată în muncă, creşte prin urmare de la 91,000 în prima perioadă la 138,000 în cea de-a doua perioadă (+52 de procente). Această creştere se datorează faptului că Cererea Suplimentară a scăzut în valori absolute mai puţin decât Cererea de Înlocuire.

Diagrama 1

Tabelul 4.5 analizează fluxurile pe generaţii după apartenenţa la gen. Primul aspect important pe care vrem să-l menţionăm este faptul că, în perioada 1999-2004 bărbaţii au reprezentat 31.9 procente din intrările primare şi 57.9 procente din ieşirile totale; în perioada 2003-2008 ponderea lor a crescut la 56.7 procente din intrările primare şi s-a redus la 41.8 procente din ieşirile totale. Prin urmare, pe când în prima perioadă ocuparea generală în muncă este caracterizată de o substituţie a bărbaţilor de către femei, în cea de-a doua perioadă are loc situaţia exact inversă.

Tabelul 4.5 - Ocuparea generală a muncii; fluxurile pe generaţii după sexe;

1999-2004 şi 2003-2008

1999-04 2003-08

Bărbaţi Femei Total Femei/Total Bărbaţi Femei Total Femei/Total

Cerea de înlocuire 139 116 254 45.5 105 122 227 53.7

Ieşiri pe gen. 38 34 71 47.4 34 33 67 49.7 Decesuri 29 13 42 30.3 29 13 42 30.8 alte ieşiri 72 69 141 49.1 43 76 119 64.1

Cererea suplimentară -103 -60.4 -163 37.0 -27.2 -62.5 -90 69.7 CMF (Cererea de muncă în termeni de flux) 36 55 91 60.9 78 60 138 43.3

Fiind prezentă situaţia descrisă mai sus, distribuţia după vârste a fluxurilor în cadrul primei perioade demonstrează unele caracteristici neobişnuite. Graficele de mai jos, care reprezintă ieşirile nete ca fluxuri de generaţii din cauza decesurilor, demonstrează că, în prima perioadă, intrările primare au fost concentrate în primele două grupe de vârstă, dintre care


44

aproape două treimi ale intrărilor au avut loc între 15 şi 19 ani. Această proporţie este mult mai mare în cazul bărbaţilor (77.4 procente) decât în cazul femeilor (55.2), care la fel înregistrează intrări semnificative şi în grupele de vârstă 30-34 şi 40-44 de ani. În cazul bărbaţilor ieşirile premature sunt concentrate în grupa de vârstă 25-34 de ani (34% din total), iar în cazul femeilor în grupa de vârstă 25-29 de ani.


În cea de-a doua perioadă situaţia pare a fi mult mai asemănătoare cu cea de pe pieţele muncii din alte ţări Europene, în care intrările nete au loc până la vârsta de 34 de ani, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei, iar cele mai mari valori pozitive echivalente pentru ambele genuri se înregistrează în grupa de vârstă 20-24 de ani. Vârsta medie a intrărilor este de 22.5 ani în cazul bărbaţilor şi 21.4 ani în cazul femeilor. Ieşirile nete încep în grupa de vârstă 35-39 de ani, iar valorilor lor absolute cresc progresiv odată cu vârsta, înregistrând cu toate acestea un maxim care se abate de la regulă în grupa de vârstă 50-54 de ani.

Deoarece Cererea Suplimentară este negativă, doar o fracţiune din Cererea de Înlocuire poate oferi posibilităţi de muncă pentru persoanele tinere care intră pentru prima dată pe piaţa muncii. În această situaţie, proporţia dintre locurile de muncă lichidate şi ieşirile totale determină cota de ieşiri care poate fi utilizată pentru a „absorbi” tinerii de pe piaţa muncii. Trebuie să menţionăm că valoarea acestui indicator creşte de la 35.8 procente, în prima perioadă, la 60.5 procente, în cea de-a doua perioadă, semnalând o creştere netă a probabilităţii de găsire a unui loc de muncă pentru persoanele în căutarea primului loc de muncă.

Şi mai multe sugestii apar în urma analizei de flux a persoanelor ocupate în muncă. Caracteristicile generale sunt foarte similare cu celea pe care le-am identificat în analiza ocupării generale în muncă. Cu toate acestea, există şi unele diferenţe importante.

Tabelul 4.6 - Persoanele ocupate în muncă; fluxurile pe generaţii după sexe; 1999-2004 şi 2003 -2008

1999-04 2003-08


Cerea de înlocuire 128 93 221 42.1 115 68 182 37.1 Ieşiri pe gen. 9 3 12 25.5 22 5 27 17.5

Decesuri 98 77 175 44.1 67 54 121 44.9 alte ieşiri 21 7 28 25.9 13 8 21 39.3

Cererea suplimentară -103.8 -55.7 -160 34.9 -60.4 -11.2 -72 15.6 CMF 24 37 61 60.8 54 56 111 51.0

Ponderea relativă a muncitorilor salariaţi creşte considerabil de la prima la a doua perioadă (de la 67.2 procente la 80.3 procente), iar această creştere poate fi explicată aproape în întregime de către compoziţia bărbaţilor (de la 67.1 procente la 94.4 procente).

La fel ca şi în cazul angajaţilor creşterea cererii de muncă în termeni de flux duce la o creştere a numărului grupelor de vârstă cu fluxuri pozitive care, în cea de-a doua perioadă, se extinde până la grupa de vârstă de 30-34 în cazul bărbaţilor şi 40-44 în cazul femeilor. Vârsta


medie a intrărilor creşte, prin urmare, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei, la 25 de ani şi mai mult. Cu toate acestea, în ambele cazuri, numărul maxim de intrări primare în muncă este înregistrat în grupa de vârstă 20-24 de ani, care constituie 45.1 procente în cazul bărbaţilor şi 44.1 procente în cazul femeilor.


În concluzie, o comparație între fluxurile externe din ocuparea generală în muncă şi din ocuparea în bază de salariu ne sugerează că, în prima perioadă, migraţia a atras mai mult muncitorii pe cont propriu în grupele de vârstă 20-34 de ani şi angajaţii în bază de salariu din grupele de vârstă mai în vârstă, pe când în cea de-a doua perioadă fluxurile de emigraţie au fost reprezentate în mare majoritate de către femei care au muncit pe cont propriu.

4.3.2 Fluxurile ocupării muncii după sector

O reprezentare mai precisă şi mai detaliată a fluxurilor ocupării forţei de muncă poate fi obţinută printr-o analiză de flux după sector. Aceasta analiză ne va permite să evaluăm contribuţia fiecărui sector în parte la oferirea locurilor de muncă pentru persoanele tinere care au ieşit din sistemul de învățământ şi instruire profesională şi pentru persoanele care au fost excluse sau care, vorbind în general, au ieşit din alte sectoare.

Agricultura – După cum deja cunoaştem, agricultura, care a pierdut 321,000 locuri de muncă, a fost principala sursă a declinului ocupării forţei de muncă înregistrat în Republica Moldova în perioada 1999-2008. Cu toate acestea, în ambele perioade analizate de acest studiu, ieşirile totale din ocuparea forţei de muncă în agricultură au fost mult mai mari decât numărul de locuri de muncă lichidate astfel încât, în mediu, aproximativ 4,000 de persoane tinere au intrat în muncă în sectorul agricol în fiecare an, bărbaţii reprezentând o majoritate mică dar în creştere.

Ieşirile totale s-au redus de la 219,000 în prima perioadă, la 196,000, în cea de-a doua perioadă. Este convenabil să clasificăm ieşirile în trei grupe: ieşiri din cauza decesului, ieşiri din caza procesului natural de îmbătrânire şi ieşiri pe motive economice. Eu am inclus în cea de-a doua grupă toate ieşirile care au avut loc începând cu vârsta de 50 de ani, deoarece persoanele în această grupă de vârstă vor întâmpina dificultăţi considerabile în găsirea unui loc alternativ de muncă şi, la general, nu vor emigra. Ieșirile pe motive economice includ atât ieşirile voluntare cât şi ieşirile involuntare. Cele dintâi se referă la acele persoane care decid să treacă în alt sector sau să emigreze. Cele din urmă sunt determinate de lichidarea locurilor de muncă. Ele la fel pot include treceri la un alt sector sau emigraţia. Ca consecinţă a schimbărilor în structura după vârste a sectorului, ieşirile din cauze naturale (deces sau îmbătrânire) au crescut puţin de la prima la a doua perioadă, pe când ieşirile pe motive economice au scăzut de la 113,000 la 77,000.


46

Tabelul 4.7 - Ocuparea forţei de muncă; Sectorul agricol; fluxurile pe generaţii după sexe şi tipologie; 1999-2004 şi 2003-2008

1999-2004 2003-2008


Cerere de înlocuire 128.8 89.9 218.7 85.7 110.6 196.3

Ieşiri pe motive economice 72.1 40.7 112.9 26.7 50.4 77.1

Decesuri 15.5 7.1 22.6 13.5 5.9 19.4 Vârstă 41.2 42.0 83.2 45.5 54.3 99.8

Cererea suplimentară -117.7 -79.7

-197.4 -72.6

-101.8 -174.5

Cererea de muncă în termeni de flux 11.1 10.1 21.3 13.0 8.8 21.8

Următoarele grafice, care reflectă fluxurile nete pe generaţii, demonstrează că, în prima perioadă, ieşirile erau concentrate în primele trei grupe de vârstă (15-29), atât în cazul bărbaţilor cât şi în cazul femeilor. Prin urmare, ele au fost determinate în mare majoritate de motive economice şi au contribuit mult probabil la creşterea migraţiei. În cea de-a doua perioadă, ieşirile sunt direct asociate cu vârsta şi afectează în special muncitorii în vârsta primară.


Industria - Industria, inclusiv construcţiile, este caracterizată în prima perioadă, de o reducere nesemnificativă a nivelului de ocupare a forţei de muncă, ca rezultat al substituţiei a aproximativ 3,000 de femei cu aproximativ 2000 de bărbaţi. Intrările (în mediu de 5,700 pe an, majoritatea dintre care bărbaţi) sunt prin urmare generate de cererea de înlocuire de aproximativ 6,300 de persoane pe an. Performanţa scăzută a acestui sector a generat în jur de 5,000 de ieşiri pe motive economice.

Tabelul 4.8 - Ocuparea forţe de muncă; Industrie; fluxurile pe generaţii după sexe şi tipologie; 1999-2004 şi 2003-2008

1999-2004 2003-2008


Cerere de înlocuire 16.6 15.3 31.9 15.5 15.3 30.8

Ieşiri pe motive economice -1.4 6.8 5.4 0.5 2.1 2.6

Decesuri 5.5 1.2 6.7 6.2 1.4 7.5 Vârstă 12.5 7.2 19.8 8.8 11.8 20.7

Cererea suplimentară 2.1 -3.2 -1.1 26.3 1.4 27.7


Cererea de muncă în termeni de flux 18.7 10.1 28.8 41.8 16.7 58.5

În cea de-a doua perioadă, situaţia devine mai pozitivă din cauza creşterii ocupării forţei de muncă în Construcţii. Cererea suplimentară, direcţionată în întregime către bărbaţi, constituie în jur de 28,000. Datorită cererii constante de înlocuire puţin mai mare de 30,000, în mediu, în jur de 12,000 de persoane au găsit un loc de muncă în acest sector în fiecare an, 3,000 dintre care au fost femei.

Creşterea cererii de muncă, înregistrată în a doua perioadă, este reprezentată prin deplasarea îndreptată în sus a curbei bărbaţilor, astfel încât toate grupele de vârstă până la 45-49 ani înregistrează fluxuri interne pozitive. Curba femeilor demonstrează aceeași tendinţă, cu toate că puţin mai limitată.


Serviciile – Sectorul serviciilor reprezintă singurul sector care este caracterizat de o performanţă pozitivă în creştere, determinată de creşterea numărului de locuri de muncă generate atât de Cererea de Înlocuire cât şi de Cererea Suplimentară. În prima perioadă, intrările totale au constituit 79,100, dintre care 46,800 din cauza ieşirilor pe generaţii. În cea de-a doua perioadă, intrările pe generaţii cresc la 110,200, dintre care 56,300 din cauza ieşirilor pe generaţii. În ambele perioade, femeile reprezintă mai mult de 60 de procente din intrările totale. Prin urmare, în mediu, în perioada 2003-2008, sectorul serviciilor a oferit un prim loc de muncă pentru 22,000 de tineri în fiecare an.

Tabelul 4.9 - Ocuparea forţei de muncă; Sectorul terţ; fluxurile pe generaţii după sexe şi tipologie; 1999-2004 şi 2003-2008

1999-2004 2003-2008


Cerere de înlocuire 20.8 25.9 46.8 58.3 24.3 30.3 54.6 56.3 Ieşiri pe motive

economice 3.5 3.5

2.1 2.1

Decesuri 8.5 4.4 12.9 34.1 9.4 5.6 15.0 37.3 Vârstă 12.3 18.0 30.3 59.3 12.8 24.7 37.5 65.8

Cererea suplimentară 11.8 20.5 32.4 63.4 19.3 36.3 55.6 65.4 Cererea de muncă în termeni de flux 32.7 46.5 79.1 60.5 43.6 66.6 110.2 61.0

Sectorul serviciilor este şi unicul sector care prezintă o structură standard după vârste a intrărilor şi ieşirilor. Atât în cazul bărbaţilor cât şi în cazul femeilor, principala perioadă de intrare se află în grupa de vârstă 20-24 de ani. În următoarele grupe de vârstă intrările scad progresiv odată cu vârsta şi rămân pozitive până în grupa 45-49 de ani.


48


Acum putem analiza rolul fiecărui sector în explicarea intrărilor şi ieşirilor. Cu o pondere mai mare de 56 de procente, sectorul serviciilor a oferit cele mai multe locuri de muncă în ambele perioade. Rolul său a fost din ce în ce mai important pentru femei astfel încât, în perioada 2003-2008, şapte femei din zece au găsit un loc de muncă în domeniul serviciilor. Pe de altă parte, rolul agriculturii s-a diminuat de la 15.2 procente la 11.2 procente, iar ponderea femeilor în acest sector a scăzut sub 40 de procente. Sectorul de prelucrare nu a ţinut pasul cu creşterea intrărilor înregistrate în cea de-a doua perioadă şi în rezultat ponderea sa la fel a scăzut de la 19.5 procente la 14.7 procente. Rolul construcţiilor, din contra a crescut considerabil (de la 8.7 procente la 18 procente) . Datorită specificului acestui sector, construcţiile constituie mai mult de 31 de procente din intrările generale în muncă ale bărbaţilor pe parcursul perioadei 2003-2008.

Graficul 4.11

Tabelul 4.10 - Intrările după sexe şi sector; 1999-2004 şi 2003-2008

Bărbaţi Femei Bărbaţi şi Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi şi Femei

Valori absolute Compoziţia procentuală

1999-2004

Agricultură 11 10 21 16.5 14.1 15.2 Industria de prelucrare 12 15 27 17.9 20.9 19.5 Construcţii 12 1 12 17.2 0.7 8.7 Servicii 33 46 79 48.4 64.4 56.6 Total 68 72 140 100.0 100.0 100.0

2003-20008


În ceea ce priveşte ieşirile din muncă, agricultura are un rol principal cu o pondere de 72.2 procente în prima perioadă şi 68.7 procente în cea de-a doua perioadă. Reducerea se datorează doar proporţiei de bărbaţi (de la 75.6 procente în prima perioadă la 67.1 procente în a doua perioadă), pe când ponderea ieşirilor din sectorul agricol a femeilor a crescut de la 67.8 procente în prima perioadă la 70 de procente în a doua perioadă. Industria de prelucrare şi construcţiile, luate împreună, contribuie în ieşirile din muncă cu puţin mai mult de 12 procente în ambele perioade. În cele din urma, contribuţia serviciilor a crescut de la 15.4 procente la 19.1 procente.


Tabelul 4.11 - Ieşirile după sexe şi sector; 1999-2004 şi 2003-2008

Bărbaţi Femei Bărbaţi şi Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi şi Femei

Valori absolute Compoziţia procentuală

1999-2004


2003-20008


După cum şi s-a aşteptat, atunci când comparăm intrările iniţiale în muncă cu suma intrărilor iniţiale a fiecărui sector, descoperim că aceasta din urmă este mai mare decât cea dintâi, deoarece există treceri dintr-un sector în altul20

Tabelul 4.12

. Tabelul de mai jos recapitulează datele în aceste două perioade. Intrările iniţiale în muncă reprezintă circa 91,000 în prima perioadă şi 138,000 în a doua perioadă. În prima perioadă, 49,000 de persoane au trecut dintr-un sector în altul, în cea de-a doua perioadă trecerile inter-sectoriale au fost în jur de 59,000. Mai mult ca atât, dacă în prima perioadă femeile au constituit aproape 61 de procente din intrările iniţiale în muncă şi doar 34 de procente din trecerile inter-sectoriale, in cea de-a doua perioadă bărbaţii devin predominanţi în intrările iniţiale în muncă (56.7 procente), iar femeile în trecerile inter-sectoriale (61.1 procente)

Tabelul 4.12 – Intrările totale şi intrările pentru prima dată în muncă după sexe şi perioadă

Suma intrărilor în sectoarele economiei

Intrările în muncă

Trecerile inter-

sectoriale

Ponderea intrărilor iniţiale în

muncă

1999-2004

Bărbaţi 67.5 35.6 31.9 52.7 Femei 72.2 55.4 16.7 76.8 Total 139.7 91.0 48.7 65.2 Femei/Total 51.7 60.9 34.4

20 Datorită dimensiunii mici a sectoarelor, aceste date necesită a fi considerate doar ca fiind date indicative, deoarece marginea erorii este extrem de mare.


50

2003-2008

Bărbaţi 100.8 78.0 22.8 77.4 Femei 95.5 59.6 35.9 62.4 Total 196.3 137.6 58.7 70.1 Femei/Total 48.7 43.3 61.1

Aceste schimbări cantitative au fost însoţite de schimbări în destinaţie şi structura după vârste. În ambele perioade agricultura reprezintă originea trecerilor inter-sectoriale. În prima perioadă, serviciile şi construcţiile au avut un rol principal în absorbirea bărbaţilor, iar serviciile şi industria de prelucrare în angajarea femeilor. În cea de-a doua perioadă, bărbaţii au fost absorbiţi în primul rând de sectorul construcţiilor, iar femeile de sectorul serviciilor. Cu toate acestea, cele mai importante schimbări au intervenit în structura după vârste. În prima perioadă trecerile inter-sectoriale erau concentrate în perioada de vârstă 20-29 de ani, care constituiau mai mult de două treimi din total în cazul femeilor şi în jur de 60 de procente în cazul bărbaţilor. În cea de-a doua perioadă, aproape toate grupele de vârstă sunt afectate de trecerile inter-sectoriale. Cu toate acestea, în cazul femeilor aproape 2/3 sunt concentrate în grupa de vârstă 30-44 de ani, pe când în cazul bărbaţilor 55 de procente din aceste treceri au loc în perioada de vârstă 35-49 de ani şi doar în jur de 1/3 în perioada de vârstă 20-29 de ani.


În concluzie, ultimii ani studiaţi în această analiză înregistrează nu doar o creştere importantă a cererii de muncă în termeni de flux, dar demonstrează şi o creştere a dinamicii generale pe piaţa muncii, fapt care permite o distribuţie mai eficientă a resurselor umane deja angajate în muncă.

4.3.3 Fluxurile ocupării forţei de muncă după nivelul educaţional

Analiza fluxurilor de ocupare în muncă după sector a demonstrat că intrările în ocuparea muncii ar putea fi mai bine evaluate ţinând cont nu doar de intrările iniţiale în muncă dar şi de trecerile inter-sectoriale. O altă problemă apare atunci când dezagregăm intrările în ocuparea muncii în baza unei alte variabile şi apar fluxuri cu indici opuşi în cadrul aceloraşi grupe de vârstă. Acest fapt determină subestimarea intrărilor iniţiale în muncă. Exact acesta este cazul şi când analizăm fluxurile ocupării muncii şi a forţei de muncă după nivelul educaţional.

Datorită dimensiunii populaţiei şi faptului că, consistenţa persoanelor care finalizează perioada de învăţământ şi instruire profesională cu doar studii primare sau fără nici un nivel de studii este destul de limitată, doar două nivele educaţionale (scăzut şi înalt) vor fi analizate21

21 În nivelul educaţional înalt sunt incluse toate persoanele care au absolvit universităţi, academii şi institute de învăţământ (de la 4 la 6 ani de studii) şi care prin urmare vor fi clasificate în ISCED nivelele 5 şi 6. Nivelul educaţional scăzut cuprinde toate celelalte persoane. Mai exact, persoanele cu studii secundare, mai exact acele persoane care au absolvit studiile secundare specializate (ISCED 4) (colegiile, şcolile pedagogice, şcolile medicale, şcolile culturale, etc.), secundare profesionale (ISCED 3) (studii profesionale specializate, training-uri profesionale, etc.), şcolile secundare (ISCED 3) (liceele, şi prin urmare au absolvit după clasa 10, 11 sau a 12, în dependenţă dacă persoana a absolvit

. Tabelul de mai jos prezintă un rezumat al principalelor constatări.


Tabelul 4.13 - Intrările iniţiale în muncă, forţa de muncă şi PVM după sexe şi nivel educaţional; 1999-2004 şi 2003-2008

1999-2004 2003-2008

Studii de bază

Studii superioare Total

Studii de bază


Bărbaţi Intrări în muncă 30.1 27.0 57.1 54.2 31.7 85.9

Intrări în forţa de muncă 35.8 26.9 62.7 49.1 31.7 80.8 Intrări în PVM 147.0 30.1 177.1 108.3 43.3 151.6 Femei

Intrări în muncă 33.4 30.3 63.8 26.7 37.4 64.1 Intrări în forţa de muncă 29.6 29.5 59.2 21.5 39.9 61.4 Intrări în PVM 142.0 37.8 179.8 99.4 60.4 159.8 Total

Intrări în muncă 63.5 57.4 120.8 80.8 69.1 149.9 Intrări în forţa de muncă 65.4 56.4 121.9 70.6 71.6 142.2 Intrări în PVM 289.0 67.9 356.9 207.7 103.7 311.4

Numărul de intrări în PVM a persoanelor cu un nivel înalt de studii creşte de la prima la a doua perioadă cu aproximativ 36,000 (+53 procente), iar ponderea lor în intrările totale creşte de la 19 procente la 33.3 procente. În ambele perioade prezenţa femeile predomină, iar proporţia lor creşte de la 56 la 58 de procente.

Tabelul 4.14 - Ponderea intrărilor iniţiale în muncă, forţa de muncă şi PVM a persoanelor cu studii superioare; 1999-2004 şi 2003-2008


1999-2004

2003-2008

1999-2004

2003-2008

1999-2004

2003-2008


Cu toate acestea, cel mai important aspect este faptul că ponderea intrărilor în ocuparea forţei de muncă a persoanelor cu un nivel educaţional înalt este mai mare decât ponderea în PVM. Acest fapt se datorează unei probabilităţi mai mari de a găsi un loc de muncă în cazul persoanelor cu un nivel înalt de studii. În prima perioadă, ponderea intrărilor în ocuparea în muncă a persoanelor cu un nivel înalt de studii este egală cu 47.5 procente, această valoare este identică în cazul bărbaţilor şi în cazul femeilor. În cea de-a doua perioadă, pe când

şcoala în timpul URSS sau nu) şi gimnazii (ISCED 2) (persoanele care au absolvit după 7,8 sau 9 ani de studii) şi persoanele cu studii doar primare sau fără studii (ISCED 1) (care reprezintă persoanele fără studii oficiale sau doar cu studii primare de 4 ani).


52

procentajul total scade moderat, ponderea femeilor se ridică la nivelul de 58.3 procente, pe când ponderea bărbaţilor scade la 36.9 procente. Această evoluţie reflectă schimbările în compoziţia cererii de muncă în termeni de flux după sector, şi anume creşterea rolului pe care îl are sectorul de construcţii pentru bărbaţi şi sectorul de servicii pentru femei.

Tabelul 4.15 - Intrările iniţiale în muncă, forţa de muncă şi PVM după sexe şi nivel educaţional; incidenţa femeilor; 1999-2004 şi 2003-2008

1999-2004 2003-2008

Studii de bază


Studii de bază



Structura intrărilor forţei de muncă se aseamănă cu structura intrărilor în ocuparea în muncă. Cu toate acestea, în ambele perioade, ponderea persoanelor cu un nivel înalt de studii este mai mare şi acest fapt presupune o creştere a procentajului de persoane cu un nivel înalt de studii care se află în şomaj. La fel se poate observa că ponderea femeilor care intră pe piaţa muncii în a doua perioadă este mult mai mică decât în prima perioadă, o schimbare paralelă cu ponderea lor de intrări în ocuparea forţei de muncă.

4.4 Analiza din perspectiva regiunilor urbane-rurale Datorită rolului special al sectorului agricol în determinarea tendinţelor de ocupare a

forţei de muncă şi migraţiei din Republica Moldova, o analiză separată a regiunilor urbane şi rurale ar fi de o deosebită importanţă în interpretarea mai corectă a tendinţelor agregate pe care le-am discutat până acum.

4.4.1 Populaţia în vârsta de muncă (PVM)

După cum am observat la începutul acestui studiu, din perspectiva stocurilor, PVM din Republica Moldova nu înregistrează schimbări substanţiale pe parcursul perioadei 1999-2008: o reducere moderată (-28,000), aproape în întregime provocată de componenta-bărbaţi (-27,000). La nivelul urban/rural schimbările devin mult mai pronunţate, dar şi în acest caz imaginea generală rămâne aproape neschimbată. Populaţia urbană creşte cu 8,000, în rezultatul unei reduceri de 16,000 de bărbaţi şi a unei creşteri de 24,000 de femei, pe când populaţia rurale scade cu 36,000 (11,000 de bărbaţi şi 25,000 de femei). Prin urmare, ponderea PVM din regiunea urbană înregistrează o creştere marginală de la 43.2 procente la 44 procente.


Situaţia care apare în urma unei analize de flux este mult mai articulată. În perioada 1999-2008 intrările pe generaţii în PVM au fost în scăderea din cauza contractării cohortelor care au împlinit vârsta de cincisprezece ani22

. Această caracteristică este tipică atât pentru regiunile urbane cât şi pentru regiunile rurale, fiind mai pronunţată în regiunile rurale din cauza convergenţei ratelor de fertilitate ale acestor două tipuri de regiuni care a avut loc la mijlocul anilor 90. În consecinţă, sporul natural s-a redus în ambele regiuni, însă a rămas cu toate acestea în mare măsură pozitiv.

Tabelul 4.16 - PVM; soldul demografic după sexe, localităţi şi perioadă

1999-2004 2003-2008

bărbaţi femei Total bărbaţi femei Total

Localităţile urbane

Soldul total -21.2 -16.4 -37.6 1.3 38.3 39.6 Sporul natural 37.1 34.8 71.8 34.1 35.3 69.3 Soldul de migraţiune -58.3 -51.2 -109.4 -32.8 3.0 -29.7

Localităţile rurale

Soldul total -68.2 -12.6 -80.8 43.2 -21.0 22.2 Sporul natural 67.6 55.6 123.2 66.6 52.2 118.8 Soldul de migraţiune -135.8 -68.2 -204.0 -23.4 -73.2 -96.6

Total

Soldul total -89.4 -29.0 -118.4 44.5 17.3 61.8 Sporul natural 104.6 90.4 195.0 100.7 87.5 188.2 Soldul de migraţiune -194.0 -119.4 -313.4 -56.2 -70.2 -126.4

În ambele tipuri de regiuni, soldul total este în mare măsură negativ în prima perioadă şi pozitiv în cea de-a doua perioadă. Mai mult ca atât, regiunile rurale constituie 68 de procente din reducerea totală înregistrată în prima perioadă şi 64 de procente din creşterea totală înregistrată în cea de-a doua perioadă.

Reducerea soldului de migraţiune explică aceste schimbări radicale. În regiunile rurale, soldul migraţiei scade mai mult de jumătate, de la -204,000 la -97,000. În regiunile urbane, declinul devine şi mai pronunţat (de la -109,000 la -30,000). Mai mult ca atât, înregistrăm şi o schimbare substanţială a compoziţiei după gen. În regiunile urbane, noi trecem de la o situaţie în care femeile reprezintă 47 de procente din migraţia netă, la o situaţie în care toţi migrații sunt bărbaţi, şi femeile reprezintă un sold doar puţin pozitiv. Schimbarea situaţiei în regiunile rurale este în direcţie diametral opusă, ponderea femeilor creşte de la 33 la 76 procente. Prin urmare, pe când în prima perioadă 43.3 procente din migraţia totală netă au fost constituite de bărbaţii din regiunea rurală, atunci în cea de-a doua perioadă 56 de procente au fost constituite de femeile din regiunea rurală.

22 Acest fenomen va căpăta un avânt în creştere în următorii 15 ani şi va avea consecinţe foarte importante asupra dinamicii viitoare a pieţei muncii din Republica Moldova (consultaţi Capitolul 7).


54

Importanţa fenomenului de migraţiune şi a schimbărilor care au avut loc în ultimii ani apare destul de evidentă în momentul când analizăm incidenţa migraţiei nete în PVM. În prima perioadă, migraţia netă a reprezentat 16.3 procente din populaţia în vârsta de muncă din regiunea rurală, cu o pondere esenţială de 23.3 procente a bărbaţilor din regiunea rurală şi cu o pondere mai mică, dar la fel de impresionantă, de 10.2 procente a femeilor. În localităţile urbane, fluxurile externe nete din PVM au constituit 10.8 procente. Şi în acest caz proporţia bărbaţilor migrați din total bărbaţi în regiunea urbană a fost mai mare (12.1 procente) decât proporţia femeilor (9,6 procente). În cea de-a doua perioadă, incidenţa raportată la total scade la 8.1 procente în regiunile rurale şi la 3 procente în regiunile urbane. Mai mult ca atât, pe când în regiunile rurale procentajul femeilor migrate creşte în PVM până la 11.1 procente, în regiunile urbane soldul de migraţiune a femeilor devine pozitiv.

Tabelul 4.17 – Incidenţa migraţiei în PVM după sexe şi tip de localităţi; 1999-2004 şi 2003-2008



1999-2004 -12.1 -9.6 -10.8 2003-2008 -7.1 0.6 -3.0


1999-2004 -23.3 -10.2 -16.3 2003-2008 -4.4 -11.1 -8.1

Pentru a finaliza descrierea fluxurilor de migraţiune, ar fi important să analizăm structura lor după vârste. Din păcate, după cum am observat deja anterior în descrierea evaluării naţionale, datele existente prezintă unele dubii cu privire la consistenţă, în special la acest nivel de dezagregare. Putem menţiona doar unele caracteristici importante:

• Migrații din regiunile rurale tind a fi mai tineri decât migraţii din regiunile urbane;

• În regiunile urbane, structura după vârstă a migranţilor femei şi bărbaţi este identică, pe când bărbaţii din regiunile rurale tind să migreze la o vârstă medie mai fragedă decât a femeilor;

• În prima perioadă, migraţii care se reîntorc sunt femei în grupa de vârstă 30-49 de ani; în cea de-a doua perioadă, se reîntorc bărbaţii din regiunile rurale din aceeaşi grupă de vârstă şi, într-o măsură mai mică, femeile din regiunile rurale.

4.4.2 Ocuparea muncii, forţa de muncă şi populaţia economic non-activă

Fluxurile Ocupării muncii, Forţei de muncă şi a Populaţiei economic non-active (ilustrate în tabelele 4.18, 4.19 şi respectiv 4.20) ne pot ajuta să înţelegem rezultatele precedente şi ne pot indica originea migraţiei în baza condiţiilor precedente pe piaţa muncii. Să începem cu o sinteză a celor mai importante rezultate, care apar din aceste date:

• Încetinirea declinului Ocupării muncii se datorează în mare măsură regiunilor rurale şi în special componentei-bărbaţi. Ea derivă atât din


reducerea numărului de ieşiri (migraţia) cât şi din creşterea numărului de intrări pe generaţii, iarăşi în mare majoritate de bărbaţi;

• În mod corespunzător, încetinirea declinului Forţei de muncă se datorează regiunilor rurale, în care ieşirile bărbaţilor au scăzut considerabil;

• Sporirea ratei de creştere a Populaţiei economic non-active se datorează în primul rând regiunilor urbane, în care declinul ieşirilor a fost mult mai pronunţat decât declinul intrărilor. În regiunile rurale creşterea modestă a intrărilor a fost aproape în întregime nivelată de creşterea ieşirilor.

Prin urmare, se conturează două tendinţe principale: un declin al ieşirilor din muncă, forţa de muncă şi populaţia economic non-activă şi o creştere a intrărilor în muncă a bărbaţilor din regiunea rurală.

Tabelul 4.18 - Ocuparea forţei de muncă; Fluxurile pe generaţii după sexe şi tip de localităţi; 1999-2004 şi 2003-2008

1999-2004 2003-2008


Localităţi urbane Cererea de înlocuire 39 37 76 57 52 109

Ieşiri 27 33 60 45 46 91 Decesuri 12 4 16 12 5 18

Cererea suplimentară -3 3 -1 -12 -13 -25 CDF 36 40 76 45 38 84

Localităţi rurale Cererea de înlocuire 119 84 202 53 75 128

Ieşiri 101 75 176 36 67 104 Decesuri 18 8 26 16 8 24

Cererea suplimentară -100 -63 -163 -15 -49 -65 CDF 19 20 39 37 26 63

Urbane şi rurale Cererea de înlocuire 158 121 279 110 127 236

Ieşiri 128 108 237 81 114 195 Decesuri 29 13 42 29 13 42

Cererea suplimentară -103 -60 -163 -27 -63 -90 CDF 55 61 115 82 64 147

Datele la nivel naţional

Cererea de înlocuire 139 116 254 105 122 227 Ieşiri 109 103 212 76 109 186


56

Decesuri 29 13 42 29 13 42 Cererea suplimentară -103 -60 -163 -27 -62 -90 CDF 36 55 91 78 60 138

Dacă ne concentrăm asupra ieşirilor, observăm că structura şi tendinţele migraţiei sunt destul de complexe, la fel ca şi trecerile între Forţa de muncă şi Populaţia economic non-activă. În prima perioadă, atât regiunile urbane cât şi regiunile rurale corespund cu caracteristicile naţionale, marea majoritate a migraţilor provenind din forţa de muncă. În regiunile urbane, acest fenomen este mult mai accentuat în cazul femeilor, iar în regiunile rurale în cazul bărbaţilor. În cea de-a doua perioadă, cea mai mare pondere a migraţiei din Populaţia economic non-activă se datorează integral regiunilor rurale, pe când aproape toţi migraţii din regiunile urbane provin din forţa de muncă. Structura după vârstă ne permite să focalizăm mai bine această situaţie. Aproape toţi migraţii din regiunile rurale sunt în grupa de vârstă 20-24 de ani, pe când cei din regiunile urbane au o vârstă medie mai înaintată.

Tabelul 4.19 - Forţa de muncă; fluxurile pe generaţii după sexe şi tip de localităţi; 1999-2004 şi 2003-2008

1999-2004 2003-2008


Localităţi urbane Total ieşiri 65 53 119 79 65 144

Alte ieşiri 51 48 100 65 59 124 Decesuri 14 5 19 14 6 20

Soldul -36 -23 -59 -41 -33 -74 Intrări 29 30 59 37 32 69

Localităţi rurale Total ieşiri 135 91 226 59 80 139


Soldul -112 -64 -176 -26 -55 -81 Intrări 23 27 50 33 25 58

Urbane şi rurale Total ieşiri 201 144 344 138 145 283


Soldul -148 -87 -235 -67 -88 -155 Intrări 53 56 109 70 57 128


Total ieşiri 187 139 325 135 141 276



Soldul -148 -87 -235 -67 -88 -155 Intrări 39 51 90 67 54 121

Table 4.20- Populaţia economic non activă; fluxurile pe generaţii după sexe şi tip de localităţi; 1999-2004 şi 2003-2008

1999-2004 2003-2008


Localităţi urbane Total ieşiri 58 67 125 45 32 77


Soldul 15 7 22 43 71 114 Intrări 73 74 147 87 104 191

Localităţi rurale Total ieşiri 68 76 144 71 99 169


Soldul 44 51 95 69 34 103 Intrări 111 128 239 140 133 273

Urbane şi rurale Total ieşiri 125 143 269 116 131 247


Soldul 58 58 117 112 105 217 Intrări 184 202 386 227 236 464


Total ieşiri 124 143 267 113 131 244 Alte ieşiri 111 131 242 101 119 221 Decesuri 13 12 25 12 12 23

Soldul 58 58 117 112 105 217 Intrări 182 202 90 225 236 90


58

Tabelul 4.21- Ponderea migranţilor din for ţa de muncă după tip de localitate şi per ioadă


1999-2004

Localităţi urbane 58.9 64.5 31.7 Localităţi rurale 65.5 51.6 60 Total 63.3 57.3 60.6

2003-2008

Localităţi urbane 96.7 100 98.3 Localităţi rurale 14.8 29.3 23.4 Total 44 47.7 46.1

În concluzie, datele de flux ne sugerează faptul că primul val de migranţi a fost compus din muncitorii în exces din sectorul agricol şi şomerii din regiunile urbane, pe când cel de-al doilea, fiind un val mai restrâns, a fost compus din persoanele tinere din regiunea rurală, mult probabil cu un nivel educaţional scăzut, care nu au putut găsi un loc de muncă şi de către şomerii mai în vârstă din regiunile urbane.

