PAPALITATEA SCHISMATICĂSAU

ROMA ÎN RAPORTURILE SALE CUBISERICA R S RITEANĂ Ă Ă

deWLADIMIR GUETTÉE

DOCTOR ÎN TEOLOGIE ALBISERICII ORTODOXE A RUSIEI

Traducere de IOSIF GHEORGHIANfost Episcop al Dun rii de Jos i Mitropă ş olit Primat

NOT ASUPRA EDI IEIĂ Ţ

Retip rim acum o lucrare clasic a eruditului teolog francez din secolulă ă XIX, Arhimandritul Vladimir Guettée, cunoscut mai ales sub numele de Abbé Guettée (René- François Guettée pe numele de mirean) .

Fost preot al Bisericii Romano- catolice din Fran a, Abatele Guettée esteţ autorul Istoriei Bisericii Fran eiţ (9 volume) i al mai multor lucr ri de mareş ă erudi ie sau cu caracter polemic. Lucr rile sale, scrise în spiritul adev ruluiţ ă ă istoric, cu o probitate exemplar , au stârnit opozi ia cercurilor ultramontane iă ţ ş a Papalit ii, fiind puse la Indexul c r ilor interzise de Biserica Romano-ăţ ă ţcatolic . Intrând în conflict cu Biserica Catolic , Abatele Guettée devine ună ă opozant deschis al Papalit ii i treptat se apropie de Biserica Ortodox Rusăţ ş ă ă de la Paris. Descoperind Ortodoxia ca fiind Biserica autentic a Apostolilor, aă Sinoadelor Ecumenice i a Sfin ilor P rin i, se va converti la Ortodoxie cuş ţ ă ţ numele de Vladimir, ob inând apoi titlul de doctor al Bisericii Ortodoxe Ruse iţ ş rangul de Arhimandrit.

Papalitatea schismatică , una din c r ile cele mai celebre ale Abateluiă ţ Guettée, a fost tradus în române te de Episcopul Iosif Gheorghian (edi iaă ş ţ întâi 1880, edi ia a doua 1906). Pentru aceast reeditare am folosit textulţ ă edi iei a doua (Tipografia C r ilor Biserice ti, Bucure ti, 1906). Din dorin a deţ ă ţ ş ş ţ a oferi cititorilor de azi un text cât mai inteligibil i fidel originalului,ş traducerea a fost complet rev zut , f r a o modifica în mod esen ial,ă ă ă ă ţ intervenindu - se doar punctual acolo unde sensul risca s se piard . Au fostă ă corectate tacit erorile de tipar, completate unele pasaje i înlocui i uniiş ţ termeni improprii folosi i de traduc tor, unificându - se pe cât posibil iţ ă ş redarea în române te a numelor proprii. De asemenea, am îndreptatş punctua ia destul de fantezist a edi iei din 1906, care îngreuia mult lectura.ţ ă ţ

N d jduim c aceste câteva modific ri vor sluji mai bunei recept ri aă ă ă ă ă mesajului atât de actual al unei lucr ri în care erudi ia sluje te fericit zidiriiă ţ ş duhovnice ti i înt ririi dreptei credin e, în duhul predaniei autentice aş ş ă ţ Bisericii Ortodoxe.

Editura.

Prefa a traduc torului la edi ia întâiţ ă ţ

Biserica Cre tin este divizat de zece secole în Biserica R s ritean iş ă ă ă ă ă ş Biserica Apusean . De atunci i pân ast zi se urmeaz un necurmat procesă ş ă ă ă între aceste Biserici, aruncându - i una alteia culpa dezbin rii ce exist deş ă ă atâtea secole i întristeaz sufletul fiec rui adev rat cre tin, v zândş ă ă ă ş ă dezbinarea între biserici care, i una i alta, î i au originea lor apostolic .ş ş ş ă

Care dintre Biserici s fie culpabil de aceast sciziune? Iat întrebarea ceă ă ă ă î i pune fiecare cre tin ce aspir la reunirea Bisericilor. S- au scris multeş ş ă lucr ri, multe apologii în favoarea uneia sau alteia dintre Biserici. Cu toateă acestea, marea chestiune a r mas nerezolvat i Bisericile continu a fiă ă ş ă divizate.

O chestiune dar de cea mai mare importan este a se cunoa te c reiaţă ş ă dintre Biserici se cuvine reprobarea i culpa ce- i atribuie una alteia de atâteaş ş secole; ca astfel, cunoscându - se partea din care provine eroarea, s reintre înă sânul Bisericii Ortodoxe, a acelei Biserici ce a p strat f r întrerupere i f ră ă ă ş ă ă inova iuni mo tenirea apostolic .ţ ş ă

Asemenea grav i capital chestiune a tratat - o venerabilul i savantulă ş ă ş Arhimandrit Vlad imir Guettée în lucrarea sa Papalitatea schismatică .

Din câte lucr ri, tratând asemenea subiecte, am avut ocazia a citi,ă Papalitatea schismatică a eruditului P rinte Vladimir Guettée este f ră ă ă contrazicere, dup p rerea mea, tratatul cel mai serios, cel mai savant; c ci aă ă ă aprofundat chestiunea i a descoperit adev ratele cauze ale dezbin riiş ă ă Bisericii; a ar tat apoi la fine i mijlocul de a se reuni Bisericile, pentru careă ş scop Biserica se roag necontenit zi i noapte, zicând: S ne rug m Domnuluiă ş ă ă pentru pacea, bun starea i unirea tuturor Bisericilor.ă ş

Aceast interesant lucrare este bazat pe Sfânta Scriptur i peă ă ă ă ş documente autentice, primite de erudi i generalmente recunoscu i ca atare iţ ţ ş stima i; nu se vede în ea nici ur , nici pasiune, este o scriere serioas cu oţ ă ă critic profund i cu totul impar ial .ă ă ş ţ ă

Aceast lucrare, în fine, are un caracter istoric.ăCitind mai multe opere literar - religioase ale venerabilului i erudituluiş

P rinte Vladimir Guettée, c ruia cu dreptate i se poate da titlul de ap r tor ală ă ă ă Ortodoxiei, i g sind aceast lucrare ca foarte necesar i folositoare tuturorş ă ă ă ş cre tinilor în genere, i în particular cre tinilor ortodoc i i clerului român, amş ş ş ş ş întreprins a o traduce în române te i a o da la lumin , crezând a face prinş ş ă aceast a un serviciu Bisericii noastre Române.

Traduc iunea m- am silit a o face pe cât posibil mai inteligibil f r aţ ă ă ă schimba câtu i de pu in sensul sau ideea din limba original .ş ţ ă

Recomand dar cu tot dinadinsul aceast traduc iune tuturor Românilor,ă ţ sperând c vor fi edifica i în ortodoxie prin citirea ei.ă ţ

i dac aceast carte unic pân ast zi în limba român va produce vreunŞ ă ă ă ă ă ă bine, îl voi atribui milostivirii lui Dumnezeu i meritul va fi al autorului.ş

Cât pentru mine, m voi considera fericit i recompensat pentru ostenealaă ş ce am pus în traduc iunea i darea la lumin a acestei lucr ri, prin ideea c amţ ş ă ă ă putut contribui câtu i de pu in la edificarea cre tinilor ortodoc i, c rora le cerş ţ ş ş ă de la Dumnezeu har i mil i mântuire de la Domnul nostru Iisus Hristos.ş ă ş

Traduc torulă

Prefa a traduc torului la edi ia a douaţ ă ţ

În dorin a de a servi literaturii noastre biserice ti, am tradus i tip ritţ ş ş ă acum dou zeci i ase de ani valoroasa oper a înv atului teolog,ă ş ş ă ăţ Arhimandritul Vladimir Guettéee, doctor în teologie al Bisericii Ortodoxe a Rusiei, acum r posat, — ă Papalitatea schismatic sau Roma în raporturile saleă cu Biserica R s riteană ă ă , cu dorin a mai departe ca s se poat vedea de parteaţ ă ă cui st vina de dezbinare a Bisericii lui Hristos, ca apoi, recunoscându - seă gre ala, s reintre în sânul Bisericii Ortodoxe, care a p strat cu neîntrerupereş ă ă

i f r inova iuni mo tenirea apostolic .ş ă ă ţ ş ăEdi ia prim a acestei traduceri sleindu - se cu des vâr ire, i fiindcţ ă ă ş ş ă

chestiunile pe care le trateaz aceast lucrare însemnat sunt totdeauna deă ă ă actualitate pân când va exista, din nefericire, aceast dezbinare, am crezută ă nimerit s o tip resc din nou i s o recomand dragostei cre tine cu aceea iă ă ş ă ş ş c ldur cu care o recomandam acum dou zeci i ase de ani, re inându - miă ă ă ş ş ţ pentru mine mângâierea c va fi citit i folosit de iubi ii no tri cre tini.ă ă ş ă ţ ş ş

Am p strat în aceast nou edi ie prefa a de la prima edi ie, pentruă ă ă ţ ţ ţ dorin a de a reda întocmai i neschimbat ceea ce am crezut atunci c e bine sţ ş ă ă se fac .ă

Iosif, Mitropolit Primat

9 Martie 1906.

P A P A L I T A T E A S C H I S M A T I C Ă

Precuvântarea autorului la a doua edi ieţ

Prima edi ie a acestei lucr ri a ap rut în 1863. De la acea epoc , mariţ ă ă ă evenimente au avut loc. Puterea vremelnic a Papalit ii, a c rei apropiată ăţ ă ă c dere o preziceam în momentul când Napoleon al III- lea se declar pe fa înă ă ţă favoarea sa, acea putere a c zut. ă

Nu o putere str in a alungat - o din Roma; Italia îns i este cea care nu- iă ă ăş mai las loc. Aceasta va s însemne c ea nu se va mai scula niciodat . Putereaă ă ă ă duhovniceasc a Papalit ii este z ticnit prin înse i ale sale dep iri. Conciliulă ăţ ă ă ş ăş din Vatican a semnat hot rârea ei de moarte. Decretul s u asupraă ă infailibilit ii pontificale a dep rtat din biserica roman tot ce ea mai aveaăţ ă ă cinstit i în elept. Nu mai r mâne Papalit ii decât o tab r de fanatici f rş ţ ă ăţ ă ă ă ă credin i o gloat f r tiin , care va fi gata a crede tot ce va voi, pân înţă ş ă ă ă ş ţă ă ziua în care, pentru cel mai zadarnic cuvânt, ea va arunca departe nu numai Papalitatea, ci toate dogmele cre tine. Se g sesc, nu e vorb , ici i colo câ ivaş ă ă ş ţ oameni ce se zic cu adev rat credincio i, i cari nu p r sesc Papalitatea; ei seă ş ş ă ă m gulesc cu un viitor mai bun, i voiesc a crede într - o rena tereă ş ş duhovniceasc sub cârma unui pap mai în elept. Ace tia se în al .ă ă ţ ş ş ă

Papalitatea a urmat calea sa i a ajuns la scopul ce urm rea de veacuri. Eaş ă mai degrab va pieri decât s se întoarc înd r t. Ea a voit s aib st pânirea aă ă ă ă ă ă ă ă toat lumea: Apusul a recunoscut aceasta; ea a voit o putere f r frâu iă ă ă ş dumnezeiasc : Biserica Galican îns i s- a supus la aceasta; ea a voit a umiliă ă ăş episcopatul i a face din fiecare episcop un umilit servitor, i a reu it laş ş ş aceasta; ea a voit a strânge în mâna ei Biserica întreag , i succesul s u aă ş ă întrecut a tept rile sale. ş ă

A voit a- i însu i dreptul de a face dogme, i a f cut dogme, iar episcopiiş ş ş ă to i le- au propov duit ca dogme divine; a voit a fi f r gre al : episcopii ei auţ ă ă ă ş ă proclamat - o infailibilă . A voit a- i însu i o putere culminant asupra tuturorş ş ă statelor i guvernelor lor: to i episcopii o ajut în planurile sale. Printr - oş ţ ă dreapt judecat a lui Dumnezeu, cu cât Papalitatea dep ea preten iile sale,ă ă ăş ţ î i mic ora puterea real .ş ş ă

Ast zi, când a ajuns la culmea acestor preten ii, ea nu mai este nimică ţ pentru cei lume ti, i nu este mai nimic pentru cei duhovnice ti. Mâna luiş ş ş Dumnezeu a lovit idolul. Ea va c dea; îns înainte de a apune, cât r u nu va fiă ă ă f cut! Ea va întina credin a i morala; va d râma în Apus dumnezeiesculă ţ ş ă a ez mânt al Bisericii, va înjosi cultul pân la cea mai ridicol supersti ie, vaş ă ă ă ţ dezbina Bisericile i va ridica cele mai îngrozitoare furtuni în mo tenireaş ş Domnului!

Din fericire, Dumnezeu în milostivirea sa a voit ca R s ritul cre tin s nuă ă ş ă fie supus Papalit ii. Din ziua în care episcopul Romei a pretins a fi episcopulăţ universal, R s ritul a refuzat a recunoa te pretinsa lui autoritate. Papa r sculă ă ş ă ă Apusul întreg împrotiva R s ritului, sub cuvânt c merge s cucerească ă ă ă ă mormântul lui Iisus Hristos, iar într - o zi Innochentie al III- lea, numind episcopi fal i pentru toate scaunele din R s rit, a putut crede c puterea saş ă ă ă avea s devin într - adev r universal .ă ă ă ă

Îns Dumnezeu a vegheat asupra Bisericii Sale. El a sc pat - o de Papa, care ară ă fi întinat credin a ei, i i- a trimis nenorociri, pentru a o cur i de propriile saleţ ş ăţ gre ale. Ast zi ea vie uie te cu aceea i via ca în veacul al IX- lea, înş ă ţ ş ş ţă

momentul când Papalitatea voia a i se impune; cu aceea i via ca în vremeaş ţă celor dintâi opt veacuri, adic cu via a ce i- au dat - o apostolii. Va fi interesantă ţ ast zi, în fa a acestei Papalit i ce cade i a acestei Biserici R s ritene ceă ţ ăţ ş ă ă prive te la c derea ei, s aprofund m chestiunea care se avânt de zeceş ă ă ă ă veacuri între una i alta. Lucrarea noastr deci n- a pierdut nimic dinş ă actualitatea sa. Osebit de aceasta, caracterul s u este principalmente istoric, iă ş istoria nu îmb trâne te; ea poart totdeauna cu sine cele mai folositoareă ş ă înv turi.ăţă

I N T R O D U C E R E

Papa este rege i se pretinde suveran pontif al Bisericii cre tine.ş şNu ne vom ocupa de regalitatea sa. Pentru ce s ne ocup m de ea? C ci vaă ă ă

c dea curând. Ruina sa este hot rât de Pronia dumnezeiasc . Baioneteleă ă ă ă streine nu o vor mântui mai bine decât sofismele ap r torilor s i. Dac ea esteă ă ă ă necesar sus inerii pontificatului suveran, dup cum se zice, iat un cuvântă ţ ă ă mai mult de a- i dori c derea, c ci acest pontificat este oă ă uzurpare.

Vom dovedi aceasta în lucrarea de fa . Pentru a ne ajunge scopul nu amţă alergat nici la sofisme, nici la argumente b nuite, nici la declama ii. Faptele,ă ţ luate din izvoare sigure, sunt chemate spre m rturie. Noi lu m episcopatulă ă roman de la ivirea cre tinismului, îl urm rim prin veacuri i ajungem astfel aş ă ş vedea c pe vremea celor dintâi opt veacuri Papalitatea duhovniceasc , a aă ă ş cum se în elege ast zi, nu a existat; c vreme de trei veacuri ţ ă ă episcopul Romei nu a fost decât un episcop, cu acela i titlu ca i ceilal i; c în veacul al patruleaş ş ţ ă el a primit întâietatea cinstei, f r jurisdic ia a toat lumea; c aceast cinstireă ă ţ ă ă ă nu are alt temei decât hot rârile Bisericii; c jurisdic ia sa ă ă ţ restrâ ns ă asupra oarec ror biserici vecine cu a lui nu e sprijinit decât pe ă ă un obicei legalizat de c tre sinoade.ă

Cât despre suveranitatea universal , culminant , ă ă de drept divin, adică Papalitatea, faptele i m rturisirile sobornice ti ale celor dintâi opt veacş ă ş uri vorbesc împrotiva ei, în loc de a o sprijini.

Istoria ne arat Papalitatea, dup oarecari încerc ri zadarnice, n scându - seă ă ă ă din împrejur ri i înt rindu - se prin veacul al IX- lea, cu îndoitul s u caracteră ş ă ă politic i bisericesc. Adev ratul s u întemeietor este Adrian I; Nicolae I a ajutatş ă ă mai cu seam la înflorirea ei; Grigorie al VII- lea a în l at - o la culmea cea maiă ă ţ înalt .ă

Adrian I este în realitate întâiul Pap .ăAcei ce au stat înaintea lui pe scaunul Romei nu sunt decât episcopi, urma iş

nu ai Sf. Petru, dup cum s- a zis i repetat pân la sa iu, ci ai lui Linus, careă ş ă ţ era deja episcopul Romei când Sf. Petru a venit în acest ora pentru a pecetluiş cu sângele s u credin a ce o propov duise.ă ţ ă

Ap r torii Papalit ii s vâr esc deci mai întâi o gre al istoric din cele maiă ă ăţ ă ş ş ă ă josnice, f când a se urca Papalitatea, adic suveranitatea papal , la obâr iaă ă ă ş cre tinismului. Aceast gre al i- a mânat la o mie altele, c ci au voit a g si înş ă ş ă ă ă istoria Bisericii i în scrierile vechilor P rin i probe în sprijinul falsei lor teorii.ş ă ţ Drept aceea au preschimbat faptele i au r sucit m rturiile. Ei au cutezat sş ă ă ă atace chiar Sfânta Scriptur i, prin tâlcuri mincinoase, protivnice adev ruluiă ş ă sobornicesc, a o sili s dea ă o fals m rturie ă ă în folosul sistemului lor.

Astfel Biserica Romei a dat, ea cea dintâi, pilda tâlcuirilor fiec ruia în parte,ă pe care ea le imput cu atâta am r ciune protestantismului. Ea cea dintâi aă ă ă lep dat ă regula sobornic ă a tâlcuirii c r ilor sfinte i a l sat la o parte tâlcuireaă ţ ş ă laolalt , ă ale c rei credincioase r sunete au fost P rin ii Bisericii, i cu de laă ă ă ţ ş sine putere a voit a vedea în Scriptur ceea ce Biserica nu a v zut. Ea a ajunsă ă astfel a pune suveranit ii sale uzurpate o temelie ăţ dumnezeiasc , ă tr gând dină acest principiu toate consecin ele ce decurg din el: papa a devenit vicarul luiţ Iisus Hristos, miezul trebuincios al Bisericii, stâlpul cre tinismului, organulş infailibil al cerului.

Gre alele papale au fost cu atâta dib cie împr tiate în laturile Apusului,ş ă ăş încât ele fur acolo pu in câte pu in ob te te primite. Plângerile pe care ele leă ţ ţ ş ş

ridicar au fost f r sfâr it, este adev rat; îns cu vremea ele au luat ună ă ă ş ă ă caracter mai pu in r zboinic; chiar cei ce se ridicau împrotiva abuzurilorţ ă Papalit ii primeau f r nici o b nuial temelia dumnezeiasc a acestuiăţ ă ă ă ă ă a ez mânt.ş ă

Ast zi gre alele au str b tut nu numai în cler i între oamenii credincio i:ă ş ă ă ş ş ra ionali tii, anticre tinii în i i sunt de p rere c papa este eful suveran alţ ş ş ş ş ă ă ş Bisericii cre tine, c drepturile sale duhovnice ti vin de la Iisus Hristos.ş ă ş Protestan ii în i i nu în eleg Biserica ţ ş ş ţ catholică 1 f r pap i nu voiesc a vedeaă ă ă ş aceast Biseric decât în Biserica Roman .ă ă ă

Noi în ine am fost am git de gre ala ob teasc ce ne- a fost predat înş ă ş ş ă ă înv mânt ca un adev r de sus descoperit i nesupus îndoielii. Str b tândăţă ă ş ă ă prin adâncile cercet ri ce am fost îndatorat a face pentru alc tuirea ă ă Istoriei Bisericii Fran ei, ţ nici nu am cugetat m car a cerceta mai multe chestiuni, cariă nu intrau în subiectul nostru decât într - un chip ocolit, i asupra c rora noiş ă primiser m cu ochii închi i oarecari p reri.ă ş ă

De aici, câteva rânduri prea prielnice Papalit ii i câteva gre ale deăţ ş ş am nun ime în cartea noastr . Ne folosim de prilejul ce ni s- a dat, pentru aă ţ ă face cunoscut aceasta, ca oricine s se fereasc de acele gre ale; îns vor g siă ă ş ă ă îndreptarea lor în lucrarea ce d m la iveal ast zi.ă ă ă

Roma a cercetat cu deam runtul ă Istoria Bisericii Fran ei, ţ pentru c nu eraă destul de prielnic preten iilor sale. Noi o cercet m iar i, pentru c am f cută ţ ă ăş ă ă în ea prea multe concesii prejudec ilor romane ce ne- au fost date ca unăţ adev r i pe cari înc nu am avut grija de a le cerceta în adâncul lor.ă ş ă

Dac vreodat Pronia ne- ar înlesni mijlocul de a face s se retip rească ă ă ă ă Istoria Bisericii Fran ei, ţ noi am privi ca pe o datorie de con tiin îndreptareaş ţă ei. Am fi f cut - o dup cererea Romei, dac Roma ar fi ă ă ă binevoit s ne convingă ă de gre al . O vom face dup cererea con tiin ei noastre, care ast zi este maiş ă ă ş ţ ă luminat .ă

Nici un om nu este f r gre al ; pentru aceasta dar, cu cât cineva seă ă ş ă necinste te schimbându - i p rerile f r a ti pentru ce, sau pref cându - se a leş ş ă ă ă ş ă schimba pentru motive interesate, cu atâta este mai pre uit când recunoa teţ ş gre alele ce se tie c a s vâr it, i le retracteaz .ş ş ă ă ş ş ă

Suntem deci foarte îng duitori c tre romano- catolicii cari cred în obâr iaă ă ş dumnezeiasc a drepturilor papale, c ci tim c aceast gre it p rere e dată ă ş ă ă ş ă ă ă tuturor o dat cu cele dintâi înv minte ale instruc iunii religioase, i c totulă ăţă ţ ş ă în Biserica Roman tinde a înt ri în suflete aceast p rere. Îns cu cât această ă ă ă ă ă gre al e mai înr d cinat în Biserica Roman i îndeob te în tot Apusul, cuş ă ă ă ă ă ş ş atât mai mult trebuie luptat împrotiva ei cu t rie.ă

De mai mul i ani noi urm rim aceasta cu st ruin , i mul umit luiţ ă ă ţă ş ţ ă Dumnezeu lucr rile noastre nu au fost f r folos. N d jduim c noua lucrareă ă ă ă ă ă ce d m la iveal va aduce de asemenea roadele sale i c va veni în ajutoră ă ş ă acelor oameni credincio i, al c ror num r cre te pe fiecare zi, cari, fa deş ă ă ş ţă abuzurile f r margini i de tot felul s vâr ite de c tre Papalitate, nu mai potă ă ş ă ş ă p stra în privin a sa vechile lor închipuiri. Deprin i a vedea în ea centrul divină ţ ş al Bisericii, ei nu o pot întâlni de fel în acea vatr de novisme i de r piriă ş ă nelegiuite, întreabându - se: Unde dar este Biserica lui Iisus Hristos?

Nu e nevoie decât a terge Papalit ii aureola pe care a luat - o de la sine i,ş ăţ ş pentru ca îndat Biserica ă soborniceasc ă s se arate în m rea a ei continuitate,ă ă ţ

1 Autorul folose te cuvântul ş catholic în în elesul s u etimologic, a a cum apare în Crez, deciţ ă ş cu sensul de universal sau sobornicesc (cum este redat i de traduc tor). (n. ed.)ş ă

în universalitatea sa. Papalitatea a adus- o pân la punctul de a pretinde s oă ă rezume în ea îns i. S - i smulgem acea aureol , i societatea cre tin se vaăş ă ă ş ş ă ar ta mergând cu pas neîncetat prin veacuri, p strând neatins vistieriaă ă ă descoperirii dumnezeie ti, ridicându - se împrotiva tuturor gre alelor ce ar ie iş ş ş de la Roma sau de aiurea, neavând ca regul decât ă regula soborniceas c ă a c reiă temelie este Cuvântul lui Dumnezeu, ale c rei organe sunt Sinoadele iă ş P rin ii. În aceast societate sfânt nu sunt nici greci, nici barbari, nu suntă ţ ă ă decât cre tini ş cari pot zice cu Sf. Pachian: “Cre tin ş este numele meu; catholic este prenumele meu”, pentru c ei cred ă f r excep ie ă ă ţ iş în totalitate (kath’ holon ) doctrina înv at de Înv torul i p strat neatins de Biserica tuturorăţ ă ăţă ş ă ă ă timpurilor i tuturor locurilor. Acest mare adev r este ar tat l murit prinş ă ă ă cuvintele atât de cunoscute ale lui Vincent de Lerins:

„Ouod ubique, quod semper, quod ab omnibus traditur est.”Papa voie te, în interesul s u, a m rgini Biserica la aceia cari recunoscş ă ă

suveranitatea sa, pentru a- i cople i pe urm i a zice: ş ă ş Biserica sunt eu. Să rupem z gazurile în l ate de el, i îndat vom vedea Biserica în toată ă ţ ş ă ă frumuse ea sa, bucurându - se în libertate, f r a fi împiedecat prin hotareţ ă ă ă p mânte ti, având ca m dulare toate Bisericile particulare, legate între ele prină ş ă aceea i credin , comunicând între ele prin p stori deopotriv apostolici,ş ţă ă ă strâns unite în Iisus Hristos, marele Arhiereu, singurul cap al Bisericii, i înş Sfântul Duh care o cârmuie te.ş

Cine a rupt aceast minunat unitate ale celor dintâi veacuri cre tine? Papa.ă ă şEl a r pit locul lui Iisus Hristos, i a zis tuturor Bisericilor: „Cu mine i prină ş ş

mine voi ve i fi unite; dreg toria p storilor vo tri va veni de la mine. Eu suntţ ă ă ş p storul cel mai înalt. Am drept de a cârmui totul. Eu sunt judec torut cel maiă ă de sus, pot judeca totul f r a fi judecat de nimenea; eu sunt r sunetulă ă ă Cerului, t lm citorul f r de gre al al lui Dumnezeu.”ă ă ă ă ş ă

Oare pentru c Papalitatea s- a folosit de împrejur rile dinafar spre a- iă ă ă ş întinde st pânirea sa cople itoare asupra oarec rui num r de bisericiă ş ă ă particulare, fi- va pentru aceasta tirbit congl suirea Bisericii ş ă ă sobornice ti?ş Nu, desigur. În loc de a scoate în afar din aceast congl suire Bisericile cariă ă ă au înfruntat cople irea sa, ea este cea care s- a pus în afar de dânsele. Nuş ă numai c a rupt cu Bisericile cu adev rat sobornice ti, dar a sf râmat iă ă ş ă ş datinile propriei sale Biserici; ea le- a desp r it în dou p r i deosebite, ca peă ţ ă ă ţ însu i episcopatul roman. Datinile romane ale celor dintâi opt veacuri nu maiş sunt acelea i ca ale veacurilor urm toare. Papalitatea a pierdut deci adev rataş ă ă ei mo tenire apostolic în punctele unde ea a f cut novisme.ş ă ă

Deci un membru al Bisericii Romane care se urc la doctrina primar aă ă acestei Biserici, care leap d novismele Papalit ii, reintr îndat înă ă ăţ ă ă congl suirea ă sobornic ă i ine de adev rata Biseric a lui Iisus Hristos, de aceaş ţ ă ă Biseric care s- a men inut cu îndoita ei însu ire, adic mo tenirea apostolică ţ ş ă ş ă

i pretutindinitatea.şDeparte deci de noi aceste jalnice învinov iri de schism , aruncate unorăţ ă

prea cinstite Biserici ce au p strat doctrina descoperit de Dumnezeu înă ă cur enia sa cea dintâi, ce au p strat slujirea apostolic ! Papalitatea leăţ ă ă nume te schismatice, pentru c n- au voit s se fac p rta e cu hr pirea ei.ş ă ă ă ă ş ă Este timpul de a sfâr i cu o astfel de neîn elegere.ş ţ

Vom dovedi deci c Papalitatea îns i este vinovat de schism ; c dup ce aă ăş ă ă ă ă dat na tere dezbin rii, a hr nit- o i a înt rit - o prin novismele sale; în fine, cş ă ă ş ă ă ea a f cut - o s treac la starea de ă ă ă Schism .ă

Aceasta dovedit , vom fi în drept a încheia c cei ce sunt privi i deă ă ţ Papalitate ca schismatici, din pricina nesupunerii lor puterii sale, ace tia suntş adev ra ii catholici, i c ea este cea care s- a desp r it de Biseric voind aă ţ ş ă ă ţ ă desp r i pe ceilal i de dânsa.ă ţ ţ

Sunt catolici în Apus cari voiesc a privi Papalitatea ca sporirea legiuit aă ideii cre tine, ca cre tinismul ajuns la des v r ita lui sporire. Adev rul este cş ş ă ă ş ă ă Papalitatea e t g duirea ă ă ideii evanghelice, a ideii cre tine. Oare t g duireaş ă ă unei idei poate fi privit ca sporire?ă

Poate c se va mira cineva v zându - ne sus inând un astfel de subiect cuă ă ţ atâta bun credin . Vom r spunde c în vremea în care vie uim trebuie să ţă ă ă ţ ă vorbim limpede, f r pripire în gândire. Noi nu în elegem vorbirea ocolit faă ă ţ ă ţă de gre al . Lesne iert tor i cu dragoste pentru oamenii ce se în al , neş ă ă ş ş ă credem a fi ascult tor unui adev rat sim mânt de dragoste, urm rind cuă ă ţă ă înver unare gre ala ce în al pe oameni: “A spune adev rul”, scria patriarhulş ş ş ă ă Fotie papei Nicolae, “este cea mai mare fapt a dragostei.”ă

P A P A L I T A T E A

I.

Biserica cre tin este adânc dezbinat . Dac ar vrea cineva s dea la ivealş ă ă ă ă ă certurile l untrice ce turbur toate societ ile cre tine i doctrineleă ă ăţ ş ş contrazic toare ale sectelor ce s- au ridicat împrotiva Bisericii mame, ar faceă un tablou întrist tor. Cu toate acestea, luptele i ereziile au cuvântul lor de aă ş fi. Într - adev r, în ce prive te doctrinele ce nu fac parte din vistieriaă ş descoperirii dumnezeie ti i cari n- au fost ş ş hot râte, ă lupta este îng duit iă ă ş libertatea spiritului omenesc trebuie a fi respectat ; cât despre erezie, Sf. Pavelă ne spune c ea este ă trebuincioas , ă pentru ca credin a credincio ilor s fieţ ş ă trainic i luminat .ă ş ă

Îns mai presus de toate dezbin rile este una mai grozav i care trebuieă ă ă ş mai cu seam s atrag luarea aminte, din pricina însemn t ii sale i aă ă ă ă ăţ ş faptelor ce i- au dat avânt: este aceea ce exist între Biserica Catholică ă R s ritean i Biserica Catholic Roman .ă ă ă ş ă ă

Toat inima adev rat cre tin trebuie a fi întristat la vederea acesteiă ă ş ă ă dezbin ri ce desparte de atâtea veacuri Bisericile, care i una i alta au obâr ieă ş ş ş apostolic ; care, afar de ă ă un cuvânt , au acela i Simbol de credin ; care auş ţă acelea i taine, aceea i îns rcinare, aceea i moral , acela i cult. Cu toate acesteş ş ă ş ă ş elemente de unire, dezbinarea este, din veacul al nou lea, un fapt împlinită între ace ste Biserici.

Asupra cui cade responsabilitatea acestui mare neajuns religios i social?ş Iat una din întreb rile cele mai grave pe care i le poate pune un teolog. El nuă ă ş o poate dezlega f r a face procesul uneia dintre Biserici, f r a o învinui c aă ă ă ă ă dispre uit cuvântul lui Iisus Hristos care a f cut din unitate o condi ieţ ă ţ neap rat a fiin rii Bisericii sale. Este adev rat c dezbinarea a putut luaă ă ţă ă ă na tere i a se men ine numai prin cea mai stranie pervertire a în elesuluiş ş ţ ţ cre tin. Lucrul este admis în amândou Bisericile, r s ritean i roman .ş ă ă ă ă ş ă Pentru aceasta ele î i trimit una alteia învinuirea de schism , i nu voiescş ă ş nicicum a primi înaintea lui Dumnezeu i înaintea oamenilor responsabilitateaş acelei învinuiri, pe care o consider i una i alta ca o def imare.ă ş ş ă

Trebuie ca una din dou s fie vinovat . Chiar dac din ambele p r i s- ară ă ă ă ă ţ putea aduce la iveal fapte vrednice de osând , acele gre ale m runte nu ară ă ş ă l muri dezbinarea. Discu ii asupra unor puncte de a doua mân , loviri dină ţ ă când în când din de ert ciune sau ambi ie nu pot na te decât lupte trec toare.ş ă ţ ş ă Pentru a hot rî o dezbinare temeinic i pentru totdeauna trebuie o pricină ă ş ă mai radical i care atinge chiar miezul lucrurilor.ă ş

Nu se poate deci dezlega chestiunea pe care am pus- o decât c utândă pricina puternic i adânc ce a n scut schisma i a f cut - o s dureze pân înă ş ă ă ş ă ă ă zilele noastre. Intrând în aceast chestiune, am fost mai întâi izbit deă deosebirea ce exist între imput rile ce- i fac una alteia amândou Bisericile,ă ă ş ă R s ritean i Roman . Aceasta de pe urm încredin eaz c Bisericaă ă ă ş ă ă ţ ă ă R s ritean s- a desp r it de ea pentru a mul umi ni te jalnice ranchiuni,ă ă ă ă ţ ţ ş pornite din interes i din ambi ie. Astfel de pricini n- ar putea explicaş ţ filozofice te decât ni te lupte trec toare. Dimpotriv , Biserica R s ritean dş ş ă ă ă ă ă ă dezbin rii un motiv puternic i logic; ea încredin eaz c Biserica Roman aă ş ţ ă ă ă provocat - o, vrând ca în numele lui Dumnezeu s impun Bisericii Universaleă ă un jug nelegitim, adic suveranitatea papal , pe atât de protivnică ă ă

a ez mântului dumnezeiesc al Bisericii, pe cât i hot rârilor Sinoadelorş ă ş ă Ecumenice.

Dac învinuirile Bisericii R s ritene sunt întemeiate, reiese c Bisericaă ă ă ă Roman este vinovat . Pentru a ne l muri asupra acestui punct am cercetată ă ă care au fost rela iile ambelor Biserici înaintea desp r irii lor. Într- adev r,ţ ă ţ ă trebuie s stabilim într - un chip luminos natura acestor rela ii, ca s vedem dină ţ ă care parte a venit ruptura. Dac este adev rat c Biserica Roman a voit aă ă ă ă impune în veacul al nou lea întregii Biserici o st pânire necunoscută ă ă veacurilor de mai înainte, i prin aceasta chiar nelegitim , va trebui sş ă ă conchidem c ea singur trebuie s poarte responsabilitatea schismei. Noi amă ă ă f cut acest studiu cu lini te i f r prejudec i, i el ne- a adus la urm toareleă ş ş ă ă ăţ ş ă încheieri: 1. Episcopul Romei n- a avut nicidecum, în timpul celor dintâi opt veacuri, st pânirea de ă drept divin ce a voit a exercita de atunci încoace; 2. Adev rata pricin a dezbin rii au fost preten iile episcopului Romei laă ă ă ţ suveranitatea de drept divin asupra Bisericii întregi.

Urmeaz s aducem dovezile în sprijinul acestor încheieri. Îns mai înainteă ă ă de a le ar ta, credem de folos a cerceta Sfânta Scriptur i a cerceta dacă ă ş ă preten iile episcopului Romei la suveranitatea universal a Bisericii î i auţ ă ş temeiul, dup cum el se roste te, în cuvântul lui Dumnezeu.ă ş

II. Autoritatea papal condamnat de cuvântul lui Dumnezeu.ă ă

Biserica, dup Sf. Pavel, este un templu, o cl dire religios , ale c rei pietreă ă ă ă sunt to i credincio ii. „Voi sunte i zidi i”, zice el credincio ilor din Efes, “preţ ş ţ ţ ş temelia apostolilor i a prorocilor, fiind piatra cea din capul unghiului însu iş ş Iisus Hristos; pre care toat zidirea alc tuindu - se, cre te întru loca sfântă ă ş ş întru Domnul; întru care i voi împreun v zidi i spre loca al lui Dumnezeuş ă ă ţ ş întru Duhul“ (Efes. 2, 20- 22).

Astfel, dup Sf. Pavel, Biserica este adunarea tuturor credincio ilor aă ş Vechiului ca i a Noului A ez mânt; cei dintâi, instrui i de c tre proroci, i ceiş ş ă ţ ă ş de- al doilea, instrui i de c tre apostoli, formeaz împreun o zidireţ ă ă ă duhovniceasc având ca temelie pe Iisus Hristos, a teptat de c tre unii caă ş ă Messia, închinat de c tre ceilal i ca Cuvântul dumnezeiesc ce poart trupă ţ ă omenesc. Prorocii i apostolii formeaz primele temelii ale cl dirii tainice;ş ă ă credincio ii se înal pe aceste temelii i formeaz îns i zidirea; în fine, Iisusş ţă ş ă ăş Hristos este piatra principal , piatra din unghi, care d monumentului t ria sa.ă ă ă

Nu este alt piatr de temelie sau principal decât Iisus Hristos. „C altă ă ă ă ă temelie nimenea poate s puie”, scrie Sf. Pavel c tre Corintheni, „afar de ceeaă ă ă ce este pus , carea este Iisus Hristos” (1 Cor. 3, 11). Pavel d dea Corintheniloră ă aceast lec ie pentru c mul i dintre ei se alipeau de propov duitoriiă ţ ă ţ ă Evangheliei ca i cum ei ar fi fost piatra Bisericii. „Am aflat”, le zice el, „c suntş ă certuri între voi.” Unul zice: „Eu sunt al lui Pavel“; altul: „iar eu al lui Apollo“; altul: „eu sunt al lui Petru“; altul: „iar eu al lui Hristos.” „Au doar s- a împ r ită ă ţ Hristos? Au Pavel s- a r stignit pentru voi?“(1 Cor. 1, 11- 13).ă

Petru însu i nu putea fi, dup Sf. Pavel, privit ca piatr de temelie a Bisericii,ş ă ă ca primul vicar al lui Iisus Hristos, precum nici el i nici Apollo. Petru i to iş ş ţ ceilal i apostoli sau oameni apostolici nu erau în ochii s i decât ucenici ai luiţ ă Iisus Hristos, primele temelii ale cl dirii celei tainice.ă

Sf. Pavel aseam n înc Biserica cu un trup, al c rui cap este Iisus Hristos, iă ă ă ă ş ale c rui m dulare sunt p storii i credincio ii.ă ă ă ş ş

„Hristos”, zice el, „au dat pre unii apostoli, iar pre al ii proroci, iar pre al iiţ ţ evangheli ti, iar pre al ii p stori i dasc li, spre s vâr irea sfin ilor, spre lucrulş ţ ă ş ă ă ş ţ slujbei, spre zidirea trupului lui Hristos, pân ce vom ajunge to i la unireaă ţ credin ei i la cuno tin a Fiului lui Dumnezeu, întru b rbat des vâr it, laţ ş ş ţ ă ă ş m sura vârstei plinirii lui Hristos. Ca s nu mai fim prunci, înv luindu - ne iă ă ă ş purtându - ne de tot vântul înv turii, întru am gitura oamenilor, întruăţă ă vicle ug spre me te ugirea în el ciunii; ci adev ra i fiind întru dragoste, sş ş ş ş ă ă ţ ă cre tem toate întru El, care este capul, Hristos, dintru care tot trupul, potrivitş alc tuindu - se i încheindu - se prin toat leg tura cea ajut toare, după ş ă ă ă ă lucrarea pre m sur a fiec rui m dular, face cre terea trupului, spre zidireaă ă ă ă ş lui însu i întru dragoste“ (Efes. 4, 11- 16).ş

Nu este deci decâ t o Biseric , al c rei cap este Iisus Hristos, Biserică ă ă alc tuit din credincio i ca i din p stori, i în sânul c reia p storii lucreaz laă ă ş ş ă ş ă ă ă sporirea vie ii cre tine sau a dragostei, care este sfâr itul ei, prin numeroaseleţ ş ş slujbe ce le sunt încredin ate.ţ

Se vede oare din aceste no iuni despre Biseric o monarhie guvernat deţ ă ă c tre un pontif suveran, absolut i infailibil?ă ş

Tocmai aceast Biseric , pe care Sf. Pavel o prive te ca p str toareaă ă ş ă ă înv turii dumnezeie ti — în eleas în unitatea i universalitatea ei — esteăţă ş ţ ă ş cea numit de el “stâlp i înt rire a adev rului” (1 Tim. 3, 15).ă ş ă ă

Sf. Petru, din care teologii romani voiesc a face cel dintâi suveran absolut al Bisericii, n- a avut nici cea mai mic idee de înaltele prerogative pe care ei i leă atribuie i pe care le acoard cu atâta liberalitate episcopilor Romei ca urma iş ă ş ai lui. Adresându - se c tre efii Bisericii, el se exprim astfel: „ă ş ă Pre presviterii cei dintru voi îi rog, ca cel ce sânt împreun presviter i m rturisitor ală ş ă patimilor lui Hristos, i p rta al slavei celei ce va s se descopere: P stori iş ă ş ă ă ţ turma lui Dumnezeu cea dintru voi, purtând grija de dânsa, nu cu sila, ci de voie, nu cu agoniseli urâte, ci cu osârdie, nici ca i cum a i st pâni presteş ţ ă mo tenirea lui Dumnezeu, ci pilde f cându - v turmei; i când se va ar ta maiş ă ă ş ă marele p storilor, ve i lua cununa slavei cea neve tejit ”ă ţ ş ă (1 Petru 5, 1- 4).

Sf. Petru nu cuno tea decât numai un cap al p storilor, pe Iisus Hristos. Câtş ă despre dânsul, el era colegul celorlal i preo i, dup îns rcinarea lui; el nuţ ţ ă ă vorbe te nici de întâietatea sa, nici de suveranitatea sa. Nu se înal maiş ţă presus de ceilal i p stori ai Bisericii, c rora se adreseaz , dimpotriv , precumţ ă ă ă ă fra ilor i tovar ilor s i, nesprijinindu - se, pentru a le da sfaturi, decât peţ ş ăş ă numele s u de ă martor al patimilor lui Iisus Hristos i a slavei sale viitoare,ş care i s- a descoperit pe muntele Thavorului.

N- am întâlnit în Sfintele Scripturi nici un text privitor la subiectul ce ne intereseaz , unde Iisus Hristos s nu fie privit ca unicul cap al întregii Biserici,ă ă

i unde Biserica s nu fie v zut ca un tot, ş ă ă ă unul i acela i, compus dinş ş credincio i ca i din p stori.ş ş ă

Nu se poate t g dui c p storii au primit de la Iisus Hristos puterileă ă ă ă trebuitoare pentru buna cârmuire a Bisericii; asemenea, nu se poate t g dui că ă ă puterile date apostolilor au fost date i urma ilor lor legiu i, c ci Biserica iş ş ţ ă ş corpul p storilor trebuia, dup voin a lui Iisus Hristos, a se p stra prin toateă ă ţ ă veacurile. Înainte de a p r si p mântul, Iisus Hristos a zis apostolilor s i:ă ă ă ă „Mergând, înv a i toate neamurile, botezându - i pre ei în numele Tat lui i alăţ ţ ă ş Fiului i al Sfântului Duh, înv ându - i pre dân ii s p zeasc toate câte amş ăţ ş ă ă ă poruncit vou ; i iat eu cu voi sunt în toate zilele, pân la sfâr itul veacului“ă ş ă ă ş (Mat. 28, 19- 20).

