pentru bani
DESCRIPTION
ReligieTRANSCRIPT
Pentru bani, omul se duce la capătul lumii, Pentru Dumnezeu, de cele mai multe ori, nu se duce nici la biserica de peste drum.
Aceste prețioase cuvinte ale părintelui Iustin Pârvu, au servit drept motiv de a așterne
aceste gânduri pe coala de hîrtie. Trista stare morală-religioasă a societății care suferă de
un scepticism religios, de o indiferență totală față de cauza credinței, dar atrași fiind de
materialismul modern, care duce la perzania sufletului este cauza depărtării de biserică a
creștinilor de azi. Ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar
sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?(Matei
16,26) Lipsa de la slujbele bisericii și goanna după cîștig, după sursă de întreținere, după
un trai mai bun ne fură tot timpul dat nou de Hristos pentru ca să ne mântuim sufletul,
pentru ca să ne apropiem de El, Să-I deschidem ușa inimii noastre ca să rămânem
cuprinși de EL, prin Taina Euharistiei. Dacă întrebi duminica pe numeroșii credincioși care
circulă spre piață, unde merg? auzi un răspuns ferm, la piață, ce să faci? Să mai văd ce
este. Întrun cuvânt să casc gura la ce mai este, la ce se mai vorbește, să am și eu sursă
de judecată, să nu rămân cumva în urmă de toți ceilalți. Dacă ei, ”credincioșii” plutesc în
luntre pe inerția apei la iad de ce să nu fiu și eu alături de toți. Sau mai bine cum se
stabilește timpul bun, pădurile sunt îmblunzite de către așa zișii creștini care în timpul
Sfintei liturgii fac frigărui, distrânduse în diferite moduri pe care diavolul numai le poate
gândi și implanta în gândurile lor. Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospețe și în
beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă.(Rom. XIII,13).
În toate acțiunile noastre se vede foarte bine nerecunoștința față de Dumnezeu, un păcat
dezgustător, o nelegiuire și o primejdie să-ți amintești de Dumnezeu numai la nevoie, dar
să-L uiți la bucurie. Prin aceste acțiuni se arață nechibzuința hulitoare de Dumnezeu.
Dacă, pe buna dreptate, este numit nechibzuit și vrednic de dispreț acel om care,
ridicîndu-se din nimic, îl uită și îl umilește pe fostul său binefăcător, atunci ce putem
spune despre cel care, în fericirea lui, uită pe Binefăcătorul lui suprem,”prin care noi
suntem, trăim, și ne mișcăm” „Adu-ti aminte de ziua de odihna ca sa o sfintesti. Sa
lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau, iar ziua a saptea este ziua de odihna
inchinata Domnului Dumnezeului tau; sa nu faci nici o lucrare in ea, nici tu, nici
fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici boul, nici asinul, nici
strainul care este in casa ta„. După aceste cuvinte să ne cercetăm cu ce fel de
sfințenie, sfințim noi ziua de odihnă, unde o sfințim, și care va fi răsplata Domnului pentru
noi. Două, trei ore în săptămînă sunt o povară pentru a merge și a mulțumi lui Dumnezeu,
după care să cerem o binecuvântare pentru săptămina viitoare. În biserică găsim hrană și
băutură, încurajare și întărire, pace și bucurie, viață și fericire. Hrana și bucuria – pentru
cei infometați și însetați de adevăr, încurajare și întărire – pentru cei care s-au istovit în
neputințele lor, pace și bucurie – pentru cei care vor mîngiere, viață și fericire – pentru cei
care vor să trăiască să fie fericiți.
Prot. Victor Mihalachi