D. I O N P. G I S U R ' T Ü Preşedintele Consiliului de Miniştri. Şef de Stat Major al Partidului Naţiunii

Noal gavera al Sale se siiteză politică nentului pernici istorice.

' v‘ - - acestui gavera, d.

*

.M

zeazâ toate aspiraţiile de pace, de ordine şi de lup naţionalistă creatoare ale

s i coatribue co toate pate- rile sale aleprofilează la orizeatol iacă tulbure al lunii. Chemat la cooducerea Statului dopă uoa cele aai sfâşietoarei

■ . - - ale Istoriei goveroul prezidat de d. Inginer Gigorta se arată pătraas de marile sarcini ea care M . S . Regele

* i’ a onorat şi de sfintele *

aldeidi pe care ţara ia t r e a g ă le paae in iaţelepcinaea luminata a oamenilor ce-l alcătuesc,

wm - S S l B

---------------------------

I M I M T E I I O B1 A N U L XIV No. 703

? IULIE 1940

10 L E I

P E D R U M U R I L E „DE TOATE PENTRU TOŢI

—

I Ci s u p l i m e n t in culori_____________ __ ______

CÂTEVA ASPECTEDELA INSTALAREANOULUI GUVERN

I n s t a l a r e a d-lui Profesor Nich ifor C ra in ic , M inistrul Pro* pagandei Naţionale ţi a d-lui Vasile S to ica , subsecretar de S ta t la acest departam ent. Oela stânga la d reap ta : 1. d. Teofil S idorov ic i, Comandantul S tră jii Ţârii ţ i fostul titu la r al Minis­terului Propagandei Naţionale. 2. d. Vasile S to ica . 3. d. Pro f.

N ich ifor C rain ic .

L A M I N I S T E R U L P R O P A G A N D E I

L A M I N I S T E R U L D E I N T E R N EIn sta larea noului ministru al Internelor, d. general de divizie PopescB David ţi a d-lui Petre Logadi subsecretar de stat la acest departam ent. In fo togra­fia noastră: d. general Popescu David vorbind personalului su­perior a l M inisterului fn prezen­ţa f o ţ t i I o r conducători ai

acestui departam ent.

D. G E N E R A L - A D J U T A N T G. M I H A I L

tfite-preţedintele Consiliului de M in iţtri părăsind Pa latu l Regal, după depunerea jurământului.

*Pag. 2 — R. I. — No. 703

NOUII MINIŞTRII AU DEPUS JURĂMÂNTUL

L A M I N I S T E R U L E D U C A Ţ IE I N A Ţ I O N A L EO. p ro f. D. Coroeos+eo noul M in istru a l Ed u c a t ic i N a ţio n a le ea

d-nii O. V. Ţoni ţ i P ra f . N apo leon C re fu , su b secre ta ri de S t a t a i a ces tu i d ep artam en t.

LA M I N I S T E R U L DE E X T E R N E

O. M iha il M ano ilescu , noul M in istru de A fa c e r i

S tre in e având în s tân g a pe d. C o n s ilie r Regal

C . A rg e to ian u fostu l t itu la r a l M in is te ru lu i, după so lem n ita tea in s ta lă r ii.

LA MINISTERUL CUL­TELOR SI ARTELOR

■

După so lem n ita tea depunerii ju răm ân ­tu lu i, noaii m in iştrii d-nii :

1. P ro f. G eo rg e S t r a t su b sec re ta r de S t a t la M in is te ru l Econom iei N a t io ­na le .

2. P ra f . G h . Leon, M in is tru a l Econom iei N a tio n a l^ ţ i ad-interim la F inanţe , C om erţu l Ex te r io r ţ i A g r icu ltu ră ţ i Domenii.

3. 0 . S ta n G h itescu , M in istru a l M uncii.

4. Dum itru Tcpciu . S u b se c re ta r de S t a t la A g r icu ltu ră .

D. P ro feso r H o r ia Sim a, noul m inistru a l C u l­te lo r ţ i A r te io r a p re lu a t con d u ce rea d e p a r­

tam entu lu i in p rezen ta d-lui P ro f. C- G iu rescu , p red eceso ru l d-sale.

Pag. 3 — R. I. — No. 703

r-óg. 4 — R. I. — No. 703

tunari, pe cale optică, fiecare având în faţa sa o tabelă, pa care sunt înscrise datele, în baza cărora trebue să manevreze.Datele de tir variază după cum aerul este mai caid sau mai rece, în care caz încărcătura explozibilă are mai multă sau mai puţină forţă iniţială, după viteza vântului, presi­unea aerului, umiditatea lui, stc. Tragerile se fac in inter-

Pe ap e le în tâ m p lă to r ca lm e a le A tla n t icu lu i v a p o a re le de lu p tă te în ş iră fn o rd ine de b ă ta c .

R Ă ZBO IU L continuă pe mări.A început pe întinderile tălă- zuite ale Oceanului şi după