Iisus Hristos este deci neîntrerupt cu corpul p storilor Bisericii. Lor le- a zisă el, în persoana apostolilor: „Cine ascult pre voi, pre mine ascult ; i cine seă ă ş leap d de voi, de mine se leap d “(Luca 10, 16). Iar i lor le- a zis: „Lua i Duhă ă ă ă ăş ţ Sfânt; c rora ve i ierta p catele, se vor ierta lor, i c rora le ve i inea vor fiă ţ ă ş ă ţ ţ inute“ (Ioan 20, 22- 23).ţ

Aceast putere, dat într - un mod general apostolilor, fuseseă ă f g duit ă ă ă mai înainte Sfântului Petru, i în aceia i termeni. Este una din probele aduse deş ş papi în sprijinul teoriei lor despre o putere aparte i mai înalt ce ar fi primitş ă Petru de la Iisus Hristos, i pe care el le- ar fi transmis - o; îns ei nu bag deş ă ă seam c puterea a fost dat tuturor, c nu a fost f g duit lui Petru ă ă ă ă ă ă ă personal, ci tuturor apost olilor în persoana sa: este observa ia Sfântului Ciprian i aţ ş celor mai mul i dintre p rin ii Bisericii. Se mai citeaz înc alte texte înţ ă ţ ă ă sprijinul acestei teorii. O s le discut m. Iat cel dintâi:ă ă ă

„Tu e ti Petru, i pre aceast piatr voi zidi Biserica mea, i por ile iaduluiş ş ă ă ş ţ nu o vor birui“ (Mat. 16, 18- 19),

Dac vom crede pe papi, textul probeaz c Sf. Petru i episcopii Romei,ă ă ă ş urma ii s i, au fost a eza i de Iisus Hristos ca piatra de temelie a Bisericii i cş ă ş ţ ş ă

Gre ala, figurat prin por ile iadului, nu va birui niciodat aceast piatr . Deş ă ţ ă ă ă aici trag concluzia c ei sunt efii suverani ai Bisericii.ă ş

Pentru ca acest ra ionament s fie exact ar trebui ca Sf. Petru s fi fostţ ă ă a ezat, mai presus de ceilal i apostoli, piatrş ţ ă de temelie a Bisericii, i ca acestş privilegiu s nu fi fost unul personal, ci s fi fost trecut i episcopilor Romei.ă ă ş

Nu e nicidecum a a.şMai întâi, Sf. Petru nu a fost numit piatră a Bisericii dându - se de- o parte

ceilal i apostoli. El n- a fost instituit eful absolut al ei. Despre aceasta vedemţ ş o prob în textul Sfântului Pavel citat mai sus, în care apostolul afirm pozitivă ă c pietrele de temelie ale Bisericii sunt prorocii i apostolii, uni i împreună ş ţ ă prin piatra unghiular care este Iisus Hristos.ă

Nu se poate da Sfântului Petru titlul de piatră a Bisericii f r a for aă ă ţ în elesul Sfintelor Scripturi, f r a lovi în iconomia Bisericii i f r a p r siţ ă ă ş ă ă ă ă datina soborniceasc . Iisus Hristos a declarat c el însu i este piatra prezis deă ă ş ă proroci (Mat. 21, 42; Luca 20, 17- 18). Sf. Pavel zice c “Iisus Hristos era piatra“ă (1 Cor. 10, 4). Sf. Petru înva acela i adev r (1 Petru 2, 7- 8).ţă ş ă

Astfel cea mai mare parte dintre P rin ii Bisericii nu au admis nicidecumă ţ jocul de cuvinte ce atribuie ultramontanii 1 no tri lui Iisus Hristos i nu auş ş aplicat nicidecum sfântului Petru cuvintele: „ i pre aceast piatr voi zidiŞ ă ă Biserica mea“ 2.

Pentru a se încredin a cineva c interpretarea lor poate fi cea mai adev rat ,ţ ă ă ă e de ajuns s - i aminteasc împrejur rile în care Iisus Hristos a adresată ş ă ă Sfântului Petru cuvintele de care teologii romani abuzeaz . El spuseseă ucenicilor s i: „Cine- mi zic oamenii c sunt Eu, Fiul Omului?“ Uceniciiă ă r spunser : „Unii zic, c e ti Ioan Botez torul, al ii Ilie, al ii Ieremia sau unulă ă ă ş ă ţ ţ din proroci.” „Dar voi”, r spunse Iisus, „cine- mi zice i c sunt?” Atunci Simonă ţ ă Petru, luând cuvântul, a zis: „Tu e ti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu.”ş Iisus i- a r spuns: „Fericit e ti Simone, fiul lui Iona; c ci trup i sânge nu i- auă ş ă ş ţ descoperit ie acestea, ci Tat l meu carele este în ceruri; i Eu zic ie, ţ ă ş ţ c tu e tiă ş Petru, i pre aceast piatr voi zidi Biserica mea“ (Mat. 16, 13- 19).ş ă ă

Aceste cuvinte nu înseamn altceva decât: Zic ie, pe care te- am supranumită ţ Petru pentru t ria credin ei tale, c ă ţ ă adev rul ă pe care l- ai rostit este piatra de temelie a Bisericii i c în el ciunea nu o va birui niciodat .ş ă ş ă ă

Dup cum observ Fericitul Augustin, nu s- a zis lui Simon, fiul lui Iona: Tuă ă e ti ş piatra, ci tu e ti Petru. Cuvintele Fericitului Augustin merit a ne re ineş ă ţ aten ia. El zice: “Nu pe tine, care e ti Petru, ci pe ţ ş piatra pe care tu ai m rturisit - o, pe piatra pe care ai recunoscut - o zicând: ă Tu e ti Hristosul, Fiulş lui Dumnezeu celui viu, pe acea piatr voi zidi Biserica mea. Tu te vei zidi peă mine, nu Eu m voi zidi pe tine. Cei ce voiau a fi zidiă ţ i pe oameni ziceau: Eu sunt al lui Pavel, eu al lui Apollo, eu al lui Chifa, adic al lui Petru; ă dar cei ce nu voiau a fi zidi i pe Petru, ci peţ Piatr , ă ziceau: Eu sunt al lui Hristos.”

În limba francez , numele dat omului având aceea i termina ie ca i cel dată ş ţ ş

1 Reprezentan ii unui curent din Biserica Romano- catolic Fracez ce grupez pe partizaniiţ ă ă ă suprema iei absolute a Papei. (n. ed.)ţ2 Launoy, doctor la Sorbona, cunoscut printr - un mare num r de lucr ri de teologie i a c ruiaă ă ş ă vast erudi ie nimeni nu o poate contesta, a f cut analiza tradi iei catolice asupra acesteiă ţ ă ţ chestiuni. El a demonstrat, prin texte clare i autentice, c un foarte mic num r de P rin i sauş ă ă ă ţ dasc li ai Bisericii au aplicat Sfântului Petru titlul de ă piatr , ă pe care Biserica trebuie a fi zidit ;ă în timp ce partea cea mai mare nu i- l aplic nicidecum i în eleg cuvintele lui Hristos cu totulă ş ţ în alt mod. Se poate consulta colec ia ţ Scrisorilor sale, care sunt tot atâtea tratate demne de un savant de prim ordin.

lucrului, rezult oă amfibologie ce nu se g se te nici în limba greac , nici înă ş ă limba latin . În aceste limbi numele omului are termina ie masculin , în timpă ţ ă ce numele lucrului are termina ie feminin , ceea ce face mai lesne deosebireaţ ă celor dou obiecte, pe care o avusese în vedere Iisus Hristos. Pe lâng aceasta,ă ă e lesne de observat în cele dou limbi, cu ajutorul pronumelui i articoluluiă ş feminin ce preced cuvântul piatra, c cuvintele nu se raporteaz nicidecum laă ă substantivul masculin, care arată pe om, ci la un alt obiect. În plus, nu s- a observat îndeajuns cuvântul grec p e care latina l- a tradus foarte exact prin cuvântul quia, ce înseamn ă fiindc (ă fr . parce que). Traducându - l astfel în fran uze te, se evit amfibologia asupra c reia se sprijin tot ra ionamentulţ ş ă ă ă ţ papilor i a partizanilor lor.ş

De mai multe ori în Sfintele Scripturi se vorbe te de ş piatr ă într - un mod figurat. Acest cuvânt arat totdeauna pe Iisus Hristos, i niciodat , direct sauă ş ă indirect, pe Sf. Petru. Cel mai bun interpret al Scripturii este îns i Scriptura.ăş Cu dreptate deci cea mai mare parte a P rin ilor i a vechilor Dasc li au dată ţ ş ă pasajului în chestiune interpretarea ce am ar tat noi, raportândă cuvântul piatr ,ă de care s- a slujit Mântuitorul, sau la Iisus Hristos, sau la credin a înţ dumnezeirea Sa. Interpretare are întreitul folos de a fi mai conform textului,ă de a se potrivi mai bine cu celelalte pasaje ale Sfintei Scripturi i de a nuş atribui nicicum lui Iisus Hristos un joc de cuvinte pu in vrednic de Eţ 1.1

Cât pentru micul num r din vechii scriitori cari admit acest joc de cuvinte,ă trebuie s recunoa tem c nici unul dintr - în ii nu a interpretat textul într - ună ş ă ş chip priincios suveranit ii papale i nu a tras din el încheierile exagerate aleăţ ş acestui sistem. Aceste înche ieri sunt diametral opuse întregii lor doctrine.

Este adev rat c Iisus Hristos s- a adresat lui Petru de- a dreptul; îns e deă ă ă ajuns a citi textul întreg ca s vedem c nu i- a dat prin aceasta un titlu maiă ă presus de ceilal i apostoli. Într- adev r, dup ce a rostit cuvintele citate maiţ ă ă sus, Iisus Hristos, adresându - se tot c tre Petru, a ad ugat:ă ă

„ i voi da ie cheile împ r iei cerurilor: i orice vei lega pre p mânt va fiŞ ţ ă ăţ ş ă legat în cer“ (Mat. 16, 19). În amândou p r ile textului, Iisus Hristos nu a dată ă ţ lui Petru, decât dou ă f g duin e:ă ă ţ întâi, c Biserica va fi atât de puternică încredin at în dumnezeirea persoanei Sale, încât în el ciunea nu va biruiţ ă ş ă niciodat împrotiva acestui adev r; a doua, c va da lui Petru o îns rcinareă ă ă ă însemnat în Biseric .ă ă

1 Dintre P rin ii cari au dat aceast interpretare faimosului pasaj ă ţ ă Tu e ti Petru, ş vom numi pe St. Ilarie de Poitiers, Despre Treime, cartea a 6- a; pe Sf. Grigorie de Nissa, Despre venirea Domnului; pe Sf.Amvrozie, cartea a 6- a la cap. 9 din Sf.Luca i la cap. 2 al Epist. c tre Efeseni;ş ă pe Sf.Ieronim asupra vers. 18 din cap. 16 de la Sf. Matei; pe Sf. Ioan Gur de Aur, Omiliile 55 iă ş 83, la Matei i la cap. 1 al Epist. c tre Galateni; pe Fer.Augustin, Tratatele 7 i 123 asupra Sf.ş ă ş loan, Cuvântarea a XIII- a asupra cuvintelor Domnului luate de la Sf. Matei, Cartea 1 a Retract rilor; pe Acachie, ă Omilie rostit la Sinodul din Efes; pe Sf. Chiril al Alexandriei, carteaă a IV- a asupra Isaiei, cartea a IV- a despre Treime; pe Sf.Leon I, Cuvântul al 2- lea i al 3- lea laş ridicarea sa la Episcopat, Cuvânt la Schimbarea la Fa a Domnului nostru, Cuvântul al 2- leaţă la praznicul Apostolilor Petru i Pavel; ş pe Sf. Grigorie cel Mare, Cartea a 3- a Epist. 33 ; pe Sf. Ioan Damaschin, Cuvânt la Schimbarea la Fa a Domnului. ţă Aceast interpretare a P rin iloră ă ţ s- a p strat în Apus pân în epoca când ultramontanismul a fost în l at ca sistem de c treă ă ă ţ ă iezui i, în secolul al XVI- lea. Pentru a o dovedi, va fi de ajuns a cita: pe Iona d'Orleans, ţ Despre închinarea icoanelor, cartea a 3- a; pe Hincmar de Reims, Opuscul 33; pe papa Nicolae I, Scrisoarea a 6- a c tre Fotie; pe Odon de Cluny, ă Cuvâtare despre scaunul Sf. Petru; pe Rupert, cartea a 3- a Despre Sf. Matei i cartea a 12- a despre Apocalips ; pe Thoma din Aquino,ş ă supliment Q. 25, art. 1; pe Anselm, asupra Cap. 16 din Sf. Matei; pe Eckius, cartea a 2- a despre Întâietatea Sf. Petru; pe Cardinalul de Cusa, Concordance catholique, cart.a 2- a, cap. 13 i 18.ş

Nu se poat e sus ine c puterea cheilor s- ar fi dat lui Petru excluzând peţ ă ceilal i apostoli, întrucât Iisus Hristos le- a dat - o tuturor în acela i timp, iţ ş ş întrebuin ând aceia i termeni de cari se slujise f g duind - o lui Petru (Mat. 18,ţ ş ă ă 18); mai mult, el a f g duit tuturor apostolilor laolalt , iar nu numai lui Petru,ă ă ă c va fi cu ei pân la sfâr itul veacului.ă ă ş

Dup evanghelistul Matei (Mat. 28, 18 i urm.), Iisus s- a apropiat deă ş apostolii s i i le- a zis: „Datu- mi- s- au toat st pânirea în cer i pre p mânt;ă ş ă ă ş ă drept acee a mergând înv a i ăţ ţ toate neamurile, (...) înv ând pre dân ii săţ ş ă p zeasc toate câte am poruncit vou . i iat eu ă ă ă Ş ă cu voi sunt în toate zilele, pân la sfâr itul veacului.”ă ş

Citim în Evanghelia dup Ioan (Ioan 20, 21 i urm.): „Precum m- au trimisă ş pre mine Tat l i eu trimit pre voi.” Dup ce a zis aceste cuvinte, El a suflată ş ă asupra lor i le- a zis: „Lua i Duh Sfânt, c rora ve i ierta p catele se vor iertaş ţ ă ţ ă lor, i c rora le ve i inea vor fi inute.”ş ă ţ ţ ţ

Neap rat c Iisus Hristos a dat apostolilor s i deopotriv prerogativele ce leă ă ă ă f g duise i lui Petru. F g duin a a fost adus la îndeplinire în soborulă ă ş ă ă ţ ă p storilor, ceea ce probeaz c Iisus Hristos nu vorbea lui Petru decât caă ă ă reprezentând pe colegii s i, ca cel ce era mai b trân în ceata apostolilor.ă ă 1

Dar dac s- a adresat lui singur într - o împrejurare m rea , trebuie oare să ă ţă ă încheiem din aceasta c i- a dat prerogative într- un mod deosebit i mai înalt?ă ş

Trebuie s lu m aminte c nu se vede niciunde în Evanghelie s se fiă ă ă ă îndeplinit numai în persoana lui Petru f g duin a ce i se f cuse. Petru n- aă ă ţ ă primit aceast putere decât o dat cu ceilal i apostoli. Îns dac Hristos ar fiă ă ţ ă ă avut în minte s dea Bisericii sale un ef suprem, absolut, acel a ez mânt ar fiă ş ş ă fost atât de însemnat, încât s- ar fi f cut în sfintele c r i o amintire deosebită ă ţ ă asupra momentului când Iisus Hristos a h r zit acelui ef suprem o putereă ă ş covâr itoare. Dimpotriv , se vede c ajutorul aparte a lui Hristos pentruş ă ă p strarea adev rului descoperit, precum i puterea cheilor, i- au fost date luiă ă ş Petru doar laolalt cu tovar ii s i întru apostolat.ă ăş ă

Sf. Pavel, ca i evangheli tii, nu a cunoscut puterea covâr itoare ce ar fi fostş ş ş dat sfântului Petru. Afar de textele ce am citat deja, citim în Epistola c treă ă ă Galateni (2, 7- 9) c Pavel î i atribuie între neamuri aceea i putere ce aveaă ş ş Petru între iudei, i c el nu privea pe Petru ca superior lui Iacov i lui Ioan, peş ă ş cari îi nume te, ca i pe dânsul, stâlpii Bisericii; ba el înc citeaz pe Iacov,ş ş ă ă episcopul Ierusalimului, înainte de Petru, când le d acest ă titlu de stâlpi ai Bisericii; el credea atât de pu in în autoritatea lui Petru, încât îl mustr în faţ ă ţă pentru c , zice, era vrednic de mustrare (Galat. 2, 11 i urm.).ă ş

Când apostolii s- au adunat la Ierusalim, Petru nu a vorbit în Sinod decât ca un simplu membru al adun rii, nu ă el întâi, ci dup mai mul i al ii. El s- a v zută ţ ţ ă nevoit s renun e pe fa înaintea celorlal i apostoli, a b trânilor i aă ţ ţă ţ ă ş credincio ilor, la opinia sa asupra necesit ii circumciziei i a ceremoniilorş ăţ ş iudaice. Iacov, episcopul Ierusalimului, a f cut rezumatul discu iei i aă ţ ş statornicit hotârârea ce a fost primit , conducând sinodul ca un adev rată ă pre edinte (Fapte. 15, 7 i urm.).ş ş

Deci Apostolii n- au privit nicidecum pe Petru ca piatra de temelie a Bisericii. Prin urmare, tâlcuirea pa pal a faimosului text: ă Tu e ti Petru..., ş este

1 Astfel a interpretat acest text: Origen, tâlcuirea la Sf. Matei; Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii; Fer. Augustin, Tratatele 50 i ş 118 despre Sf. loan; Cuvântul 205 la praznicul apostolilor Petru i Pavelş ; Sf. Amvrosie, Asupra psalmului 38; Sf Pachian, Scrisoarea a III- a c tre Semproniusă .

tot atât de protivnic Sfintei Scripturi, ca i datinii universale.ă şNu vedem nici o obiec ie serioas fa de modul cum am în eles noi acestţ ă ţă ţ

text. Tâlcuirea noastr reiese numaidecât din compara ia diferitelor texte aleă ţ Scripturii relative la acest subiect; din punctul de vedere sobornicesc sau tradi ional ea prezint toate garan iile; în sfâr it, textul considerat în sine nuţ ă ţ ş poate primi alt în eles logic.ţ

Din simpla citire a pasajului reiese c Mântuitorul a avut ca scop deă c petenie s atrag toat luarea aminte a ucenicilor S i asupra dumnezeie tiiă ă ă ă ă ş Lui trimiteri. Dumnezeirea Lui este ideea la care se raporteaz foarte l murită ă întreb rile sale i r spunsul lui Petru: încheierea trebuia s se raporteze tot laă ş ă ă aceast idee. Ea nu se poate aplica lui Petru, ca ef al Bisericii, f r a pretindeă ş ă ă c Iisus Hristos, dup ce a vorbit de dumnezeirea sa, ar fi scos din ea ca oă ă consecin puterea pontifical , care este o idee cu totul aparte.ţă ă

S vedem acum dac celelalte texte citate de c tre teologii romani înă ă ă sprijinul autorit ii papale dovedesc c Iisus Hristos a a ezat cu adev ratăţ ă ş ă aceast autoritate în Biserica sa.ă

Ei se sprijin pe acest pasaj din evanghelia sfântului Luca: „Simone, Simone,ă iat Satana aă cerut pre voi , ca s ă v ă cearn ca grâul. Iar eu m- am rugat ă pentru tine, ca s nu piar credin a ta; i tu oarecând întoarcându - te, înt re te preă ă ţ ş ă ş fra ii t i“ (Luca 22, 31 i urm.)ţ ă ş

Iisus Hristos se adreseaz c tre to i apostolii prin Simon, ce se mai numeaă ă ţ Petru. El zice c Satana a cerut voie s - i cearn , adic s supun credin a lor laă ă ă ă ă ă ţ aspre încerc ri. Trebuie s lu m aminte în text termenul ă ă ă pre voi, în latine teş vos, în grece te ş ς. Satana nu a ob inut învoirea pe care o cerea. Apostoliiţ nu- i vor pierde credin a în fa a ispitelor ce- i vor face a încerca suferin ele iş ţ ţ ţ ş moartea de ocar a înv torului lor; numai Petru, ca pedeaps a încrederii înă ăţă ă sine i, va c dea i va t g dui pe înv torul s u de trei ori. Dar, mul umitş ă ş ă ă ăţă ă ţ ă unei rug ciuni osebite a Mântuitorului, va reveni la c in ; atunci va avea oă ă ţă mare datorie de împlinit în privin a fra ilor s i, scandaliza i de c derea sa:ţ ţ ă ţ ă aceea de a- i înt ri i de a terge, prin râvna i credin a sa, gre ala s vâr it .ă ş ş ş ţ ş ă ş ă

Într- adev r, nimeni nu poate pricepe cum Papii au alergat la ajutorulă acestui pasaj de la Luca ca s statorniceasc sistemul lor. Se tie bine că ă ş ă cuvintele au fost adresate de Iisus Hristos lui Petru chiar în ziua când avea să se lepede de dânsul i c ele nu cuprind într - însele decât prezicerea c deriiş ă ă sale. Apostolul Petru le- a în eles tocmai a a, de vreme ce a r spuns îndat luiţ ş ă ă Iisus Hristos: „Doamne, cu tine gata sunt i în temni i la moarte a merge.”ş ţă ş Iar Iisus i- au zis: „Zic ie, Petre, nu va cânta ast zi coco ul mai înainte pân ceţ ă ş ă de trei ori te vei lep da c nu m tii pre mine.”ă ă ă ş

Textul din Evanghelia de la Luca gr ie te mai degrab împrotiva statornicieiă ş ă în credin a lui Petru decât în sprijinul acestei statornicii; cu atât mai vârtosţă nu se poate trage din el vreo urmare în sprijinul superiorit ii sale în materieăţ de doctrin sau de guvern mânt. Astfel, P rin ii Bisericii i cei mai înv a iă ă ă ţ ş ăţ ţ tâlcuitori ai Sfintelor Scripturi nu au cugetat niciodat a- i da o astfel deă tâlcuire; afar de papii moderni i partizanii lor, cari vor cu orice chip a- iă ş ş procura probe, bune sau rele, nimenea n- a v zut în cuvintele citate mai susă decât o dojan dat lui Petru de a repara prin credin a sa scandalul c deriiă ă ţ ă sale i de a înt ri pe ceilal i apostoli, pe cari acea c dere nu putea decât a- iş ă ţ ă cl ti.ă 1

1 Nu se g se te, pân în secolul al nou lea, nici un P rinte, nici un scriitor bisericesc, care s fiă ş ă ă ă ă

Îndatorirea de a înt ri pe fra i ă ţ decurgea din acest scandal; cuvintele confirma fratres nu sunt decât urmarea cuvântului poc it; ă dac voiesc a daă celor dintâi cuvinte un în eles general, pentru ce nu- l dau i celui de al doilea?ţ ş Ar rezulta atunci c , dac succesorii lui Petru au mo tenit prerogativa de aă ă ş confirma (înt ri) pe fra ii lor în credin , ar fi mo tenit - o i pe aceea de a aveaă ţ ţă ş ş nevoie de conversiune (întoarcere) dup ce au renegat pe Iisus Hristos; noi nuă vedem ce ar fi putut câ tiga cu aceasta autoritatea pontifical .ş ă

Papii, cari au g sit o prob atât de unilateral în sprijinul preten iilor lor înă ă ă ţ versetele 31 i 32 ale capitolului 22 de la Sf. Luca, s- au ferit foarte de a citaş versetele precedente.

Evanghelistul istorise te acolo c se ridic între apostoli o discu ie pentru aş ă ă ţ se ti care dintre ei trebuia a fi considerat cel mai mare. Faimoasele cuvinte:ş Tu e ti Petru... ş erau deja pronun ate atunci, ceea ce ar dovedi c apostolii nu leţ ă în eleseser ca papii moderni. Chiar în preseara mor ii lui Iisus Hristos ei nuţ ă ţ

tiau c el ar fi ales pe Petru ca pe cel mai mare între dân ii i piatra deş ă ş ş temelie a Bisericii. Iisus Hristos a intervenit în discu ie. Aceasta era pentru elţ un prilej foarte nimerit de a releva puterea lui Petru: era timpul s- o fac ,ă fiindc avea s fie dat mor ii. F cutu- o- a? Nu numai c Mântuitorul nu aă ă ţ ă ă recunoscut superioritatea ce ar fi promis- o lui Petru, dar înc a dat apostoliloră s i o lec ie cu totul contrarie, zicând: „Împ ra ii neamurilor le domnesc, i ceiă ţ ă ţ ş ce st pânesc pre ele f c tori de bine se cheam . Iar voi nu a a; ci cel ce esteă ă ă ă ş mai mare între voi, s fie ca cel mai mic i cel ce este mai întâi s fie ca cel ceă ş ă sluje te” (Luca 22, 25- 26).ş

Al turând istorisirea evanghelistului Luca cu acea a evanghelistului Matei,ă vedem c discu ia ridicat între apostoli fusese pricinuit de cererea f cut luiă ţ ă ă ă ă Iisus Hristos de mama apostolilor Iacov i Ioan în favoarea copiilor ei. Eaş mijlocise pentru dân ii cele dintâi dou locuri în împ r ia Lui. Iisus Hristosş ă ă ăţ nu i- a r spuns nicidecum c ar fi dat locul cel dintâi lui Petru, r spuns ce ar fiă ă ă fost foarte firesc, i chiar necesar, dac Sf. Petru ar fi fost într - adev r învestitş ă ă cu o autoritate superioar . Ceilal i zece apostoli s- au mâniat de cerereaă ţ ambi ioas ce f cuser Iacov i Ioan prin mijlocirea mamei lor, deschizându -ţ ă ă ă şse între ei vorba de superioritate. Atunci le- a dat Hristos lec ia despre care amţ vorbit, ce precede imediat textul prin care teologii romani pretind a- i sprijiniş sistemul lor (Mat. 20, 20 i urm.).ş

Se poate în elege din context valoarea preţ tinsei lor probe.Ei mai citeaz înc în favoarea lor pasajul urm tor din Evanghelia Sf. Ioană ă ă

(21, 15 i urm.); „ Au zis Iisus lui Simon Petru: Simone al lui Iona, m iube tiş ă ş mai mult decât ace tia? Zis- a lui: A a, Doamne, tu tii c te iubesc. Zis- au lui:ş ş ş ă Pa te mielu eii mei. Zis- au lui iar i a doua oar : Simone al lui Iona, mş ş ăş ă ă iube ti? R spuns - a lui: A a, Doamne, tu tii c te iubesc. Zis- au lui: P store teş ă ş ş ă ă ş oile mele. Zis- a lui a treia oar : Simone al lui Iona, m iube ti? S- a mâhnită ă ş Petru c ci au zis lui a treia oar : M iube ti? i a zis lui: Doamne, tu toate tii;ă ă ă ş Ş ş tu tii, c te iubesc. Zis- au Iisus lui: Pa te oile mele.”ş ă ş

Teologii romani tâlcuiesc textul astfel: „Iisus Hristos a dat sfântului Petru într- un mod ob tesc grija de a pa te mieii i oile sale; iar mieii suntş ş ş credincio ii, pe când oile sunt p storii; deci Petru i, în persoana sa, succesoriiş ă ş s i au primit o putere covâr itoare asupra p storilor i asupra credincio ilor.”ă ş ă ş ş

Pentru ca tâlcuirea s fie dreapt , ar trebui s se probeze: 1. c slujba dată ă ă ă ă

admis tâlcuirea ultramontan .ă

lui Petru nu a fost încredin at i celorlal i p stori ai Bisericii; 2. c mieiiţ ă ş ţ ă ă însemneaz credincio ii iar oile p storii.ă ş ă

Îns Sf. Petru însu i ne spune c to i p storii Bisericii au primit îns rcinareaă ş ă ţ ă ă de a pa te turma Domnului. Am citat deja pasajul din prima lui epistol , undeş ă zice tuturor celor ce erau în capul diferitelor Biserici: „P stori i turma luiă ţ Dumnezeu cea dintre voi“ (1 Petru 5, 2).

Dar solemnitatea cu care Hristos îi d lui Petru aceast slujb nuă ă ă însemneaz oare c el ar avea- o într - un mod covâr itor? Nimic nu oă ă ş dovede te. P rin ii Bisericii i cei mai înv a i tâlcuitori nu au v zut niciodatş ă ţ ş ăţ ţ ă ă în întreita m rturisire de iubire pe care Iisus Hristos a cerut - o de la Petruă decât tergerea întreitei sale lep d ri. Petru însu i n- a v zut ş ă ă ş ă aici altceva, de aceea s- a mâhnit. Dac ar fi în eles c Hristos îi d dea ni te puteri deosebite,ă ţ ă ă ş mai curând s- ar fi bucurat, decât s se întristeze de cuvintele ce i s- auă adresat; dar era convins c Mântuitorul îi cerea o întreit m rturie public aă ă ă ă credin ei lui, mai înainte de a- l a eza din nou între p storii turmei sale, pentruţ ş ă c d duse loc unor legitime b nuieli t g duind pe înv torul s u. Hristos nuă ă ă ă ă ăţă ă trebuia s se adreseze decât lui, fiindc numai el singur se f cuse vinovat deă ă ă aceast crim .ă ă

i oare „mieii” înseamn credincio ii, iar „oile” p storii? Interpretarea esteŞ ă ş ă cu totul arbitrar , nu se g se te nimic în tradi ia universal care s- o poată ă ş ţ ă ă confirma; din contr , tradi ia o contrazice formal, i ar fi imposibil a cita înă ţ ş sprijinul ei un singur P rinte al Bisericii. Mai mult, interpretarea nu eă nicidecum conform Scripturii. Cuvintele ă miei i ş oi sunt întrebuin ate f rţ ă ă osebire în Sfintele C r i pentru a ar ta acela i obiect. Astfel, citim laă ţ ă ş evanghelistul Matei: „V trimit ca pre ni te oi în mijlocul lupilor“ (Mat. 10, 16).ă ş

i la evanghelistul Luca: „V trimit ca pre ni te miei în mijlocul lupilor“ (LucaŞ ă ş 10, 3). Cuvântul oi în Scriptur înseamn credincio i. Citim la Iezechil: „ i s- auă ă ş Ş risipit oile mele, nefiind p stor“ (Iezechil 34, 5). Iisus Hristos d numele de oiă ă credincio ilor: „ i alte oi am, cari nu sunt din staulul acesta.” Sf. Petru,ş Ş adresându - se c tre credincio ii din Pont, din Galatia, din Cappadochia, dină ş Asia i din Vithinia, le zice: „C era i ca ni te oi r t cite, ci v- a i întors acum laş ă ţ ş ă ă ţ P storul i Episcopul sufletelor voastre“ (1 Petr. 2, 25). Nu poate deci fi cinevaă ş întemeiat a da un în eles deosebit cuvintelor ţ oi i ş miei, nici a interpreta cuvântul oi în sens de p stori.ă

Dac ar ine cineva s dea celor dou expresii un în eles deosebit, n- ar fiă ţ ă ă ţ oare mai firesc a în elege prin miei pe tinerii credincio i, cari au nevoie deţ ş îngrijiri mai p rinte ti, i prin oi pe cei ce sunt în maturitatea vârsteiă ş ş b rb te ti, dup credin ?ă ă ş ă ţă

Interpretarea papal a oilor i mieilor este atât de lipsit de temei, încât ună ş ă tâlcuitor al Evangheliilor ce nu poate fi b nuit de teologii romani, iezuitulă Maldonat, vorbe te în ace ti termeni: „Nu trebuie a disputa cu am nun ime caş ş ă ţ s tim pentru ce Iisus Hristos s- a servit de cuvântul miei în loc de cuvântulă ş oi. Cei ce ar vrea s dispute trebuie s aibe mult grij s nu se fac de râs faă ă ă ă ă ă ţă de oamenii înv a i; c ci este fapt l murit c cei pe cari Hristos îi nume teăţ ţ ă ă ă ş mieii s i ă sunt aceia i cu cei pe cari îi nume te ş ş oile sale.” (Coment. la Ioan 21, 30).

Deci Sf. Petru n- a fost a ezat nici piatr de temelie a Bisericii, nici p storulş ă ă s u suprem. ă

Dar se va zice: nu se poate t g dui c s- ar fi acordat acestui apostolă ă ă oarecare întâietate. De i, în ordinea timpului, nu el a fost cel dintâi dintreş

ucenicii ale i de Hristos pentru apostolat, este totu i întâiul numit de c tre Sf.ş ş ă Matei: acest evanghelist, vrând a numi pe cei doisprezece apostoli, se exprimă astfel: “cel dintâi Simon, ce se nume te Petru, i Andrei fratele s u etc.“ (Mat.ş ş ă 10, 2). Sf. Marcu nume te de asemenea întâi pe Petru, de i ei nu urmeazş ş ă aceea i ordine când arat pe ceilal i (Marc. 3, 16 i urm; Luc. 6, 13 i urm..).ş ă ţ ş ş

În mai multe împrejur ri Hristos a dat lui Petru semne de considera ie cuă ţ totul deosebit ; supranumele de Petru, f r a avea însemn tatea ce- i dauă ă ă ă teologii romani, nu i- a fost dat decât pentru a ar ta statornicia credin ei saleă ţ

i pentru a- l onora. De obicei Petru era cel dintâi care lua cuvântul ca sş ă întrebe pe Iisus i ca s - i r spund în numele apostolilor; evangheli tii seş ă ă ă ş servesc de expresia „Petru i cei împreun cu dânsul“, pentru a ar ta colegiulş ă ă apostolic. (Mat. 1, 36; Luc. 8, 45; 9, 32). Putem oare conchide din aceste fapte, precum Dr. de la Chambre, c „Iisus Hristos acordase Sfântului Petru, maiă presus de to i colegii s i întru apostolat, o întâietate a jurisdic iei i autorit iiţ ă ţ ş ăţ în conducerea Bisericii“(Traité de l’Eglise, vol. I)?. Concluzia nu este logic : po iă ţ fi întâiul într - un corp oarecare, f r a avea pentru aceasta ă ă jurisdic ie ţ iş autoritate; po i fi în acel corp, dupţ ă cum se zice, primus inter pares, întâiul între egali . Apoi, Sf. Petru nu e totdeauna numit întâiul în Sfintele Scripturi; astfel, Sf. Ioan citeaz pe Andrei înaintea lui (Ioan 1, 44); Sf. Pavel nu- lă nume te decât dup Iacov (Galat. 2, 9); el îl nume te chş ă ş iar după ceilal i apostoliţ i fra ii Domnului ş ţ (1 Cor. 9, 5). „Petru nu a fost deci cel dintâi între apostoli

altfel decât a fost tefan între diaconi.” Cuvintele sunt ale Fericitului AugustinŞ (Cuvântul 316). Origen (Tâlcuire la Sf. Ioan) i Sf. Ciprian (Scrisoarea 71 c treş ă Quint.) sunt de aceea i socotin cu Fer. Augustin. Putem afirma c nici unulş ţă ă din P rin ii Bisericii nu au v zut în întâietatea lui Petru o îndrept ire laă ţ ă ăţ jurisdic ie, ţ la autoritate în conducerea Bisericii. Ei n- ar fi putut trage această concluzie f r a se împotrivi îns i Sfintei Scripturi.ă ă ăş

Iisus Hristos nu a dat voie apostolilor s i ca s ia unii fa de al ii titlurile deă ă ţă ţ înv tor, de dasc l i chiar de p rinte sau pap . Cuvintele sale suntăţă ă ş ă ă hot râtoare (Mat. 23, 8, i urm.): „Iar voi s nu v numi i Ravvi, c ci unul esteă ş ă ă ţ ă dasc lul vostru Hristos, iar voi to i fra i sunte i; i Tat s nu chema i vou preă ţ ţ ţ ş ă ă ţ ă p mânt, c ci unul este Tat l vostru cel din ceruri; nici v numi i înv tori,ă ă ă ă ţ ăţă c ci unul este Înv torul vostru, Hristos. Iar cel ce este mai mare între voi, să ăţă ă fie vou slug .” S se al ture cuvintele Evangheliei cu descrierile prerogativeloră ă ă ă episcopului Romei f cute de teologii romani, i se va vedea f r greutate că ş ă ă ă ace tia nu st ruiesc a r mâne întru ş ă ă adev r.ă

Sf. Matei spune c atunci când Petru a întrebat pe Iisus despre prerogativeleă apostolilor, Mântuitorul i- a r spuns: „Amin zic vou c voi cei ce a i urmată ă ă ţ mie, întru a doua na tere, când va edea Fiul Omului pre scaunul slavei sale,ş ş ve i edea i voi pre dou sprezece scaune, judecând cele dou sprezeceţ ş ş ă ă semin ii ale lui Israil“ (Mat. 19, 28).ţ

Dac Iisus Hristos ar fi ales pentru Petru un scaun mai înalt ca scauneleă celorlal i, dac i- ar fi dat o putere mai mare, ar fi zis oare lui Petru însu i cţ ă ş ă cei doisprezece apostoli vor edea pe dou sprezece scaune, f r deosebire?ş ă ă ă

Din toate acestea tragem concluzia c în Biseric nu se afl decât ună ă ă înv tor, decât un domn, un singur p stor suprem. „Eu sunt p storul celăţă ă ă bun”, zice Iisus (Ioan 10, 11). “Voi m chema i Înv tor i Domn, i bineă ţ ăţă ş ş zice i, c ci sunt“ (Ioan 13, 13). „Unul este înv torul vostru, Hristos.” (Mat. 13,ţ ă ăţă 10).

El ade singur pe scaunul slavei sale, în sfânta cetate „al c rei zid aveaş ă

temelii dou sprezeceă , i într - însele numele celor ş doisprezece apostoli ai Mielului“(Apoc. 21, 14). Primii p stori ed acolo pe scaunele lor, judecândă ş semin iile noului popor al lui Dumnezeu. Dac se ridic acolo întreb riţ ă ă ă cercet toare, ce nu se pot dezlega într - un mod fr esc, trebuie a le înf i aă ăţ ăţ ş tribunalului lor; nu la tribunalul unuia singur, ci al întregii Biserici, reprezentat prin cei ce sunt institui i a o cârmui.ă ţ

Nu este prin urmare nimic în Scriptura Noului A ez mânt care s fieş ă ă prielnic, chiar de departe, autorit ii suverane pe care o dau teologii no triăţ ş romani Sfântului Petru i episcopilor Romei, pe cari ei îi consider ca peş ă urma ii acestuia.ş

Se poate zice chiar c autoritatea sa este formal condamnat . Am citat maiă ă sus cuvintele destul de l murite ale lui Iisus Hristos. Faptele Apostolilor iă ş Epistoliile con in dovezi ce demonstreaz pâna la eviden c Sf. Petru nu seţ ă ţă ă bucur de nici o superioritate în colegiul apostolic. Într- adev r, citim înă ă Faptele Apostolilor (8, 14): „Iar auzind apostolii cei din Ierusalim cum c aă primit Samaria cuvântul lui Dumnezeu, au trimis c tre dân ii pre Petru i preă ş ş Ioan.” Petru era deci supus nu numai colegiului apostolic în întregul s u, ci iă ş mai multor apostoli cari erau aduna i la Ierusalim, de vreme ce el ţ a primit de la ei o îns rcinare. ă În aceea i carte (11, 2- 3) se cite te c ş ş ă credincio ii t ia iş ă ţ împrejur au f cut imput ri lui Petru pentru c s- a dus la cei necredincio i, iară ă ă ş Petru se ap r zicând c a ascultat de o porunc de- a dreptul de laă ă ă ă Dumnezeu. Oare astfel se poart cineva c tre un ef suveran, i oare astfelă ă ş ş lucreaz acel ef fa de supu ii lui? La Sinodul din Ierusalim (Fapte 15, 7 iă ş ţă ş ş urm.) nu a prezidat Petru; Iacov a fost cel ce a rostit cuvântul: Judec (Fapte 15, 19) . Petru nu a vorbit decât la rândul s u, ca un simplu membru; cu toateă acestea pre edin ia i- ar fi apar inut ş ţ ţ de drept, dac ar fi fost ef învestit cuă ş autoritate i jurisdic ie asupra sinodului apostolic. Sf. Pavel (Galat. 2, 7 iş ţ ş urm.) t g duie te întâietatea lui Petru; el afirm c este egalul s u, îl puneă ă ş ă ă ă dup Iacov i spune c i- a f cut o aspr mustrare pentru c nu ă ş ă ă ă ă mergea după adev rul evangheliei. ă Mai t g duie te înc (1 Cor. 3, 4- 5; 22) când afirmă ă ş ă ă formal c Petru nu este decât un simplu ă slujitor ca i dânsul, ca i Apollo, i cş ş ş ă credincio ii nu trebuie a se lipi nici de unul nici de altul ca înv tor, ci numaiş ăţă de Iisus Hristos. În sfâr it, chiar Sf. Petru însu i nu cunoa te întâietatea cuş ş ş care ar voi Biserica Roman s - l încarce, de vreme ce, îndreptându - se c treă ă ă presviterii Bisericilor întemeiate de dânsul, nu se d pe sine decât ca coleg ală lor (1 Petru 5, 1).

III. Despre autoritatea episcopilor Romei în timpul primelor

trei veacuri ale Bisericii.

Istoria ne va demonstra c P rin ii i episcopii din timpul celor dintâi optă ă ţ ş veacuri ale Bisericii au dat Sfintei Scripturi în elesul ar tat de noi acum. Dacţ ă ă epi scopul Romei s- ar fi bucurat de vreun drept divin, de o autoritate universal în Biseric , dac ar fi fost, cu titlu de succesor al Sfântului Petru,ă ă ă vicarul i reprezentantul lui Iisus Hristos, centrul necesar al Bisericii, negre itş ş c prerogativele i- ar fi fost recunoscute de vechimea cre tin , p zitoareaă ş ă ă neadormit a credin ei i a dumnezeie tilor a ez minte. Dac Biserica a suferită ţ ş ş ş ă ă în curgerea veacurilor oarecari sc z minte în ceea ce are omenesc, adic înă ă ă oamenii ce o cârmuiesc sau cari fac parte din ea, nu se poate sus ine c aceleţ ă sc z minte s se fi ivit i la obâr ie. Este firesc i drept a ne urca la obâr iaă ă ă ş ş ş ş unei institu ii pentru a- i cunoa te adev ratul caracter; acesta e punctul deţ ş ă plecare trebuincios pentru a putea cunoa te progresele sau sc derile sale înş ă

irul veacurilor. Dac vom proba c Biserica primar nu a recunoscutş ă ă ă episcopului Romei st pânirea ce i- o atribuie ast zi i c acea st pânire nu eă ş ă ş ă ă decât o uzurpare ce nu dateaz decât din veacul al nou lea, va trebui fire te să ă ş ă încheiem c autoritatea sa nu e de drept divin i, prin urmare, este o datorieă ş pentru toate Bisericile i pentru to i credincio ii de a se ridica împrotiva ei i aş ţ ş ş o d râma.ă

Iar noi putea afirma, dup studiul aprofundat i con tiincios ce am f cută ş ş ă asupra documentelor istorice i doctrinale din cele dintâi opt veacuri aleş Bisericii, c episcopul Romei nu e nicicum în drept a cere o autoritateă universal i c acea autoritate nu are temei nici în cuvântul lui Dumnezeu,ă ş ă nici în legile Bisericii.

Cel dintâi fapt pe care partiz anii suveranit ii papale s- au întemeiat esteăţ Epistolia scris de Sf. Climent în numele Bisericii Romei c tre Biserica dină ă Corinth. Ei pretind c o scrisese în temeiul unei puteri covâr itoare, alipită ş ă numelui s u de ă episcop al Romei.

Dar este dovedit 1. c Sf. Climent nu era episcopul Romei când scrise c treă ă Corintheni; 2. c el nu a lucrat nicidecum în aceast împrejurare cu o putere ceă ă i- ar fi fost dat , ci în numele Bisericii Romei i din dragoste cre tineasc .ă ş ş ă

Epistolia semnat de Sf. Climent a fost scris în anul 69 de la Hristos, îndată ă ă dup persecu ia lui Neron, care avu loc între anii 64 i 68, dup cumă ţ ş ă m rturisesc to i înv a ii. Foarte mul i înv a i, primind ca un fapt neîndoiosă ţ ăţ ţ ţ ăţ ţ c epistolia c tre Corintheni a fost scris pe când Climent era episcopulă ă ă Romei, îi fixeaz data sub domnia lui Domi ian. Într- adev r, Climent nu urmă ţ ă ă lui Anaclet pe scaunul Romei decât în anul al doisprezecelea al domniei lui Domi ian, adic în anul 93 al erei vulgare, i a inut acest scaun pân la anulţ ă ş ţ ă 102. M rturia lui Evsevie nu poate l sa nici o îndoial asupra acestui punctă ă ă 1.

Din îns i epistolia se vede c a fost scris în urma unei persecu ii; dac seăş ă ă ţ ă pretinde c persecu ia este cea a lui Domi ian, trebuie a statornici facereaă ţ ţ scrisorii pân la cei de pe urm ani ai veacului întâi, fiindc persecu ia luiă ă ă ţ Domi ian avu loc mai cu seam între anii 95 i 96. i este lesne a vedea, dinţ ă ş Ş

1 Evsevie, Hist. Eccles ., cartea a III- a, cap. II; XIV; XXXIV.

îns i scrisoarea, c a fost scris înaintea acestei epoci, c ci într - însa seăş ă ă ă vorbe te de jertfele iudaice ca men inându - se înc în templul din Ierusalim,ş ţ ă iar templul a fost distrus de Tit odat cu cetatea Ierusalimului, în anul 70 ală erei noastre. Epistolia a fost deci scris înaintea acestui an. Pe de alt parte, eaă ă a fost scris dup o persecu ie în care au suferit mucenicia la Roma câ ivaă ă ţ ţ mucenici foarte vesti i. În persecu ia lui Domi ian nu au fost mucenici de felulţ ţ ţ acesta. Persecu ia lui Neron dur de la anul 64 pân la anul 68. De- aici rezultţ ă ă ă c scrisoarea c tre Corintheni nu a putut fi scris decât în anul 69, adic cuă ă ă ă dou zeci i patru de ani înainte ca Sf. Climent s fi fost episcopul Romei.ă ş ă

În fa a acestui simplu calcul, ce devin vederile i p rerile partizanilorţ ş ă suvernit ii papale asupra însemn t ii actului ce izvor te de la ăţ ă ăţ ăş papa Climent? Chiar când s- ar sus ine c scrisoarea Sfântului Climent a fost scrisţ ă ă în timpul episcopatului s u, nu s- ar putea încheia nimic din aceasta, c ciă ă scrisoarea nu a fost nicidecum scris de el în temeiul unei puteri mai mari iă ş personale pe care ar fi avut- o, ci din dragoste i în ş numele Bisericii Romei. Să ascult m în aceast privin pe Evsevie: „Exist de la Climent o scrisoare,ă ă ţă ă primit de to i, foarte frumoas i vrednic de laud ; el a scris- o ă ţ ă ş ă ă în numele Bisericii Romanilor c tre Biserica Corinthenilor, între cari se ridicase oă înver unat ceart . Am aflat c în cea mai mare parte din Biserici, ca i într - aş ă ă ă ş noastr , din vremuri vechi era obiceiul a o citi. Iar pentru dezbinarea ce seă ridicase la Corintheni pe vremea lui Climent, Hegesippus este un martor foarte pre ios“ ţ 1.