Aspectul pozitiv al acestor date ne duce la concluzia că în prezent, în regiunile urbane, persoanele tinere care iese din sistemul de învăţământ şi instruire profesională, mulţi dintre care posedă un nivel educaţional înalt, simt că au posibilitatea să-şi găsească un loc de muncă în ţară, pe când perspectivele persoanelor mai în vârstă şi a femeilor cu capacităţi de muncă insuficiente sau învechite care încă nu sunt ocupate în muncă sunt mai puţin pozitive. În acelaşi timp, în regiunile rurale fluxurile mari de migraţiune care au avut loc după obţinerea independenţei au eliminat excesul muncitorilor din grupul central de vârstă, însă cererea de muncă rămâne în continuare insuficientă pentru a acomoda persoanele tinere care intră în faza de muncă a vieţii.

După cum deja am arătat la nivel naţional, cererea de muncă în termeni de flux a crescut considerabil de la prima la a doua perioadă (de la 115,000 la 147,000)23

La fel trebuie să menţionăm că, în regiunile urbane, creşterea numărului de ieşiri înregistrate în a doua perioadă a fost provocată de creşterea numărului de locuri de muncă lichidate. În consecinţă, intrările pe generaţii au crescut doar puţin. Mai mult ca atât, toate locurile suplimentare de muncă au fost ocupate de către bărbaţi, în timp ce numărul de intrări în cazul femeilor s-a diminuat marginal. În regiunile rurale, în mod contrar, numărul de locuri de muncă lichidate s-a redus puternic (de la 163,000 la 90,000), pe când ieşirile

. Analiza din perspectiva regiunilor urbane/rurale ne permite să evidenţiem faptul că două treimi din creştere se datorează regiunilor rurale, iar bărbaţii au ocupat două treimi din locurile suplimentare de muncă.

23 Şi în acest caz, suma dintre valorile urbane şi cele rurale este mai mare decât cifra obţinută din datele naţionale din cauza compensării reciproce a intrărilor şi ieşirilor paralele în acelaşi grup de vârstă.


totale din muncă s-au redus într-o măsură mai mică. După cum am observat deja, în rezultat s-a produs o creştere semnificativă a intrărilor, de la 39,000 la 63,000.

4.5 Indicatorii de flux ai pieţei muncii Analiza precedentă poate fi simplificată şi generalizată, iar în final vom observa că, în

prima perioadă, la nivel naţional, intrările pe generaţii în PVM au fost de aproximativ 80,000 pe an, însă doar 23,000 de persoane tinere erau capabile să găsească primul său loc de muncă. Regiunile rurale au reprezentat ceea ce se poate defini doar ca o situaţie dezastruoasă. În perioada 1999-2004, doar 8,000 din 50,000 de persoane tinere care au intrat în vârsta de muncă pentru prima dată au putut găsi un loc de muncă; mai mult ca atât, jumătate din aceste locuri de muncă erau în sectorul agricol şi prin urmare aveau nişte condiţii sinistre. Situaţia era puţin mai favorabilă în regiunile urbane, unde intrările în PVM constituiau în jur de 30,000 pe an, iar ocuparea în muncă în jur de 15,000 pe an.

Cea de-a doua perioadă înregistrează o reducere a intrărilor iniţiale în populaţia în vârsta de muncă la o medie anuală de 74,000 şi o creştere a cererii de muncă în termeni de flux la 29,000. Ameliorarea situaţiei este mult mai pronunţată în regiunile rurale decât în regiunile urbane. În regiunile rurale, intrările în PVM s-au redus la 47,000 şi intrările în ocuparea în muncă au crescut la 13,000, datorită creşterii cererii din sectoarele non-agricole. În regiunile urbane, reducerea intrărilor în PVM a fost marginală (reducerea până la 27,000), la fel ca şi creşterea şanselor de a găsi un loc de muncă (creşterea până la 17,000)

Pentru a înţelege mai bine situaţia din aceste două perioade, pentru a compara mai eficient regiunile urbane şi cele rurale şi pentru a examina situaţia persoanelor cu diferite nivele educaţionale, cea mai productivă soluţie este recurgerea la indicatorii de flux şi în special la Rata de Flux a Ocupării Forţei de Muncă (RFO). Rata de flux a ocupării forţei de muncă este definită ca raportul dintre intrările iniţiale în muncă şi intrările iniţiale în PVM. Acest indicator oferă o evaluare a probabilităţii de a găsi primul loc de muncă pentru persoanele tinere care iese din sistemul de învăţământ şi instruire profesională.

În perioada 1999-2004, probabilitatea generală de a găsi primul loc de muncă a fost de 28.9 procente. Rata de flux a ocupării muncii a fost, cu toate acestea, mult mai mare în regiunile urbane decât în regiunile rurale (51.9 procente faţă de 15.6 procente), iar în regiunile urbane bărbaţii au avut un avantaj clar în comparaţie cu femeile, ratele de flux a ocupării muncii în regiunile urbane fiind de 56.4 procente şi respectiv 47.6 în cazul femeilor.

În cea de-a doua perioadă, probabilitatea generală de a găsi primul loc de muncă creşte la 39.4 procente, cu o medie ponderată de 61.2 procente în regiunile urbane şi 26.7 procente în regiunile rurale. Bărbaţii care locuiesc în regiunile urbane înregistrează cel mai înalt nivel al acestui indicator de 64.3 procente, fiind urmaţi de către femeile din regiunile urbane (57.9 procente), bărbaţii din regiunile rurale (31 procente) şi femeile din regiunile rurale (22.3 procente).

Tabelul 4.22 - Intrările iniţiale în muncă şi în PVM după sexe şi tip de localitate; 1999-2004 şi 2003-2008

1999-2004 2003-2008



60

Ocuparea muncii Localităţi urbane 7 8 15 9 8 17

Localităţi rurale 4 4 8 7 5 13 Datele naţionale 11 12 23 16 13 29

Populaţia în vârsta de muncă (PVM)

Localităţi urbane 15.0 14.3 29.2 14 13 27 Localităţi rurale 26 25 50 24 23 47 Datele naţionale 41 39 80 38 36 74

Rata de ocupare a muncii

Localităţi urbane 47.6 56.4 51.9 64.3 57.9 61.2 Localităţi rurale 14.9 16.4 15.6 31.0 22.3 26.7 Datele naţionale 26.9 31.0 28.9 43.2 35.3 39.4

Trebuie să subliniem faptul că probabilităţile care le-am menţionat mai sus reprezintă ceea ce putem defini ca probabilităţi ex-ante („înainte de eveniment”), în sensul că, pe când datele cu privire la ocuparea forţei de muncă reflectă intrările reale în muncă, intrările în PVM sunt acele intrări care ar putea avea loc în absenţa migraţiei. Ele reprezintă, prin urmare, pentru fiecare grup socio-economic analizat, probabilitatea membrilor acestui grup de a găsi un loc de muncă pe parcursul perioadei în lipsa deplină a migraţiei.

În acest sens, mărimea suplimentară până la 100 a Ratei de Flux a Ocupării Forţei de Muncă poate fi interpretată ca o măsură a potenţialului de migraţiune care ar fi fost creat pe parcursul fiecărei perioade. Datele accesibile cu privire la cantitatea migraţiei care a avut loc în anii 90 se deosebesc substanţial. Potrivit primului Sondaj al Forţei de Muncă, în 1999 în jur de 134,000 cetăţeni ai Republicii Moldova locuiau peste hotare, pe când o analiză de flux în baza datelor Diviziei Populaţiei a Naţiunilor Unite ne sugerează o cifră mult mai mare, de cel puţin 300,000. Un singur lucru este cert: o comparaţie între nivelul ocupării forţei de muncă şi producţia în agricultură şi o analiză a structurii ocupării muncii în agricultură ne sugerează în mod clar că, în jurul anilor 1999, un număr foarte mare de muncitori în agricultură erau de prisos şi reprezentau un potenţial înalt de migraţiune în termeni de stoc.

Începând cu această premisă noi putem încerca să urmărim evenimentele din cele două perioade. Nu toate persoanele care intră pentru prima dată în PVM vor fi în căutare de muncă, din motive familiare sau probleme de sănătate. Prin urmare, vom presupune că Potenţialul de Migraţiune în termeni de flux (PMF) va fi egal cu diferenţa dintre 80 de procente din intrările pe generaţii în PVM şi intrările iniţiale în ocuparea în muncă. Tabelul de mai jos ne sugerează că:

• PMF se reduce semnificativ de la prima la a doua perioadă; • În ambele perioade ¾ din PMF se află în regiunile rurale; • Proporţia femeilor în PMF creşte de la prima la a doua perioadă;

Tabelul 4.23 – Potenţialul de migraţiune în termeni de flux după sexe, tip de localitate şi perioadă

Bărbaţi Femei Total Femei/Total


1999-2004

Localităţi urbane 31 25 56 44.2 Localităţi rurale 88 83 170 48.5 Total 119 108 227 47.5

Ponderea localităţilor

rurale 73.6 76.8 75.1

1999-2004

Localităţi urbane 20 22 42 52.7 Localităţi rurale 67 72 138 51.8 Total 87 94 181 52.0

Ponderea localităţilor

rurale 76.8 76.2 76.5

Tabelele următoare compară, pentru ambele perioade, Potenţialul de Migraţiune în termeni de flux, după cum a fost definit şi evaluat anterior, cu Fluxurile de Migraţiune care au avut loc. Primul tabel prezintă datele la nivel naţional, iar al doilea tabel prezintă datele la nivel de regiuni. Raportul dintre numărul migranţilor şi PMF ne indică dacă şi în ce măsură migraţia a depăşit PMF.

Tabelul 4.24 - Potenţialul de migraţiune în termeni de flux (PMF) şi emigranţii după sexe şi

perioadă; date naţionale


1999-2004

PMF 119.0 107.5 226.5 Emigraţia -193.9 -143.0 -336.9 Emigraţia/PMF -162.9 -133.0 -148.7

2003-2008

PMF 86.6 93.9 180.5 Emigraţia -111.8 -97.7 -209.5 Emigraţia/PMF -129.1 -104.0 -116.1


62

Tabelul 4.25 - Potenţialul de migraţiune în termeni de flux (PMF) şi emigranţii după sexe, tip de localitate şi perioadă

1999-2004 2003-2008


Localităţi urbane

PMF 31.4 24.9 56.3 20.1 22.4 42.4 Emigraţia -60.4 -66.5 -126.9 -38.3 -28.5 -66.8 Emigraţia/PMF -192.1 -267.4 -225.3 -190.7 -127.4 -157.4

Localităţi rurale

PMF 87.6 82.6 170.2 66.6 71.5 138.1 Emigraţia -136.8 -77.8 -214.6 -85.1 -96.8 -181.9 Emigraţia/PMF -156.2 -94.2 -126.1 -127.9 -135.3 -131.7

Cu toate că fluxurile de migraţiune s-au redus mai mult decât potenţialul de migraţiune, în ambele perioade fluxurile de emigraţie nu doar au acoperit în întregime PMF care ar fi fost generat, dar şi au redus considerabil potenţialul existent de migraţiune în termeni de stoc. În prima perioadă, emigraţia a depăşit PMF cu aproape 50 de procente, iar în cea de-a doua perioadă cu 16 procente. În ambele perioade raportul este mult mai mare în cazul bărbaţilor decât în cazul femeilor.

Analiza la nivelul regiunilor demonstrează că excesul emigraţiei faţă de PMF a fost în mod constant mai mare în regiunile urbane decât în regiunile rurale. În pofida faptului că potenţialul de migraţiune a fost mai mare în regiunile rurale decât în regiunile urbane, rezultatul de mai sus nu este unul surprinzător, deoarece populaţia din regiunile urbane este, la modul general, mai pregătită din punct de vedere economic, cultural şi al reţelei de relaţii pentru a migra. În acelaşi timp, datele ne demonstrează că suma migranţilor din fiecare regiune în parte depăşeşte numărul de migranţi la nivel naţional, fapt care indică o creştere a migraţiei interne, care poate reprezenta de fapt şi un prim pas către migraţia externă.

Din analiza precedentă putem prin urmare trage concluzia că emigraţia care a avut loc în prima perioadă nu numai că a oferit un loc de muncă persoanelor care nu o puteau găsi în Republica Moldova, dar şi a redus considerabil potenţialul de migraţiune care s-a creat în anii precedenţi. O contribuţie în acest sens a avut-o evident şi fenomenul natural, numărul ieşirilor pe generaţii din ocuparea în muncă fiind mult mai mare decât numărul intrărilor. În concluzie, în jurul perioadei 2003-2004 Potenţialul de Migraţiune în termeni de stoc a fost cu siguranţă redus considerabil, atât timp cât Potenţialul de Migraţiune în termeni de flux a fost mai mic. Aceste două elemente luate împreună ne oferă o explicaţie iniţială a reducerii fluxurilor de emigraţie înregistrate în cea de-a doua perioadă. În sfârşit, din momentul în care şi în a doua perioadă emigraţia a depăşit PMF noi putem trage concluzia că potenţialul de migraţiune în termeni de stoc s-a redus şi în perioada 2003-2008. Prin urmare, cu toate că nivelul şi structura ocupării muncii în agricultură în anul 2008 ne sugerează în continuare existenţa excesului de muncitori, fluxurile precedente de migraţie cu siguranţă au redus considerabil presiunea migraţionistă prezentă în ţară, în special în regiunile rurale. Un alt element important de care trebuie să ţinem cont este faptul dacă creşterea economică şi remitenţele au adus sau nu o îmbunătăţire a condiţiilor economice în familiile din Republica Moldova. Acest aspect va fi discutat în următorul capitol.


Rata de flux a ocupării forţei de muncă poate fi utilizată şi la evaluarea probabilităţii medii găsire a unui loc de muncă pentru persoanele cu diferite nivele educaţionale. Trebuie să menţionăm că ratele ocupării forţei de muncă în tabelul de mai jos sunt mai mari decât cele raportate anterior, deoarece în acest caz intrările în populaţie nu includ migranţii din primele grupe de vârstă. În mare măsură importanţa acestor rate, prin urmare, este de a permite identificarea diferenţelor în probabilitatea după sexe şi nivel de educaţie de a găsi un loc de muncă.

Datele ne sugerează că în prima perioadă un nivel înalt educaţional (ÎE) va asigura în mod sigur un loc de muncă, pe când situaţia persoanelor cu studii până la nivelul secundar (SE) pare foarte sinistră. Situaţia pe care am descris-o a fost similară atât în cazul bărbaţilor cât şi în cazul femeilor, cu toate că probabilitatea de a găsi un loc de muncă era puţin mai mare la femei în cazul nivelului scăzut de educaţie şi puţin mai mică în cazul nivelului înalt de educaţie. Prin urmare, aceste date justifică faptul pe care l-am discutat anterior precum că fluxurile de migraţiune au afectat în marea majoritate persoanele cu studii primare şi secundare. În anii recenţi situaţia s-a schimbat radical. Probabilitatea de a găsi un loc de muncă a crescut în cazul persoanelor cu un nivel scăzut de studii şi s-a redus în cazul persoanelor cu un nivel înalt de studii. Mai mult ca atât, în primul caz, creşterea a fost simţită mai mult de bărbaţi, pe când în al doilea caz reducerea a afectat mai mult femeile.

Tabelul 4.26

Această tendinţă se datorează probabil atât creşterii intrărilor în PVM a persoanelor cu un nivel educaţional înalt cât şi creşterii cererii de muncă în sectorul construcţiilor. Aceste date sunt coerente şi cu schimbările în structura emigraţiei, şi anume sporirea numărului de femei din regiunile rurale care migrează.

Tabelul 4.26 - Ratele de ocupare a muncii după sexe şi nivel educaţional; 1999-2004 şi 2003-2008

1999-2004 2003-2008

Studii de bază

Studii superioare Diferenţa

Studii de bază

Studii superioare Diferenţa

Bărbaţi 20.4 89.7 69.3 50.0 73.2 23.2 Femei 23.5 80.3 56.8 26.8 61.9 35.0 Total 22.0 84.5 62.5 38.9 66.6 27.7

Piaţa muncii din Republica Moldova | Capitolul 5. POVARA STRUCTURALĂ

64

Capitolul 5. POVARA STRUCTURALĂ

Indicatorii utilizaţi în mod normal în evaluarea poverii sociale generate de procesul de îmbătrânire sunt de natură pur demografică: Rata Susţinerii Potenţiale (RSP) este reprezentată prin raportul dintre populaţia în vârsta de muncă şi persoanele în vârstă; Rata Dependenţei de Vârstă (RDV) care reprezintă funcţia inversă a RSP.

Alegerea PVM ca numitor sau numărător în aceşti indicatori reflectă o fază istorică caracterizată de o aproape totală coincidenţă a populaţiei active şi PVM şi pe parcursul căreia informaţia cu privire la nivelul de ocupare a forţei de muncă lipsea sau era colectată doar o dată în fiecare zece ani în baza recensămintelor populaţiei.

Persoanele ocupate în muncă produc un venit pentru a se susţine pe ei însuşi şi pe populaţia rămasă, pe când populaţia în vârsta de muncă include un anumit număr de persoane (studenţi, pensionari, gospodine casnice) care nu susţin ci sunt susţinute. Prin urmare, din punct de vedere economic indicatorii demografici pot induce complet în eroare. Utilizarea indicatorilor demografici poate fi justificată în analiza care acoperă ţârile cu diferite nivele de dezvoltare economică, unele dintre care nu dispun de date cu privire la ocuparea forţei de muncă, însă este complet necorespunzătoare atunci când analizăm ţările dezvoltate, în care:

• Doar o parte din PVM, de obicei mai mică de 60%, are un loc stabil de muncă; • Estimările nivelului, structurii şi tendinţelor în ocuparea forţei de muncă sunt

accesibile aproape în timp real; • Durata fazei de instruire a vieţii este extinsă destul de mult, iar vârsta medie de

intrare în faza de muncă a vieţii este mai mare de 20 de ani; • Deosebirile în legislaţia cu privire la învăţământ, dezvoltarea economică şi

socială, specializarea productivităţii şi tehnologiile au un rol important în determinarea ponderii studenţilor, gospodinelor casnice şi şomerilor.

Un indicator care nu are neajunsurile specificate mai sus, poate fi uşor obţinut prin

substituirea ocupării forţei de muncă la PVM ca etalon de măsură. Un astfel de indicator ne permite:

• Să articulăm povara structurală după tipologia persoanelor dependente: minori, populaţia economic non-activă în vârsta de muncă, şomeri şi pensionari;

• Să verificăm în care măsură schimbările poverii structurale se datorează, pe de o parte, tendinţelor demografice şi, pe de altă parte, capacităţii (sau lipsei capacităţilor) sistemului economic de a genera ocuparea suplimentară a muncii;

• Să evaluăm creşterea ocupării muncii, şi prin urmare a producţiei, necesare pentru a atinge un anumit nivel al poverii structurale.

În concluzie, pe când identificarea soldului de migraţie necesar pentru menţinerea RSP constantă24

Tabelele de mai jos prezintă indicatorii economici şi demografici (RDV pe 1000 de muncitori) la nivel naţional şi la nivelul regiunilor urbane şi rurale, pe perioada 1999-2008.

nu este destul de interesantă din punct de vedere analitic, este foarte important să cunoaştem câte locuri de muncă sunt necesare pentru a menţine raportul dintre ocuparea muncii şi persoanele dependente constant şi care ar trebui să fie rata de creştere care ar asigura un astfel de rezultat.

24 Consultaţi Naţiunile Unite, Populaţia Mondială, 2000, Migraţia de Înlocuire: este oare aceasta o soluţie în cazul declinului şi îmbătrânirii populaţiei?

65 Piaţa muncii din Republica Moldova | Capitolul 5. POVARA STRUCTURALĂ

Potrivit indicatorului economic, situaţia la nivel naţional s-a înrăutăţit. În 1999, 1000 de angajaţi trebuiau să se susţină pe ei însuşi şi încă 1,353 de persoane; în 2008, pe ei însuşi şi încă 1,599 de persoane, fiind în creştere cu 246 de persoane. Această situaţie se datorează faptului că numărul total de persoane ocupate în muncă s-a redus cu mult mai mult (-243,000) decât numărul persoanelor care nu produc venit (-20,000). Reducerea moderată a numărului de persoane dependente este un rezultat, pe de o parte, al creşterii numărului de persoane în vârstă, dar în special a Populaţiei economic non-active în vârsta de muncă şi, pe de altă parte, al reducerii numărului de şomeri şi persoanelor tinere în grupa de vârstă 0-14 ani.

Tabelul 5.1 - Indicatorii economici ai poverii structurale după tip de localitate;

1999 şi 2008

1999 2008 Diferenţa

Date naţionale

Şomeri 125 41 -84 PEN 15-64 437 777 340 PP 0-14 608 506 -102 PEN 65 şi + 183 275 92 Total 1353 1599 246


Şomeri 236 58 -178 PEN 15-64 560 785 225 PP 0-14 593 394 -200 PEN 65 şi + 182 218 36 Total 1571 1455 -116


Şomeri 57 27 -30 PEN 15-64 361 771 410 PP 0-14 617 597 -20 PEN 65 şi + 183 321 137 Total 1219 1716 497

Indicatorul demografic semnalează, în mod contrar, o reducere a poverii generale întrucât numărul de persoane tinere pe 1000 de persoane în PVM s-a redus cu 118, pe când numărul persoanelor în vârstă a crescut cu doar 20.

Tabelul 5.2 - Indicatorii demografici ai poverii structurale după tip de localitate; 1999 şi 2008

1999 2008 Diferenţa

Date naţionale

0-14 401 283 -118


66

65 şi + 152 172 20 Total 554 455 -98

Localităţi urbane

0-14 333 215 -118 65 şi + 110 127 17 Total 443 343 -100

Localităţi rurale

0-14 457 341 -116 65 şi + 186 210 24 Total 643 550 -93

Cele mai interesante rezultate, cu toate acestea, se conturează în analiza după regiuni. În primul rând, la nivel metodologic ele ne indică faptul că, pe când indicatorul economic poate identifica cel mai eficient evoluţia fenomenului poverii sociale, şi el la rândul său este senzitiv la conceptul ocupării totale în muncă care este în sine foarte vag, deoarece nu se pot sesiza diferenţele calitative. De fapt, este foarte dificil într-o perioadă de tranziţie, caracterizată de un surplus de muncitori şi de un şomaj ascuns, să elaborăm un indicator sintetic atât senzitiv cât şi sensibil.

În 1999, regiunile rurale s-au aflat aparent într-o situaţie mai bună decât regiunile urbane, cu o povară socială similară celei înregistrate în Japonia înainte de criza economică actuală, sau unei regiuni foarte bogate ca Emilia-Romagna din Italia, care are o dimensiune demografică identică cu cea din Republica Moldova. Cu toate acestea, indicatorul economic identifică evoluţia următorilor ani şi semnalează o ameliorarea a situaţiei în regiunile urbane şi un declin profund în regiunile rurale.

În perioada 1999-2008, în regiunile urbane, povara structurală s-a redus cu 116 puncte ca consecinţă a reducerii ocupării generale în muncă cu 1.8 procente, şi a unei reduceri simultane cu 6.8 procente a numărului de persoane care nu produc venit. La rândul său, reducerea numărului de persoane dependente este un rezultat, pe de o parte, al unei reduceri profunde a şomerilor şi persoanelor tinere şi, pe de altă parte, al creşterii importante a Populaţiei economic non-active în vârsta de muncă şi, într-o măsură mai mică, a persoanelor în vârstă.

Dimpotrivă, în regiunile rurale reducerea ocupării forţei de muncă cu 25.2 procente şi a populaţiei dependente cu 8.4 procente a determinat o creştere cu aproape 500 de puncte a indicatorului economic. În concluzie, în perioada 1999-2008, un avantaj relativ de 250 de puncte faţă de regiunile urbane, a devenit un diferenţial negativ mai mare de 150 de puncte.

Interpretarea oferită de indicatorul demografic este complet diferită. La începutul perioadei, polarizarea mai mare a populaţiei urbane, pe care am menţionat-o la începutul studiului, determină o povară structurală mai mare în regiunile rurale. Mai apoi, potrivit acestui indicator situaţia se îmbunătăţeşte atât în regiunile urbane cât şi în regiunile rurale!

Tipologia migraţiei din Republica Moldova, şi faptul că în faza iniţială legăturile dintre migranţi şi familiile lor rămase în ţară erau extrem de puternice, fiind demonstrate de regularitatea şi nivelul remitenţelor, ar putea duce la considerarea muncitorilor migraţi ca fiind membrii ocupării muncii din Moldova. Rezultatele acestui exerciţiu sunt incluse în graficele de mai jos, care compară noul indicator (EIND2) cu indicatorul economic precedent (EIND1) şi indicatorul demografic.

Introducerea muncitorilor migraţi în populaţia ocupată în muncă produce următoarele rezultate:

67 Piaţa muncii din Republica Moldova | Capitolul 5. POVARA STRUCTURALĂ

• După cum s-a şi aşteptat, datorită proporţiei mai mari a migraţilor, anume indicatorii din regiunile rurale înregistrează un avantaj relativ mai mare: creşterea numărului de persoane dependente, înregistrate în perioada 1999-2008, se reduce de la 497 la 193;

• În consecinţă, în 2008, diferenţialul între regiunile urbane şi regiunile rurale se reduce de la 261 de puncte la 72 de puncte.

Graficele 5.1 – 5.4

O interpretare realistă a acestor date, care neglijează prezenţa unui număr mare de

muncitori de prisos în agricultură în 1999, ne sugerează că condiţiile economice în regiunile urbane s-au îmbunătăţit considerabil, iar în regiunile rurale la fel a intervenit o îmbunătăţire a situaţiei însă într-o mai mică măsură. Fapt care este în conformitate cu explicaţia precedentă cu privire la reducerea migraţiei externe şi schimbările în structura ei.

Această analiză ne sugerează o serie de idei. La nivel metodologic, este evident faptul că alegerea între indicatorul economic şi cel demografic nu este una neutră, deoarece aceşti indicatori oferă o viziune contrară cu privire la nivelul şi dinamica poverii structurale. La nivel practic, indicatorul economic ne sugerează în mod clar că povara socială nu este doar o problemă demografică, dar de asemenea, şi în mare majoritate a cazurilor, o problemă economică, deoarece o rată suficientă de creştere a numărului locurilor de muncă ar putea nivela creşterea numărului de persoane dependente, şi în special a bătrânilor.

Problema îmbătrânirii nu a fost încă simţită în Republica Moldova, dar cu siguranţă ea

va deveni din ce în ce mai actuală. Din punct de vedere al politicilor economice, sugestia analizei precedente este că, nivelul poverii structurale generale şi povara specifică a bătrânilor nu trebuie considerate ca fiind un fenomen inevitabil, şi prin urmare o constrângere economică. Dimpotrivă, ele trebuie să reprezinte un scop care necesită a fi atins prin ocuparea forţei de muncă în calitate de variabilă indispensabilă.

În cele din urmă, cu toate că din punct de vedere tehnic este mai precis, indicatorul

economic are un şir de deficienţe. În cazul când sunt accesibile suficiente date ar fi mai corect să utilizăm în calitate de numitor cantitatea de ani deplini de muncă, care ne-ar permite să ţinem cont de munca part-time (fără program fix) şi alte forme de sub-utilizare a forţei de muncă. O altă corecţie importantă ar fi substituirea persoanelor tinere şi populaţia economic non-activă, atât în vârsta de muncă cât şi post-muncă, prin numărul exact de studenţi, gospodine casnice, pensionari şi alte persoane inactive. În sfârşit, există problema distribuţiei veniturilor, iar în comparaţia între regiuni şi ţări vom avea problema nivelurilor diferite de salarii şi servicii publice.

Pentru a face primul pas în această direcţie, indicatorul economic (care nu include

migranţii) a fost estimat prin clasificarea persoanelor dependente după condiţii. Graficul de mai jos reprezintă structura persoanelor dependente obţinută în urma acestei proceduri.

Graficul 5.5

Cel mai impresionant rezultat este faptul că, chiar dacă numărul de persoane tinere s-a redus foarte mult în ultimii ani, cea mai importantă categorie este în continuare reprezentată, atât în regiunile urbane cât şi în regiunile rurale, de tineri şi studenţi, care constituie aproape 50%. Acest rezultat ne sugerează importanţa de a presta familiilor servicii legate de îngrijirea


68

copiilor şi studenţilor. În sfârşit putem observa că, regiunile rurale sunt caracterizate de un procentaj mai mare de pensionari şi alte persoane, şi un procentaj mai mic de şomeri şi gospodine casnice, un rezultat care depinde de importanţa sectorului agricol.

69 Piaţa muncii din Republica Moldova | Capitolul 6. PROBLEMA MIGRAŢIEI

Capitolul 6. PROBLEMA MIGRAŢIEI

Migraţia a fost şi este în continuare una dintre cele mai importante aspecte ale pieţii muncii din Republica Moldova. În acelaşi timp, remitenţele au jucat un rol semnificativ în promovarea creşterii economice, înregistrate de Republica Moldova începând cu anii 2000, şi au contribuit masiv la îmbunătăţirea condiţiilor socio-economice ale populaţiei.

Numeroase sondaje şi studii25

Cea mai completă evaluare a problemei migraţiei a fost elaborată de către Sondajul Forţei de Muncă, care oferă date statistice cu privire la cetăţenii Republicii Moldova care locuiesc peste hotare, după sexe, vârstă, nivel de studii, localităţi geografice, stare civilă şi poziţia de muncă începând cu anul 1999, şi după ţara străină de reşedinţă începând cu anul 2006

au fost dedicate acestor probleme. Scopul acestui capitol este, pe de o parte, de a verifica dacă simpla metodologie propusă în acest studiu, fără a ţine seama de interpretarea datelor, oferă rezultate consistente cu cele obţinute prin proceduri mult mai costisitoare şi voluminoase şi, pe de altă parte, de a augmenta rezultatele prezentate până acum cu informaţie mai calitativă.

26. Datele au fost colectate în baza Sondajului Forţei de Muncă27

Potrivit acestei surse, după cum am mai menţionat anterior, către anul 1999 în jur de 134,000 de cetăţeni ai Republicii Moldova deja locuiau peste hotarele ţării; dintre care, 99,000 au emigrat în căutare de muncă. Fluxurile iniţiale de migraţiune erau constituite în mare parte din bărbaţi (66 de procente), iar proporţia migranţilor din regiunile urbane a fost considerabilă (mai mult de 40 de procente). Prezenţa femeilor era considerabil mai mare în categoria „Alte persoane”, în special din regiunile rurale. Aceasta ne sugerează faptul că categoria „Alte persoane” (care în 1999 a constituit mai mult de 26 de procente din nivelul total) a inclus un mare număr de femei care, fiind emigrate ilegal, nu au dezvăluit motivul real al migraţiei.

.

În următorii 6 ani, numărul migranţilor din Republica Moldova a crescut cu aproximativ 280,000 şi a atins o valoare record de 413,000. Acest rezultat este obţinut în

25 Migraţia muncii şi Remitenţele în Republica Moldova, 2006-2008: Tendinţe şi Constatări preliminare în baza ION – CBSAXA Sondajul Bugetelor Gospodăriilor Casnice; Elina Eskola, Investirea în viitorul mai luminos din străinătate? Necesitatea unei alternative interne în Republica Moldova, Sida, Raportul economic pe ţară 2007:6, Octombrie 2007; Ghencea, B. & Gudumac, I., “Migraţia muncii şi remitenţele în Republica Moldova”, Alianţa de Microfinanţare din Moldova şi Fundaţia Soros Moldova, 2004; Görlich D., Johnson D. şi Lücke M., “Remitenţele migranţilor, Creşterea Economică şi Reducerea Sărăciei: Moldova, 1998 –2005”, Institutul Kiel de Dezvoltare a Economiei Mondiale, versiunea preliminară din Octombrie 2006, 2006; Görlich D. şi Trebesch C., “Migraţia masivă şi Sezonalitatea Dovezi ale Exodului Forţei de Muncă din Moldova”, Studiu analitic n. 56, Centrul pentru Globalizarea şi Europenizarea Economiei, Universitatea din Göttingen, 2006; Pantiru M.C., Black R. şi Sabates-Wheeles R., “Migraţia şi Reducerea Sărăciei în Republica Moldova”, Studiu analitic C10, Sussex Centrul pentru Cercetarea Migraţiei, Institutul Studiilor de Dezvoltare, 2007; Pinger P., “Ne întoarcem sau rămânem? Cheltuim pe loc sau acasă?”, Studiu analitic Nr. 438, Institutul din Kiel de Dezvoltare a Economiei Mondiale, 2007; Tamas K, ”Migraţia din Moldova – Nu într-atât de salvatoare: migraţia în analiză de dezvoltare”, studiu înaintat de oficiul proiectului Sida din Chişinău, 2006.

26 Dimensiunea populaţiei Republicii Moldova nu permite aplicarea metodologiei fluxurilor la acest nivel de dezagregare.

27 Un sondaj detaliat a fost elaborat de către Biroul Naţional de Statistică în a doua perioadă a anului 2008; vedeţi BNS, Migraţia Forţei de Muncă, 2009

Piaţa muncii din Republica Moldova | Capitolul 6. PROBLEMA MIGRAŢIEI

70

urma unei creşteri cu 296,000 de muncitori şi reducerii categoriei „Alte persoane” cu 17,000. La această fază, aproape 77 de procente din migranţii adiţionali sunt de origine rurală, doar 35 de procente sunt femei, dintre care 73 de procente provin din regiunile rurale. În sinteză, 51 de procente din migranţii adiţionali sunt bărbaţi din regiunile rurale.