un scurt intermezzo pe uscat, a revenit pe vechiul tărâm de mă­surare a forţelor. După cronicarii militari ai principalelor ziare din străinătate, marea este menită să hotărască şi în acest conflict de partea cui va fi victoria. Deaceea. toată atenţia este concentrată asu­pra flotelor ţărilor beligerante.Cititorii noştri ştiu probabil foarte puţin cum se desfăşoară o luptă navală. Dealtfel, strategia marinei este foarte complicată şi elemen­tele determinante sunt cu totul al­tele decât în lupta pe uscat. De multe ori, tactica utilizată de vase în desfăşurarea lor, în timpul unei lupte, poate contrabalansa supe­rioritatea de foc a adversarului.O navă poate fi constrânsă prin manevră, să ia o poziţie care să nu-i îngăduie să-şi utilizeze din plin toate mijloacele de atac şi în acest caz soarta luptei este ca şi pecetluită.De bună seamă că într'o luptă navală, determinantă nu este numai manevra, ci şi eficacitatea focului aruncat asupra adversarului. In privinţa aceasta este interesant de ştiut că ştiinţa balisticei este cu totul alta, atunci când este vorba de artileria unei nave de lupta sau tirul unei baterii de coastă sau de artilerie simplă, într’o primă ipoteză, o tragere cu tunul, atunci când piesa este stabilă şi ţinta deasemenea, nu prezintă prea mare greutate.După stabilirea direcţiei, distanţei şi altor câtorva elemente esenţiale, tirul este sută la sută sigur.Cu totul altfel se pune problema când este vorba de tirul unei baterii aflate la bordul unei nave de luptă. In acest caz, nici piesa n'are tragere şi nici ţinta nu sunt stabile.Ofiţerul care dirijează tragerea trebue să aibă în vedere oscilaţia vasului sau, deplasarea acestuia, oscilaţia şi depla­sarea vasului adversar, distanţa care se află între cele două nave vitezele lor respective, viteza vântului, densitatea aerului, etc.Distanţa este stabilită cu ajutorul telemetrului, un aparat perfecţionat şi foarte uşor de mânuit. In ceea ce priveşte viteza şi direcţia deplasării navei adverse, aceste date sunt înregistrate vreme de un minut, pe o hârtie milimetrată şi din raportul dintre poziţiile succesive ale navei duşmane, se calculează locul unde se va afla, probabil, când proec- tilul duşman va întâlni linia generală a drumului vaporului.După cum am spus mai sus, tirul este dirijat din turelă, de un ofiţer care are la dispoziţie tabele de tir, dinainte calculate, astfel încât nu are decât de stabilit datele cu­rente şi variabile, dela caz la caz. Tunul este manevrat de doi ochitori, fiecare având o misiune bine determinată.Unul pentru mişcarea verticală a ţevii tunului, iar celălalt pentru mişcarea orizontală. Ordinele sunt transmise celor doi

valul fracţionar, de secundă, când nava se află în punctul de a revent dintr'o mişcare oscilatorie, fie că aste vorba de ruli, fie de tangaj. După cum se vede din toate aceste date, lupta navală presupune, în afară de un material perfecţionat şi un personal bine antrenat. Acesta este motivul pentru care tragerile arti­leriei dela bordul navelor de luptă presupun o mare cheltuială de mu- niţiuni, loviturile îr. plin constituind o excepţie iar nu o regulă.

T o a te tunu rile g re le a le unui cu lra sa t . t ra g sim ultan asup ra duşm anului.

O d em on stra ţie n a v a lă a f lo te i am eri­can e In O ceanu l P a c if ic .

E le fa n ti s fin fi la minele din Siem -Rap.

O p r iv e liş te d in Laos.

Turnul ce n tra i a l Bayon-ului la A ngko r - Thorn, tn C am ­

bodge.

Tem plul 4 în A n g k o rva t, ew «tra- itiaM ai a rh ite c tu ră , văzu t din avion .

%fost modificată în 1908, prin* căderea a trei provincii, cu care s'a constituit definitiv, Indochina.Indochina franceză are o întindere,fie 725.800 klm. patraţi şi un ţinut foarte variat din punct de vedere geografic. In cuprinsul fam găseşti munti înalţi cu zăpezi veşnice şi finuturi de şes, mlăştinoase.Principalele fluvii sunt Mekongul şî fluviul Roşu. Pe malurile ambelor fluvii se întind orezarii uriaşe, căci nu trebue să se uite ca Indochina este una din marile exportatoare de orez.In finuturile fertile, densitatea populaţiei este extraordinar de mare, ajungând până la 420 locuitori pe kilometrul pătrat. Numărul totat al locuitorilor este de 20.189.000 dintre cari numai 34.000 sunt e u r o p e n i . Densitatea medie a locuitorilor pe kilometru patrat e de 27,8.Bogăţiile Indochinei sunt remarcabile. In munţi se găsesc codru întinşi, cari furnizează un preţuit lemn de construcţie, din care s-s exportă anual 300.000 metri cubi, în afară de 5.000 metri cubi d' cărbune de lemn. Exportul este format, în proporţie de 65% din orez,

NEVRALGICPUNCTUNORIENTEXTR EM U LN

Conoful din PhuCam.

2.P'* maluri;» Mekonq-ului.

din care se trimit anual 7 milioane de tone, în străinătate.Porumbul este pe cale să devie un al doilea articol de e x p o r t al Indochinei, căci în momentul de faţă se e x p o r t ă circa 500.000 tone din aceste cereale.Subsolul este deasemenea foarte bogat. In afară de minele de antracit mai există mine de zinc, tungsten, aur , fier, plumb, argint, grafit, fosfaţi şi crom.

Se î n ţ e l e g e dela sine că o ţară dîspunând de asemenea bogăţii atrage atenţia tuturor şi că prin urmare, faptul că astăzi Indochina constitue punctul nevralgic din E x t r e m u l O r i e n t , este oarecumexplicabil

IN V O L U Ţ IA evenimentelor din ultima vreme a făcut astfel ca pe primul plan

să.treacă posesiunile coloniale ale statelor aflate în conflict. Japonia, care după cum se ştie, ar dori să vada aplicata doctrina lui Monroë şi in Asia, face presiuni asupra guvernelor europene, prec- cupate de c o n f l i c t u l din v e c h i u l continent, spre a obţine cât mai multe avanîagîi. De bună seamă că la baza tuturor a c e s t o r preocupări stă economicul, mai degrabă decât orice alt argument. Deaceea, toată atenţia este îndreptată asupra Indochinei franceze, una din coloniile cele mai înfloritoare din Asia. Constituirea statului indochî- nez s'a făcut în secolul al i 8-lea. In ziua de 28 Noem- brie I787, contele de Mont- morin pe de o parte, ca reprezentant al guvernului francez şi episcopul din Adan ca plenipotenţiar a! guver­nului Annamului, au semnat la Versailles, un acord, prin care se recunoaşte Franţei suveranitatea asupra Saigo- nului, principalul p o r t al Conchînchîneî.

Din cauza revoluţiei franceze, aplicarea acordului a întârziat până in anul »858, când Franţa a cerut să fie recunoscută.

Au mai trebuit să treacă trei ani, până ce Franţa să poată ocupa în anul I86I Saigonul.