Evsevie revine mai d eparte asupra scrisorii lui Climent i observ iar i cş ă ăş ă fusese scris în ă numele Bisericii Romanilor 2. El spune într - un mod foarte l murit c Climent n- a lucrat în aceast împrejurare ă ă ă din propria sa autoritate, în temeiul unei puteri ce ar fi avut îndeoseb i. Nimic în aceast scrisoare nuă las a presupune o astfel de putere. Ea începe prin cuvintele: „Biserica luiă Dumnezeu care este la Roma, c tre Biserica lui Dumnezeu care este laă Corinth.” Autorul vorbe te de slujirea bisericeasc în leg tur cu unii preo i peş ă ă ă ţ care Corinthenii îi alungaser pe nedrept; el prive te treapta preo easc caă ş ţ ă venind în întregime din izvor apostolic, i nu atribuie nici lui nici altora vreoş întâietate în aceast slujire.ă

Dup toat proba, Sf. Climent a fost redactorul scrisorii c tre Corintheni.ă ă ă Chiar din primele veacuri ea a fost privit ca lucrarea sa. El nu a scris- oă nicidecum cu titlu de episcop al Romei, ci cu numele de ucenic al apostolilor. F r a fi îns rcinat s p storeasc Biserica Romei, el a fost hirotonit episcopă ă ă ă ă ă de c tre Sf. Petru i fusese tovar ul Sfântului Pavel în mai multe dină ş ăş c l toriile sale apostolice. Poate c lucrase cu acest din urm apostol laă ă ă ă cre tinarea Corinthenilor. Era deci firesc s fi fost îns rcinat a face o scrisoareş ă ă a Bisericii din Roma c tre o Biseric c reia îi fusese unul din îmtemeietori.ă ă ă Astfel Climent le vorbe te în numele apostolilor, i mai cu seam al Sfântuluiş ş ă Pavel, care i- a n scut prin credin . Chiar de ar fi scris cu numele de episcopă ţă al Romei, nu s- ar putea scoate de aici nici o urm în folosul autorit ii sale. Sf.ă ăţ Ignatie al Antiohiei, Sf. Irineu al Lionului ori Sf. Dionisie al Alexandriei au scris scrisori c tre mai multe Biserici, i chiar c tre cea a Romei, f r a pretinde dină ş ă ă ă aceasta o alt putere decât cea pe care o aveau, ca eă piscopi, de a lucra pretutindenea la lucrul Domnului.

Nici din scrisoarea îns i, nici din împrejur rile în care a fost scris nuăş ă ă

1 Evsevie, Hist. Eccl.., cartea a III- a, cap. XVI.2 Ibid ., cap. XXXVIII.

putem trage încheierea cum c plângerea Corinthenilor ar fi o recunoa tere aă ş unei puteri covâr itoare în episcopul sau în Biserica Romei, nici r spunsul datş ă lor ca un act de autoritate. Corinthenii s- au adresat c tre o Biseric unde seă ă aflau împreun - lucr torii sfântului Pavel, p rintele lor întru credin ; i aceaă ă ă ţă ş Biseric , prin pana lui Climent, îndemna la pace i la unire, f r cea mai mică ş ă ă ă preten ie la o autoritate oarecare.ţ

Nu se poate vedea în mijlocirea lui Climent nici o prob în favoareaă pretinsei puteri a episcopilor Romei. Climent a fost îns rcinat de c tre clerulă ă din Roma cu aceast afacere din pricina destoiniciei sale, a leg turii ce avuseseă ă cu Corinthenii, a tov r iei sale cu apostolii i a trecerii ce avea în temeiulă ăş ş acestor însu iri. Îns el nu lucra ca episcop al Romei, i înc mai pu in ca unulş ă ş ă ţ ce ar fi avut st pânire asupra Bisericii din Corinth.ă

În veacul al d oilea chestiunea pascal a fost ridicat cu mult aprindere. Maiă ă ă multe Biserici R s ritene voiau s urmeze datinile iudaice de pr znuire aă ă ă ă s rb torii, p strate de cei mai mul i apostoli, i au a ezat - o la aă ă ă ţ ş ş patrusprezecea zi a lunii martie; alte Biserici R s ritene, în congl suire cuă ă ă Bisericile Apusene, pr znuiau s rb toarea Pa tilor ă ă ă ş în duminica ce urmează dup a patrusprezecea zi a lunii martie, dup o predanie apostolic .ă ă ă

De i chestiunea în sine nu era de o mare însemn tate, totu i se socoteaş ă ş îndeob te c toate Bisericile ar trebui s pr znuiasc deodat mareaş ă ă ă ă ă s rb toare cre tin , i c nu ar trebui ca unele s fie în bucuria Învieriiă ă ş ă ş ă ă Domnului, pe când celelalte ar cugeta la taina îngrop rii Sale.ă

Cum s- a rezolvat chestiunea? V zutu - s- a episcopul Romei interpunândă autoritatea sa i prezidând discu ia, cum ar fi f cut - o în cazul când s- ar fiş ţ ă bucurat de o putere covâr itoare?ş

S ascult m m rturia istoriei. Chestiunea fiind ridicat , „sinoade i adun riă ă ă ă ş ă de episcopi avur loc”, zice Evsevieă 1, „ i to i într - un singur glas d dur prinş ţ ă ă scrisori rânduiala bisericeasc tuturor credincio ilor... Avem înc ast ziă ş ă ă scrisoarea celor ce se adunar în Palestina, sub pre edin ia lui Theofil,ă ş ţ episcopul Bisericii Chesariei, i a lui Narcis, episcopul Ierusalimului. Exist i oş ă ş scrisoare a sinodului roman, în care se cite te numele ş episcopului Victor. Avem înc pe aceea a episcopilor din Pont, al c ror sinod a fost prezidat de Palma,ă ă cu titlul de cel mai vechi; pe aceea a Bisericilor din Gallia, ce au fost prezidate de Irineu; pe aceea a Bisericilor întemeiate în provinciile din Osrhoena i înş ora ele din acea ar ; pe aceea a lui Vacchil, episcopul Corinthenilor, i maiş ţ ă ş multe altele. To i, m rturisind aceea i doctrin , deter aceea i hot râre.”ţ ă ş ă ă ş ă

L murit c Evsevieă ă vorbe te de scrisoarea sinodului roman cu acela i titluş ş ca i a celorlalte; el nu o atribuie episcopului Victor, ci adun rii clerului roman;ş ă în fine, nu o aminte te decât în al doilea rând, dup aceea a episcopilor dinş ă Palestina.

Iat deja un punct cu temeinicie hot rît: cum c în chestiunea pascală ă ă ă Biserica Romei vorbe te i judec cu aceea i putere ca i celelalte Biserici, i cş ş ă ş ş ş ă episcopul s u nu isc le te scrisoarea decât în numele sinodului careă ă ş reprezenta acea Biseric . Partizanii autorit ii papale afirm c Victor ă ăţ ă ă a poruncit a se aduna sinoade. Aceast încredin are este cu totul falsă ţ ă 2.

Mai mul i episcopi r s riteni nu se supuser hot rârii celorlal i. Policrat alţ ă ă ă ă ţ

1 Evsevie. Hist. Eccl., Cartea a V- a, cap. XXIII.2 Dintre teologii romani cari emit aceast fals aser iune vom numi anume pe Darruel, înă ă ţ lucrarea sa intitulat : ă Despre Pap i drepturile sale,ă ş carte ce este rezumatul tuturor erorilor iş tuturor exager rilor teologilor romani.ă

Efesului se declar mai cu seam contra decizieiă ă 1. Atunci o discu ie vie seţ ridic între el i Victor, episcopul Romei, care credea c numai episcopulă ş ă Efesului ar avea o p rere aparte, i- l îndemn prin urmare s cear socotin aă ş ă ă ă ţ celorla i episcopi ai provinciei sale. Policrat se învoi la aceasta, i episcopiiţ ş fur de p rerea sa; el scrise aceasta lui Victor, care amenin de a- i desp r iă ă ţă ă ţ de leg tura duhovniceasc cu el.ă ă

Policrat nu se turbur ; el îi r spunse cu asprime i- i zise îndeosebi: „Amă ă ş înv at de la cei cari erau mai mari decât mine c e mai bine a asculta deăţ ă Dumnezeu decât de oameni. Primind scrisoa rea, Victor, episcopul Bisericii Romei, încercă îndat ”,ă zice Evsevie 2, „de a scoate din duhovniceasca leg tură ă pe toate Bisericile din Asia i din provinciile vecine, ca având socotin eş ţ protivnice credin ei; el scrise în acest scop scrisori în care învinuie te pe to iţ ş ţ fra ii cari sunt în acea ar i se roste te c sunt desp r i i de unitate.”ţ ţ ă ş ş ă ă ţ ţ

Ar fi greu de crezut ca partizanii preten iilor romane s fi g sit în acesteţ ă ă cuvinte ale lui Evsevie i în purtarea lui Victor o prob în folosul p rerii lor. Eiş ă ă ar fi putut g si în ele, f r greutate, o prob contrarie. Trebuie luat în seamă ă ă ă ă mai întâi cuvântul lui Evsevie, cum c Victor ă încerc ă a face s se scoată ă Bisericile din Asia din uniunea cu celelalte Biserici. Este v dit c cel ceă ă încearc ă nu are în el putere a de a face ceea ce voie te, almintrelea actul arş urma voin ei. Cu toate acestea Victor face tot ce poate pentru caţ excomunicarea s fie recunoscut ; el o roste te chiar, îns actul s u nuă ă ş ă ă r mâne decât o ă încercare, i trebuie a fi încuviin at de celelalte Biserici pentruş ţ ca s aib oarecare valoare. Victor nu avea deci, ca episcop al Romei, putereaă ă de a excomunica alte Biserici, fiindc rezultatul nu a inut seam de hot râreaă ţ ă ă ce se credea în drept s dea în numele Bisericilor Apusene din pricinaă însemn t ii Scaunului s u.ă ăţ ă

Episcopii, cari s- ar fi supus hot rârii sale dac l- ar fi recunoscut ca ef ală ă ş Bisericii i învestit cu o autoritate universal , nu numai c nu l- au ascultat, darş ă ă înc ve tejir puternic purtarea lui.ă ş ă

„Aceast purtare”, zice Evsevieă 3, „nu pl cea tuturor episcopilor; i pentruă ş aceasta ei îndemnar pe Victor de a lucra almintrelea i de a se p trunde deă ş ă sim minte mai pa nice, mai conforme ţă ş unit ii ăţ i dragostei ce se cuvineş aproapelui.”

Astfel, în loc de a crede c ă unitatea const în unirea cu Victor, episcopii îlă îndeamn pe el însu i a ine seama mai bine de adev ratele no iuni ale unit ii.ă ş ţ ă ţ ăţ Mul i merser chiar mai departe: „Sunt scrisori”, adaug Evsevie, „în care ei îlţ ă ă mustr cu mai mult îndr zneal . În acest num r este Irineu, care i- a scris înă ă ă ă ă numele fra ilor din Gallia pe cari îi p storise; în scrisoarea sa, de i se aratţ ă ş ă partizanul hot rârii ce a eaz s rb toarea pascal în ziua Domnului, totu iă ş ă ă ă ă ş atrage luarea aminte lui Victor, în termeni cuviincio i, c nu trebuie a desp r iş ă ă ţ de uniunea duhovniceasc ni te Biserici ale lui Dumnezeu ce p strează ş ă ă datinile b trânilor lor.” Irineu c uta în scrisoarea sa a face pe Victor să ă ă în eleag , c deosebirile în rânduial nu vat m unitatea bisericeasc i- iţ ă ă ă ă ă ă ş amintea c astfel fusese doctrina predecesorilor s i. El îi zice îndeosebi: „Cândă ă preafericitnl Policarp veni la Roma în timpul lui Anichit i se ridic între ei oş ă u oar discu ie asupra oarec ror chestiuni, ei î i d dur îndat s rutarea deş ă ţ ă ş ă ă ă ă pace. Anichit nu putuse convinge pe Policarp a p r si obiceiul ce- l inuse cuă ă ţ

1 Evsevie, op . cit., cartea a V- a, cap. XXIV.2 Πειραται; Evsevie, op. cit.3 Evsevie. op. cit., cartea a V- a, cap. XXIV.

Ioan, ucenicul Domnului nostru, i cu al i apostoli în tov r ia c rora vie uise.ş ţ ă ăş ă ţ Policarp, din parte - i, nu putuse convinge pe Anichit de a ine acel obicei, c ciţ ă el zicea c e dator s in pe cel ce- l primise de la b trânii cari fuseseră ă ţ ă ă ă înaintea lui. Lucrurile fiind în aceast stare, ei r maser în comuniune unul cuă ă ă altul. Ba înc Anichit f cu lui Policarp cinstea de a- l l sa s s vâr easc Sfântaă ă ă ă ă ş ă Liturghie, i to i cei ce urmau obiceiuri deosebite r maser în leg tur cuş ţ ă ă ă ă întreaga Biseric . Irineu nu scrise numai lui Victor, ci trimise la mul i al iă ţ ţ episcopi scrisori însufle ite de acela i duh.”ţ ş

Deci Victor nu a putut, prin autoritatea sa , s scoat într - adev r dină ă ă Biseric pe cei ce- i hot râse el ca lep da i; ceilal i episcopi i s- au împotrivit cuă ă ă ţ ţ t rie, iar Sf. Irineu, marele dasc l de atunci, ve teji prin scrisorile sale pe celeă ă ş scrise de Victor ca s dea loc dezbin rii.ă ă

Aceast discu ie, pe care partizanii preten iilor papale o invoc în folosulă ţ ţ ă lor, recade deci asupra lor cu toat greutatea, cu o putere ce nu poate fiă contestat cu bun credin .ă ă ţă

Anichit nu vorbe te nicidecum despre autoritatea sa împrotiva lui Policarp;ş Victor nici atâta în fa a lui Irineu i a celorlal i episcopi. Policarp i Irineuţ ş ţ ş judecau i scriau episcopului Romei ca egali în putere episcopal i nuş ă ş recuno teau decât o regul : ş ă vechea predanie.

Cum s- au unit Bisericile într - o practic comun ? Evsevie istorise te astfelă ă ş acest fericit sfâr it care, desigur, nu se datoreaz autorit ii episcopuluiş ă ăţ Romei:

„Episcopi i Palestinei, de cari am vorbit mai sus, adic Narcis i Theofil,ă ş împreun cu Cassius al Tirului, Clarus al Ptolemaidei i cei aduna i împreună ş ţ ă cu ei, dup ce au vorbit despre datina zilei Pa tilor a a cum ajunsese pân înă ş ş ă vremea lor într - o urmare neîntrerupt , atinser multe alte chestiuni i sfâr iră ă ş ş ă scrisoarea lor cu aceste cuvinte: Ave i grij s se trimit cópii de pe scrisoareaţ ă ă ă noastr tuturor Bisericilor, ca nu cumva s fim învinov i i de cei ce- i întorcă ă ăţ ţ ş cu lesnire sufletele lor din dreapta c rare a adev rului. V facem cunoscută ă ă totdeodat c la Alexandria s rb toarea Pa tilor este pr znuit în aceea i zi caă ă ă ă ş ă ă ş la noi. Episcopii din acele împrejurimi i noi ne trimitem unii altora scrisorileş noastre, astfel c s rb torim împreun ziua cea sfânt ”ă ă ă ă ă 1.

Mai multe Biserici au p strat totu i predania Bisericilor din Smirna i Efes, iă ş ş ş nu au fost privite pentru aceasta ca schismatice, de i Victor s- a desp r it dinş ă ţ unirea cu ei.

Partizanii p rerii papale pun mult pre pe puterea ce a avut- o episcopulă ţ Romei în chestiunea pascal i în alte oarecari împrejur ri; ei preschimbă ş ă ă puterea duhovniceasc ă în autoritate.

Aceasta este o în irare de cuvinte f r rost. Nu e nicicum de mirare cş ă ă ă episcopul Romei s- a bucurat chiar de la început de o mare trecere în chestiunile religioase, c ci el ocupa cel dintâi Scaun din Apus i, cu titlul deă ş episcop al capitalei Imperiului, era mijlocitorul firesc între R s rit i Apus. Seă ă ş în elege atunci c Biserica soborniceasc nu era numaidecât într - o parteţ ă ă oarecare, c nici R s ritul nu se bucura mai mult decât Apusul de o autoritateă ă ă universal ; iat pentru ce oarecari eretici, n scu i i osândi i în R s rit, c utauă ă ă ţ ş ţ ă ă ă sprijin în Apus, i mai cu seam la Roma, care- l reprezenta; iat pentru ceş ă ă chiar sfin i ca Policarp al Smirnei se duceau la Roma pentru a se sf tui cuţ ă episcopul acestui ora asupra chestiunilor religioase. Îns nu se pot cerceta cuş ă

1 Evsevie, op. cit ., cartea a V- a, cap. XXV.

credincio ie aceste fapte, dup documentele sigure, f r ca s reias adev rulş ă ă ă ă ă ă c trecerea episcopului Romei nu venea nicidecum ă dintr- o autoritate un iversal , ă c ea nu- i avea m car izvorul într - o autoritate recunoscut deă ş ă ă toate Bisericile Apusene, ci ie ea numai din însemn tatea Scaunului s uş ă ă episcopal.

Roma era miezul tuturor c ilor între deosebitele p r i ale Imperiului.ă ă ţ Credincio ii n v leau acolo din toate p r ile, ori pentru afacerile politice, oriş ă ă ă ţ pentru interesele lor particulare, i astfel m rturia sa de Biseric Apostolic seş ă ă ă g sea sprijinit de credincio ii ce se duceau acolo din toate p r ile i cariă ă ş ă ţ ş duceau cu dân ii m rturisirea tuturor Bisericilor din care f ceau parte. Astfel eş ă ă în elesul unui citat din Sf. Irineu de care teologii romani au f cut cel maiţ ă straniu abuz. Marele dasc l, scriind c tre ereticii ce c utau a corupe peă ă ă credincio ii din Roma, a statornicit împrotiva lor ş regula soborn iceasc ă a credin ei, p strat ţ ă ă pretutindenea i totdeauna; ş „îns ”, adaug el, „fiindc ar fiă ă ă prea lung a în ira în aceast lucrare succesiunile tuturor Bisericilor, vom ar taş ă ă pe aceea a Bisericii prea mari i prea vechi i cunoscute de to i, care a fostş ş ţ întemeiat i a ezat la Roma de c tre cei doi preasl vi i apostoli, Petru iă ş ş ă ă ă ţ ş Pavel, care Biseric mo tene te o datin ce vine de la apostoli precum iă ş ş ă ş credin a vestit oamenilor, i pe care ne- a trimis - o prin succesiuneaţ ă ş episcopilor s i; prin aceasta îi înfrunt m pe to i cei cari prin orice chip, oriă ă ţ prin orbire, ori prin rea p rere, nu se adun unde ar trebui; c ci toat Biserica,ă ă ă ă adic credincio ii ă ş de pretutindeni, sunt îndatora i a se duce c tre aceastţ ă ă Biseric , din pricina celui mai puternic a ez mânt din aceast Biseric ,ă ş ă ă ă predania ce vine de la apostoli, care a fost p strat ă ă de c tre cei ce sunt deă pretutindenea .”1

Teologii romani se silesc a t lm ci r u aceste rânduri, ca s g seasc în eleă ă ă ă ă ă un temei în sprijinul suveranit ii papale. În loc de a zice c credincio ii dinăţ ă ş lumea întreag erau datori a se duce la Roma pentru c era capitalaă ă Imperiului, scaunul guvern mântului i centrul afacerilor politice i civile, eiă ş ş t lm cesc cuvintele ă ă convenire ad prin cuvintele a fi de acord, ceea ce este un contrasens ; ei fac s se raporteze ă potentiorem principalitatem la Biserica Romei i v d în aceasta ş ă întâietatea sa, când cuvintele acelea sunt zise doar într- un mod general, i nimic nu arat c ele nu se refer numai i numai laş ă ă ă ş ora ul de c petenie i capitala imperş ă ş iului; ei t lm cesc ă ă maximae, antiquissimae prin cea mai mare, cea mai veche, f r a se gândi c pun în gura sfântuluiă ă ă Irineu o p rere v dit gre it ; c ci, dac vor ca Biserica Romei s fi fost ă ă ş ă ă ă ă cea mai mare din vremea lui, cel pu in ea nu putea fi ţ cea mai veche — toat lumea tiaă ş c un mare num r de Biserici fuseser întemeiate în R s rit înainte de cea aă ă ă ă ă Romei. A ijderea, ei nu t lm cesc în a a chip încât s - l fac pe scriitor s zicş ă ă ş ă ă ă ă ca încheiere c predania apostolic a fost p strat la Roma ă ă ă ă de aceia ce sunt de pretutindeni (ab his qui sunt undique), cum o cere textul, ci t lm cesc ca i Piusă ă ş

1 Sf. Irineu, Împotriva ereziilor , cartea a III- a, cap. III. D m textul Sfântului Irineu, ca s seă ă poat confrunta cu traducerea noastr : Quoniam valde longum est, în hoc tali volumineă ă omnium ecclesarium enumerare succesiones; maximae et antiquisimae et omnibus cognitae, a gloriosissimis duobus apostolis Petro et Paulo, Romae fundatae et constitutae Ecclesiae, eam quam habet ab apostolis traditionem et anunciatam hominibus fidem, per successiones Episcoporum pervenientem usque ad nos, indicantes, confudimus omnes eos, qui quoquomodo, vel per caecitatem et malam sententiam, praeterquam oportet colligunt. Ad hanc enim Ecclesiam, propter potentiorem principalitatem, necesse est omnem convenire ecclesiam, hoc est eos, qui sunt undique fideles; in qua semper ab his, qui sunt undique conservata est ea, quae est ab Apostolis, Traditio.

IX în Enciclica c tre cre tinii R s riteni: „în tot ă ş ă ă ceea ce credincio ii cred“, f r aş ă ă se gândi c s vâr esc o gre al fa de în elesul adev rat, punând în cugetulă ă ş ş ă ţă ţ ă sfântului dasc l neadev ruri.ă ă

În textul tradus de noi, totul st în picioare. Sf. Irineu, dup ce a statornicită ă c nu trebuie a primi decât credin a ă ţ universal , ă arat Biserica din Romaă ereticilor din acest ora ca pe una ce le poate înf i a o credin cu atât maiş ăţ ş ţă puternic , cu cât predania apostolic fusese p strat acolo ă ă ă ă de c treă credincio ii ş lumii întregi.

Cum oare Sf. Irineu — care se sile te a da ş credin a universal ţ ă ca regul aă credin ei fiec ruia i care se roste te l murit asupra acestui punct în capitolulţ ă ş ş ă de unde e scos textul de mai sus — ar fi putut el s se rosteasc în felul cumă ă socotesc papii i teologii lor? El ar fi judecat atunci astfel: ş Este nevoie să primim drept regul credin a tuturor Bisericilor; dar ă ţ e de ajuns a ine credin aţ ţ Bisericii Romei, de care trebuie s ne lipim i c reia se cade a ne supune, peă ş ă temeiul întâiet ii sale. ăţ Sf. Irineu n- a scos la iveal o p rere atât de pu ină ă ţ îndrept it . El pune în frunte credin a universal ca regul ; arat credin aăţ ă ţ ă ă ă ţ Bisericii Romei ca adev rat , mul umit sprijinului credincio ilor ce se duceauă ă ţ ă ş acolo din toate p r ile i cari p strau astfel predania apostolic . Cum anume oă ţ ş ă ă p strau? Prin faptul c s- ar fi ridicat împrotiva oric rei schimb ri a datiniloră ă ă ă din înse i Bisericile lor, ai c rora martori la Roma erau ei. Sf. Irineu nu dş ă ă pretinsa autoritate divin a episcopului Romei ca r d cina pe care stă ă ă ă predania Bisericii din acest ora ; îns recunoa te dup dreptate c aceastş ă ş ă ă ă mo tenire este a credincio ilor celorlalte Biserici, cari cercetau datinile Romeiş ş prin cele din înse i Bisericile lor, alc tuind astfel un st vilar nebiruit fa deş ă ă ţă orice înnoire.

Era firesc ca episcopul capitalei Imperiului, mai cu seam din pricinaă credincio ilor cari se duceau acolo din toate p r ile, s câ tige o mare trecereş ă ţ ă ş în lucrurile religioase i câteodat s ia chiar unele m suri. Îns toateş ă ă ă ă documentele i împrejur rile faptelor în care se g se te amestecat dovedesc cş ă ă ş ă nu se bucura de o putere covâr itoare în fa a celorlal i episcopi.ş ţ ţ

Se vede c , în adâncul ei, toat discu ia privitoare la textul Sfântului Irineuă ă ţ se m rgine te asupra în elesului ce trebuie s se dea cuvântului ă ş ţ ă convenire. Dac acest cuvânt înseamn ă ă a fi în acord, trebuie s în elegem c venerabilulă ţ ă scriitor cugeta c se cuvine ă numaidecât a fi în bun în elegere cu Bisericaă ţ Roman i c nu se poate f r aceasta a fi în unitate. Dac cuvântul înseamnă ş ă ă ă ă ă a merge, toat ubreda cl dire ultramontan va c dea de la sine; c ci nu seă ş ă ă ă ă poate afirma cu judecata s n toas c to i credincio ii ar fi datori ă ă ă ă ţ ş numaidecât s mearg la Roma, chiar când Biserica întemeiat în acest ora ar fi Bisericaă ă ă ş de c petenie i întâia, miezul unit ii. Se cuvine deci a statornici în elesulă ş ăţ ţ cuvântului într - un chip atât de l murit încât s nu mai r mân nici o îndoială ă ă ă ă în aceast privin .ă ţă

Am ar tat deja c prepozi ia ă ă ţ ad îi d la iveal în elesul; putem, pe lângă ă ţ ă aceast prob de mâna întâi, s ad ug m i altele.ă ă ă ă ă ş

Dac am avea la îndemân textul grec al pasajului în chestiune, nu ar mai fiă ă nici o îndoial , c ci amfibologia ce reiese din cuvântul latin nu ar mai exista.ă ă Îns Evsevie i Nichifor ne- au p strat alte p r i ale textului celui dintâi, iar înă ş ă ă ţ aceste buc i sfântul dasc l s- a slujit numai i numai de cuvinte pe careăţ ă ş traduc torul latin le- a t lm cit prin cuvântul ă ă ă convenire i care n- au alt în elesş ţ decât acela de a merge — ori împreun , ă ori separat.

În cartea a II- a, cap. XXII (Edi . Migne, col. 785), Sf. Irineu zice: „To i preo iiţ ţ ţ

cari au mers în Asia, la Ioan, ucenicul Domnului, m rturisesc.”ăTextul grec: ς

ς.Traducerea latin : „Omnes seniores testantur qui in Asia apud Ioannemă

discipulum Domini convenerunt.” În cartea a III- a, cap. XXI (Migne, col. 947) vorbind despre cei aptezeci de tâlcuitori aş i Scripturii, Sf. Irineu zice: „Adunându - se la Ptolemeu etc.“

În grece te: ş.

Traduc torul latin a t lm cit astfel: ă ă ă „Convenientibus autem ipsis in unum apud Ptolemaeum.”

Benedictinul dom Massuet, care a tip rit lucr rile Sfântului Irineu, pretindeă ă c sfântul dasc l trebuie s se fi slujit în textul în chestiune de cuvintele ă ă ă

ς. Apoi pretinde c ăς este tot una cu .

Chiar când aceast p rere ar fi nesupus c derii, înv tura lui înc n- ar fiă ă ă ă ăţă ă de folos; c ci se mul ume te a ă ţ ş presupune c sfântul dasc l s- a slujit deă ă cuvântul . Ne- ar p rea mai firesc i mai drept a c uta cuvântulă ş ă necunoscut printre cuvintele cunoscute pe care traduc torul le- a t lm cit prină ă ă cuvântul convenire. Din studiu reiese c Sf. Irineu nu s- a slujit de cuvântul ă

, ci de ς, care are în elesul de ţ a merge împreun c tre un loc, ă ă sau de ς, cu un în eles asem n tor,ţ ă ă fiindc în textele grece ti ce s- au p strat el s- a slujit de aceste cuvinte ca să ş ă ă exprime ideea pe care traduc torul a t lm cit- o prin ă ă ă convenire.

În general, traduc torul latin al sfântului Irineu d cuvântului ă ă convenire în elesul de ţ a merge i nu pe cel de ş a fi de acord. Pen tru ce dar s i se deaă acest în eles în vestitul text în chestiune, când chiar în acel text prepozi ia ţ ţ ad d ideea unei direc ii ă ţ c tre ă un loc, i când adverbul ş undique d ideea plec riiă ă din toate locurile dep rtate Romei, unde se g seau credincio ii.ă ă ş

Nimic nu ne lipse te pentru a dovedi c nu este îng duit a da vorbelorş ă ă Sfântului Irineu în elesul ce îi atribuie teologii romani. Sfântul dasc l a zis deciţ ă curat c ă îmbulzirea credincio ilor din toate laturile, atra i la Roma din nevoiaş ş afacerilor lor, pentru c acel ora era cel întâi i cel mai puternic al Imperiului,ă ş ş contribuia a p stra acolo predania apostolic , fiindc acei credincio i aduceauă ă ă ş cu dân ii credin a Bisericilor c rora apar ineau.ş ţ ă ţ

Neap rat c Roma, ca ă ă Biseric Apostolic , ă ă avea o mare putere în p rimele veacuri, i Tertullian cu dreptate se îndrepta la m rturisirea ei de credinş ă ţă împrotiva ereticului c ruia îi zicea: „Tu ai Roma, a c reia putere este al tureaă ă ă cu noi. Fericit Biserica c reia apostolii i- au dat toat înv tura cu sângeleă ă ă ăţă lor“ (De praescript ., cap. XXXVI). Dar oare o Biseric ă Apostolic ă nu poate ea m rturisi despre credin împrotiva ereziei, f r a avea pentru aceasta ă ţă ă ă o autoritate universal i divin ?ă ş ă

Sf. Ciprian avea dreptate s numeasc Biserica din Roma „ă ă scaunul lui Petru, Biser ic însemnat , ă ă de unde a ie it unitatea preo easc ” (Sf. Cipr.,ş ţ ă Scrisoarea 55 c tre Cornelieă ). Îns prin aceasta pretindea el oare c episcopul se bucuraă ă de o autoritale de drept divin? O credea atât de pu in, încât în ţ Tratatul despre unitatea Bisericii în elege prin „ţ scaun a lui Petru” întregul episcopat , prive teş pe Sf. Petru ca egal celorlal i apostoli i- i t g duie te întâietatea, f când dinţ ş ă ă ş ă

Sf. Petru un simplu chip al unit ii soborului apostolicăţ 1. A adar el nume teş ş Biserica de la Roma scaun a lui Petru într - un în eles restrâns;ţ el o nume teş Biserica principal , ă îns principalitatea eraă un fapt ce ie ea din importan a eiş ţ exterioar . Ea era izvorul ă unit ii preo e ti, ăţ ţ ş în sensul c Petru era ă semnul iş chipul unit ii soborului apostolic. A da un alt în eles textului scos dinăţ ţ scrisoarea Sfântului Ciprian c tre Cornelie ar însemna a contrazice ă Tratatul despre unitatea Bisericii, a atribui Sfântului Ciprian dou doctrine protivnice iă ş a- i r pi prin urmare toat logica i toat autoritatea.ă ă ş ă

Cei ce au dat o imp ortan atât de mare textului Sfântului Ciprian scos dinţă scrisoarea c tre Cornelie au uitat pe un altul ce- l lumineaz atât de bine, încâtă ă cu greu se în elege s nu- l fi avut în vedere Ciprian; acela adic unde elţ ă ă declar c „Roma trebuie s fie înaintea Cartaginei, din pricina m ririi sale“;ă ă ă ă pro magnitudine sua 2. Aceast doctrin este potrivit cu cea a Sf. Irineu i aă ă ă ş celorlal i P rin i, ce nu au vorbit niciodat de vreo prerogativ ţ ă ţ ă ă divin , ă cu care Biserica Romei ar fi fost h r zit . Sf. Optat, Sf. Ieronim, Fer. Augustin i mul iă ă ă ş ţ al i P rin i apuseni au l udat Biserica Romei ca Biseric Apostolic i au pusţ ă ţ ă ă ă ş mare pre pe m rturisirea ei de credin în chestiunile religioase. Îns ţ ă ţă ă nici unul nu i- a atribuit o autoritate doctrinal ă în în elesul c ţ ă m rturisireaă ei ar fi de ajuns pentru a sfâr i discu iile. Trebuie chiar lua seama c Fericitulş ţ ă Augustin opune donati tilor puterea Bisericilor R s riteane i nu le vorbe teş ă ă ş ş nicidecum de cea a Romei, de i era Biserica ş Apostolică din Apus. Sf. Irineu ar fi singurul, care ar sus ine- o, dac s- ar tâlcui textul s u cum îl interpreteazţ ă ă ă teologii romani. Îns am v zut c tâlcuirea este fals i c el nu a dat Bisericiiă ă ă ă ş ă Romei o mare autoritate decât în în elesul c ea primise predania apostolic iţ ă ă ş c , gra ie credincio ilor ce se duceau acolo din toate p r ile, predania seă ţ ş ă ţ p strase acolo curat ă ă pân în vremea lui. ă Deci Biserica Romei avea însemn tate nu pentru faptul c era ă ă principala, întâia i cea mai puternic ş ă din toat cre tin tatea, ci ă ş ă din pricina credincio ilor celorlalte Biserici cari oş înt reau prin sprijinul lor.ă

Când Constantinopole devine capitala Imperiului Roman, Sf. Grigorie din Nazianz zice despre aceast Biseric ceea ce zisese Sf. Irineu despre ceaă ă Romei, i cu cuvinte mai l murite înc : „Aceast cetate”, zice el, „este ochiulş ă ă ă lumii; neamurile cele mai de departe se duc c tre ea din toate p r ile, i eleă ă ţ ş scot dintr - însa, ca dintr - un izvor, r d cinile credin ei.” (Grigorie al Naz., Cuv.ă ă ţ 42, § 10, col. 470, ed. Migne).

Traduc torul latin al Sf. Grigorie din Nazianz s- a slujit, ca i cel al lui Irineu,ă ş de cuvântul convenire pentru a exprima îmbulzirea popoarelor la Constantinopole. Trebuie oare a- i da în elesul de ţ a fi de acorda cu ea pentru c Sfântul Ierarh nume te Constantinopolea nu numai Biseric principal iă ş ă ă ş puternic , dar înc ă ă ochiul lumii, izvorul credin ei?ţ

Canonul al nou lea al Sinodului din Antiohia, inut în anul 341, ar fi deă ţ ajuns ca s hot rasc în elesul textului Sf. Irineu. Iat acest canon:ă ă ă ţ ă

„Episcopii tuturor provinciilor (eparhiilor) trebuie a cun oa te c episcopulş ă din cetatea mitropolitan este îns rcinat cu purtarea de grij a toat provincia,ă ă ă ă c ci c tre mitropolie ă ă din toate p r ile n zuiesc to i cei ce au trebuin . ă ţ ă ţ ţă Pentru aceea s- a socotit de cuviin ca el i cu cinstea s covâr asc .”ţă ş ă ş ă

Dac o simpl mitropolie atr gea pe credincio i ă ă ă ş pentru afacerile lor, cu atât mai vârtos capitala Imperiului, care era centrul necesar pentru ei, i undeş

1 Vom da mai jos în întregime textele sfântului Ciprian i ale lui Tertullian.ş2 Sf. Ciprian, Scrisoarea 59 c tre Cornelieă .

trebuiau s se întâlneasc din toate p r ile Imperiului. Astfel eă ă ă ţ faptul constatat de Sf. Irineu, din care tr age încheierea c m rturisirea Bisericii Romane puteaă ă fi de ajuns s înving pe eretici.ă ă

S lu m seama în sfâr it c în capitolul sfântului dasc l era vorba doar deă ă ş ă ă ereticii din Roma, c rora le scrise cartea, i oricine se va încredin a c ară ş ţ ă însemna a abuza în chip straniu de cuvintele lui dându - le un în eles absolut,ţ cu privire la to i ereticii în general i din toate veacurile; c ci el a afirmatţ ş ă numai c Biserica Roman p strase pân în vremea lui datina apostolic , iară ă ă ă ă nu c ă ar p stra- o ă totdeauna.

Discu ia asupra botezului ereticilor arunc noi lumini asupra chestiunii ce oţ ă cercet m.ă

Din cea mai adânc vechimeă 1 era obiceiul de a impune numai mâinile asupra celor ce c zuser în erezie i cari voiau a reintra în sânul Bisericii. O mareă ă ş gâlceav s- a ridicat în aceast privin în veacul al treilea. Sf. Ciprian, episcopă ă ţă de Carthagina, a fost cel dintâi în Apus care a sus inut c trebuie s seţ ă ă s vâr easc a doua oar botezul pentru ereticii întor i. Dionisie, episcopulă ş ă ă ş Alexandriei, care se bucura atunci de o înalt influen în toat Biserica prină ţă ă sfin enia, râvna i tiin a sa, se rosti pe fa pentru episcopul Carthaginei iţ ş ş ţ ţă ş scrise în aceast privin episcopului Romei, tefan. Acesta din urm , socotindă ţă Ş ă c nu trebuie a schimba nimic dintr - o datin p strat din vremuri vechi, seă ă ă ă întrist de o p rere pe care o privea ca o noutate. Sf. Ciprian spunea c fuseseă ă ă asemenea obicei, îns pretindea c nu era dup lege. Ba înc se folosea i de oă ă ă ă ş doctrin protivnic , pe care ar fi p strat - o Biserica sa, i dup care se priveaă ă ă ş ă ca nul botezul s vâr it de c tre eretici.ă ş ă

Sf. Ciprian, adunând mai multe sinoade de episcopi din provincia Africii, trimise lucr rile lui tefan al Romei cu o scrisoareă Ş 2 în care- i spunea: „Am crezut de datorie s v scriu asupra unui fapt ce intereseaz unitatea iă ă ă ş vrednicia Bisericii Sobornice i s stau de vorb cu un om ş ă ă atât de statornic, pe cât i în elept ca tine.”ş ţ

Dup cum vedem, el nu se adresa nicidecum ca unui superior, ci ca unuiă egal, a c rui statornicie i în elepciune o pre uia. El îl f cu înc s în eleag că ş ţ ţ ă ă ă ţ ă ă gre e te când ap r obiceiul Bisericii Romane: „Sunt încredin at”, zice elş ş ă ă ţ 3, „că evlavia i credin a voastr prime te cu pl cere tot ce e potrivitş ţ ă ş ă cu adev rulă . Dar noi tim c sunt unii ce nu vor nicidecum a p r si p rerile de cari odatş ă ă ă ă ă au fost p trun i i cari men in obiceiurile lor deosebite f r a lovi prin aceastaă ş ş ţ ă ă în leg tura dintre episcopi. Deci întru aceasta noi nu facem r zvr tire i nuă ă ă ş impunem lege nim nui.”ă

Sf. Ciprian nu vrea deci a impune p rerea sa lui tefan, dar îl învinuie te că Ş ş ă continu a p stra ceea ce el privea ca o lovitur dat împrotiva adev rului.ă ă ă ă ă

tefan nu a primit doctrina Sfântului Ciprian; ba chiar spune sus i tare cŞ ş ă nu va mai avea p rt ie cu el, nici cu episcopii din Cilicia, din Cappadochia iă ăş ş din Galatia, cari urmau aceea i doctrin . Dionisie al Alexandrieiş ă 4 i- a scris, îndemnându - l la pace i zicându - i c toate Bisericile R s riteane, de i avândş ă ă ă ş p reriă împ r ite asupra doctrinelor lui Novat, erau în unirea cea maiă ţ des vâr it i în bucuria acestui fericit sfâr it. De- aceea îl sf tuia s nuă ş ă ş ş ă ă turbure din nou Biserica din pricina botezului ereticilor.

1 Evsevie, Hist. Eccles ., Cart. a VII- a, cap. II i III.ş2 Sf. Ciprian, Scrisorile 72 i 73 c tre tefanş ă Ş ..3 Ibid.4 Scrisoarea Sf. Dionisie al Alexandriei , în Evsevie, Hist. Eccles ., Cart. a VII- a, cap. V.

Între acestea, Xist urm lui tefan. Dionisie din Alexandria s- a gr bit a- iă Ş ă scrie, pentru a- l hot rî s nu urmeze aceea i cale ca tefan. El zice despreă ă ş Ş acest episcop 1: „A scris scrisori împrotiva lui Helenus, a lui Firmilian i aş celorlal i episcopi din Cilicia, din Cappadochia i din provinciile l tura e,ţ ş ă ş zicând c se va desp r i de duhovniceasca leg tur cu ei, pentru c dân iiă ă ţ ă ă ă ş botezau din nou pe eretici. Socoti i, v rog, gravitatea unui asemenea lucru.ţ ă Aflu într - adev r c în soboare foarte mari de episcopi s- a hot rît c cei ce ară ă ă ă veni de la erezie la Biserica sobornic trebuie mai întâi s fie f cu iă ă ă ţ catehumeni i apoi, prin botez, a fi cur i i de aluatul cel vechi i necurat. Euş ăţ ţ ş i- am scris despre toate acestea o scrisoare în care- i f ceam rug ciuni i cereriă ă ş s nu urmeze a a.”ă ş

Sf. Dionisie nu vede în scrisoarea lui tefan un act de autoritate, ci oŞ mijlocire, care putea arunca în Biseric o nou s mân de vrajb , i pe acestă ă ă ţă ă ş temei voia a o înl tura. În loc de a turbura Biserica, tefan ar fi împ ciuit - oă Ş ă prin mijlocirea sa, dac i s- ar fi recunoscut o autoritate universal . Această ă ă simpl observa ie este de ajuns ca s vedem caracterul cu totul particular aă ţ ă l scrisorii sale.

Care a fost sfâr itul? Ascultatu - l- au oare episcopii, cum ar fi f cut- o dacş ă ă episcopul Romei ar fi avut puterea covâr itoare? Privitu- s- a desp r irea sa caş ă ţ rupând unitatea Bisericii? Nu, desigur. Sf. Dionisie al Alexandriei lucr înă aceast împrejurare ca i Sf. Irineu în chestiunea pascal : el se rosti pe faă ş ă ţă pentru cei ce se deosebeau de episcopul Romei i adres acestuia din urmş ă ă rug min i st ruitoare pentru pacea Bisericii. Sf. Ciprian adun un nou sinod deă ţ ă ă episcopi în Africa, care înt ri prima p rere, i se în elese cu Firmilian ca să ă ş ţ ă ridice Biserica întreag împrotiva Bisericii Romane pe aceast chestiune.ă ă Firmilian r spunse Sfântului Ciprian printr - o scrisoare ce face cunoscută ă credin a R s ritului cre tin cu privire la autoritatea ţ ă ă ş episcopilor Romei 2:

„Firmilian c tre fratele s u Ciprian, închin ciune întru Domnul:ă ă ă„Am primit prin prea iubitul nostru diacon Roga ian, pe care l- a i trimis,ţ ţ

scrisoarea ce ne- a i scris, prea iubite frate; i am mul umit cu mari laude luiţ ş ţ Dumnezeu, c fiind desp r i i cu trupul, sântem uni i cu duhul, ca i cum amă ă ţ ţ ţ ş locui nu numai în aceea i ar dar chiar în aceea i cas . Este potrivit a zice cş ţ ă ş ă ă casa duhovniceasc a lui Dumnezeu este una. ă În vremile de apoi, zice prorocul, muntele Domnului i casa lui Dumnezeu, a ezat pe vârful mun ilor, se vorş ş ă ţ ar ta. ă Aduna i în aceea i cas ne bucur m cu fericire de unitate. Aceasta oţ ş ă ă cerea Domnului psalmistul: de a locui în casa lui Dumnezeu în toate zilele vie iiţ sale. Acela i psalmist zice, într - alt loc, c e o mare fericire pentru sfin i de a fiş ă ţ uni i. O, ţ zice el, cât e de bine i de pl cut a locui fra ii împreun . ş ă ţ ă Într - adev r,ă unirea, pacea i congl suirea aduc mare fericire, nu numai oamenilorş ă credincio i cari cunosc adev rul, dar chiar i îngerilor din cer, cari, dupş ă ş ă dumnezeiescul cuvânt, sim esc bucurie pentru un p c tos ce se poc ie te iţ ă ă ă ş ş care se întoarce în leg tura unit ii. Aceasta n- ar fi zis- o despre îngerii ceă ăţ locuiesc în ceruri, dac ei în i i nu ar fi uni i cu noi; îns dac ei se bucur deă ş ş ţ ă ă ă unirea noastr , apoi se întristeaz când v d duhul i inimile unora înă ă ă ş dezbinare, nu numai ca i cum nu ar chema pe unul i acela i Dumnezeu, darş ş ş ca i cum nu ar putea nici a- i vorbi, nici a se în elege. Noi deci am putea fiş ş ţ recunosc tori lui tefan, c ci prin îngâmfarea sa ne- a dat prilej de a avea oă Ş ă

1 Scrisoarea Sf. Dionisie c tre Xist, în ă Hist. Eccles. a lui Evsevie, Cartea a VII- a, cap. V.2 Scrisoarea lui Firmilian c tre Sf. Ciprian, între scrisorile acestuia din urm . Scrisoarea aă ă

aptezeci i cincea. Edit. Baluze, rev zut de Benedictini.ş ş ă ă

dovad de credin a i în elepciunea voastr ; iar dac ă ţ ş ţ ă ă noi am avut acest folos din pricina lui tefan, nu lui îl dator m. Într- adev r, Iuda prin viclenia iŞ ă ă ş vânzarea pe care a s vâr it - o ca un criminal asupra Mântuitorului nu trebuieă ş privit ca pricina marilor bunuri ce ne- a adus patima Domnului, care a mântuit lumea i toate limbile. Dar s trecem pentru moment asupra celor ce a f cutş ă ă

tefan, ca nu cumva amintindu - ne Ş de cutezarea i de îngâmfarea ş sa, s sim imă ţ prea mult întriă stare de faptele lui cele rele.”

