2.2 Analiza riscurilor interne a S.C.A. “ALIANŢA MOLDCOOP” S.R.L.

a) Riscul de expluatare (economic)b) Riscul financiar.

În analiza financiară vom priveligia exprimarea riscului prin elasticitatea

profitului. Elasticitatea “e” exprimă numărul de procente a profitului la un procent de

variaăie a cifrei de afaceri, estimată exogen prin studii de marketing. Pornind de la

elasticitatea “e” se poate uşor de analiza corelaţia dintre dispersia profitului şi dispersia

factorilor determinaţi de acestuea.

Acest risc al profitului poate fi analizat din două unghiuri de vedere:

Al înterprinderii ca organizaţie economico-socială animată de intenţia

creşterii patrimoniului şi a remunerării corenspunzătoare a factorilor de producţie ;

Al instituţiilor investitorilor financiari din afară , interesaţi de realizarea

celui mai bun plasament în condiţiile unei pieţei financiare cu mai multe sectoare de

rentabilităţi şi grade de risc diferite.

a) Analiza riscului de expluatare (economic)

Vom aborda mai întîi riscul de expluatare (economic) din perspectiva analiştelor

aparţinînd întreprinderii respectiv variabilitatea profitului , ca urmare a variaţiei

nivelului de activitate şi ca urmare a poziţiei activităţii intreprinderii faţă de punctul

mort.

Variabilitatea profitului la o variaţie a nivelului de activitate a întreprinderii este

numită , în general coeficientul de elasticitate şi în particular , efect de levier de

expluatare. Ca indicator de măsurare a activităţii financiare este reţinută cifra de

afaceri ( C.A.) caracterizată printr-un anumit volum al cheltuielilor variabile (V) , al

cheltuielilor fixe (F) şi al profitului (P) şi printr-un anumit prag de rentabilitate (punct

mort PM). În aceste condiţii profitul se determină după relaţia:

În care dacă notăm cu “V” coeficientul cheltuielilor variabile , în totalul cifrei

de afaceri (CA). ( deci: ) obţinem:

49

de unde se poate deduce dispersia şi abaterea medie pătratică a profitului ,ca masuri ale

riscului de expluatare (economic) în raport cu variaţia componentelor cifrei de afaceri.

Riscul de expluatare (economic) constă în posibilitatea existentă de a ne se

recupera totalitatea cheltuielilor efectuate. Analiza se băzează pe sructura de

expluatare a întreprinderii caracterizată în literatura de specialitate prin cheltuielile fixe

şi variabile.

În consecinţă , pentru evitarea riscului trebuie sa se determine gradul minim de

folosire a capacitaţii de producţie se porneşte de la ecuaţia

de undeGradul de folosire a capacităţii de producţie (K) se determină prin relaţia :

Notă : in loc de cifra de afaceri poate fi folosită producţia marfă fabricată.

La acest nivel al gradului de folosire a capacităţii de producţie, profitul = 0.

Intrucit orice activitate trebuie să fie generătoare de profit marimeae acestuia

este o altă problemă , atunci:

Unde : RE – rezultatul expluatării.

Tabel 1 Nr. Denumirea

indicato-rului1998 1999 2000 2001

1 Cifra de afaceri

704731 414734 510516 586627

50

2 Cheltuieli variabile

381182 108434 177370 96321

3 Cheltuieli fixe 65506 80836 87114 1021934 Total

chieltuieli446688 189270 264484 198514

5 Capacitatea de producţie

560000 540000 530000 740000

Conform datelor din tabelul putem calcula gradul de folosire a capacitaţii de

producţie (K) care se determină după relaţia:

Unde:

F – cheltuieli fixe;

Cv – cheltuieli variabile;

Qmax – capacitatea de producţie.

Pentru a evita riscul de expluatare (economic) este necesară creşterea gradului

de folosire a capacitaţii de producţie , depăşirea pragului de rentabilitate reprezentat

prin cifra de afaceri minimă:

Pe anul 1998-140000

Pe anul 1999-108000

Pe anul 2000-132500

Pe anul 2001-125800

Sau la cifra de afaceri realizată de pe anul

1998-704731

1999-414734

51

2000-510516

2001-586627

se poate calcula intervalul de siguranţă (Is) pe baza relaţiei:

unde :

Qmin – producţia aferentă pragului de rentabilitate.