Tabelul 6.1 - Migranţii după sexe, condiţiile de muncă şi tipul localităţii de origine; ani selectaţi

Localităţi urbane Localităţi rurale total

Bărbaţi Femei Total Bărbaţi Femei Total Bărbaţi Femei Total

Total 1999 35.9 18.0 53.9 52.6 27.9 80.5 88.6 45.8 134.4

2005 74.5 44.0 118.5 195.5 99.0 294.5 270.0 143.1 413.0 2006 60.4 39.7 100.0 143.9 79.5 223.4 204.3 119.2 323.5 2008 62.7 40.6 103.3 144.8 73.9 218.7 207.5 114.5 322.0

Muncitori 1999 29.3 13.8 43.1 38.8 17.3 56.1 68.1 31.1 99.2

2005 72.0 40.3 112.3 190.9 91.8 282.7 263.0 132.1 395.0 2006 56.3 36.3 92.7 141.4 76.0 217.4 197.8 112.3 310.1 2008 59.5 37.7 97.1 142.0 70.6 212.6 201.4 108.3 309.7

Alte persoane 1999 6.6 4.1 10.8 13.8 10.6 24.4 20.5 14.7 35.2

2005 2.4 3.8 6.2 4.6 7.2 11.8 7.0 11.0 18.0 2006 4.0 3.3 7.4 2.5 3.5 6.0 6.5 6.8 13.4 2008 3.2 2.9 6.2 2.9 3.3 6.1 6.1 6.2 12.3

Tabelul 6.2 - ponderea migranţilor din localităţile rurale după sexe, condiţii şi origine şi ponderea femeilor după tipul localităţii

de origine şi condiţii

% din localităţile rurale % femei

Bărbaţi Femei Total Urban Rural Total

Total 1999 59.4 60.8 59.9 33.3 34.6 34.1

2005 72.4 69.2 71.3 37.2 33.6 34.6 2006 70.5 66.7 69.1 39.7 35.6 36.8 2008 69.8 64.5 67.9 39.3 33.8 35.5

Muncitori 1999 57.0 55.5 56.5 32.1 30.8 31.3

2005 72.6 69.5 71.6 35.8 32.5 33.4 2006 71.5 67.7 70.1 39.2 35.0 36.2


2008 70.5 65.2 68.6 38.8 33.2 35.0 Alte persoane

1999 67.5 72.0 69.4 38.3 43.4 41.8 2005 65.2 65.6 65.5 60.9 61.3 61.1 2006 38.4 51.3 45.0 45.3 58.3 51.2 2008 46.9 52.7 49.8 47.6 53.3 50.5

Tabelul 6.3 - Migranţii după sexe, condiţiile de muncă şi tipul localităţii de origine; variaţiile absolute în intervalele selectate

Localităţi urbane Localităţi rurale total

Total Bărbaţi Femei Total Bărbaţi Femei Total Bărbaţi Femei Total 1999-2005 39 26 65 143 71 214 181 97 279 2005-2006 -14.1 -4.4 -18.5 -51.6 -19.5 -71.1 -65.7 -23.9 -89.6 2006-2008 2.3 0.9 3.3 0.9 -5.6 -4.7 3.2 -4.7 -1.5

Muncitori 1999-2005 43 26 69 152 75 227 195 101 296

2005-2006 -15.7 -3.9 -19.6 -49.5 -15.8 -65.3 -65.2 -19.7 -85.0 2006-2008 3.1 1.3 4.4 0.6 -5.4 -4.8 3.7 -4.1 -0.4

Alte persoane

1999-2005 -4 0 -5 -9 -3 -13 -13 -4 -17 2005-2006 1.6 -0.4 1.1 -2.1 -3.7 -5.8 -0.5 -4.2 -4.6 2006-2008 -0.8 -0.4 -1.2 0.3 -0.2 0.1 -0.4 -0.6 -1.1

În anul 2006 datele statistice demonstrează o reducere profundă a numărului de cetăţeni ai Republicii Moldova care locuiesc peste hotare. Potrivit Sondajului Forţei de Muncă din acel an, acest declin poate fi estimat în jur de 90,000, în mare parte muncitori. Declinul provine mai mult din regiunile rurale (-65,000) decât din regiunile urbane (-20,000) şi este constituit într-o măsură mai mare de către bărbaţi decât de femei. În următorii doi ani numărul de migranţi rămâne de fapt constant, însă datele presupun o substituire a migranţilor din regiunile rurale cu migranţii din regiunile urbane, în special femei.

Concentrarea reducerii numărului de persoane din Republica Moldova care locuiesc în străinătate în cadrul unui singur an 2006, an care nu este caracterizat de nici un eveniment economic de importanţă, ci doar de o revizuire a metodologiei Sondajului Forţei de Muncă, poate trezi numai îndoieli cu privire la corectitudinea estimărilor care le-am analizat mai sus. Înainte de a discuta această afirmaţie, vom face un rezumat al caracteristicilor migranţilor din Republica Moldova.

Nivelul mediu de studii al cetăţenilor din Republica Moldova care locuiesc în străinătate a crescut considerabil pe parcursul timpului, însă unele diferenţe încă mai persistă


72

între bărbaţi şi femei şi între migranţii din regiunile urbane şi regiunile rurale, cei din urmă reflectând caracteristicile populaţiilor de origine.

Migranţii din regiunile rurale au un nivel educaţional mai scăzut, iar femeile, atât din regiunile urbane cât şi din regiunile rurale, au un nivel educaţional mai înalt comparativ cu bărbaţii, diferenţa fiind mai pronunţată în cazul migranţilor din regiunile rurale. Printre migranţii care provin din regiunile urbane, cel mai reprezentativ grup educaţional este cel al absolvenţilor Şcolilor Profesionale, fiind urmaţi de către absolvenţii Liceilor; în cazul migranţilor din regiunile rurale - absolvenţii Liceilor şi persoanele care maxim au absolvit Gimnaziul.


Vârsta medie a migranţilor a crescut progresiv. În anul 1999 aproape 2/3 aveau vârsta până la 30 de ani; în 2008, aceeaşi grupă de vârstă are o pondere de doar 42.9 procente. Ponderea grupei de vârstă de 15-19 ani s-a redus de la 21.8 procente la 5.6 procente şi a celei de 20-24 de ani de la 29.8 procente la 21.2 procente. Cu toate acestea, acest grup de vârstă este la momentul actual cel mai numeros. Prin urmare, este evident faptul că, îmbătrânirea migranţilor nu este doar un rezultat al scurgerii timpului, dar şi în mare parte al creşterii vârstei medii a noilor migranţi.

Graficul 6.3

Diferenţe semnificative există, cu toate acestea, între cele patru grupuri socio-economice principale pe care le-am analizat. Procentajul grupei de vârstă 15-29 de ani ne arată că, în anul 1999 femeile din regiunile rurale au constituit cel mai tânăr grup (aproximativ 80 de procente din ele erau sub vârsta de 30 de ani), fiind urmate de bărbaţii din regiunile rurale, femeile din regiunile urbane şi, în cele din urmă, de bărbaţii din regiunile urbane care, de la începutul perioadei, erau caracterizaţi de cel mai înalt nivel educaţional. În general, migranţii din regiunile rurale erau mai tineri decât migranţii din regiunile urbane, iar bărbaţii la rândul lor erau mai tineri decât femeile.

Graficul 6.4

Toate cele patru grupuri au înregistrat reduceri substanţiale în incidenţa grupei de vârstă 15-29 de ani, fapt care a determinat şi schimbarea repartizării precedente. În 2008 cel mai tânăr grup socio-economic a devenit cel al bărbaţilor din regiunile rurale, fiind urmat de bărbaţii din regiunile urbane, femeile din regiunile rurale şi în final de femeile din regiunile urbane. Cel mai consistent grup al femeilor din regiunile urbane a devenit grupa de vârstă 30-44 de ani, ale căror distribuţie înregistrează două maxime, prima fiind echivalentă cu grupa de vârstă 20-24 de ani şi cea de-a doua cu grupa de vârstă 40-44 de ani. Acest fapt ne sugerează configuraţia complexă a migraţiei care include femeile tinere care, la fel ca şi bărbaţii, nu î-şi pot găsi primul loc de muncă, procesul continuu de reunificare a familiilor şi, în cele din urmă, migraţia femeilor mai în vârstă care sun atrase de locurile de muncă din sectorul serviciilor în familii, în special de îngrijire a persoanelor mai în vârstă, unde ele pot avea un avantaj faţă de fetele tinere fără experienţă.

Graficele de mai jos reprezintă o imagine mai detaliată a schimbărilor în structurile după vârstă care au intervenit în perioada 1999-2008.

Graficele 6.5-6.8


Vârsta relativă a bărbaţilor din regiunile urbane a crescut mai puţin decât vârstele caracteristice celorlalte grupuri. Distribuţia lor prezintă un maxim în cazul grupului de vârstă 25-29 de ani, pe când distribuţia după vârste a bărbaţilor din regiunea rurală înregistrează un maxim în grupa de vârstă 20-24 de ani. Această diferenţă se datorează nivelului educaţional mai înalt al primului grup. Atât femeile din regiunile urbane cât şi cele din regiunile rurale înregistrează un nivel scăzut în grupa de vârstă 30-34 de ani, probabil din cauza că acest grup de vârstă este mult mai cointeresat de fluxurile de reîntoarcere în ţară, care le-am menţionat anterior. În cele din urmă, femeile din regiunile urbane au o pondere a migranţilor sub vârsta de 34 de ani similară cu cea a femeilor din regiunile rurale, însă dispun de o prezenţă mai omogenă în toate grupele de vârstă mai mari de 29 de ani.

Pe parcursul perioadei cu date disponibile (2006-2008), distribuţia migranţilor după ţara de destinaţie a fost destul de stabilă. Cea mai preferată ţară de destinaţie a fost Federaţia Rusă (aproape 2/3 din migranţi). Mai multe motive (prezenţa în ţara de destinaţie a rudelor, faptul că intrarea Rusia nu necesită viză, distanţa, cunoaşterea limbii) justifică această alegere. Destinaţia UE 27 reprezintă 28 de procente, iar restul ţărilor din lume 8-9 procente. În Europa, Italia ca ţară de destinaţie are un rol important cu o pondere de 17 procente28

Migranţii care au reşedinţa în Federaţia Rusă şi Europa demonstrează caracteristici socio-economice diferite. Acei care locuiesc în Rusia sunt în mare majoritate bărbaţi (78.3 procente), iar mai mult de 2/3 din ei provin din regiunile rurale şi în mediu au un nivel scăzut de studii. Migranţii care locuiesc în Europa reprezintă o proporţie mai mare de persoane care provin din regiunile urbane (38 de procente), un nivel mai înalt de studii (37.1 procente posedă studii secundare profesionale sau un nivel mai înalt de studii), şi sunt în mare majoritate femei (54 de procente), atingând un maxim de 70.1 procente în Italia

.

29

Aproximativ două treimi din migranţii care locuiesc in Federaţia Rusă au declarat că înainte de plecarea din ţară erau şomeri (56 de procente) sau nu erau în forţa de muncă (10.5 procente). Printre migranţii care au ales ţările Europene ca punct de destinaţie, ponderea foştilor şomeri este mult mai mică (39.2 procente), iar ponderea migranţilor din populaţia economic non-activă este mult mai mare (20.1 procente), cu proporţii substanţiale de studenţi şi gospodine casnice (5.8 procente şi respectiv 11.4 procente)

.

Tabelul 6.4 - Migranţii din Republica Moldova după

poziţia în muncă şi destinaţie

UE 27 Federaţia

Rusă Alte ţări Total

Italia

Alte ţări Total

Valorile absolute

Ocupaţi în muncă 23.4 13.9 37.2 65.9 10.1 113.2 Şomeri 20.7 15.1 35.9 109.1 13.2 158.1

Forţa de muncă 44.1 29.0 73.1 175.0 23.3 271.4 Studenţi 3.8 2.0 5.8 6.3 1.9 13.9 Gospodine casnice 9.4 2.0 11.4 11.5 5.0 28.0

28 În cazul Italiei, datele obţinute de către sondajul din Republica Moldova sunt foarte aproape de numărul real de cetăţeni ai Republicii Moldova înregistraţi de către Ministerul de Afaceri Interne a Italiei.

29 Proporţii şi mai mari de femei sunt prezente în Israel (86.6 procente) şi Turcia (81.5 procente).


74

Pensionar 0.2 0.0 0.3 0.4 0.2 0.9 Alte persoane 0.6 0.2 0.8 2.5 0.8 4.2

Persoanele economic non active 14.0 4.3 18.3 20.7 7.9 46.9

Total 58.1 33.4 91.5 195.5 31.2 318.2



Forţa de muncă 75.9 86.9 79.9 89.5 74.6 85.3 Studenţi 6.5 6.0 6.3 3.2 6.0 4.4 Gospodine casnice 16.2 6.1 12.5 5.9 16.1 8.8 Pensionar 0.4 0.1 0.3 0.2 0.6 0.3 Alte persoane 1.0 0.7 0.9 1.3 2.6 1.3


Total 100 100 100 100 100 100.0



Forţa de muncă 16.3 10.7 26.9 64.5 8.6 100.0 Studenţi 27.2 14.3 41.5 45.0 13.5 100.0 Gospodine casnice 33.6 7.2 40.9 41.2 17.9 100.0 Pensionar 27.3 4.9 32.2 45.9 22.0 100.0 Alte persoane 13.9 5.8 19.7 60.9 19.4 100.0


Total 18.3 10.5 28.8 61.4 9.8 100.0

Munca efectuată de către emigranţii din Republica Moldova în străinătate are un caracter profesional foarte scăzut şi nu reflectă activităţile practicate în ţara de origine sau capacităţile acumulate anterior. O comparaţie între sectoarele de activitate în ţara de origine şi în ţara de destinaţie a persoanelor care au fost anterior angajate în muncă demonstrează că doar 23.4 procente au rămas în acelaşi sector, unica excepţie fiind construcţiile, cu un nivel de coerenţă de aproape 86 de procente. Acest fapt nu este surprinzător deoarece 74 de procente din bărbaţii care muncesc peste hotare au declarat că activează în acest sector. În cazul femeilor, sectorul care prevalează este reprezentat de serviciile personale, care constituie 84.4 procente în cazul ţărilor din UE27 şi 72.5 procente în cazul altor ţări de destinaţie; în Federaţia Rusă, sectorul care prevalează este comerţul (37.7 procente), fiind urmat de construcţii (31.1 procente) şi Industrie (10 procente).

Graficul 6.9

Cercetările independente care au fost efectuate în ultimii ani deseori au ajuns la concluzii similare cu celea pe care le-am prezentat anterior30

30 În anul 2003 un studio analitic înaintat de SIDA a declarat că conform calculelor neoficiale numărul

. Observaţii care prezintă un


deosebit interes au fost propuse de către ultimul Sondaj al Bugetelor Gospodăriilor Casnice CBSAXA - ION 31

Această concluzie pare a fi doar parţial susţinută de către rezultatele sondajului şi se bazează pe consecinţe contradictorii, dar care potrivit acestui raport sunt de fapt complementare. Pe de o parte, raportul scoate în evidenţă faptul că numărul absolut al migranţilor în UE27 a fost în mare măsură stabil în perioada 2006-2008; acest număr a scăzut în ţările din afara CSI, dar a crescut masiv în ţările din CSI, în special în sectorul construcţiilor. Mai mult ca atât, raportul observă că „aplicând definiţia noastră de bază a migranţilor (persoanele care se află la moment în străinătate sau care s-au aflat în străinătate în perioada de 12 luni până la sondaj), migraţia a crescut de la 13 la 16 procente din populaţia totală în vârsta de muncă”. Pe de altă parte, sondajul descoperă că „ponderea persoanelor care doresc să plece pentru a munci în străinătate în viitorul apropiat a scăzut de la 8 la 6 procente”. Concluzia finală fiind că, proporţia combinată a migranţilor potenţiali şi a migranţilor actuali nu s-a schimbat

. Acest studiu arată că, pe când numărul migranţilor a crescut începând cu 1999 cu 50,000 de persoane pe an, datele curente sugerează că „migraţia muncii şi remitenţele în Republica Moldova posibil se vor stabiliza la nivelele maxime actuale. Creşterea inexorabilă de pe vremuri a remitenţelor şi migraţiei muncii la momentul actual a luat sfârşit”. Prin urmare „Un scenariu al pieţei muncii, care implică o populaţie migratoare în mare măsură stabilă şi remitenţele, merită probabil la momentul de faţă o analiză mai detaliată din partea factorilor de decizie”

32

În cele din urmă se observă că, rezultatele cantitative şi calitative pe care le-am obţinut sunt la nivel general în conformitate cu datele Sondajului Forţei de Muncă şi cu observaţiile Sondajului Bugetelor Gospodăriilor Casnice ION – CBSAXA. Cu toate acestea, pe când există un acord deplin în privinţa caracteristicilor migranţilor, potrivit calculelor noastre numărul de cetăţeni ai Republicii Moldova care locuiesc în străinătate este mult mai mare, iar fluxurile de emigraţie nu s-au terminat, ci numai s-au redus considerabil. Mai mult ca atât, analiza noastră oferă o explicaţie şi o justificare a tendinţelor pe care le-am menţionat anterior.

aproape deloc.

În concluzie, cu toate că potrivit calculelor noastre, numărul de cetăţeni ai Republicii Moldova care locuiesc în străinătate este mult mai mare, iar fluxurile de emigraţie nu s-au cetăţenilor Republicii Moldova care muncesc peste hotarele ţării, în mare majoritate în ţările Europei de Vest, constituie în jur de 600,000 de persoane. Potrivit unui sondaj elaborat în acelaşi an de către Alianţa de Microfinanţare din Moldova şi Fundaţia Soros Moldova, 29.3 procente din 4,500 de gospodării casnice au avut cel puţin un membru al familiei care muncea în străinătate, ceea ce presupune o cifră mult mai mică de aproximativ 265,000-285,000 de migranţi. O cifră mult mai mare a fost în continuare obţinută de către un sondaj elaborat de CBS-AXA (2005) la sfârşitul anului 2004, în care s-a constatat că 399,000 de persoane se aflau în străinătate în perioada sondajului, în timp ce alte 172,000 de persoane au fost în străinătate în anul precedent şi apoi s-au întors. Suplimentar alte 119,000 de persoane şi-au manifestat intenţia de a pleca peste hotare în următoarele şase luni. O cifră şi mai mare poate fi găsită într-un document al OIM, care se bazează pe anchetele completate direct la oficiile Ambasadelor Republicii Moldova şi oficiilor naţionale din Italia, Rusia, Grecia şi Portugalia. 31 Un sondaj similar a fost implementat în 2004 şi 2006.

32 Sondajul contribuie cu unele date interesante în scenariul pe care l-am elaborat în baza datelor SFM. În primul rând, sondajul presupune că, experienţa de migraţie la nivelul gospodăriilor casnice este mult mai extinsă şi volatilă decât numărul total al migranţilor într-un anumit moment de timp decât ne putem închipui. Atât de mult încât către anul 2008 mai mult de jumătate de milion de persoane în vârsta de muncă mul probabil deja au avut o experienţă de migraţiune într-un anumit moment al vieţii lor de muncă. Aproximativ o treime din migranţi se află în ţara de destinaţie ilegal. Această situaţie s-a îmbunătăţit în UE şi alte ţări gazdă, însă s-a înrăutăţit în ţările din CSI. Începând cu 2006 până în 2008, aproximativ 100,000 de persoane au părăsit Republica Moldova în bază permanentă, iar 60,000 dintre aceste persoane au fost membrii ai familiilor care au părăsit în întregime Republica Moldova.


76

stopat ci numai s-au redus considerabil, se pare că există o înţelegere la general, atât la nivel cantitativ cât şi la nivel calitativ, între rezultatele obţinute în acest studiu şi datele elaborate de Sondajul Forţei de Muncă şi Sondajul Bugetelor Gospodăriilor Casnice ION – CBSAXA. Cu toate acestea, înainte de a accepta aceste rezultate la valoarea lor nominală, trebuie să ne încredinţăm că aceste metodologii evaluează acelaşi fenomen.

Estimările obţinute în acest studiu se referă la numărul de persoane care au fost prezente în Republica Moldova la începutul perioadei şi au locuit sau activat în străinătate la sfârşitul perioadei, indiferent de faptul că ei au putut să se întoarcă în ţară în această perioadă pe un anumit timp. În esenţă, metodologia fluxurilor oferă o evaluare a soldului de migraţiune. Trebuie să menţionăm şi faptul că, pe când soldul total ar fi acelaşi, intrările şi ieşirile vor fi diferite în dependenţă de intervalul de timp luat în calcul. Acest rezultat depinde de intervalul de timp care cu cât este mai mare cu atât mai mare va fi şi numărul de fluxuri în direcţie opusă care se vor neutraliza reciproc 33

Atunci când analizăm rezultatele sondajelor, trebuie să ţinem cont de faptul că această metodologie nu poate cuprinde familiile care au părăsit în bază permanentă ţara, deoarece ele nu vor fi accesibile pentru interviu, cu toate că sunt încă probabil prezente în univers. Această situaţie va determina o subestimare a numărului de migranţi definitivi. În esenţă, sondajul va fi predispus să cuprindă în mare măsură doar acei migranţi care au părăsit recent ţara şi care mai au încă membri de familie rămaşi în Republica Moldova.

. Prin urmare, cu cât mai mare este intervalul de timp, cu atât mai aproape vor fi rezultatele de valoarea reală a ieşirilor definitive.

În concluzie:

• Metodologia fluxurilor tinde să ofere o evaluare a numărului de migranţi care au părăsit definitiv ţara, rezultatul devenind mai aproape de realitate cu cât perioada de timp luată în calcul este mai mare;

• Sondajele oferă o evaluare a fluxurilor recente totale, în care migraţia temporară are în mod necesar un rol principal.

Trebuie să menţionăm prin urmare că, pe când metodologia fluxurilor oferă o evaluare mai precisă (şi mai mare) a numărului de migraţi care locuiesc în străinătate, analiza sondajelor cuprinde mai eficient migraţia temporară şi caracteristicile socio-economice a noilor migraţi.

Prezintă interes faptul că, atât metodologia fluxurilor cât şi sondajele sunt de acord în privinţa faptului că fluxurile externe de migraţiune au încetinit. Problema de fapt este în a înţelege dacă această situaţie este un fenomen structural – în sensul că nivelele migraţiei anuale nete atinse la începutul secolului nu se vor reîntoarce – sau reprezintă doar o evoluţie temporară. Raportul ION - CBSAXA favorizează mai mult fenomenul structural în baza tendinţelor care au apărut în ultimii ani, care demonstrează un nivel stabil de migraţi care locuiesc în străinătate (şi prin urmare un sold nul al migraţiei), date care sunt, cu toate acestea, coerente cu nivelul în creştere a migraţiei pe termen-scurt. Pe când o simplă analiză a tendinţelor nu este suficientă pentru a susţine această concluzie, analiza noastră a scos în evidenţă motivele structurale care susţin ipoteza de mai sus:

• Migraţia cu siguranţă a redus într-o măsură consistentă numărul de muncitori de prisos din sectorul agricol şi, prin urmare, potenţialul de migraţiune.

• Creşterea producţiei din sectorul de prelucrare în lipsa creşterii ocupării forţei de muncă a redus cu siguranţă cantitatea capacităţilor ne-utilizate; prin urmare, elasticitatea ocupării-veniturilor va deveni în scurt timp pozitivă;

33 De exemplu, pe parcursul unui interval de cinci ani, numărul total de intrări şi ieşiri calculate în bază anuală va fi mai mare decât cel calculat pentru întreaga perioadă.


• Consistenţa cohortelor care intră în faza de muncă a vieţii se va reduce în următorii 15 ani de la valoare medie anuală de 74,000 în prezent la o valoare medie anuală de 34,000;

• Cererea de înlocuire va creşte în toate sectoarele, dar în special în sectorul serviciilor, care este principalul angajator al persoanelor tinere care finalizează studiile superioare şi ale căror pondere este în continuă creştere;

• Situaţia socio-economică din regiunile urbane s-a îmbunătăţit cu siguranţă şi există indicii precum că situaţia socio-economică din regiunile rurale nu s-a deteriorat;

• În această situaţie o înviorare modestă a cererii de muncă în termeni de flux deja a fost suficientă pentru a încetini, într-o mare măsură, procesul de emigraţie.

În acelaşi timp, din momentul când criza economică actuală se va sfârşi, deficitul structural al ofertei de muncă, care caracterizează, cu toate că în diferită măsură, toate ţările industrializate, va începe să producă din nou un efect de atracţie puternică.

Toate aceste elemente ne sugerează că, pe perioadă lungă şi în prezenţa unei creşteri economice moderate, migraţia netă se va diminua progresiv. Prin urmare, întrebarea pe termen lung este dacă şi când indicatorul soldului de migraţiune din Republica Moldova se va transforma din valoarea lui negativă într-o valoare pozitivă şi care va fi impactul său în acest caz asupra nivelului şi structurii populaţiei care migrează.

Piaţa muncii din Republica Moldova | Capitolul 7. SCENARII DEMOGRAFICE ŞI DE DEZVOLTARE A PIEŢEI MUNCII: 2008-2023

78

Capitolul 7. SCENARII DEMOGRAFICE ŞI DE DEZVOLTARE A PIEŢEI MUNCII: 2008-2023

7.1 Introducere Scopul acestui capitol constă în identificarea scenariilor demografice şi de dezvoltare a

pieţei muncii în Republica Moldova pe parcursul perioadei 2008-2023. Elaborarea politicilor economice generale şi în special ale politicilor care afectează domeniul muncii – care printr-o abordare mai largă şi mai corectă ar trebui să includă politicile în domeniul învăţământului la fel ca şi toate cele alte politici care au un impact asupra nivelului de participare caracterizat prin durata învățământului obligatoriu, vârsta de pensionare şi oricare alte intervenţii care oferă un stimul sau o constrângere în abandonarea sau încadrarea în câmpul muncii – trebuie să fie bazate nu doar pe o cunoaştere detaliată a situaţiei existente pe piaţa muncii, dar şi pe un cadru care ar prognoza viitorul demografic al acestei ţări.

Se poate pune întrebarea dacă în vederea elaborării unor politici în mod informat

factorii de decizie au nevoie de previziuni sau de proiectări a populaţiei şi ale principalelor variabile pe piaţa muncii. Proiectarea reprezintă extrapolarea unei situaţii iniţiale în baza presupunerilor asociate cu indicatorii corespunzători. Pe când previziunea reprezintă o proiecţie cu un anumit nivel atribuit de probabilitate. În realitate, termenul previziune este în mod normal utilizat şi perceput ca fiind o proiecţie care are o foarte mare probabilitate de a deveni reală. La moment, noi nu avem previziuni, ci doar proiectări cărora Instituţiile care le elaborează le atribuie o probabilitate sporită faţă de alte proiectări, din simplu motiv că, presupunerile pe care ele se bazează reflectă mai îndeaproape tendinţele recente, iar nivelul de probabilitate a proiecţiilor, cu toate acestea, nu este niciodată specificat în termeni cantitativi.

Putem afirma că, previziunile demografice sunt necesare în planificarea politicilor de

infrastructură astfel ca, construcţia şcolilor, spitalelor, sistemelor de transport urban, şi la definirea planurilor teritoriale, pentru care nivelul populaţiei şi dinamica sa reprezintă o intrare extrem de importantă. În esenţă, ar fi corect din punct de vedere intuitiv ca informaţia cu privire la nivelul şi structura populaţiei în viitor să fie cunoscută, cel puţin în termeni probabilistici, pentru a planifica multiplele intervenţii structurale.

Cu toate acestea, pe perioadă lungă nivelul populaţiei nu este o variabilă independentă,

iar tendinţele sale nu sunt corelate cu tendinţele şi politicile economice. Existenţa serviciilor, astfel ca şcoli şi spitale, a unui sistem eficient de drumuri şi transporturi şi în special a nivelelor disproporţionale de dezvoltare socială şi creştere economică va afecta atractivitatea unei anumite regiuni şi, prin urmare, va avea un efect asupra dinamicii populaţiei prin localizarea întreprinderilor, migraţia internă şi externă şi chiar posibil asupra acelor parametri demografici (ratele de fertilitate şi mortalitate) pe care se bazează previziunile populaţiei.

În mod asemănător, previziunea variabilelor pe piaţa muncii, şi în special a ratei şi nivelului ocupării muncii, bazate pe ipoteza tendinţelor demografice, a ratelor de activitate economică şi şomaj nu pare a reprezenta un exerciţiu interesant, deoarece ceea ce a fost prevăzut trebuie, din contra, să fie perceput de către factorii de decizie ca fiind un instrument variabil34

34 Vedeţi de exemplu Carone G. (2005), Long-term labour force projections for the 25 EU Member States: A set of data for assessing the economic impact of ageing, European Commission, Directorate-General for Economic and Financial Affairs, Economic papers, nr. 235

.

79 Piaţa muncii din Republica Moldova | Capitolul 7. SCENARII DEMOGRAFICE ŞI DE DEZVOLTARE A PIEŢEI MUNCII: 2008-2023

Abordarea desemnată în acest studiu constă în oferirea unor scenarii demografice şi de

dezvoltare a pieţei muncii. Scopul scenariilor nu este de a pronostica viitorul, dar de a evalua care situaţie va predomina în cazul în care variabilele independente pe care se bazează aceste scenarii vor atinge anumite valori. Prin urmare, scopul lor principal este de a oferi informaţia necesară în elaborarea politicilor în vederea realizării obiectivelor economice stabilite de către Strategia Naţională de Ocupare în Muncă. La fel, aceste scenarii reprezintă şi un instrument util care poate imita impactul diferitor politici şi poate evalua eficienţa lor.

Mai detaliat, problema fundamentală confruntată de către scenariile demografice şi scenariile de dezvoltare a pieţei muncii, care vor fi prezentate în continuare, este inter-conexiunea între dinamica Populaţiei Republicii Moldova în Vârsta de Muncă (PVM), piaţa muncii şi migraţiune ca funcţie a unei cereri adăugătoare şi în baza unei serii de parametri corespunzători.

Această abordare ne va oferi un instrument care permite simularea impactului diferitor politici care afectează rata de creştere economică, rolul principalelor sectoare economice, vârsta de intrare şi ieşire din câmpul muncii, predispunerea de a intra în câmpul muncii la diferite nivele de vârstă, înclinaţia către migraţiune şi reîntoarcere în ţara de origine.

Dacă analizăm din perspectivă internaţională, observăm un număr extrem de mare de ţări care sunt caracterizate la momentul actual fie de prezenţa unui potenţial înalt de migraţie sau de prezenţa unei necesităţi de imigranți. În mare majoritate, aceste situaţii reprezintă un rezultat al tendinţelor demografice influenţate la rândul lor de tendinţele şi nivelele de fertilitate, însă, în unele ţări, evenimentele economice au jucat totuşi rolul principal. Moldova, la fel ca şi alte economii în tranziţie (de exemplu Ucraina), s-a confruntat anume cu o astfel de situaţie.

După cum am observat în capitolele precedente, potenţialul mare de migraţie în Republica Moldova a fost provocat în mare măsură de colapsul economic care a lovit ţara la scurt timp după obţinerea independenţei, deoarece declinul profund în agricultură şi în industria de prelucrare a provocat redundanţa (abundența inutilă) substanţială a forţei de muncă, în special în sectorul rural. În acelaşi timp, istoria demografică a Republicii Moldova demonstrează unele diferenţe radicale comparativ cu majoritatea ţărilor din Europa de Vest, în cadrul cărora ratele de fertilitate au fost în continuă şi constantă scădere din a doua jumătate a anilor 60. Cu toate că împărtăşeşte aceleaşi tendinţe negative pe termen lung, Moldova a fost caracterizată de creşteri ale ratei de fertilitate la sfârşitul anilor 70 şi la sfârşitul anilor 80, care şi până acum îi marchează structura sa demografică după categorii de vârstă şi afectează oferta de muncă. Ultima creştere a fertilităţii a determinat, la începutul acestui secol, intrările în vârsta de muncă a unor mari grupuri de muncitori, fenomen care a contribuit la lărgirea potenţialului de migraţie de origine economică. În acelaşi timp, colapsul economic, nivelul înalt de sărăcie care îl însoţeşte şi instabilitatea economică au contribuit la accelerarea declinului în rata de fertilitate, un fenomen care va afecta intrările în PVM (şi prin urmare oferta de muncă) în următorii cincisprezece ani.

În concluzie, Republica Moldova reprezintă un caz interesant al unei ţări cu o îndelungată istorie de redresare a fertilităţii (below replacement fertility), care însă este caracterizată de formarea unui înalt potenţial de migraţie din motive economice.

Ţinând cont de existenţa la momentul actual al unui deficit de forţă de muncă în numeroase ţări, ca de exemplu Italia şi Rusia, potenţialul de migraţie a generat imense fluxuri


80

de migraţie. Cu toate că era extrem de dureroasă pentru persoanele implicate în acest proces, migraţia a fost o strategie de supravieţuire necesară, care a avut şi câteva efecte pozitive. În primul rând, a fost redusă presiunea demografică pe piaţa muncii şi, în al doilea rând, a fost generat un flux intern de resurse care a jucat un rol important în atingerea unei creşteri economice. În același timp, tendinţele pozitive create de remitenţe au mușamalizat faptul că, creşterea producerii a fost împiedicată prin investiţiile ne-productive şi a avut loc în lipsa totală a politicilor structurale capabile de a avea un impact asupra infrastructurii fizice şi tehnologice ale ţării, reorganizării sectorului agrar, reorientării exporturilor, dependenţei energetice şi asupra dezvoltării sistemului de învăţământ universitar şi profesional.

Numărul de persoane, care au părăsit Republica Moldova în bază permanentă începând

cu anii 1990, este dificil de a fi evaluat. O cifră aproximativă de 600,000 persoane a fost propusă în raport. Potrivit datelor obţinute în urma diferitor sondaje, s-a demonstrat la fel că, fluxurile de emigrare au început să se micşoreze începând cu anii 2005. Acest fenomen a fost observat atât în localităţile urbane cât şi în localităţile rurale. În regiunile rurale soldul migraţiei a scăzut de la -204,000 în perioada 1999-2004 la -97,000 în perioada 2003-2008, iar localităţile urbane, în care acest fenomen este şi mai pronunţat, de la -109,000 la -30,000. Aceleaşi date ne demonstrează că în ultimii ani în localităţile urbane migraţia netă a afectat în marea majoritate bărbaţii, pe când în localităţile rurale ¾ din emigranți au fost femei.

Declinul fluxului de migrație şi schimbarea structurii sale după gen, grupuri de vârstă

şi origine au fost explicate prin două cauze principale. Prima cauză, fiind predominantă, a fost creşterea în intrările pe piaţa muncii pe generaţii (Cererea de muncă ca funcţie de flux). Două treimi din creşterea cererii naţionale de muncă a fost generată de localităţile rurale şi parvenind îndeosebi din partea sectorul construcţiilor a afectat mai mult bărbaţii decât femeile. A doua cauză pare a fi îmbunătăţirea situaţiei financiare a unui număr substanţial de familii, în special din localităţile rurale, datorită remitenţelor.

În ultima perioadă a anilor 90 şi la începutul noului secol migranţii au fost în special

tinerii şomeri şi tinerii care au observat că accesul lor pe piaţa muncii este puţin probabil. În ultimii ani vârsta medie a migranţilor din localităţile urbane a crescut, pe când în localităţile rurale un procentaj în creştere a migranţilor, în special femei, parvine din populaţia economic non-activă. Ca rezumat, fluxurile recente de migraţie sunt constituite în localităţile rurale de către tineri bărbaţi şi femei care nu se pot angaja în muncă şi de către femeile puţin mai în vârstă care fac parte din populaţia economic non-activă, iar în localităţile urbane de către şomerii mai în vârstă.

La momentul actual Republica Moldova se află în pragul unei schimbări dramatice în

tendinţele demografice. Ca consecinţă al declinului în naşteri, intrările în PVM vor începe să scadă în mod substanţial şi acest fapt va provoca în decurs de 5 ani, în lipsa migraţiei, un declin în PVM. Scopul acestui capitol este de a evalua relaţia între acest eveniment istoric şi principalele variabile ale pieţei muncii.

7.2 Viitorul demografic al Republicii Moldova potrivit Diviziei de Populaţie a Naţiunilor Unite

Potrivit Diviziei de Populaţie a Naţiunilor Unite35

35 Population Division, World Population Prospects, 2008 Revision

, reducerea fertilităţii care se observă în toate ţările economic dezvoltate şi într-un număr mare în creştere de ţări în dezvoltare va


provoca un declin în populaţia mondială şi un efect devastator de îmbătrânire a populaţiei. În acelaşi timp, nu sunt prevăzute creşteri esenţiale în fluxurile de migraţie sau schimbări importante în structura lor după origine şi destinaţie.

Această tendinţă generală este propusă şi pentru Republica Moldova, care orientativ va

pierde în decursul perioadei 2005-2050, aproximativ 27 de procente din populaţia sa totală şi din Populaţia în Vârsta de Muncă36

. Dacă presupunem că aceste rate pot fi aplicabile la populaţia totală şi populaţia în vârsta de muncă a Republicii Moldova, noi vom obţine datele incluse în tabelul de mai jos.

Populaţia totală va scădea de la 3,190,000 în anul 2005 la 2,334,000 în anul 2050 (-26.8 procente), ca rezultat al unei reduceri în numărul de persoane tinere (de la 698,000 la 427,000) şi dintre cele în PVM (de la 2,173,000 la 1,411,000, -762,000), şi o creşterea a numărului persoanelor în vârstă cu mai mult de 42 procente. Ca consecinţă, ponderea persoanelor în vârstă în populaţia totală aproape se va dubla (de la 11.8 la 22.8 procente, pe când ponderea persoanelor tinere şi în special a persoanelor în vârsta de muncă va scădea considerabil.