In 1884, simultan cu ocuparea Tonchinului, Franţa a supus pe cale paşnică, întregul Annam. Prin convenţia dela

1886, Franţa îşi asigură i m p o r t a n t e privilegii în provinciile meridionale chineze, considerate ca făcând

parte din sfera de influenţă politică şi economică a Franţei.

Numai Sîamul a reuşit să-şi menţie independenţa. Cu toate acestea, şi el a trebuit să cedeze

t e r i t o r i i , adică o parte a Cambodgei şi Annamului, o parte din Birmania, etc.

In 1896, un tratat franco - britanic, confirmat printr’o convenţie în 1904, delimita sfera de

i n f l u e n ţ ă a celor două ţări. Sîamul recunoştea suveranitatea franceză asupra

provinciilor Luang - Prabang, B o r s a k şî Mekong. Această linie de frontieră a

Pag. 5 — R. I. — No. 703

I N F R A N Ţ A O C U P A T Ă

După o cu p a f ia germ ană, F ra n ta fşi re c a p ă tă , t re p ta t , ca lm a '. M ulte m agazine şi-au re lu a t a c t iv it a te a , re s tau ran te le şi ca fen e le le sunt p line. C e tă ţe n ii d is c ip lin a ţi şi a sc u ltă to r i re sp ec tă , fă ră c râ cn ire , o rd o nan ţe le a u to r ită ţ ilo r de o cu p a ţie , c a re la rândul lo r le aduc pe to a te c ă ile la cunoştin ţa francez ilo r, la tă un autom obil în zes tra t cu m egafon, a l com andatO rii germ ane, în juru l c ă ru ia s'au strâns o rm en ii să ascu lte nouile disp ziţiuni.

»O UA FA ZAA RĂZBOIULUIA u t o r i t ă ţ i l e spaniole nu

mai permit trecerile prin Spania decât persoanelor

cari călătoresc mai departe, ducandu-se, de pildă, în Marocul Francez. Cei cari cer tranzitul pentru Portugalia sunt respinşi, deoarece Portugalia nu mai permite nimănui aşezarea acolo. Frontiera franco - spaniolă nu mai poate fi trecută decât de diplomaţi. In ce priveşte refu­giaţii s p a n i o l i din F r a n ţ a , internaţi în Pirinei, după războiul civil din Spania, până acum nu s'a permis întoarcerea lor. Ei au adresat o c e r e r e guvernului mexican, rugând să li se permită intrarea în Mexic. Numărul lor este de 250.000.Biroul de înformaţiuni german anunţa, pe de altă parte, că trei francezi al căror nume nu-l dă, au fost arestaţi în momentul când voiau să treacă frontiera spaniolă, având asupra lor, în diferite valize, mai multe milioane de franci în aur şi diferite do­cumente. Aurul a fost depus la Banca Spaniei, iar în ce pri­veşte restituirea documentelor, negocierile sunt în curs.

•

NEUTRALITATEA SPANIEI

Z iaru l „ T im e s “ a flă din M adrid că Intre generalul F r a n c o şi S ir Samuel H oare sunt in curs discii- ţiuni, care tind la satisfa­cerea tuturor revendicărilor Spanie i, fă ră ca ea să fie nevoită să părăsească neu­tralitatea sa.

• ‘ *

DL. QUISLING LA RADIO

Ziarui „National Zeitung" află din S t o c k h o l m că maiorul Quisling, care dispăruse câtva timp, a reapărut la Oslo, unde a vorbit deunăzi la postul de radio. El a a t a c a t guvernul norvegian şi pe regele Haakon, p r e c o n i z â n d creearea unei Norvegii germane. Apărându-se de acuzaţiile de trădare, a spus că regimul a trădat, implicând Norvegia într’un războiu, în care rezistenţa era nnposîbilă.La venirea germanilor, el s'a retras, crezând că poate astfel înlesni o înţelegere intre guver­nul norvegian şi» Germania.

•

RECONSTRUCŢIA

Darea de seamă anua lă a Băncii pentru reglementarea p lă ţ ilo r in ternaţionale dinBasel cuprinde, în legătură cu reconstrucţia după răz ­boiu, următoarele :Este de cea mai mare însemnă­tate ca imediat după terminarea ostilităţilor, să putem avea o imagine pe cât se poate de

PE A ER O D R O M U R ILE Dupăcum anunţă în a ltu l C c G erm an , a ta c a i îm p o tr iv a i tn a c ţ ian e 6000 de a v io tn e bom bardam ent ţ i lup tă . To r ile B e lg ie i sunt p line cu a ţ puse la punct ţ l g a ta să-ş a ce la ş tim p, se fa c ţ i d ? |

a C ana lu lu i M ânec ii,

h

Trupe germane în

i --------------------

Mareşalul Pétain

'è

Pag. 8 — R. I. — No. 703

I

m a n d a m e n t angliei va pune

de vân ă to a re , i t e aerodromu- a ra te germ ane, i ia sborul. In u r t e a c e a la ltă p reg ă tir i.

înaintare

I N P R E A J M A A T A C U L U IO fen s iva germ ană îm p o tr iva A ng lie i este im inentă . In am bele tab e re se fa c p re g ă t ir i in tense , în ve d e re a a ce s te i o p era fiu n i m ilita re de u riaşă an ve rg u ră , şi ca-e va re p re ­zenta, poate , cea mai m are b ă tă lie a tu tu ro r t im pu rilo r. A r t i le r ia a n t ia e r ia n ă engleză.

se p reg ă te ş te de lup tă .

B O M B A R D IE R EL E . G A T A DE A T A C

In l u p t e l e ca re sunt a ş t e p t a t e , locu l ce l m ai de seam ă îl vo r define a v io an e le de bom­bardam ent, m enite să d is tru g ă şi să para lizeze pe in a ­mic. F o t o g r a f i a n o as tră rep rez in tă pe un o f iţe r p ilo t şi pe a ju to ru l său, a ju tând la în c ă r ­c a re a bom belor, Io bordul a p a ra tu lu i cu c a re v a porni in lup tă .

Curier germancerând ind icaţii

unor civ ili pe o

sosea în Franta.