Având în vedere rezultatul expluatării (profitul brut) de pe anii:

1998 – 130906

1999 – 18551

2000 – 27443

2001 – 32153

În activitatea practică se pot formula diferite ipoteze în funcţie de limitele de

variaţiea a limitelor de calculul respectiv:

52

Capacitaţia de producţie

Cifre de afaceri

Cheltuieli variabile ţi fixe.

În diagnosticul intreprinderii şi enaluarea acestea se foloseşte şi coeficientul de

efect de levier de expluatare (economic) de pârgie de expluatare:

Tabel 2.Nr Denumirea

indicatorului1998 1999 2000 2001

1 Cifra de afaceri 704731 414734 510516 5866272 Rezultatul

expluatari (profitul brut)

130906 18551 27443 32153

3 Cheltuieli variabile

381182 108434 177370 96321

4 Cheltuieli fixe 65506 80836 87114 1021935 Profitul net 236915 225541 310510 382678

Conform datelor din tabelul 2 putem calcula coeficientul pîrghiei de expluatare

(economic) KL:

Dacă se are în vedere structura de expluatare (economică) , respectiv , raportul

cheltuielilor variabile şi fixe , coeficientul de pârghie de expluatare (economic) poate

poate fi calculat şi pe baza relaţiei:

53

În exemplu dat , valorile coeficientului sunt urmatoarele. Coeficientul de pârgie

de expluatare :

Evoluţia coeficientului confirmă cele menţionate marga brută (CA-Chv) acoperă

cheltuielile fixe , dar în proporţie diferită , cu semnificaţia corespunzătoare în ceea ce

priveşte riscul de expluatare (economic).

Pentru activitatea practică este importantă dimensionarea raţională a cheltuielilor

fixe , întrucât o majorare a acestora înplică un coeficient al cărui nivel să fie suficient

de acoperitor în ceea ce priveşte siguranţa expluatării.

În final riscul de expluatare (economic) este direct proporţional cu marimea

cheltuielilor fixe şi cu acoperirea cifrei de afaceri faţă de pragul de rentabilitate.

b). Analiza riscului financiar.

Analiza variabilităţii profitului net , generată de politica de finanţare a firmei ,

reprezintă un aspect primordial al riscului financiar , care , prin implicaţiile sale ,

suscită interesul acţionarilor. Avem următoarele modificaţii de analiză a riscului

financiar :

Analiza riscului financiar pe baza metodei pragului de rentabilitate.

Efectul de levier financiar.

Analiza riscului financiar poate fi abordată , similar celei a riscului economic ,

cu luare în consideraţie a cheltuielilor financiare (dobânzile afirente capitalurilor

împrumutate ) , care sunt considerate cheltuieli fixe la un anumit nivel de activitate.

Trebuie precizat faptul că dobânda se apreciază ca o cheltuielile fixe în raport cu cifra

de afaceri.

Evaluarea riscului financiar se face cu ajutorul coeficientului de elasticitate al

rentabilităţii financiare.

54

Incidenţa îndatoriei asupra poziţiei cifrei de afaceri în raport cu pragul de

rentabilitate se confirmă prin efectul de levier financiar.

Influenţa îndatoriei asupra rentabilităţii financiare este determinată de diferenţa

dintre rentabilitatea economică şi rata dobânzii şi de gradul de îndatorare (levierul).

Astfel după cum se vede din figura de mai jos.

Pornind de la ecuaţia efectului de levier:

Se observă variabilitatea rentabilităţii financiare depinde de variabilitatea

rentabilitaţii economice (riscului economic) şi de gradul de îndatorie (riscul financiar).

Scopul analizei riscului de expluatare (economic) şi riscului financiar este

relevarea factorilor care acţionează asupra ambelor riscuri a dimensiunei influenţei

acestora asupra variabilităţii rezultatelor sub incidenţa structurei financiare; stabilirea

cauzelor a rezervelor şi măsurelor pentru diminuarea /eliminarea riscului de expluatare

(economic) şi riscului financiar.

55