Tabelul 7.1 - populaţia după grupele de vârstă; 2005, 2025 şi 2050

0-14 15-64 65 şi + Total

Valorile absolute

2005 698 2117 375 3190 2025 567 1757 478 2801 2050 427 1374 533 2334

Variaţiile absolute

2005-2025 -132 -360 103 -389 2025-2050 -140 -382 55 -467 2005-2050 -272 -742 158 -856

Variaţiile procentuale

2005-2025 -18.9 -17.0 27.5 -12.2 2025-2050 -24.7 -21.8 11.5 -16.7 2005-2050 -38.9 -35.1 42.2 -26.8


2005 21.9 66.4 11.8 100.0 2025 20.2 62.7 17.1 100.0 2050 18.3 58.9 22.8 100.0 Sursa: elaborat în baza datelor Diviziei Populaţiei

Aceste schimbări dramatice pot avea loc din cauza efectului comun a doi factori: un sold natural negativ al populaţiei care îl putem estima la cifra de -340,000 şi un sold al 36 Aceste date se referă la proiectarea scenariului mediu.


82

migraţiei egal cu -422,000. Cu toate acestea, cel mai surprinzător elementul al acestei previziuni este găsit în ipoteza precum că, Republica Moldova va continua să exporte forţă de muncă în pofida faptului că PVM va scădea simţitor din motive naturale. Şi mai interesant devine faptul că, acesta nu este un rezultat obţinut în urma unui model al migraţiei, ci doar a unei extrapolări a tendinţelor din trecut. Deoarece în trecutul neîndepărtat soldul migraţiei a fost negativ, se presupune că aceeași tendinţă va continua şi în următorii 45 de ani.

Din punct de vedere al pieţei muncii, proiecţia efectuată de Divizia de Populaţie presupune că, pentru a menţine nivelul actual de ocupare în muncă, rata de ocupare în muncă (15-64) trebuie să crească cu 88 procente. Această valoare nu este coerentă cu durata curentă a perioadei de instruire şi devine şi mai puţin coerentă cu creşterea râvnită a nivelului mediu de învăţământ, necesar pentru a promova o societate civilă mai matură, capabilă să facă faţă unor astfel de probleme ca corupţia, şi acumularea unei forţe de muncă înzestrate cu cunoştinţe teoretice şi practice necesare progresului tehnologic. În acelaşi timp, este complet ireal să pretindem că, creşterea medie a productivităţii pe termen lung va depăşi creşterea medie a producerii, pentru atingerea atât a unei creşteri economice cât şi a unei reduceri simultane a ocupării muncii. Putem menţiona în sfârşit că, PVM va fi insuficientă pentru a menţine nivelul de ocupare a muncii constant, chiar şi în cazul când vârsta de pensionare va fi majorată de la 65 la 70 de ani. În concluzie previziunile demografice ale Diviziei Populaţiei presupun în mod necesar un scenariu de declin economic pe termen lung.

7.3 Un model de previziune concomitentă a variabilelor demografice şi ale pieţei muncii

Datele prezentate mai sus sunt un rezultat al aplicării metodologiei standarde utilizate

în proiectarea populaţiei de către toate instituţiile demografice şi statistice principale. Procedura este conceptual foarte simplă. Populaţia în anul de bază după apartenenţa la gen şi grupuri de vârstă, în mod general grupe de vârstă pe un singur an, reprezintă informaţia iniţială. Proiecţia mai apoi se bazează pe ipoteza ratelor de fertilitate, ratelor de mortalitate şi ratelor de migraţie. Cel mai important element în discuţia noastră este faptul că migraţia este văzută ca fiind un fenomen care nu are legătură directă nu numai cu creşterea economică dar şi cu tendinţele demografice. În practica curentă, de obicei, se presupune că, migraţia în viitor va avea acelaşi caracter ca şi în ultimii zece ani, fără a lua în consideraţie tendinţele demografice ale populaţiei închise.

Scenariile care vor fi elaborate în acest studiu sunt bazate pe un cadru conceptual

diferit. Mai exact, vom porni de la postulatul că fluxurile de migraţie depind de relaţia între tendinţele demografice şi tendinţele de ocupare în muncă. Prin urmare, previziunile PVM şi ale populaţiei totale vor constitui un rezultat final al interacţiunii între tendinţele PVM închise şi impactul creşterii economice asupra ocupării muncii care va determina, pe de o parte, intrările în ocuparea în muncă şi, pe de altă parte, fluxurile de migraţie. În esenţă, această abordare are scopul de a elabora în comun scenariile demografice şi de dezvoltare a pieţei muncii, recunoscând interdependenţa tendinţelor demografice, creşterii economice şi migraţiei.

Diagrama 7.1 ne ilustrează o schiţă generală al acestui sistem logic şi Diagrama 7.2 ne

prezintă o descriere mai detaliată a acestei proceduri care va fi urmată în elaborarea scenariilor.


Diagrama 7.1 şi 7.2

Diagrama 1

Proiecţia populaţiei închise

Ocuparea muncii: după sexe şi grupe de

vârstă în timpul T

Modelul macroeconomic: prognozarea creşterii ratei de

ocupare a muncii

Previziunea necesităţilor de ofertă şi a soldului migraţiei după sexe şi grupe de vârstă

Prognoza populaţiei după sexe şi grupe de

vârstă


84

Modelul este expus în două dimensiuni paralele: prima este latura care ţine de partea

demografică, şi a doua latură este ceea care ţine de piaţa muncii. Ambele dimensiuni vor converge în final pentru a produce scenarii integrate ale creşterii demografice şi a dezvoltării pieţei muncii.

Partea demografică a modelului prezintă o previziune a PVM închise bazată pe

intrările şi ieşirile pe generaţii. Intrările sunt determinate de persoanele care ating vârsta minimă a a vârstei de muncă. Ieşirile sunt determinate de decesurile în vârsta de muncă şi de persoanele care ating vârsta limită de muncă. În cazul în care, ca şi în studiul prezent, orizontul de timp constituie cincisprezece ani, unicii parametri de care avem nevoie în prima fază a exerciţiului vor fi ratele de mortalitate, deoarece toate persoanele tinere care vor împlini vârsta de cincisprezece ani pe parcursul perioadei deja s-au născut.

Referitor la partea care ţine de piaţa muncii, datele ocupării muncii cu privire la apartenenţa la gen şi grupuri de vârstă vor fi utilizate la estimarea ieşirilor pe generaţii (Cererea de înlocuire) care sunt mai apoi adăugate la cererea suplimentară (creşterea în numărul de locuri de muncă) pentru a calcula cererea de forţă de muncă în termeni de flux; acestea şi sunt intrările primare totale în ocuparea în muncă. Cererea suplimentară constituie variabila principală a scenariului şi valorile sale sunt stabilite într-un aşa mod ca să cuprindă un interval cât mai aproape de realitate.

Cererea de muncă în termeni de flux şi intrările în PVM închisă ne permit să calculăm

potenţialul de migraţiune şi soldul migraţiei. Suma dintre soldul migraţiei şi PVM închisă ne

Diagrama 2 Populaţia după sexe şi

grupe de vârstă de 5 ani în timpul T

Ratele fertilităţii Ratele mortalităţii

Proiecţia PVM în lipsa migraţiei

Scenariile demografice

Ocuparea în muncă după sexe şi grupe de vârstă de 5

ani în timpul T

Scenariile cererii suplimentare

Cererea de înlocuire

Scenariile fluxului de cerere

Scenariile fluxului de ofertă

Scenariile potenţialului de migraţiune sau a lipsei de ofertă locală de muncă


va oferi o estimare a PVM în fiecare scenariu. Pasul final constă în calcularea, pe de o parte, a naşterilor estimative, obţinute din numărul de femei în vârsta de fertilitate şi presupunerile cu privire la ratele specifice de fertilitate şi, pe de altă parte, calcularea numărului de persoane bătrâne după grupul de vârstă generat de ieşirile din PVM şi supravieţuitorii generaţiilor mai în vârstă. Această procedură este repetată de mai multe ori pentru toate perioadele de cinci ani care sunt analizate în exerciţiu.

În esenţă, modelul ne permite să evaluăm concomitent scenariile variabilelor de

dezvoltare a pieţei muncii şi nivelul şi structura populaţiei totale, variabilele scenariilor fiind reprezentate prin Cererea Suplimentară, în baza unui şir de presupuneri cu privire la ratele de mortalitate, ratele de fertilitate şi distribuţia după sexe şi grupuri de vârstă a migranţilor. În concluzie, acest model adoptă instrumente demografice (o abordare pe generaţii în formularea variabilelor de dezvoltare a pieţei muncii definite ca populaţii) şi relaţii economice.

7.4 Proiectarea PVM în lipsa migraţiei

Primul pas în elaborarea scenariilor demografice şi de dezvoltare a pieţei muncii

constă în proiectarea PVM pe parcursul intervalului de timp 2008-2023, pornind de la presupunerea unei lipse totale a fluxurilor de migraţie. Tendinţele PVM evident vor depinde numai de intrările pe generaţii (GE), acestea sunt reprezentate prin numărul de persoane care au împlinit vârsta de 15 ani în perioada analizată şi ieşirile naturale şi pe generaţii, care constituie decesurile persoanelor în vârsta de muncă (D)37

şi numărul de persoane care au împlinit vârsta de 65 de ani pe parcursul intervalului (GEX). Obţinem următoarea formulă:

WAP (t+5) = WAP t + t (GE – D – GEX) (t+5)

Tabele de mai jos reprezintă rezultatul exerciţiului, în primul rând la nivel naţional şi mai apoi separat pe localităţile urbane şi cele rurale.

Tabelul 7. 2 - Populaţia în vârsta de muncă; ieşirile şi intrările pe generaţii; 2008-2023

2003-2008 2008-13 2013-18 2018-23 Total

Bărbaţi Intrările pe generaţii 190.8 130.3 102.5 89.4 322.2 Ieşirile pe generaţii 48.6 39.0 73.0 66.9 178.9 Soldul pe generaţii 142.2 91.3 29.5 22.5 143.3 Decesuri 44.0 47.8 52.7 51.5 152.1 Sporul natural 98.2 43.5 -23.2 -29.1 -8.7

37 Deaths have been computed assuming constant the 2007 specific mortality rates.


86

Femei

Intrările pe generaţii 181.4 125.5 98.4 82.8 306.7 Ieşirile pe generaţii 72.4 56.9 110.9 95.9 263.8 Soldul pe generaţii 109.0 68.6 -12.5 -13.1 43.0 Decesuri 23.9 23.7 26.1 26.1 75.9 Sporul natural 85.1 44.9 -38.6 -39.2 -33.0

Total

Intrările pe generaţii 372.2 255.8 201.0 172.2 629.0 Ieşirile pe generaţii 121.0 95.9 183.9 162.8 442.7 Soldul pe generaţii 251.2 159.9 17.0 9.4 186.3 Decesuri 67.9 71.5 78.8 77.6 228.0 Sporul natural 183.3 88.4 -61.8 -68.3 -41.7

Sporul natural va scădea progresiv de la o valoare medie de 183,000, înregistrată între anii 2003 şi 2008, la o valoare de -63,000 între anii 2018 şi 2023. Acest rezultat a fost atins în mare măsură datorită declinului în intrările pe generaţii, dar şi de tendinţa pozitivă în ieşirile pe generaţii. Intrările pe generaţii s-au redus de la 372,000 la 172,000, şi prin urmare au scăzut de la o valoare medie anuală de 74,000 la 34,000. În acelaşi timp, ieşirile pe generaţii vor creşte de la o valoare medie anuală de 24,000 la 32,000. Sporul natural este încă în mare măsură pozitiv în prima parte a perioadei, însă devine mai mult negativ în a doua parte a perioadei şi urmează un declin marginal în a treia perioadă. Pentru a aprecia pe deplin relevanţa fenomenului ne putem aminti de faptul că, pe când în următorii 15 ani PVM va scădea cu puţin mai mult de 40,000, în ultimii 9 ani, făcând aceleaşi presupuneri, PVM ar fi crescut cu aproximativ 400,000.

Tabelul 7.3 - Localităţile urbane şi rurale; Populaţia în Vârsta de Muncă; Ieşirile şi Intrările pe generaţii; 2008- 2023

2003-2008 2008-13 2013-18 2018-23 Total


Bărbaţi

Intrările pe generaţii 70 43 34 35 113 Ieşirile pe generaţii 17 17 31 28 76 Soldul pe generaţii 53 26 3 8 37 Decesuri 20 20 22 22 65 Sporul natural 33 6 -19 -14 -28

Femei

Intrările pe generaţii 66 39 33 34 106 Ieşirile pe generaţii 24 26 53 45 123 Soldul pe generaţii 43 13 -20 -11 -17


Decesuri 10 10 10 10 30 Sporul natural 33 4 -30 -21 -47

Total

Intrările pe generaţii 137 82 67 69 219 Ieşirile pe generaţii 41 43 84 72 199 Soldul pe generaţii 95 39 -16 -3 20 Decesuri 30 30 32 32 95 Sporul natural 66 9 -49 -35 -75


Bărbaţi

Intrările pe generaţii 121 87 68 54 209 Ieşirile pe generaţii 31 22 42 39 103 Soldul pe generaţii 89 65 26 15 106 Decesuri 24 27 30 30 87 Sporul natural 65 38 -4 -15 19

Femei

Intrările pe generaţii 115 86 66 49 201 Ieşirile pe generaţii 49 31 58 51 141 Soldul pe generaţii 66 55 7 -2 60 Decesuri 14 14 16 16 46 Sporul natural 52 41 -9 -18 14

Total

Intrările pe generaţii 236 173 134 103 410 Ieşirile pe generaţii 80 53 100 91 244 Soldul pe generaţii 156 121 33 13 167 Decesuri 38 41 46 45 133 Sporul natural 118 79 -13 -33 33

Tendinţele naţionale sunt urmate atât de localităţile urbane cât şi de cele rurale. În primul caz, sporul natural va scădea de la 66,000 în perioada 2003-2008 la -35,000 în perioada 2018-2023; în localităţile rurale de la 118,000 la -33,000.

Impactul tendinţelor demografice negative este mult mai pronunţat în localităţile urbane decât în cele rurale, astfel încât în perioada de 15 ani PVM va scădea cu 7,3 procente (-75,000) în localităţile urbane, pe când în localităţile rurale PVM va creşte cu 2,8 procente (+33,000). Prin urmare, dacă nu va lipsi migraţiunea internă, ponderea localităţilor urbane va scădea de la 45,8 procente la 43,2 procente.

În ambele regiuni sporul natural va începe să înregistreze valori negative în perioada 2013-2018, iar diminuarea sporului natural va afecta mai mult femeile decât bărbaţii.


88

Tabelul 7. 4 - Populaţia în vârsta de muncă după sexe şi tip de localitate; în valori absolute;

2008-2023


Localităţile urbane 2008 466 557 1023

2013 471 561 1032 2018 452 531 983 2023 438 510 948

2008-23 -28 -47 -75 Localităţile rurale

2008 572 640 1212 2013 609 682 1291 2018 605 673 1278 2023 591 655 1245

2008-23 19 14 33 Total

2008 1037 1198 2235 2013 1081 1242 2323 2018 1057 1204 2261 2023 1028 1165 2193

2008-23 -9 -33 -42

Analiza precedentă a demonstrat că, schimbările esenţiale în rotaţiile pe generaţii care sunt aşteptate în următorii cincisprezece ani nu vor afecta semnificativ nivelul PVM, care va scădea cu doar 1.8 procente. Cu toate acestea, ele vor determina o creştere substanţială a vârstei medii a PVM: pe când ponderea primei grupe de vârstă scade semnificativ, ponderea celorlalte două grupuri creşte. Acest fenomen va fi mult mai pronunţat în cazul femeilor decât bărbaţilor.


Graficul 7.1 – Moldova; PVM după grupe de vârstă; 2008 şi 2023

Graficul 7.2 – Moldova; PVM a bărbaţilor după grupele principale de vârstă; 2008 şi 2023

15-29 30-49 50-642008 35.2 40.4 24.42023 28.5 43.6 27.9

0.05.0

10.015.020.025.030.035.040.045.050.0

15-29 30-49 50-642008 35.8 40.6 23.62023 31.1 43.1 25.7

0.05.0

10.015.020.025.030.035.040.045.050.0


90

Graficul 7.3 – Moldova; PVM a femeilor după grupele principale de vârstă; 2008 şi 2023

Analiza la nivel de regiuni ne demonstrează că această tendinţă se datorează regiunilor urbane, în care ponderea primei grupe de vârstă scade de la 37.4 procente la 23 de procente, pe când ponderea grupei de vârstă de mijloc creşte cu 9.5 puncte procentuale, iar grupa de vârstă 50-64 cu 5 puncte procentuale. În localităţile rurale declinul primei grupe de vârstă – care constituie 1/3 din totalul populaţiei în vârsta de muncă şi în 2023 – este marginal; grupa de vârstă de mijloc scade puţin sub 40 de procente şi grupa de vârstă 50-64 creşte cu doar 2.4 puncte procentuale.

Graficul 7.4 – Regiunile urbane; PVM după grupele principale de vârstă; 2008 şi 2023

15-29 30-49 50-642008 34.8 40.2 25.02023 26.3 43.9 29.8

0.05.0

10.015.020.025.030.035.040.045.050.0

15-29 30-49 50-642008 37.4 39.3 23.32023 23.0 48.8 28.3

0.0

10.0

20.0

30.0

40.0

50.0

60.0


Graficul 7.5 – Regiunile rurale; PVM după grupele principale de vârstă; 2008 şi 2023

Aceste tendinţe radical diferite pot fi explicate prin influenţa a doi factori. În primul rând, vârsta medie a persoanelor care au părăsit localităţile urbane în căutarea unui loc de muncă în străinătate este mai mare decât vârsta medie a migranţilor din regiunea rurală. În al doilea rând, numărul de copii născuţi în localităţile urbane în ultimii cincisprezece ani este de 2 ori mai mic decât numărul celor născuţi timp de cei cincisprezece ani precedenţi, pe când în localităţile rurale numărul lor este aproximativ acelaşi.

Creşterea în vârsta medie are o consecinţă importantă: păstrând toate celelalte precondiții neschimbate, numărul de locuri de muncă necesar pentru a menţine ratele specificate de ocupare în muncă va creşte, după cum se arată în tabelele de mai jos. În consecinţă, la nivel naţional un declin al PVM de 41,000 persoane va necesita 16,000 de locuri de muncă adăugătoare pentru a menţine ratele de ocupare în muncă constante. Deoarece creşterea vârstei medii este mai pronunţată, acest fenomen devine mult mai relevant în cazul localităţilor urbane decât în cazul localităţilor rurale.

Tabelul 7.5 - Numărul de locuri de

muncă necesar pentru a menţine ratele de ocupare a muncii constante în anul

2023 după tipul de localităţi

Declinul absolut în

PVM

Ocuparea compensatoare

a muncii Localităţi urbane -75 -4 Localităţi rurale 34 20 Total -41 16

15-29 30-49 50-642008 33.4 41.4 25.22023 32.8 39.6 27.6

0.05.0

10.015.020.025.030.035.040.045.0


92

7.5 Scenariile demografice şi de dezvoltare a pieţei muncii pe perioada 2008-2023

Scenariile care le vom propune vor acoperi perioada 2008-2023. După cum s-a mai

menţionat anterior, alegerea intervalului de cincisprezece ani se explică prin faptul că tinerii care vor intra în PVM deja s-au născut. Aceasta va reduce marginea de eroare în proiecţia PVM şi va face mai veridice celelalte calcule efectuate în elaborarea scenariilor. În acelaşi timp, intervalul este destul de lung pentru a putea imita impactul politicilor structurale asupra principalelor variabile ale pieţei muncii în domeniul migraţiei şi populaţiei.

Tendinţele în dinamica PVM generează un şir de întrebări importante. În ce măsură

stabilizarea progresivă a Populaţiei în Vârsta de Muncă va ajuta Moldova în vederea creşterii ratei extrem de scăzute de ocupare în muncă? În ce măsură se va reduce numărul de migranţi? Va putea oare soldul migraţiei atinge un nivel de echilibru sau chiar demonstra valori pozitive? Şi în cazul în care această situaţie devine o realitate, în ce măsură inevitabilul declin al remitenţelor care provin de la primii migranţi şi reducerea sau dispariţia noilor migranţi va afecta negativ economia Republicii Moldova?

7.5.1 Tendinţele demografice şi necesităţile de angajare în câmpul muncii: o comparaţie între perioadele 1999-2008 şi 2008-2023

Pentru a ne putea forma o viziune iniţială clară asupra acestor subiecte, tabele de mai jos prezintă un rezumat al principalelor evenimente din ultimii nouă ani în domeniul demografic şi al pieţei muncii, le compară cu tendinţele demografice ale următorilor cincisprezece ani şi descriu unele repercusiuni asupra variabilelor caracteristice pieţei muncii.

Între anii 1999 şi 2008, în lipsa migraţiei, PVM ar fi crescut cu aproximativ 396,000.

Pentru a menţine ratele de angajare constante specifice anului 1999, piaţa muncii din Republica Moldova ar fi avut nevoie de încă 218,000 de locuri de muncă adiţionale. După cum cunoaştem, realitatea a fost complet diferită: ocuparea în muncă (15-64) a scăzut cu 213,000 ca rezultat al reducerii a 321,000 locuri de muncă în agricultură (-47.3 procente) şi creşterea cu 108,000 locuri de muncă în sectoarele non-agricole (+14.5 procente). În esenţă, între anii 1999 şi 2008, piaţa muncii din Republica Moldova a ratat necesităţile sale de ocupare a muncii de natură demografică cu 431,000 datorită ieşirilor din agricultură a mai mult de jumătate din angajaţi şi creşterii relativ modeste a ocupării muncii în celelalte sectoare.

Tabelul 7. 6 - PVM; fluxurile pe generaţii în lipsa migraţiei; 1999-2008

1999-2003 2003-2008 1999-2008

Bărbaţi

Intrările pe generaţii 203.5 190.8 394.3 Ieşirile pe generaţii 57.2 50 107.1 Soldul pe generaţii 146.3 140.9 287.2 Decesuri 36.6 48.9 85.5 Sporul natural 109.6 92.0 201.7


Femei

Intrările pe generaţii 195.0 181.4 376.4 Ieşirile pe generaţii 85.5 85 170.8 Soldul pe generaţii 109.5 96.1 205.6 Decesuri 6.1 5.2 11.4 Sporul natural 103.3 90.9 194.2

Total

Intrările pe generaţii 398.5 372.2 770.7 Ieşirile pe generaţii 142.8 135.1 277.9 Soldul pe generaţii 255.7 237.1 492.8 Decesuri 42.8 54.1 96.9 Sporul natural 213.0 182.9 395.9

Dacă analizăm situaţia din punct de vedere a fluxurilor, în aceeaşi perioadă şi în

absenţa migraţiei, 771,000 de persoane tinere ar fi intrat în vârsta de muncă. În cazul în care 90 de procente38

ar fi ales să muncească, intrările necesare în ocuparea în muncă ar fi numărat în jur de 694,000. De fapt, intrările în muncă au constituit doar 288,000, şi nu au atins obiectivul menţionat anterior cu 406,000. Trebuie să ne amintim că, în anul 1999 rata şomajului a fost destul de mare, cu toate că explicit în mare majoritate sau totalmente în regiunile urbane, iar între anii 1999 şi 2008 şomajul s-a redus cu 137,000.

În această situaţie, fiind prezentă o cerere „nelimitată” de forţă străină de muncă în ţările Europene, aproximativ 540,000 de persoane au părăsit ţara în căutare de muncă, determinând un sold net al migraţiei de 458,000. De fapt, numărul de migranţi este egal cu numărul de persoane tinere care nu au putut găsi un loc de muncă în ţară plus reducerile în nivelul şomajului, pe când soldul migraţiei este doar un exces al necesităţilor de origine demografică de ocupare a muncii.

Tabelul 7.7 - PVM; Sporul natural, soldul migraţiei şi soldul total după sexe şi perioadă; 1999-2008

1999-2003

2003-2008

1999-2008

Bărbaţi Sporul natural 109.6 92.0 201.7

Soldul migraţiei -181.0 -47.4 -228.5 Soldul total -71.4 44.6 -26.8

Femei Sporul natural 103.3 90.9 194.2

Soldul migraţiei -122.0 -107.8 -229.8 Soldul total -18.7 -16.9 -35.6

Total Sporul natural 213.0 182.9 395.9

Soldul migraţiei -303.1 -155.2 -458.3 Soldul total -90.1 27.7 -62.4

38 Această valoare se bazează pe faptul că toţi bărbaţii tineri şi aproximativ 80 de procente de femei care finalizează perioada de instruire intră pe piaţa muncii.


94

Tabelul 7.8 – Principalele variabile ale pieţei

muncii; variaţiile absolute după sexe şi perioadă; 1999-2008

1999-2003

2003-2008

1999-2008

Bărbaţi Ocuparea

muncii -73.4 -27.2 -100.6 Şomajul -45.1 -40.0 -85.1 Forţa de muncă -118.5 -67.2 -185.7

Femei Ocuparea


Total Ocuparea


Proiecţia PVM pentru următorii cincisprezece ani şi consecinţele sale asupra pieţei

muncii sunt radical diferite faţă de situaţia din trecut. În lipsa migraţiei, Populaţia în Vârsta de Muncă va scădea cu aproximativ 42,000. Cu toate acestea, cunoscând deja procesul de îmbătrânire menţionat anterior, 15,000 noi locuri de muncă vor fi necesare pentru menţinerea ratelor specifice de ocupare în muncă la nivel constant.

Din punct de vedere al fluxurilor, intrările în PVM vor constitui 629,000, ceea ce

reprezintă 42,000 persoane pe an versus 84,000 pe an în perioada precedentă de nouă ani. Dacă presupunem că 90 de procente din persoanele noi intrate pe piaţa muncii vor fi în căutare de muncă atunci intrările în ocuparea în muncă vor constitui în jur de 38,000 de persoane pe an. Calculele efectuate ne demonstrează că acest număr de intrări poate fi acoperit integral de ieşirile naturale din muncă din cauza decesului sau îmbătrânirii.

Din cele mai sus rezultă că, aceste tendinţe demografice – care vor avea loc inevitabil,

deoarece intrările în PVM vor fi determinate de persoanele deja născute şi ieşirile din cauza decesului sau îmbătrânirii – vor schimba radical situaţia care a prevalat în cei nouă ani precedenţi. În general, aceste date demografice presupun că, în perioadă lungă un nivel elementar constant de ocupare în muncă este suficient pentru

• Menţinerea ratelor specifice de ocupare în muncă constante39

• Producerea unui potenţial de migraţie la nivelul zero în termeni de flux

39 Due to the increase in average age, total employment rate will slightly decline


7.5.2 Scenariul de bază cu rate specifice constante de ocupare în câmpul muncii

Pentru a clarifica mai minuţios detaliile expuse mai sus, vom prezenta un scenariu simplificat bazat pe presupunerea că, ratele specifice de ocupare în muncă după sexe, grupuri de vârstă de cinci ani şi regiuni vor rămâne constante la nivelul anului 2008 pentru trei perioade de cinci ani, vom analiza profilul de timp al acestui scenariu şi vom scoate în evidenţă diferenţele teritoriale în tendinţele demografice.

Presupunerea ratelor specifice de ocupare în muncă ca fiind constante ne permite să

calculăm cererea adăugătoare, cererea de înlocuire şi cererea de muncă în funcţie de flux. Aceste date, împreună cu rezultatele precedente cu privire la intrările în PVM, vor fi utilizate mai apoi la estimarea probabilităţii de a găsi un loc de muncă după sexe, regiune şi perioadă şi excesul de ofertă de muncă care se va materializa în baza precondiţiei anterioare. Tabelul 7.9 ilustrează rezultatele principale ale acestui exerciţiu la nivel naţional şi le compară cu datele perioadelor 1999-2004 şi 2003-2008. Tabelul 7.10 prezintă evoluţia PVM, a ocupării în muncă şi a ratei de ocupare în muncă.

Tabelul 7.9 - Scenariul cu ratele specifice constante de ocupare a muncii; PVM şi fluxurile pe generaţii de ocupare a muncii după sexe şi perioadă; 1999-2023

1999-2004

2003-2008

2008-2013

2013-2018

2018-23

Bărbaţi Intrări în PVM 203.5 190.8 130.3 102.5 89.4 Cererea de înlocuire 0.0 0.0 79.9 96.1 95.9 Cererea suplimentară -103.0 0.0 26.5 0.6 -13.0 Cererea de muncă în date de flux -103.0 0.0 106.4 96.6 82.9 Rata de ocupare a muncii în date de flux -50.6 0.0 81.7 94.2 92.8 Potenţialul de migraţiune 275.9 171.7 21.5 5.3 5.8 Emigraţia -197.0 -123.0

Femei

1999-2004

2003-2008

2008-2013

2013-2018

2018-23

Intrări în PVM 194.9 178.4 125.5 98.4 82.8 Cererea de înlocuire 0.0 0.0 87.1 100.5 96.3 Cererea suplimentară 0.0 0.0 15.2 -6.0 -9.2 Cererea de muncă în date de flux 0.0 0.0 102.3 94.5 87.0 Rata de ocupare a muncii în date de flux 0.0 0.0 81.5 96.0 105.1 Potenţialul de migraţiune 175.4 160.6 20.9 3.5 -3.8 Emigraţia -145.0 -125.0

Total

1999- 2003- 2008- 2013- 2018-


96

2004 2008 2013 2018 23

Intrări în PVM 398.4 369.2 255.8 201.0 172.2 Cererea de înlocuire 0.0 0.0 167.0 196.6 192.2 Cererea suplimentară -103.0 0.0 41.7 -5.5 -22.2 Cererea de muncă în date de flux -103.0 0.0 208.7 191.2 170.0 Rata de ocupare a muncii în date de flux -25.9 0.0 81.6 95.1 98.7 Potenţialul de migraţiune 451.3 332.3 42.4 8.8 2.0 Emigraţia -342.0 -248.0

După cum deja am observat, intrările în PVM sunt caracterizate de o tendinţă negativă

extrem de pronunţată în primul interval de cinci ani, însă la fel de pertinentă şi în următoarele două perioade. Ca rezultat avem o reducere a numărului de intrări în muncă de la 74,000 în perioada 2003-2008 la 51,000 în perioada 2008-2013 şi o reducere în continuare la nivelul de 40,000 şi 34,000 în perioadele următoare.

Analiza precedentă a fluxurilor ocupării muncii pe perioada 1999-2008 a demonstrat:

• Un declin al cererii de înlocuire • O creştere a cererii suplimentare • O creştere a fluxului de cerere • O creştere a fluxului ratei de ocupare în muncă

Acest progres înregistrat pe piaţa muncii, cu toate că nu este suficient pentru a evita

dezvoltarea unui înalt potenţial de migraţie şi a unor fluxuri de migraţie consistente, a determinat, cu toate acestea, o reducere a excesului de ofertă de muncă şi a numărului de plecări din prima în a doua perioadă.

Trebuie să menţionăm şi faptul că în ambele perioade emigraţia a depăşit potenţialul

fluxului de migraţie. Aceasta presupune că emigraţia nu numai că a satisfăcut necesităţile de ocupare în muncă a generaţiilor care au intrat în PVM, care de altfel nu puteau fi acoperite de cererea de muncă în termeni de flux, dar şi a absorbit o parte din potenţialul de migraţie în termeni de stoc creat de tendinţele negative precedente în ocuparea muncii şi care s-a manifestat printr-un înalt nivel de şomaj. Cu toate acestea, trebuie să ţinem cont de faptul că, a doua perioadă a fost caracterizată de un număr mare în creştere a migranţilor care s-au reîntors în ceea de-a doua grupă de vârsta de centru şi care au rămas în mare majoritate în segmentul forţei de muncă economic non-active şi au contribuit la determinarea unui sold pozitiv al PVM. În acelaşi timp, numărul persoanelor în vârsta de muncă angajate în muncă s-a redus cu aproximativ 213,000 şi rata de ocupare în muncă s-a redus cu mai mult de 8 procente.

Dacă ne reîntoarcem acum la scenariul nostru, pe parcursul perioadei 2008-2013 PVM

va fi încă în creştere (+89,000) şi 42,000 locuri de muncă suplimentare vor fi necesare pentru a menţine ratele specifice de ocupare în muncă constante. Aceasta va necesita o schimbare considerabilă în comparaţie cu perioada precedentă – care a înregistrat o reducere a ocupării în muncă cu 90,000 – obiectiv care pare destul de dificil de a fi atins din considerentul unui număr mare de surplus a muncitorilor în agricultură şi potenţialul impact negativ al crizei economice globale din prezent. Mai mult ca atât, chiar şi în cazul în care această creştere în ocuparea muncii va fi atinsă, Republica Moldova va înregistra oricum un potenţial de migraţiune în termeni de flux în jur de 42,000. Prin urmare, ar fi rezonabil să presupunem că


chiar şi în precondiţiile stabilite de acest scenariu, fluxurile internaţionale de migraţie vor continua pe parcursul următorilor ani, cu toate că într-un mod mai lent, pe când valoarea pozitivă sau negativă a soldului de migraţie va depinde de reducerea cererii de muncă care va fi înregistrată în aşa ţări ca Italia şi Rusia.

Table 7.10 - Scenariile cu rate specifice constante de ocupare a muncii; PVM şi ocuparea muncii şi rata de ocupare a muncii

1999 2008 1999-2008

2013

2018

2023

2008-2023

Bărbaţi

PVM 106

4 1037.

1 -27 108

1 105

8 102

9 -8 Ocuparea muncii 706 607 -99 633 634 621 14 Rata de ocupare a muncii 66.3 58.5 -7.8 58.6 59.9 60.3 1.8

Femei

PVM 119

9 1197.

6 -1 124

3 120

4 116

5 -33 Ocuparea muncii 716 603 -113 619 613 603 0 Rata de ocupare a muncii 59.7 50.4 -9.4 49.8 50.9 51.8 1.5

Total

PVM 226

3 2235 -28 232

4 226

2 219

4 -41

Ocuparea muncii 142

2 1210 -212 125

2 124

7 122

5 15 Rata de ocupare a muncii 62.8 54.1 -8.7 53.9 55.1 55.8 1.7

Începând cu cea de-a doua perioadă, reducerea numărului de intrări va începe să

afecteze nivelul PVM, care va scădea cu 61,000, între anii 2013 şi 2018, şi cu 68,000 în următorii cinci ani. Cererea suplimentară va deveni negativă şi valoarea sa absolută va creşte de la perioada doi la perioada trei. Excesul ofertei de muncă va deveni marginal iar în perioada trei el va ajunge negativ la componenta femei. Cu alte cuvinte, începând cu anul 2013 un nivel constant de ocupare în muncă va contribui la o creştere a ratelor de ocupare în muncă.

După cum am menţionat anterior, în intervalul de 15 ani analizat în acest scenariu,

PVM se va reduce cu aproximativ 42,000 şi acest declin va fi mult mai pronunţat în cazul femeilor (în jur de -33,000) decât în cazul bărbaţilor (-9,000). Prin urmare, la nivel naţional probabilitatea migraţiei la o vârstă mai tânără va fi mult mai mare în cazul bărbaţilor decât în cazul femeilor. În ipoteză, ratele specifice constante de ocupare în muncă şi concentrarea în creştere a PVM în grupul de vârstă de centru va determina o creştere în rata generală de ocupare în muncă, fiind mai pronunţată în cazul bărbaţilor decât în cazul femeilor.

În concluzie, PVM va creşte cu 89,000 în prima perioadă şi se va reduce cu 61,000 şi

respectiv 68,000 în următoarele doua perioade. Pentru a menţine ratele specifice de ocupare


98

în muncă constante, ocuparea generală în muncă trebuie să crească cu 42,000 în prima perioadă şi ar putea să scadă cu 5,000 şi respectiv 22,000 în următoarele două perioade. Acest fapt va determina o creştere a ratei generale de ocupare în muncă cu 1.7 procente către anul 2023. Un potenţial de migraţiune de aproximativ 42,000 încă va rămâne prezent în prima perioadă, însă ulterior va tinde spre zero. Calculele efectuate ne sugerează că piaţa muncii din Republica Moldova încă va întâmpina provocări serioase pe parcursul anilor 2008-2013, perioadă în care cel mult probabil vom fi şi în continuare martori ai migraţiei persoanelor tinere, dar nu în mod necesar şi a unui sold negativ al migraţiei. După 2013 Republica Moldova va fi caracterizată de un nivel mai scăzut al excesului de muncă în agricultură şi prin urmare va avea posibilitatea să înregistreze rate pozitive de creştere a ocupării muncii. Fiind dată tendinţa actuală negativă a PVM, ea se va transpune în creşterea nivelului de ocupare a muncii şi va încheia faza de migraţiune care a afectat Republica Moldova începând cu obţinerea independenţei.