B E L G IE I

dâră a situaţiei economice şi financiare şi a problemelor care trebuesc rezolvate. Nu numai că trebue să se evite orice în­târziere ci şi greşelile cari s'ar putea ivi din cunoaşterea im­perfectă şi din lipsa unor mijloace încercate.Problema ajutorării şi reconstruc­ţiei, după războiu, n'ar trebui să fie prea dificilă, cu mijloacele actuale, şi mai ales prin inter­venţia aducătoare de folos a mijloacelor adunate de atâta vreme. Aceasta, în pofida tu­turor distrugerilor cari s'au făcut. Mulţumită experienţei câştigate în ultimul sfert de secol, astăzi se ştie mult maî mult în ches­tiuni de valută şi economie, decât după ultimul războiu şi din unele puncte de vedere, lumea este cu mult mai bine înarmată, spre a putea învjnge dificultăţile ce s'ar ivi. Mai toate popoarele s'au preocupat în gradul cel mai înalt de chestiuni referitoare la organizarea economică şi financiară, «chestiuni cari vor preocupa lumea şi după actualul războiu. Făcându-se abstracţie de unele dati, ţinute secrete din motive militare sau similare, procedeurile şî problemele care vor fi întrebuinţate de diferitele ţări, sunt oarecum cunoscute, iar posibilitatea de a restabili echilibrul la sfârşitul războiului este în mare măsură asigurată prin colaborarea instituţiilor deja existente, în diferitele ţări.In concluzie, ceea ce hotărîşte e dorinţa popoarelor de a cola­bora şi de a c e a o ncuă ordine raţională în lume, fără de care chiar şî cele mai perfecte cu­noştinţe ale chestiunii nu pot duce la niciun rezultat. Iar atunci

trebue să se găsească mij­loacele potrivite pentru impor­tanta operă a reconstrucţiei.

P R O P O R Ţ IIL E B L O C A D E I

Z ia re le t u anun ţa t că f lo ta engleză a extins b lo ca d a ei şi îm p o triva c o a s te lo r fran cez ?.In a ce s te con d iţiu iii f lo ta en jle ză va treb u i să ex e rc ite .c o n tro lu l ei pe o în tin d ere de coas tă d î ÏO.OOO k ilom etri. •

Z IU A ER O IL O R , IN FRANŢA«

Ziarul „Die Tat", cara apare la Zürich, p u b l i c ă următoarea corespondenţă a redactorului lu i din Bordeaux :„A fost o zi a tristeţii, pentru 'întreaga Franţă. La Bordeaux, ca şi pretutindeni in celelalte localităţi, jaluzelele erau trase, pe străzi aproape că nu se cir­cula, iar oamenii păstrau o tă­cere desăvârşită. In ochii tutu­ror erau lacrimi. D in glasuri se simţeau s u s p i n e . Franţa îşi plângea eroii. Ziarele au apărut cu chenar negru, iar speakerii posturilor de radio, aproape că nu puteau vorbi din cauza emo­ţiei, in timp ce în juru l mega­foanelor se adunase o mulţime tăcută.In vechea catedrală gotică St.- Victor s’a oficiat o slujbă reli­gioasă, pentru odihna sufletelor celor căzuţi pe câmpul de luptă. Ceremonia a fost simplă şi im ­presionantă. Pereţii erau drapaţi cu negru. Mulţimea umplea in ­teriorul catedralei. La slujbă au luat parte în afară de preşedin­tele Lebrun şi mareşalui Pétain toţi reprezentanţii autorităţilor şi membrii guvernului".

Pag. 9 — R. I. — No 703

CÂND NĂVĂLITORII

D E B A R C A U IN

I N S U L E L E

B R I T A N I C E . . .

V EA C U R I dearândul insulele brita­nice au trăit într'o securitate deplină, la adăpostul oricăror

năvăliri. Dar niciodată invazia n'a fost socotită de englezi ca o imposibilitate absolută.Sentimentul securităţii era întreţinut de puterea forţelor navale a căror veghe era suficientă spre a feri Anglia de orice atac. Progresele. «Uirroar« ale

Tun a n t ia e r ia n de mic ca lib ru , ta acţiun e , la b o r d u l u n u i co n tra - to rp ilo r g e r m o n , l i M a re a N ordu lu i.

V ed e tă rap id ă germ ană, s t r ă ­b ă tân d cu 80 de klm. p e o r ă ,

v a lu r ile .

armei aeriene au schimbat nu numai datele problemei ci ţi psihologia poporului englez care ştie astăzi că o invazie ar putea fi executată, indiferent de reuşita ei, căci prin punct de vedere militar Marea Britanie nu mai poate fi socotită ca o insulă izolată. Ziarul german ,,Der Neue Tag“ publică, în legătură cu planurile de atac împotriva Angliei, un interesant articol din care se poate deduce că şefii militari germani aşteaptă cu o mare încredere viitoarea ofensivă:„De când coastele franceze şi flamande se află sub stăpânirea germană, Anglia este direct ameninţată căci canalul Mânecii de-o lărgime de 40 km. poate fi străbătut cu uşurinţă. în sbor, iar obuzele artileriei îl pot străbate şi mai uşor. Anglia care s'a simţh într'o siguranţă deplină până—acum câtva timp, se află acum în zona de războiu. Spectrul ameninţător al unei debarcări plu­teşte asupra ei. încercările de debarcare în insulele britanice nu sunt prea multe

dealungul istoriei dar — afară de una — au fost toate încu­nunate de victorie.

P R I M A D E B A R C A R E . . .Prima invazie streină a fost aceia a legiu­nilor lui Cezar. In anii 55 şi 54 înainte de Christos, C e z a r a debarcat în Anglia două legiuni aduse cu 80 de vase de transport, 18 vase cu cavalerie şî vase de luptă, fără a se gândi la o ocupaţie de lungă durată.Celţiî au opus o re­zistenţă învarşunată şi invazia n'a reuşit dela primul atac, căci C e z a r nu-şi putuse aduce cava­leria din p r i c i n a furtuneî ce bântuia. In anul 54 Cezar a pornit un atac de mari proporţii, c u

*• > '%■»>- cincî legiuni şi 2000de călăreţi, ajungând

până la Tamisa, dupăce> a înfrânt pe Celţi. Victoria obţinută, Cezar s'a întors, trecând canalul, cu ostateci, în Gallia.După 90 de ani, în timpul domniei împăratului Clodius, un nou atac împotriva Angliei a reuşit şi legiunile romane au supus insulele în anul 44 după Christos. Ţinutul din împrejurimile Tamisei a devenit provincie romană, iar după alte lupte a fost supusă Anglia de Nord şi apoi Scoţia.