Acest început al scrisorii lui Firmilian v dit arat c el era foarte departe deă ă ă a pune centrul unit ii în papa. tefan nu era în ochii s i decât un episcop plinăţ Ş ă de cutezare i de îngâmfare, ş pentru c îndr znise a se desp r i de Bisericileă ă ă ţ cele ce aveau o alt credin decât a sa asupra chestiunii botezului ereticilor, iă ţă ş merge pân la a- l asem na cu Iuda. Nu trebuie s uit m c Firmilian era unulă ă ă ă ă din cei mai sfin i i mai înv a i episcopi din vremea sa.ţ ş ăţ ţ

Principiul unit ii, el îl punea în Dumnezeu: „Fiindc este”, zice el, „unăţ ă singur i acela i Domn care locuie te întru noi, el une te i leag pe ai s i întreş ş ş ş ş ă ă dân ii prin leg tura unit ii, în orice loc ar fi ei.”ş ă ăţ

Cât despre Biserica Romei, pe care vor s ne- o înf i eze ă ăţ ş pa pista ii ast zi caş ă centru de unitate, el vorbe te astfel:ş

„Aceia ce sunt la Roma nu in socoteal de toate lucrurile ce au fost date laţ ă început, i în zadar pretind ei a se sprijini pe autoritatea apostolilor; astfel cş ă asupra zilei serb rii Pa tilor i asupra unui mare num r de alte taine aleă ş ş ă credin ei sunt la ei oarecare deosebiri, i nu in tot ce se ine la Ierusalim;ţ ş ţ ţ a ijderea în alte inuturi se întâlnesc multe deosebiri, dup felul locurilor iş ţ ă ş limbilor; totu i nu i- au desp r it pentru aceasta de pacea i unitatea Bisericiiş ă ţ ş universale.”

Biserica din Ierusalim era Biserica tip, dup Firmilian; ea era mama tuturoră celorlalte i tipul cel mai curat, dup care ele erau datoare s urmeze; câtş ă ă despre Biserica Romei, ea putea fi scoas din unitate ca oricare alt Biserică ă ă particular . Pentru aceasta el se ridic cu t rie împrotiva lui tefan, careă ă ă Ş cutezase a rupe pacea cu episcopii din Africa, care defaim pe apostolii Petruă i Pavel, ş pretinzând c ine datinile lor. „M mâhnesc adânc dup dreptate”,ă ţ ă ă

zice el, „de nebunia v dit a lui tefan care, pe de o parte, se sl ve te cuă ă Ş ă ş scaunul episcopatului s u i pretinde c este mo tenitorul lui Petru, pe care auă ş ă ş fost puse temeliile Bisericii, i care, pe de alt parte, adaug al i Petri i zide teş ă ă ţ ş ş noi cl diri pentru alte biserici, afirmând, cu de la sine putere, c ele ină ă ţ adev ratul botez...ă

„ tefan, care Ş se f le te, c mo tene te scaunul lui Petru, ă ş ă ş ş nu arat nici o râvnă ă împrotiva ereticilor... Voi, africanilor, pute i spune lui tefan c , cunoscândţ Ş ă adev rul, a i resă ţ pins obiceiul cel gre it; ş pe când noi inem deopotriv adev rulţ ă ă

i obiceiul; noi împrotivim obiceiului romanilor, obiceiul nostru, care este celş adev rat, p strând de la început ceea ce ni s- a dat de Hristos i de apostoli...ă ă ş

i tefan nu se ru ineaz a spune c cei ce sunt în p cat pot ierta p catul, ca iŞ Ş ş ă ă ă ă ş cum baia vie ii s- ar putea g si în casa mor ii! Cum, oare nu te temi tu deţ ă ţ judecata lui Dumnezeu, inând partea ereticilor împrotiva Bisericii? Iat tu e tiţ ă ş mai r u decât to i ereticii; c ci când aceia dintre ei, cari au recunoscut gre alaă ţ ă ş lor, vin la tine ca s primeasc adev rata lumin a Bisericii, tu vii în ajutorulă ă ă ă gre alelor lor i, stingând lumina adev rului Bisericii, aduni împrejurul lorş ş ă întunerecul nop ii ereziei. Nu în elegi tu c o s i se cear seam de acesteţ ţ ă ă ţ ă ă suflete în ziua judec ii, fiindc ai oprit b utura Bisericii celor ce aveau sete, iăţ ă ă ş ai pricinuit moartea celor ce voiau s tr iasc ? i cu toate acestea, tot tu teă ă ă Ş

mânii? Vezi cât e de mare nebunia ta, când îndr zne ti a mustra pe cei ce seă ş lupt împrotiva minciunii pentru adev r! Cine este cel ce se sup r cu maiă ă ă ă mult dreptate împrotiva altuia? Este oare cel ce se în elege cu vr jma ii luiă ţ ă ş Dumnezeu, sau cel care, pentru adev rul Bisericii, se d pe fa protivnic celuiă ă ţă ce se în elege cu vr jma ii lui Dumnezeu?... Câte certuri, câte gâlceviţ ă ş preg te ti tu tuturor Bisericilor din lume! Ce p cat mare ai s vâr it când te- aiă ş ă ă ş desp r it de atâtea turme! Te- ai ucis pe tine însu i; nu te în ela; c ci ă ţ ţ ş ă acela este cu adev rat schismatic, care s- a lep dat de împ rt irea unit ii Bisericii. Peă ă ă ăş ăţ când tu cuge i c to i ceilal i s- au desp r it de tine, tu e ti cel ce s- a desp r itţ ă ţ ţ ă ţ ş ă ţ de ceilal i.”ţ

Astfel vorbea Firmilian episcopului Romei; i nimeni nu cugeta c elş ă gre e te, chiar dintre cei ce nu primeau credin a sa privitoare la botezulş ş ţ ereticilor 1.

Sf. Dionisie al Alexandriei, f r a lupta f i împrotiva episcopului Romei,ă ă ăţ ş c uta a- l aduce la adev r în privin a celor din nou boteza i. Tocmai în acestă ă ţ ţ scop îi arat îndoielile sale fa de un om pe care- l primise la împ rt ire f ră ţă ă ăş ă ă a- l reboteza, i care cu toate acestea nu îndr znea decât cu greutate a seş ă apropia de Trupul Domnului, pentru c nu primise botezul decât de la ereticiă

i cu cuvinte i rituri gre iteş ş ş 2. „Frate”, scria el lui Xist, „am nevoie de sfatul vostru i v cer p rerea voastr , pentru ca s nu gre esc într - o afacere atât deş ă ă ă ă ş însemnat .” El nu se adreseaz nicidecum unui superior, pentru a cere ă ă o hot râre, ă ci unui egal, unui frate, pentru a cunoa te felul s u de a vedea,ş ă pentru ca pe urm el însu i s ia o hot râre. Întreb m pe tot omul de bună ş ă ă ă ă credin : oare astfel s- ar fi adresat episcopul Alexandriei c tre cel al Romei,ţă ă dac acesta din urm s- ar fi bucurat de o autoritate universal recunoscută ă ă pentru a duce la bun sfâr it discu iile dogmatş ţ ice sau disciplinare?

G sim în lucr rile celui de pe urm sinod al Sfntului Ciprian o critic foarteă ă ă ă b t toare la ochi asupra preten iilor episcopului Romei, care începeau a scoateă ă ţ capul. Dup ce a cerut p rerea tovar ilor s i, el gr i astfel: „Fiecare din voiă ă ăş ă ă s - i spun p rerea sa, f r a judeca pe nimeni i ă ş ă ă ă ă ş f r a desp r i de laă ă ă ţ comuniune pe cel ce nu ar fi de socotin a sa, c ci nici unul din noi ţ ă nu se pune episcop al episcopilor iş nu supune pe colegii s i ascult rii sale ă ă prin mijlocul unei groaze tiranice, fiindc tot episcopul are deplina libertate a voin ei sale iă ţ ş întreaga putere; dup cum el nu poate fi judecat de un altul, nici el nu poateă judeca pe altul. S a tept m to i judecata Domnului nostru Iisus Hristos, careă ş ă ţ singur are puterea de a ne a eza la ocârmuirea Bisericii sale i de a judecaş ş purtarea noastr .”ă 3

L murit c Sf. Ciprian avea în vedere pe tefan, episcopul Romei, careă ă Ş

1 Câ iva ultramontani au contestat autenticitatea scrisorii lui Firmilian, îns cei mai erudi iţ ă ţ dintre ei se unesc cu ceilal i savan i ai tuturor colilor, privind- o ca autentic . Ra iunea ceaţ ţ ş ă ţ mai puternic ce aduce Barruel pentru a contesta autenticitatea este faptul c Firmilian nuă ă putea scrie o asemenea scrisoare fiindc , dup Sf. Dionisie al Alexandriei, el se reconciliase cuă ă papa înainte de epoca când ar fi scris- o. Dac Barruel ar fi fost ceva mai erudit, ar fi tiut c înă ş ă scrisoarea Sfântului Dionisie al Alexandriei c tre tefan, scrisoare la care el face aluzie,ă Ş Dionisie nu zice c toat Biserica era în pace în privin a botezului ereticilor, fiindc discu ia deă ă ţ ă ţ abia începuse, ci zice numai lui tefan c ar gre i de ar turbura prin aceast discu ie Biserica,Ş ă ş ă ţ care se g sea atât de fericit de a se bucura de pace dup turbur rile provocate de Novat.ă ă ă ă Celelalte pretinse probe ale lui Barruel sunt înc mai slabe i nu merit a fi discutate. Zicemă ş ă numai c i- a trebuit o cutezare pu in ordinar pentru a se ridica în contra erudi ilor celor maiă ţ ă ţ ilu tri din toate colile, cari admit f r contestare scrisoarea lui Firmilian ca autentic .ş ş ă ă ă2 Scrisoarea Sfântului Dionisie, în Hist. Eccles. de Evsevie, Cartea a VII- a, cap. IX.3 Sinodul Carthag., Oper. Sfântului Ciprian, pp. 329- 330, edit. Benedict.

cutezase a excomunica pe cei ce cugetau altfel decât el asupra botezului ereticilor. Teologii romani vor s priveasc aceste excomunic ri ale episcopiloră ă ă Romei ca sentin e ce desp r eau de la unitate pe cei ce erau lovi i de ele. Însţ ă ţ ţ ă modul cum se prive te hot rârea lui Victor în chestiunea pascal i cea a luiş ă ă ş

tefan în discu ia asupra Botezului dovede te c nu erau luate decât ca ni teŞ ţ ş ă ş acte personale i care nu aveau alt efect decât de a rupe rela iile dintreş ţ episcopul Romei i cei ce nu împ rt eau chipul s u de a cugeta. Cât pentruş ă ăş ă unitatea Bisericii, ea r mânea ne tirbit , pentru cuvântul foarte simplu c aceaă ş ă ă unitate nu consta nicidecum în unirea cu episcopul Romei, i c cei pe cari el îiş ă desp r ea de la p rt ia cu dânsul erau în comuniune cu restul Bisericii. Nu seă ţ ă ăş priveau ca în afar de Biseric decât cei ce erau lovi i de excomunicare de c treă ă ţ ă îns i Biserica întrunit în sinod ecumenic sau în sinoade particulare cu careăş ă se unea i restul Bisericii.ş

Critica pe care o face Sf. Ciprian titlului de episcop al episcopilor ne îndeamn s credem c episcopul Romei c uta înc de pe atunci a i- l însu i,ă ă ă ă ă ş ş

i aminte te o remarc a lui Tertullianş ş ă 1. Înv atul preot din Carthagina zicea cuăţ ironie de un episcop roman, a c ruia doctrin o def ima: „Aud c s- a dat oă ă ă ă porunc , i înc o porunc hot râtoare; ă ş ă ă ă suveranul pontif, adic ă episcopul episcopilor, a zis: <<Iert p catele de necur ie i de curvie celor ce au f cută ăţ ş ă poc in >>. Oh, porunc ! Cel pu in nu i se va putea pune deasupra eticheta:ă ţă ă ţ Fapt bun ! ă ă Îns unde se va afi a oare aceast porunc atât de liberal ? Socot,ă ş ă ă ă de bun seam , c pe u ile locurilor de desfrânare...” Tertullian î i bate joc deă ă ă ş ş asemenea de titlurile de pap ă i de ş apostolic, ce luau episcopii Romei. Oameni ca Zefirin i Callist, urma ul s uş ş ă 2, puteau prea bine s - i ia titluri pompoaseă ş pe care nu le meritau; îns Biserica, în loc de a le recunoa te legitimitatea i deă ş ş a le privi ca pornind din drept divin, le osândea prin dasc lii ei cei mai înv a iă ăţ ţ

i le privea ca un fruct r u al mândriei i al ambi iei. Sf. Ciprian n- ar fi fostş ă ş ţ consecvent cu sine însu i, dac s- ar fi supus i dac s- ar fi declarat înş ă ş ă favoarea preten iilor episcopilor Romei. Într - adev r, în ţ ă Tratatul despre unitatea Bisericii, el t g duie te f i chiar întâietatea Sfântului Petru; el nuă ă ş ăţ ş face din acest apostol decât chipul unit ii ce se g sea în întregul soborăţ ă apostolic i, prin drept de mo tenire, în întregul corp episcopal, pe care- lş ş nume te ş scaunul lui Petru. Numai în urma unui ir de deform ri din cele maiş ă stranii au ajuns teologii romani a în elege prin aceast din urm expresieţ ă ă scaunul Romei. Ei nu puteau s - i dea un astfel de în eles, decât uitând cu totulă ţ restul textului din Sf. Ciprian, de unde ea este scoas . Noi îl vom da ca pild ,ă ă una dintr- o mie, de pu ina bun credin a partizanilor Papalit ii când citeazţ ă ţă ăţ ă vechile izvoare. Dup ce în ir puterile f g duite Sfântului Petru, sfântulă ş ă ă ă dasc l zice c Iisus Hristos le- a ă ă f g duit ă ă lui singur, de i ele ar fi trebuit s fieş ă date tuturor. „Pentru ca s se arate ă unitatea”, zice el, „Mântuitorul a voit, ca aceast unitate s - i trag obâr ia de la ă ă ş ă ş unul singur .3 Desigur, ceilal i apostoliţ

1 Tertull., De Puducitia, § 1.2 Asupra scandalului acestor doi nedemni episcopi ai Romei vezi lucrarea intitulat ă Φιλοσοφουµενα, care se atribuie cu dreptate Sfântului Hippolit, episcop de Ostia, sau înv atului preotăţ Caius. E sigur, cel pu in, c aceast carte este opera unui scriitor contimporan evenimentelorţ ă ă ce a istorisit, i care se bucura de o mare autoritate în Biserica Roman . Tertullian imput unuiş ă ă episcop al Romei c a adoptat, în urmarea în el ciunilor lui Praxeas, erezia ă ş ă patripassienilor (Lib. adv. Prax ., § 1). Autorul c r ii ă ţ Φιλοσοφουµενα atribuie aceast erezie lui Zefirin i luiă ş Callist, episcopi ai Roma în acea vreme. Dup cum vedem, ei nu credeau în infailibilitateaă acestora.3 Iat explica ia pasajului, de care am vorbit mai sus, unde Sf. Ciprian nume te Biserica Romeiă ţ ş

erau ceea ce era i Petru; ei aveau aceea i cinstire i aceea i putereş ş ş ş ca iş dânsul 1. To i sunt a eza i p stori, iar turma, ţ ş ţ ă hr nit de ă ă to i p storii ţ ă împreun ,ă este una, pentru ca Biserica lui Hristos s se arate în ă unitatea sa.”

Scaunul lui Petru, în ideea sfântu lui Ciprian, este autoritatea soborului apostolic i, prin drept de mo tenire, aceea a corpului episcopal; to i episcopiiş ş ţ au aceea i cinsteş iş aceea i putere ş în privin a rangului, dup cum apostoliiţ ă aveau aceea i cinste i aceea i putere ca i Petru.ş ş ş ş De vreme ce Sf. Ciprian admite acest principiu, cum se poate abuza de unele din expresiile sale, a aş cum s- a f cut? Chiar când ar trebui s se în eleag prin ă ă ţ ă scaunul lui Petru, scaunul Romei, nu ar urma din aceasta nimic favorabil preten iilor episcopuluiţ acestui scaun c ci, ca episcop, el n- ar avea ă nici mai mult cinste, nici maiă mult st pânire ă ă decât ceilal i; i, a a cum spune pu in mai departe Sf. Ciprian,ţ ş ş ţ episcopatul este unul, i episcopii îl au laolalt cu to i i fiecare în parte.ş ă ţ ş

Îns episcopul din Carthagina nume te Biserica Romei ă ş r d cină ă ă iş mam aă Bisericii sobornice 2. Ce urmeaz de aici, când asemenea expresii erau îndeob teă ş întrebuin ate în vremea sa pentru a însemna ţ toate Bisericile Apostolice? Nimeni nu t g duie te c Biserica Romei ar fi fost întemeiat de apostoli; ea a fostă ă ş ă ă deci o r d cină ă ă a Bisericii întregi, o Biseric mam , îns nu a fost prină ă ă excelen ţă r d cina, mama ă ă Bisericii. Într - adev r, Tertullian nume te toateă ş bisericile apostolice mame i r d cini, ş ă ă ceea ce înseamn : „mame ce dauă na terş e altora“ 3; acela i dasc l nume te Ierusalimul ş ă ş mam a credin ei,ă ţ matricem religionis 4. Sinodul întâi din Constantinopole 5 d Bisericii dină Ierusalim titlul de mam a tuturor bisericilor. ă În Africa se d dea titlul deă matrix sau mame tuturor Bisericilor mari mitropolitane 6. Un episcop galican din veacul al cincilea, Avit din Vienne, scria patriarhului din Ierusalim: „Apostolatul vostru are o întâietate ce i- a fost dat de Dumnezeu“, i seă ş sile te a dovedi c ine locul ş ă ţ cel dintâi (principem locum ) în Biseric , nu numaiă prin privilegiile sale, ci i prin meritele saleş 7. Nu e dar nicidecum de mirare că Sf. Ciprian a dat titlul de Biseric ă mam , ă de Biseric ă r d cin ă ă ă celei a Romei, care n scuse pe altele, poate chiar în Africa, i a c rei obâr ie se urca laă ş ă ş apostoli. Prin apostoli ea era, cu acela i titlu ca i celelalte Biserici apostolice,ş ş mama i r d cina Bisericii întregi. ş ă ă Întrucât denumirile nu- i sunt date într - un mod exclusiv, ele nu probeaz nimic în folosul puterii ce singur î i ia. Nimeniă ă ş nu zice c Roma n- a fost unul din centrele cele mai de frunte ale iradieriiă cre tine din lume; nimenea t g duie te c ar fi fost o Biseric puternic ,ş ă ă ş ă ă ă

„Izvorul unit ii sacerdotale.”ăţ1 În unele manuscriste s- a ad ugat aici: „Îns întâietatea a fost dat lui Petru, pentru a fiă ă ă numai o singur Biseric i un singur scaun (ă ă ş Sed primatus Petro datur ut una Ecclesia et cathedra una monstretur). “ S- ar putea explica aceste cuvinte într - un sens neultramontan, prin ceea ce precede la Sf. Ciprian asupra lui Petru, chip al unit ii; îns e de prisos a pierdeăţ ă timpul ca s explic m un text interpolat. EI era privit astfel de savantul Baluze, care preg tiseă ă ă edi ia operelor Sfântului Ciprian, publicat pe urm de benedictinul Dom Maran. Când aceastţ ă ă ă edi ie a fost publicat , un oarecare Masbaret, profesor la Seminarul din Angers, ob inu de laţ ă ţ guvern ca pasajul s fie reintrodus. Pe atunci se inea a nu contraria Roma, i pasajul a fostă ţ ş restabilit prin mijlocirea unui cartona . Vezi în ş L’Histoire des Capitulaires observa iile luiţ Chiniac asupra Catalogului lucr rilor lui Stephan Baluze.ă2 Sf. Ciprian, Scrisoarea 45 c tre Cornelieă .3 Tertullian, Praescript. , c. XXI.4 Tertull., Adv. Marcionem , Cartea a IV- a, cap. XXXV.5 Labbe, Collect. des Conciles.6 Cf. Conciles d’Afrique, ibid.7 Operele Sfântului Avit, editate de Sirmond (tom. II al operelor alese ale lui Sirmond).

venerabil , apostolic . Îns totul vine a dovedi c însemn tatea sa nu- i d i oă ă ă ă ă ă ş st pânire covâr itoare în vremea celor dă ş intâi veacuri.

Vedem c , chiar din veacul al treilea, episcopii Romei, pentru cuvântul că ă Petru fusese unul din întemeietorii scaunului lor, pretindeau c ar aveaă oarecare drept de st pânire asupra restului Bisericii i î i d deau câteodată ş ş ă ă titlul de episcop al episcopilor; dar a ijderea vedem c Biserica întreag seş ă ă ridica împrotiva acestor preten ii ambi ioase i nu inea nici o seam de ele.ţ ţ ş ţ ă

Fiindc teologii romani dau mult importan m rturiilor Sfântului Cipriană ă ţă ă i alor lui Tertullian, a trebuit s fix m în elesul lor într - un mod neted iş ă ă ţ ş

precis. Pe lâng textele marelui episcop al Carthaginei, vom mai ad uga alteă ă câteva ale lui Tertullian, care sunt de cel mai mare pre , întrucât teologiiţ romani au voit a le tâlcui în favoarea lor.

În cartea sa contra lui Marcion 1, Tertullian se exprim astfel: „Dac seă ă dovede te din capul locului c : este mai adev rat ceea ce este mai vechi; cş ă ă ă este mai vechi ceea ce a fost de la început; c ceea ce a fost de la început a fostă a ezat de c tre apostoli; va fi deopotriv dovedit c ceea ce a fost dat de c treş ă ă ă ă apostoli este ceea ce a fost inut ţ cu sfin enie ţ de c tre Bisericile apostolice. Să ă vedem ce lapte au primit Corinthenii de la Sf. Pavel; dup care rânduial auă ă fost îndrepta i Galatenii; ce citesc Filippisenii, Thessalonicienii i Efesenii; ceţ ş vestesc Romanii, ce sunt aproape de noi, ei cari au primit de la Petru i de laş Pavel Evanghelia, pecetluit cu sângele lor. i mai avem i Bisericile al ptate deă Ş ş ă Ioan...“

Biserica Romei este bine pus aici la rangul s u, adic dup Bisericileă ă ă ă apostolice, a c rora întemeiere era mai veche ca întemeierea sa. Tertullian nuă prive te m rturia ei mai presus de celelalte m rturii; el constat ş ă ă ă un fapt: cum c Biserica Romei, singura ă apostolic ă din Apus, era mai apropiat ă decât celelalt e i, prin urmare, era mai u or pentru dânsul i pentru protivnicii s i sş ş ş ă ă cunoasc ă m rturia ă ei cu privire la chestiunile ce îi dezbinau.

În cartea sa De Praescriptionibus Tertullian dezvolt aceea i doctrin despreă ş ă m rturia ă Bisericilor apostolice, i apeleaz la aceea a Bisericii Romei în acela iş ă ş mod ca în cartea sa contra lui Marcion.

„Ceea ce apostolii au propov duit”, zice elă 2, „adic ceea ce Hristos le- aă descoperit, eu pretind prin prescrip iune ţ c nu se poate proba altminteri decâtă prin Bisericile ce apostolii au întemeiat, înv ându - le fie ăţ prin viu grai, cum se zice, fie prin epistoliile lor. Dac este a a, toat doctrina ce se acord cu cea ă ş ă ă a Bisericilor apostolice, mame i izvoare ale credin eiş ţ 3, este conform cuă adev rul.”ă

Pu in mai jos, Tertullian aplic acest principiu general:ţ ă„Cutreier ”, zice elă 4, „Bisericile apostolice, unde scaunele apostolilor sunt

înc în picioare, unde se citesc epistoliile lor autentice, unde glasul lor încă ă r sun i chipul lor pare c înc se vede. Este Ahaia aproape de tine? Aiă ă ş ă ă Corinthul; de nu e ti departe de Machedonia, ai pe Filippiseni i peş ş Thessalonicieni; de po i merge în Asia, ai Efesul; dac locuie ti aproape deţ ă ş Italia, ai Roma, a c reia autoritate este aproape de noi. Cât este de fericită ă aceast Biseric , c reia apostolii i- au dat toat doctrina cu sângele lor; ă ă ă ă unde Petru a suferit moartea ca Mântuitorul; unde Pavel a fost încoronat cu moartea

1 Tertull., Adv. Marc ., Cartea a IV- a, § 5.2 Tertull., De Praescrip., § XXI.3 Matricibus et originalibus fidei.4 Tertull., De prescrip., §. XXXVI.

Sfântului Ioan Botez torul; unde apostolul Ioan a fost aruncat în ulei clocotit,ă f r a suferi nimic din aceasta, dup care a fost exilat într - o insul ! S vedemă ă ă ă ă ce spune aceast Biseric , ce înva , ce m rturie d ea dimpreun cu Bisericileă ă ţă ă ă ă din Africa.”

Teologii romani se mul umesc de obicei a cita partea textului ce amţ subliniat. Ei se feresc foarte de a observa c Tertullian nu vorbe te de Bisericaă ş Romei decât dup celelalte Biserici apostolice ă i cu acela i titlu; ş ş c el apelează ă la m rturia ei doar pentru c era Biserica apostolic ă ă ă cea mai apropiat ă de Africa, cea a c rei m rturie îi era mai u or de constatat. Aceste observa ii, aă ă ş ţ c rora importan i exactitate oricine o în elege, d râm cu deplin tate tâlculă ţă ş ţ ă ă ă ce ace ti teologi caut a da celor câteva linii citate de ei. Negre it c pentruş ă ş ă aceasta le trec de obicei sub t cere pe celelalte.ă

Teologii romani au apucat cu gr bire câteva împrejur ri din via a scaunuluiă ă ţ Romei pe vremea celor dintâi trei veacuri i le- au dat ca probe de putereş covâr itoare a episcopilor acestui scaun asupra întregii Biserici. Ele îns nuş ă probeaz absolut nimic în favoarea st pânirii lor. Exemplele de c petenie peă ă ă care se sprijin sunt Origen, Sf. Dionisie al Alexandriei, Pavel din Samosata iă ş nova ienii. Vom cerceta faptele în lumina izvoarelor istorice autentice.ţ

Vom stabili mai întâi un principiu general, care determin adev ratul loră ă caracter, precum i pe cel al apelurilor ce fur adresate în urm scaunuluiş ă ă Romei: apelul la un scaun sau la un episcop nu este o prob în favoareaă autorit ii lor. În primele trei veacuri existau între episcopi rela ii foarte dese;ăţ ţ

i dac o discu ie se ridica într - o Biseric oarecare, cei ce c utau s probezeş ă ţ ă ă ă adversarilor lor c erau gre i i se adresau la al i episcopi i- i rugau s facă ş ţ ţ ş ă ă cunoscut credin a Bisericii lor, i astfel s osândeasc pe cei ce voiau a faceă ţ ş ă ă s ias la iveal ni te p reri noi. De regul , se adresau la Biserici dep rtate ceă ă ă ş ă ă ă nu puteau fi b nuite de par ialitate, la Biserici apostolice, sau la episcopi ce seă ţ bucurau de o mai înalt reputa ie de tiin i sfin enie. Aceia ce erau osândi iă ţ ş ţă ş ţ ţ în Apus apelau la R s rit, i cei ce erau osândi i în R s rit se adresau în Apus,ă ă ş ţ ă ă

i mai cu seam Romei, ş ă singura Biseric apostolic ă ă din acea latur .ăEste cât se poate de firesc ca Biserica Romei s nu fi fost exclus de laă ă

aceste apeluri; îns pentru ca s - i fie permis a scoate aceste apeluri înă ă sprijinul puterii sale covâr itoare, ar trebui ca ea s fi fost singura chemat aş ă ă judeca, iar hot rârile ei s fi fost primite ca ie ite din aceast putere. Vomă ă ş ă vedea c nu a fost a a.ă ş

Origen nu a apelat deloc la Roma, de i mai mul i teologi romani zic c aş ţ ă f cut - o. Osândit mai întâi de episcopii Egiptului, apoi de mai mul i al ii iă ţ ţ ş îndeosebi de cel al Romei, sus inut de cei ai unui mare num r de Biserici dinţ ă R s rit, el voia s se îndrept easc fa de cei ce- l osândiser . „El mai scrise”,ă ă ă ăţ ă ţă ă zice Evsevie 1, „scrisori lui Favian, episcopul ora ului Romei, i unui mareş ş num r de al i episcopi ai Bisericilor, ca s îndrept easc cur ia credin eiă ţ ă ăţ ă ăţ ţ sale.” Iat , în toat simplicitatea sa, faptul în care teologii romani au g sit oă ă ă prob a întâiet ii de autoritate i de jurisdic ie a episcopilor Romei. Ei s- auă ăţ ş ţ ferit foarte de a cita textul lui Evsevie, i au trecut sub t cere p rerea Sfântuluiş ă ă Ieronim, legat de condamn rile al c ror obiect fusese Origen. Ieronim, după ă ă ă ce a vorbit de nenum ratele lucr ri ale înv atului preot din Alexandria,ă ă ăţ strigă 2: „Ce r splat a primit el pentru atâtea lucr ri i sudori? El este osândită ă ă ş de episcopul Dimitrie i, afar de episcopii din Palestina, Arabia, Fenicia iş ă ş

1 Evsevie, Hist. Eccles ., Cartea a VI- a, cap. XXXVI.2 Apud Ruff., cart. II.

Ahaia, este osândit unanim pretutindeni. Roma chiar i- a adunat contra luiş Senatul s u (adic sinodul ei), nu pentru c ar fi înv at dogme noi, nu c ar fiă ă ă ăţ ă avut sim minte eretice, cum ar vrea s ne conving cei ce latr dup el caţă ă ă ă ă ni te câini turba i; ci pentru c nu puteau suferi str lucirea elocven ei i aş ţ ă ă ţ ş

tiin ei sale, i pentru c atunci când vorbea el, to i ceilal i p reau a fi ca ni teş ţ ş ă ţ ţ ă ş pe ti f r de glas!“ş ă ă

Astfel, dup Sf. Ieronim, clerul Romei s- a asociat unor intrigi josnice contraă lui Origen; iar dup Evsevie, marele om scrisese episcopului Romeiă la fel ca multor altora, ca s î i apere credin a.ă ş ţ

Ne întreb m ce anume probeaz un asemenea fapt în favoarea autorit iiă ă ăţ episcopilor Romei?

Cauza Sfântului Dionisie al Alexandriei nu dovede te nimic mai mult.şMai mul i credincio i, neîn elegând doctrina expus de marele episcopţ ş ţ ă

contra lui Savellie i a partizanilor s i, merser la Roma i îi atribuir oş ă ă ş ă doctrin eretic . Un sinod se inea atunci în acest ora . Episcopul romană ă ţ ş scrise, în numele sinodului, o scrisoare lui Dionisie al Alexandriei, ca s seă informeze dac este adev rat c sus inea doctrina ce i se atribuise. Episcopulă ă ă ţ Alexandriei trimise la Roma o lucrare alc tuit de el, în care erau expuseă ă p rerile sale cu exactitate. Iat rezumatul exact al celor scrise asupra acestuiă ă punct de c tre Evsevie i Sf. Athanasie. i din faptul c un episcop cere, înă ş Ş ă numele unui sinod, l muriri unui alt episcop asupra credin ei sale, trebuie a seă ţ conchide oare c episcopul care cere l muririle are ă ă autoritate i ş jurisdic ieţ asupra celui c ruia- i scrie? Este nu numai ă dreptul, ci i ş datoria oric ruiă episcop de a c uta s lumineze pe un frate pe care- l crede gre it, i s fie gataă ă ş ş ă el însu i a da seam de credin a sa. Deci episcopul Romei i al Alexandriei auş ă ţ ş îndeplinit o datorie riguroas ; nici unul dintr - în ii nu a exercitat o autoritateă ş covâr itoare.ş

Îns pentru faptul c mai mul i au venit la Roma s - l învinuiasc , este oareă ă ţ ă ă un motiv de a spune c ei recuno teau acestui scaun o putere mai mare?ă ş

Faustin, episcop de Lion, st ruind s osândeasc pe Marcian din Arles, îlă ă ă acuz înaintea sfântuluă i Ciprian 1. Recuno tea el pentru aceasta Sfântuluiş Ciprian o autoritate superioar ? Episcopii din Spania denun ar aceluia iă ţ ă ş Ciprian pe doi episcopi r i, cari ar tau în favoarea lor scrisori de la episcopulă ă Romei, iar Ciprian îi condamn pe cei doi episcopi vinova iă ţ 2. Trebuie oare a se conchide de aici c episcopii spanioli recuno teau Sfântului Ciprian nu numaiă ş autoritatea asupra Bisericii lor, ci înc o autoritate superioar celei aă ă episcopului Romei? Istoria Bisericii ne ofer numeroase exemple de episcopiă ce apeleaz unii la al ii, i aceasta f r a recunoa te nici o autoritate celoră ţ ş ă ă ş c rora le erau deferite cauzele.ă

Dionisie al Alexandriei 3 primi el însu i plângeri contra doctrinei lui Pavelş din Samosata, episcopul Antiohiei, dup cum cel al Romei primise plângeriă contra doctrinei lui Dionisie. Precum episcopul Romei îi scrisese, el scrise episcopului Antiohiei pentru a- i face cunoscute învinuirile de care era înc rcat; el se adres lui Pavel în numele clerului s u, dup cum episcopulă ă ă ă Romei se adresa lui însu i în numele sinodului roman. Episcopul Antiohieiş r spunse, pentru a se explica; i Dionisie, neg sind l muririle sale destul deă ş ă ă tari, scrise din nou spre a le doborî. Episcopii din Siria se adunar la Antiohiaă

1 Cf . Scrisorile Sf. Ciprian.2 Ibid.3 Evsevie, Hist. Eccles ., Cartea a VII- a, cap. XXVIII i XXX, ş Biblioteca P rin ilor,ă ţ t. XI.

ca s judece pe Pavel; ei scriser lui Firmilian al Chesariei Capadochiei i luiă ă ş Dionise al Alexandriei, rugându - i s vin ca s - l judece împreun cu ei. Dacă ă ă ă ă ei ar fi scris episcopului Romei, cât ar triumfa teologii romani de acest fapt, care totu i n- ar proba mai mult în favoarea jurisdic iei acestui episcop, dupş ţ ă cum nu probeaz în favoarea aceleia a lui Firmilian sau a lui Dionisie.ă

Acesta din urm nu se putu duce la sinod, din pricina unei boliă îngrijor toare, ce- l mân pu in timp dup aceea la mormânt; dar scriseă ă ţ ă sinodului din Antiohia o epistolie, trimis la toat Biserica de un al doileaă ă sinod care puse cap t afacerii lui Pavel din Samosata.ă

Episcopul eretic, vrând a continua s locuiasc în casa episcopal , episcopii,ă ă ă pentru a- l scoate afar din ea, scriser la Roma împ ratului Aurelian, că ă ă are, zice Evsevie 1, „ordon foarte în elept s se dea casa în mâinile altora, c rora ară ţ ă ă scrie episcopii italieni de religie cre tin i episcopul romanş ă ş .” Sinodul al doilea din Antiohia scrisese episcopului Romei, ca i urma ului lui Dionisie peş ş scaunul din Alexandria. Biserica dn Italia s- a unit cu hot rârea sinoduluiă contra lui Pavel de Samosata, care a fost alungat din Biseric .ă

S- a voit a vedea în decizia lui Aurelian o prob în favoarea jurisdic ieiă ţ universale a episcopului Romei. Este mai exact a zice c împ ratul a voit s seă ă ă raporteze, în afacerea ce îi era deferit , la m rturisirea unor episcopi pe cariă ă ambele p r i ă ţ nu- i putea recuza dup dreptă , fiindc ei nu aveau nici un interesă a favoriza pe unul mai mult decât pe altul; episcopi a c rora sentin el însu iă ţă ş putea s o cunoasc lesne, fiindc locuia în mijlocul lor. Este de remarcat că ă ă ă împ ratul nu a dat nicidecum sentin a episcopului Romei ca nerecuzabil ; el îlă ţ ă numi împreun cu ceilal i episcopi italieni i ă ţ ş dup ei; ă dac îl men ion într - ună ţ ă mod special, evident aceasta nu a fost decât din cauza importan ei scaunuluiţ s u a ezat în capitala Imperiului, iar nu pentru c se bucura de o autoritateă ş ă particular . ă

Într- adev r, este nevoie de ă probe în favoarea suprema iei romane, pentru aţ le c uta pân i în afacerile unui împ rat p gân, când toate l muririleă ă ş ă ă ă biserice ti în afacerea lui Pavel din Samosata probeaz c acea suprema ie nuş ă ă ţ era nicidecum recunoscut de c tre Biseric !ă ă ă

Cauza nova ienilor, la care au recurs înc teologii romani, nu este maiţ ă favorabil sistemului lor. Schisma lui Novat din Carthagina se confund cuă ă aceea a lui Nova ian din Roma. Partizanii lui Nova ian, ca i cei ai lui Novat, seţ ţ ş purtau cu foarte mare asprime fa de cei cari sl biser în persecu ie.ţă ă ă ţ Nova ian, întemeind schisma sa la Roma, ca i Novat la Carthagina, vedem peţ ş schismaticii din Roma cautând s se sprijine pe Biserica din Africa, dup cumă ă schismaticii din Carthagina pe aceea a Romei. Din rela iile lor i din plângereaţ ş lor s- ar putea tot atât de bine conchide suprema ia Carthaginei cât i cea aţ ş Romei. Îns teologii romani nu caut s - i a inteasc privirea decât asupraă ă ă ş ţ ă Romei. Se în elege pentru ce. Silin ele lor sunt zadarnice. Faptele seţ ţ împrotivesc.

Sf. Ciprian condamn cu asprime, în mai multe sinoade, înv tura lui Novată ăţă i a lui Nova ian. Cel dintâi, unul din partizanii cei mai râvnitori ai acestorş ţ

înv turi cel pu in criminale, v zând c are s fie osândit, fugi la Roma. Acoloăţă ţ ă ă ă se în elese cu Nova ian, care vâna scaunul acestui ora , i f cu s fie hirotonitţ ţ ş ş ă ă episcop, atunci când Cornelie era deja legitim ales.

Cornelie i competitorul s u se adresar episcopului Carthaginei. Ciprianş ă ă

1 Evsevie, Hist. Eccles ., Cartea a XII- a, cap. XXX.

credea în legitimitatea alegerii lui Cornelie; cu toate acestea nu- l admise deocamdat în comuniunea sa, din cauza scrisorilor competitorului s u. Elă ă adun un sinod al episcopilor din Africa, cari hot râr s trimit la Roma doiă ă ă ă ă dintre ei, ca s afle ce se petrecuse. L muririle fiind favorabile lui Cornelie,ă ă leg turile de unire duhovniceasc se stabilir între el i episcopii din Africa.ă ă ă ş

Nova ian nu conteni îns a se pretinde episcop al Romei, st ruind din nouţ ă ă pe lâng Biserica African . El c zu în fa a curajului lui Ciprian; îns î i c p tă ă ă ţ ă ş ă ă ă cu toate acestea câ iva partizani. Partida sa la Roma era destul de mare.ţ Ciprian mijloci ca s se aduc lini tea în aceast Biseric , i reu i, iar Cornelieă ă ş ă ă ş ş îi comunic fericita veste.ă

Pân aici, mai mult episcopul Carthaginei exercit influen asupraă ă ţă afacerilor Bisericii Romei, decât episcopul Romei asupra celor ale Bisericii Carthaginei. Curând apoi, schismaticii din acest de pe urm ora aleser ună ş ă episcop ce c ut a se pune în în elegere cu cel al Romei. Atunci partida seă ă ţ dezbin în dou p r i, care- i aleser fiecare câte un episcop. Această ă ă ţ ş ă ă dezbinare îi sl bi. Neputând câ tiga partizani în Africa, ei se duser la Romaă ş ă ca s învinuiasc pe Ciprian, precum mai înainte învinuiser pe Cornelie peă ă ă lâng episcopul Carthaginei. Episcopul Romei se l s deocamdat a fi cl tit deă ă ă ă ă calomniile lor; dar reveni la alte sim minte dup ce primi scrisorile luiţă ă Cipria n.

Partidul lui Nova ian s- a men inut la Rorna dup moartea lui Cornelie. Elţ ţ ă avea partizani în cea mai mare parte din Biserici. Marcian, episcopul din Arles, era din num rul lor.ă

În aceast împrejurare, Faustin, episcopul Lionului, crezu c e bine s seă ă ă sprijine, pentru a osândi pe Marcian, pe cei mai de frunte episcopi din Apus. El se adres deci lui tefan, episcopul Romei, i lui Ciprian. Cel din urm scriseă Ş ş ă episcopului Romei pentru a- i ar ta ce se cuvenea s fac în această ă ă ă împrejurare. El însu i era prea dep rtat de localit i, ca s poat vedea de eleş ă ăţ ă ă cu folos, i ruga pe fratele s u din Roma s scrie clerului i poporului dinş ă ă ş Arles, sf tuindu - i ca s depun pe Marcian.ă ă ă

În toate faptele acestea, exact istorisite dup documentele autenticeă 1, nu se vede altceva decât o egal mijlocire a episcopilor Romei i Carthaginei înă ş afacerile Bisericii, o egal dorin de a între ine între ei bune raporturi i de aă ţă ţ ş fi în des vâr it leg tur fr easc . Dac Sf. Ciprian laud pe Cornelie iă ş ă ă ă ăţ ă ă ă ş Biserica Romei pentru c lep dase pe schismaticii din Africa, el îi oc râse maiă ă ă înainte pentru c au pregetat a se rosti între el i episcopul nelegitim ce seă ş dusese la Roma. Fericit c vr jma ii s i nu g siser în acea Biseric sprijinulă ă ş ă ă ă ă ce- l doreau, el aduce mari laude romanilor, scriind atunci vestitele rânduri de cari atât de mult s- a abuzat: „Ei (adversarii s i) cutez a se îmbarca i a duceă ă ş scrisori la scaunul lui Petru, la Biserica principal , de unde a ie it unitateaă ş sacerdotal , negândind c acolo erau ă ă acei Romani a c ror credin apostolul aă ţă l udat - o, i pe lâng care perfidia nu poate avea apropiere.”ă ş ă

Am explicat, dup însu i Sf. Ciprian, expresiile din care teologii romani ară ş voi s trag ni te consecin e atât de întinse. Nu ne mai r mâne decât a observaă ă ş ţ ă c împrejur rile i contextul le ridic toat importan a ce au voit a le atribui.ă ă ş ă ă ţ Sf. Ciprian datora într - adev r mul umire Bisericii Romei, care se rostise înă ţ favoarea sa i împrotiva du manilor s i. Pentru aceasta, el face amintire de ceiş ş ă doi întemeietori ai ei: Sf. Petru , care fusese simbolul unit ii corpului apostolic,ăţ

1 Vezi mai cu seam colec iaă ţ Scrisorilor Sfântului Ciprian.

i prin urmare, aceea a corpului episcopal; i Sf. Pavel, care l udase credin aş ş ă ţ Romanilor. Trebuie s lu m aminte c el nu adreseaz nicidecum episcopuluiă ă ă ă Romei laudele sale, ci clerului i credincio ilor acelei Biserici, cari dupş ş ă rug mintea sa luaser în seam scrisorile sale i pe lâng cari el pledase cauzaă ă ă ş ă sa. Episcopul nu e nimic în ochii lui f r clerul s u i credincio ii s i, i nu- iă ă ă ş ş ă ş acord nici o prerogativ personal . Deci textul Sfântului Ciprian e protivnic,ă ă ă iar nu favorabil, sistemului autorit ii papale. Despre aceasta se va încredin aă ăţ ţ oricine, mai ales citind în întregul lor scrisorile episcopilor Romei iş Carthaginei. i unul i altul nu lucreaz decât împreun cu clerul Bisericii lorŞ ş ă ă

i cu episcopii din provinciile lor; nici unul, nici altul nu- i atribuie autoritateş ş personal .ă

IV.Despre autoritatea episcopilor Romei în veacul al patrulea i al cincilea.ş

Faptele se unesc cu m rturiile doctrinale, întru a demonstra c Papalitateaă ă nu se bucura nicidecum de autoritate universal pe vremea celor dintâi treiă veacuri ale Bisericii; întru a proba c episcopii Romei nu au avut, în afacerileă biserice ti, decât o influen ce izvora mai mult din însemn tatea i dinş ţă ă ş vrednicia scaunului lor, singurul care a fost ob te te recunoscut ca apostolicş ş în Apus.