După cum s-a menţionat anterior, există diferenţe teritoriale profunde între regiunile

urbane şi cele rurale. Datorită predominaţiei activităţilor agricole, majoritatea locurilor de muncă suspendate în perioada 1999-2008 au fost localizate în regiunile rurale. Regiunile rurale au fost, prin urmare, caracterizate de un nivel foarte mic al fluxului cererii de muncă, au suferit o reducere substanţială în rata ocupării în muncă în termeni de stoc, au demonstrat un potenţial mult mai mare de migraţiune şi au fost un punct de pornire a mai mult de două treimi din migranţii care au părăsit Republica Moldova în acea perioadă. Pe parcursul anilor 2003-2008 cererea de muncă în termeni de flux s-a îmbunătățit mai mult în regiunile rurale decât în regiunile urbane şi această creştere a fost mult mai relevantă în cazul bărbaţilor decât în cazul femeilor. Diferențialul probabilităţii de intrare în muncă pentru tinerii care au finalizat perioada de instruire a rămas, cu toate acestea, extrem de mic (61.5 procente în regiunile urbane versus 27.5 procente în regiunile rurale). Acest fapt explică potenţialul de migraţiune ridicat, care caracterizează regiunile rurale şi vârsta mai mică a migranţilor din aceste regiuni. În sfârşit, trebuie să menţionăm că performanţele pozitive ale cererii de muncă în termeni de flux a avut determinanţi diferiţi în cele două tipuri de regiuni. În regiunile urbane ele sau datorat creşterii naturale ale cererii de înlocuire, pe când cererea suplimentară s-a deteriorat. În regiunile rurale, cererea de înlocuire a scăzut din cauza numărului mic de persoane care părăsesc sectorul agrar, pe cânt cererea suplimentară, cu toate că încă negativă, s-a îmbunătăţit.

În concluzie, cu toate că în ultimii cinci ani indicatorii fluxurilor pe piaţa muncii s-au

îmbunătăţit mai mult în regiunile rurale decât în regiunile urbane, situaţia pe piaţa muncii este mult mai favorabilă în regiunile urbane. Acest fapt devine evident atunci când analizăm structura ocupării în muncă după sector şi structura forţei de muncă economic non-active după cauze. În regiunile rurale ocuparea în agricultură are o pondere mai mare de 50 de procente şi, mai mult ca atât, majoritatea persoanelor economic non-active care planifică să plece peste hotare, la fel ca şi toţi muncitorii sezonieri din domeniul agrar, locuiesc anume în regiunile rurale. Următoarele două tabele care prezintă principalele rezultate ale scenariilor din localităţile urbane şi rurale arată în mod evident această situaţie.

Tabelul 7.11 - Regiunile urbane şi rurale; Scenariul cu rate specifice constante de ocupare a muncii; PVM şi fluxurile pe generaţii a ocupării

muncii după sexe şi regiune; indicatorii migraţiei; 1999-2023

1999-2004

2003-2008

2008-2013

2013-2018

2018-2023

Bărbaţi din localităţile urbane


Intrări în PVM 74.9 70.2 43.2 34.5 35.2 Cererea de înlocuire 39.0 57.0 36.0 42.6 43.0 Cererea suplimentară -3.0 -12.0 13.4 -2.3 -10.2 Cererea de muncă în date de flux 36.0 45.0 49.4 40.3 32.8 Rata de ocupare a muncii în date de flux 48.1 64.1 114.3 116.9 93.2 Potenţialul de migraţiune 35.0 22.7 -5.6 -5.3 2.1 Emigraţia -60.0 -38.0

Femei din localităţile urbane

1999-2004

2003-2008

2008-2013

2013-2018

2018-23

Intrări în PVM 71.3 66.4 39.2 32.8 33.8 Cererea de înlocuire 37.0 52.0 39.4 45.1 42.7 Cererea suplimentară 3.0 -13.0 7.4 -4.6 -7.8 Cererea de muncă în date de flux 40.0 39.0 46.8 40.5 34.9 Rata de ocupare a muncii în date de flux 56.1 58.7 119.6 123.5 103.3 Potenţialul de migraţiune 28.2 24.7 -6.9 -6.9 -1.0 Emigraţia -67.0 -28.0

Total din localităţile urbane

1999-2004

2003-2008

2008-2013

2013-2018

2018-23

Intrări în PVM 146.2 136.6 82.4 67.3 68.9 Cererea de înlocuire 76.0 109.0 75.4 87.6 85.7 Cererea suplimentară 0.0 -25.0 20.9 -6.8 -18.0 Cererea de muncă în date de flux 76.0 84.0 96.3 80.8 67.7 Rata de ocupare a muncii în date de flux 52.0 61.5 116.8 120.1 98.2 Potenţialul de migraţiune 63.2 47.3 -12.5 -12.2 1.1 Emigraţia -127.0 -66.0

Bărbaţi din

localităţile rurale

1999-2004

2003-2008

2008-2013

2013-2018

2018-23

Intrări în PVM 128.6 120.6 87.1 68.1 54.2 Cererea de înlocuire 119.0 53.0 43.9 53.5 52.9


100

Cererea suplimentară -100.0 -15.0 13.1 2.8 -2.8 Cererea de muncă în date de flux 19.0 38.0 57.0 56.3 50.1 Rata de ocupare a muncii în date de flux 14.8 31.5 65.4 82.8 92.5 Potenţialul de migraţiune 98.6 74.3 27.1 10.6 3.7 Emigraţia -137.0 -85.0

Femei din localităţile rurale

1999-2004

2003-2008

2008-2013

2013-2018

2018-23

Intrări în PVM 123.6 112.0 86.3 65.7 49.1 Cererea de înlocuire 84.0 75.0 47.7 55.5 53.6 Cererea suplimentară -63.0 -49.0 7.7 -1.4 -1.4 Cererea de muncă în date de flux 21.0 26.0 55.4 54.0 52.2 Rata de ocupare a muncii în date de flux 17.0 23.2 64.2 82.3 106.3 Potenţialul de migraţiune 92.3 77.4 27.8 10.4 -2.8 Emigraţia -78.0 -97.0

Total din localităţile rurale

1999-2004

2003-2008

2008-2013

2013-2018

2018-23

Intrări în PVM 252.2 232.6 173.4 133.7 103.3 Cererea de înlocuire 203.0 128.0 91.6 109.0 106.5 Cererea suplimentară -163.0 -64.0 20.8 1.4 -4.2 Cererea de muncă în date de flux 40.0 64.0 112.4 110.4 102.3 Rata de ocupare a muncii în date de flux 15.9 27.5 64.8 82.5 99.0 Potenţialul de migraţiune 191.0 151.7 54.9 21.0 0.9 Emigraţia -215.0 -182.0

Primul aspect care necesită a fi evidenţiat este faptul că, între anii 2008 şi 2013,

tendinţele demografice vor favoriza mai mult regiunile urbane decât regiunile rurale. În regiunile urbane, intrările în PVM se vor reduce cu aproximativ 40 de procente, pe când în regiunile rurale cu doar 25 de procente. Cu toate acestea, cererea suplimentară necesară în ipoteza scenariului este relativ mult mai importantă în regiunile urbane ale căror necesităţi de ocupare în muncă reprezintă 50 de procente din nivelul total, pe când intrările în PVM reprezintă doar 32 de procente. În consecinţă, în regiunile urbane intrările în muncă vor depăşi intrările în populaţia în vârsta de muncă, pe când regiunile rurale vor fi în continuare


caracterizate de un potenţial de migraţiune semnificativ. Cu alte cuvinte, o parte din persoanele tinere din regiunile rurale care finalizează perioada de instruire şi învăţământul profesional, atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi, vor fi nevoiţi să caute un loc de muncă în afara localităţilor de baştină, pe când semenii lor din regiunile urbane nu vor putea satisface şi cererea locală de muncă.

La nivel practic cererea suplimentară necesară de acest scenariu pare a fi mult mai uşor

acoperită în regiunile urbane decât în regiunile rurale: cu toate că în termeni procentuali creşterea ocupării în muncă necesară în regiunile urbane este puţin mai mare, regiunile rurale se vor confrunta în continuare cu un exces de muncitori în agricultură. Acest fapt ne sugerează posibilitatea că, migraţia internă din regiunile rurale către regiunile urbane poate deveni un fenomen din ce în ce mai pertinent.

Tabelul 7.12 - Regiunile urbane şi rurale; Scenariile cu rate specifice constante de ocupare a muncii; PVM, ocuparea muncii şi rata ocupării muncii; 1999-2023

1999 2008 1999-2008 2013 2018 2023 2008-2023 Bărbaţi din

localităţile urbane PVM 482 466 -16 471 452 438 -28

Ocuparea muncii 281 276 -5 276 276 276 0 Rata de ocupare a muncii 58.3 59.0 0.7 61.1 63.2 63.0 3.9

Femei din localităţile urbane

PVM 533 557 24 561 531 510 -47 Ocuparea muncii 282 275 -7 275 275 275 0 Rata de ocupare a muncii 52.9 49.0 -3.9 50.0 51.9 52.5 3.5

Total din localităţile urbane

PVM 1015 1023 8 1032 984 948 -75 Ocuparea muncii 563 551 -12 551 551 551 0 Rata de ocupare a muncii 55.5 53.9 -1.6 53.4 56.0 58.1 4.2

9 -49 -35

1999 2008 1999-2008 2013 2018 2023 2008-2023

Bărbaţi din localităţile rurale

PVM 583 572 -11 610 606 591 20 Ocuparea muncii 425 331 -94 331 331 331 0 Rata de ocupare a muncii 73.0 58.1 -14.8 56.6 57.5 58.4 0.3

Femei din localităţile rurale

PVM 666 640 -25 682 673 655 14


102

Ocuparea muncii 434 328 -106 328 328 328 0 Rata de ocupare a muncii 65.2 51.7 -13.5 49.6 50.1 51.3 -0.4

Total din localităţile rurale

PVM 1248 1212 -36 1291 1278 1246 34 Ocuparea muncii 859 659 -200 659 659 659 0 Rata de ocupare a muncii 68.8 54.4 -14.4 51.0 51.5 52.9 -1.5

În următoarele două perioade declinul demografic va fi mult mai pronunţat în regiunile

rurale decât în regiunile urbane. Numărul de locuri de muncă necesar pentru a menţine ratele de ocupare în muncă constante devine negativ în regiunile urbane (-4,600 în prima perioadă şi -18,000 în cea de-a doua perioadă); regiunile rurale împărtăşesc aceeaşi tendinţă, iar cererea suplimentară devine negativă în cea de-a treia perioadă.

În concluzie, regiunile urbane îşi vor putea menţine ratele specifice de ocupare în

muncă constante în următorul interval de 15 ani prin reducerea nivelului de ocupare în muncă cu 7,000, pe când pentru a atinge acelaşi scop regiunile rurale vor fi nevoite să creeze 15,000 de locuri de muncă.

Un alt element important care apare devine evident în acest scenariu este faptul că, în

regiunile urbane potenţialul de migraţie devine negativ începând cu perioada 2008-2013, pe când în regiunile rurale el rămâne pozitiv pentru toate trei perioade.

7.5.3 Scenarii la nivel naţional

În capitolul precedent noi am analizat un scenariu simplu bazat pe două ipoteze:

• Ratele specifice de angajare în muncă sunt constante • Lipsa migraţiei Acest scenariu ne-a permis să sesizăm unele aspecte ale viitoarei situaţii demografice din

Republica Moldova şi consecinţele lor asupra pieţii de muncă. În sinteză acest scenariu ne-a oferit o evaluare a cererii adăugătoare necesare pentru a menţine ratele specifice de ocupare în muncă la nivel constant după apartenenţa la gen şi regiuni şi a numărului de persoane tinere care nu vor fi capabile să-şi găsească un loc de muncă în aceste condiții.

Pentru a elabora scenarii depline noi trebuie, pe de o parte, să facem o presupunere cu privire la nivelele alternative ale cererii suplimentare care ar acoperi un interval realistic de valori şi, pe de altă parte, să formulăm o ipoteză care ar permite să calculăm soldul migraţiei provocat de diferite nivele ale potenţialului de migraţiune. Acest fapt, la rândul său, ne va permite să estimăm populaţia în vârsta de muncă şi nivelel de ocupare a muncii. Pentru a atinge aceste rezultate, vom continua în două etape. În prima etapă, noi vom evalua scenariile naţionale pentru trei perioade consecutive de cinci ani (2008-2023), iar în cea de-a doua etapă noi vom dezagrega scenariile naţionale după tipul regiunii.

Prima problemă constă în definirea unui şir al ratelor de creştere a ocupării în muncă care cu un grad de probabilitate mare va cuprinde rata de creştere care va fi atinsă de piaţa muncii a Republicii Moldova în următorii cincisprezece ani.


Datele accesibile nu demonstrează nici o legătură clară între rata de creştere în producerea totală şi rata generală de ocupare în muncă. Situaţia nu devine mai clară chiar şi în cazul în care analizăm doar ocuparea în sectoarele non-agricole. Acest fapt ne sugerează că, dacă şi sunt accesibile, previziunile PIB-ului nu vor fi destul de utile în evaluarea cererii suplimentare de muncă în viitor. Mai mult ca atât, exerciţiul nostru se extinde pe o perioadă de cincisprezece ani, şi nu există instrumente demne de încredere pentru a prognoza PIB-ul pe o perioadă atât de lungă. Prin urmare, unica soluţie acceptabilă rămâne adoptarea unui interval rezonabil al ratelor de creştere a ocupării muncii în baza tendinţelor precedente.

Media mobilă pe trei perioade a schimbărilor procentuale în ocuparea muncii în vederea aplanării variaţiilor pe termen scurt, impactul schimbărilor în metodologiile 40 sondajelor şi celelalte turbulenţe asociate, demonstrează un progres pozitiv în domeniul ocupării în muncă care provine, în primul rând, din reducerea ratei de lichidare a locurilor de muncă în agricultură41

Acest fapt devine la fel de evident dacă comparăm performanţa din ultimii cinci ani cu performanţa din ultimii trei ani. Între anii 2003 şi 2008 ocuparea generală în muncă a scăzut cu 90,000 ca rezultat al reducerii în Agricultură cu 175,000, şi o creştere în industrie cu 27,000 şi servicii cu 58,000. În ultimii trei ani ocuparea în muncă a rămas de fapt constantă (-2,000) ca rezultat al unei reduceri de 29,000 în Agricultură, şi o creştere în industrie şi servicii cu 17,000 şi respectiv 10,000. Cu toate acestea, ponderea ocupării în agricultură în regiunile rurale şi caracteristicile sale calitative ne indică în mod clar că, numărul muncitorilor în exces rămâne în continuare foarte mare.

.

Datorită semnalelor pozitive oferite de perioada 2005-2008, noi vom prelua rezultatele ultimilor cinci ani, care de altfel minimizează impactul embargoului din partea Rusiei, ca referinţă pentru cel mai negativ scenariu. Primul scenariu, prin urmare, va fi elaborat pornind de la presupunerea că, reducerea procentuală a ocupării în muncă va fi egală cu cea înregistrată în perioada 2003-2008. Mai apoi vom analiza un scenariu intermediar în care ocuparea muncii va rămâne stabilă, după cum şi s-a întâmplat în ultimii trei ani. Pentru simetrie, cel de-al treilea scenariu, care va fi optimist, va presupune o rată de creştere a ocupării muncii egală cu reducerea procentuală acceptată în primul scenariu. Scenariul cu ratele constante de ocupare în muncă va reprezenta un punct de referinţă util în evaluarea rezultatelor scenariilor descrise mai sus. La fel, el va oferi o parte de date necesare în evaluarea cererii de înlocuire.

Pentru a simplifica calculele şi din considerentul unei mărimi modeste ale cifrelor implicate, noi vom menţine valorile cererii suplimentare presupuse pentru prima perioadă (-83.500, 0 şi +83.500) constante pentru următoarele două perioade.

Ar fi logic să presupunem că valorile cererii suplimentare vor fi un rezultat al unei contractări în nivelul ocupării muncii în sectorul agrar şi a unei creşteri a nivelului ocupării muncii în celelalte sectoare. Vom face o presupunere simplă precum că sectorul agrar va lichida 150,000 locuri de muncă în următorii cincisprezece ani. Mai mult ca atât, vom presupune că această reducere va avea loc la o rată de: 75,000 în prima perioadă, 50,000 în cea de-a doua perioadă şi 25,000 în cea de-a treia perioadă. Aceste valori vor fi utilizate în toate trei scenarii42

40 Datele demonstrează un impact corespunzător a reviziei Sondajului Forţei de Muncă 2006.

. Creşterea ocupării muncii în sectoarele non-agricole este calculată ca

41 Declinul în agricultură nu a decurs într-un mod uniform. El s-a manifestat mai acut în anii care au adus calamităţi în acest sector, în mare parte în anii 2003 şi 2006 (seceta şi embargoul).

42 Ne putem aminti că 106,000 persoane ocupate în agricultură vor împlini vârsta de 65 de ani în următorii 15 ani. Prin urmare, dacă presupunem că vom avea 4,000 de intrări în muncă pe an ca şi


104

diferenţa dintre cererea suplimentară şi reducerea ocupării în muncă în agricultură. Rezultatele primite în urma acestei ipoteze sunt exemplificate în tabelul de mai jos.

Tabelul 7.13 - Ocuparea muncii după sectoare;

Variaţiile absolute şi procentuale presupuse în scenarii; 1999-2023

2008 2008-2013 2013-2018 2018-2023 2008-2023

Val. abs.

Var. abs.

Var. %

Val. abs.

Var. abs.

Var. %

Val. abs.

Var. abs.

Var. %

Val. abs.

Var. abs.

Var. %

Agricultură 357.6 -75 -21.0 283 -50 -17.7 233 -25 -10.7 208 -150 -41.9 Non-agricol 852.9 160 18.7 1012 135 13.3 1147 110 9.5 1256 404 47.3 Total 1210.5 85 7.0 1295 85 6.5 1380 85 6.1 1464 254 20.9 Ponderea agriculturii 29.5 21.8 16.9 14.2

Agricultură 357.6 -75 -21.0 283 -50 -17.7 233 -25 -10.7 208 -150 -41.9 Non-agricol 852.9 75 8.8 928 50 5.4 978 25 2.6 1003 150 17.6 Total 1210.5 0 0.0 1211 0 0.0 1211 0 0.0 1211 0 0.0

23.3 19.2 17.1

Agricultură 357.6 -75 -21.0 283 -50 -17.7 233 -25 -10.7 208 -150 -41.9 Non-agricol 852.9 -10 -1.1 843 -35 -4.1 809 -60 -7.4 749 -104 -12.1 Total 1210.5 -85 -7.0 1126 -85 -7.5 1042 -85 -8.1 957 -254 -20.9

25.1 22.3 21.7

În cel mai pesimist scenariu, ocuparea în muncă se va reduce cu 254,000 (-20.9 procente) ca rezultat al reducerii ocupării în muncă în domeniul agriculturii cu 41.9 procente şi cu 12.1 procente în sectoarele non-agricole. Simetric, în scenariul optimist ocuparea totală în muncă va creşte cu 20.9 procente, pe când ocuparea în agricultură se va reduce cu aceeaşi rată ca şi în scenariul precedent. În acest caz, ocuparea în sectoarele non-agricole ar trebui să crească cu 47.3 procente, ceea ce corespunde unui număr de 27,000 de locuri suplimentare de muncă pe an. Acest rezultat pare realizabil deoarece el deja a fost atins în ultimii trei ani. În cele din urmă, în scenariul ocupării muncii la nivelul specificat constant, reducerea ocupării muncii în domeniul agriculturii corespunde unei creşteri de 17.6 procente în ocuparea generală în Industrie şi Servicii, ceea ce constituie o medie de 10,000 locuri noi de muncă pe an.

Următorul set de ipoteze are scopul să scoată în evidenţă legătura dintre ocuparea în muncă şi migraţia şi, prin urmare, nivelul PVM. Primul pas constă în evaluarea, pentru fiecare scenariu în parte, a potenţialului de migraţie.

Pentru a realiza acest lucru, noi trebuie să calculăm intrările totale în ocuparea în muncă ca sumă a cererii suplimentare şi a cererii de înlocuire. Noi vom presupune că, în fiecare scenariu, cererea de înlocuire va fi egală cu suma celor două componente. Prima componentă este reprezentată de cererea de înlocuire „demografică” care va fi egală cu cerere de înlocuire calculată anterior în scenariul cu ratele specifice constante de ocupare a muncii. A doua componentă reprezintă un factor de corecţie care ia în consideraţie numărul locurilor de muncă lichidate în domeniul agriculturii şi rata de creştere a ocupării generale a muncii. În perioada 1999-2008, numărul total de ieşiri din cauza lichidării locurilor de muncă care nu vor fi acoperi de ieşirile pe generaţii va fie egal cu 104,000, ceea ce constitute în jur de 7,000 pe an.


unul din capitolele precedente ale acestui studiu noi am arătat că, impactul locurilor de muncă lichidate de sectorul agricol asupra cererii totale de muncă în termeni de flux depinde de capacitatea sectoarelor non-agricole de a asimila persoanele care au fost excluse din sectorul agricol şi, prin urmare, în baza ipotezei pe care am făcut-o anterior, de rata de creştere a ocupării generale a muncii. Acest mecanism, care nu este evident atunci când calculăm cererea de înlocuire pentru ocuparea generală în muncă, acţionează în aşa mod ca să reducă treptat impactul negativ al lichidării locurilor de muncă în intrările totale atunci când creşterea ocupării muncii devine negativă şi reduce impactul pozitiv atunci când creşterea ocupării muncii devine pozitivă. În sinteză, această ipoteză are scopul de a micşora relevanţa procesului de lichidare a locurilor de muncă şi impactul lui asupra intrărilor în muncă din momentul în care cererea suplimentară este în creştere. Pentru a realiza acest lucru noi vom presupune că, în scenariul pesimist toate locurile de muncă lichidate în domeniul agriculturii vor fi incluse în cererea de înlocuire, în scenariul intermediar noi vom include doar două treimi din aceste locuri de muncă şi în scenariul optimist doar o treime.

Potenţialul de migraţie ne poate oferi o estimare a numărului de persoane tinere care au finalizat sistemul de învăţământ şi cel de instruire profesională şi care nu se pot angaja în muncă. În fiecare perioadă de timp un anumit procent de persoane care intră în PVM, în mare majoritate femei, aleg să intre în populaţia economic inactivă pentru a avea grijă de familie iar o altă categorie de persoane relativ mult mai mică nu vor fi capabili să muncească din cauza sănătăţii. Dacă presupunem că forţa de muncă economic inactivă constituie 10% din intrările PVM, potenţialul de migraţie îl putem presupune ca fiind egal cu diferenţa dintre 90 de procente din intrările totale în PVM şi intrările totale în muncă. În final, soldul migraţiei va putea fi calculat dacă presupunem raportul dintre potenţialul de migraţiune generat în perioada 2003-2008 şi soldul migraţiei generat în aceeaşi perioadă ca fiind constant.

Suma dintre sporul natural a PVM închise şi soldul calculat al migraţiei va oferi pentru fiecare scenariu o estimare a nivelului PVM la sfârşitul perioadei. În concluzie, modelul propune, ceteris paribus, o corelaţie pozitivă între nivelul PVM şi creşterea ocupării în muncă din cauza unei corelaţii pozitive între creşterea ocupării în muncă şi soldul migraţiei.

Următoarele trei tabele reprezintă rezultatele acestui model pentru fiecare scenariu în parte în cele trei perioade, valorile variabilelor de flux pe intervalul de cincisprezece ani şi valorile variabilelor de stoc la începutul şi la sfârşitul intervalului împreună cu ratele de ocupare a muncii generate de fiecare scenariu.

Tabelul 7.14 - Scenariile demografice şi de dezvoltare a pieţei muncii; 2008-2023

2003-2008

2008-2013 2013-2018 2018-2023

1 2 3 1 2 3 1 2 3

Intrările în PVM 369.2 256 256 256 201 201 201 172 172 172 Cererea de înlocuire 227.3 242 217 192 247 230 214 217 209 200 Cererea suplimentară -89.7 -84 0 84 -84 0 84 -84 0 84 Cererea de muncă în date de flux 137.6 159 217 276 163 230 297 134 209 284 Rata de ocupare a muncii în date de flux 37.3 62.0 84.8 107.7 81.1 114.2 147.8 77.6 121.5 164.7 Potenţialul de 195 72 13 -45 18 -49 -116 21 -54 -129


106

migraţiune Soldul migraţiei -124 -46 -8 29 -11 31 74 -14 35 82 Sporul natural 186 89 89 89 -61 -61 -61 -68 -68 -68 Soldul total 62 43 81 118 -72 -30 13 -82 -33 14 PVM 2235 2278 2316 2353 2206 2286 2366 2124 2252 2380 Ocuparea muncii 1211 1128 1211 1295 1044 1211 1378 961 1211 1462 Rata de ocupare a muncii 54.2 49.5 52.3 55.0 47.3 53.0 58.2 45.2 53.8 61.4

Pornind de la ipotezele înaintate mai sus:

• Cererea de muncă în termeni de flux creşte progresiv de la scenariul 1 la scenariul 3; cu toate acestea, fiind date ipotezele precedente, diferenţele sunt mai puţin pronunţate decât diferenţele valorilor cererii suplimentare;

• Pentru fiecare scenariu cererea de muncă în termeni de flux creşte de la prima la a doua perioadă şi scade de la a doua perioadă la a treia din cauza descreşterii care are loc în componenta demografică a cererii de înlocuire;

• În scenariul nr.1 rata de ocupare în muncă în termeni de flux, cu toate că este mai mare decât în perioada precedentă, rămâne sub 100 procente în toate cele trei intervale analizate. Prin urmare, din ipoteza acestui scenariu, piaţa muncii Republicii Moldova va continua să fie caracterizată de prezenţa unui potenţial pozitiv de migraţie în termeni de flux şi de un sold negativ al migraţiei, în toate cele trei perioade. Din cauza tendinţelor demografice, potenţialul de migraţie va scădea considerabil de la prima la a doua perioadă şi se va stabiliza la un nivel marginal; o tendinţă similară este demonstrată de soldul migraţiei care va scădea de la -46,000 la -11,000;

• În scenariul nr.2 rata de ocupare în muncă în termeni de flux va creşte peste 100 de procente începând cu a doua perioadă. Prin urmare, acest scenariu demonstrează un modest sold negativ doar în prima perioadă, pe când numărul persoanelor care se reîntorc în ţară va depăşi numărul migranţilor deja în a doua perioadă, iar diferenţa va creşte şi mai mult în cea de-a treia perioadă.

• Cu ratele de creştere presupuse în scenariul nr. 3, rata de ocupare în muncă în termeni de flux este întotdeauna mai mare de 100 de procente şi valoarea sa creşte de la aproximativ 108 procente în prima perioadă la 167 de procente în a treia perioadă. Lipsa ofertei de muncă pe generaţii, prin urmare, va creşte de la 45,000 la 133,000. Soldul migraţiei la rândul său va creşte de la 29,000 la 85,000. Trebuie să menţionăm faptul că o rată de ocupare în muncă în termeni de flux mai mare de 100 de procente nu presupune faptul că oferta totală de muncă nu este suficientă să satisfacă cererea de muncă în termeni de flux, ci numai faptul că numărul noilor intraţi în PVM este mai mic decât numărul de persoane care iese din sistemul de învăţământ profesional şi care vor intra ulterior în muncă. Această situaţie de obicei presupune o reducere a şomajului şi/sau o creştere a participării.

Dacă luăm acum în consideraţie intervalul de cincisprezece ani, soldul total al migraţiei în scenariul nr.1 va fi egal cu -68,000, în scenariul nr. 2 cu +60,000 şi în scenariul nr. 3 cu +188,000. Deoarece sporul natural pentru întreaga perioadă este evaluat, după cum s-a menţionat anterior la -40,000, atunci PVM se va reduce cu 108,000 în scenariul nr.1, va creşte cu 20,000 în scenariul nr.2 şi cu 148,000 în scenariul nr. 3.


Tabelul 7.15 - Moldova; scenariile demografice şi de dezvoltare a pieţei muncii; rezultatele generale

pe perioada 2008-2023

2008-2023

1 2 3

Intrările în PVM 629 629 629 Cererea de înlocuire 710 660 610 Cererea suplimentară -251 0 251 Cererea de muncă în date de flux 460 660 861 Rata de ocupare a muncii în date de flux 73.1 105.0 136.8 Potenţialul de migraţiune 106 -94 -295 Soldul migraţiei -68 60 188 Sporul natural -40 -40 -40 Soldul total -108 20 148

Rata procentuală de creştere a ocupării muncii şi a PVM determină schimbarea ratei ocupării muncii în termeni de stoc43

. În primul scenariu efectul comun al sporului natural şi al unui sold negativ a migraţiei nu este suficient pentru a compensa o reducere a ocupării în muncă mai mare de 20 de procente şi respectiv rata de ocupare în muncă se va micşora cu 9 puncte procentuale. Scenariul nr.2 ne demonstrează că o situaţie de ocupare în muncă la nivelul specific constant nu este suficientă pentru a menţine ratele de ocupare în muncă constante, din cauza că soldul migraţiei contrabalansează puternic sporul natural. În scenariul nr.3 creşterea ocupării în muncă depăşeşte cu mult creşterea PVM determinată de un sold pozitiv al migraţiei şi respectiv rata de ocupare în muncă creşte cu 7.2 procente faţă de valoarea sa actuală.

Tabelul 7.16 - PVM şi Ocuparea muncii în trei scenarii şi rata de ocupare a muncii la începutul şi sfârşitul perioadei

2008 2023 2008-2023

1 2 3 1 2 3

Valorile absolute

Valorile absolute Variaţia procentuală

PVM 2235 2127 2255 2383 -5.1 0.9 6.2 Ocuparea muncii 1211 961 1211 1462 0.0 0.0 0.0 Rata de ocupare a muncii 54.2 45.2 53.7 61.3 -9.0 -0.5 7.2

43 Rata de ocupare a forţei de muncă rămâne constantă dacă creşterea procentuală a ocupării muncii este mai mare decât creşterea procentuală a populaţiei în vârsta de muncă; Ea se măreşte dacă creşterea procentuală a ocupării muncii este mai mare şi se reduce dacă creşterea procentuală a ocupării în muncă este mai mică.


108

Argumentele de mai sus ne demonstrează că, fiind stabilită tendinţa în PVM, rata de ocupare a muncii în Republica Moldova va scădea cu 1 punct procentual la fiecare reducere de 2.5 procente a ocupării muncii şi va creşte cu un punct procentual odată cu fiecare creştere de 3 procente a ocupării muncii. Prima sugestie ar fi să menţinem rata de ocupare a muncii constantă, iar nivelul ocupării muncii ar trebui să crească în următorii cinci ani (care sunt caracterizaţi de nişte condiţii demografice mai puţin favorabile) cu 25,000. Potrivit ipotezei cu privire la lichidarea locurilor de muncă în agricultură, va fi necesară o creştere de 100,000 noi locuri de muncă în celelalte sectoare. Acest obiectiv este unul realist, însă dificil de atins fără implementarea imediată a investiţiilor publice şi intervenţiilor structurale în sistemul de producere. Situaţia va deveni mult mai favorabilă începând cu a doua perioadă. Între 2013 şi 2018, un nivel stabil de ocupare în muncă va fi suficient pentru a păstra rata de ocupare la nivel constant. Aceasta presupune crearea a 50,000 de locuri de muncă suplimentare în sectorul non-agricol. În sfârşit, în perioada 2018-2023, o creştere cu 25,000 de locuri noi de muncă în domeniul Industriei şi Serviciilor va fi suficientă pentru a menţine rata generală de ocupare în muncă constantă.

O altă concluzie importantă a scenariilor analizate este faptul că, soldul migraţiei se va nivela foarte repede şi apoi va deveni pozitiv, în cazul în care situaţia economică nu se va deteriora extrem de mult. Dacă această situaţie reprezintă un rezultat pozitiv din punct de vedere uman, atunci consecinţele economice pot fi negative luând în consideraţie faptul că remitenţele au avut şi încă mai au un rol extrem de important în promovarea şi menţinerea creşterii economice a Republicii Moldova. Aceasta poate fi şi un stimul pentru Guvernul Republicii Moldova de a începe promovarea unor politici structurale mai relevante şi mai consistente.

În concluzie putem menţiona că, dacă rezultatele acestui model se vor adeveri, declinul în PVM prevăzut de Divizia de Populaţie nu va fi iminent, tendinţele în PVM fiind determinate de tendinţele în ocuparea muncii, accesibilitatea muncii locale, predispoziţia muncitorilor din Republica Moldova care muncesc peste hotare de a se reîntoarce în ţară şi, eventual, predispoziţia ofertei excesive de muncă de peste hotare de a migra în Republica Moldova.

7.5.4 Scenarii pentru localităţile urbane şi rurale Pentru a diviza scenariile naţionale la nivelul urban-rural noi trebuie să formulăm

câteva ipoteze pentru a putea descompune cererea totală suplimentară pe regiunile urbane şi regiunile rurale.

La nivel naţional noi am presupus că cel mai pesimist scenariu va reflecta performanţa

înregistrată în perioada 2003-2008. Ar fi logic ca, scenariul pesimist la nivel teritorial să presupună distribuţia procentuală a cererii suplimentare între cele două tipuri de regiuni care a fost înregistrată în perioada respectivă, la fel ca şi aceeaşi distribuţie teritorială ale locurilor de muncă lichidate în agricultură. Scenariul optimist va fi elaborat ca fiind o imagine oglindă a scenariului pesimist, pe când scenariul intermediar va presupune o cerere suplimentară egală cu 0 în ambele regiuni.

Aceste presupuneri ne vor permite să calculăm schimbările în ocuparea muncii în

agricultură în ambele regiuni şi, ca diferenţă, dinamica ocupării muncii în sectoarele non-agricole. Valorile cererii suplimentare după regiune şi sector obţinute în baza precondiţiilor anterioare sunt prezentate în Tabelul 7.17.


Tabelul 7.17 - Cererea suplimentară după sector şi perioadă în cele trei scenarii

Localităţile rurale Localităţile urbane Moldova

Agr. Non-agr. Total Agr. Non-agr. Total Agr. Non-agr. Total

Perioada 1 Scenariul 1 -68 5 -63 -7 -14 -21 -75 -9 -84

Scenariul 2 -68 68 0 -7 7 0 -75 75 0 Scenariul 3 -68 130 63 -7 28 21 -75 159 84 Perioada 2

Scenariul 1 -45 -17 -63 -5 -16 -21 -50 -34 -84 Scenariul 2 -45 45 0 -5 5 0 -50 50 0 Scenariul 3 -45 108 63 -5 26 21 -50 134 84 Perioada 3

Scenariul 1 -23 -40 -63 -2 -18 -21 -25 -59 -84 Scenariul 2 -23 23 0 -2 2 0 -25 25 0 Scenariul 3 -23 85 63 -2 23 21 -25 109 84

În ceea ce priveşte parametrii necesari pentru calcularea cererii de înlocuire, potenţialul migraţiei şi soldul migraţiei, noi am adoptat aceleaşi ipoteze ca şi în cazul scenariilor naţionale. Valorile cererii de înlocuire după tip de regiune sunt reprezentate în Tabelul 7.18.

Tabelul 7.18 - Cererea de înlocuire după tip de localitate şi perioadă în

cele trei scenarii




2008-2013 Scenariul 1 -68 0 68 -7 0 7 -75 0 75

Scenariul 2 -45 0 45 -5 0 5 -50 0 50 Scenariul 3 -23 0 23 -2 0 2 -25 0 25 2013-2018

Scenariul 1 -45 109 154 -5 88 93 -50 197 247 Scenariul 2 -30 109 139 -3 88 91 -33 197 230 Scenariul 3 -15 109 124 -2 88 90 -17 197 214 2018-2023

Scenariul 1 -23 106 129 -2 0 2 -25 106 131 Scenariul 2 -15 106 121 -2 0 2 -17 106 123 Scenariul 3 -8 106 114 -1 0 1 -8 106 114

Tabelele 7.19 şi 7.20 reprezintă principalele rezultate ale scenariilor pentru regiunea urbană şi rurală. Unele concluzii prezentate în cadrul scenariilor naţionale sunt veridice şi în cazul scenariilor din regiunile urbane şi rurale, în special acele concluzii care se referă la valorile şi tendinţele cererii de muncă în termeni de flux.