RETRA GEREA R O M A N ILO R

Retragerea legiunilor romane din Britania de către şeful vandal din slujba romanilor Stilîcho a marcat începutul sfârşitului stăpânîrei romane. Picţîî şi scoţienii au început să jefuiască în Nord, iar saxonii năvăliră de pe continent. Locuitorii Britaniei, desobişnuiţi de ştiinţa armelor, nu s'au mai putut apăra singuri. Au cerut deci sprijinul Saxonilor împotriva scoţienilor. După aceste cete de S a x o n i au debarcat alte grupuri de alţi Saxoni şi locuitori din iutlanda, întemeind sub Hengist şi Horsa şapte regate pe insula

Po rtu l C a la is , c a re va constitu i o bază de p o r ­nire la a ta c pen tru e le ­m entele g e r m a n e , in lup ta îm p o tr iva A ng lie i, a a vu t enorm de m ult de su fe r it In urma bom bar, d am eate lo r ex ecu ta te In c u r s u l u ltim e lo r luni. P io n e r ii germ an i lu c rea . io cu in ten s ita te , spre a »d e p ă rta ru in ile şi o

pune, pe c â t se poate , portu l în funcfiune

C ru c iş ă to r de 10.000 tone al m arine i de războiu germ ane.

britanică, regate ce intre ele.

s’au l u p t a t multă vrem®

I N V A Z I A D A N E Z I L O R

După anul 830 când s'a înjghebat regatul englez sub Egbert de Wessen, au început năvălirile dane­zilor. Neavând o forţă navală puternică, anglo-saxonii se mulţumeau să-şi apere insulele, de pe coastă, respingând pe năvălitori.Dar în 835, danezii au izbutit să debarce venind cu 35 de vase, lângă estuarul Tamiseî, învingând pe regele Egbert.Nepotul acestuia, Alfred cel Mare (871— 901) *’<* retras şi dânsul, la început, înaintea danezilor, cedându-le Anglia răsăriteană. Alfred cel Mai'e a zidit apoi fortificaţii înlăuntrul fării, a reorganizat oştirea şi o construit o flotă, izbutind maî târziu să respingă atacurile Wikingîlor. Urmaşii lui au recu­cerit ţinuturile ocupate de Danezi, dar mai târziu ragele danez Sven a debarcat, iarăşi unind sub sceptrul fiului său Knut cel Mare Anglia, Danemarca şi Norvegia.

engleze. Intre timp, Anglia îşi construise o flotă puternică.

PLAN UR ILE LUI N A PO LEO N

Marina de războiu a lui Napoleon a făcut in­tense pregătiri în 1803, în vederea unei debarcări în Anglia. In Iulie al acelui an, Napoleon redactase instrucţiuni pentru ofiţerii săi, ordonând ca transporturile să se facă în nopţile lungi, ceţoase şi întunecate de iarnă. Dându-şi seama de inferioritatea marinei sale faţă de cea engleză, Napoleon voia ca debar­carea să se facă cu vapoare comerciale, flota de război urmând să creieze o diversiune in altă parte. Adevărul este că pe la jumătatea lui Ianuarie 1804, vreo 70,000 de francezi aşteptau pe coasta Canalului. Atacul trebuia pornit dela Boulogne, dar instalaţiile acestui port s' dovedit insuficiente pentru o ase­menea operaţie.Mai târziu Napoleon se gândi la o debarcare în Irlanda, cu o armată care ar porni din Brest, dar în cele din urmă Napoleon a renunţat la acest pian şi şi-a risipit flota, susţinând că nu s‘a gândit niciodată serios la o debarcare.

V a i purtăto r de avioane al marinei britanice, aşteptând re în toarcerea escadrelor.

T r t i l e r i a DE C O A S T A

Ţărm ul f r a n c e i e d e p ă r ta t fn anum ite puncte cu numai 35 klm. de co a s ta b r ita n ic ă . E d is ta n fâ p es te c a re tunu rile g re le p o t tra g e cu u ţu ririfă . A r t i le r ia g re a germ ană a fost pusă in pozifie şi se fa c u ltim ele re g la je io

v e d e re a p re g ă t ir i i a ta cu lu i v iito r .

O D E B A R C A R E U R I A Ş Ă

William Cuceritorul a izbutit cea mai vastă debarcare în Anglia, cu 60.000 de soldaţi, armată uriaşă pentru vremurile a- celea. Debarcarea a avut loc la Hastings. Oştirea de călăreţi a lui William a înfrânt armata populară a anglo-saxonilor la 18 O c t o m b r i e 1066, după o bătălie de ! 2 ore. Au trecut apoi veacuri fără ca vre-o putere conti­nentală să îndrăz­nească să debarce trupe în Anglia, Cele d o u ă mari puteri navale ale veacului al 16-lea, Spania şi Olanda au fost învinse mai îna­inte ca tunurile lor să fi apucat să bom­bardeze c o a s t e l e

eo e ra g reoa ie , cop leşită d e dureri si ob li­g a tă să se în făşoa re mereu. Acum este să ­nă toasă , sveltă $i p o a rtă roch ii uşoare, ca toate tinerele fem ei d e vârs ta sa.

Iotă ce ne scrie ea.-„Sunt acum doi oni, şi cu toate că. eram tncă tânără, eram mereu acoperită de şa­luri sau de. cuverturi, căci cel mai mic cu­rent de aer îmi dădea reumatisme. Mă sim­ţeam mereu ostenită, greoaie, mă îngrăşam şi nu aveam gust de nimic. După sfaturile unui medic tânăr, m'am pus să iau în fie­care zi o lingură de Urodonal în apă. Cu­rând funcţionarea mai bună a rinichilor mi-a dovedit că starea mea generală se ame­liora şi am putut să stau în grădină cu o rochie uşoară, fără să resimt dureri Vese­lia mi-a revenit, mă ocup de casa mea şi cu toate că pofta de mâncare este mai bună, am slăbit 3 kilograme. Bărbatul meu s'a ho- tărît de asemenea să ia Urodonal şi îl ames­tecăm cu apa de masă. Este un remediu incomparabil ce se bea cu cea mai mare plăcere."