Biserica Romei fusese, afar de aceasta, mama mai multor Biserici, asupraă c rora ea avea oarecare st pânire, dup cum ne spune canonul al aselea ală ă ă ş întâiui sinod ecumenic, inut la Nicea în anulţ 325.

S- a vorbit mult asupra acestui vestit canon, în care teologii romani s- au silit a vedea o m rturie în favoarea p rerilor lor. Dân ii au r sfoită ă ş ă manuscriptele s vad nu cumva vor descoperi sau vor g si ceva care ară ă ă p rtini scopurile lor. i într - adev r, au întâlnit unele m rturii cari le veneauă Ş ă ă foarte la îndemân , prin ni te complet ri ce n- ar l sa nimic de dorit, dac ar fiă ş ă ă ă autentice. Iat una: „Deci întrucât sfântul sinod a confirmat ă întâietatea scaunului apostolic, cuvenit meritului sfântului Petru, care este principeleă episcopatului întreg (cuvânt cu cuvânt: al coroanei episcopale), i vrednicieiş ora ului Romei.” Iat într - adev r un frumos început pentru canonul al aseleaş ă ă ş de la Nicea; dar ce nenorocire c falsificatorul s- a tr dat chiar prin stilul s uă ă ă 1, care nu poate fi decât din epoca manuscriptului însu i, adic din evul deş ă mijloc. Într- un manuscript roman se cite te în capul canonului al aselea:ş ş „Biserica Roman a avut întotdeauna întâietatea.” Aceste cuvinte, care ar puteaă fi primite, sunt copiate din actele Sinodului din Chalcedon, i nu apar in celorş ţ din Nicea, precum nici aceast formul intercalat într - un alt manuscript: „Fieă ă ă ca Biserica Roman s aib totdeauna întâitatea.” Toate aceste complet ri nuă ă ă ă erau înc cunoscute în veacul al nou lea, fiindc autorul ă ă ă Falselor Decretale, care tr ia atunci, i care n- ar fi lipsit a se folosi de ele, a dat canoaneleă ş primelor sinoade dup cum le adunase Dionisie cel Mic. Acest înv at, careă ăţ f cuse chiar la Roma adunarea sa de canoane, a murit în prima jum tate aă ă veacului al aselea. Dup Cassiodor, el cuno tea des vâr it limba greac .ş ă ş ă ş ă Versiunea sa merit deci deplin încredere. i în ea nu se g se te nici una dină ă Ş ă ş complet rile ce v zur m. Astfel, el d canonul al aselea al Sinodului de laă ă ă ă ş Nicea precum urmeaz :ă

„Obiceiurile cele din început ie- se, cele din Eghipet i din Livia i dinţ ş ş Pentapole, ca Episcopul cel ce este în Alexandria s aib st pânire preste toateă ă ă acestea: fiindc i Episcopului ce este în Roma aceasta este obi nuit . A ijdereaă ş ş ă ş înc i în Antiohia i în celelalte Eparhii s se p zeasc întâietatea bisericilor. iă ş ş ă ă ă Ş de ob te aceea s fie ar tat , c dac cineva f r socotin a mitropolitului s- arş ă ă ă ă ă ă ă ţ face episcop, unul ca acela marele sinod a hot rît a nu se cuveni s fie episcopă ă etc.“

1 Noi îl d m ca model de acest tip: Că um igitur sedis apostolicae primatum, sancti Petri meritum qui princips est episcopalis coronae, et Romanae dignitas civitatis, sacrae etiam synodi firmavit auctoritas. E destul s citeasc cineva dou pagini din izvoarele biserice ti aleă ă ă ş secolului al patrulea, pentru a descoperi frauda la prima vedere, i pentru a fi convins c acestş ă limbaj bizar i ambi ios dateaz din epoc posterioar .ş ţ ă ă ă

Pricina acestui canon era ap rarea întâiet ii i puterii episcopuluiă ăţ ş Alexandriei împrotiva partizanilor lui Meletie, episcopul din Licopoli, cari refuzau a i le recunoa te pentru hirotoniile episcopale.ş

Canonul al aselea nu are deci alt scop decât de- a înt ri vechile obiceiuriş ă privitoare la aceste hirotonii, i îndeob te prec derile ce erau consfin iteş ş ă ţ dintru început. i, Ş dup un obicei vechi, ă Roma se bucura de oarecari prerogative ce nu i se t g duiau. Sinodul pleac ă ă ă de la acest fapt, pentru a înt riă prerogative analoge Alexandriei, Antiohiei i celorlalte Biserici.ş

Dar care erau bisericile asupra c rora episcopul Romei, urmând vechiuluiă obicei, avea st pânire i ederea mai sus ca to i apusenii? Ruffin le semnalează ş ş ţ ă sub titlul de suburbicare. Acest scriitor, care întocmi Istoria sa bisericeasc ă în veacul al patrulea, n scut la Acvilea i care a tr it la Roma, trebuia s cunoască ş ă ă ă întinderea st pânirii Bisericii Romane din vremea sa. Deci ce în elege el prină ţ Biserici suburbicare? Se tie c din vremea domniei lui Constantin, Biserica aş ă fost împ r it în dioceze i în provincii, la fel ca i Imperiulă ţ ă ş ş 1. Din acest fapt neîndoios, se cunosc Bisericile suburbicare; ele erau cele ce se aflau în localit ile cu acela i nume în veacul al patrulea, deci cele ce atârnau deăţ ş dioceza sau prefectura Romei, adic cele apte provincii numite „Sicilia,ă ş Corsica, Sardinia, Campania, Tuscia, Picenum Suburbicarium, Apulia cum Calabria, Bruttium, Samnium, Valeria.” Italia de miaz noapte forma o a douaă diocez , a c rei prefectur era Milanul, i nu inea de Roma; dioceza Romei nuă ă ă ş ţ se chema Italia, ci teritoriul roman. Astfel Sf. Athanasie nume te Milanulş mitropolia Italiei, iar Roma mitropolia teritoriului roman 2. A adar, în veacul alş patrulea, puterea episcopilor Romei nu se întindea decât asupra Italiei de miaz zi i asupra insulelor Sicilia, Corsica i Sardinia.ă ş ş

Când P rin ii Bisericii vorbesc de scaunul Romei ca cel dintâi din Apus, eiă ţ nu vor nicidecum s vorbeasc de jurisdic ia sa universal , ci de m re ia sa caă ă ţ ă ă ţ singurul scaun apostolic d in acele laturi.

Provinciile pe care sinodul de la Nicea le- a supus st pânirii episcopuluiă Alexandriei formau dioceza Egiptului, dup cum cele supuse episcopuluiă Romei formau dioceza Romei. Sinodul Nicean a statornicit între unul i altul oş apropiere ce înt re te cu deplin tate comentariul lui Ruffin. Canoanele ală ş ă

aselea i al aptelea ale Sinodului de la Nicea pot fi privite ca obâr ia ş ş ş ş legal aă patriarhatelor; titlul nu era înc în întrebuin are, dar ă ţ lucrul era statornicit. Dup principiul primit de întâiul sinod ecumenic, num rul patriarhatelor nuă ă era restrâns la patru; acolo se d chiar a în elege c afar de cele patru mariă ţ ă ă biserici apostolice, a Romei, a Antiohiei, a Alexandriei i a Ierusalimului, maiş erau i altele cari se bucurau de drepturi la fel. Episcopii acestor biserici nu auş primit titlul de patriarhi, dar se bucurau de alte titluri cari îi în l au mai sus deă ţ simpli mitropoli i, precum sunt cele de ţ exarh i de ş primat.

Cu toate subterfugiile teologilor romani, ei nu pot sc pa de cele două ă consecin e ale canonului al aselea al Sinodului de la Nicea: 1. Sinodul s- aţ ş rostit c autoritatea episcopului Romei nu se întindea decât asupra ă unei regiuni determinate, ca i aceea a episcopului Alexandriei; 2. aceast autoritateş ă nu era sprijinit decât pe ă obicei.

De aici urmeaz c , în ochii sinodului, autoritatea nu era universal ; c eaă ă ă ă

1 Pe atunci se numea diocez ă reunirea mai multor provincii, iar provincie o sec iune dinţ diocez . ă Cuvintele i- au schimbat sensul, i ast zi o provincie eclesiastic e compus din maiş ş ă ă ă multe dioceze.2 Sf. Athan., Ep. ad Solit.

nu era de drept divin. Întregul sistem ultramontan fiind întemeiat pe caracterul universal i ş divin al autorit ii papale, este diametral opusăţ canonului al aselea al Sinoduş lui Ecumenic de la Nicea.

Drept este c sinodul, întemeindu - se pe obiceiul roman spre a înt ri i peă ă ş cel al Alexandriei, recunoscu legitimitatea obiceiului stabilit, i aduse laudeş vredniciei scaunului Romei, îns trebuie ad ugat c prerogativele ce îiă ă ă recuno tea nu erau nicidecum cele pretinse de el de atunci încoace.ş

Sinodul Ecumenic din Constantinopole (381), care este al doilea din sinoadele ecumenice, a interpretat foarte bine pe cel de la Nicea prin al treilea canon al s u, astfel întocmit: „Episcopul Constantinopolei s aib ă ă ă întâietatea de onoare (priores honoris partes) dup episcopul Romei, ă pentru că Constantinopole este noua Rom .”ă

Episcopul Romei era deci privit ca primul în onoare pentru c era episcop ală capitalei Imperiului; Bizan ul, devenind a doua capital sub numele deţ ă Constantinopole, episcopul s u trebuia s aib al doilea rang, dup principiulă ă ă ă ce cârmuie te sinodul de la Nicea în a ez mântul ş ş ă din afară al Bisericii, după care circumscrip iile Imperiului au devenit i circumscrip iile Biserţ ş ţ icii.

Sinodul Ecumenic de la Chalcedon (451), inut la un veac dup cel dinţ ă Constantinopole, arunc o nou lumin asupra acestui punct; el se roste teă ă ă ş astfel în canonul al dou zeci i optulea:ă ş

„Pretutindenea hot rârile sfin ilor P rin i urmând, i recunoscând canonulă ţ ă ţ ş cel de curând citit al celor 150 prea iubitori de Dumnezeu episcopi (Canonul III al Sinodului al doilea),(...) acelea i i noi poruncim i hot râm pentruş ş ş ă privilegiile (presvia ) Preasfintei Biserici a Constantinopolei, Roma cea nouă . În adev r dup cuviin ă ă ţă au dat P rin iiă ţ privilegii scaunului Romei vechi, fiindcă era cetate împ r tească ă ă .

„Porni i într - acesta i chip, cu aceea i intire întocmai, prea iubitorii deţ ş ş ţ Dumnezeu episcopi, cei o sut i cincizeci, cele ă ş deopotriv privilegii au dată iş pre asfântului Scaun al Romei ceii noi, cu drept cuvânt judecând ca cetatea ce s- a cinstit cu împ r ie i cu Senat, s dobândeasc i întru lucrurile celeă ăţ ş ă ă ş biserice ti privilegiile cele deopotriv cu împ r teasca cetate a Romei ceiiş ă ă ă vechi, ca i aceasta s se m reasc , a doua dup dânsa fiind...“ În urmareaş ă ă ă ă acestei hot râri, sinodul a supus jurisdic iei episcopului Constantinopoleiă ţ diocezele Pontului, Asiei 1 i Traciei.ş

Delega ii papei Leon I la sinodul de la Chalcedon s- au împrotivit pân laţ ă le in acestui canon. Cu toate acestea el a fost primit. P rin ii sinoduluiş ă ţ adresar lui Leon o scrisoare cuviincioas în care, dup ce amintesc în treac tă ă ă ă împrotivirea delega itor, zic: „V rug m deci ţ ă ă s cinsti i ă ţ judecata noastr ă prin înse i ale voastre porunci.”ş

Teologii romani au voit a vedea în acest fapt o prob c P rin ii dină ă ă ţ Chalcedon recuno teau episcopului Romei o autoritate suprem asupraş ă hot rârilor sinoadelor, ce nu ar avea valoare, dac nu ar fi înt rite de el. Esteă ă ă mai drept s nu vedem aici decât un fapt de înalt bun - cuviin , izvorît dină ă ă ţă iubirea p cii i a unirii. Sinodul trebuia s doreasc ca Apusul s fie de aceea iă ş ă ă ă ş p rere cu R s ritul. Episcopul Romei reprezenta Apusul la sinod, fiindă ă ă singurul care avea în Apus un scaun apostolic; pe de alt parte, scaunul s u eraă ă primul în cinstire în Biserica universal , i deci se cuvenea s - l roage ca s seă ş ă ă uneasc cu hot rârea sinodului. Nu i s- a cerut nicidecum ă ă a o înt ri, ă ci numai

1 Se în elegea prin acest cuvânt Asia Mic , a c reia veche mitropolie era Efesul. Partea Asieiţ ă ă supus jurisdic iei episcopului Antiohiei se numea Orient.ă ţ

de a cinsti prin înse i ale sale porunci ş judecata ce fusese bine g sit . Dacă ă ă pecetlu irea episcopului Romei ar fi fost de nevoie, ar fi fost oare decizia de la Chalcedon o judecat , o hot râre promulgat , ă ă ă înaintea acestei pecetluiri? Papa Leon nu a în eles scrisoarea Sinodului de Chalcedon ca teologii no tri romani.ţ ş El nu a refuzat a înt ră i canonul cu autoritatea sa, ci numai de a- l primi: „Niciodat ”, zice el, „nu va putea acest canon s aib ă ă ă consim mântul nostru“ţă 1.

i pentru ce refuz el consim imântul s u? Pentru c canonul de la ChalcedonŞ ă ţ ă ă ridica episcopului Alexandriei rangul al doilea, i celui al Antiohiei rangul alş treilea, i astfel era protivnic canonului al aselea al Sinodului de la Nicea; iş ş ş pentru c tot acest canon lovea în drepturile mai multor prima i sauă ţ mitropoli iţ 2.

În alt scrisoare, adresat împ ratului Marciană ă ă 3, Papa Leon vorbe te înş chipul urm tor: „Episcopul Constantinopolei, cu toat slava Bisericii sale, nuă ă poate face ca ea s fie ă apostolic ; ă el nu are dreptul de a o în l a, jertfind alteă ţ Biserici, ale c ror privilegii, ă statornicite de canoanele sfin ilor P rin i ţ ă ţ iş întemeiate pe canoanele cinstitului sinod din Nicea, nu pot fi nici zguduite prin r sucire, nici prih nite prin vreun novism.”ă ă

Biserica Romei a uitat cu totul acest principiu al unuia din cei mai mari episcopi ai s i.ă

În scrisoarea sa c tre împ r teasa Puă ă ă lheria 4, Papa Leon declar c „a casată ă hot rârea de la Chalcedon prin autoritatea preafericitului Apostol Petru.”ă Aceste cuvinte las deocamdat s se cread c el î i atribuia o putereă ă ă ă ă ş covâr itoare în Biseric în numele Sfântului Petru dar, cercetând cu mai multş ă ă luare aminte i f r idee preconceput scrisorile lui i alte scrieri ale sale,ş ă ă ă ş oricine r mâne încredin at c Leon nu vorbea decât ca episcop al unui ă ţ ă scaun apostolic iş c , în aceast calitate, el î i atribuia dreptul ca, în numeleă ă ş apostolilor cari întemeiaser Biserica sa i al p r ilor apusene pe care el leă ş ă ţ reprezenta, s se împrotiveasc ca Biserica R s ritean s ia singur oă ă ă ă ă ă ă hot râre a a de însemnat într - o afacere ce interesa toat Biserica universal .ă ş ă ă ă

Proba c vedea lucrurile astfel este faptul c nu- i atribuie nici o autoritateă ă ş personal , ă ce i- ar fi venit prin Sf. Petru dintr - o obâr ie divin ci, din contr , seş ă ă prezint ca ap r tor al canoanelor i prive te drepturile i datoriile reciproceă ă ă ş ş ş ale Bisericilor ca fiind a ezate ş de P rin i i ă ţ ş înt riteă de Sinodul din Nicea. El nu pretinde c Biserica sa ar avea drepturi excep ionale, purcezând dintr - o altă ţ ă obâr ie; ci numai c , ş ă dup dreptul bisericesc, ă el este cel dintâi episcop al Bisericii; pe lâng aceasta, el st pe scaunul ă ă apostolic al Apusulu i; cu aceste dou titluri, el trebuie s se amestece ca s împiedice ambi ia unei Bisericiă ă ă ţ particulare, spre a nu da lovire nici drepturilor acordate de canoane altor episcopi, prea slabi pentru a rezista, nici p cii Bisericii universale. Citind cuă b gare de seam tot ce a scris Leon contra canonului Sinodului de laă ă Chalcedon, nimenea se poate îndoi c altul ar fi fost sim mântul s u; el nu î iă ţă ă ş atribuia deci defel autocra ia ţ din care teologii romani întocmesc temelia autorit ii papale. În scrisoarea sa c tre P rin ii sinodului de la Chalcedon elăţ ă ă ţ nu se prezint decât ca ă „p zitorul ă credin ei sobornice i al a ez mintelorţ ş ş ă P rin ilor“, iar nu ca eful i st pânul Bisericii ă ţ ş ş ă de drept divin 5. El privea

1 Papa Leon, Epist. LIII, vet. edit.; LXXXIV edit. Quesn.2 Ibid. 3 Leon, Epist. LIV, vet. edit.; LXXXVIII edit. Quesn. 4 Leon, Epist. LV, vet. edit.; LXXXIX edit. Quesn.5 Leon, Epist. LXI vet. edit.; LXXX edit. Quens.

canonul Sinodului de la Chalcedon ca smuls de la membrii aces tei adun ri prină influen a episcopului Constantinopolei, i scria celui al Antiohieiţ ş 1 c trebuieă s - l considere ca neavenit, pentru c era protivnic hot rârilor de la Nicea. i,ă ă ă Ş adaug el, „pacea universal nu va putea s stea, decât cu condi ia respect riă ă ă ţ ă i canoanelor.”

Papii moderni nu ar fi scris astfel, ci ar fi pus autoritatea lor personal înă locul canoanelor.

Anatolie al Constantinopolei scrise Papei Leon c gre ea atribuind influen eiă ş ţ sale canonul dou zeci i opt de la Chalcedon; c P rin ii sinodului seă ş ă ă ţ bucuraser de toat libertatea i c el personal nu inea nicidecum laă ă ş ă ţ privilegiile ce i se d duser . Cu toate acestea, privilegiile au d inuit, cu toată ă ă ă împrotivirea episcopului Romei, i fur recunoscute chiar în Apus. Vom citaş ă despre aceasta o prob dintr - o mie; este o scrisoare a unui str lucit episcopă ă din Gallia, Avit, mitropolit de Vienne, c tre Ioan, episcopul Constantinopolei.ă 2

În acela i timp, se poate zice c luptele dintre episcopii Romei iş ă ş Constantinopolei cu privire la canonul din Chalcedon sunt s mân a dihonieiă ţ care a dus mai târziu la o ruptur întreag . În principiu, Leon avea cuvânt de aă ă ap ra canoanele de la Nicea; îns nu putea t g dui c un sinod ecumenic ar fiă ă ă ă ă avut acelea i drepturi ca un alt sinod de mai înainte, mai cu seam r mânândş ă ă credincios spiritului ce- l pov uise. Sinodul de la Nicea, consfin ind ăţ ţ obiceiul care f cea s se priveasc episcopul Romei ca cel întâi cu cinstea în Biseric ,ă ă ă ă avusese mai pu in în vedere obâr ia ţ ş apostolic a ă scaunului s u decâtă str lucirea ce izvora pentru el din pricina însemn t ii ora ului Roma; c ci iă ă ăţ ş ă ş alte biserici aveau o obâr ie tot atât de ş apostolic , ă iar Antiohia, ca biserică întemeiat de Sf. Petru, avea întâietate asupra Romei. Pentru ceă Constantinopolul, devenind a doua capital a Imperiului, scaunul episcopal ală acestui ora nu ar fi avut al doilea rang, întrucât cel al Romei nu avea întâiulş rang decât din cauza titlului de prima capital ? Se în elege c Sinodul de laă ţ ă Chalcedon nu fusese necredincios spiritului de care fusese însufle it cel dinţ Nicea, i c dac schimbase ceva din ş ă ă litera dispozi iilor sale, el o f cuseţ ă ascultând de acela i motiv ce cârmuise întâia adunare ecumenic . El seş ă sprijinea, între altele, pe al doilea sinod ecumenic care, f r a da episcopuluiă ă Constantinopolei vreo jurisdic ie patriarhal , totu i îl gratificase cu titlul de alţ ă ş doilea episcop al Bisericii universale, i aceasta f r ca episcopul Romei sauş ă ă vreun alt episcop din Apus s se fi împrotivit.ă

Canonul dou zeci i opt de la Chalcedon era o urmare a canonului al treileaă ş de la Constantinopole; era cu atât mai folositor a da unui patriarh jurisdic iaţ asupra diocezelor Asiei, Pontului i Traciei, cu cât alegerile i hirotoniileş ş episcopale d deau loc, în aceste dioceze, la lupte nesfâr ite între prima i iă ş ţ ş mitropoli i. Întrucât Sinodul de la Nicea consfin ise drepturile întemeiate peţ ţ obicei, fiecare primat, fiecare mitropolit pretindea a avea i el unele din aceleş drepturi.

Astfel, episcopul Antiohiei voise a întinde jurisdic ia sa asupra insuleiţ Cipru; îns din cea mai adânc vechirne aceast biseric se cârmuise ea îns i,ă ă ă ă ăş prin episcopii s i uni i cu mitropolitul. Pricina a fost adus înaintea Sinoduluiă ţ ă Ecumenic dela Efes, care se rosti în favoarea independen ei Bisericii Ciprului;ţ motivul s u a fost c „trebuie a se lua aminte ca nu cumva, sub cuvânt deă ă

1 Leon, Epist. LXII, vet. edit.; XCII edit. Quens.2 Operele Sf. Avit, în Operele diverse ale lui P. Sirmond.

sfin it dreg torie, s se piard libertatea ce ne- a dat Domnul nostru Iisusţ ă ă ă ă Hristos, slobozitorul tuturor oamenilor, cu pre ul sângelui s u.“ţ ă 1 Pentru aceasta mitropoli ii Ciprului se întitular , ca i în trecut, ţ ă ş (independen i), i nu recunoscur jurisdic ia nici unui episcop superior.ţ ş ă ţ Episcopul Ierusalimului era de a ijderea ş acefal sau f r ef, dup canonul ală ă ş ă

aptelea al Sinodului de la Nicea, i î i p stra ş ş ş ă vechea cinste dat scaunului s u.ă ăPapa Leon avea deci cuvânt a se rosti în favoarea respectului canoanelor;

îns gre ea punând canoanele disciplinare pe aceea i linie cu hot rârileă ş ş ă dogmatice. Într- adev r, cele dintâi pot fi modificate când împrejur ri grave oă ă cer, chiar trebuie a fi câteodat modificaă te în liter , ă dac voim s le p str mă ă ă ă spiritul; pe cât vreme defini iile de credin nu trebuiesc niciodat modificateă ţ ţă ă în liter , cu atât mai pu in în spirit.ă ţ

Canoanele primelor sinoade ecumenice arunc incontestabil o vie lumină ă asupra prerogativelor episcopului Romei: ele se completeaz unele prin altele.ă Canonul dou zeci i opt de la Chalcedon, chiar când opunerea Apusului, înă ş persoana episcopului Romei, i- ar ridica caracterul s u de ecumenicitate, după ă cum pretind unii din teologii romani, nu ar con ine mai pu in doctrina pe careţ ţ noi o ap r m; c ci trebuie bine a observa c Leon nu l- a comb tut ca opusă ă ă ă ă autorit ii ăţ divine i universale ş a scaunului Romei, pentru care el nu reclama decât o întâietate eclesiastic , ă ci numai i numai pentru c el lovea canonul alş ă

aselea de la Nicea, coborând pe episcopul Alexandria la al treilea rang i peş ş cel al Antiohiei la al patrulea în episcopat.

Era deci incontestabil, în acea epoc , c episcopul Romei nu posedaă ă autoritate universal de ă drept divin în Biseric . Aceasta reiese înc mai bineă ă din participarea episcopilor Romei la sinoade. Un fapt este sigur: nu ei au convocat cele patru dintâi sinoade ecumenice, nu le- au prezidt i nu le- auş confirmat.

S dovedim aceasta pentru fiecare în parte.ăIat ce spune Evsevieă 2 despr e convocarea, pre edin ia i confirmareaş ţ ş

întâiului Sinod Ecumenic de la Nicea: Constantin î i spuse c „nev zutul vr jma care turbura în a a m sur via aş ă ă ă ş ş ă ă ţ

Bisericii se cerea r zboit în cu totul alt chip.” ă Spre a îndrepta împrotiva lui o armat dumnezeiasc , ă ă el convoac un sinodă

general, „poftind prin scrisori respectuoase pe episcopii din toate regiunile să se duc acolo cât se poate mai curând. Nu d du ă ă o porunc oarecare,ă c ciă str duin a personal a împ ratului a f cut mult pentru îndeplinirea ei: puse înă ţ ă ă ă slujba unora tr surile publice, procur altora un mare num r de cai de c l rie.ă ă ă ă ă Apoi a însemnat locul cel mai potrivit pentru întrunire; acel loc a fost ora ulş Nicea din Vithinia, ce i- a luat numele de la ş biruinţă . Porunca împ ratuluiă fiind trimis în toate provinciile, to i alergar cu gr bire. (...) Num rulă ţ ă ă ă episcopilor trecea de dou sute cincizeci iar preo ii, diaconii i clericii cari îiă ţ ş înso iser erau cu neputin de num rat. Dintre ace ti slujitori ai luiţ ă ţă ă ş Dumnezeu unii str luceau prin în elepciunea cuvânt rilor, al ii prin asprimeaă ţ ă ţ vie ii lor i prin suferin ele ce înduraser , al ii aveau drept podoabe smereniaţ ş ţ ă ţ

i bunele moravuri. Câ iva erau foarte cinsti i pentru b trâne ea lor; al iiş ţ ţ ă ţ ţ excelau prin vigoarea tinere ii trupului i a cugetului. Erau unii cari de abiaţ ş intraser în hirotonie. Împ ratul poruncise a le împ r i zilnic la to i, i cuă ă ă ţ ţ ş îndestulare, toate cele trebuitoare.

1 Leon, Epist. XCII; Labbe , Collect. concil.; Cabassut. Not. Eccl. p. 209.2 Evsevie, Via a lui Constantin, Cţ artea a III- a, cap. V. i urm.ş

„În ziua hot rît sinodului pentru l murirea subiectelor controversate, to iă ă ă ţ cei ce fuseser convoca i s- au adunat în cea mai mare sal a palatului, unde seă ţ ă a ezaser în ordine un mare num r de scaune de amândou p r ile, i fiecareş ă ă ă ă ţ ş se a ez la locul s u, potrivit rangului. Soborul ezând cu o modestieş ă ă ş cuviincioas , to i p zir mai întâi t cerea, a teptând intrarea împ ratului.ă ţ ă ă ă ş ă Curând unul din rudele împ ratului, apoi un altul, apoi un al treilea intrar : eiă ă nu erau preceda i de solda i sau de str jeri, dup obicei, ci numai de câ ivaţ ţ ă ă ţ prieteni, cari m rturiseau credin a lui Hristos.ă ţ

„La semnalul dat pentru a vesti intrarea îm p ratului, to i se scular . Atunciă ţ ă împ ratul înaint pân în mijlocul adun rii, aidoma unui înger al luiă ă ă ă Dumnezeu. (...) Ajungând la locul unde se g seau cele întâi scaune, el se a eză ş ă pe cel dintâi din mijloc, îns numai dup ce episcopii îi f cur semn s az .ă ă ă ă ă ş ă To i luar loc dup împ ratul. Atunci ţ ă ă ă acel dintre episcopi care ocupa întâiul scaun la dreapta, adres împ ratului o scurt alocu iune.“ă ă ă ţ

Aceast istorisire probeaz c împ ratul ă ă ă ă a convocat sinodul, c el a dată pentru aceasta porunci oficiale i c el a ocupat în adunare locul de pre edinte.ş ă ş

Negre it c el nu avea ş ă dreptul bisericesc de a convoca sinodul; îns dacă ă intervenirea direct a împ ra ilor în convocarea sinoadelor din primele veacuriă ă ţ nu probeaz c ei ar fi avut drepturi în Biseric , ea probeaz cel pu in că ă ă ă ţ ă Biserica nu poseda atunci putere central care s poat convoca pe to iă ă ă ţ episcopii. Altminteri împ ra ii cre tini s- ar fi adresat la acea autoritate, i totă ţ ş ş ce ar fi întreprins ei f r intervenirea ei s- ar fi considerat ca nul i nelegitim.ă ă ş Dar n- a fost a a.ş

Episcopul cel mai sus- pus la sinodul din Nicea nu ocupa decât locul întâi în partea dreapt . ă Constantin era pus în mijloc, în fundul s lii i pe un scaună ş anume. Care era episcopul ce edea mai întâi? Evsevie nu- l nume te, ceea ce arş ş da de gândit c ar fi fost el însu i. Istoricul Socrate sus ine c era cu adev rată ş ţ ă ă Evsevie, episcopul Chesariei Palestinei. Acest scaun era unul din cele mai importante ale R s ritului i cel întâi din Palestina de la d râmareaă ă ş ă Ierusalimului. La începutul scr ierii sale, Via a lui Constantin, ţ Evsevie se exprim astfel: „Noi în ine am în l at de curând laude principelui biruitor..., ceă ş ă ţ a ezut în adunarea slujitorilor lui Dumnezeu.” Dac aceste cuvinte nu sânt oş ă prob doveditoare, ele dau totu i o mare probabilitate afirma iei lui Socrate.ă ş ţ

Îns ori c a fost Evsevie al Chesariei, ori Evstatie al Antiohiei, dup cumă ă ă afirm Theodorită 1, sau Alexandru al Alexandriei, dup cum pretinde Nichitaă 2

dup Theodor de Mopsuestia, nu are importan .ă ţăSigur este c trimi ii episcopului Romei nu au prezidat. Acesta e un faptă ş

admis de to i istoricii vrednici de credin . Trebuie a se coborî cineva pân laţ ţă ă Ghelasie din Chizic, ca s afle c episcopul Romei ar fi prezidat sinodul dină ă Nicea în persoana lui Ossie din Cordova, delegatul s u. Mai întâi, Ossie nu aă fost nicidecum delegatul episcopului Romei; el nu ia acest titlu nici în actele sinodului, nici aiurea; episcopul Romei nu era reprezentat decât prin preo iiţ Viton i Vincent, iar nu prin Ossie. Deci chiar când Ossie ar fi prezidat sinodul,ş aceasta n- ar proba nimic în favoarea pretinsei autorit i a episcopului Romei.ăţ Dar este sigur c Ossie nu a avut aceast cinste i c adunarea a fost prezidată ă ş ă ă biserice te ş de episcopii celor mai mari scaune, precum Alexandria, Antiohia iş Chesaria Palestinei, sub pre edin ia ş ţ civil ă a însu i împ ratului.ş ă

Dup ce a ascultat laudele primului episcop al adun rii, Constantin rosti ună ă

1 Theodorit, Hist Eccles., Cartea I, cap. VII.2 Nichita, Thesaur. fid. orthodox ., Cartea a V- a, cap. VII.

discurs, unde spunea c ă a convocat pe to i episcopii ţ spre a lucra pentru pace, pe care îi ruga s o aduc lumii cre tine. Dup ce termin , ă ă ş ă ă el d du cuvântulă pre edin ilor sinodului. ş ţ Erau deci mai mul i pre edin i. ţ ş ţ Înaintea acestei declara ii a lui Evsevieţ 1, martor ocular, declara ie pe care nimic nu oţ contrazice, se mai poate oare sus ine de o minte s n toas c sinodul a fostţ ă ă ă ă prezidat de episcopul Romei, în persoana lui Ossie, delegatul s u? Ce faptă poate autoriza o asemenea afirma ie, diametral opus m rturiei atât de demneţ ă ă e încredere i de clare a lui Evsevie? Acest înv at istoric a zugr vit perfectş ăţ ă rolul lui Constant in.

De îndat ce el acord cuvântul episcopilor, discu ii vii se ridicar :ă ă ţ ă „Împ ratul”, spune Evsevieă 2, „asculta pe to i cu acea i r bdare i primeaţ ş ă ş temeiurile fiec ruia cu luare aminte; i sprijinind câte ceva din argumenteleă ş fiec rei p r i pe rând, cu încetul sfâr i prin a aduce la împ care chiar i pe ceiă ă ţ ş ă ş ce se luptau cu mai mult patim . Fiindc vorbea tuturor cu lini te i se slujeaă ă ă ş ş de limba elin , care nu- i era strein , el încânt pe toat lumea prin dulcea aă ă ă ă ţ sa, aducând pe unii la p rerea sa prin t ria judec ii sale, rugând iă ă ăţ ş înduplecând pe al ii, l udând pe cei ce au vorbit bine i îndemnând pe to i laţ ă ş ţ pace, pân ce izbuti a statornici deplin în elegere între to i în privin a celoră ă ţ ţ ţ aflate mai înainte în disput .“ă

Constantin a convocat sinodul i lş - a prezidat. Sunt dou fapte ă ce nu se pot contesta cu bun credină ţă . Un al treilea fapt, nu mai pu in neîndoielnic, esteţ acela c el a promulgat decretele sinodului. Pentru a stabili aceasta, este deă ajuns a traduce pasajele din scrisoarea adresat de el tuturor episcopilor cariă nu asistaser la adunare, „spre a le da”, zice Evsevieă 3, „încredin area despreţ ceea ce se f cuse.” Evsevie însu i ne- a p strat scrisoarea:ă ş ă

“Constantin August, c tre Biserici:ă

„În elegând, din starea înfloritoare în care se g sesc treburile publice, cât aţ ă fost de mare fa de noi bun tatea lui Dumnezeu Atotputernicul, am cugetatţă ă c era de datoria mea a m îngriji cu osebire s lucrez ca s domneasc întreă ă ă ă ă mul imile preafericite ale Bisericii sobornice o singur credin , o dragosteţ ă ţă curat i cuvio ia cea într - un gând înspre Dumnezeul cel Atotputernic. Însă ş ş ă fiindc era cu neputin de a da lucrurilor t rie i statornicie f r a aduna peă ţă ă ş ă ă to i episcopii, sau m car cel mai mare num r dintre ei, pentru am nun itaţ ă ă ă ţ cercetare a ceea ce apar ine preasfintei noastre credin e, ţ ţ am adunat episcopi pe cât mi- a fost cu putin mai mul i i, în prezen a mea, ca unul dintre voiţă ţ ş ţ (c ci nu o t g duiesc, i chiar este o fericire pentru mine a o zice, suntă ă ă ş împreun - slujitor cu voi), toate s- au cercetat cu îngrijire înainte de a da laă lumin o hot râre pl cut lui Dumnezeu, Carele vede toate, pentru a înt riă ă ă ă ă unitatea i a nu l sa nici un pretext discordiilor i controverselor ating toareş ă ş ă de credin .”ţă

Dup acest exordiu, care prin sine însu i este destul de semnificativ,ă ş Constantin a notificat decretul sinodului asupra s rb toririi pascale, i- aă ă explicat ra iunile i a îndemnat s fie respectat. Înainte de a slobozi peţ ş ă episcopi, Constantin le- a inut un discurs pentru a- i îndemna s p strezeţ ă ă pacea între ei. El a recomandat cu deosebire celor ce erau mai sus- pu i s nuş ă

1 Evsevie, Via a lui Constantinţ , Cartea a III- a, cap. XIII..2 Ibid.3 Ibid ., Cartea a III- a, cap. XVI i XVII .ş

se înal e mai presus de cei ce le erau inferiori c ci, a ad ugat el, „nu este datţ ă ă decât lui Dumnezeu a judeca despre virtutea i superioritatea fiec ruia“ş ă 1. Dup ce le- a dat câteva sfaturi, ă le- a îng duită a se reîntoarce la Bisericile lor. To i s- au retras veseli, atribuind st ruin ei împ ratului acordul ce se stabiliseţ ă ţ ă între cei cu p reri diferite.ă

Cât pentru chestiunea cea mai grav ce a fost agitat în sinod, aceea aă ă arianismului, Constantin a scris în Egipt, unde luase na tere disputa,ş „confirmând”, zice Evsevie, „ i ş sanc ionând ţ decretele Sinodului asupra acestui subiect.“ 2

Astfel, nimic nu lipse te mijlocirii lui Constantin la Nicea: el ş convoacă sinodul, el îl prezideaz , ă el îi confirm ă decretel e. Evsevie, istoric contemporan, martor evenimentelor i care a luat parte la ele, spune limpede aceasta, iarş istoricii de mai apoi i vrednici de credin , precum Socrate, Sozomen iş ţă ş Theodorit, m rturisesc despre exactitatea istorisirii sale.ă

Ghelasie din Chizic, autorul unui roman asupra Sinodului de la Nicea, iş care tr ia în veacul al cincilea, este cel dintâi ce face men iune, cum am spus,ă ţ de o intervenire a episcopului Romei în convocarea i pre edin ia sinodului deş ş ţ la Nicea. Gre ala lui s- a propagat în R s rit, i sinodul al aselea ecumenic, dinş ă ă ş ş veacul al aptelea, nu a protestat contra ei când a fost rostit în prezen a sa.ş ă ţ Dar oricine va conveni c aser iunea eronat a unui scriitor, ce contraziceă ţ ă istoria întreag i izvoarele cele mai clare, nu poate fi admis ca adev rată ş ă ă ă numai pentru cuvântul c nu s- a protestat contra ei într - un sinod inut într - oă ţ epoc posterioar , care chiar de ar fi fost competent, nu era chemat s seă ă ă pronun e asupra sa. Nu se poate deci, cu bun credin , a opune astfel deţ ă ţă probe m rturisirilor celor multe ale scriitorilor contemporani, i celei a însu iă ş ş Sinodului care, în scrisorile sale, nu vorbe te niciodat de intervenireaş ă episcopului Romei.

Este sigur c Constantin nu i- a atribuit nicidecum drepturi ă ş eclesiastice, că nu a prezidat sinodul decât pentru a asigura libertatea discu iei, i c a l satţ ş ă ă deciziile la judecata episcopal . Îns nu e mai pu in adev rat c el a ă ă ţ ă ă convoacat sinodul, l- a prezidat iş l- a confirmat; c , dup dânsul, adunarea a avută ă mai mul i episcopi preziden i; ţ ţ c trimi ii episcopului Romei nu au prezidat; că ş ă Ossie, care a isc lit mai întâi actele Sinodului, nu era nicidecum delegatulă episcopului Romei, orice ar zice Ghelasie din Chizic, a c rui m rturie n- areă ă nici o valoare, dup încredin area chiar a teologilor romani celor mai instrui i.ă ţ ţ 3

Care a fost interven ia episcopului Romei în sinodul al doilea ecumenic? Eaţ a fost nul .ă

Acest sinod a fost convocat de Împ ratul Theodosie (381), care nici nu aă cerut m car sfatul episcopului Romei. Acest episcop, care era atunci Damasie,ă nu trimise lega i; nici un alt episcop din Apus nu lu parte. Sinodul a fostţ ă compus din o sut cincizeci de membri, între cari se disting oameni ca Sf.ă Grigorie al Nazianzului, Sf. Grigorie al Nissei, Sf. Petru al Sevastiei, Sf.

1 Ibid ., Cartea a III- a, cap. XXI.2 Ibid ., Cartea a III- a, cap. XXIII.3 Iat judecata dat de iezuitul Feller asupra acestui scriitor: „Autor grec din secolul ală ă cincilea, care a scris Istoria Sinodului de la Nicea, inut la 320. Aceast Istorie ţ ă nu e decât un roman, dup judecata celor mai buni critici;ă în cel pu in câteva puncte nu se acord cuţ ă documentele i relat rile celor mai demni de credin .” Ca bun ultramontan, Feller afirm cş ă ţă ă ă Ghelasie a avut motive excelente, i aceasta l- a f cut s înfrumuse eze pu in Istoria sa. ş ă ă ţ ţ Astfel, dup Feller, Ghelasie din Chizic ă a min it; ţ îns minciunile sale sunt scuzabile, datorit ă ă inten ieiţ sale, i pentru c motivele sale erau bune. Feller era fidel spiritului Companiei sale.ş ă

Amfiloh ie al Iconiei, Sf. Chiril al Ierusalimului. El a fost prezidat de Sf. Meletie al Antiohiei.

În vremea aceea era la Antiohia o schism ce dura de un timp îndelungat.ă Ora ul avea doi episcopi: Meletie i Paulin. Episcopul Romei era în comuniuneş ş cu cel din urm , i deci privea pe Meletie ca schismatic, ceea ce nu împiedică ş ă pe acesta din urm de a fi ă sfânt în ochii Bisericilor Apusene ca i R s ritene.ş ă ă Al doilea sinod ecumenic a fost deci prezidat de un episcop ce nu era în comuniune cu cel al Romei. Meletie a murit în timpul sinodului. Aceia dintre p rin i cari erau cunoscu i prin elocven a lor rostir elogiul s u. Credincio iiă ţ ţ ţ ă ă ş d dur pe întrecute sfântului episcop al Antiohiei semnele venera iei lor; to i îlă ă ţ ţ priveau ca pe un sfânt, i când i se transport trupul la Antiohia, c l toria aş ă ă ă fost un triumf nesfâr it.ş

Sf. Grigorie al Nazianzului prezid sinodul dup moartea Sfântului Meletie.ă ă Adunarea nu recunoscu pe Paulin ca episcop legiuit al Antiohiei, de i el era înş comuniune cu episcopul Romei, i nu inu deloc seam de un compromis înş ţ ă virtutea c ruia urma ul lui Meletie sau al lui Paulin va fi recunoscut ca episcopă ş de to i cre tinii de pretutindeni. Se alese deci Sf. Flavian ca urma al sfântuluiţ ş ş Meletie, iar Biserica Antiohiei, în afar de partizanii lui Paulin, ader la această ă ă alegere.

Sf. Grigorie al Nazianzului primind învoirea de a p r si scaunul s u dină ă ă Constantinopole, a fost înlocuit ca pre edinte al sinodului mai întâi prinş Timothei al Alexandriei, i apoi prin Nectarie al Constantinopolei. Ace tiş ş pre edin i succesivi nu au avut nici o leg tur cu episcopul Romei.ş ţ ă ă

Cu toate acestea, Sinodul a alc tuit canoane dogmatice însemnate, iară hot rârile sale s- au alipit cu cele ale sinodului de la Nicea în ă simbolul credin ei; ţ pe lâng acestea, el a schimbat ordină ea ierarhiei biserice ti, ş dând episcopului Constantinopolei al doilea rang în Biseric i punând dup el peă ş ă cei ai Alexandriei, Antiohiei i Ierusalimului. Mai f cu înc un mare num r deş ă ă ă canoane disciplinare, care au fost primite de toat Bisericaă 1.

Un an în urma sinodului din Constantinopole, împ ratul Gra ian adun ună ţ ă sinod la Roma 2. Paulin al Antiohiei se afla acolo. Adunarea se declar pentruă el, contra Sfântului Flavian, care totu i a fost recunoscut ca episcop legitim deş cea mai mare parte a provinciilor ce depindeau de patriarhat. Apusenii ridicaser plângeri asupra R s ritului, pentru c a decis chestiuni grave f ră ă ă ă ă ă participarea Apusului. Îns , afar de legitimitatea lui Flavian, au aderat la totă ă restul, i Sinodul de la Constantinopole a fost îndeob te socotit ca ş ş ecumenic, de i episcopul Romei nu l- a convocat, nici prezidat, nici confirmat.ş

Ce devine în prezen a unor astfel de fapte preten ia episcopului Romei laţ ţ autocra ia absolut în Biseric ? El afirm ast zi c toat jurisdic ia vine de laţ ă ă ă ă ă ă ţ el, i iat un sinod prezidat de un sfânt episcop cu care Roma nu era înş ă comuniune, care a promulgat decrete dogmatice i disciplinare dintre cele maiş însemnate; i acest sinod este unul din cele pe care Sf. Grigorie cel Mare îlş venera ca pe una din cele patru Evanghelii!