110

Fluxurile ratelor de ocupare a muncii în regiunile rurale sunt întotdeauna mai mici decât în regiunile urbane pentru fiecare scenariu din fiecare perioadă, cu o singură excepţie în scenariul nr.3 în ultima perioadă. Mai mult ca atât, în regiunile rurale, în scenariul 1 rata ocupării muncii este întotdeauna mult mai mică de nivelul de 100 procente, pe când în regiunile urbane acest fapt se confirmă doar în prima perioadă. Prin urmare, în regiunea rurală, scenariul nr.1 este caracterizat, în toate trei perioade, de un potenţial de migraţie pozitiv şi de un sold al migraţiei negativ. În scenariul 2 fluxul ratei de ocupare în muncă este mai mic de 100 procente în ambele regiuni doar în prima perioadă. Cu toate acestea, potenţialul de migraţie este pozitiv doar în regiunea rurală. În cele din urmă, în scenariul 3 fluxul ratei de ocupare a muncii este întotdeauna mai mare de 100 procente, potenţialul de migraţie este negativ, iar soldul migraţiei este pozitiv în ambele regiuni, pentru toate trei perioade.

Tabelul 7.19 - Localităţile urbane; scenariile demografice şi de dezvoltare a pieţei muncii după perioadă; 2008-2023

2003-2008

2008-2013 2013-2018 2018-2023

1 2 3 1 2 3 1 2 3

Intrările în PVM 137 82 82 82 67 67 67 69 69 69 Cererea de înlocuire 109 83 80 78 93 91 90 88 87 86 Cererea suplimentară -25 -21 0 21 -21 0 21 -21 0 21 Cererea de muncă în date de flux 84 62 80 99 72 91 110 67 87 107 Rata de ocupare a muncii în date de flux 61.5 74.8 97.3 119.7 106.9 135.5 164.2 97.5 126.6 155.7 Potenţialul de migraţiune 39 13 -6 -24 -11 -31 -50 -5 -25 -45 Soldul migraţiei -30 0 0 0 0 0 0 0 0 0 Sporul natural 69 9 9 9 -49 -49 -49 -35 -35 -35 Soldul total 40 9 9 9 -49 -49 -49 -35 -35 -35 PVM 1023 560 560 560 512 512 512 476 476 476 Ocuparea muncii 551 33 54 75 12 54 96 -9 54 116 Rata de ocupare a muncii 53.9 5.9 9.6 13.3 2.4 10.5 18.7 -1.8 11.3 24.5

Tabelul 7.20 - Localităţile rurale; scenariile demografice şi de dezvoltare a pieţei muncii după perioadă; 2008-2023

2003-2008

2008-2013 2013-2018 2018-2023

1 2 3 1 2 3 1 2 3

Intrările în PVM 233 173 173 173 134 134 134 103 103 103 Cererea de înlocuire 128 159 137 114 154 139 124 129 121 114


Cererea suplimentară -64 -63 0 63 -63 0 63 -63 0 63 Cererea de muncă în date de flux 64 97 137 177 92 139 187 66 121 176 Rata de ocupare a muncii în date de flux 27.5 55.8 78.9 102.0 68.5 104.1 139.6 63.9 117.2 170.6 Potenţialul de migraţiune 145 59 19 -21 29 -19 -66 27 -28 -83 Soldul migraţiei -97 -40 -13 14 -19 13 44 -18 19 56 Sporul natural 119 79 79 79 -13 -13 -13 -33 -33 -33 Soldul total 22 40 67 93 -32 0 31 -48 -14 23 PVM 1212 1252 1279 1305 1220 1278 1337 1172 1264 1360 Ocuparea muncii 659 596 659 722 534 659 784 471 659 847 Rata de ocupare a muncii 54.4 47.6 51.5 55.3 43.8 51.6 58.7 40.2 52.1 62.3

Ca o consecinţă a acestor tendinţe, regiunile urbane sunt caracterizate de un sold pozitiv al migraţiei în toate scenariile, iar valorile sale cresc în mod progresiv de la valoarea marginală de 3,000 în scenariul 1 la 92,000 în scenariul 3. Fiind dat un spor natural de -75,000, PVM va înregistra o creştere modestă doar în scenariul 3. În mod contrariu, în regiunea rurală, caracterizată de un spor natural pozitiv în toate trei perioade, doar scenariul nr.1 determină un declin al populaţiei care va creşte cu 52,000 şi cu 148,000 în scenariul 2 şi respectiv în scenariul 3. În consecinţă, în anul 2023 ponderea populaţiei rurale va creşte în toate scenariile, rata creşterii fiind pozitiv corelată cu rata creşterii economice.

Acest rezultat, nu atât de intuitiv, depinde de localizarea locurilor de muncă non-agricole presupuse de model. Vom crea încă o ipoteza cu privire la distribuţia cererii suplimentare, stabilind o relaţie pozitivă între creşterea ocupării generale a muncii şi creşterea ocupării muncii în regiunea rurală. Acest fapt se va datora ideii că, în cazul unei creşteri negative a ocupării muncii, agricultura va fi într-o poziţie dezavantajată din cauza lichidării locurilor de muncă în agricultură, pe când într-o situaţie de creştere economică majoritatea locurilor de muncă vor fi localizate în regiunile rurale, după cum şi s-a mai întâmplat în trecutul nu atât de îndepărtat. În consecinţă, ponderea ocupării muncii în regiunea rurală se va diminua în scenariul nr.1 de la 54.5 procente la 49.1 procente şi va creşte la 58 de procente în scenariul 3.

Tabelul 7.21 - Localităţile urbane; scenariile demografice şi de dezvoltare a pieţei muncii; un sumar

al rezultatelor; 2008-2023

2008-2023

1 2 3

Intrările în PVM 219 219 219 Cererea de înlocuire 263 259 254 Cererea suplimentară -63 0 63 Cererea de muncă în date de flux 201 259 316 Rata de ocupare a muncii în date de 91.8 118.3 144.8


112

flux

Potenţialul de migraţiune -4 -62 -120 Soldul migraţiei 3 48 92 Sporul natural -75 -75 -75 Soldul total -72 -27 18

Tabelul 7.22 - Localităţile rurale; scenariile demografice şi de dezvoltare a pieţei muncii; un sumar

al rezultatelor; 2008-2023

2008-2023

1 2 3

Intrările în PVM 410 410 410 Cererea de înlocuire 442 397 352

Cererea suplimentară -

188 0 188 Cererea de muncă în date de flux 254 397 540 Rata de ocupare a muncii în date de flux 62.0 96.8 131.5 Potenţialul de migraţiune 115 -28 -170 Soldul migraţiei -77 19 114 Sporul natural 34 34 34 Soldul total -40 52 148

Până în anul 2023 activităţile agricole vor fi aproape în întregime localizate în regiunile rurale. Ponderea ocupării muncii în sectoarele non-agricole din regiunile rurale va scădea puţin în scenariul nr.1, dar va creşte considerabil în scenariul 2 (45.3 procente) şi în scenariul 3 (58 procente).

Tabelul 7.23 - Localităţile urbane; PVM şi ocuparea muncii în 2008 şi 2023 în trei scenarii alternative de creştere a ocupării muncii şi rata de ocupare

a muncii

2008 2008-2023 2008-2023

1 2 3 1 2 3

Valorile absolute


PVM 1022.8 951 996 1040 -72 -27 18 Ocuparea muncii 551 488 551 614 -63 0 63 Agricultură 16 2 2 2 -14 -14 -14 Non-agricol 535 486 549 612 -49 14 77


Rata de ocupare a muncii 53.9 51.3 55.3 59.0 -2.5 1.5 5.1

În 2008 rata ocupării muncii în regiunile rurale a fost în continuare mai mare decât în regiunile urbane datorită ponderii mari a agriculturii şi prezenţei în acest sector a unui număr considerabil de şomeri „ascunşi”. Interacţiunea, pe de o parte, între tendințele demografice naturale şi cele economic-determinate şi, pe de altă parte, între creşterea ocupării muncii şi localizarea locurilor de muncă, are loc în aşa mod încât să provoace o reactivitate mai mare a ratei de ocupare a muncii în regiunile rurale decât în regiunile urbane. În primul caz, rata ocupării muncii va scădea cu 14.2 puncte procentuale în cadrul scenariului 1, 2.3 puncte procentuale în scenariul 2 şi va spori cu 7.0 puncte procentuale în cadrul scenariului 3. În regiunile urbane intervalul de variaţie a ratelor de ocupare a muncii este mult mai mic: rata de ocupare a muncii scade cu 2.5 puncte procentuale în scenariul nr.1 şi creşte cu 1.5 şi 5.1 puncte procentuale în scenariul 2 şi scenariul 3. Aceasta va provoca către anul 2023 o discrepanţă mare în favoarea regiunilor urbane în cazul unui declin economic şi un avantaj relativ al regiunilor urbane în scenariul 2 (+3.2 puncte); în scenariul 3, rata de ocupare în muncă în regiunile rurale va depăşi rata de ocupare în muncă în regiunile urbane cu 3.3 puncte procentuale.

Tabelul 7.24 - Localităţile rurale; PVM şi ocuparea muncii în 2008 şi 2023

în trei scenarii alternative de creştere a ocupării muncii şi rata de ocupare a muncii

2008 2008-2023 2008-2023

1 2 3 1 2 3

Valorile absolute


PVM 1211.9 1172 1264 1360 -40 52 148

Ocuparea muncii 659 471 659 847 -

188 0 188

Agricultură 340 204 204 204 -

136 -

136 -

136 Non-agricol 319 267 455 643 -52 136 324 Rata de ocupare a muncii 54.4 40.2 52.1 62.3

-14.2

-2.3 7.9

Exerciţiul prezentat anterior ne permite să ne concentrăm mai bine atenţia asupra unor constatări ale scenariilor cu rate constante de ocupare a muncii. După cum deja cunoaştem, în următorii cincisprezece ani regiunile urbane se vor bucura de un avantaj demografic important în special pronunţat în prima perioadă, pe când localităţile rurale vor fi împiedicate de prezenţa unui exces de muncitori în agricultură.

Impactul pe termen lung al acestei situaţii este exemplificat în mod clar de scenariul intermediar. Până în anul 2023, în situația de creştere nulă a ocupării muncii, rata de ocupare a populaţiei urbane va creşte cu 1.5 procente, pe când în regiunile rurale această rată va scădea cu 2.3 puncte procentuale. Acest rezultat se datorează faptului că în regiunile rurale PVM va descreşte deoarece un spor natural negativ mare va compensa soldul pozitiv al


114

migraţiei, pe când în regiunile rurale PVM va creşte din cauza unui spor natural pozitiv şi a unui sold al migraţiei pozitiv. Mai mult decât atât, pe când în regiunile rurale, în scopul de a menţine constant nivelul de ocupare a muncii, este necesară crearea a doar 14,000 de locuri suplimentare de muncă în sectoarele non-agricole, în regiunile rurale numărul de locuri suplimentare de muncă în sectoarele non-agricole necesar de acest scenariu constituie 136,000. La nivel naţional, crearea a 10,000 locuri noi de muncă pe an în sectoarele non-agricole pe parcursul a cincisprezece ani nu este un obiectiv imposibil de a fi realizat. Problema constă în localizarea şi distribuţia în timp care este necesară pentru menţinerea ratelor de ocupare a muncii constante pe parcursul celor trei perioade.

Putem observa că localizarea viitoare a activităţilor non-agricole va avea un impact important, în special în prima perioadă, asupra inegalităţii veniturilor după regiuni şi migraţia internă şi externă. În următorii cinci ani, potrivit calculelor noastre, localităţile urbane vor avea necesitatea să creeze doar 2,000 de locuri de muncă pe an pentru a menţine rata generală de ocupare în muncă constantă, pentru a fi caracterizate de un potenţial de migraţiune nul şi de un sold al migraţiei nul. Mai mult ca atât, datorită nivelului scăzut de ocupare a muncii în domeniul agricol, creşterea ocupării muncii în sectoarele non-agricole trebuie să fie doar mai mare de acest nivel. Pentru a atinge aceleaşi rezultate, regiunile rurale au nevoie de circa 50,000 locuri de muncă suplimentare şi prin urmare 125,000 locuri de muncă în sectoarele non-agricole. În cazul în care regiunile rurale eșuează atingerea obiectivului cu privire la ocuparea muncii, rezultatul mult probabil se va materializa în persistenţa unui nivel de migraţie internaţională, pe când o creştere a ocupării muncii în regiunile urbane va determina persistenţa unor fluxuri de migraţiune internă. Acest eveniment va depinde, cu toate acestea, nu doar de creşterea relativă a ocupării muncii în cele două tipuri de regiuni, dar şi de tipologia sa. Tinerii care finalizează studiile şi instruirea profesională în regiunile rurale au un nivel de studii mai scăzut. Prin urmare, dacă dezvoltarea regiunilor urbane va fi concentrată în sectoarele care necesită un nivel mai ridicat de studii, ca de exemplu în domeniul administraţiei publice, învățământ, ocrotirea sănătăţii, intermedierea financiară, etc. atunci migraţia internaţională va predomina. Începând cu 2013 aceleaşi observaţii rămân în vigoare, însă necesităţile creării unor locuri suplimentare de muncă în alte domenii decât agricultura se vor reduce treptat în ambele regiuni, ceea ce va permite evitarea deteriorării situaţiei economice din regiunile agrare.

7.5.5 Unele comentarii finale Scenariile precedente reprezintă impactul diferitor nivele de creştere a ocupării muncii

asupra variabilelor principale demografice şi ale pieţei muncii, în baza unei serii de ipoteze asupra unui set de parametri structurali, în special rata de lichidare a locurilor de muncă în agricultură şi impactul avut asupra cererii de înlocuire, dimensiunea excesului sau lipsa ofertei de muncă din cauza intrărilor relativ mici în PVM şi în ocuparea în muncă, şi reactivitatea soldului migraţiei asupra potenţialului de migraţie. Pe când impactul ratelor alternative ale creşterii ocupării muncii pot fi derivate relativ uşor din cele trei scenarii, diferite valori ale parametrilor pot fi utilizate în evaluarea impactului asupra politicilor economice şi politicile pe piaţa muncii. Trebuie să ne amintim de faptul că, scenariile descriu de fapt nişte stări alternative de evoluare a situaţiei, bazate pe prespunurea că, nici o schimbare a politicilor nu va avea loc în perioada analizată. Principalele rezultate care apar din acest exerciţiu sunt prezentate în continuare:

• Declinul înregistrat în numărul de naşteri, începând cu prima perioadă a anilor 90, va

produce un declin progresiv în numărul intrărilor în PVM care, alături de creşterea ieşirilor din muncă, va determina între anii 2008 şi 2012, o reducere considerabilă în


rata de creştere a PVM şi, în următoarele două perioade, o lărgire progresivă a declinului în nivelul PVM;

• Mai exact, numărul de persoane tinere care intră în vârsta de muncă se va reduce de la o mărime medie de 74,000 la o medie de 34,000;

Acest fapt va provoca, celelalte condiţii fiind constante, o creştere a probabilităţii de

găsire a unui loc de muncă pentru tinerii care finalizează perioada de instruire, creşterea fiind direct proporţională cu mărimea cererii suplimentare în sectoarele non-agricole şi invers proporţională cu dimensiunea reducerii ocupării muncii în agricultură; • Începând cu 2013, chiar şi în cazul unui nivel constant al ocupării muncii, oferta de

muncă în termeni de flux (adică numărul de persoane care intră după faza de instruire pentru prima dată în viaţă pe piaţa muncii) nu va fi suficientă pentru a satisface cererea de muncă în termeni de flux, pe când în prima perioadă o creştere a ratei de ocupare a muncii cu 6 procente va fi necesară pentru a atinge acelaşi rezultat;

• Concluzia precedentă la fel presupune că începând cu a doua perioadă, soldul migraţiei va deveni pozitiv chiar şi în cazul unei creşteri nule a ratei de ocupare a muncii, pe când în prima perioadă a fost necesară o creştere de 6 procente a ocupării muncii.

• În baza presupunerilor făcute în scenarii, creşterea necesară a ocupării muncii în sectoarele non-agricole pentru a atinge în 2023 un nivel al ratei generale de ocupare a muncii înregistrat în 2008 este aproximativ de 18 procente; în acest scenariu, ponderea ocupării muncii în agricultură va scădea la 17 procente din ocuparea generală a muncii;

• Rata generală de ocupare a muncii va avea creşteri pozitive în ocuparea muncii însă această creştere va fi puţin împiedicată de relaţia direct proporţională între creşterea ocupării muncii şi creşterea PVM;

• O reducere progresivă a remitenţelor va avea loc din două motive: primul motiv este o reducerea naturală a remitenţelor, din cauza atenuării relaţiei între migranţii pe termen lung şi ţara lor de baştină, al doilea motiv constă în reducerea considerabilă în numărul noilor migranţi; acest fenomen va fi la fel corelat pozitiv cu creşterea ocupării muncii;

Relaţia creată de acest model între creşterea ocupării muncii şi soldul migraţiei ne

aduce la concluzia că, reducerea semnificativă a PVM prognozată de Divizia Populaţiei nu este un rezultat inevitabil. De fapt, potrivit scenariilor noastre, în 2023 PVM va creşte pentru orice rată pozitivă de creştere a ocupării muncii.

La nivel teritorial scenariul ne demonstrează că, în următorii cincisprezece ani, dar în special în primii cinci ani, tendinţele demografice vor favoriza mai mult regiunile urbane decât cele rurale. Mai mult ca atât, regiunile rurale se vor confrunta cu un evident şi inevitabil declin în ocuparea muncii în domeniul agriculturii, care va fi doar parţial absorbit de procesul natural de îmbătrânire. Rata de ocupare a muncii este în continuare mai mare în regiunile rurale, însă toți ceilalţi indicatori ne demonstrează existenţa unei diferenţe substanţiale în veniturile gospodăriilor casnice din regiunile urbane şi cele rurale. În ultimii ani, situaţia a fost parţial soluţionată prin faptul că remitenţele au fost direcţionate în mare măsură către regiunile rurale. Reducerea posibilă a remitenţelor care va avea loc în următorii ani va afecta prin urmare mai mult regiunile rurale decât cele urbane şi, dacă starea lucrurilor nu se va schimba (ceteris paribus), diferenţa în veniturile gospodăriilor casnice dintre cele două tipuri de regiuni se va lărgi şi mai mult. Prin urmare, una dintre cele mai importante concluzii pe care o putem face din acest exerciţiu este faptul că o atenţie deosebită trebuie acordată regiunilor rurale şi politicilor care vor promova creşterea în agricultură şi în sectorul industriei alimentare şi politicilor care vor stimula intensificarea concurenţei în aceste


116

sectoare. Aceste politici vor fi benefice nu doar pentru regiunile rurale, dar pentru întreaga ţară.

117 Piaţa muncii din Republica Moldova | Capitolul 8. SEGESTII DE POLITICI

Capitolul 8. SEGESTII DE POLITICI

8.1 Problemele structurale ale economiei Republicii Moldova

Economia Republicii Moldova este afectată de un număr mare de probleme structurale, unele fiind atribuite caracteristicilor geofizice ale teritoriului şi trecutului istoric ca parte componentă a fostei Uniuni Sovietice, colapsului economic care a urmat după obţinerea independenţei, altele fiind atribuite lipsei politicilor structurale bine definite în perioada care a urmat după independenţă.

Un scurt sumar al problemelor structurale care afectează Republica Moldova include:

• Existenţa unui mare surplus de muncitori în sectorul agricol; • Diferenţa mare în nivelul de dezvoltare economică şi veniturile pe cap de locutor

între regiunile urbane şi rurale; • Un nivel insuficient al infrastructurii fizice şi tehnologice; • Dependenţa aproape complectă de resursele energetice de import; • Lipsa pronunţată a coerenţei între structura după calificări a ieşirilor din sistemul de

învăţământ şi instruire profesională şi structura cererii muncii după profesii; • Lipsa competitivităţii produselor, inclusiv ale celor produse care au reprezentat din

punct de vedere istoric un avantaj comparativ în exporturi; • Diferenţierea insuficientă ale pieţelor de desfacere; • Deficitul comercial în creştere; • Rolul insuficient al instituţiilor financiare în direcţionarea resurselor către investiţiile

în producere; • Lipsa alternativelor clare în structura şi tipologia producerii, pentru a putea fi urmate

la nivel de sector, şi, prin urmare, lipsa politicilor economice necesare pentru promovarea acestor rezultate;

Această listă împreună cu principalele concluzii atinse în analiza efectuată ne

sugerează necesitatea unei intervenţii în trei sectoare cheie care ar putea juca un rol crucial în depăşirea problemelor structurale care afectează economia Republicii Moldova: agricultura, sectorul industriei alimentare şi sectorul energetic.

8.2 Lumini şi umbre ale scenariilor demografice şi de dezvoltare a pieţei muncii

Scenariile care le-am prezentat în acest studiu au demonstrat că, tendinţele demografice

ale PVM – determinate de reducerea accelerată a numărului de naşteri care a avut loc în anii 90, ca consecinţă a declinului economic care a urmat după obţinerea independenţei – va crea premize pozitive pentru îmbunătăţirea calităţii şi cantităţii ocupării muncii. Pe partea negativă a situaţiei, aceste scenarii indică faptul că, reducerea naturală a PVM va avea loc mai mult în regiunile urbane, pe când în regiunile rurale situaţia va fi caracterizată de un spor natural pozitiv în următorii cinci ani. În realitate, regiunile rurale – care au fost cel mai mult afectate de reducerea producerii în anii 90 şi care nu au avut succes în eliminarea acestor discrepanţe, spre deosebire de regiunile urbane în perioada următoare de creştere – vor fi nevoite să se confrunte cu condiţii demografice mai puţin favorabile în următorii ani. Mai mult ca atât, cel mai probabil rezultat al declinului demografic se va materializa în reducerea fluxurilor de

Piaţa muncii din Republica Moldova | Capitolul 8. SEGESTII DE POLITICI

118

migraţie şi prin urmare în reducerea remitenţelor care au jucat un rol extrem de important în reducerea sărăciei în regiunile rurale, fiind un element principal în creşterea PIB-ului.

Îmbunătăţirea condiţiilor demografice va oferi o contribuţie substanțială în

aplanarea situaţiei pe piaţa muncii. Totuşi, aceasta nu va deveni suficient pentru schimbarea perspectivelor economice ale Republicii Moldova dacă în următorii câţiva ani nu se vor implementa politici structurale bine-gândite, integrate şi coerente. La fel s-a demonstrat că, îngrijorările generate de declinul demografic nu sunt întemeiate, iar problema îmbătrânirii populaţiei poate fi soluţionată prin creşterea ocupării muncii.

8.3 Provocările în următorii ani

Principalul obiectiv al economiei Republicii Moldova va fi menţinerea unei rate de creştere suficient de mare. La momentul actual creşterea producerii nu a contribuit la creşterea ocupării muncii din cauza prezenţei unui exces mare de muncitori în agricultură şi gradului mic de utilizare a capacităţilor de producere în industrie. Reducerea considerabilă a ocupării muncii în agricultură, atinsă prin intermediul migraţiei şi substituţia doar parţială a muncitorilor bătrâni care părăsesc munca cu persoane tinere, alături de raţionalizarea structurii ocupării muncii în industriile de prelucrare, a creat premize pentru o elasticitate pozitivă în creştere a ocupării şi veniturilor.

Un al doilea obiectiv fundamental constă în promovarea creşterii ocupării muncii

calificate în regiunile rurale, din două motive principale: primul fiind prevenirea unei creşteri ale discrepanţelor economice între regiunile urbane şi rurale; al doilea fiind recunoaşterea faptului că oferta majoritară de muncă în termeni de flux apare totuşi în regiunile rurale.

În lipsa politicilor care au drept scop promovarea dezvoltării şi creşterii economice,

politicile active în domeniul muncii, inclusiv reformele necesare pentru reformarea sistemului de învăţământ general şi profesional, vor avea un impact limitat asupra situaţiei economice din Republica Moldova. Pe de altă parte, aceste politici ar putea juca un rol esenţial dacă vor fi integrate corect cu alte reforme structurale. În continuare noi vom încerca să identificăm, cu toate că doar superficial, unele reforme structurale care pot remedia problemele structurale menţionate anterior împreună cu politicile de ocupare a muncii necesare pentru a susţinerea eficienţa lor.

8.4 Reformele structurale

Agricultura – În trecut, agricultura a contribuit masiv la reducerea producerii, pe când contribuţia sa în creşterea economică recentă a fost doar modestă. Cu toate acestea, este adevărat faptul că, agricultura a reprezentat sectorul cheie din punct de vedere istoric al economiei Republicii Moldova datorită poziţiei geografice a ţării şi fertilităţii solului. Agricultura încă ar putea juca un rol important în dezvoltarea economică a Republicii Moldova şi în reducerea deficitului comercial în cazul în care un şir de intervenţii de ordin organizaţional şi structural vor fi implementate 44

44 “Nu există nici o îndoială că reforma bine-planificată bazată pe o politică agricolă corespunzătoare ar putea oferi un fundament solid pentru reînvigorarea economiei naţionale.” Extras din Consultaţiile

. Acest lucru va fi important şi pentru


dezvoltarea pieţei muncii, deoarece se va reduce declinul ocupării muncii în sectorul agricol, iar în cazul implementării unei strategii eficiente de creştere a productivităţii sectorului vor apărea oportunităţi decente şi pentru populaţia tânără.

Privatizarea sectorului agricol a dus la polarizarea proprietăţii de pământ: pe de o parte, structurile corporative au succedat proprietăţile colective tradiţionale şi gospodăriile de stat; pe de altă parte, un număr mare de fermieri a intrat în proprietatea a mai puţin de două hectare de pământ în mediu, deseori fragmentat în parcele de pământ şi mai mici în localităţi diferite. Studiile recente45

au demonstrat că gospodăriile individuale au performanţe mai mari decât gospodăriile corporative, pe când mărimea lotului de pământ are un efect benefic direct proporţional asupra rentabilităţii economice. Sugestia ar fi ca obiectivul principal în agricultură să se axeze pe promovarea mecanismelor de piaţă, care ar favoriza fluxurile de pământ de la fermierii corporativi mari către fermierii individuali mici, consolidarea creşterii gospodăriilor individuale şi reducerea numărului lor prin proiecte de consolidare opţională.

Introducerea cunoştinţelor mai adecvate în administrarea gospodăriilor țărănești, inclusiv în domeniul managementului financiar, tehnologiilor moderne de producere, marketing şi organizarea vânzărilor, standardelor de calitate, accesul la resursele financiare poate fi facilitat prin crearea unui consorţiu şi crearea şi extinderea unui sector specializat care ar oferi serviciile necesare pentru gospodăriile ţărăneşti private şi populaţia rurală. În acest sens, legislaţia naţională deja oferă un cadru legislativ şi normativ care ar putea fi operaţional în cazul în care el va fi însoţit de implementarea efectivă a legislaţiei.

Cu toate acestea, cea mai importantă sugestie de politici se referă la avantajul

comparativ al utilizării minime de pesticide care a caracterizat producerea agricolă în perioada de după liberalizarea agriculturii. Produsele organice pot constitui un segment avantajos de piaţă, deoarece cererea internaţională pentru produsele ecologic curate se află în creştere. Guvernul Republicii Moldova a acordat deja atenţia problemelor ecologice prin instituirea Reţelei Ecologice a Republicii Moldova, care se va integra în Reţeaua Ecologică Pan-Europeană. Cu toate acestea, guvernul nu a reuşit să adopte legislaţia necesară pentru instituţionalizarea producerii organice. Un cadru legislativ necesită a fi adoptat şi însoţit de crearea unor regiuni de producere organică.

Produsele organice pot facilita lărgirea şi diversificarea destinaţiilor de export şi prin

urmare vor contribui la reducerea deficitului comercial. Un astfel de rezultat necesită a fi urmat şi prin consolidarea capacităţilor de marketing atât la nivel de întreprinderi cât şi la nivel naţional.

„Revoluţia” verde în agricultură trebuie să fie implementată în strânsă legătură cu

celelalte două principii fundamentale: promovarea sectorului industriei alimentare şi revoluţia verde în domeniul energetic.

Industria alimentară – În timpul perioadei socialiste, sectorul agro-alimentar a predominat

Experţilor FAO în cadrul studiului Impactul Programului de Ajustare Structurală asupra Gospodăriilor Ţărăneşti din Europa Centrală şi de Est, Budapesta, 20-23 Ianuarie, 2000. 45 Zvi Lerman, Dragoş Cimpoieş, “Dualitatea Structurii gospodăriilor agricole în Agricultura în Tranziţie: Cazul Republicii Moldova”, Centrul pentru Cercetarea Economică în domeniul Agriculturii şi Departamentului de Economie Agricolă şi Management, Studiul analitic Nr. 10.06, The Hebrew University of Jerusalem; Zvi Lerman, Dragoş Cimpoieş, “Consolidarea pământului ca factor al dezvoltării cu succes a agriculturii din Republica Moldova”, Raport prezentat în cadrul seminarului 96 al EAAE”Cauzele şi Impactul Structurii Agriculturii, 10-11 Ianuarie 2006, Tanikon, Elveţia.


120

economia Moldovei şi continuă încă să joace un rol important şi în zilele de astăzi. Cu toate acestea, în ultimii ani, importurile de produse alimentare au crescut imens, pe când exporturile au scăzut semnificativ, ambele tendinţe contribuind la înrăutăţirea balanţei comerciale a Republicii Moldova. Mai mult ca atât, ţara nu a reuşit să promoveze producţia autohtonă pe pieţe noi de desfacere şi prin urmare a fost afectată foarte mult de embargoul impus de Federaţia Rusă, cel mai mult fiind afectate comunităţile rurale.

La moment, există perspective reale de a redeschide piaţa de desfacere a Federaţiei Ruse, iar creşterea importurilor de produse alimentare demonstrează că există şi un potenţial al cererii interne care încă nu a găsit o reacţie din partea industriei alimentare locale. Una din principalele consecinţe ale reformei agrare şi privatizarea sectorului agricol a fost distrugerea reţelei de furnizare din cadrul sectorului agro-alimentar. Pentru a evita eşecurile de piaţă, atât furnizorii cât şi cumpărătorii trebuie să dispună de capacitatea de a evalua calitatea mărfurilor pentru a evita problemele de selecţie adversă. Aceasta este una din principalele probleme care necesită măsuri. În al doilea rând, industria alimentară, în paralel cu agricultura, trebuie să fie direcţionată către producerea mărfurilor de înaltă calitate, posibil produsele alimentare organice, pentru a facilita penetrarea unor pieţe de desfacere mai vaste şi mai bogate. Al treilea element necesar este dezvoltarea unui sector al serviciilor care ar fi capabil să susţină acest proces de transformare şi ar găsi noi pieţe internaţionale pentru produsele din Republica Moldova, în cadrul acordurilor internaţionale care necesită a fi activ promovate la nivel guvernamental

Dezvoltarea unui sector agro-alimentar integrat poate juca un rol important în

promovarea ocupării muncii, îmbunătăţirii condiţiilor de trai în regiunile rurale şi reducerea deficitului balanţei comerciale, cu toate consecinţele pozitive care urmează.

Intervenţii pe termen scur t – Scenariile au demonstrat că în următorii cinci ani ar putea fi nevoie de intervenţii pentru a evita lărgirea discrepanţelor în ocuparea muncii între regiunile rurale şi cele urbane. Promovarea lucrărilor publice în domeniul restaurării terenurilor şi îmbunătăţirii reţelei de infrastructură fizică şi tehnologică ar putea fi o măsură temporară importantă în atingerea acestui rezultat. Trei propuneri înaintate (agricultura concetrată pe produsele biologic curate, producerea produselor alimentare biologice de calitate, energia reînoibilă) au o serie de consecinţe pe lângă sfera economică şi ar putea ajuta guvernul nou creat din Republica Moldova să ofere o imagine mai calitativă a ţării, fapt care ar contribui în eforturile şi aspiraţiile Europene ale ţării şi ar facilita accesul la finanţarea internaţională.

8.5 Politici în domeniul muncii Analiza pe care am făcut-o a demonstrat că, în trecut piaţa muncii Republicii Moldova

a fost caracterizată de prezenţa unor distorsiuni structurale de proporţii: în primul rând, o distorsiune cantitativă între oferta de muncă în termeni de flux şi cererea de muncă în termeni de flux; în al doilea rând, o diferenţă calitativă între ieşirile din sistemul de învăţământ şi instruire profesională după nivelul de studii şi calificări şi intrările în ocupare a muncii după profesii. Această situaţie a generat fluxuri imense de migraţie care au afectat mai mult persoanele tinere cu un nivel jos-mediu de studii şi cu capacităţi profesionale scăzute.


Scenariile demografice au permis să estimăm faptul că, în următorii cincisprezece ani, intrările în PVM se vor diminua de la valoarea medie actuală de 74,000 pe an la o medie anuală de 34,000. Acest fapt ne sugerează o reducere de aproximativ 55 de procente a tinerilor care vor fi în căutarea primului loc de muncă în fiecare an. Scenariile la fel au demonstrat că, o anumită presiune demografică va continua să afecteze regiunile rurale pe parcursul următorilor cinci ani şi faptul că, chiar şi în perspectivă lungă, regiunile urbane vor continua să fie favorizate de tendinţele demografice. Cu alte cuvinte, putem să ne aşteptăm la faptul că, o distorsiune cantitativă va persista, în special în regiunile rurale, pentru următorii câţiva ani. Această problemă poate fi soluţionată doar prin politici mai efective de ocupare a muncii combinate cu reformele structurale. Cu toate acestea, capacităţile capitalului uman vor reprezenta şi ele un factor important, în special în cazul în care Republica Moldova va decide să adopte careva proiecte inovaţionale de dezvoltare.

Problema discrepanţei calitative între cererea şi oferta de muncă necesită a fi discutată din perspectiva cadrului demografic pe care l-am prezentat mai sus şi a politicilor de dezvoltare care vor fi adoptate. În situaţia unei forţe de muncă omogene, reducerea semnificativă a ofertei de muncă simplu va creşte, ceilalţi factori fiind constanţi, probabilitatea găsirii unui loc de muncă. Într-o economie bazată pe cunoştinţe, în care numărul de profesii este extrem de mare, impactul aşteptat într-un astfel de caz va fi polarizarea ocupaţiilor cu un exces de cerere şi a ocupaţiilor cu un exces de ofertă. De exemplu, devine destul de probabil faptul, cu toate că pare de necrezut la moment, că - fiind dată tendinţa actuală de încadrare în învăţământ – în 15 ani Republica Moldova va fi afectată de un deficit al ofertei de muncă de joasă calificare şi de un deficit de muncă specializată. În orice caz, un sistem modern de învăţământ şi instruire profesională trebuie să fi bazat pe o analiză mai atentă a necesităţilor educaţionale şi de instruire, să fie dotat cu o flexibilitate mult mai mare şi susţinut de serviciile de ocupare a muncii capabile să furnizeze informaţii la nivel naţional, în special cu privire la locurile de muncă de înaltă competenţă.

Intervalul de timp care l-am analizat poate părea excesiv de lung, însă distanţa în timp de la situaţia prezentă şi situaţia la care trebuie să tindem este la fel de relevantă. La moment, sistemul de învăţământ şi instruire profesională este foarte rigid şi se bazează în special pe direcţii de studii care duc la câteva profesii, numărul studenţilor în fiecare caz fiind determinat de tradiţie, accesibilitatea şcolilor şi profesorilor, decât de necesităţile pieţei.

Rezultatul sondajelor valorilor secvenţei de capacităţi şi deciziilor de politici care indică modelul optim de dezvoltare care Republica Moldova l-ar putea urma, trebuie să fie transpuse în indicaţii clare pentru sistemul de învăţământ şi instruire profesională care la rândul său necesită a fi modelat în baza necesităţilor viitoare ale economiei. În această ordine de idei, nu trebuie să uităm de faptul că, rolul principal al învăţământului este de a oferi studii, pe când rolul principal al sistemul de instruire profesională este de a oferi aptitudini de muncă46. Această afirmaţie îndeosebi devine adevărată dacă luăm în consideraţie faptul că, doar un sistem modern de instruire profesională poate asigura flexibilitatea necesară în adaptarea sa continuă la necesităţile pieţei muncii. Prin urmare, este o prioritate importantă pentru Republica Moldova de a începe promovarea sistemului privat de instruire profesională47

46 Pentru o analiză mai detaliată a sistemului de învăţământ şi instruire profesională din Republica Moldova consultaţi Raportul recent ETF (Fundaţia Europeană de Instruire) pe ţară; Expert Group, Centru Analitic Independent; Moldova Raport pe ţară, ENPI 08-14 Analiza pieţei muncii din bazinul Mării Negre, Octombrie 2008; consultaţi şi Strategia Naţională “Învăţământ pentru TOŢI”.