M m e B.... LyonUrodonal a făcut dovezile sale întrucât a obţinut 22 mari premii şi a fost obiect de comunicări |a Academia de Me­dicină şi la Academia de Ştiinţe. El nu amorţeşte maladia ci o urmăreşte în tot oiganismul, pentru a o elimina apoi complectamente. Trebue deci să fie luat în mod regulat pentru a se asigura de o sănătate perfectă. Cu Urodonal nu este nici odată supraproducţie de acid uric în organism.

URODONALANTIURIC PERFECT

gSftmftijj) LA f a r m a c i i ş i d r o g u e r i i

N

CŞAT{«FARMACII $1 DROGUERII

t Ç A £

Pag. I l — R. I. — No. 703

IN CUTII A 3 TABLETE Şl A 20 TABLETE.

G H EISH ELE japoneze suni vestite în lume, dar cea mai vestită dintre

ele se numeşte Katsutaro. Ea este regina cântărefelor japoneze, iar numele ei e cunoscut de toţi.Dar Katsutaro a devenit ce­lebră într'un mod vrednic de relevat. Sunt doar câţiva ani de când nu era de cât o necunoscută cântăreaţă, dan­satoare în orăşelul de coastă Niigata. Deşi avea un glas minunat totuş nu o cunoşteau decât muşterii stabilimentelor unde ea apărea.Astăzi numele ei este cunos­cut din Mandciuria până pe malurile insulelor nipone me­ridionale. Katsutaro nu mai este o gheishă propriu zisă, cu toate că ea însăş se con­sideră ca atare.Istoria extraordinarei ascen­siuni a Katsutarei seamănă cu o poveste. Un artist care trecea prin Niigata fu invitat să ia parte la o petrecere la care cântă Katsutaro. El

^>1

C U M A A J U N S 0 O B S C U R A

G H E 1 S H A P R I M A V E ­

D E T A R A D I O F O N I C A

A T A R I I S A L E .

excep-glasu-

remarcă imediat ţionala calitate a

lui gheishei şi o invită să plece cu el la Tokio pentru

a încerca o înregistrare.Katsutaro primi propunerea

şi gloria începu să se arate. Primul disc care purta titlul de

de Shia-no Mosume (Fecioara in­sulei) obţinu un succes nebun. După aceea se propuse Katsutarei să cânte la radio, şi în puţină vreme

deveni cea mai vestită gheishă din toată ţara. Acum ea este idolul publicului japonez.Primul ei disc, acela pe care l-am pomenit, s’a vândut în 500.000 bucăţi ceea ce este un record pentru imperiul Soarelui Răsare. Când populara gheishă cântă la radio, Japonezii din toată lumea

ascultă.lată ce povestea un gazetar care s'a dus la Tokio la Teatrul Nabuki-za

un interview acestei cântăreţe :Mi s'a părut extraordinară: înaltă de un metru şi jumătate de abia Katsutaro fascinează nu atât prin frumuseţea ei, care nu e răsco­litoare, cât prin surâsul ei, comu­nicativ, aş zice magnetic.Oricât de paradoxal ar putea să pară în urma descripţiei pe care am făcut-o, trebue să spun că melodiile ei aluneca toate într'un ritm foarte trist, asta poate din pricină că viaţa Katsutarei n'a prea fost luminoasă, l-am spus: Povestiţi-mi ceva din viaţa d-voastră. N 'aţi vrea s'o luaţi dela început şi să-mi spuneţi cum s'a d e s f ă ş u r a t până astăzi? Spre marea mea mirare, Katsutaro îmî răspunse :— Eu am fost fericită dîn copilărie. Părinţii mei erau obişnuiţi cu mese­ria de gheishă aşa încât ei îmi făcură

e d u ca ţ ii 6»? pricepere şî bunătate. Am învăţat să cânt de mică şî asta mi-a fost de mare folos.Unul dirtre ultimele-i melodii de succes se numeşte ,,Cântecul de leagăn al Katsutarei". Vedeta cântă întâmplarea nefericită a unei tinere gheishe care a fost silită să se despartă de bărbatul ei. Unicul copil, fu încredinţat părinţilor băr­batului fiindcă ea era foarte săracă. Târziu, după aceea, gheishă cuceri gloria cântând în faţa fonografului şi asta îi îngădui să-şi reia copilul pentru a-l creşte în belşug. Mama şî copilul împreună, trăiesc fericiţi. A,sta e întâmplarea Katsutarei pe care ea o cântă cu un aşa strălucitor sentiment încât simţi că toarnă în melodie toată viaţa ei.•— Care e distracţia dvs. prefe­rată? am întrebat'o pe Katsutaro.— Am multe distracţii, răspunse ea. Imi plac reuniunile mondene, înotul, muzica occidentală... Dar, cel mai mult îmi place să călătoresc. In curând voi pleca în Europa. Cu ce nerăbdare aştept această călătorie! Intrebând-o şi ceva în legătură cu muzica îi dădui prilejul să răspundă.— Studiez acum muzica occidentală care-mi place grozav. Sunt sigură că cu vremea voî ajunge să pătrund esenţa acestei muzici şi s'o incor­porez în compoziţiile japoneze. Cred că cu timpul, va fi posibil să se cunoască muzica noastră în Occident, tot aşa cum muzica occidentală prin­de astăzi rădăcini în Japonia.Incă o particularitate a glasului Kat­sutarei şi care se găseşte la majo­ritatea gheishe-lor este lipsa de volum. Aceasta se datoreşte faptului că din vremuri imemoriale, Japonezii au căutat să se cultive mai mult delicateţea şi fineţea glasului, decât volumul.