Sinodul al treilea ecumenic, inut la Efes (431), a fost ţ convocat de împ ratulă Theodosie al II- lea i de colegul s u, care isc lir i unul i altul scrisoarea deş ă ă ă ş ş

1 Vezi Documentele Sinodului în colec ia d- lui Labbe; ţ Istoriile biserice ti ş ale lui Socrate, ale lui Sozomen i Theodorit; operele Sfântului Grigorie al Nissei i ale Sfântului Grigorie alş ş Nazianzului .a.ş2 Cf. Istor. Bis. a lui Sozomen i a lui Theodorit; scrisorile Sfântului Ieronim i ale Sfântuluiş ş Amvrosie; Colec ia Sinoadelorţ a lui Labbe.

convocare, adresat , dup obicei, mitropoli ilor fiec rei provincii: „Turbur rileă ă ţ ă ă din Biseric ”, zic ei în scrisoareă 1, „ne- au f cut a judeca c este mare nevoie ă ă să chem m ă pe episcopii lumii întregi. Prin urmare, Preasfin ia Voastr va faceţ ă cele de trebuin spre a merge la Efes de ziua Cincizecimii, i va aduce cu sineţă ş pe episcopii ce va crede de cuviin ... etc.“ţă

Se cite te în actele sinodului c Sf. Chiril era ş ă întâiul, plinind i locul luiş Celestin al Romei. Îns precum observ Fleuryă ă 2, „el ar fi putut foarte bine prezida prin demnitatea scaunului s u.” Aceast reflexiune e foarte just . Cuă ă ă toate acestea, fiindc al doilea sinod ecumenic d duse episcopuluiă ă Constantinopolei al doilea rang în episcopat, Nestorie ar fi putut disputa lui Chiril, adversarul s u, pre edin ia adun rii. De aceea, cu drept cuvânt Chiril seă ş ţ ă în elese cu Celestin, episcopul Romei, pentru ca adunarea s nu fie prezidatţ ă ă de ereticul pe care ea trebuia a- l condamna.

Se în elege acum pentru ce episcopul Alexandriei a trebuit s se prezinte laţ ă sinod cu prerogativele episcopului Romei. Îns ar fi o gre al a se conchide deă ş ă aici c el a fost legatul acestui episcop, care a fost reprezentat de doi episcopiă apuseni i de un preot roman. În nici unul din actele sinodului Chiril nuş aminte te despre titlul s u de legat al episcopului Romei; i când el eraş ă ş personal în cauz , ceda pre edin ia nu delega ilor episcopului Romei, ciă ş ţ ţ episcopului Ierusalimului, care era întâiul dup el, fiindc cel din Antiohia nuă ă asista la Sinod.

Dup ce s- a citit Crezul de la Nicea, s- a dat citire unei scrisori dogmatice aă Sfântului Chiril c tre Nestorie, iar episcopii prezen i au primit - o ca peă ţ m rturisirea adev rat a credin ei. S- a citit apoi o scrisoare în care Nestorie î iă ă ă ţ ş expunea doctrina: ea a fost condamnat . Iuvenalie al Ierusalimului propuse aă se citi scrisoarea preasfântului Arhiepiscop al Romei c tre Nestorie; apoi s- aă citit a treia scrisoare dogmatic a Sfântului Chiril; era scrisoarea sinodal cuă ă cele dou sprezece anateme. S- a ă declarat c doctrina episcopului Romei i aceaă ş a Sfântului Chiril erau conforme Crezului de la Nicea.

S- au opus apo i m rturisirile P rin ilor din R s rit i din Apus erorilor luiă ă ţ ă ă ş Nestorie. S- a dat citire scrisorii alc tuite de episcopul Carthaginei în numeleă episcopilor africani ce nu putuser veni la sinod i al c ror delegat era Sf.ă ş ă Chiril. Ea a fost aprobat . În fine, s- a rostit sentin a, care a fost isc lit de to iă ţ ă ă ţ episcopii. Sf. Chiril isc li astfel: „Chiril, episcop al Alexandriei, am subscrisă judecând cu sinodul.” Ceilal i episcopi se servir de aceea i formul . Trebuie aţ ă ş ă lua seama c Sf. Chiril nu isc li ca reprezentant al episcopului Romei. Dac ară ă ă fi putut s se învesteasc cu delega ia lui Celestin, aceasta ar fi fost numai iă ă ţ ş numai pentru cazul când Nestorie ar fi voit s - i dispute pre edin ia; deciă ş ţ aceast delega ie nu avea nicidecum importan a pe care teologii romani ară ţ ţ vrea s i- o atribuie.ă

Episcopul Antiohiei nu sosise când osânda lui Nestorie a fost dat . S- aă pretins c Chiril fusese judec tor în propria cauz contra episcopuluiă ă ă Constantinopolei. Împ ratul se declar pentru acesta din urm , i partida saă ă ă ş pretinse c trebuia a se reîncepe deliber rile. Între acestea, episcopul Romeiă ă trimise trei lega i, ca reprezentan i. Ei aduser o scrisoare ce începea astfel:ţ ţ ă „Adunarea episcopilor are în sine pe Preasfântul Duh; c ci un sinod este sfânt,ă

i trebuie a- l cinsti, c ci el înf i eaz întrunirea mul imii apostolilor.ş ă ăţ ş ă ţ Niciodat apostolii nu au fost p r si i de Înv torul pe care aveau poruncă ă ă ţ ăţă ă

1 Operele Sfântului Chiril al Alexandriei; Labbe , Collect. concil; Istor. Bis. a lui Socrate.2 Fleury. Istor. Bis., Cart. a XXV-a, cap. XXXVII.

s - l vesteasc . Însu i Înv torul gr ia prin ei, c ci El le spusese ce trebuiau să ă ş ăţă ă ă ă înve e i încredin ase c El era Cel ascultat prin apostolii s i. Aceast sarcinţ ş ţ ă ă ă ă de a înv a a fost predat tuturor episcopilor deopotriv ; noi o mo tenim cuăţ ă ă ş to ii ţ prin drept de mo tenire, ş noi to i, ţ cari propov duim, ă în locul apostolilor, numele Domnului în feluritele ri ale lumii, dup cuvântul S u: ţă ă ă Mergând, înv a i toate neamurile. ăţ ţ Trebuie s ine i seam , fra ilor, c ă ţ ţ ă ţ ă noi am primit o porunc ob teasc , ă ş ă i c Iisus Hristos a voit ca ş ă to i ţ s o împlinim achitându - neă de aceast datorie. Suntem cu ă to ii ţ datori a lua parte la str daniile celor c roraă ă to i ţ am urmat.” Un pap ce scria astfel unui sinod era foarte departe de teoriileă Papalit ii moderne. Scrisoarea lui Celestin a fost aprobat de adunare, care înăţ ă entuziasmul s u strig : „Lui Celestin, ă ă noul Pavel! Lui Chiril, noul Pavel! Lui Celestin, p str torul credin ei! ă ă ţ Lui Celestin care se une te cu sinodulş ! Tot sinodul mul ume te lui Celestin. Celestin i Chiril sunt ţ ş ş unul! Credin aţ sinodului este una! Este aceea a tot p mântul.”ă

Celestin i Chiril erau pu i pe aceea i linie ca ap r tori ai credin eiş ş ş ă ă ţ sobornice ti. Nici unul nici altul nu avea autoritatea, decât prin potrivireaş înv turii lor cu aceea a sinodului. În loc de a considera pe Celestin caăţă mo tenind de la ş Sf. Petru o autoritate universal , ei îl compar cu ă ă Sf. Pavel, apostolul cel înv at.ăţ

Lega ii luar cuno tin de actele sinodului i declarar c le priveau dreptţ ă ş ţă ş ă ă canonice fiindc , ziser ei, episcopii R s ritului i Apusului au asistat la sinod,ă ă ă ă ş ei în i i sau prin delega ii lor. Nu ş ş ţ pentru c ă episcopul Romei îl prezidase i- lş confirmase.

Sinodul, în scrisoarea sinodal adresat împ ratului, se sprijin deă ă ă ă asemenea pe adeziunea episcopilor apuseni, al c rora interpret era papaă Celestin, întru a proba c hot rârea contra lui Nestorie era canonic .ă ă ă

În fa a acestor fapte i doctrine, trebuie s în elegem c Sf. Chiril ar fi pututţ ş ă ţ ă prezida sinodul din Efes tot a a de bine f r delega ia episcopului Romei ca iş ă ă ţ ş cu aceast delega ie; c dac el se laud c reprezint pe Celestin, era numai iă ţ ă ă ă ă ă ş numai pentru a avea prec dere înaintea lui Nestorie, în ciuda canonuluiă Sinodului din Constantinopole, care d dea acestuia din urm întâiul rang după ă ă episcopul Romei; c cei trei trimi i ai papei nu se duseser la Efes pentru aă ş ă cârmui adunarea sau a o confirma, ci pentru a aduce adeziunea episcopilor apuseni, întruni i în sinod de Celestin.ţ

Este deci fals a zice c papa prezida sinodul prin Sf. Chiril, care ar fi fostă legatul s uă în aceast împrejurare. Altceva e cedarea, într - o împrejurareă oarecare, a onorurilor alipite de Biseric la titlul de prim episcop, i altcevaă ş este a da dreptul de a prezida un sinod ecumenic. Calitatea de legat al episcopului Romei nu tr gea cu sine ă dreptul la pre edin ie, ş ţ dup cum se vedeă din sinoadele unde trimi ii acestui episcop asistar f r a le prezida.ş ă ă ă Prerogativele întâiului episcop, delegate Sfântului Chiril, îi d deau preceden aă ţ asupra lui Nestorie, în cazul când acest eretic ar fi voit s pretind , după ă ă canonul al treilea al Sinodului din Constantinopole, pre edin ia Dinodului deş ţ la Efes. Teologii romani au în eles deci foarte r u faptul din care ar voi s - iţ ă ă ş fac o arm contra doctrinei ă ă sobornice ti. ş Ei n- au luat seama c , chiar după ă sosirea lega ilor episcopului Romei la Efes, când Sf. Chiril nu prezida sinodul,ţ aceast onoare o avea Iuvenalie, episcopul Ierusalimului. Episcopul Antiohieiă dându - se cu partida lui Nestorie i neasistând la edin e, dreptul de a prezidaş ş ţ revenea episcopului Ierusalimului, fiindc el era al cincilea episcop în ordineaă ierarhic stabilit de sinoadele din Nicea i Constantinopole. Acest faptă ă ş

vorbe te îndestul contra opiniei ce atribuie episcopului Romei dreptul de aş prezida sinoadele, fie prin el însu i, fie prin delega ii s i. Dac el ar fi asistat,ş ţ ă ă

i dac sinodul n- ar fi avut motive de a- l pune în cauz sau de a- l exclude,ş ă ă negre it ar fi prezidat, în virtutea titlului s u ş ă bisericesc de întâi episcop; însă de îndat ce trimitea reprezentan i, delega ii s i n- aveau nici un drept laă ţ ţ ă pre edin ie, i nu prezidar într - adev r niciodat . Episcopii Romei tiau eiş ţ ş ă ă ă ş în i i atât de bine c nu aveau acest drept, încât îns rcinau adeseori cuş ş ă ă delega ia pe ni te simpli preo i sau diaconi, cari n- ar fi putut într - un chipţ ş ţ cuviincios s prezideze ni te adun ri de episcopi.ă ş ă

Actele Sinodului al Patrulea Ecumenic, inut la Chalcedon în 451, nu suntţ favorabile s istemului papal, orice ar zice teologii romani.

Sinodul a fost convocat de împ ratul Marciană 1, care încuno tiin pe Leon,ş ţă episcopul Romei. Împ r teasa Pulheria îi scrise de asemenea, spunându - i c ă ă ă a pl cut ă preacucernicului împ rat, so ul ei, de a întruni ă ţ în sinod pe episcopii r s riteni, ă ă spre a cugeta la nevoile credin ei universale; ea îl roag s - i deaţ ă ă ş consim mântul, pentru ca hot rârile s fie conforme regulilor. Era într -ţă ă ăadev r drept i trebuincios a cere adeziunea Apusului, pentru ca sinodul s fieă ş ă ecumenic. Leon r spunse c ă ă îndoielile iscate în ce prive te creadin a ortodox ,ş ţ ă f ceau necesar un sinod; ca urmare împ ratul Marcian i Valentinian, colegulă ă ş s u, adresar la to i episcopii scrisorile lor de convocare.ă ă ţ

Trebuie a lua seama c Leon a consim it numai la convocarea sinodului. Elă ţ nu se credea deci în drept nici de a- l convoca, nici de a termina el însu iş discu iile, în virtutea autorit ii sale. Scrisorile sale c tre Marcian, c treţ ăţ ă ă Pulheria i c tre P rin ii Sinodului nu las nici o îndoial în aceast privin .ş ă ă ţ ă ă ă ţă

Acest fapt preliminar este de cea mai mare însemn tate.ăLeon ceruse ca sinodul s se in în Italia, dar împ ratul refuz i ar t loculă ţ ă ă ă ş ă ă

la Nicea, apoi la Chalcedon. Mai în toate sesiunile sale sinodul recunoa te c aş ă fost convocat de prea cucernicii împ ra i, ă ţ i nu aminte te vreodat peş ş ă episcopul Romei în leg tur cu aceasta. Un sinod roman, sub papa Ghelasie,ă ă afirm c Sinodul din Chalcedon a fost adunat prin mijlocirea împ ratuluiă ă ă Marcian i a lui Anatolie, episcopul Constantinopolei. Ini iativa le apar inea,ş ţ ţ într - adev r. Leon numai a consim it i i s- au l sat, cu aceast ocazie,ă ţ ş ă ă prerogativele de prim episcop, precum se cuvenea. Deci a trimis la Chalcedon lega ii s i, cari erau: Bonifatie, ţ ă unul din împreun - liturghisitorii s i din ora ulă ă ş Romei, precum el zice în mai multe din scrisorile sale c tre Marciană 2; Pashasin, episcopul Siciliei; episcopul Iulian i Lucen ie.ş ţ

„Fra iile Voastr s gândi i”, zice el în scrisoarea sa c tre P rin ii sinodului,ţ ă ă ţ ă ă ţ „c prin voi eu prezidez adunarea voastr . Eu sunt de fa în mijlocul vostruă ă ţă prin vicarii mei. Voi ti i, dup vechea datin , ceea ce credem noi; i nu vş ţ ă ă ş ă pute i dar îndoi de ceea ce dorim.”ţ

Dup cum vedem, Papa Leon apeleaz la vechea predanie i las pe sinodă ă ş ă judec tor în toate chestiunile, f r a interpune pretinsa sa autoritateă ă ă doctrinal .ă

Cuvântul a prezida, de care el se sluje te, trebuie oare luat în în elesulş ţ strâns al cuvântului?

Cercetând cu am nuntul actele sinodului, se vede c delega ii împ ratuluiă ă ţ ă ocupau în sinod locul întâi; c adunarea a avut mai mul i pre edin i; c lega iiă ţ ş ţ ă ţ

1 Toate actele la care facem aluzie în aceast istorisire se g sesc în ă ă Colec ia Sinoadelor ţ a lui Labbe. Vezi i Operele Papei Leon.ş2Leon, Epist. XLIX_ i L vet. edit.; LXIX i LXXIV edit. Quens.ş ş

episcopului Romei i Anatolie al Constantinopolei lucrar împreun în acela iş ă ă ş timp, ca pre edin i biserice ti; ş ţ ş edin a a dou sprezecea, mai cu seam , ne dş ţ ă ă ă prob despre aceasta. Astfel, un sinod din Sardinia, într - o scrisoare adresată ă Împ ratului Leonă 1, zice c sinodul din Chalcedon a fost prezidat „de Leon,ă preasfântul Arhiepiscop al marii Rome, în persoana lega ilor s i, i deţ ă ş preasfântul i venerabilul Arhiepiscop Anatolie.”ş

Fotie, în Despre sinoade, cartea a VII- a , desemneaz ca ă pre edin i ş ţ ai sinodului pe Anatolie, pe lega ii episcopului Romei, pe episcopul Antiohiei iţ ş pe episcopul Ierusalimului. Chedrin, Zonara i Nil din Rhodos spun la felş 2.

Pe de alt parte, în ă relatarea adresat Sfântului Leon de P rin ii Sinodului seă ă ţ cite te c adunarea a fost prezidat de dreg torii delega i de împ ratul.ş ă ă ă ţ ă Trebuie deci a admite c sinodul din Chalcedon s- a inut în acelea i condi ii caă ţ ş ţ

i cel de la Nicea, c autoritatea civil a avut întâiul loc i c episcopiiş ă ă ş ă scaunelor numite mai pe urm patriarhale l- au prezidat împreun , în acela iă ă ş timp. Noi nu întâmpin m nici o greutate a încheia de aici c episcopul Romei aă ă ocupat întâiul loc între episcopi, în persoana lega ilor s i; îns altceva e ţ ă ă a prezida, mai cu seam în în elesulă ţ ce- l dau acestui cuvânt teologii romani.

Incontestabil este faptul c ă scrisoarea dogmatic ă adresat de Papa Leonă P rin ilor sinodului a fost cercetat i aprobat pentru cuvântul c eraă ţ ă ş ă ă întocmai cu doctrina sfin ilor Celestin i Chiril, înt rit de Sinodul din Efes.ţ ş ă ă Când, în a doua edin , se citir dou scrisori ale sfântului Chiril, ş ţă ă ă prea sl vi iiă ţ judec tori ă iş toat adunarea ziser : „S se citeasc acum scrisoarea lui Leon,ă ă ă ă prea vrednicul întru Dumnezeu, Arhiepiscop al împ r te tii i Vechii Rome.”ă ă ş ş La sfâr itul citirii, episcopii strigar : „Aceasta este credin a apostolilor. A aş ă ţ ş credem cu to ii. Anatema celui ce nu crede astfel. Petru a vorbit prin Leon. A aţ ş au înv at apostolii. Leon a înv at dup credincio ie i adev r. A a a înv at iăţ ăţ ă ş ş ă ş ăţ ş Chiril.” Câ iva episcopi ridicând îndoieli asupra doctrinei cuprinse înţ scrisoarea lui Leon, s- a hot rît ca în termen de cinci zile ă s se întruneasc laă ă Anatolie, episcopul Constantinopolei, pentru a se sf tui cu el i a primiă ş l muriri. Dac o asemenea îns rcinare s- ar fi dat lega ilor episcopului Romei,ă ă ă ţ negre it c teologii romani ar fi tras din aceasta numeroase consecin e înş ă ţ favoarea sistemului lor. Îns lega ii nu fur chema i de Anatolie decât pentru aă ţ ă ţ explica oarecari cuvinte latine ce se p reau a fi întunecoase celor ce ezitau, dară cari, dup explic rile lega ilor, aderar ca i ceilal i la scrisoarea lui Leon.ă ă ţ ă ş ţ

Tot ce s- a f cut în sinod cu privire la scrisoare dovede te în modul cel maiă ş luminat c nu a fost aprobat ă ă pentru c venea de la un episcop cu autoritate,ă ci pentru c ea era conformă ă înv turilor tradi ionale. Este destul a r sfoiăţă ţ ă cineva Procesele verbale pentru a g si despre aceasta numeroase m rturii.ă ă Teologii romani n- au voit s vad decât cuvintele: „Petru a vorbit prin Leon“,ă ă ca i când aceste expresii ar putea s aib un în eles ultramontan, puse cumş ă ă ţ sunt în mijlocul celorlalte aclama ii i în prezen a unei mul imi de declara ii ceţ ş ţ ţ ţ nu- i dau decât în elesul ar tat de noi.ţ ă

Fiindc s- a abuzat mult de expresiile onorifice ce se întâlnesc în lucr rileă ă sinodului la adresa episcopului Romei, trebuie s le ar t m adev ratul în eles.ă ă ă ă ţ

Sf. Grigorie cel Mare, în scrisorile sale contra titlului de episcop ecumenic, luat de Ioan Postnicul, patriarh al Constantinopolei, ne spune c Sinodul dină Chalcedon a dat acest titlu i episcopului Romei. Vedem într - adev r înş ă procesele verbale ale sinodului c titlul i- a fost dat prin lega i. Cel întâi dintreă ţ

1 Int. act. Conc. Chalced.2 Ced., Compend. Hist .; Zonar., Annal ., Nil. Rhod., De Synod .

ei subscrise în ace ti termeni la m rturisirea de credin , în a asea edin :ş ă ţă ş ş ţă „Pashasin, episcop, vicar al Prea Sfin itului Leon, episcop al Bisericii universale,ţ al ora ului Romei, pre edintele sinodului, am înt rit, primit i isc lit.” Ceilal iş ş ă ş ă ţ lega i semnar cam tot în ace ti termeni.ţ ă ş

Deja în a treia edin lega ii, vorbind de Papa Leon, ziceau: „Sântul iş ţă ţ ş preafericitul pap Leon, ă cap al Bisericii universale, înzestrat cu vrednicia apostolului Petru, care este temelia Bisericii i piatra credin ei etc.“ş ţ

În a patra edin , legatul Pashasin d du iar i lui Leon titlul de ş ţă ă ăş Pap ală Bisericii universale.

P rin ii sinodului nu au v zut în aceste expresii decât un titlu ă ţ ă onorific, la care ambi iona, f r îndoial , episcopul Romei, pentru a determina mai bineţ ă ă ă superioritatea sa asupra episcopului Constantinopolei, pe care al doilea sinod ecumenic îl în l ase la al doilea rang, i care, ca episcop al noii capitale aă ţ ş Imperiului, trebuia, fire te, s dobândeasc o influen preponderent înş ă ă ţă ă afacerile Bisericii, din cauza deselor sale rela ii cu împ ra ii. Totul deci ne faceţ ă ţ s credem c sinodul, spre a menaja susceptibilitatea episcopuluă ă i Romei, i- a acordat titlul de episcop ecumenic. Era un mijloc prin care s se poat primi laă ă Roma canonul al douzeci i optulea, pomenit mai sus, unde se dezvoltaş canonul sinodului al doilea ecumenic asupra în l rii episcopuluiă ţă Constantinopolei la al doilea rang în episcopat. Îns episcopii Romei, dacă ă credem pe Sf. Grigorie, urma ul lor, privir acest titlu ca ş ă ilicit .

Înaintea unei astfel de hot râri a în i i papilor, mai putem da oareă ş ş importan vorbelor lega ilor lui Leon i mai putem a ne sluji de ele ca de ni teţă ţ ş ş probe în favoarea unei autorit i, ăţ a c rei ă expresie îns i era condamnat laăş ă Roma? S mai amintim i faptul c sinodul, dând episcopilor Romei un titlu,ă ş ă decidea indirect c ei nu aveau drept la el în puterea vredniciei lor, i c nuă ş ă puteau niciodat s - i atribuie decât o valoare curat ă ă bisericeasc .ă

Cât pentru confirmarea actelor sinodului, trebuie s observ m dou lucruri:ă ă ă sinodul a fost cel ce a confirmat scrisoarea dogmatic a lui Leon, iar P rin iiă ă ţ nu i se adresar decât pentru a- i cere ă adeziunea sa i a Bisericii Apusene. Leonş refuz s admit canonul al dou zeci i optulea, precum am spus - o, ceea ceă ă ă ă ş nu a împiedicat ca el s fie universal admis, atât în Apus cât i în R s rit.ă ş ă ă

A adar episcopul Romei nu a convocat sinodul de la Chalcedon; nu ş l- a prezidat singur prin lega ii s i, cari nu au avut întâiul loc decât pentru c elţ ă ă era întâiul episcop în virtutea canoanelor; nu a confirmat sinodul, iar titlurile onorifice ce i s- au dat nu probeaz nimic în favoarea autorit ii universale iă ăţ ş suverane ce ar vrea unii s atribuie Papalit ii.ă ăţ

Istorisirile înf i ate nu pot l sa nici o îndoial asupra modului cum seăţ ş ă ă privea îndeob te ş autoritatea episcopilor Romei în veacul al patrulea i alş cincilea.

Dar pentru a nu l sa f r r spuns nici una din aser iuniă ă ă ă ţ le teologilor romani, vom examina faptele i ş textele în care ei au crezut c g sesc probe în sprijinulă ă sistemului lor.

Faptele principale din veacul al patrulea i al cincilea, pe care ei s- auş sprijinit, sunt cele privitoare la Sf. Athanasie, la donati ti i la Sf. Ioan Gur deş ş ă Aur. S întreb m asupra acestor fapte ă ă datele confirmate ale istoriei.

Una din urm rile canonului al aselea de la Nicea fusese p strarea întâiuluiă ş ă rang în Biseric pentru episcopul Romei. Apoi, din pricina împrejur rilor înă ă cari se g sea Apusul, el trebuia a fi considerat ca interpretul Bisericii Apusene.ă

Prin urmare, aceast regul bisericească ă ă 1 trecu în uz: astfel, trebuia totdeauna a- l chema la sinoadele r s ritene ce s- ar aduna, i nu trebuia ă ă ş a decide nimic f r a avea i consim mântul s u. ă ă ş ţă ă Regula era dreapt , c ci R s ritul singură ă ă ă nu forma Biserica universal ă f r Apus, iar episcopul Romei reprezentaă ă Apusul întreg, într - o epoc când acele laturi erau pustiite de c tre barbari,ă ă când episcopii nu puteau p r si scaunele lor ca s vin în R s rit, spre a aduceă ă ă ă ă ă m rturia lor în ni te discu ii unde Bisericile lor în parte nu erau delocă ş ţ interesate. Iat ce spune Sozomenă 2: „Nici episcopul ora ului Roma, nici un altş episcop din Italia sau din provinciile mai dep rtate nu asistar la acest sinodă ă (din Antiohia), c ci francii devastau atunci Gallia.”ă

Pavel al Constantinopolei i Athanasie al Alexandriei, credincio iş ş m rturisirii de la Nicea, fiind prigoni i i izgoni i de c tre episcopii r s riteni,ă ţ ş ţ ă ă ă sus inu i de puterea imperial , fire te c trebuiau s se adreseze Bisericiiţ ţ ă ş ă ă Apusene i s apeleze la episcopul Romei care o reprezenta. „Episcopulş ă ora ului Roma”, zice Sozomenş 3, „ i to i episcopii din Apus nu privirş ţ ă depunerea episcopilor ortodoc i decât ca o nedreptate ce li se f cuse; c ci eiş ă ă aprobaser chiar de la început credin a sinodului de la Nicea i r m seseră ţ ş ă ă ă pân atunci în acelea i sim minte. Pentru aceasta ei primir cu bun voin peă ş ţă ă ă ţă Athanasie, care venea la ei, i pretinser c au dreptul a judeca cauza lui.ş ă ă Evsevie (al Nicomidiei) a fost foarte întristat de aceasta i scrise lui Iulie.”ş

Evsevie al Nicomidiei reprezenta pe R s ritenii arieni, iar episcopul Romeiă ă reprezenta pe episcopii Apuseni. Acest episcop era Iulie. El lu ap rareaă ă episcopilor prigoni i, îi sus inu contra r s ritenilor i, folosindu - se ţ ţ ă ă ş de prerogativa scaunului s uă 4, recunoscu ca adev ra i episcopi pe cei izgoni i deă ţ ţ arieni pe nedrept. Ace tia se întrunir la Antiohia i trimiser lui Iulie oş ă ş ă scrisoare în care îi ziceau, cu asprime, c nu trebuia s se amestece în afacereaă ă celora izgoni i de ei, dup cum nici dân ii nu s- au amestecat în afacerea luiţ ă ş Novat, pe care el îl alungase din Biserica sa. Sozomen 5 d mai multe l muririă ă asupra acestei scrisori. El ne spune c episcopii r s riteni ziser c „Bisericaă ă ă ă ă romanilor era preasl vit pentru c fusese cercetat de apostoli i pentru c aă ă ă ă ş ă fost chiar din început mitropolia evlaviei, de i dasc lii credin ei i- au venit dinş ă ţ R s rit. Cu toate acestea nu li se p rea drept s fie privi i ca inferiori, pentruă ă ă ă ţ c erau întrecu i în num r i în m re ie de o Biseric c reia îi erau superiori înă ţ ă ş ă ţ ă ă virtute i în curaj.” Iulie nu le- a r spuns c era eful Bisericii ş ă ă ş de drept divin; îns le- a amintit ă regula bisericeasc ă citat mai sus, în puterea c reia el ar fiă ă trebuit s fi fost ă convocat i ş consultat. Sozomen adaugă 6 c ă această prerogativ cuvenit demnit ii scaunului s u îi d dea dreptul de a purta grijă ă ăţ ă ă ă de to i cei ce ţ se adresaser lui, c utând un liman în fa a prigonirilor partideiă ă ţ ariene din R s rit, i trebuie s dea înapoi fiec ruia Biseră ă ş ă ă ica sa.”

Preten iile episcopului Romei nu mergeau mai departe de o prerogativţ ă bisericească . R s ritenii nu voir s cread c Iulie ar fi interpretul Bisericiiă ă ă ă ă ă Apusene, dup cum pretindea în r spunsul ce le adres .ă ă ă 7 Pentru aceasta episcopii din acea parte fur convoca i spre a decide cine avea dreptate înă ţ

1 Socrate, Hist. Eccl., Cartea a II- a, cap. XVII.2 Sozom., Hist. Eccl., Cartea a III- a, cap. VI.3 Ibid ., Cartea a III- a, cap. VII.4 Socrate, Hist. Eccl., Cartea a II- a, cap. XV.5 Sozom., op. cit., Cartea a III- a, cap. VIII.6 Ibid.7 Scrisoarea lui Iulie c tre R s riteni, în ă ă ă Apologia Sfântului Athanasie, § 26.

cauza episcopilor prigoni i, i mai cu seam a Sfântului Athanasie, r s riteniiţ ş ă ă ă sau episcopul Romei. Acesta a fost scopul Sinodului din Sardica (anul 347). 1

Acest fapt singur este de ajuns întru a dovedi c autoritatea universal aă ă episcopului Romei nu era recunoscut , i c ă ş ă prerogativele sale biserice ti ş erau supuse judec ii sinodului.ăţ

Iulie scrise sinodului din Sardica, dezvinov indu - se ăţ c n- a putut veniă potrivit scrisorii de convocare ce i se adresase. El a trimis doi preo i i unţ ş diacon ca s - l reprezinte, i adunarea a fost prezidat de c tre Ossie,ă ş ă ă episcopul de Cordova.

S- a cercetat cauza lui Athanasie i a celorlal i episcopi da i jos în R s rit deş ţ ţ ă ă partida Arienilor cu sprijinul puterii imperiale. Nevinov ia lor s- a recunoscutăţ dimpreun cu ortodoxia lor, i au fost înt ri i ca episcopi legiui i ai scauneloră ş ă ţ ţ lor. Un sinod adunat la Roma de c tre Iulie d duse deja o hot râre la fel, dar liă ă ă s- a p rut c nu e de ajuns. Un alt sinod al apusenilor, inut la Milan, rug peă ă ţ ă împ ratul Constant s se în eleag cu fratele s u, care avea re edin a laă ă ţ ă ă ş ţ Constantinopole, pentru a întruni pe episcopii ambelor Imperii. Atunci ambii împ ra i convocar sinodul de la Sardica, unde r s ritenii trebuiau s seă ţ ă ă ă ă uneasc cu apusenii pentru a termina discu iile. Episcopii arieni, g sindu - se înă ţ ă minoritate, se împrotivir ă i nu venir la sinod, care totu i inu edin ele saleş ă ş ţ ş ţ sub pre edin ia lui Ossie, episcopul Cordovei.ş ţ

Sinodul din Sardica nu a fost nici convocat, nici prezidat de episcopul Romei; Ossie n- a fost nicidecum legatul s u, dup cum o pretind, f r a puteaă ă ă ă da probe, teologii romani; iar trimi ii s i nu se bucurar de nici o cinsteş ă ă deosebit .ă

În scrisoarea sa, scris c tre r s riteni în numele sinodului romană ă ă ă 2, Iulie îi învinuie te c au judecat pe Athanasie i pe ceilal i episcopi p rta i aiş ă ş ţ ă ş credin ei de la Nicea f r a ine seam ţ ă ă ţ ă de obiceiul statornicit de a nu se hot rîă nimic în R s rit f r a supune cazul cuno tin ei scaunului apostolic din Apus:ă ă ă ă ş ţ „Nu cunoa te i voi”, le spune el, „c este ş ţ ă obiceiul ca mai întâi s ni se scrie?“ă 3

Sinodul din Sardica a înt rit obiceiul acesta prin canonul al III- lea, întocmită de c tre Ossie astfel:ă

„ i aceasta este de nevoie a se ad uga: ca nici unul dintre episcopi s treacŞ ă ă ă din eparhia sa la alt eparhie întru care se afl episcopi, f r numai de ar fiă ă ă ă chemat vreunul de fra ii cei ce se afl într - însa, pentru a nu se p rea c noiţ ă ă ă încuiem u ile dragostei. A ijderea i aceasta înc trebuie a o prevedea: ca dacş ş ş ă ă vreunul din episcopi în vreo eparhie ar avea pricin împrotiva fratelui s u i aă ă ş împreun - episcopului, nici unul din ace tia de la alt eparhie s nu chemeă ş ă ă judec tori. Iar dac cumva vreunuia din episcopi — în vreo pricin — i s- ară ă ă p rea c se osânde te i s- ar socoti pe sine c nu rea, ci bun pricin are ca iă ă ş ş ă ă ă ş de un al doilea sobor s se mai cerceteze judecata..., ă de se pare dragostei voastre, s cinstim ă pomenirea Apostolului Petru, iar aceia cari au judecat să scrie lui Iulie, episcopul Romei, ca prin episcopii megie i cu eparhia, dac arş ă trebui s se mai reînnoiasc judecata, el s dea cercet tori; iar de ar socoti că ă ă ă ă pricina nu are trebuin de a doua judecat , cele odat judecate s nu se maiţă ă ă ă desfac , ci cele ce sunt adeverite de el s r mân .”ă ă ă ă

Sinodul a aprobat propunerea, i episcopul Gauden iu a ad ugat (can. 4) cş ţ ă ă în timpul apelului s nu se a eze alt episcop în locul celui ce ar fi fostă ş

1 Socrate, op. cit., Cartea I, cap. XX.2 Athan., Apolog ., § 36.3 Ibid ., § 35.

caterisit, pân ce episcopul Romei va da o hot râre. Sinodul (can. 5 grec, 7ă ă latin) reglementeaz apelurile la Roma.ă

Teologii romani triu mf de aceste canoane. Totu i e de ajuns a le citi cuă ş pricepere pentru a vedea c ele sunt cu totul contrare sistemului lor. Într-ăadev r, sinodul, departe de a recunoa te episcopului Romei o autoritateă ş universal ă i ş divin , ă nici m car nu legalizeaz într- un mod ob tesc ă ă ş obiceiul ce se stabilise, de a apela la scaunul Romei ca reprezentant al Apusului, ci hot r te acest lucru doar ă ăş pentru unele cazuri particulare. Afar de episcopiiă marilor scaune, prigoni i de arieni, i a c rora pricin trebuia s o judeceţ ş ă ă ă sinoadele, era un mare num r de episcopi mici i de preo i din R s rit de cariă ş ţ ă ă Biserica întreag nu se putea ocupaă 1. Pe ace ti episcopi sinodul îi trimite, înş ultima instan , ţă la Iulie, episcopul Romei. El nu îi trimite la episcopul Romei în general, ci la Iulie, i nu face din reglementarea sa ş o obliga ie; ţ aceste apeluri sunt curat facultative; în fine, sinodul propune a cinsti pomenirea Sfântului Petru, atribuind unui episcop al Romei o prerogativ pe care o prive te ca nouă ş ă

i excep ional . O asemenea hot râre nu echivaleaz oare cu declara iaş ţ ă ă ă ţ formal c papa nu poseda legal nici un drept, chiar în chestiunile disciplinareă ă

i în guvernarea general a Bisericii? Dac sinodul ar fi socotit c episcopulş ă ă ă Romei ar avea vreun drept oarecare, ar fi cugetat oare a- i face o atât de mare cinste acordându - i o prerogativ tranzitorie?ă

Sinodul î i notific declara iile prin mai multe ş ă ţ scrisori sinodale 2. El intr înă am nuntele afacerii Sfântului Athanasie i a celorlal i episcopi ortodoc iă ş ţ ş alunga i de arieni i pe nedrept goni i de c tre ei din scaunele lor.ţ ş ţ ă

Teologii romani citeaz , cu orgoliu, mai cu seam scrisoarea ce a fost scrisă ă ă episcopului Romei, din pricina acestor cuvinte ce se g sesc în ea:ă

„ i tu, prea iubite frate, desp r it cu trupul, ai fost cu duhul împreun cuŞ ă ţ ă noi, din pricina dragostei tale i a leg turii ce este între noi. ş ă Devinov irea ăţ ta, c n- ai venit la sinod, este bun i întemeiat pe nevoia vremii; c ci lupiiă ă ş ă ă schismatici ar fi putut în vremea lipsei tale s s vâr easc furturi i s pună ă ş ă ş ă ă curse; câinii eretici ar fi putut l tra i, în nebuna lor turbare, s fac pustiiri; înă ş ă ă sfâr it, arpele iadului ar fi putut v rsa veninul hulelor sale. Ar fi fost bine iş ş ă ş prea cuviincios a întruni pe episcopii din toate provinciile în capital , adic laă ă scaunul lui Petru; îns tot ce s- a f cut, ve i afla din scrisorile noastre; i fra iiă ă ţ ş ţ no tri împreun slujitori, Arhidam i Filoxenie, i fiul nostru, diaconul Leon,ş ă ş ş v vor face cunoscut toate prin viu grai.”ă

Am tradus prin capital ă cuvântul caput, i credem c astfel era într - adev rş ă ă în elesul pe care sinodul îl avea în vedere; c ci, în aceea i fraz , el îl pune înţ ă ş ă opozi ie cu acela de ţ provincii . Ar fi fost deci bine, dup sinod, ca adunarea să ă fi avut loc, precum o dorea Iulie, la Roma, pentru dou cuvinte: c acest oraă ă ş era capitala Imperiului, i totodat scaunul Sfântului Petru. Teologii romaniş ă traduc cuvântul caput prin acela de ef; ş îns cauza lor nu câ tig aici nimic,ă ş ă c ci acest cuvânt înseamn totodat ă ă ă cap i ş întâiul în ordinea ierarhic . ă Cum că episcopul Romei este eful ş Bisericii cu titlul de întâiul i ca ocupând ş scaunul cel mai înalt, nimeni nu zice altfel; cum c el este întâiul în ordinea ierarhic ,ă ă statornicit de Biseric , toat lumea se învoie te cu aceasta. Nu folose te deciă ă ă ş ş la nimic a interpreta într - un mod pu in ra ional textul sinodului din Sardica,ţ ţ pentru a sprijini un sistem care nu poate fi favorizat în nici un chip.

Acei ce au c utat s trag un folos atât de mare dintr - un cuvântă ă ă

1 Cf. scrisoarea lui Iulie c tre R s riteni, în ă ă ă Apologia Sfântului Athanasie.2 Athan., Apol. contra arienilor ; Ilarie din Poitiers, Fragmente; Theodorit., Hist. Eccles.

întrebuin at de sinodul din Sardica, au trecut sub t cere faptele ce reies într -ţ ăun chip luminos chiar din actele acestei sfinte adun ri, c el adic a fostă ă ă convocat de împ ra ii Constant i Constan ie, dup cum o afirm însu iă ţ ş ţ ă ă ş sinodul i to i istoricii; c a fost convocat pentru a cerceta o hot râre dat deş ţ ă ă ă papa într- un sinod din Roma; c a fost prezidat de Ossie, iar nu de lega iă ţ 1; în fine, c în loc de a fi confirmat de papa, sinodul a fost acela care confirmă ă sentin a papei i îi acord oarecari prerogative în bisericţ ş ă ă 2.

Aceste fapte incontestabile gr iesc mai mult despre autoritatea papal decâtă ă un cuvânt r u tradus, i dau apelului Sfântului Athanasie adev ratul s uă ş ă ă caracter.

S cercet m acum pricina donati tilor.ă ă şNu vom ar ta cu deam nuntul pricinile schismei care stânjeni atâta vremeă ă

Biserica din Africa. Din multele fapte legate de ea, voim doar a încheia c atâtă schismaticii cât i p rin ii ortodoc i recuno teau în episcopat singuraş ă ţ ş ş autoritate îndrituit a dezlega chestiunile ce dezbinau Biserica. De aiciă numeroasele sinoade ce se adunau de o parte i de alta i cari se condamnauş ş unele pe altele. Constantin, îndat dup suirea sa pe tron, i- a scris lui Cecilian,ă ă episcopul Carthaginei, f g duindu - i bani i protec ia loc iitorilor s i spre aă ă ş ţ ţ ă aduce pe schismatici la ascultare. Ace tia c utar s se dezvinov easc peş ă ă ă ăţ ă lâng principe, zicând c episcopii cari îi osândiser erau i judec tori iă ă ă ş ă ş pârâ i, i rugar pe împ ratul a le da ca judec tori pe episcopii din Gallia,ş ş ă ă ă unde ei se aflau atunci. Principele consim i, numind ca judec tori trei episcopiţ ă din cei mai înv a i i din cei mai ale i ai vremii: pe Maternus al Coloniei, peăţ ţ ş ş Rheticius al Autunului i pe Marin din Arles; el îi trimise la Roma spre a seş al tura lui Miltiade, episcopul acestui ora , i lui Marcuă ş ş 3, pentru a asculta depozi iile contradictorii ale lui Cecilian i ale adversarilor s i. Evsevie ne- aţ ş ă p strat scrisoarea trimis de Constantin în aceast împrejurare episcopuluiă ă ă Romei i lui Marcu. Vom traduce aceast scrisoare, precum i un extras dinş ă ş peti ia donati tilor c tre Constantin. Aceste dou documente vor v diţ ş ă ă ă caracterul apelului donati tilor i vor proba c teologii romani nu suntş ş ă nicidecum autoriza i a- l convoca în sprijinul p rerilor lor.ţ ă

Iat mai întâi extractul, p strat de c tre Optat din Milevaă ă ă 4, din peti iaţ donati tilor:ş

„V rug m, o, Constantine, preabunule împ rat, care sunte i dintr - o familieă ă ă ţ cinstit (c ci p rintele vostru n- a fost prigonitor ca colegii s i, lucru care aă ă ă ă ferit Gallia de crima 5 ce face obiectul discordiilor noastre în Africa); Rug mă Pietatea Voastr s ne dea judec tori cari s ă ă ă ă fie din Gallia!“

Ca urmare a acestei peti ii, Constantin a ales pe cei trei episcopi galicani deţ cari am vorbit, i le d du în ajutor pe episcopul Romei i pe Marcu, pentru aş ă ş examina cauza i a judeca. Constantin scrise astfel despre aceasta celor doiş judec tori romaniă 6:

1 E de ajuns, pentru a stabili acest fapt, s cit m prima linie din semn turile sinodului: „Ossieă ă ă al Spaniei; Iulie al Romei, prin preo ii Arhidamus i Filoxenus etc.“ ţ ş (Sf. Athanasie, Apologie contra arienilor, §. 50).2 Athan. Apologie contra arienilor iş Istoria arienilor pentru c lug ri; Istoriile biserice ti ă ă ş ale lui Socrate, Sozomen i Theodorit. Actele sinodului, în colec ia lui Labbe.ş ţ3 Erudi ii convin mai îndeob te c acest Marcu era un preot influent, care a fost episcopulţ ş ă Romei dup Silvestru.ă4 Sf. Optat, Cart. I contra lui Parmen.5 Donati tii vorbesc aici de crima de a fi p r sit Sfintele Scripturi în timpul persecu iilor.ş ă ă ţ6 Evsevie, Hist. Eccles ., Cartea a X-a, cap. V.