, capabil să ofere un masiv de calificări profesionale de muncă în continuă adaptare pe termen scurt, care se va decide de la an la an, în baza necesităţilor pieţei

47 La moment există doar două şcoli private de instruire profesională în Republica Moldova.


122

muncii. Acest sistem trebuie să fie dezvoltat împreună cu sistemele de calitate şi sistemele de evaluare corespunzătoare. Ţările din Europa de Vest oferă o varietate de soluţii care ar putea fi luate în consideraţie în elaborarea sistemului dat.

Devine evident faptul că, instruirea personalului calificat în domeniul agriculturii, biotehnologiilor şi energiei regenerabile va fi necesară la fel ca şi în sectorul privat de servicii48

Într-o perspectivă mai scurtă, principalele probleme care necesită a fi soluţionate prin politici în domeniul muncii sunt legate de consilierea şi reinstruirea persoanelor care au părăsit sectorul agricol şi a migranţilor. În primul caz, măsurile existente pot fi considerate eficiente şi destul de reuşite şi nu este cazul necesar să le descriem în continuare

.

49

Una din problemele care necesită a fi soluţionate se referă la migranţi, atât la cei care părăsesc ţara cât şi la cei care decid să se reîntoarcă. La general, putem observa o contradicţie puternică de natură economică şi resurse umane în fenomenul migraţiei: în ultimii zece ani, migranţii din Moldova în ţările din străinătate au făcut nespus de mult pentru ţara lor de baştină, pe când au obţinut foarte puţin sau aproape nimic şi, mai mult ca atât, ei au întâmpinat obstacole în perioada când au plecat din Republica Moldova. Ar fi rezonabil, graţie rolului financiar şi economic pe care l-au avut remitenţele, ca migranţii să beneficieze de un suport din partea ţării lor, un suport care s-ar putea materializa în numeroase forme. O intensificare a colaborării internaţionale cu principalele ţări de destinaţie ar putea facilita obţinerea statutului legal în ţara de destinaţie, pe de altă parte, o răspândire mai largă a informaţiei cu privire la problemele juridice şi practice care ar putea fi întâmpinate de către imigranţi ar reprezenta un serviciu valoros.

.

În aceeaşi ordine de idei, un număr în creştere de migranţi se vor întoarce probabil în Moldova . Va fi important să înţelegem şi să analizăm aspiraţiile şi motivaţiile lor pentru a putea elabora cele mai relevante politici în domeniul muncii, inclusiv acele politici care ţin de înfiinţarea întreprinderilor şi respectiv de crearea noilor locuri de muncă.

O altă problemă care necesită a fi profund analizată în următorii ani se referă la vârsta de pensionare. Scenariile oferite au demonstrat în mod clar că, în 2013 oferta de muncă în termeni de flux va fi insuficientă pentru a acoperi cererea de muncă. Însă acest fapt nu neapărat presupune o lipsă generală a ofertei de muncă, deoarece grupele centrale de vârstă sunt caracterizate de rate destul de mici de ocupare a muncii, iar situaţia acestor persoane de principali hrănitori ai familiilor necesită prioritate. În acelaşi timp, problema financiară creată de un număr în creştere a pensionarilor trebuie să fie analizată din punct de vedere al creşterii ocupării muncii.

În concluzie, scenariile descrise în acest studiu analitic reprezintă un efort iniţial în dezvoltarea unui instrument flexibil care are drept scop susţinerea elaborării şi simulării politicilor economice şi de ocupare a muncii. În felul său ele sunt cu certitudine susceptibile pentru a fi perfecţionate şi articulate în continuare. Mai mult ca atât, aceste scenarii trebuie 48 Potrivit unui studiu al Fundaţiei Europene de Instruire situaţia cu privire la plecările din ţară nu este foarte promiţătoare:” Calitatea învăţământului superior şi instruirii profesionale a fost cel mai mult deteriorată. Acest fapt are consecinţe negative asupra pieţei muncii. În multe şcoli profesionale planurile de învăţământ sunt învechite şi nu corespund necesităţilor pieţei de muncă. Cu toate că există o cerere mare de muncă calificată în industria agro-alimentară, construcţii, rata de absorbţie a acestor specialişti de către piaţa muncii este mică din cauza numărului redus de absolvenţi în aceste domenii şi calitatea proastă a studiilor”; ETF, op. cit. p. 47

49 În conformitate cu raportul Fundaţiei Europene de Instruire, orientarea profesională şi cursurile de ridicare a capacităţilor profesionale cuprind în jur de 10 procente din şomeri, 72 de procente dintre care îşi găsesc ulterior un loc de muncă.


concepute ca un instrument care necesită a fi permanent testat, evaluat şi re-estimat în următorii cincisprezece ani. Datorită naturii lor de instrument pe termen lung, ar fi recomandabil să fie elaborată o versiunea mai nouă a scenariilor nu mai degrabă de doi sau trei ani, timp necesar pentru verificarea realismul ipotezelor efectuate.

Anexă

UN MODEL AL STOCURILOR-FLUXURILOR ÎN

ANALIZA ŞI PREVIZIUNEA VARIABILELOR PE

PIAŢA MUNCII

125 Piaţa muncii din Republica Moldova | Metodele alternative de reprezentare a pieţei muncii

1. Metodele alternative de reprezentare a pieţei muncii

Piaţa muncii se descrie prin interacţiunea între două populaţii: populaţia

întreprinderilor, care sunt în căutarea muncitorilor necesari pentru continuarea procesului de producere, şi populaţia persoanelor în căutare de muncă. Prin urmare, anume pe piaţa muncii necesităţile de angajarea ale întreprinderilor şi necesităţile salariale ale familiilor sunt mediate, în complexul unui cadru juridic şi instituţional definit şi ale normelor nescrise ale societăţii în care activează piaţa muncii.

Personal nu sunt de părerea că piaţa muncii poate fi convenient reprezentată şi analizată

prin cererea şi oferta neoclasică de muncă, care exprimă cantitatea serviciilor de muncă cerute şi respectiv oferite într-un anumit moment de timp, în funcţie de nivelul salariului real şi alte variabile corespunzătoare. Modelul pe care îl voi prezenta în continuare50

• Ceea ce avem de analizat este un proces şi analiza oricărui proces necesită atât variabile de stoc cât şi variabile de flux;

se bazează pe ideia că, metoda de reprezentare corectă şi cea mai productivă din punct de vedere analitic constă în utilizarea în comun ale variabilelor de stoc şi de flux, deoarece:

• Variabilele de flux sunt variabilele fundamentale ale modelului din cauză că sunt variabile „originale”. De fapt, pe când o variabilă de stoc reprezintă întotdeauna un rezultat al unui proces istoric de intrări şi ieşiri, fluxurile sunt doar uneori un rezultat al procesului de de-acumulare ale variabilelor de stoc (de exemplu, fluxul maşinelor care iese din parcare). Ele la fel pot fi, şi iniţial de fiecare dată sunt, generate de un proces de creaţie (maşinile care părăsesc parcarea sunt iniţial un rezultat al procesului de producere şi al fluxurilor care iniţiate de acest proces)51

.

Ca şi în abordarea neoclasică, piaţa muncii va fi reprezentată în funcţie de cerere şi în funcţie de ofertă, însă aceste funcţii vor fi reflectate în termeni de fluxuri. Cel mai inovator si mai important element al acestui model este distincţia între fluxurile pe generaţii şi fluxurile temporare. Primele sunt ireversibile şi deci în rezultat aduc schimbări definitive ale situaţiei, pe când ultimele introduc schimbări temporare care pot fi urmate de tendinţe complet opuse, 50 Acest model a fost introdus la sfârşitul anilor 70 (Consultaţi M. Bruni M. şi F.B. Franciosi,“ Domanda di lavoro e tassi di attivita”, in Rivista Trimestrale di Economia, Istruzione e Formazione Professionale, n. 6, 1979), însă a fost complet formulat în anii 80, atunci când a fost utilizat în elaborarea scenariilor Planului pe Zece Ani de Ocupare în Muncă al Italiei (M. Bruni e F.B. Franciosi, “Scenari alternativi di domanda e di offerta di lavoro: un’analisi in termini di flusso”, in Ministero del Lavoro e della Previdenza Sociale, La politica occupazionale per il prossimo decennio, Roma, 1985); Consultaţi de asemenea M. Bruni şi F.B. Franciosi, “Il mercato del lavoro in Italia: un’analisi di flusso”, şi M. Schenkel, (ed.), L’offerta di lavoro in Italia. Problemi di rilevazione, valutazione, costruzione, di modelli di comportamento, Marsilio, Venezia, 1985, M. Bruni, “Un model al stocurilor-fluxurilor pentru analiza şi previziunea variabilelor pieţei muncii”, Munca, nr.1, 1988 şi M. Bruni, “Per una economia delle fasi della vita”, in Associazione Italiana di Statistica, Popolazione, tendenze demografiche e mercato del lavoro, Rome, 1993. Modelul pe termen scurt a fost elaborat pentru a analiza piaţa muncii din regiunea Valle d’Aosta şi pentru a susţine planul regional al politicilor de ocupare în muncă; Vedeţi M. Bruni şi D. Ceccarelli, “I mercati locali del lavoro: un modello per l’analisi congiunturale”, Franco Angeli, Milan, 1995. 51 Vedeţi Georgescu-Roegen N. (1971), Legea entropiei şi procesul economic, Harward University Press

Piaţa muncii din Republica Moldova | Conceptul de stoc şi flux: reîntoarcerea la definiţiile lui Georgescu- Roegen

126

aducând indivizii înapoi în starea iniţială 52

. Fluxurile pe generaţii reprezintă prin urmare schimbări care pot avea loc doar o singură dată în viaţă, iar fluxurile temporare pot avea loc de mai multe ori.

Distincţia între fluxurile temporare şi pe generaţii ne permite să definim două modele diferite ale pieţei muncii: un model pe termen scurt şi un model pe generaţii.

Primul, fiind după natura sa descriptiv, urmăreşte scopul de a oferi instrumente pentru

reprezentarea funcţionării pieţei muncii în continuu, luând în consideraţie toate fluxurile care afectează, direct sau indirect, variabilele de stoc corespunzătoare. La nivel practic, modelul pe termen scurt permite de a evalua mobilitatea diferitor componente ale forţei de muncă. Acest model, de exemplu, ne poate permite să determinăm ponderea forţei de muncă străine în fluxul cererii totale, să verificăm în care domenii rolul muncitorilor străini este mai relevant şi să clasificăm intrările în ocuparea în muncă după tipologii53

.

Scopul modelului pe generaţii este de a oferi o structură analitică capabilă să: • Verifice coerenţa pe termen mediu şi lung ale tendinţelor demografice şi celor

economice; • Formuleze un set de politici economice care vor atinge scopurile dorite, concentrate atât

pe partea cererii de muncă cât şi pe partea ofertei de muncă; În ceea ce priveşte migraţia, modelul ne permită să verificăm în ce măsură sistemul

economic are necesitatea să importe forţă de muncă străină sau dacă este caracterizat de un potenţial de migraţiune, şi să elaborăm setul de politici alternative pentru atingerea obiectivelor economice şi demografice.

2. Conceptul de stoc şi flux: reîntoarcerea la definiţiile lui Georgescu- Roegen

Definiţiile de stoc şi flux aprobate la general în literatura cu privire la piaţa muncii au

fost criticate foarte convingător de către Georgescu Roegen, autorul a celor mai semnificative contribuţii în teoria economică publicată în secolul XX. Această critică, cu toate acestea, nu s-a bucurat de multă atenţie şi recunoştinţă.

Una dintre primele probleme identificate de filozofii vestici a fost problema schimbării.

Heraclitus a argumentat că „Totul se află în schimbare şi nimic stă pe loc”. Prin urmare,

52 Această distincţie se bazează pe deosebirea între procesele reînnoibile şi cele irepetabile. Procesele reînnoibile sunt acele procese care pot afecta indivizii de mai multe ori; procesele irepetabile sunt acele procese unice care pot avea loc doar o singură dată. 53 Modelul pe termen scurt a fost pe larg aplicat la nivel local, în special în regiunile în care datele administrative erau accesibile, spre exemplu în regiunile Valle d’Aosta şi Umbria şi în provinciile Bologna, Ravenna şi Emilia. Consultaţi Bruni Michele, Dario Ceccarelli şi Paolo Sereni, Le fasce deboli nel mercato del lavoro regionale. Situazione attuale, scenari futuri e politiche possibili, Agenzia Umbria Lavoro, Tozzuolo Editore, Perugia, 2005

127 Piaţa muncii din Republica Moldova | Conceptul de stoc şi flux: reîntoarcerea la definiţiile lui Georgescu- Roegen

lucrurile nu sunt de fapt lucruri, ele sunt procese. Parmenides, elevul monoteistului Xenophanes, a argumentat că lumea schimbărilor este o iluzie: lumea se află în repaus.

Potrivit percepţiilor noastre, viaţa se scurge cu viteza pe care timpul o are pe planeta

Pământ şi este supusă unui proces de continuă transformare, creaţie şi distrugere54

. La modul practic, noi ne confruntăm cu problema de evaluare a ceea ce este şi ceea ce va deveni. Pentru a măsura ceea ce este, va fi necesar să oprim timpul, pentru a măsura ceea ce va deveni noi avem nevoie de un interval de timp. Deoarece noi nu putea opri timpul, unica posibilă soluţie de evaluare a esenţei este de a utiliza cel mai mic interval de timp posibil, având în vedere faptul că, cu cât mai mic este intervalul de timp, cu atât mai precis va fi rezultatul. În al doilea caz, problema constă în selectarea intervalului de timp consecvent cu fenomenul care intenţionăm să-l analizăm.

Pornind de la această perspectivă generală, analiza economică clasifică variabilele în două grupuri: variabile de stoc şi variabile de flux. Deja în anul 1896 Fisher le-a definit pe cele dintâi ca fiind variabile care nu au o dimensiune a timpului, şi respectiv pot fi măsurate într-o clipă de timp; şi pe cele din urmă ca variabile care pot fi măsurate doar în cadrul unui interval de timp: „stocurile se referă la un anumit moment al timpului, pe când fluxurile la o extensiune de timp”55

. Cu toate acestea, mai târziu, el a definit fluxul ca schimbarea stocurilor măsurate în două intervale de timp diferite.

F l = ∆S = St − St−1 (1.1) Georgescu-Roegen a observat că această definiţie nu este corectă, deoarece ea şterge

orişice urmă de contradicţie între ceia ce se află în flux şi ceia ce stă în repaus. De fapt, ea nu face o deosebire între cantitatea de grâu, de exemplu, care se află în rezervă în două momente succesive a timpului şi diferenţa în cantitatea de grâu care se află în două depozite diferite în acelaşi moment de timp56. Fisher a încercat să soluţioneze această problemă opunându-se stocurilor, nu fluxurilor, prin rata de flux. Potrivit lui Georgescu Roegen, opunerea St, dS/dt nu soluţionează problema 57 : ci doar simplu reduce contradicţia la o problemă a dimensionalităţii diferite de timp58

.

Cu toate acestea, principala problemă este că, interpretarea fluxului ca fiind o schimbare de stoc este reductivă, deoarece majoritatea fluxurilor, inclusiv acelea generate de

54 Termenii creaţie şi distrugere nu sunt utilizaţi în sens Biblic, dar în conformitate cu a doua Lege a Termodinamicii. 55 I. Fisher, “Ce este capitalul?”, Economic Journal, VI, 1896, p. 514; Natura capitalului şi a venitului, New York, 1919. 56 “Diferenţa între două cantităţi, să spunem de făină, reprezintă la fel o cantitate de făină, fie că ambele cantităţi se referă la acelaşi depozit în două perioade de timp diferite sau la două depozite diferite în acelaşi moment de timp. Anume din cauza acestui truism noi suntem predispuşi să comitem o eroare prin confundarea stocului şi fluxului. În conformitate cu formula 1.1 atât un venit pe parcursul unei perioade cât şi un sold bancar constau din dolari care nu se deosebesc unul de celalalt. De ce ar trebui să tratăm venitul şi averea ca având două esenţe diferite?” N. Georgescu-Roegen, op. cit. 57 Fără să uităm că “Şi anume, o rată instantanee de flux se referă şi ea la un anumit moment de timp”, N. Georgescu-Roegen, op. cit. 58 “Potrivit acestor argumentaţii, unicul motiv de a nu confunda rata lunare de venit cu soldul lunar al contului bancar este principiul general că, conceptele cu dimensiunea diferită trebuie ţinute separat în minte şi în activitatea noastră”, N. Georgescu-Roegen, op. cit.


128

producţie, nu sunt un rezultat al de-acumulării stocului, dar un rezultat al unui proces de creaţie: stocurile sunt mereu un rezultat al acumulării fluxurilor, pe când fluxurile nu sunt întotdeauna un rezultat al procesului de de-acumulare a stocurilor. Prin urmare, potrivit lui Goergescu Roegen: „fluxul reprezintă un stoc împrăştiat pe o perioadă de timp”59

, ceea ce înseamnă că fluxul este un stoc cu o dimensiune de timp.

Această discuţie reprezintă punctul de pornire a analizei producţiei efectuate de Georgescu-Roegen. Deoarece producţia este un proces, ea poate fi analizată doar în timp real. Pentru a descrie un proces60 este necesar, în primul rând, să definim limitele sale fizice61 şi temporale 62

. Alegerea limitelor – fapt care permite distingerea procesului din mediul înconjurător şi definirea duratei acestui proces – depinde de scopul analizei.

Potrivit lui Georgescu-Roegen descrierea procesului de producţie preluat de teoria economică reprezintă o serie de deficienţe şi incoerenţe referitoare atât la reprezentarea procesului în sine cât şi la categoriile analitice utilizate.

Teoria economică standard susţine că procesul de producţie63 poate fi descris relativ

prin modelele de flux şi modelele de stoc. În primul caz, procesul poate fi pe deplin descris prin fluxuri, şi anume „de rata fluxului pe unitate de timp a fiecărui bun care este implicat în proces”64. Descrierea procesului constă, prin urmare în înregistrarea a tot ceea ce trece de limitele prestabilite. În cel de-al doilea caz 65

, un proces poate fi pe deplin descris prin cantităţile existente la începutul şi la sfârşitul procesului.

Nici una dintre aceste reprezentări nu este completă: în cazul în care ambele ar oferi o reprezentare deplină a procesului, antinomia dintre Stocuri şi Fluxuri are fi evidentă. Pentru a oferi o reprezentare corectă şi deplină a procesului de producţie este necesar:

59 N.Georgescu-Roegen, op. cit. 60 La fel conceptul de proces este foarte evaziv. Cu toate acestea, el este strâns legat de schimbare, de scurgerea continuă a realităţii. 61 Limite fizice pot fi impuse în libertatea deplină în dependență de scopurile analizei. Dacă este adevărat faptul că în natură nu există limite predefinite, atunci la fel este adevărat şi faptul că fiecare disciplină are o tradiţie specifică cu privire la graniţele analitice care sunt parte componentă a metodologiei şi reprezintă atât un punct forte al paradigmei cât şi un obstacol în inovaţii. 62 Durata este definită de punctul iniţial şi punctul final al procesului; durata intervalului trebuie să fie mai mare de 0. 63 Funcţia producţiei a fost introdusă de către Wicksteed în 1894; P.H. Wicksteed, Un eseu cu privire la co-ordonarea legilor cu privire la distribuţie, London School of Economic and Political Science, London, 1894. 64 T.C. Koopmans, “Analiza producţiei ca combinaţie eficientă a activităţilor”, in T.C. Koopmans (ed.), Analiza activităţii de producere şi alocare, New York, 1951; G.J. Stigler a fost unul dintre primii care a adoptat această perspectivă; vedeţi. G.J. Stigler, Teoria preţurilor competitive, New York, 1942. Cel mai clasic exemplu este analiza intrărilor-ieşirilor; vedeţi W.W Leontief, Structura economiei Statelor Unite al Americii, 1919-1935, New York, 1951. 65 A.L. Bowley, Matematica economiei, Oxford, 1924; Hicks, Teoria salariilor, Londra, 1932, P.A. Samuelson, Bazele analizei economice, Harward University Press, Cambridge, Massachusetts, 1948, J. von Neumann, “Un model al echilibrului economic general”, Analiza Economiei şi Statisticii, vol. 13, nr. 2, 1945.


• Să fie enumeraţi toţi factorii implicaţi; • Să fie descrise toate fazele procesului; • Fazele diferite să fie incluse în intervalele de timp ale procesului.

Din momentul în care limitele fizice şi durata procesului au fost definite, devine posibil

să deosebim intrările (tot ceea ce trece limita din exterior) şi ieşirile (tot ceea ce trece limita din interior). În acest caz vom putea clasifica elementele care sunt implicate în procesul de producţie în trei grupuri:

• Elemente care sunt doar intrări sau doar ieşiri; • Elemente care sunt şi intrări şi ieşiri; • Elemente care sunt şi intrări şi ieşiri, dar care pe parcursul procesului de

producţie sunt supuse schimbărilor calitative, în sensul că ele se deteriorează progresiv. Energia solară şi deşeurile pot fi un exemplu din primul grup de elemente, făina în producţia făinii un exemplu din grupul doi, muncitorii şi instrumentele pot fi un exemplu al elementelor din grupul trei.

Din alt punct de vedere, elementele care intră în procesul de producţie pot fi clasificate în fluxuri şi fonduri. Primele sunt distruse pe parcursul procesului de producţie, celelalte sunt utilizate dar nu şi consumate. Fondurile (pământul, capitalul, forţa de muncă) produc servicii, fără a fi consumate şi se supun doar schimbărilor calitative. În baza acestei analize, Georgescu-Roegen ajunge la concluzia că fondurile (o maşină, un om) nu sunt stocuri. De fapt, pe când stocurile sunt un rezultat al unui proces de acumulare a unităţilor sale elementare şi pot fi instantaneu de-acumulate, un fond nu poate fi obţinut într-un proces de acumulare a serviciilor care le oferă, iar de-acumularea lui durează mult în timp. Mai mult ca atât, dacă un flux este un stoc întins pe o perioadă de timp, conceptul fluxului nu poate fi utilizat pentru a indica serviciile oferite de un fond. Expresia „fluxul de servicii” prin urmare trebuie evitată. În acest fel nu vom face o greşeală dacă vom susţine că serviciile, ca şi materia primă, pot fi încadrate în produsul final. În cele din urmă, serviciile şi fondurile au dimensiuni diferite. Cantitatea fluxului este măsurată în unităţi corespunzătoare de măsură; rata fluxului reprezintă cantitatea pe unitatea de timp. Cantitatea serviciilor necesare este determinată de numărul de unităţi ale fondului pe o unitate a timpului (100 de persoane pe 100 de zile; 100 de maşini pe 1 săptămână). Deoarece rata serviciilor este echivalentă cu fondul divizat la timp, ea va fi egală cu numărul de unităţi ale fondului. Această analiza nu este una lipsită de probleme. Fluxurile pot fi generate sau de un proces creativ sau pot fi un rezultat al de-acumulării unui stoc existent. Un flux de maşini poate fi un rezultat al unui proces de producţie la uzina de maşini, dar poate fi şi generat de ieşirile maşinilor din parcare. Stocurile pot fi generate doar de acumularea progresivă a fluxurilor sau mai exact ele sunt un rezultat net al proceselor de acumulare şi de-acumulare a altor stocuri, dar iniţial sunt întotdeauna un rezultat al unui proces „creativ”, şi al fluxurilor de ieşire. Stocul de maşini prezent în parcarea de maşini într-un anumit moment de timp este un rezultat al intrărilor şi ieşirilor care au avut loc din momentul când parcarea de maşini a fost înfiinţată. În concluzie, variabilele de flux reprezintă variabilele originale, pe când variabilele de stoc sunt un produs al fluxurilor. Din această perspectivă, ar fi mai corect să definim stocul ca fiind o funcţie a fluxurilor decât să percepem fluxurile ca fiind stocuri cu o dimensiune de timp. Prin urmare:

Si = (F le − F lu )| i −∞ (1.2)

Una din sugestiile ecuaţiei 1.2 este că, un flux nu poate fi o diferenţă a stocului măsurat în două momente de timp diferite, în afara de cazurile speciale când stocul este cointeresat


130

doar în fluxurile de intrări sau doar în fluxurile de ieşiri. La general:

Sf − Si = (F le − F lu )| f i = F le | f i − F lu | f i (1.3)

Eu am evitat să întrebuinţez t şi am optat în schimb pe opţiunea i şi f care denotă momentul „iniţial” şi respectiv „final”. Acest lucru este făcut intenţionat pentru a accentua în continuare faptul că, noi nu vom considera stocurile ca fiind dependente de timp, ci doar ca cantităţi într-o clipă anumită de timp. Pentru a face o deosebire între stocuri şi fluxuri, şi pentru a simplifica acest capitol, eu voi utiliza următoarea conotaţie în cazul fluxurilor,

A | f i ≡ A (1.4)

Aceasta ne va permite să rescriem ecuaţia 1.3 în felul următor,

Sf − Si = Fle − Flu (1.5)

Să ne concentrăm acum la fonduri, care sunt acele elemente care:

• Sunt atât intrări cât şi ieşiri; • Sunt utilizate, dar nu şi consumate; • Au capacitatea să genereze servicii care transformă intrările în ieşiri.

O persoană sau o maşină nu sunt stocuri, deoarece ele nu pot fi de-acumulate instantaneu sau reconstruite din serviciile care le oferă şi sunt ambele un rezultat al procesului de creaţie. Acest fapt nu este adevărat pentru setul de persoane sau maşini pe care întreprinderea îl utilizează în procesul de producţie. Dacă luăm în consideraţie nu doar modalităţile în care persoanele şi mașinile intră în şi contribuie către procesul de producţie, dar şi felul în care companiile î-şi formează fondul de persoane şi maşini, atunci devine evident faptul că, muncitorii şi capitalul sunt stocuri, deoarece sunt un rezultat istoric al proceselor de acumulare şi de-acumulare. Dacă nu am fi luat în consideraţie acest punct de vedere am fi putut scăpa una din principalele sugestii ale analizei lui Georgescu-Roegen în domeniul procesului de producţie: faptul că nu există nici o diferenţă analitică între oameni şi maşini în procesul de producţie. Aceasta se datorează nu numai faptului că, şi oamenii şi maşinile produc serviciile necesare pentru a transforma intrările în ieşiri – un fapt care este acceptat şi de funcţia neoclasică a producţiei – ci şi din cauza că producţia acestor servicii necesită nu numai prezenţa unui fond de maşini, dar şi prezenţa unui fond de oameni. Distincţia analitică între un factor de producţie şi serviciile pe care el le produce a fost întotdeauna clară şi explicită în cazul maşinilor. În funcţia de producţie, cantitatea producţiei este redată în mod corect ca funcţie de servicii capitale, pe când teoria investiţională se ocupă de problema activităţii întreprinderii la nivelul corect al stocului de capital şi introducerea inovaţiilor tehnologice. În mod contrar, această distincţie analitică a primit puţină atenţie în ceea ce priveşte domeniul muncii. Principalul motiv fiind faptul că, teoria neoclasică a considerat întotdeauna munca ca fiind un factor variabil, adică un factor al cărui cantitate poate fi schimbată instantaneu şi fără costuri în dependenţă de nivelul producţiei. În consecinţă, teoria producţiei


asociază producţia cu serviciile de muncă. Variabila dependentă a cererii derivate de muncă este reprezentată prin serviciile de muncă, iar teoria neoclasică nu a elaborat niciodată o teorie cu privire la fondul de muncă în paralel cu teoria capitalului. Acest fapt creează o inconsistenţă logică între analiza teoretică şi practică a pieţei muncii, prima fiind exprimată în termeni de servicii de muncă, pe când a doua în stocuri de muncitori. În cele din urmă, acest fapt explică dificultăţile teoretice întâmpinate la introducerea analizei fluxurilor în componenta de bază a teoriei cu privire la piaţa muncii.

La fel trebuie să menţionăm faptul că, din momentul în care considerăm munca un factor variabil, întreprinderile şi-ar putea adapta nivelul şi structura serviciilor de muncă la nivelul producţiei în orice moment de timp. Cu alte cuvinte, întreprinderile pot alege „în fiecare zi” mărimea şi tipologia muncii de care au nevoie. Prin urmare, nivelul şi structura ocupării muncii sunt un rezultat al unui proces continuu de alegere. Această schemă logică are implicaţii importante atât la nivel teoretic cât şi la nivel practic. La nivel teoretic, ea explică de ce teoria convenţională cu privire la piaţa muncii nu s-a preocupat de problema modului în care întreprinderile soluţionează problema cu privire la rotaţia muncii şi planificarea nivelului de ocupare a muncii şi structura ei. La nivel practic, ea explică de ce sondajele în domeniul pieţei muncii sunt mai mult preocupate de datele de stoc, datele de flux având un rol marginal, cu o atenţie scăzută la calitatea şi coerenţa lor cu datele de stoc.

În realitate nivelul şi structura ocupării muncii sunt un rezultat al adaptărilor marginale,

pe când întreprinderile mai mari au planuri de angajare pe termen lung şi politici minuţios monitorizate cu privire la rotaţia cadrelor.

Ca rezumat: presupunerea precum că munca este un factor variabil ascunde faptul că

formarea unui stoc anumit de muncitori este un scop mai important pentru întreprinderi – la fel de important ca şi investiţiile în utilaj – şi faptul că întreprinderile depun continuu eforturi pentru a aduce stocul existent de muncitori la nivelul şi structura dorită.

În concluzie, considerarea muncii ca fiind doar un factor variabil nu permite nici o

posibilitate teoretică de a analiza nici stocul forţei de muncă, nici fluxurile de intrare şi nici fluxurile de ieşire. Acest fapt a făcut imposibilă elaborarea unei teorii cu privire la cererea de muncă îndreptată spre muncitori, caracteristicile lor şi, ceea ce este cel mai important, istoria lor, pentru a putea lega ieşirile din sistemul de învățământ de intrările pe piaţa muncii şi ieşirile din ocuparea în muncă de intrările în perioada de pensionare.

Definiţia mea a conceptului de stoc (ecuaţia 1.2) presupune identificarea conceptului de

stoc cu conceptul de populaţie. Acest lucru nu trebuie să fie surprinzător din cauza că aceste două cuvinte sunt utilizate într-un mod interșanjabil în multe cazuri şi că instrumentele demografice au fost utilizate în multe alte domenii pe lângă studierea populaţiilor umane. Ar fi suficient să ne amintim de numărul în creştere de studii în care stocul (populaţia) întreprinderilor este „explicat” ca fiind un rezultat al naşterilor şi deceselor sau de faptul că numeroasele modele ale teoriei capitalului diversifică utilajul după diferite tipuri de generaţii.

Mai mult ca atât, în ultimii 60 de ani multe studii în domeniul pieţei muncii au utilizat

instrumente demografice nu mai pentru a elabora o analiză practică o rotaţiei forţei de muncă, dar şi pentru a analiza, de exemplu, durata perioadei de şomaj.

Din momentul în care conceptele de stoc şi populaţie coincid, referirea ambelor concepte la un set de obiecte sau indivizi care au unele caracteristici comune şi care sunt un rezultat al unui proces de acumulare şi de-acumulare devine posibilă, iar instrumentele demografice elaborate pentru analiza populaţiei pot fi utilizate în analiza variabilelor de stoc pe piaţa muncii. Acest fapt ne deschide noi posibilităţi pentru integrarea mai pronunţată a

Piaţa muncii din Republica Moldova | 3. Fazele de viaţă

132

procedurilor demografice şi teoriei economice.

3. Fazele de viaţă

Viaţa unei persoane în sensul său dublu - de viaţă al unui singur individ şi viaţa speciei umane, decurge în mod continuu odată cu ritmul timpului pe acest pământ. Cu toate acestea oamenii întotdeauna au simţit necesitatea de a specifica perioadele şi fazele istorice care au fost definite în baza caracteristicilor lor prevalente. Astfel perioada Neolitică urmează perioada Paleolitica, renesansul urmează evul mediu iar faza prestării serviciilor - perioada de industrializare. Noi trăim într-un continuum, însă pentru a interpreta istoria avem nevoie să trasăm bariere temporale, să creăm distorsiuni, să împărţim timpul pe perioade pentru a forma un contrast şi a le putea deosebi.

Această atitudine faţă de fenomenele naturale şi sociale reprezintă o proiecţie a unei viziuni antropomorfice a realităţii; ea reflectă experienţa vieţii umane, îngrădită între naştere şi moarte, în timp cu evenimentele biologice care determină trecerea între diferite condiţii şi roluri sociale. Din erele preistorice viaţa omenirii a fost percepută ca fiind o succesiune de faze, iar trecerea de la o fază la altă a fost determinată de discontinuităţi biologice, în primul rând care ţin de fertilitate. În dependenţă de complexitatea atinsă de societate, aceste faze biologice sunt caracterizate de diverse activităţi, drepturi şi responsabilităţi, definite şi reglementate de obiceiuri şi norme culturale.

Prin urmare, nu este surprinzător faptul că sociologia a perceput fazele de viaţă ca fiind o perspectivă analitică interesantă şi i-a acordat „vârstei” un rol principal. „Printre numeroasele semnale care direcţionează şi dirijează viaţa unui individ, la fel ca şi relaţiile sociale şi organizaţionale, vârsta este una dintre cele mai importante: ea determină intrările în şi ieşirile din diferite situaţii de viaţă şi responsabilităţi (şcoală, muncă, implicarea politică, etc…), perioada de progres şi acces la drepturi şi resurse (din punct de vedere legal dar şi neformal, vârsta minimă şi maximă pentru practicarea diferitor activităţi”)66

.

Gândirea sociologică asupra vârstei şi îmbătrânirii a conceput două abordări complet diferite: prima abordare concentrată în marea majoritate pe modul în care regulile cu privire la vârstă determină comportamentul şi strategiile individuale, iar al doilea abordare concentrată pe modelele de organizarea socială67

.

În conformitate cu ultimul curent de gândire, care după părerea mea pare mult mai relevant pentru scopul acestei cercetări, şi populaţia şi rolurile în societate sunt clasificate pe nivele, al căror număr şi delimitări diferă de la perioadă la perioadă şi de la localitate la localitate68

.

Aceste nivele pot fi văzute ca un rezultat al interacţiunii proceselor de vârstă prin care 66 C. Saraceno, 1986, pag. 7

67 Ibidem

68 Ibidem

133 Piaţa muncii din Republica Moldova | 3. Fazele de viaţă

indivizii trec şi dinamica socială care ţine de roluri. Folosind acest cadru teoretic, au fost efectuate mai multe cercetări practice care au studiat efectele schimbărilor în structura nivelelor asupra dinamicii societăţii şi asupra interacţiunii dintre dinamica vârstelor şi dinamica rolurilor în societate. Eu voi substitui perspectiva sociologică cu perspectiva economică pentru a evidenţia un cadru conceptual menit să clarifice relaţia între timp, structura demografică şi fazele economice ale vieţii. Acest cadru conceptual trebuie să ne permită studierea consecinţelor evenimentelor demografice asupra populaţiei aflate în diferite faze de viaţă şi impactul lor asupra interrelaţiilor economice. La fel, se va dezvălui şi impactul economic avut de fluxul timpului asupra grupurilor de populație şi asupra bunăstării lor economice. Conceptul fazelor de viaţă care va fi adoptat de modelul stocurilor-fluxurilor este foarte similar cu conceptul nivelelor folosit in studiile sociologice: fazele de viaţă, ca nivele, includ un anumit număr de generaţii adiacente; ele sunt sistematizate în funcţie de succesiunea perioadelor; limitele lor nu sunt strict definite, ci sunt extinse pe un interval de vârstă; caracteristicile şi durata lor sunt definite din punct de vedere istoric; tranziţiile de la o fază la alta sunt fenomene complexe, uneori foarte problematice. Fazele de viaţă, cu toate acestea, sunt specificate nu doar prin vârstă, dar şi prin rolurile în economie ale populaţiei la care se referă. Numărul total al populaţiei într-o anumită regiune poate fi văzut ca fiind compus dintr-un anumit număr de sub-populaţii care corespund unei diferite faze de viaţă. Nivelul şi caracteristicile fiecărei sub-populaţii sunt interconectate dinamic, deoarece sunt în întregime sau parţial un rezultat al fluxurilor dintre fazele de viaţă. În contextul instituţional, nivelul şi dinamica în timp al unor fluxuri sunt în mod unic sau în mare măsură determinate de scurgerea timpului, pe când celelalte sunt profund afectate de deciziile unor singuri actori. Analizând din perspectiva pieţei muncii, putem spune că pe parcursul vieţii fiecare individ trece prin 3 stări sau faze diferite: faza de instruire, faza de muncă şi faza de post-muncă (Diagrama 3.1). Procesul îmbătrânirii va împinge inevitabil persoana dintr-o fază în alta. Ieşirile din fiecare fază reprezintă intrările în următoarea fază, evident, cu excepţia ultimii faze, ieşirile din care nu au nici o destinaţie sau nu au atât de multe destinaţii ca cele imaginate sau dorite de persoană pe parcursul vieţii.