Pag. 14 — R. I. — No. 703

O LEGĂTURA s u b m a r i n ă i h t r ePRO ECTUL unui tunel sub

Canalul Mânecii nu da­tează de astăzi. Incă din

anul 1802, guvernele din Paris ţi Londra au căzut de acord asupra planului unui tunel fero­viar, care la 1875 a căpătat un început de executare. Lucră­rile au fost suspendate la I Iulie 1882, din ordinul ministe­rului de războiu britanic, în urma unei campanii extrem de vio­lente a presei engleze.Marile ziare pretindeau că rea­lizarea acestui tunel ar fi con­trarie politicei tradiţionale a Marei Britanii, compromiţând securitatea ei. Dealtminteri, ami­ralitatea şi armata se arătau în chip făţiş ostile acestui proect. Bineînţeles, odată cu evoluţia stării de spirit a poporului bri­tanic, a evoluat şi atitudinea engleză faţa de proectul unui tunel subteran, care să lege cele două ţări.Dupăce Regele Eduard al Vll-lea a realizat antanta cordială, ma­rile ziare britanice şi unele ziare franceze au reluat tema abandonată cu douăzeci de ani în urmă, cerând să' se perceadă la construcţia tunelului, care urma să statornicească legături directe şi uşoare, între cele două ţări aliate. Din nefericire, des- baterile s'au prelungit până în preajma anului 1914, fără a se face ceva pozitiv, iar în timpul războiului european nu puţini au fost englezii şi francezii cari şi-au exprimat cu amărăciune regretul că tunelul a rămas în stare de proect, fără a fi fost realizat...Mareşalul Foch însuşi a făcut declaraţia rămasă faimoasă, că: „Dacă tunelul sub Canalul M â­necii ar fi existat, războiul ar fi putut fi evitat".

Dealtminteri, în veacul trecut, când în diverse publicaţiuni bri­tanice şi franceze au apărut numeroase proecte pentru exe­cutarea tunelului, generalul von Moltke a proclamat solemn „că executarea acestui tunel trebue împiedecată".Până la începutul războiului actual trei proecte au fost examinate de aproape, de forurile oficiale britanice şi franceze: un proect privitor la un tunel feroviar, altul întocmit de Basdevant, în vederea unei şosele subterane, şî însfârşit, un al treilea proect care tindea la relizarea unui tunel mixt, adică a unei căi ferate şi a unei şosele sub C a ­nalul Mânecii.Generalul Tonnet, preşedintele comitetului technic al publicaţiei „Lumea subterană" este de părere că un tunel feroviar sub

Canalul Mânecii, cu un debit de 120 trenuri în 24 de ore ar fi înlesnit transportarea unui număr de 100.000 soldaţi cu materialul lor, zilnic.Faptul că până astăzi tunelul acesta a rămas un simplu de­ziderat, se datoreşfe puternicu- lui curent izolaţionist, care stă­pânea Marea Britanie până anul trecut, când politica engleză refuza să-şi ia orice angajament pe continent, bîzuind securitatea Marei Britanii pe forţele ei navale şi pe poziţia insulară a ţării. S'a înregistrat totuşi un progres, dacă ne amintim că în veacul trecut cei cani se împotriveau realizării tunelului se slujiau de argumentul că un asemenea tunel ar înlesni o invazie franceză în Anglia, ceea ce astăzi nu mai poate fi luat în consideraţie. Negreşit că astăzi în starea

ANGLIA SI FRANTAconfuză a legăturilor anglo- franceze nici nu poate fi vorba de reluarea diverselor proecte de tunel sub Canalul Mânecii, dar cum majoritatea englezilor au înţeles, în cele din urmă, că patria lor nu mai poate fi soco­tită ca o insulă izolată la adă­postul oricăror primejdii, se poate afirma că într'un viitor mai depărtat sau mai apropiat,proectul tunelului va fi însfârşit realizat.Tunelul acesta va avea o mare influenţă asupra stărilor econo­mice europene, contribuind astfel la marea operă de pace şi re­construcţie ce va urma războiu­lui actual.

Un incendiu după un atae de avioane.

iviEDICUL NOSTRU (I

Cea mai bună şi mai frumos ilustrată revistă de specialitate.

C I T I T I

NCITITI REVISTA

C I N E M ASingura r e v i s t ă cinematografică din ţară

C I T I Ţ I

M A R I A N AR E V I S T A

F E M I N I N Ă

I D E A L Ă

doctor ERICH WUCHER( d iu C e r n ă u ţ i )

FOST ASISTENT LA CLINICA DIN VIENAS'a stab ilit în Bucureşti, Str. A ris­tide Briand 20 (fostă R eg a la ) Bloc C arlton . Telefon 4.22.42. Boli de piele, păr, cosmetice, sexuale, fem eî şi sifilis. T rata ­mentul special, pentru hemo­ro izi, v a r ic e şi f leb ite , Raze X, Unde u ltra scu rte . D iaterm ie,

U ltrav io le te , e tcC O N S U L T 8 —1 S I 4—8

LA DURERIOE CAP, NEVRALGII, GRIPĂ, RHEUMATISMî n t r e b u i n ţ a ţ i n u m a i

ANTINEVRALGIC D" NANII MUSCELîn cutii o rig ina le, confinând 2 buline şi numai cu semnătura d o c t o r u l u i .

Depozit: F A R M A C IA N . P O P O V IC I Bucureşti, C a lea Rahovei 265

Citifl

A V E N T U R AColecţia romanelor de aventuri Apare în fiecare I5 ale lunei

S U N T V I N D E C A B I L E B OL I L E DE P L Ă M Â N I ?J Toţi acei cari suferă de astmă, t u b e r c u l o z ă pulmonară, şi la laringe, catar la vârful plămânilor, tuse învechită, J răguşală persistentă, gripa şi n'au găsit vindecarea până acum primesc dela noi lămuriri, absolut gratuit şi franco J o carte cu multe ilustraţii asupra temei : „Sunt vindecabile bolile de plămâni?". A se scrie o carte poştală, francată

cu 8 lei — la adresa exactă: P U H L M A N N & C o . . B E R L I N , 8.36. M I G G E L S T R A S S E 25 — 25 a.