„Constantin August, lui Miltiade, episcop al ora ului Roma, i lui Marcuş ş 7.„Primind de la preastr lucitul Anulinus, proconsulul Africii, hârtii ceă

cuprind o mul ime de învinuiri împrotiva lui Cecilian, episcopul Carthaginei,ţ de c tre unii din colegii s i, noi ne- am întristat c în aceste laturi, pe careă ă ă Pronia dumnezeiasc le- a supus st pânirii noastre f r ca noi s fi avut nevoieă ă ă ă ă de mijlociri, i a c ror popula ie este atât de numeroas , poporul este împ r itş ă ţ ă ă ţ în dou i episcopii nu conglă ş ăsuiesc între ei. Mi- a pl cut ă ca Cecilian, cu zece episcopi dintr - aceia ce- l acuz , i cu al i zece ce va crede el de nevoie pentruă ş ţ a se ap ra, s se îmbarce pentru Roma; pentru ca acolo, înaintea voastr (ă ă ă) i înaintea lui Rheticius, Maternus i Marin,şş colegii vo tri, ş c rora pentruă aceasta am dat porunc ă s vin la Roma, el s poat fi ascultat, precum ti i că ă ă ă ş ţ ă o cere preasfânta lege. i, pentru ca s pute i avea o deplin cuno tin deŞ ă ţ ă ş ţă afacere, am trimis colegilor vo tri sus- zi i ş ş cópii de pe hârtiile ce mi- au fost adresate de Anulinus. Deci dup ce În l imea Voastr le ve i citi, ve i alegeă ă ţ ă ţ ţ cum trebuie s se judece aceast discu ie i s se sfâr easc dup lege. Voiă ă ţ ş ă ş ă ă cunoa te i c respectul meu pentru preasfânta Biseric Sobornic mş ţ ă ă ă ă îndeamn a dori ca toat schisma precum i toat dezbinarea s lipsească ă ş ă ă ă dintre voi. Fie ca puterea marelui Dumnezeului s v p zeasc , prea iubite,ă ă ă ă întru mul i ani.”ţ

Din documentele ce preced, putem încheia c donati tii nu au apelat laă ş Roma, ci la împ ratul; c ei nu au cerut arbitrajul episcopului din Roma, ci peă ă acela al episcopilor din Gallia; c împ ratul a fost cel care a dat în ajutor, dină ă propria sa autoritate, pe episcopul Romei i pe Marcu ş celor trei episcopi galicani ale i de el. Se poate vedea în toate acestea umbra unei dovezi înş favoarea autorit ii suverane a episcopului Romei? Oare alegerea locului pareăţ a avea vreo importan ? Evident c nu, deoarece se în elege c Constantin aţă ă ţ ă indicat ora ul unde se putea merge cu mai mult u urin atât din Africa cât iş ă ş ţă ş din Gallia; alegerea sa explic pentru ce a dat în ajutor pe Miltiade i pe Marcuă ş judec torilor ceru i de donati ti. Ar fi fost pu in cuviincios a trimite la Romaă ţ ş ţ episcopi s judece o pricin bisericeasc , f r a face s aib un rol i cei ceă ă ă ă ă ă ă ş erau în capul Bisericii Romane. Se în elege deci pentru ce Constantin a numitţ pe Miltiade i pe Marcu judec tori în cauza donati tilor, de i mijlocirea lor nuş ă ş ş a fost cerut de donati ti.ă ş

Al i cincisprezece episcopi italieni s- au dus la Roma pentru aceast afacere.ţ ă Sinodul s- a rostit în favoarea lui Cecilian. Episcopul Romei f când parte dină sinod, hot rârea ar fi trebuit neap rat s fie privit ca definitiv , dac s- ar fiă ă ă ă ă ă recunoscut acestui episcop o autoritate suveran ; dar n- a fost a a. Donati tiiă ş ş se plânser c episcopii galicani pe care îi ceruser de judec tori erau în preaă ă ă ă

7 Acest Marcu a încurcat mult pe teologii romani. Dac el n- ar fi fost numit împreun cuă ă episcopul Romei, ar fi fost mai lesne a- l face pe acesta din urm un judec tor ă ă suveran, c ruiaă s- ar fi dat de ajutor trei episcopi galicani doar de form i pentru a ridica donati tilor totă ş ş pretextul de a se opune sentin ei. Îns singur numele acestui Marcu e de ajuns spre a faceţ ă combina ia imposibil . Baronius era atât de convins de aceasta, încât încerc a proba c avemţ ă ă ă aici o gre al de copist; el propune deci a se înlocui cuvintele: kai Markw prin ierarch. Laş ă aceasta sunt mai multe inconveniente, afar de denaturarea textul lui Evsevie; întâi, cuvântulă ierarh înseamn ă episcop, i deja Miltiade este numit de Constantin ş episcopul Romei; pentru ce i- ar fi dat el de dou ori ă acela i calificativ în accep iunea scrisorii sale? Al doilea, este cş ţ ă cuvântul ierarch, cu în elesul de ţ episcop, nu era înc în uz în secolul al patrulea. Savan ii opună ţ în general aceste motive lui Baronius, observând între altele c toate manuscrisele poart într -ă ăadev r cuvintele kai Markw. Trebuie oare a denatura un text i a introduce un r u cuvânt,ă ş ă pentru a face pl cere teologilor romani? Scopul nu ar scuza mijloacele.ă

mic num r la Roma, i cerur din nou un sinod mai numeros, unde s seă ş ă ă judece pricina lor cu mai mult îngrijire.ă

Constantin adun acest sinod la Arles. i invit acolo un mare num r deă Ş ă ă episcopi din deosebite laturi ale împ r iei sale, adic din Apus, c ci nuă ăţ ă ă st pânea înc decât aceast parte a împ r iei romane. Evsevie ne- a p strată ă ă ă ăţ ă scrisoarea trimis de el episcopului Siracuzei, prin care- l îndeamn s meargă ă ă ă la Arles 1. Scrisoarea este pre ioas , fiindc ea m rturise te c judecata dat laţ ă ă ă ş ă ă Roma nu era recunoscut ca neschimbabil i c împ ratul a fost acela care aă ă ş ă ă convocat sinodul de la Arles. P rin ii sinodului adeveresc ei în i i aceasta înă ţ ş ş scrisoarea trimis episcopului Romei. Acest episcop era atunci Silvestru,ă urmând lui Miltiade. El trimise la Arles, în calitate de lega i, pe preo ii Clavdianţ ţ

i Vitus (sau Viton) i pe diaconii Evghenie i Chiriac. Sinodul a avut loc în 315,ş ş ş cu zece ani înaintea marelui sinod de la Nicea. El a fost prezidat de Marin din Arles. Dup ce au consfin it hot rârea sinodului Romei, episcopii au socotit deă ţ ă cuviin s fac mai multe reglement ri, pe care le trimiser lui Silvestru cuţă ă ă ă ă aceast scrisoare:ă

„Marin etc. etc., preaiubitului pap Silvestru, închin ciune ve nică ă ş ă în Domnul.

„Uni i prin leg turile dragostei adev rate i în unirea Bisericii Sobornice ti,ţ ă ă ş ş mama noastr , din cetatea Arles, unde ne- a adunat prea piosul nostruă împ rat, v salut m p rinte preasl vit, cu tot respectul ce vi se cuvine.ă ă ă ă ă

„Am avut de- a face cu oameni desfrâna i i foarte primejdio i legii noastreţ ş ş i predaniilor; îns ş ă mul umit puterii lui Dumnezeu, cel de fa în mijloculţ ă ţă

nostru, mul umit datinilor i orânduielii adev rului, ţ ă ş ă ei au fost birui i, adu i laţ ş t cere i în neputin de a da urmare acuza iilor lor i a le dovedi; pentruă ş ţă ţ ş aceasta, prin judecata lui Dumnezeu i a Bisericii, ş care cunoa te pe ai s i, ei auş ă fost osândi i.ţ

„Bine era de ar fi voit Dumnezeu, prea iubite al nostru frate, ca s fi asistată i voi la aceast priveli te! Credem îns c hot rârea dat contra lor ar fi fostş ă ş ă ă ă ă

înc mai îngreuitoare i, dac a i fi judecat împreun cu noi, am fi sim it o maiă ş ă ţ ă ţ mare bucurie; dar voi n- a i putut p r si acele locuri, unde apostolii nuţ ă ă înceteaz de a prezida, i unde sângele lor d slavei lui Dumnezeu o nesfâr ită ş ă ş ă m rturisire.ă

„Prea iubite frate, nu am crezut de datoria noastr a vedea numai deă afacerea pentru care am fost aduna i, ci înc i de nevoile provinciilor noastreţ ă ş respective, i v trimitem canoanele noastre, pentru ca prin voi, ş ă care av e i ceaţ mai mare autoritate, ele s vin la cuno tin a tuturor.“ă ă ş ţ

Se pretinde îndeob te în Apus c sinodul din Arles recuno tea prin acesteş ă ş din urm cuvinte autoritatea universal a episcopului Romei. Dar nimeni nuă ă pomene te îndeajuns c sinodul s- a inut f r nici o contribu ie a acestuiş ă ţ ă ă ţ episcop, c nu l- a prezidat el, c P rin ii, în scrisoarea lor, nu fac nicidecumă ă ă ţ men iune de autoritatea sa între motivele ce au adus ca s osândeasc peţ ă ă donati ti; c ei nu au a teptat aprobarea sau confirmarea sa spre a proclamaş ă ş canoanele lor disciplinare; c ei i le notific numai, pentru ca, având o maiă ă mare autoritate, în calitatea sa de episcop al scaunului apostolic din Apus, s leă poat face cunoscute tuturor.ă

Aceasta probeaz numai i numai c episcopul Romei era recunoscut caă ş ă

1 Evsevie, op. cit.; Sf. Optat, Cartea I; Scrisorile Fericitului Augustin, passim; Colec .ţ Sinoad . a lui Labbe; Colec . Sinoadţ . din Gallia a lui Sirmond.

primul din Apus, din pricina autorit ii ăţ apostolice i a vredniciei scaunului s u;ş ă c era astfel mijlocitorul firesc între Apus i scaunele ă ş apostolice din R s rit. Aă ă voi s g se ti mai mult decât atât în cuvintele sinodului din Arles ar fi oă ă ş exagerare. E de ajuns a lua seama c sinodul, convocat f r episcopul Romei, aă ă ă lucrat cu independen i c el a înt rit o hot râre a unui sinod din Romaţă ş ă ă ă prezidat de papa, spre a ne convinge c autoritatea papal , astfel cum o auă ă ast zi apusenii, era atunci necunoscut .ă ă

Cu gre al deci citeaz teologii romani apelul donati tilor ca favorabilş ă ă ş preten iilor papale.ţ

S cercet m acum afacerea Sfântului Ioan Gur de Aur.ă ă ăAcest mare episcop al Constantinopolei î i atrase ura împ r tesei Evdoxia, aş ă ă

mai multor episcopi i a altor fe e biserice ti, prin t ria sa în a men ineş ţ ş ă ţ regulile celei mai curate orânduieli. Vr jma ii s i g sir sprijin în Theofil,ă ş ă ă ă episcopul Alexandriei. 1 Acest episcop izgonise, ca origeni ti, pe ni te bie iş ş ţ c lug ri. Ace tia veniser la Constantinopole s cear dreptate. Vestitaă ă ş ă ă ă chestiune a origenismului d dea iar i prilej de discu ii. Gur de Aur n- aă ăş ţ ă crezut folositor a o mai cerceta. Îns Evdoxia, care se îndeletnicea cu chestiuniă teologice mai mult decât se cuvenea unei femei, lu ap rarea c lug riloră ă ă ă contra lui Theofil, care primi porunc s mearg la Constantinopole. El înc nuă ă ă ă sosise acolo, când Gur de Aur î i atrase ura împ r tesei, care hot rî atunci deă ş ă ă ă a se servi de Theofil spre a- i r zbuna asupra marelui om, care nu tiuse a seş ă ş supune ca un rob capriciilor sale. Curând Theofil, ce fusese chemat la Constantinopole ca vinovat, se f cu judec tor arhiepiscopului nevinovat care,ă ă pentru respectul canoanelor, refuzase s - l judece. El se în elese cu câ ivaă ţ ţ episcopi apropia i cur ii i cump r ni te clerici cu bani sau cu ademeniri.ţ ţ ş ă ă ş Sprijinit la curte, el se întruni cu al i treizeci i cinci de episcopi într - un locţ ş numit Stejar, lâng Chalcedon (403). Ace ti episcopi erau totodat acuzatori,ă ş ă martori i judec tori. Ei nu cutezar s se adune la Constantinopole, spre a nuş ă ă ă desf ura la lumina zilei calomniile lor i de frica poporului credincios careăş ş venera pe p storul s u. Din treizeci i cinci de episcopi, dou zeci i nou erauă ă ş ă ş ă din Egipet. Pe când vr jma ii lui Gur de Aur se adunau la Stejar, episcopiiă ş ă credincio i, în num r de patruzeci, chema i de împ ratul spre a judeca peş ă ţ ă Theofil, s- au adunat în jurul lui Ioan Gur de Aur. Gur de Aur tocmai sta deă ă vorb cu ace ti episcopi, când doi trimi i din conjura ia de la Stejar venir a- lă ş ş ţ ă cita s se înf i eze. Sfântul episcop refuz de a recunoa te pe vr jma ii s i caă ăţ ş ă ş ă ş ă judec tori. Ace tia procedar îns cu toate acestea la depunerea sa i scriseră ş ă ă ş ă împ ratului Arcadie c era de datoria lui de a- l izgoni i chiar de a- l pedepsiă ă ş pentru vina de lesmajestate, pentru c a insultat pe împ r teasa Evdoxia înă ă ă cuvânt rile sale. Aceasta însemna a- i cere moartea. Poporul întreg se r sculă ă ă contra conciliabulului de la Stejar i în favoarea lui Gur de Aur, care nu voi sş ă ă p r seasc ora ul decât cu sila. Împ ratul porunci atunci unui comis s - lă ă ă ş ă ă alunge, întrebuin ând chiar violen a. Sfântul se folosi de un moment cândţ ţ credincio ii s i fii duhovnice ti îl p zeau cu mai pu in b gare de seam , ie iş ă ş ă ţ ă ă ă ş din locuin a sa i se d du în mâna osta ilor îns rcina i s - l aresteze. Ei l- auţ ş ă ş ă ţ ă inut sub bun paz pân seara i, folosindu - se de întunecimea nop ii, l- auţ ă ă ă ş ţ

dus pân la port. Dar cu toate m surile luate, poporul în elese c li se r peaă ă ţ ă ă

1 Faptele ce avem a analiza sunt toate sprijinite pe autoritatea lui Palladie , istoric i ucenic alş Sfântului Ioan Gur de Aur; pe ă Istoriile biserice ti ş ale lui Socrate, Sozomen i Theodorit; peş Operele Sfântului Ioan Gur de Aur ă i pe documentele oficiale inserate ori la Baronius, ori înş Colec ia sinoadelorţ a lui Labbe.

p storul lor. O mare mul ime îl urm plângând. Gur de Aur a fost pus pe ună ţ ă ă vas, care i plec f r s a tepte ziua, i- l scoaser pe rmurile Vithiniei.ş ă ă ă ă ş ş ă ţă

Aceast mare nedreptate a stârnit murmure universale. Mai mul i dină ţ vr jma ii sfântului se c ir de calomniile lor; poporul umplea bisericile i leă ş ă ă ş zguduia cu strig rile sale. Un grozav cutremur de p mânt, care avu loc atunci,ă ă umplu de spaim pe Evdoxia, prima urzitoare a nelegiuirii. Ea îl atribuiă nedrept ilor sale i se gr bi a rechema pe Gur de Aur. Poporul îl primi înăţ ş ă ă triumf i vr jma ii s i se ascunser sau fugir . El ceru un sinod, spre a seş ă ş ă ă ă îndrept i. Theofil, temându - se s se înf i eze înaintea unor judec toriăţ ă ăţ ş ă cinsti i, fugi în Egipet. Evdoxia, de teptat din prima sa spaim , reîncepuţ ş ă ă prigonirile sale împrotiva lui Gur de Aur care, cu duh apostolic, se ridic i elă ă ş împrotiva nedrept ilor ei în cuvânt rile sale. S- a scris lui Theofil s seăţ ă ă întoarc spre a da urmare intrigilor conjura iei de la Stejar. Îns episcopulă ţ ă Alexandriei se mul umi a trimite de departe sfaturi de rea credin . Se adunţ ţă ă un nou sinod.

Patruzeci i doi de episcopi se rostir pentru sfântul. Ceilal i, sf tui i deş ă ţ ă ţ curte, primir ca legiuit osândirea adun rii de la Stejar i hot râr c Gur deă ă ă ş ă ă ă ă Aur, care fusese caterisit de c tre un sinod i întors din nou la scaunul s uă ş ă f r s fi fost iertat i a ezat de c tre un sinod, r mânea vinovat i merita să ă ă ş ş ă ă ş ă fie depus.

Dar Gur de Aur ceruse un sinod îndat dupa reîntoarcerea sa laă ă Constantinopole; împ ratul îi îng dui aceasta; îns Evdoxia, d duse ordineă ă ă ă contrarii, c ci ea nu voia un sinod legiuit, ci o adunare întocmit din vr jma iiă ă ă ş sfântului arhiepiscop. Ea i- a ajuns scopul, i Gur de Aur a fost din nouş ş ă osândit pentru c n- a fost înt rit de c tre un sinod, de i ea îns i f cuse caă ă ă ş ăş ă acel sinod s nu se poat ine.ă ă ţ

Dup aceast nedreapt hot râre urmar din nou prigonirile. Atunci Gură ă ă ă ă ă de Aur s- a adresat Apusului, în persoana episcopilor celor mai mari scaune, istorisind s lb t ciile i nedrept ile a c rora jertf fusese el. Scopul scrisoriiă ă ă ş ăţ ă ă sale era de a preg ti pe episcopii apuseni împrotiva calomniilor pe careă vr jma ii s i le- ar fi putut face s ajung pân la ei i a- i ruga s - i p strezeă ş ă ă ă ă ş ă ă dragostea i leg tura duhovniceasc . El i- a adresat scrisoarea episcopuluiş ă ă ş Romei, care pe atunci (404) era Innochentie, lui Venerie al Milanului i luiş Hromacius al Acvileii. Acest fapt necontestat este de ajuns întru a dovedi că nu s- a adresat papei ca unui ef cu st pânire asupra întregii Biserici. Elş ă ad ugase în scrisoarea sa c era gata s se apere, dac protivnicii s i ar voi să ă ă ă ă ă primeasc o procedur legiuit , ceea ce probeaz înc o dat c el nu defereaă ă ă ă ă ă ă cauza sa Romei ca unui tribunal mai înalt. Era firesc ca episcopul Constantinopolei, prigonit în R s rit de ni te episcopi nevrednici i de putereaă ă ş ş împ r teasc , s caute sprijin în Biserica Apusului. Episcopii cari se rostiră ă ă ă ă pentru Gur de Aur i poporul din Constantinopole scriser de asemeneaă ş ă Bisericii Apusene; scrisorile lor fur aduse la Roma de patru episcopi i doiă ş diaconi. Ei b nuir c Theofil al Alexandriei ar c uta s în ele pe episcopiiă ă ă ă ă ş apuseni. i într - adev r, nu se am giser ; c ci un trimis al lui Theofil sosise laŞ ă ă ă ă Roma cu câteva zile înaintea deputa ilor de la Constantinopole i d duse luiţ ş ă Innochentie o scrisoare în care, f r a intra în am nunte, episcopul Alexandrieiă ă ă zicea c a depus pe Gur de Aur. Câtva timp dup aceea el trimise la Romaă ă ă actele sinodului de la Stejar! Innochentie spuse c va r mâne în leg tur cuă ă ă ă Gur de Aur i Theofil pân ce un sinod întocmit din episcopii din R s rit iă ş ă ă ă ş din Apus se va rosti canonice te. Drept aceea, el rug pe împ ratul din Apusş ă ă

s se în eleag cu fratele s u, Arcadie, împ ratul din R s rit, pentru ca să ţ ă ă ă ă ă ă întruneasc acest sinod. Honorie scrise într - adev r în acest sens; îns curteaă ă ă din Constantinopole voia s se r zbune pe Gur de Aur, iar nu s - l judeceă ă ă ă într - un chip legiuit. Pentru aceasta sfântul arhiepiscop, dup ce a fost într - ună chip nedemn maltratat, a fost din nou exilat. Arsachie a fost pus în locul s uă pe scaunul episcopal, f r ca rânduielile canonice s fi fost luate în seam . Elă ă ă ă muri în anul urm tor i a fost înlocuit, iar i pu in canonice te, de Attic.ă ş ăş ţ ş

Aceste noi prigoniri nu r cir nicidecum râvna prietenilor Sfântului Ioană ă Gur de Aur. Mai mul i se refugiar la Roma i aduser lui Innochentie oă ţ ă ş ă scrisoare din partea acelora din clerul i poporul din Constantinopole, cariş r m seser credincio i episcopului lor. Innochentie le r spunse, mângâindu - iă ă ă ş ă

i sf tuindu - i s n d jduiasc în Dumnezeu, Care îi va sc pa curând ş ă ă ă ă ă ă prin sinodul ecumenic, pentru care lucra cu st ruin ca s se adune.ă ţă ă

A adar Gur de Aur i prietenii s i apelaser la un sinod legiuit, iarş ă ş ă ă Innochentie, departe de a- i asuma dreptul s termine afacerea prin îns iş ă ăş puterea sa, î i punea i el toat n dejdea în sinod. Aceste fapte vorbesc destulş ş ă ă de puternic i ne scutesc de orice chibzuial .ş ă

Ceilal i episcopi din Apus erau de aceea i p rere. Episcopul Acvileii,ţ ş ă îndeosebi, uni st ruin ele sale cu ale lui Innochentie, pentru a dobândi de laă ţ Honorie convocarea unui sinod în Apus, spre a se sf tui asupra mijloacelor deă a pune cap t afacerii ce îi îngrijora cu foarte drept cuvânt. Episcopii italieni seă întrunir din porunca lui Honorie i îi f cur cunoscut c socotin a lor era să ş ă ă ă ţ ă se adune un sinod ecumenic la Thessalonic, unde episcopii din R s rit i Apusă ă ş puteau s se duc cu aceea i înlesnire; c un asemenea sinod ar fi de nevoieă ă ş ă pentru a sfâr i disputa printr - o hot râre definitiv . Ei îl rugar s scrie despreş ă ă ă ă aceasta lui Arcadie. Honorie scrise lui Innochentie s - i trimit cinci episcopi,ă ă doi preo i i un diacon, cari s duc scrisoarea ce urma s o scrie fratelui s u.ţ ş ă ă ă ă Era a treia oar când i adresa pentru aceea i pricin .ă ş ă

În fa a greut ilor ar tate de Arcadie pentru convocarea unui sinod, eraţ ăţ ă într - adev r cazul ca papa Romei s curme el însu i chestiunea, în temeiulă ă ş puterii sale suverane, dac ar fi avut o astfel de putere. Îns nici Gur de Aur,ă ă ă nici prietenii s i din R s rit, nici episcopii din Apus, nici chiar însu i papa, nuă ă ă ş cugetar la acest mijloc, care nu le era cunoscut. To i se mul umeau a cere deă ţ ţ la împ ra i un sinod, care singur avea autoritatea de a da o judecată ţ ă hot râtoare.ă

Deputa ii purt tori ai scrisorii lui Honorie fur îns rcina i înc cu mai multeţ ă ă ă ţ ă alte scrisori, de la Innochentie al Romei, de la Hromacius al Acvileii, de la Venerie al Milanului i de la al i episcopi din Italia. Ei erau între alteleş ţ îns rcina i cu o notificare a sinodului Italiei care cerea ca Gur de Aur s fie înă ţ ă ă prealabil rea ezat pe scaunul s u i în leg tur cu to i episcopii din R s rit,ş ă ş ă ă ţ ă ă înainte de a se înf i a la sinodul ecumenic unde cauza sa trebuia s aibăţ ş ă ă sfâr it.ş

Arcadie nici nu îng dui m car deputa ilor s debarce la Constantinopole, iă ă ţ ă ş îi trimise în Tracia, unde fur trata i ca prizonieri. Li s- au luat cu sila scrisorileă ţ ce aveau cu dân ii, i fur arunca i pe un vas putred ca s - i întoarc în Apus.ş ş ă ţ ă ă Patru episcopi din R s rit, cari îi întov r iser , fur maltrata i i exila i pe laă ă ă ăş ă ă ţ ş ţ marginile Imperiului. O mul ime de episcopi r s riteni fur atunci obiectulţ ă ă ă celor mai rele tratamente, i Arcadie rândui o adev rat prigonire împrotivaş ă ă tuturor celor ce r m seser credincio i lui Gur de Aur.ă ă ă ş ă

Palladie istorise te c Biserica Roman i sinodul din Apus luar atunciş ă ă ş ă

hot rârea de a nu fi în comuniune cu partizanii lui Attic i ai lui Theofil, până ş ă când Dumnezeu va fi înlesnit mijiocul de a se aduna sinodul ecumenic. Theodorit spune iar i c ăş ă episcopii din Europa lucrar astfel. Câteva Bisericiă r s ritene urmar aceea i regul ; îns alte Biserici, i cea a Africii îndeosebi,ă ă ă ş ă ă ş nu se desp r ir de leg tura protivnicilor lui Gur de Aur, de i erau de parteaă ţ ă ă ă ş sfântului i n d jduiau c se va ş ă ă ă face dreptate.

Aici erau lucrurile când Sf. Ioan Gur de Aur muri. Din îndep rtatul s u exil,ă ă ă cu pu in timp înainte de a p r si lumea aceasta, el scrise lui Innochentie,ţ ă ă mul umindu - i de interesul ce purtase pentru cauza sa. Tot cam asemeneaţ scrisori a scris i episcopului Milanului, ca i altor episcopi cari fuseser peş ş ă fa de partea sa.ţă

Tot R s ritul i- a dat dreptate marelui arhiepiscop al Constantinopolei după ă ă moartea sa, i l- a recunoscut ca sfânt, ceea ce a restabilit raporturile deş leg tur duhovniceasc între toate bisericile din R s rit i din Apus.ă ă ă ă ă ş

Iat analiza exact a faptelor privitoare la afacerea Sfântului Gur de Aur.ă ă ă Din ea reiese c sfântul nu a apelat nicidecum la Roma; c el a c utat înă ă ă Biserica Apusean un sprijin împrotiva du manilor s i din R s rit; c episcopiiă ş ă ă ă ă Apusului n- au lucrat decât într - un mod colectiv, pentru a face s se judeceă cauza sa; c ei n- au recunoscut decât sinodului autoritatea de a rosti oă sentin definitiv ; c ei nu i- au atribuit decât dreptul de a se desp r i deţă ă ă ş ă ţ leg tura cu cei pe cari îi priveau ca uneltitori ai nedrept ii; în fine, că ăţ ă Innochentie al Romei nu a lucrat cu mai mult autoritate în toate acesteă discu ii decât episcopul Milanului sau cel al Acvileii.ţ

Din astfel de fapte nu se vede oare l murit c afacerea Sfântului Ioan Gură ă ă de Aur, departe de a aduce dovezi în favoarea autorit ii suverane a Papalit ii,ăţ ăţ d probe contrarii?ă

Întrucât câ iva teologi romani se silesc a dovedi, contra tuturorţ documentelor istorice, c Gur de Aur s- ar fi adresat Romei ca s înceteze,ă ă ă prin autoritatea papei, m surile sinoadelor adunate împrotiva lui, noi vomă zice, dup însu i Sf. Ioan Gur de Aur, c el î i adresase reclama ia nu doară ş ă ă ş ţ episcopului Romei, ci i altor episcopi: „chiar îns i aceast scrisoare”, zice elş ăş ă acolo, „a fost adresat lui Venerie, episcopul Acvileii.“ă

Iat ce cere el colegilor s i din Apus:ă ă„V rog deci s scrie i scrisori în cari s declara i nul tot ce s- a f cut contraă ă ţ ă ţ ă

mea, i s men ine i duhovniceasca voastr leg tur cu mine, precum a i f cutş ă ţ ţ ă ă ă ţ ă pân acum, fiindc sunt osândit f r a fi fost ascultat ă ă ă ă i pentru c caut s mş ă ă ă îndrept esc înaintea unui tribunal nesupus b nuielii.“ăţ ă

Care era tribunalul la care el apela? Episcopul Romei afirm c nu era altulă ă decât sinodul; el se exprim astfel într - adev r în scrisoarea sa c tre clerul iă ă ă ş poporul din Constantinopole: „Scrisoarea ce mi- a înaintat din partea voastră Gherman preotul i Cassian diaconul m- a f cut s cunosc sup r rile voastre iş ă ă ă ă ş ispita ce a suferit credin a între voi. ţ Acesta e un r u la care nu este alt leacă decât r bdarea... ă Eu scot din vorbele voastre mângâierea ce îmi era de trebuin , prin aceea c ţă ă dragostea m- a îndatorat s iau parte la durereaă voastr ... ă Se alung episcopi nevinova i din scaunele lor. Ioan, fratele i ă ţ ş colegul nostru, a sufer it cel întâi aceast silnicie, f r s fi fost ascultat i f r ca noiă ă ă ă ş ă ă s tim de ce- l învinuiesc... Cât prive te canoanele, noi declar m c numaiă ş ş ă ă acelea ce s- au întocmit în sinodul de la Nicea trebuie recunoscute. Îns ceă vindecare se poate aduce unui r uă atât de mare? Nu este altul decât a aduna un sinod... Pân ce ă vom putea ob ine convocarea unui sinod, ţ noi nu putem face

mai bine decât s a tept m de la voia lui Dumnezeu i a Domnului nostruă ş ă ş Iisus Hristos t m duirea relelor ce ne împov reaz ... Noi cuget m necontenită ă ă ă ă la mijloacele de a aduna un sinod ecumenic, unde toate turbur rile s poat fiă ă ă lini tite dup voia lui Dumnezeu. S a tept m deci, acoperindu - ne cu pav zaş ă ă ş ă ă r bd rii.“ă ă

Am putea repeta multe texte, dar pentru ce, când toate faptele demonstreaz falsitatea aser iunii unor scriitori romani?ă ţ

O s examin m acum, cu ajutorul textelor doctrinale, care a fost înv turaă ă ăţă P rin ilor din veacul al patrulea i al cincilea privitor la autoritatea episcopiloră ţ ş din Roma.

Când cineva, f r p rtinire i f r prejudec i, a f cut un studiu aprofundată ă ă ş ă ă ăţ ă i comparativ al izvoarelor istorice i dogmatice din primele veacuri aleş ş

Bisericii, nu poate citi decât cu silnicie i dezgust lucr rile teologilor romani înş ă favoarea autorit ii papale. Noi am avut r bdarea de a citi pe cea mai mareăţ ă parte din cei mai de c petenie, precum Bellarmin, Rocaberti, André Duval iă ş Zaccaria, ca i pe mai mul i teologi moderni din cei mai de seam , pe cari i- amş ţ ă luat de c l uz , precum pe Gerdil, Perrone i Passaglia. Am citit lucr rile deă ă ă ş ă frunte ale galicanilor moderni, adic din veacul al aptesprezecelea i ală ş ş optsprezecelea, îndeosebi pe cele ale lui Bossuet, Nicole, Tournely i Laş Chambre.

Ne- am încredin at c ace tia din urm au împrumutat de la ultramontaniţ ă ş ă textele lor cu cea mai mare greutate, restrângând în elesul la întâietatea deţ drept divin i la o putere m rginit a papei, în vreme ce ceilal i îl întind pânş ă ă ţ ă la o st pânire covâr itoare i la infailibilitate. La to i am g sit, în primul rând,ă ş ş ţ ă o mul ime de texte ciuntite, r sucite, preschimbate din adev ratul lor în eles iţ ă ă ţ ş scoase din context înadins pentru a le da o fals interpretare. Am mai aflat, înă al doilea rând, c textele fiec rui P rinte anume sunt desp r ite de alte texteă ă ă ă ţ ale aceluia i p rinte, privitoare la acela i punct de doctrin , de i cele din urmş ă ş ă ş ă schimb sau d râm cu totul în elesul dat celor dintâi. În al treilea rând, amă ă ă ţ g sit iar i c ace ti scriitori scot din texte ni te încheieri de o falsitate v dită ăş ă ş ş ă ă

i cari nu decurg cu dreapt judecat din ele. Vom da despre aceasta douş ă ă ă pilde dintre multe altele ce am putea da la iveal .ă

Doctorul Launoy, precum am spus - o, a f cut analiza Predaniei Soborniceă privitoare la interpretarea textului evanghelic: Tu e ti Petru etcş . El n- a g sită decât aptesprezece P rin i sau Dasc li aş ă ţ ă i Bisericii cari au aplicat Sfântului Petru cuvântul piatra, dar a ar tat mai mult de patruzeci cari l- au în eles caă ţ m rturisirea credin ei ă ţ f cut de Sf. Petru, adic m rturisirea dumnezeirii luiă ă ă ă Iisus Hristos. Ultramontanii nu pot s conteste aceasta; îns ei pretind c ,ă ă ă dând ca temei Bisericii credin a lui Petru, ţ Domnul a acordat în chip necesar acestui apostol nu numai o credin f r prihan , ci i darul de a nu gre i,ţă ă ă ă ş ş privilegii ce ar fi trecut i la urma ii s i.ş ş ă

Dar to i P rin ii Bisericii, cita i la a doua interpretare, nu au în eles prinţ ă ţ ţ ţ m rturisirea sfântului Petru decât ă credin a pe care el o m rturisise, ţ ă credin a saţ obiectiv , ă sau obiectul acestei credin e, iar nu credin a ţ ţ subiectiv , ă sau adeziunea personal ce ar fi dat. Credin a m rturisit de Sf. Petru fiindă ţ ă ă dumnezeirea lui Iisus Hristos, P rin ii de cari s- a vorbit au tâlcuit textul ă ţ Tu e ti Petru etc.ş în în elesul c dumnezeirea lui Iisus Hristos este stânca pe careţ ă st Biserica întreag . To i vorbesc în acest în eles în chipul ă ă ţ ţ cel mai l murit.ă Nici unul din ei nu vorbe te de un privilegiu oarecare dat Sfântului Petruş personal ; cu atât mai vârtos nu vorbesc de un privilegiu ce ar fi trecut în

mo tenirea episcopilor Romei ca urma ii s i. Chiar când Sf. Petru ar fi primitş ş ă vreun privilegiu de la Iisus Hristos, ar trebui s se probeze c privilegiul nu aă ă fost unul personal; îns ultramontanii curm aceast chestiune cu extremă ă ă ă u urin . Ei ş ţă afirm ă c privilegiile acordate Sfântului Petru trec i la urma ii s i;ă ş ş ă ei sprijin aceste privilegii pe ni te texte cari nu spun nimic; i afirm , după ş ş ă ă aceste texte citate în fals, c episcopii Romei sunt singurii urm tori aiă ă sfântului Petru, pentru c acest apostol a murit ca episcop al Romei.ă

Ceea ce zic ei asupra acestui din urm punct este a doua pild ce voim să ă ă d m despre falsele lor ra ionamente. Ei se sprijin mai cu seam pe Sf. Irineu,ă ţ ă ă pe Tertullian i pe Evsevie, spre a proba aceasta.ş

Îns Evsevie se roste te astfel (ă ş Hist. Eccl., Cart. a III- a, cap. II); „După mucenicia lui Pavel i al lui Petru, ş Linus a fost cel dintâi care a primit episcopatul Bisericii Romei.” Cart. a III- a, cap. IV: „Climent a fost a ezat ş al treilea episcop în Roma.” Cart. a III- a, cap. XV: „Anaclet (sau Clet), fiind episcop doisprezece ani, a avut de urma pe Climent.” Cart. a IV- a, caş p. I: „Evarist fiind episcop opt ani, Alexandru primi episcopatul, având astfel al cincilea rang ca urma ş al lui Petru i al lui Pavel.” ş A adar, pentru Evsevie, e totş una a pune pe Pavel înaintea lui Petru, sau pe Petru înaintea lui Pavel, când este vorba de întemeierea Bisericii din Roma; episcopii sunt urma i atât aiş unuia, cât i ai celuilalt, i nici Pavel nici Petru nu e num rat între ş ş ă episcopii Romei. Sf. Irineu n- a zis deloc c Sf. Petru ar fi fost episcopul Romei, ba încă ă afirm contrariul într - un mod necontestabil. Într- adev r el se roste te astfelă ă ş 1: „Prea ferici ii apostoli (Petru i Pavel), întemeind i punând rânduieli Bisericiiţ ş ş din Roma, d dur lui Linus episcopatul i grija de a o cârmui. ă ă ş Anaclet a urmat dup Linus; dup Anaclet, Climent a fost ă ă al treilea de la apostoli care a fost îns rcinat cu ă episcopatul.“

Sf. Petru i Sf. Pavel ş întemeiar i orânduir ă ş ă Biserica Romei; îns Linus aă fost a ezat ş primul episcop, înc pe când tr iau ă ă apostolii. Trebuie a lua aminte c sfântul dasc l pune pe Sf. Apostol Pavel pe aceea i linie cu Sf. Petru. Deciă ă ş dac ei voiesc a stabili ă episcopatul Sfântului Petru la Roma pe textul citat, va trebui a ijderea s stabileasc i episcopatul Sfântului Pavel pe temeiulş ă ă ş aceluia i text; i astfel Roma ar fi trebuit s aib doi apostoli episcopi înş ş ă ă acela i timp.ş

Tertullian în ir episcopii Romei în aceea i rânduial ca i Sf. Irineu, iş ă ş ă ş ş nume te pe Linus ca cel întâi i pe Anaclet ca al doilea.ş ş 2 El nu urc pentruă Roma mo tenirea lui Petru, prin ş hirotonie, decât pân la Climent, al treileaă episcop al acestui ora : „Cei ce se f lesc”, zice el, „a se urca pân la vremeaş ă ă apostolilor, s arate prin dreptul de mo tenire al episcopilor lor c - i auă ş ă ş obâr ia de la un apostol sau de la un om apostolic, precum Biserica din Smirnaş arat c Pă ă olicarp a fost hirotonit de Ioan; sau precum Biserica Romei arat că ă Climent a fost hirotonit de Petru.” 3 Din acestea s- ar putea trage concluzia că Linus i Anaclet au fost hirotoni i de Sf. Pavel, care ar fi ş ţ întocmit Biserica Roman înainte de Petru.ă

Cân d Tertullian zice c Sf. Petru ă a ezut pe scaunul de la Roma, ş el nu vrea a zice c a fost episcop acolo, ci ă c a înv at, ă ăţ c ci cuvântul ă scaun (cathedra) este sinonim înv turii ăţă în scrierile P rin ilor. Altfel, el ar fi f cut din Linus ă ţ ă al doilea episcop al Romei, iar nu întâiul.

1 Sf. Irineu, Contra eretic ., Cart. a III- a, cap. 3.2 Tertull., Contr. lui Marcion , Cart. a IV- a.3 Tertull., De Prescript., cap. XXXII.

A adar m rturiile alese de teologii romani pentru a proba episcopatulş ă Sfântului Petru la Roma vorbesc împrotiva lor i stabilesc numai c Sf. Petru iş ă ş Sf. Pavel au întemeiat Biserica Roman , prin urmare c acea Biseric esteă ă ă apostol ic prin origina sa; ă ceea ce nimeni nu contest .ă

Afar de aceste m rturisiri ă ă istorice zdrobitoare, teologii romani au invocat scrisoarea lui Firmilian, pe care am citat - o mai sus, i cele câteva texte aleş Sfântului Ciprian, al c rora în eles adev rat l- am statornicit mai înainte. Câtă ţ ă despre scrisoarea lui Firmilian, e de ajuns a o citi pentru a- i pricepe în elesulţ

i a ne mira c cineva a cutezat a apela la m rturia sa. Cât despre Sf. Ciprian,ş ă ă vom rezuma doctrina sa într- un mod general, spre a demonstra pân laă eviden abuzul ce s- a f cut de el.ţă ă

Sf. Ciprian 1 arat : 1. c Biserica Romei a tost zidit pe Petru pentru aă ă ă închipui i a înf i a unitatea Bisericii; 2. c Biserica Romei este scaunul luiş ăţ ş ă Petru; 3. c Biserica Romei este Biserica principal , de unde a ie it unitateaă ă ş bisericeasc ; 4. c reaua credin i gre ala nu se pot apropia de Bisericaă ă ţă ş ş Roman . De aici teologii romani încheie c papii, urma ii lui Petru, sunt miezulă ă ş unit ii, i c în afar de ei sau de Biserica lor nu poate fi decât ăţ ş ă ă schism .ă

Dar nu acestea sunt adev ratele încheieri ale doctrinei Sfântului Ciprian,ă c ci sfântul dasc l stabile te i alte principii, cari arat într - un chip l murită ă ş ş ă ă în elesul celor dintâi: 1. Sf. Petru, m rturisind dumnezeirea lui Iisus Hristos, aţ ă r spuns pentru to iă ţ apostolii, a vorbit în numele tuturor, iar nu în numele s uă personal; 2. ceilal i apostoli erau deopotriv cu Petru în putere i în vrednicie;ţ ă ş 3. to i episcopii, urma ii apostolilor, sunt urm tori ai sfântului Petru, cuţ ş ă acela i titlu ca i cei ai Romei.ş ş

Sf. Petru a r spuns lui Iisus Hristos în numele colegilor s i, fiindcă ă ă întrebarea le era adresat atât lor cât i lui. Sf. Ciprian adevere te aceastaă ş ş puternic: „Petru, pe care Biserica fusese zidit de Domnul, vorbind ă singur pentru to i, i r spunzând ţ ş ă cu graiul Bisericii.” Dac în întrebarea lui Iisusă Hristos, i în r spunsul lui Petru, personalitatea apostolului ş ă nu era defel în joc, se poate zice c ă persoana sa e temelia Bisericii? Este v dit c ă ă to i apostolii auţ fost tot atâtea temelii ale cl dirii tainice, precum dovede te Sfânta Scriptur înă ş ă chip limpede, i precum am probat i noi mai înainte. Petru, r spunzândş ş ă singur, nu a fost deci decât preînchipuirea unit ii ce trebuia s domneasc înăţ ă ă apostolat, i prin urmare în episcopat. Îns pentru c era preînchipuirea, oriş ă ă chiar întruchiparea, era el oare i izvorul, începutul, astfel c în afara lui nu arş ă mai fi unitate? Dar chiar atunci când ar fi a a, oare episcopul Romei ar fiş mo tenit acest privilegiu? Sf. Ciprian era atât de departe de aceast p rereş ă ă încât, de aceea i p rere cu Firmilian, imputa lui tefan, episcopul Romei, cş ă Ş ă frânge unitatea i se pune el însu i în afara unit ii, desp r indu - se deş ş ăţ ă ţ leg tura acelora cari nu erau de p rerea lui cu privire la cei din nou boteza i.ă ă ţ Nu e vorba s tim dac tefan avea sau nu dreptate, ci de a privi chipul cumă ş ă Ş Sf. Ciprian pre uia împrotivirea lui. i cu totul departe de a crede c trebuia sţ Ş ă ă fie unit cu tefan, ca s fie în unitatea Bisericii, el zicea c tefan însu i seŞ ă ă Ş ş desp r ea de unitate. Se mai poate sus ine, dup acestea, c Sf. Ciprian ar fiă ţ ţ ă ă pus în episcopul Romei izvorul i începutul unit ii Bisericii? El n- aş ăţ recunoscut nici lui Petru aceast prerogativ . El nu vedea într - însul, decâtă ă chipul unit ii, propriu ăţ apostolatului întreg, dup cum trebuia mai apoi a fiă propriu i ş episcopatului, care este unul; care episcopat în unitatea sa, este

1 Sf. Cipr., Despre unitatea bisericii, scrisorile 27, 55, 59, 75.

scaunul lui Petru. El dezvolt foarte bine aceast cugetare în una din scrisorileă ă sale 1. „Iisus Hristos”, zice el, „pentru a rândui cinstea cuvenit ă episcopului iş tot ce prive te ocârmuirea Bisericii, vorbe te în Evanghelie i zice lui Petru: ş ş ş Zic ie, tu e ti Petru etcţ ş .” A adar, Iisus Hristos nu d ruie te lui Petru, prin acesteş ă ş

cuvinte, o prerogativ personal ; el înzestreaz pe to i apostolii cu o putere laă ă ă ţ fel, i o d ruie te nu numai apostolilor, ci i tuturor episcopilor, urma ii lor,ş ă ş ş ş cari st pânesc ă laolalt i fiecare în parteă ş episcopatul, care este unul, fiind astfel temelia unit ii Bisericii.ăţ

Deci a striga, cum fac teologii romani, c Iisus Hristos a dat Sfântuluiă Petru un privilegiu personal, i c acest privilegiu a trecut la episcopii Romei, nu esteş ă oare a gr i f i împrotiva doctrinei Sfântului Ciprian?ă ăţ ş

Principiul de c petenie c ruia episcopul Carthaginei îi supune toate celelalteă ă vederi ale sale este acela c în Biseric nu poate fi decât ă ă un singur scaun apostolic, adic , cum explic el însu i, ă ă ş un singur episcopat legitim, scoborâtor de la apostoli; când acest episcopat este atacat fie la Roma, fie aiurea, se frânge unitatea, se love te ş scaunul apostolic, care trebuie s r mân ă ă ă unul, precum Iisus Hristos ne- a dat s în elegem, r spunzând ă ţ ă unuia singur pentru to i; i episcopatul întreg este ţ ş scaunul lui Petru. Deci dac Novat vrea a a ezaă ş la Roma, al turi de episcopatul legitim, un episcopat ce nu vine de la apostoli,ă acest episcopat este în afar de unitatea scaunului apostolic, a scaunuluiă sobornicesc, a c rei unitate o închipuia Petru; el este deci ă schismatic, precum

i to i câ i ar vrea a a eza, în orice loc ar fi, un episcopat desp r it de cel ceş ţ ţ ş ă ţ alc tuie te mo tenirea apostolic .ă ş ş ă

În loc de a uni astfel toate punctele doctrinei Sfântului Ciprian asupra Bisericii, teologii romani nu au voit a vedea decât cuvinte r zle e, precumă ţ scaunul lui Petru sau sorgintea unit ii, ăţ pentru a le aplica f r noim laă ă ă Biserica particular ă din Roma, când ei puteau atât de lesne c p ta dovada că ă ă sfântul dasc l nu în elegea prin aceste cuvinte decât Biserica apostolic sauă ţ ă episcopatul legiuit i ob tesc. Astfel el numea ş ş scaun al lui Petru atât scaunul legiuit din Carthagina, cât iş pe cel al Romei 2; el vorbe te de vechii episcopi aiş Romei ca de predecesorii lui ca episcop al Carthaginei, ceea ce vrea s zică ă l murit c el avea acela i episcopat legitim pe care- l avuseser i eiă ă ş ă ş 3; de aceea, în vestita scrisoare c tre papa Comelie — de care romanii abuzeaz atât,ă ă pentru c sfântul dasc l nume te acolo Biserica Romei ă ă ş Biseric principal , deă ă unde a ie it unitatea sacerdotalş ă 4 — în aceast scrisoare Sf. Ciprian se ridic cuă ă mare mâhnire împrotiva a o mân de oameni pierdu i cari voiau a aă ţ pela la Roma, ca i cum episcopii din Africa nu ar mo teni aceea i autoritate.ş ş ş

Dac , lovind adev rul, s- ar primi tâlcuirea ce au dat teologii romani unoră ă cuvinte de ici i colo ale Sf. Ciprian, ar trebui s încheiem atunci c sfântulş ă ă dasc l n- a avut bun sim . C ci, pe de o parte, el ar face din Petru temelia, efulă ţ ă ş Bisericii, iar pe de alta ar înv a c to i apostolii au avut aceea i cinste iăţ ă ţ ş ş aceea i putere ca i Petru; ar face din episcopul Romei singurul mo tenitor alş ş ş prerogativelor Sfântului Petru, i ar sus ine c to i episcopii legitimi suntş ţ ă ţ mo tenitorii s i cu acela i titlu; ar înv a c episcopatul este ş ă ş ăţ ă unul în soborul strâns al tuturor episcopilor legitimi, i ar ridica episcopatul roman la oş vrednicie aparte i culminant ; ar privi pe papa ca obâr ia unit ii, i arş ă ş ăţ ş

1 Sf. Cipr., Scrisoarea 27.2 Ibid ., Scrisoarea 40.3 Ibid ., Scrisoarea 67.4 Ibid ., Scrisoarea 55. Am explicat aceste cuvinte mai sus.

imputa papei c se desparte de unitate; ar recunoa te scaunului Romei ă ş o jurisdic ie superioar , ţ ă i ar privi ca oameni pierdu i pe aceia ce nu ar g si înş ţ ă Africa aceea i autoritate episcopal ca i la Roma. Am v zut mai sus c Sf.ş ă ş ă ă Ciprian imput papei tefan preten ia de a fi ă Ş ţ episcopul episcopilor, ceea ce, dup adev rata sa doctrin , era într - adev r o monstruozitate; îns dac el ară ă ă ă ă ă fi m rturisit doctrina ce- i atribuie Roma, n- ar fi putut s îi impute acest titluă ă ca nelegitim.