Faza de instruire este faza creşterii fizice şi maturităţii psihologice. Este faza în care fiecare individ absoarbe valorile de bază ale societăţii în care trăieşte şi se pregăteşte de viitoarea activitate în câmpul muncii. Ea este, prin urmare, faza în care noi investim pentru a obţine elementele ce vor constitui baza capitalului nostru uman.

La sfârşitul învăţământului obligatoriu, fiecare individ va avea de ales să-şi continue studiile sau nu, şi dacă da, atunci în care direcţie. Este evident faptul că alegerea făcută nu va depinde doar de capacităţi şi dorinţe, dar şi de multe alte variabile: cultura în familie şi nivelul veniturilor, ocupaţia părinţilor, existenţa instituţiilor şi cursurilor corespunzătoare, structura politică, starea economică şi socială, etc. Aceste „opţiuni” – care pot fi mai multe decât una singură în dependenţă de cât timp fiecare persoană va rămâne în faza de instruire opţională - vor determina, pentru fiecare regiune geografică dată, în dependenţă de structura demografică a

Piaţa muncii din Republica Moldova | O descriere stoc-flux a pieţei muncii

134

populaţiei, numărul anual de ieşiri din faza de instruire şi structura după nivelul de educaţie şi profil. Ieşirile din faza de instruire sunt prin definiţie intrări în faza de muncă. Aceasta este faza în care indivizii îşi constituie familia la alegere şi joacă un rol economic, social şi politic relevant. Se preconizează că, indivizii în faza de muncă a vieţii produc marea majoritate a bunurilor şi serviciilor necesare societăţii pentru a supravieţui şi pentru aşi îmbunătăţi condiţiile economice. Aceste bunuri şi servicii pot fi atribuite către două categorii de bază: bunurile şi serviciile care vor fi comercializate pe piaţă şi celea care sunt produse pentru consum. În conformitate cu abordarea standard, persoanele în Faza de Muncă a Vieţii sunt clasificate în următoarele grupuri:

1. Populaţia ocupată în muncă – responsabilă de producţia bunurilor şi serviciilor comercializate pe piaţă.

2. Populaţia în căutare de muncă. 3. Populaţia obişnuit non-activă.

Populaţia ocupată în câmpul muncii şi şomerii reprezintă Forţa de Muncă. Persoanele care intră în faza de muncă a vieţii pot fi incluşi în Forţa de Muncă (la modul general ca persoane în căutare de prima muncă) sau în Populaţia Obişnuit Non-activă. Din punct de vedere economic, populaţia ocupată în câmpul muncii este, desigur, cea mai relevantă sub-populaţie din Populaţia în Faza de Muncă a Vieţii, şi nu numai din motivul că produc bunurile şi serviciile pe piaţă. În primul rând, deoarece nivelul lor şi structura influenţează cealaltă parte a populaţiei: studenţii care îşi doresc această poziţie în viitor, gospodinele casnice care le oferă întreţinere şi deci în rezultat îi motivează să muncească mai productiv, şi persoanele pensionate care reprezintă un produs economic şi demografic secundar al activităţii lor. În al doilea rând, deoarece ei reprezintă singurul substrat al populaţiei al cărui nivel şi structură este determinat nu de variabilele demografice, dar de variabilele economice, în primul rând de nivelul producerii şi de nivelul tehnologic.

4. O descriere stoc-flux a pieţei muncii

În societatea pre-industrială trecerea de la o fază de viaţă la alta, deci respectiv de la un set de roluri social-economice la altul, a fost mai mult determinată de evenimente de ordin biologic. In societăţile industriale şi post-industriale această legătură între fazele de tranziţie şi schimbările biologice este aproape pierdută completamente, astfel momentul tranziţiilor depinde din ce în ce mai mult de nivelul şi, în special, de structura producerii şi tehnologiei, fiind cunoscute situaţia social-economică şi valorile care caracterizează fiecare societate. De fapt, în primul rând, tranziţiile sunt determinate şi prevăzute în timp de cerinţele sferei productive.

135 Piaţa muncii din Republica Moldova | O descriere stoc-flux a pieţei muncii

Rolul predominant pe care sfera productivă şi l-a asumat în societăţile noastre presupune că, pentru a analiza corect tranziţiile de la o fază de viaţă la alta, este necesar să începem cercetarea noastră din perspectiva pieţei muncii. În esenţă, teza formulată va arăta în felul următor:

• Ieşirile din sistemele de învăţământ şi instruire şi, deci, în rezultat media vârstei la

care indivizii dintr-un anumit grup vor intra în faza de muncă a vieţii, este din ce în ce mai mult influenţată şi determinată de necesităţile pieţii muncii, adică de nivelul producerii şi de tehnologiile adoptate.

• Ieşirile din faza de muncă a vieţii, şi deci respectiv vârsta medie la care membrii fiecărui grup vor trece în faza de post-muncă, depinde din ce în ce mai puţin de procesul de îmbătrânire şi mai mult de necesităţile pieţei muncii şi constrângerile sistemului de pensionare.

Modelul pe care îl vom propune reprezintă un model stoc-flux în care fluxurile joacă cel mai important rol. Piaţa muncii este definită ca locul în care necesităţile de ocupare în muncă ale unităţilor de producţie şi necesităţile salariale ale unităţilor de consum se întâlnesc şi interacţionează. Prin urmare, la fel şi în acest model, piaţa muncii este descrisă prin interacţiunea dintre cererea de muncă şi oferta de muncă. Caracteristicile de bază ale modelului pot fi generalizate în felul următor:

• Atât cantitatea de muncă cerută cât şi cantitatea oferită sunt exprimate în termeni de fluxuri.

• Pe când cererea de forţă de muncă se formează începând cu comportamentul unor singure companii, factorii determinanţi ai ofertei de muncă sunt definiţi la nivel agregat.

Modelul nu presupune nici un mecanism de echilibru incorporat, dezechilibru fiind conceput ca o stare normală a pieţei.

4.1 Cererea de muncă în termeni de flux La nivel de întreprindere

În orice interval de timp cererea de muncă în termeni de flux a unei întreprinderi (LD), care reprezintă numărul de persoane care vor fi angajate de întreprindere, este determinată de:

1. Numărul de muncitori necesar pentru a acoperi poziţiile de muncă suplimentare 2. Numărul de muncitori care întreprinderea are nevoie să-i substituie ca rezultat al:

• Eliberării voluntare (l) • Pensionării (r) • Decesului (d) • Destituirii din funcţie (f)


136

Primim următoarea ecuaţie:

LD = (E∗ − E0 ) + (l + r + d + f) (1.6)

E reprezintă rata de ocupare în muncă, E* nivelul dorit de ocupare în muncă la sfârşitul perioadei, şi (0,1) intervalul de timp analizat. De fapt, în orice perioadă de timp o întreprindere va angaja un număr de persoane necesar pentru a acoperi poziţiile adiţionale de muncă şi va substitui persoanele care pleacă voluntar sau involuntar. Pe când primul termen poate fi atât pozitiv cât şi negativ, al doilea va fi egal sau mai mare decât zero.

Dacă munca nu este omogenă, atunci cererea de forţă de muncă din partea întreprinderii va fi egală cu totalitatea de cereri de forţă de muncă în dependenţă de numărul de profile omogene de muncă necesar.

LDF = LD1 ∪ LD2 ∪ . . . LDi (1.7) La nivel agregat

Cererea agregată de muncă în date de flux nu este egală cu suma cererilor de muncă a întreprinderilor. Pentru a demonstra acest lucru, trebuie să luăm în consideraţie că cererea de muncă este un rezultat al interacţiunii unui fenomen complex determinat într-un anumit interval de timp de:

1. Populaţia întreprinderilor (F)

2. Populaţia poziţiilor de muncă (JP)

3. Populaţia angajaţilor (E)

Numărul de întreprinderi va fi afectat de numărul de întreprinderi noi create şi de numărul de întreprinderi lichidate, ale căror importanţă relativă va determina nivelul şi structura după sectoare a populaţiei întreprinderilor la sfârşit de perioadă:

Ff = Fi + (Fb − Fd) (1.8) Fb şi Fd reprezintă numărul de companii noi create ş respectiv numărul de companii lichidate într-un anumit interval de timp. În acelaşi interval de timp numărul de poziţii de muncă în întreprinderile existente se poate mări sau se poate micşora, deoarece unele întreprinderi se vor optimiza şi se vor extinde, iar altele, din contra, se vor reduce din cauza efectelor unor schimbări tehnologice sau organizaţionale. Populaţia poziţiilor de muncă (Diagrama 1.2), prin urmare, va înregistra apariţia şi lichidarea asociată cu: 1. Dinamica demografică a întreprinderilor (ariile A şi D)


2. Reducerea şi majorarea nivelului de ocupare în muncă în cadrul întreprinderilor existente (ariile B şi C)

Prin urmare, JP f = JP i + (JP+ − JP−) = JP i + [(JP+ Fb − JP−Fd ) + (JP+Fe −JP−Fc)] (1.9) Ceea ce evident va presupune că, ∆JP = JP+ − JP− = (JP+ Fb − JP−Fd ) + (JP + Fe−JP−Fc) (1.10) unde:

JP+ ≡ poziţiile create de muncă JP− ≡ poziţiile de muncă lichidate JP+ Fb ≡ poziţiile de muncă create datorită înfiinţării noilor întreprinderi JP+ Fe ≡ poziţiile de muncă create datorită extinderii întreprinderilor existente JP− Fd ≡ poziţiile de muncă lichidate datorită lichidării întreprinderilor JP− Fc ≡ poziţiile de muncă lichidate datorită contractării întreprinderilor existente

Domeniul [efgh] evaluează nivelul de ocupare în muncă în momentul final (f) şi prin urmare

JP f > JP i ∠ JP + > JP− (1.11)

La rândul lor, unii dintre angajaţi vor părăsi voluntar sau vor fi nevoiţi să părăsească munca din motivele indicate mai sus (destituirea din funcţie (f), eliberarea voluntară (l), pensionare (r) sau deces (d)). Deoarece în aceste cazuri poziţiile de muncă rămân în continuare, aceste ieşiri necesită a fi acoperite cu un număr similar de intrări.

Prin urmare, putem defini Necesităţile de Angajare (EN) pe parcursul unui interval (i, f) ca suma poziţiilor noi create (ariile C şi D) şi a numărului de ieşiri voluntare şi involuntare (ariile f, l, r şi d).

Necesităţile de Angajare evaluează numărul de persoane care vor fi angajate de noile create întreprinderi şi întreprinderile existente pe parcursul unui interval de timp şi deci reprezintă limita maximă a intrărilor în câmpul muncii pe perioada de timp analizată. În aceeași perioadă, ieşirile temporare din câmpul muncii sunt egale cu suma ariilor A, B şi f. Aceşti muncitori, împreună cu cel puţin o parte din muncitorii care au părăsit voluntar munca, pot satisface cel puţin parţial Necesităţile de Angajare EN, fără a trece prin şomaj (trecerea directă DP). Prin urmare, Cererea Agregată de Forţă de Muncă în Termeni de Flux (LD), care reprezintă intrările totale în ocuparea în muncă, va fi egală cu Necesităţile de Angajare minus Trecerile Directe: LD = EN − DP (1.12)


138

4.2 Oferta de muncă în termeni de flux

În abordarea noastră, Oferta de Muncă ca date de Flux este identificată prin intrările în forţa de muncă. Determinanţii săi principali sunt intrările în Populaţia în Vârsta de Muncă (WAP), fiind date normele şi valorile referitoare la învăţământ, pensionare şi rolurile în societate. Argumentul nostru este că nivelul salarizării joacă un rol marginal. La rândul său, principalii determinanţi ai intrărilor în populaţia în vârsta de muncă într-un anumit interval de timp sunt:

• Numărul de naşteri care au avut loc în perioadele precedente corespunzătoare; • Structura ratelor de mortalitate după sexe şi vârste; • Factorii exogeni, astfel ca războaie sau epidemii, care pot schimba dramatic

dimensiunea uneia sau ale mai multor cohorte; • Normele care definesc durata învăţământului obligatoriu;

În societatea noastră, vârsta reală a intrărilor pe piaţa muncii va depinde, cu toate acestea, de „opţiunea” fiecărui individ, deoarece un număr în creştere de tineri îşi continue studiile după perioada învăţământului obligatoriu sau frecventează studiile profesionale, pe când, în acelaşi timp, în numeroase alte ţări mulţi copii nu absolvesc nici studiile obligatorii. Concluzia este că, intrarea în Populaţia în Vârsta de Muncă are loc pe parcursul unui interval relativ larg de timp. Trebuie să menţionăm faptul că acelaşi fapt este veridic şi pentru ieşirile din Populaţia în Vârsta de Muncă deoarece:

• Liber profesioniştii sunt liberi să determine singuri momentul în care pot să înceteze

faza de muncă; • În multe cazuri angajaţii pot anticipa vârsta de pensionare; • Muncitorii retraşi din munca oficială continuă să activeze ca liber profesionişti sau

muncesc în economia tenebră.

Comportamentul persoanelor în ceea ce priveşte participarea în muncă poate fi clasificat după trei tipologii:

1. Prima (LF1) - se referă la acele persoane care, indiferent de rolul lor în societate,

consideră munca ca fiind un drept şi o responsabilitate. Pentru ei decizia de a fi angajaţi în muncă nu este ceva care poate fi pusă la discuţie, nu este o alegere, sau o opţiune, ci este o necesitate materială, socială şi psihologică; pentru ei alegerea constă nu în a se alătura sau nu la forţa de muncă, dar când şi pe cât timp. În conformitate cu valorile sociale, care predomină în societăţile din Vest, unde rolul principalului hrănitor al familiei îi este atribuit bărbatului, acest grup, care îl putem defini ca forţa de muncă „primară”, include totalitatea bărbaţilor apţi de muncă şi acelea femei care


sunt singure responsabile de familiile lor, de exemplu vădanele. Acest grup la fel include şi un număr mare, în creştere, de femei, care aparţin ultimelor generaţii intrate la moment pe piaţa muncii şi care demonstrează aceleaşi ambiţii caracteristice bărbaţilor. După cum se arată în Diagrama 3, aceste persoane, care consideră că a fi parte a forţei de muncă este o condiţie normală pe parcursul fazei de muncă a vieţii, intra în câmpul muncii imediat după ce încheie perioada de instruire şi rămân până la atingerea vârstei de pensionare. Viaţa lor poate fi afectată de una sau mai multe perioade de şomaj, însă la modul general, chiar şi în cazul în care aceste persoane pierd locul de muncă ele nu vor abandona rândurile forţei de muncă.

2. A doua tipologie (LF2) - se referă la acele persoane, în primul rând femei, pentru

care intrarea în câmpul muncii devine o opţiune pe care o acceptă cel puţin o singură dată în viaţă; pentru ele, cu toate acestea, lucru pe parcursul întregii vieţi nu este o necesitate. În acest caz, intrarea, ieşirea şi participarea permanentă în câmpul muncii depinde de caracteristicile personale (vârstă, nivelul de educaţie şi pregătire profesională, religie, starea civilă) şi de avânturile sau recesiunile economice. Comportamentul persoanelor care aparţin acestui grup devine mult mai greu de clasificat. Noi le-am putea caracteriza ca fiind o anexă secundară a forţei de muncă, în sensul că aceste persoane îşi percep prezenţa în câmpul muncii nu ca fiind un rol primar, cu toate că, în unele cazuri, pot demonstra o activitate în muncă şi de lungă durată. Unele femei vor intra în câmpul muncii imediat după faza de instruire, pentru a ieşi în momentul când se vor căsători sau vor avea copii, şi iarăşi intră în câmpul muncii în momentul când consideră că copii nu mai au nevoie de atenţia lor permanentă. Alte persoane vor intra în câmpul muncii doar când veniturile lor devin o necesitate pentru familie şi se reţin până când consideră necesar. Unele persoane muncesc în bază sezonieră. Principala caracteristică al acestui grup este alternarea periodică a perioadelor în câmpul muncii cu perioadele în afara câmpului muncii. Putem la fel face o presupune că ei vor intra în câmpul muncii când probabilitatea de a găsi un loc de muncă este mare şi nu vor rămâne şomeri când vor simţi că probabilitatea de a găsi un loc de muncă este foarte mică.

3. A treia tipologie (LF3) – se referă la acele persoane care niciodată nu vor intra în câmpul muncii pe parcursul întregii sale faze de muncă a vieţii. Acest grup include în mare parte femei care au decis sau au acceptat să devină doar gospodine casnice; el la fel include şi persoanele bolnave şi persoanele cu handicap.

4.3 Modelul pe generaţii şi modelul pe termen scurt: caracteristici generale

Pentru a obţine o descriere corectă a pieţei muncii în termeni de flux trebuie să introducem o distincţie între fluxurile pe generaţii şi cele temporare. O distincţie care se bazează pe conceptul demografic al evenimentelor repetabile şi al evenimentelor unice. Fluxurile pe generaţii sunt tranziţii de la o condiţie la alta care pot avea loc doar o singură dată în viaţa indivizilor; fluxurile temporare pot avea loc mai mult decât o singură dată. Primele, prin urmare, sunt evenimente care nu se repetă, iar celea din urmă sunt evenimente


140

repetabile.

Evenimentele pe generaţii care afectează Populaţia în Vârsta de Muncă şi sub-populaţiile sale, relevante în analiza pieţei muncii sunt următoarele:

• Ieşirile finale din faza de instruire a vieţii şi intrările incipiente în Populaţia în Vârsta de Muncă.

• Ieşirile finale din faza de muncă a vieţii şi intrările definitive în faza de post-muncă a vieţii.

Populaţia în Vârsta de Muncă (WAP), forţa de muncă şi ocuparea în muncă sunt afectate, cu toate acestea, şi de fluxurile temporare, mai exact de trecerile de la o condiţie la alta care în mod obligatoriu vor crea fluxuri în direcţie opusă şi vor readuce persoanele în populaţia originală. Denotând fluxurile pe generaţii cu g şi fluxurile temporare cu t avem următoarea ecuaţie,

WAPf = WAPi + (WAPen,g − WAPex,g ) + (WAPen,t − WAPex,t ) (1.13) LFf = LFi + (LFen,g − LFex,g ) + (LFen,t − LFex,t ) (1.14) Ef = Ei + (Een,g − Eex,g ) + (Een,t − Eex,t ) (1.15)

Intrările pe generaţii în Populaţia în Vârsta de Muncă sunt determinate de tranziţia definitivă din faza de instruire a vieţii şi de imigraţia permanentă, pe când ieşirile pe generaţii sunt determinate de trecerile definitive în populaţia în vârsta de post-muncă, decese sau emigraţia definitivă. Fluxurile temporare includ doar migraţia temporară.

Situaţia este mai complicată în cazul forţei de muncă şi în cazul ocupării în muncă. Diagrama 1.4 schiţează secvenţele posibile ale evenimentelor tranziţionale şi ale evenimentelor pe generaţii. Persoanele care aparţin primului grup în mod normal vor intra în forţa de muncă imediat după finalizarea studiilor şi instruirii profesionale şi vor trece în populaţia în căutare de primul loc de muncă, mai departe în populaţia ocupată în muncă – unde vor rămâne până la vârsta de pensionare – iar mai apoi vor trece în faza de post-muncă a vieţii. Persoanele care fac parte din al doilea grup vor tinde să urmeze aceiaşi cale, însă s-ar putea reţine puţin timp în populaţia obişnuit non-activă până la aderarea la populaţia în căutarea primului loc de muncă. Viaţa lor ar putea fi la fel caracterizată de una sau mai multe treceri tranzitorii din populaţia ocupată în muncă în populaţia obişnuit non-activă şi de ieşiri premature din ocuparea în muncă. Ambele grupuri ar putea întâmpina perioade de şomaj.

Distincţia între fluxurile pe generaţii şi cele tranzitorii ne dă posibilitatea să evidenţiem două modele stoc-flux ale pieţei muncii. Primul model ia în considerare doar fluxurile pe generaţii, pe când al doilea ţine cont de totalitatea tranziţiilor din condiţiile relevante. Primul model, prin definiţie, este un model pe termen lung deoarece:

• Explică felul în care noile generaţii urmează vechile generaţii pe piaţa muncii;

• Permite evaluarea vârstei în momentul tranziţiei şi durata de timp petrecută în diferite populaţii pe parcursul ciclului de viaţă;

• Va permite verificarea consistenţei între tendinţele demografice şi cele economice;


• Permite verificarea coerenţei cantitative şi calitative ale ieşirilor din şcolarizare, pe de o parte, şi intrările în muncă, pe de altă parte;

• Permite evaluarea ratelor de creştere ale ocupării în câmpul muncii necesare pentru menţinerea nivelului de ocupare în muncă şi/sau reducerea şomajului;

• Permite verificarea acelor grupuri socio-economice care sunt favorizate şi ale celor care sunt discriminate.

Al doilea model va avea o abordare mai mult descriptivă şi va permite analiza complexităţii tranziţiilor care afectează piaţa muncii pe perioadă scurtă. Prin urmare, modelul pe termen scurt ne permite să urmărim schimbările calitative şi cantitative a ocupării în muncă şi a şomajului prin analiza fluxurilor corespunzătoare. Acest model este în special recomandat pentru analiza cererii de forţă de muncă după ocupaţii şi, prin urmare, poate furniza informaţii cu privire la necesităţile externe de instruire. După cum am menţionat mai sus, modelul pe termen scurt tinde să descrie totalitatea fluxurilor care beneficiază diverse condiţii ale persoanelor pe piaţa muncii, reprezentând un instrument de descriere şi analiză de zi la zi a dinamicii cantitative şi calitative ale principalelor variabile care caracterizează piaţa muncii, ocuparea în muncă şi şomajul.

În acest model, Cererea de Muncă în date de flux este identificată prin totalitatea intrărilor în ocuparea în muncă, iar Oferta de Muncă în date de flux prin totalitatea intrărilor în forţa de muncă. TLD = Een,g + Een,t (1.16) TLS = LFen,g + LFen,t (1.17)

După cum s-a menţionat anterior, Cererea de Muncă în termeni de flux este egală cu diferenţa între Necesităţile de Angajare şi Trecerile Directe. Deoarece Trecerile Directe pot fi reprezentate prin diferenţa între totalitatea locurilor de muncă lichidate de dinamica demografică şi economică a întreprinderilor (JPd), a destituirilor din funcţie (f) şi ieşirilor voluntare din muncă (l), pe de o parte, şi ieşirile temporare din ocuparea în muncă către şomaj sau forţa de muncă obişnuit non-activă: DP = JPd + f + l − Eex,t (1.18) Atunci, TLD = (JPc + f + l + r + d) − (JPd + f + l − Eex,t ) = (JPc − JPd ) + (r + d) + Eex,t (1.19)

Decesul şi pensionarea reprezintă ieşirile definitive din ocuparea în muncă, deci prin urmare: TLD = (JPc − JPd ) + (Eex,g + Eex,t ) (1.20) Ecuaţia 1.20 evidenţiază că numărul total al intrărilor în ocuparea în muncă, Cererea Totală de


142

Forţă de Muncă în termeni de flux, este determinată de suma dintre locurile de muncă noi create şi cele desfiinţate şi numărul total de ieşiri din ocuparea în muncă, atât temporare cât şi pe generaţii. Un echilibru pe termen scurt al fluxului pe piaţa muncii este atins atunci când, într-un interval dat de timp, (LFen,g + LFen,t ) = (LFen,g + LFen,t ) − (Eex,g + Eex,t ) (1.21)

Această condiţie va fi satisfăcută atunci când numărul de locuri suplimentare de muncă create de sistem va fi egal cu diferenţa între intrările în forţa de muncă şi ieşirile din ocuparea în muncă, (JPc − JPd ) = (LFen,g + LFen,t ) − (Eex,g + Eex,t ) (1.22)

Dacă această condiţie este satisfăcută numărul total de persoane în căutarea unui loc de muncă va rămâne constant. Cu toate acestea, această condiţie este consistentă cu schimbările în ponderea relativă ale celor două componente din variabila Persoane în căutare de muncă (Persoanele care caută primul loc de muncă şi Şomerii) şi cu schimbările în structura după sexe, vârstă, nivelul de educaţie, etc. ale persoanelor angajate în muncă şi ale forţei de muncă.

4.4 Modelul pe generaţii În modelul pe generaţii Cererea de Muncă în termeni de flux este identificată prin numărul de persoane care se angajează pentru prima dată în muncă, pe când Oferta de Muncă în termeni de flux este identificată prin numărul de persoane care intră în Forţa de Muncă pentru prima dată.

În oricare interval de timp dat, Cererea de Muncă este, prin urmare, evaluată prin tranziţiile din grupul persoanelor în căutarea primului loc de muncă în grupul persoanelor ocupate în muncă. Deoarece, după cum se arată în ecuaţia 1.17, Cererea Totală de muncă este egală cu suma dintre soldul Locurilor de muncă noi create şi cele lichidate, ieşirile definitive şi temporare

(Een,t + Een,g ) = (JPc − JPd ) + (r + d) + Eex,t (1.23)

Noi putem deduce că,

Een,g(0,1) = (JPc − JPd ) + Eex,g + (Een,t + Eex,t ) (1.24) Ecuaţia 1.24 ne arată că primele intrări în ocuparea în muncă sunt determinate de:

• Soldul locurilor de muncă, exprimate prin Cererea Suplimentară (AD); • Ieşirile definitive din ocuparea în muncă, exprimate prin Cererea de Înlocuire (RD);


• Soldul dintre intrările temporare în şi ieşirile din ocuparea în muncă (TB) •

Prin urmare: LD = AD + RD + TB (1.25)

Acum putem trece la specificarea modelului nostru. Nivelul Cererii Suplimentare este determinat de rata de creştere a producerii (Y), filtrată de Inovaţiile Tehnologice (T) şi prin urmare,

AD = AD(Y, T) (1.26)

Cererea Suplimentară poate fi pozitivă sau negativă în dependenţă de fazele ciclului. O valoare pozitivă necesită ca impactul pozitiv al creşterii economice asupra ocupării în muncă să fie mai mare ca efectul negativ al schimbărilor tehnologice.

Cererea de înlocuire, care evaluează intrările în ocuparea în muncă din cauza necesităţilor de substituire a persoanelor care iese din ocupare în mare parte din cauza pensionării sau decesului, reprezintă principala componentă a Cererii de Muncă în termeni de flux. Cu toate că este influenţată de regulile cu privire la pensionare, şi modificarea acestor reguli, şi de ciclurile economice care au un impact asupra aşteptărilor economice ale muncitorilor, determinantul său principal rămâne a fi structura ocupării în muncă după vârste (AS). Prin urmare, valorile sale tind cu încet să se schimbe pe parcursul timpului. O simplă specificare a acestei funcţii ar putea fi, prin urmare, următoarea,

RD = RD(AS, t; INR) (1.27) unde t reprezintă timpul şi INR este un parametru care încearcă să cuprindă efectul normelor şi regulilor Instituţionale. În cele din urmă, Soldul Tranzitoriu poate fi şi el pozitiv sau negativ. Se poate demonstra că, cu cât mai mare este intervalul de timp, cu atât mai mică este ponderea relativă a acestei componente. Prin urmare, ponderea Soldului Tranzitoriu în modelul pe generaţii, care la modul general se aplică pentru perioadele de timp cu intervalul de 5 ani, este marginală. În general, am putea presupune că, principalul determinant al acestei componente este nivelul creşterii economice. Prin urmare, TB = TB(Y ) (1.28)

Substituind ecuaţiile 1.26, 1.27 şi 1.28 în 1.25 noi obţinem,

LD = AD(Y, T) + RD(AS, t; INR) + TB(Y) (1.29)

Piaţa muncii din Republica Moldova | 5. Deficitul structural al ofertei de muncă şi potenţialul de migraţie

144

Dacă trecem acum la oferta de muncă, ne putem aminti că intrările în Forţa de Muncă sunt un rezultat al comportamentului a ceea ce am definit ca fiind Forţa de Muncă Primară şi Forţa de Muncă Secundară. Intrările muncitorilor Primari sunt determinate de intrările în Populaţia în Vârsta de Muncă şi prin urmare de numărul de naşteri care au avut loc în perioada (t-n), unde n reprezintă durata medie a fazei de instruire. Intrările muncitorilor Secundari vor fi determinate de probabilitatea ipotetică de a găsi un loc de muncă - care poate fi evaluată prin Cererea de forţă de muncă pe generaţii – fiind date normele şi valorile care definesc rolul femeilor în societate. Prin urmare:

LS = LS (WEPen , LD; INRw) (1.30)

O condiţie pentru atingerea echilibrului fluxurilor pe generaţii va trebui să satisfacă următoarea condiţie,

LFen,g = Een,g (1.31) În esenţă, intrările pe generaţii în forţa de muncă trebuie să fie egale cu intrările pe generaţii în ocuparea în muncă. Trebuie să observăm că în timp ce prin echilibrul stocurilor subînţelegem un echilibru deplin, atunci prin echilibrul fluxurilor pe generaţii subînţelegem numai faptul că numărul persoanelor în căutare de primul loc de muncă trebuie să rămână constant. De fapt, ecuaţia 1.31 presupune faptul că, în cazul când intrările pe generaţii în forţa de muncă depăşesc intrările pe generaţii în ocuparea în muncă, atunci nivelul persoanelor în căutarea primului loc de muncă va creşte, şi exact situaţia diametral opusă se va întâmpla în cazul în care intrările pe generaţii în ocuparea în muncă vor depăşi intrările pe generaţii în forţa de muncă. În acelaşi timp, acest tip de echilibru este compatibil cu schimbările nivelului de şomaj care depinde de Soldul Tranzitoriu, care apare în ecuaţia noastră cu privire la Cerere, şi în Soldul tranziţiilor între Şomaj şi Forţa de muncă obişnuit non-activă.

5. Deficitul structural al ofertei de muncă şi potenţialul de migraţie

Scopul acestui paragraf este de a răspunde la următoarele întrebări:

• Ce reprezintă un deficit structural al ofertei de muncă? • Cum îl putem evalua? • Există oare o careva relaţie între o necesitate structurală de forţă străină de

145 Piaţa muncii din Republica Moldova | 5. Deficitul structural al ofertei de muncă şi potenţialul de migraţie

muncă şi numărul de muncitori străini angajaţi în muncă? După cum am observat, o piaţă închisă a muncii se află în situaţie de echilibru al fluxurilor pe generaţii în cazul în care numărul persoanelor care intră în forţa de muncă este egal cu numărul persoanelor care iese din ocuparea în muncă. In situaţia echilibrului de flux, nivelul şomajului este constant. În realitate, o astfel de situaţie de echilibru se întâmplă extrem de rar, iar dezechilibrul fiind o normă. Acest fapt va provoca creşteri sau reduceri temporale în nivelul şomajului. Există, cu toate acestea, cazuri în care dezechilibrul are caracteristici specifice. Pe de o parte, deficitul de ofertă de muncă poate fi într-atât de mare încât nu va putea fi compensat prin absorbţia şomajului sau prin sporirea participării. Pe de altă parte, excesul de ofertă de muncă poate fi atât de mare încât numărul necesar de locuri de muncă suplimentare ar necesita o creştere a nivelului de producţie dincolo de pragul fezabilităţii. În primul caz noi vom putea spune că ne confruntăm cu o necesitate structurală de import al forţei străine de muncă, în al doilea, cu situaţia unui potenţial de migraţiune. La nivel teoretic aceste situaţii pot fi create de evenimentele economice sau naturale atât de dramatice încât ar provoca schimbări esenţiale în nivelul cererii de muncă pe parcursul unei perioade lungi de timp. Cu toate acestea, la general, astfel de situaţii sunt create în mare măsură de tendinţele demografice. Aşa numitele tranziţii demografice au fost şi sunt la originea unor astfel de situaţii de dezechilibre structurale în multe ţări din lume. În baza analizei efectuate anterior putem afirma că ţara se confruntă cu:

• Un deficit structural al ofertei de forţă de muncă atunci când este caracterizată de un sold negativ de lungă durată dintre intrările pe generaţii în forţa de muncă şi cererea de forţă de muncă pe generaţii în termeni de flux;

• Potenţial de migraţiune atunci când acest sold este pozitiv pe o perioadă lungă. Aceste fenomene sunt determinate în mare măsură de dezechilibre demografice structurale, pe când fenomenele economice pe termen scurt, astfel ca schimbările în nivelul de producţie şi progresul tehnologic, la fel ca şi fluctuaţiile în tendinţele de participare pe piaţa muncii pot doar atenua sau agrava situaţiile descrise mai sus.

Trebuie de accentuat că aceste concepte:

1) Pot fi definite doar prin referinţa la un model al pieţei muncii stoc-flux pe generaţii; 2) Nivelul lor nu poate fi evaluat prin sondaje demografice sau sondaje pe piaţa muncii,

dar necesită a fi calculat şi prognozat utilizând procedurile care rezultă din acest model;

3) Mai exact, ele nu pot fi evaluate folosind procedura de jos în sus, astfel ca chestionare completate de întreprinderi sau date administrative.

Pentru a clarifica mai bine ultimul punct, trebuie să ne amintim că:

Piaţa muncii din Republica Moldova | 5. Deficitul structural al ofertei de muncă şi potenţialul de migraţie

146

• Nici un sondaj statistic nu oferă date cu privire la intrările în ocupare în muncă pe generaţii;

• Evaluările intrărilor totale în ocuparea în muncă oferite de către datele administrative sunt de o magnitudine complet diferită (de 10 sau 15 ori mai mare), deoarece ele includ circulaţia temporară a cadrelor.

• Sondajele cu privire la ocuparea în muncă la nivel de întreprinderi neapărat vor supraestima deficitul de ofertă, chiar şi în cazul în care companiile vor cunoaşte destul de bine situaţia, deoarece cererea de forţă de muncă ale unor întreprinderi va fi compensată de ieşirile din alte întreprinderi.

Prin urmare devine evident faptul că necesitatea de import a forţei străine de muncă nu are nici o legătură cu cererea temporară de muncă în termeni de flux de forţă străină de muncă înregistrată într-un interval anumit de timp sau prevăzută pentru perioada următoare. Cererea temporară de muncă în termeni de flux de forţă de străină de muncă se referă la numărul total de intrări în ocuparea în muncă a muncitorilor străini şi este în mare măsura satisfăcută de muncitorii străini deja prezenţi în ţară şi de circulaţia temporară în cadrul locurilor de muncă existente. Utilizarea acestor date în evaluarea necesităţilor de muncitori străini este, prin urmare, greşită şi poate duce în eroare.

Dacă ne reîntoarcem la necesităţile de forţă străină de muncă după cum s-a specificat anterior, atunci în faza iniţială diferenţa între oferta de muncă pe generaţii şi cererea de muncă pe generaţii poate fi cel puţin parţial satisfăcută de şomajul existent, de sporirea participării forţei de muncă, în special a femeilor, şi de migraţia internă. Mai devreme sau mai târziu, aceste surse adăugătoare ale ofertei de muncă vor fi la sigur epuizate, iar migraţiunea internaţională va reprezenta unica posibilă soluţie pentru acest deficit structural al ofertei de forţă de muncă.

În mod simetric, în perioadă scurtă, potenţialul de migraţiune poate fi parţial ascuns printr-o extindere a economiei neoficiale, prin lărgirea dimensiunii medii a familiei şi prin reducere ratei de participare, în special a femeilor. Cu toate acestea, în perioadă lungă, doar fluxurile masive de emigraţie pot soluţiona problema. În absenţa lor, condiţiile social-economice ale populaţiei se vor înrăutăţi. Această situaţie va fi cauza apariţiei unui număr mare în creştere de tineri fără nici o perspectivă în viitor, care vor accepta orice muncă, deoarece o viaţă fără muncă este şi o viaţă fără valoare.

147 Piaţa muncii din Republica Moldova | Referinţe

Referinţe

piaţa muncii din republica moldovaold.mmpsf.gov.md/file/ilo/piata_muncii_rm_2009_md.pdfanalitice a...

Documents