« . R E A L I T A T E A I L U S T R A T Ă " . Editura „Z ia ru l“ S. A . R. Bucureşti. înscrisă sub Nr. 239, Reg. Pubi. Period ice la Trib. Ilfov S. I Com« Revistă săptăm ânală tipă rită U H e! agravură şi un supliment „ D e t o a t e p e n tru to f i '* . Redacţia si adm inistraţia, str. Const. M ille (S ă r in d a r) 5-9, Bucureşti* Te!. 3.84.30. C e c Poştal 4083. Red. fespon iab il: N . lonetcu. Preţu l abonam entelor un *n (52 num ere) lei 400; ó luni (26 numere) lei 225: 3 luni { 13 num ere) lei i20. Anunciurile se primesc la âd m in îitra ţia revistei. P lata taxelor poştale în numerar conform ap ro b ării

D irecţie i G enera le P. T. T. N r. 15.585/939.

B ila n ţ general încheiat la 3 1 Dec. 1939"*. — A c t i v ' : A cţionari 2.100.000. Cassa numerar 693.749. Disponibil la C . E .C . 114.391 ; 808.140. Diverse conturi deb itoare 2.526.559. Efecte de p rim ii 8.000. M acu la tu ră în depozit 63.550. Pierdere 548.547. Total Lei 6.054.789. — P a s iv : C a p ita l 3.000.000. D iverse conturi deb itoare 3.054.789. Total lei 6.054.789.C ifra tiraju lu i revistei noastre conform bilanţului.: 1.896.751.— Consiliu l de Adm in istra ţie al Soc. ,,Z ia ru l“ d-niî : C . O răne-cu, Prof. G . S tra t şi Prof. A . Bastlescu.

A cţionari deţinători a cel puţin o zecime din cap ita lu l social d-nii : C . O rănescu, Prof. G . S tra t şi N. Paunescu.

IM PR IM ER IILE AdeVÊPUl S. A., BUCUREŞTI

r i t eurm=,

î 'o su-tot a la rm a . F ig u ra fanâr jtu i ş e f exprim ă

gie *i se rio z ita te .

focucopii în toate tainele luptei contra Uniforma elevilor este întocmai ca fi uni­forma pompierilor adevăraţi. Regimul este fără discuţie, ceva mai blând. însă destul de sever, cu toate acestea.Cel mai tânăr pompier are 6 ani. De bună seamă ca iui îi revîn sarcini prcpor- ţionate cu forţa sa fizică. Am asistat la o alarmă. Curtea cazărmii este pustie. In remize, automobilele aşteaptă, puse la punct. Echipele de copii îşi văd de treabă,

■ i g = a ă > L i„ P a p a W a a n e r 'ţ eon- t r o t t a l i ţ inu ta

»ăi e le v i.

P ED A G O G II au constatat că mai toţ! copiii au înclinaţii simieşti. Joaca

lor nu face decât să imite ocupaţiile „ s e r i o a s e " ale celor mari.Isbucnirea războiului actual a pus pentru conducătorii de state, o problemă foarte serioasă şi gravă, şi anume înlocuirea bărbaţilor chemaţi să -poarte a r m e l e în faţa duşmanului.Războiul m o d e r n necesită mobilizarea tuturor forţelor naţiunii. Nici nu este de conceput ca un p l a n de mobilizare să nu cuprindă, in caz de c o n f l i c t şi aportul femeilor, pe toate tărâmurile Există însă o mulţime de posturi însemnate, în totali­tatea lor, care ar suferi din cauza războiului modern, dacă ele n'ar fi d e ţ i n u t e de tineret.In toate ţările Europei există astăzi organizaţii ale tinere­tului, care primeşte o edu­caţie practică, in sensul de-a putea fi de folos ţării, la caz de nevoe. La noi există organizaţia Străjii Ţării. In zilele grele prin care trecem, micii noştri străjerî au dove- dit cu prisosinţă cat de folo­sitori pot fi, înlocuind in cele mai însemnate instituţii, pe funcţionarii chemaţi să-şi facă datoria.Interesantă este organizaţia tinerelului, în Germania. In afara educaţiei m o r a l e şi fizice care ie face copiilor ei sunt instruiţi, din vreme pentru cele mai d i f è ocupaţiuni, pe care ar să le aibă în caz de războ.

m afară de echipa într'un dormitor.La un moment dat, un ş u e r a t pătrunzător. Şefu’ echipei de alarmă, care n'are mai mult de 14 ant, a primit înştiinţarea că undeva s'a declarat un incendii; Şueratul r ă s c o l e ş t e încăperile. Din toate colţurile copîiî-pompieri se năpustesc la posturi.Maşinile sunt scoase din remiză. In clipa în care au depăşit pragul, micuţii pompieri sar la locurile lor, gata echipaţi. Porţile se deschid larg şi în goani/ nebună auto-pompele pornesc spre locul unde au fost chemate

De bună seama c'a fost vorba de o Jalsă alarmă. Ajunşi la lo­cul indicat, c o p i i i încep să-şi practice meseria. Furtunurile s u n t desfăşurate. Scările mobile sunt înălţate. O parte dir echipă îşi pune măş­tile de gaze şi pă­trund în cuprinsul pre­supusului incendiu. Este remarcabil cu cât sânge rece se e x e c u t ă mişcarea. Fiecare îşi cunoaşte rostul şi e perfect instruit.Se sună apoi sfârşitul alarmei şi în aceiaşi ordine desăvârşită copiii revîn la zarmă.

Astfel, sunt instruite echipe de pompieri - copii, cari primesc o instrucţie întocmai ca şî adulţii, pentru ca la caz de nevoe să poată face faţă oricărei împrejurări.Atragem atenţia că nu este vorba de un joc de copii, ci de o ocupaţiune foarte serioasă. Şcoala de pompieri-copii este condusă de un ofiţer, poreclit de micuţii săi soldaţi „ f ^ a W a g n e r " . .Instruct prii sunt porhjăîri de meserie, cari iniţiază pe

Un m icuţ pom pier potrundc, cu m asca de g a ie şi tâ rn ăco p u l

umăr. in in te r io ru l c lă d ir ii in cen d ia te .

M aşina a a|u»s la locul „s in is ­t ru lu i" . Fu rtunurile sunt d e s fă ­

şu ra te ţ i a ta ş a te la a u to ­pom pa.