Trebuie oare , în favoarea sistemului papal, a face din Sf. Ciprian un scriitor lipsit de bunul sim i de logic , i a r zle i în scrierile sale câteva cuvinte ceţ ş ă ş ă ţ pot fi t lm cite în folosul acestui sistem, f r a ine nici o seam de rest?ă ă ă ă ţ ă

Noi credem mai cuviincios a pune laolalt toate punctele doctrinei unui omă al c rui geniu i a c rui sfin enie au fost cinstite de c tre toate veacurileă ş ă ţ ă cre tine. Astfel afl m în operele sale o doctrin cuprinz toare, logic iş ă ă ă ă ş catholic , ă îns protivnic sistemului papal. De unde urmeaz c osta iiă ă ă ă ş Papalit ii de ast zi nu se pot sprijini pe m rturia sa decât r sucind lucr rileăţ ă ă ă ă sale, nedrept ind pomenirea lui, t g duind în chip neîmpiedicat geniul s u iăţ ă ă ă ş sinceritatea sa, care singure pot da pre i putere vorbelor sale.ţ ş

Din cele ar tate reiese c Roma nu poate cl di pretinsele sale drepturi peă ă ă m rturisirile Sfântului Irineu, ale lui Tertullian, ale Sfântului Ciprian, ale luiă Firmilian i ale lui Evsevie al Chesariei, f r a alerga la c i furi e i piezi e,ş ă ă ă ş ş ş nevrednice de o cauz cinstit .ă ă

Tot la un subterfugiu a recurs ea i în privin a numeroaselor m rturii ceş ţ ă probeaz falsitatea tâlcuirii date vestitelor cuvinte ă Tu e ti Petru. ş P rin ii cariă ţ în eleg aici o referire la persoana Sfântului Petru, zic teologii romani, sunt ceiţ mai vechi; ei erau mai aproape de vremea apostolilor i în elegeau mai bineş ţ acele cuvinte decât cei din veacurile de mai apoi. Drept aceea, ei citeaz cuă umflare pe Tertullian, care a zis într - adev r: „Nimic n- a putut fi ascuns luiă Petru, numit piatra Bisericii ce avea s fie ă construit “.ă 1

S- ar putea crede la prima vedere c Tertullian a aplicat cuvântul ă piatra persoanei Sfântului Petru . Îns el se explic într - o alt lucrare a saă ă ă 2, unde se roste te astfel: „Dac (Hristos) schimb numele de Simon în cel de Petru,ş ă ă aceasta este nu numai pentru a însemna puterea i statornicia credin ei sale,ş ţ c ci atunci i- ar fi dat numele unor materii solide cari prin amestecare i unireă ş s- ar face mai puternice i mai statornice; îns îi d du numele de Petru pentruş ă ă c în Scripturi ă piatra înseamn i închipuie pe Iisus Hristos, care este ă ş piatra despre care citim c e pus a fi piatr de poticnire i de sminteală ă ă ş ă 3. Deci, dacă schimb astfel numele s u, este pentru a ar ta schimbarea ce urma s fac înă ă ă ă ă lume, schimbând neamurile închin toare la idoli în pietre asemenea lui i gataă ş a intra în zidirea Bisericii sale.”

În fa a acestei explica ii, date de însu i Tertullian, ce ajung a fi încheierile ceţ ţ ş ar voi s scoat apusenii din primul s u text? Când vedem între altele peă ă ă Tertullian, în lucrarea ce am citat, sus inând c Hristos, adresându - se luiţ ă Petru, s- a adresat tuturor apostolilor; înv ând, între altele, c cei doisprezeceăţ ă apostoli au fost egali între ei ca cele dou sprezece fântâni din Elim, ca celeă dou sprezece pietre pre ioase de la haina preo easc a lui Aaron, ca celeă ţ ţ ă dou sprezece pietre de la Iordan, pe care Isus Navi le puse în chivotul celă sfânt, se mai poate oare spune, cu bun credin , c el a recunoscut Sfântuluiă ţă ă

1 Tertull., De Prescript ., cap. XXII.2 Tertull., Contr. lui Marcion, Cart. a IV- a.3 Rom. 9, 33.

Petru prerogative aparte i superioare? Se mai poate zice c el a rş ă ecunoscut aceste pretinse prerogative episcopilor Romei?

Un fapt este sigur: P rin ii ce par a fi în eles cuvintele „pe aceast piatră ţ ţ ă ă ” ca aplicându - se persoanei lui Petru, n- au în eles în realitate decât obiectulţ credin ei sale, adic pe Iisus Hristos, Dumnezeu - Omul. Vom cita ca pild peţ ă ă Sf. Ilarie din Poitiers.

Acest P rinte, în tâlcuirea sa la Sf. Matei i la Psalmi aplic Sfântului Petruă ş ă cuvântul de piatr ă a Bisericii i- l ia drept temelie a ei.ş 1

Îns în cartea sa despre Treime el recunoa te c pe ă ş ă piat ra m rturisirii sale,ă adic pe dumnezeirea lui Iisus Hristos, este zidit Biserica.ă ă 2 „Nu este”, adaugă el3, „decât o temelie nemutabil , ă acea unic piatr ă ă m rturisit prin gura luiă ă Petru: Tu e ti Fiul lui Dumnezeu celui viu“; ş ea sus ine pe dânsa tot atâteaţ dovezi ale adev rului, câte îndoieli vor putea aprinde r u- t lm citorii, i câteă ă ă ă ş clevetiri va putea n scoci necredincio ia.”ă ş

V dit lucru c sfântul dasc l nu în elege aici decât ă ă ă ţ obiectul m rturieiă credin ei Sfântului Petru, adic dumnezeirea lui Iisus Hristos. Dac s- arţ ă ă pretinde c el a în eles credin a sa ă ţ ţ subiectiv , adic adeziunea ă ă sa, i cş ă episcopii Romei ar fi mo enit aceast credin nesupus gre alei, ar fi deşţ ă ţă ă ş ajuns s reamintim anatema aceluia i P rinte la adresa papei Liberie, careă ş ă c zuse din m rturisirea dumnezeirii lui Iisus Hristos: „Am zis anatema ie,ă ă ţ Liberie, i tovar ilor t i. Î i zic din nou anatema; i- o zic a treia oar ie,ş ăş ă ţ Ţ ă ţ Liberie, prevaricatorule“ 4. (Omule de rea credin , care jertfe ti interesuluiţă ş adev rul i slujirea ta).ă ş

Deci, du p Ilarie din Poitiers, dac Sf. Petru poate fi privit ca ă ă piatra Bisericii, este numai prin mijlocul m rturisirii de credin , ce a f cut în numele întregă ţă ă colegiului apostolic, i prin obiectul chiar al acestei credin e, care esteş ţ dumnezeirea lui Iisus Hristos. Doctrina sa este deci întocmai cu a lui Tertullian i a celorlal i P rin i, ce nu au aplicat titlul de ş ţ ă ţ piatra Bisericii Sfântului Petru însu i decât în acest în eles. Dac mai ad ug m c acestş ţ ă ă ă ă P rinte i ceilal i nici nu dau m car a în elege c titlul acesta apar ineă ş ţ ă ţ ă ţ episcopilor Romei, i c înv tura lor este chiar cu totul protivnic acesteiş ă ăţă ă opinii, se va recunoa te c numai printr - un straniu abuz fa de unele dinş ă ţă cuvintele lor, luate r zle i în în eles protivnic, teologii romani au c utat aă ţ ş ţ ă sprijini atotputernicia papal pe m rturia lor.ă ă

Sf. Epifanie n- a înv at alt doctrin decât cea a lui Ilarie din Poitiersăţ ă ă 5: „Petru, verhovnicul apostolilor”, zice el, „a fost pentru noi ca o piatr tare, peă care credin a în Domnul se sprijin ca pe o temelie, pe care Biserica a fostţ ă zidit în toate chipurile; i mai ales pentru c a m rturisit pe Hristos fiu al luiă ş ă ă Dumnezeu celui viu, pentru aceea a auzit la rândul s u: ă pe aceast piatr deă ă credin tare ţă voi zidi Biserica mea.”

Apostolul Petru nu este nicidec um desp r it de dogma m rturisit , i chiară ţ ă ă ş aceast dogm este temelia Bisericii.ă ă

Sf. Epifanie nume te pe Petru verhovnicul apostolilor, nu t g duim; însş ă ă ă cum în elege el acest cuvânt?ţ

Romanii citeaz textul urm tor în favoarea lor: „Andrei a întâlnit mai întâiă ă

1Sf. Ilarie din Poit., Tâlcuire la Mat. cap. XVI i la Psalmul ş 131, 4.2Sf. Ilarie din Poit., Despre Treime, Cart. a VI- a, cap. XXXVI.3Sf. Ilarie din Poit., Despre Treime, Cart. a II- a, cap. XXIII.4 Sf. Ilarie din Poit., Fragm.5 Sf. Epif., Haeres. 59.

pe Domnul, pentru c Petru era mai tân r. Îns pe urm , când ei s- au lep dată ă ă ă ă de toate, Petru se afl mai întâi; el ia atunci întâietate asupra fratelui s u.ă ă Adaug la aceasta c Dumnezeu cunoa te înclin rile inimilor i tie cine esteă ă ş ă ş ş vrednic de locul întâi. Pentru aceasta a ales pe Petru spre a- l a eza verhovnicş între ucenicii s i, dup cum foarte l murit s- a ar tat.”ă ă ă ă 1

Pretins - a Sf. Epifanie prin aceasta c Petru era eful i temelia Bisericii? Nu,ă ş ş ci a în eles c Biserica a fost întemeiat pe credin a ţ ă ă ţ obiectiv ă a acestui apostol, adic pe dumnezeirea lui Hristos, pe care o m rturisise. El însu i r spundeă ă ş ă a a, precum am v zut mai sus:ş ă

„Pe Petru”, zice el, „e zidit Biserica, pentru c a m rturisit pe Hristos ca Fiuă ă ă al lui Dumnezeu celui viu, i pentru c a auzit acest cuvânt: ş ă pe aceast piatră ă de credin tare voi zidi Biserica mea.”ţă

În acela i loc Sf. Epifanie înva c cuvintele: „Pa te oile mele“ n- au fost ziseş ţă ă ş de Domnul pentru a încredin a lui Petru cârmuirea cea mai înalt a Bisericii, ciţ ă pentru a- l pune din nou în rânduiala apostolatului, pe care o pierduse lep dându - se de Hristos: „Domnul”, zice el, „ă cheam din nouă pe Petru, după lep darea sa, i pentru ă ş a tergeş cele trei lep d ri, îl cheam de trei ori laă ă ă m rturisire.”ă

În alt loc 2 el face din Sfântul Pavel egalul Sfântului Petru la Roma, zicând: „Petru i Pavel, cei mai întâi din to i apostolii, au fost ş ţ deopotriv ă episcopi ai Romei.”

Tot a a vorbe te el i de Sf. Iacov al Ierusalimului:ş ş ş„El (Iacov) a primit mai întâi scaunul episcopal (al Ierusalimului); lui mai

întâi i- a încredin atţ Domnul tronul S u pe p mântă ă “3. El nu credea deci că Petru era acela care mo tenise ş tronul Domnului în aceast lume. El credea că ă întâietatea dat Sfântului Petru nu era decât ă o prioriate, dup cum o explică ă papa Leon în acest pasaj: „Înclina ia spre adev r r mâne”, zice elţ ă ă 4, „ iş preafericitul Petru a st ruit în t ria pietrei ce primise; el n- a p r sit frâneleă ă ă ă Bisericii ce i se încredin ase, ţ el a primit hirotonie înaintea celorlal i, pentru ca,ţ atunci când e numit piatr ă i temelie..., noi s cunoa tem, prin taina acestorş ă ş titluri, ce unire este între el i Hristos.”ş

Acest text probeaz c papa Leon nu vedea în Sf. Petru decât ă ă o prioritate a hirotoniei; c prin hirotonia ce- l unea cu Iisus Hristos era el piatr i temelie aă ă ş Bisericii. El în elege într - un mod tot atât de ortodox puterea de a lega i aţ ş dezlega, ce s- a încredin at Sfântului Petru. „Aceast putere i s- a încredin at”,ţ ă ţ zice el5, „într - un mod deosebit, pentru c numele de Piatr este dat tuturoră ă cârmuitorilor Bisericii. Deci privilegiul lui Petru r mâne pretutindeni undeă se d o judecat dreapt ca a saă ă ă .” De aici el încheie c numai aceea va fiă iertat sau inut, care va fi potrivit cu o hot râre dreapt sau vrednic de Petru.ţ ă ă ă

Cu greu se poate în elege cum au cutezat teologii romani a cita cele douţ ă texte în sprijinul autorit ii papale, când este v dit c Sf. Leon nu atribuieăţ ă ă Sfântului Petru decât o întâietate sau, mai bine zis, o prioritate de hirotonie, iş c în loc de a atribui numai episcopului Romei puterea lui Petru, el nu prive teă ş pe acest apostol decât ca form ă sau chip al puterii apostolice, care este într -adev r lucr toare ă ă pretutindenea unde se lucreaz cu dreptate.ă

1 Ibid ., Haeres. 51.2 Ibid ., Haeres. 27.3 Ibid., Haeres. 78.4 Sf. Leon, Cuvânt. II (III în Migne) la aniversarea ridic rii sale la Pontificat.ă5 Ibid ., Cuv. III (IV în Migne).

Aceasta înl tur orice greutate în ce prive te în elesul urm toarelor cuvinteă ă ş ţ ă ale sfântului Leon 1:

„Petru este ales din toat lumea i pus cârmuitor chem rii tuturoră ş ă neamurilor, i tuturor apostolilor, i tuturor p rin ilor Bisericii; astfel c , de iş ş ă ţ ă ş sunt mul i preo i i mul i p stori, totu i Petru cârmuie te pe to i aceia pe cariţ ţ ş ţ ă ş ş ţ Hristos îi p store te în chip suprem. Este lucru mare i de laud , iubi ilor, că ş ş ă ţ ă Dumnezeu a binevoit a face pe acest om s ia parte la puternicia Sa; i ori deă ş câte ori a voit ca s fie ceva de ob te între dânsul i ceilal i verhovnici, nu aă ş ş ţ dat niciodat decât prin el ceea ce n- a refuzat i celorlal i.“ Astfel de fraze, cuă ş ţ iz de panegiric, trebuie tâlcuite într - un chip doctrinal, dup înv turaă ăţă neîndoielnic ce reiese din celelalte texte ale aceluia i P rinte.ă ş ă

Sf. Leon nu pretinde defel c puterea Sfântului Petru, oricare ar fi ea, ar fiă trecut la episcopii Romei; scrisoarea sa c tre sinodul din Chalcedon probează ă îndeajuns aceasta, precum s- a v zut. Cât despre puterea primului apostol, eaă n- a f cut din el st pânul celorlal i; ea a trecut la to i episcopii cari o exercită ă ţ ţ ă legiuit: Petru n- a fost deosebit decât prin prioritatea hirotoniei sale.

Teologii romani au abuzat de laudele adresate de Sf. Leon i al i P rin iş ţ ă ţ Sfântului Petru în discursurile lor, f r a voi s cugete c chiar atunci cândă ă ă ă laudele ar trebui s fie luate dup liter , totu i n- ar constitui ni te privilegiiă ă ă ş ş din gr mada c rora ar fi mo tenit i episcopii Romei ceva, fiindc nici unul dină ă ş ş ă P rin i nu le- au recunoscut; îns pentru tot omul deprins cu citirea P rin ilor,ă ţ ă ă ţ aceste laude nu pot fi luate dup liter . Vom proba - o prin operele Sfântuluiă ă Ioan Gur de Aur, p rintele de care ultramontanii au abuzat cel mai mult i peă ă ş care- l citeaz mai ales în sprijinul sistemului lor. Ei au gr m dit textele ca să ă ă ă probeze c marele episcop al Constantinopolei a dat Sfână tului Petru numele de întâi, de mare apostol, de verhovnic, de voievod, de ef, ş de gura apostolilor.

Îns dac el a dat i celorlal i apostoli acelea i titluri, ce se va putea încheiaă ă ş ţ ş din aceasta în favoarea Sfântului Petru?

În mai multe locuri din scrieri le sale el zice de to i apostolii c au fostţ ă temeliile, stâlpii, efii, dasc lii, cârmacii, p storii ş ă ă Bisericii.

El nume te pe Petru i pe Ioan cu acela i titlu, ş ş ş verhovnici ai apostolilor 2.El zice de Petru, de Iacov i de Ioan c erau deopotriv „cei întâi cu vredniciaş ă ă

între apostoli, temeliile Bisericii, cei întâi chema i i vârful ucenicilor“ţ ş 3.Dac într - un loc zice de Sf. Petru c : „A a de mult s- a sp lat Petru deă ă ş ă

lep darea sa, încât a ajuns cel întâi dintre apostoli i ă ş universul întreg i- a fost încredin at“ţ 4, altundeva zice deopotriv de Petru i de Ioan c ă ş ă universul le- a fost încredin atţ 5; zice de Sf. Pavel: „Îngerii primesc adeseori îns rcinarea de aă purta grij de neamuri, îns nici unul din ei n- a cârmuit norodul ce i- a fostă ă încredin at, precum Pavelţ a cârmuit universul întreg... Norodul evreu a fost încredin at arhanghelului Mihail, dar lui Pavel i s- a încredin at p mântul,ţ ţ ă marea, locuitorii din toat lumea, chiar pustiul.“ă 6 „În împ r ia cerului”, ziceă ăţ el, „nimenea va fi înaintea lui Pavel, acesta e un lucru v dit“ă 7. El îl nume teş înc i ă ş cârmaciul Bisericii8, vasul alegerii, trâmbi a cereasc , c l uza miresii luiţ ă ă ă

1 Ibid.2 Cuv. 32 la Sf. Matei.3 Cuv. la întâiul cap. din Epist. c tre Galat.ă4 Împrotiva Iudeilor , cuv. 8.5 Cuv. 88 la Sf. Ioan .6 Panegir. Sf. Pavel , cuv. al doilea..7 Cuv. 65 la Sf. Matei.8 Cuvântare asupra celor doisprezece Apostoli.

Hristos (adic a Bisericiiă )“1. În pasajul urm tor, el îl pune v dit mai presus deă ă Sf. Petru: „În locul unde heruvimii sunt acoperi i de slav i unde s l luiescţ ă ş ă ăş serafimii, acolo vom vedea pe Pavel cu Petru, (pe Pavel) care este vârful iş c petenia (ă ς) soborului sfin ilor“ţ 2.

Este mai ales însemnat a lua aminte c Sf. Ioan Gur de Aur d vrednicieă ă ă deopotriv acestor doi apostoli când vorbe te de amândoi împreun . Vom citaă ş ă despre aceasta mai multe pilde.

În a doua cuvântare despre rug ciune zice c rug ciunea are în sine oă ă ă putere atât de mare încât „ea a sc pat din primejdii pe Petru i pe Pavel, ă ş stâlpii Bisericii, c peteniile apostolilă or, cei mai sl vi i în cer, zidurile universului,ă ţ p zitorii p mântului i ai m rii“ă ă ş ă 3.

Vorbind de împrejurarea când Pavel mustr pe Petru la Antiohia, el seă roste te astfel: „Turbura - se- va cineva, auzind c Pavel a stat împrotiva luiş ă Petru, adic stâlpii Bisericii s- au ciocnit i au c zut unul preste altul? C ci eiă ş ă ă sunt stâlpii cari sprijin i poart acoper mântul credin ei; i nu numai ă ş ă ă ţ ş stâlpii, ci înc ă pav za i ochii trupului Bisericii, izvoarele i vistieria tuturoră ş ş bun t ilor; ă ăţ i dac cineva ar zice despre ei tot ce i- ar putea închipui, totu iş ă ş ş n- ar putea ar ta îndeajuns ă vrednicia lor“4. Mai departe el aseam n pe cei doiă ă apostoli cu doi cai tr gând ă împreun ă carul Bisericii, l sând a se în elege că ţ ă unul din ei, Petru, p rea a chiop ta.ă ş ă 5 Aceasta era o aluzie la c derea sa. Înă fine, adaug : „Cum tu, Pavel, care ai fost atât de blând i atât de bun cuă ş ucenicii t i, ai devenit a a de aspru c tre cel dimpreun - apostol (ă ş ă ă

ς)?“6 Este cu putin a spune mai l murit c Pavel era întocmai cu Petru înţă ă ă vre dnicie?

Acest adev r reiese înc din pasajul urm tor, ce merit o deosebit luareă ă ă ă ă aminte: „Hristos încredin lui Petru pe iudei i lui Pavel neamurile; ţă ş nu zic aceasta de la mine, dar s ascult m pe Pavel, care zice: <<C cel ce au lucrată ă ă lui Petru spre apostolia t ierii împrejur, au lucrat i în mine întru neamuri> >ă ş (Galat. 2, 8). C ci dup cum un în elept general (ă ă ţ ς) care, dup ce aă cunoscut cu îngrijire destoinicia fiec ruia, încredin eaz puterea unuia asupraă ţ ă cavaleriei i altuia asupra infanteriei, astfel desigur Hristos a împ r it o tireaş ă ţ ş sa în dou p r i, i a încredin at lui Petru pe iudei i lui Pavel neamurile. ă ă ţ ş ţ ş Cele dou p r i ale o tirii sunt diferite, ă ă ţ ş îns ă generalul este unul .”7

Iat deci adev rata doctrin a Sfântului Ioan Gur de Aur: apostolii au fostă ă ă ă egali în vrednicie; Petru i Pavel au fost deopotriv cei dintâi între dân ii, unulş ă ş pentru iudei, cel lalt pentru neamuri; Petru n- a primit niciodat vreoă ă suprema ie exclusiv asupra întregii cre tin t i; singurul ef al Bisericii a fost,ţ ă ş ă ăţ ş este i va fi în veci Iisus Hristos însu i. S judec m bine aceste cuvinte aleş ş ă ă Sfântului Ioan Gur de Aur: ă „N- o zic aceasta de la mine.” Ceea ce înseamn :ă Aceasta nu e o p rere personal , ci este un adev r înv at de Sfântul Duh prină ă ă ăţ Sf. Apostol Pavel.

Sf. Ioan Gur de Aur n- a recunoscut în Biseric nici o vrednicie mai presusă ă de apostolat, în eles într - un mod general:ţ

1 Omilie la cuvintele : Fac Dumnezeu ca s r bda i pu in.ă ă ă ţ ţ2 Cuv. 32 la Epistol. c tre Rom.ă3 Despre rug ciuneă , cuv. 2.4 Omil. asupra cuvintelor : De fa i- am st tut împrotiv .ţă ă ă5 Ibid.6 Ibid.7 Ibid.

„Din toate dreg toriile duhovnice ti”, zice el, „ă ş cea mai mare este apostolatul. De unde o tim? Din aceea c apostolul st în fruntea celorlal i.ş ă ă ţ Dup cum consulul este cel dintâi dintre dreg torii civili, tot a a apostolul esteă ă ş cel dintâi dintre dreg torii duhovnice ti. S ascult m pe însu i Sf. Pavel f cândă ş ă ă ş ă în iruirea acestor vrednicii i punând ş ş în vârful lor prerogativele apostolului. Ce zi ce el? <<Dumnezeu au a ezat în Biserica sa ş mai întâi apostoli, al doilea proroci, al treilea dasc li i p stori> >. Vede i aici culmea vredniciilor? Vede iă ş ă ţ ţ c aă postolul este în vârful ierarhiei, c nimeni nu e înaintea lui, nici mai susă decât el? C ci zice:ă „Mai întâi apostoli.” i nu numai apostolatul Ş este cea întâi din toate vredniciile, dar el este înc r d cina i temelia ă ă ă ş lor. “1

Sf. Ioan Gur de Aur nu recuno tea nici o suprema ie în apostolat. Dac ar fiă ş ţ ă crezut c Iisus Hristos a ezase pe unul din apostoli mai presus de ceilal i,ă ş ţ pentru a fi reprezentantul s u pe p mânt i eful v zut al Bisericii Sale,ă ă ş ş ă negre it ar fi spus - o, c ci e v dit c atunci ori niciodat era momentul sş ă ă ă ă ă vorbeasc despre aceasta.ă

Se poate deci reduce la adev ratul pre nesocotin a cu care romanii cutează ţ ţ ă a spune c , dup Sf. Ioan Gur de Aur, „autoritatea lui Petru era tot ce putea fiă ă ă mai temeinic i mai de frunte ş în organizarea ierarhiei pe care Biserica o are de la Iisus Hristos”. Sfântul i marele patriarh se îns rcineaz el însu i aş ă ă ş r spunde falsificatorilor doctrinei sale, zicându - le c apostolatul apar ineă ă ţ tuturor apostolilor deopotriv , ă „c este cea întâi din toate dreg toriile, că ă ă apostolul este în vârful ierarhiei, c nimeni nu este înaintea lui, nici maiă sus decât el”.

Teo logii romani se sprijin mai ales pe acest text, referitor la alegereaă Sfântului Matia:

„Petru ia totdeauna cuvântul mai întâi, pentru c ă este plin de râvn , ă pentru c ă lui i- a încredin at Iisus Hristos purtarea de grij a turmei i ţ ă ş pentru c ă este cel întâi între apostoli.” i pu in mai departe, întrebându - se dac Petru nuŞ ţ ă putea el însu i a ar ta pe acela ce trebuia s ia locul lui Iuda, adaug : „F rş ă ă ă ă ă îndoial putea, dar s- a înfrânat, pentru a nu p rea c p rtine te pe acela peă ă ă ă ş care l- ar fi numit“ 2.

În primul rând, toate aceste expresii: „Petru ia totdeauna cuvântul mai întâi, pentru că era plin de râvn , ă pentru că era cel întâi între apostoli“, probeaza deja de la sine c Sf. Ioan Gur de Aur nu putea avea inten ia de a zice: ă ă ţ pentru c era ă eful Bisericii. Astfel, pus între ace ti doi ş ş pentru c , ă al treilea, „pentru c ă lui i- a încredin at Iisus Hristos purtarea de grij a turmei“, nu mai poateţ ă avea în elesul ce ar voi a- i da romanii; ar însemna a pune pe sfântul ierarh înţ contrazicere cu sine însu i, nu numai în acest pasaj, dar înc i cu toateş ă ş scrierile lui. Ceea ce noi afirm m este pe deplin confirmat prin tâlcuirea ce dă ă marele patriarh cuvintelor „Pa te mieii mei, pa te oile mele“, ş ş pe care îndeosebi se sprijin adversarii no tri pentru a sus ine c ele au fost adresate lui Petruă ş ţ ă singur, c lui singur i s- a încredin at purtarea de grij a turmei: „Aceasta nuă ţ ă s- a zis numai apostolilor i episcopilor, ş scrie Sf. Gur de Aur, ci ă i fiec ruia dinş ă noi, oricât de mic ar fi el, care a fost îns rcinat cu purtarea de grij a turmei“ă ă 3. A adar, dup Sf. Gur de Aur, aceste cuvinte n- au fost zise numai lui Petru iş ă ă ş numai pentru el singur, ele nu i- au dat vrednicia de p stor suprem ală apostolilor i al Bisericii, ci ele au fost adresate tuturor apostolilor laolalt , iş ă ş

1 Cuv . despre folosul cetirii Scripturilor.2 Cuv. al treilea la Faptele Apostolilor.3 Cuv . 77 la Sf. Matei.

tuturor episcopilor i p storilor cari sunt deopotriv urma ii apostolilor. iş ă ă ş Ş apoi, Sf. Gur de Aur nu vede nici o cinste i nici o st pânire în aceste cuvinte,ă ş ă ci o recomandare de râvn i de îngrijire: „De trei ori”, zice el, „a întrebată ş Domnul pe Petru, i de trei ori i- a dat porunca, pentru a- i ar ta ş ă cât purtareă de grij trebuie s aib de mântuirea oiloră ă ă ”1.

Sfântul dasc l a r spuns el însu i insinu rilor ce ar voi romanii s trag dină ă ş ă ă ă restul textului s u:ă

„Vede i”, zice el, „cum Petru face totul în în elegere cu ceilal i i nuţ ţ ţ ş hot r te nimic din propria sa autoritate i din propria sa putere...”ă ăş ş 2

“Nu Petru a prezentat (pe Matia i pe Iosif), ci to i (apostolii). A adar Petruş ţ ş nu a dat decât un sfat, ar tând c nu venea de la dânsul, ci fusese vestit deă ă demult prin proroci; drept aceea, el a fost mijlocitorul, iar nu st pânul.” ă i maiŞ departe: „Lua i seama la smerenia lui Iacov: de i el a primit episcopatulţ ş Ierusalimului, nu zice nimic în aceast împrejurare; privi i i marea smerenie aă ţ ş celorlal i ucenici, cari dup ce au d ruit ţ ă ă în unanimitate scaunul lui Iacov, nu se mai ceart între ei. C ci aceast Biseric era parc în cer, neavând nimică ă ă ă ă p mântesc — nestr lucind nici prin zidurile ei, nici prin marmurele sale — ciă ă prin unanima i cucernica râvn a m dularelor ei.” Teologii romani citeazş ă ă ă partea întâi a textului Sfântului Ioan Gur de Aur, dar foarte se feresc a cita peă cea din urm ; a a e me te ugul lor de obicei.ă ş ş ş

Dup sfântul dasc l, apostolii lucrar deci în împreun - în elegere; ei aleseră ă ă ă ţ ă cu to ii împreun pe candida ii la alegere; Petru nu vorbi ca st pân, ci caţ ă ţ ă t lmaci al prorociilor; Iacov, ă care era cel dintâi în vrednicie, i ceilal i apostoliş ţ îl l sar s vorbeasc singur, din smerenie, iar nu pentru c nu aveau aceea iă ă ă ă ă ş putere ca i dânsul. Dac Sf. Ioan Gur de Aur a recunoscut o vrednicie maiş ă ă înalt unuia din apostoli, se poate zice c a recunoscut - o Sfîntului Iacov ală ă Ierusalimului. Într- adev r, afar de textul citat mai sus, g sim înc i peă ă ă ă ş urm torul în scrierile sale:ă

„Vede i, dup Petru vorbe te Pavel, i nimeni nu g se te nimic de cârtit;ţ ă ş ş ă ş Iacov a teapt i st lini tit, ş ă ş ă ş c ci întâietatea îi fusese lui încredin at . ă ţ ă Ioan iş ceilal i apostoli nu vorbesc, ci tac f r nici o ciud , pentru c sufletul lor eraţ ă ă ă ă dezbr cat de toat slava cea de art ... Dup ce ei (Varnava i Pavel) au încetată ă ş ă ă ş de a gr i, Iacov lu cuvântul i zise: <<Simon v- a istorisit cum Dumnezeu aă ă ş aruncat privirea sa asupra neamurilor...>> Graiul lui Petru fusese mai ridicat, acela al lui Iacov este mai astâmp rat. Astfel trebuie totdeauna s fac ă ă ă acela care are o mare putere: el las altora asprimea i- i re ine lui însu i duhulă ş ş ţ ş stâmp rat i lini tit.” i mai departe, analizând cuvintele Sf. Iacov, faceă ş ş Ş urm torul ra ionament:.ă ţ

„Ce vrea s zic : ă ă Eu judec? Aceasta vrea s zic : ă ă Eu afirm cu autoritate că lucrul este a a... ş Deci Iacov a hot rât asupra întregii chestiuniă .”3

Dac pasajul citat nu are nici un pre , în ochii romanilor, în favoareaă ţ întâiet ii lui Iacov, el nu vorbe te îns mai pu in împrotiva întâiet ii luiăţ ş ă ţ ăţ Petru, în în elesul de st pânire.ţ ă

Teologii romani citeaz înc , în sprijinul sistemului lor, urm toarele cuvinteă ă ă ale Sfântului Gur de Aur relative la c derea sfântului Petru: “Dumnezeu aă ă îng duit ca el s cad , fiindc voia a- l a eza principe al universului întreg,ă ă ă ă ş pentru ca aducându - i aminte de propriile gre ale, s ierte acelora ce arş ş ă

1 Cuv. 88 la Sf. Ioan.2 Cuv. al treilea la Fap. Ap.3 Cuv. 33 la Fap. Ap.

c dea.” Am v zut deja mai sus c Sf. Gur de Aur nu d dea titlului de ă ă ă ă ă principe al universului în elesul ce Roma se sile te a- i atribui; aceast supozi ieţ ş ă ţ înl turat , pasajul citat nu mai prezint nimic prielnic tezei papale. Cât pentruă ă ă ceea ce cugeta Sf. Gur de Aur de c derea Sfântului Petru, se îns rcineaz elă ă ă ă însu i a o explicaş 1:

„Vrând a îndrepta în Petru cusurul gr irii împrotiv , Hristos îng duie caă ă ă acest apostol s se lepede... Asculta i ce îi zice: ă ţ <<M- am rugat pentru tine, ca s nu piar credin a ta>>. ă ă ţ El îi gr ie te astfel pentru a- l mi ca cu mai multă ş ş ă putere i a- i ar ta c mai grea va fi c derea sa decât a celorlal i, ş ă ă ă ţ i c va aveaş ă nevoie de un mai mare ajutor. C ci era în aceasta un îndoit p cat: al gr iriiă ă ă împrotiv i ă ş al în l rii mai presus de ceilal i ucenici. ă ţă ţ Era chiar i un al treilea,ş mai grav, acela de a se bizui cu totul pe propriile puteri. Pentru a vindeca pe Petru, Mântuitorul îl las s cad i, punând de o parte pe ceilal i ucenici, îiă ă ă ş ţ zice: <<Simone, Simone, iat Satana v- a cerut ca s ă ă v ă cearn ca grâul> >,ă adic s v turbure, s v ispiteasc , <<dar eu m- am rugat pentru ă ă ă ă ă ă tine, ca să nu piar credin a ta> >. Dac Satana a cerut s cearn pe to i apostolii, pentruă ţ ă ă ă ţ ce Domnul nu zice tuturor <<M- am rugat pentru voi>>? Au nu pentru cuvântul ce am ar tat mai sus? Au nu i- a adresat cuvântul numai lui Petruă singur pentru a- l mi ca i a- i ar ta c va avea o c dere mai grea decât aş ş ă ă ă celorlal i? (...) Cum dar a putut Petru s se lepede de Hristos, cu toate cţ ă ă Domnul S- a rugat pentru el? Hristos nu i- a zis: <<ca s nu te lepezi deă mine> >, ci: <<ca s nu piar credin a ta>>, ă ă ţ ca s nu piar cu totul.”ă ă 2

Se poate oare descoperi sub acest grai cea mai mic aluzie la o suprema ieă ţ de autoritate, dat Sfântului Petru cu prilejul c derii sale? Ce cugetare stranieă ă este aceea a romanilor no tri, cari îndr znesc a sus ine c Domnul ar fi avutş ă ţ ă de gând s fac o deosebire în favoarea lui Petru i de a- i ar ta în l area saă ă ş ă ă ţ asupra celorlal i apostoli tocmai în momentul când îi prezicea c derea iţ ă ş lep darea sa.ă

Cuvintele urm toare arat într - un chip v dit în elesul ce d dea sfântulă ă ă ţ ă dasc l întâiet ii Sfântului Petru. El zice mai întâi c acest apostol era „celă ăţ ă dintâi în Biseric .” Îns cel dintâi într - o societate nu vrea s zic „ eful” aceleiă ă ă ă ş societ i. i mai departe adaug : „Când zic Petru, zic piatra tare, temeliaăţ Ş ă nestr mutat , marele apostol, cel întâi dintre apostoli, cel întâi ascult tor“ă ă ă 3. De- aici se vede c el laud pe Petru pentru adev rul credin ei ce m rturisise; îiă ă ă ţ ă d titlul de cel întâi ă dintre apostoli pentru c a fost chemat între cei dintâi laă apostolat; el nu zice cel dintâi în autoritate, ci cel dintâi ascult tor. ă Sf. Petru a avut deci mângâierea de a fi chemat întâi la apostolat şi de a fi cel dintâi slujitor al lui Iisus Hristos.

Cât pentru pretinsa mo tenire ce episcopii Romei ar fi primit de la Sf. Petru,ş teologii romani rezum ă astfel doctrina Sfântului Ioan Gur de Aur:ă

„Biserica Antiohiei a avut fericirea s aib pe Petru câtva timp; ea îlă ă recunoa te ca întemeietorul s u, dar nu l- a avut mult. La Roma el i- aş ă ş str mutat scaunul s u. La Roma a primit ramura de finic a muceniciei. Laă ă Roma este mormântul s u, la Roma, în cetatea împ r teasc cea mai aleas .“ă ă ă ă ă

Iat cuvintele sfântului dasc l:ă ă„Una din prerogativele ora ului nostru (Antiohia) este c am avut de dasc lş ă ă

pe Petru, verhovnicul apostolilor. Era drept ca ora ul care, din tot universul, aş

1 Cuv. la întâiul cap. din Epist. c tre Galat.ă2 Cuv. 82 la Sf. Matei .3 Cuv. 3 despre milostenie .

avut el mai întâi folosul de a fi împodobit cu numele de cre tin, ş s fi avut deă p stor pe cel dintâi dintre apostoli. Dar primindu - l de dasc l, noi nu l- amă ă ă inut totdeauna, l- am d ruit ora ului imperial al Romei; sau, s zic mai bine,ţ ă ş ă

noi l- am inut totdeauna, ţ c ci dac nu avem trupul lui Petru, inem credin a luiă ă ţ ţ Petru, ca i pe Petru, ş pent ru c inând credin a lui Petru este ca i cum am ineă ţ ţ ş ţ pe însu i Petru.“ş 1

Deci Petru nu este ceva, decât prin adev rul ce a m rturisit. Sf. Ioan Gur deă ă ă Aur o spune l murit în aceea i cuvântare. El adaug : „Cum am f cut amintireă ş ă ă de Petru, mi s- a înf i at în minte un alt Petru (Flavian, episcopul Antiohiei înăţ ş epoca când a scris acest cuvânt), un p rinte i dasc l de ob te nou tuturor,ă ş ă ş ă care a mo tenit virtutea Sfântului Petru i care ş ş a primit scaunul s u caă mo tenire.” ş Apoi în elogiul Sfântului Ignatie, epi scopul Antiohiei, citim ceea ce urmeaz : „Sf. Ignatie a fost urma ul lui Petru în ă ş principatul s u”ă 2. Traduc torul latin a zis: „Sf. Ignatie i- a urmat (Sfântului Petru) în vredniciaă episcopatului.“ Dar nu este a a. ş Principatul, în stilul P rin ilor, esteă ţ apostolatul, care este cu adev rat izvorul ă episcopatului, dar care- l întrece în vrednicie i în putere. i apoi traduc - se ori ş Ş ă principat, ori episcopat, m rturisirea Sfântului Gur de Aur nu este pentru aceasta mai pu in opusă ă ţ ă doctrinei romane, dup care epiă scopul Romei ar fi unicul mo tenitor alş Sfântului Petru. Dup Sf. Gur de Aur, Sf. Petru n- a putut ocupa în realitateă ă scaunul vreunui ora oarecare; el a fost deopotriv , i ş ă ş într- un sens general, episcopul - apostol al tuturor bisericilor unde a propov duit Evanghelia i careă ş p streaz înv tura sa.ă ă ăţă

Tot în aceea i cuvântare Sf. Ioan Gur de Aur nume te pe Sf. Ignatie alş ă ş Antiohiei „dasc l al Romei în credin “ i explic astfel motivul pentru careă ţă ş ă Petru, Pavel i Ignatie au murit la Roma: „Voi (locuitori ai Antiohiei), din milaş lui Dumnezeu, nu mai ave i nevoie de înv tur , c ci a i fost înr d cina i înţ ăţă ă ă ţ ă ă ţ credin ; îns locuitorii din Roma, din pricina lipsei de evlavie ce domneaţă ă acolo, aveau nevoie de un ajutor mai puternic; pentru aceasta Petru i Pavel iş ş cu ei Ignatie, to i trei au fost uci i acolo.”ţ ş 3 Dezvoltând subiectul, el adaug că ă „moartea acestor apostoli i a lui Ignatie a fost o dovad vie i o propov duireş ă ş ă în fapt despre învierea lui Iisus Hristos .”ă

În alt cuvântare, Sf. Ioan Gur de Aur m rturise te la fel de limpede c nuă ă ă ş ă d dea nici un drept de superioritate cet ii Romei, de i Petru i Pavel muriseră ăţ ş ş ă acolo; el se roste te astfel: „Iubesc Roma pentru m re ia sa, pentru vechimeaş ă ţ sa, pentru frumuse ea sa, pentru mul imea locuitorilor s i, pentru puterea sa,ţ ţ ă pentru bog ia sa, pentru str lucitele sale fapte r zboinice, dar mai alesăţ ă ă numesc aceast cetate preafericit pentru c Pavel a scris romanilor în vremeaă ă ă vie ii sale, pentru c i- a iubit, pentru c a vorbit cu ei în vremea petrecerii saleţ ă ă între dân ii, i pentru c i- a sfâr it via a la dân ii. “ş ş ă ş ş ţ ş 4 Sfântul ierarh exprimă sim mântul s u personal de dragoste pentru Roma; laudele ce- i aduce suntţă ă p mânte ti, vremelnice; el zice simplu: „Iubesc Roma“, dar nu zice că ş ă recunoa te Biserica acestui ora cş ş a regina Bisericilor, ca mama i ş st pânaă celorlalte. El nu- i atribuie nici un privilegiu din pricina Sfântului Petru. Urmeaz dar c teologii romani au abuzat de scrierile sale, c utând a ad postiă ă ă ă sub numele unui atât de mare dasc l privilegiile pe care le atribuie Papalit ii.ă ăţ1 Cuv. al 2- lea la titlul Faptelor Apostolilor.2 Elogiul Sf. Ignatie.3 Ibid.4 Cuv. 22 la Epist. c tre Rom.ă

Ei n- au abuzat mai pu in i de doctrina Sfântului Grigorie de Nazianz, careţ ş doctrin întreag poate fi rezumat în acest text, relativ la Sf. Petru: „Vezi”,ă ă ă zice el1, „cum dintre ucenicii lui Hristos, to i deopotriv mari i înal i ţ ă ş ţ şi vrednici de alegere, acesta este numit piatra, pentru ca s primeasc peă ă credin a ţ sa temelia Bisericii.” Sfântul dasc l nu zice c Biserica avea a se zidiă ă pe persoana lui Petru, ci pe credin a sa; ţ nu pe credin a sa ţ subiectiv , ă care avea s sl beasca atât de trist în momentul întreitei sale lep d ri, ci pe credin a saă ă ă ă ţ obiectiv , ă acea credin în dumnezeirea lui Iisus Hristos, pe care o m rturisise.ţă ă

Romanii invoc m rturia Sfântului Grigorie al Nissei, care se exprim astfelă ă ă 2:„Pr znuim pomenirea Sfântului Petru, care este vârful apostolilor, i în el seă ş

cinstesc i celelalte m dulare ale Bisericii; c ci pe dânsul reazem Biserica luiş ă ă ă Dumnezeu, fiindc el este, în temeiul prerogativei ce o are de la Domnul,ă piatra tare i necl tit pe care Mântuitorul a zidiş ă ă t Biserica sa.”

Aceast traducere apar ine teologilor romani; iat traducerea ă ţ ă literal ă din grece te:ş

„Pr znuim pomenirea lui Petru, care este vârful apostolilor; ă i împreun cuş ă el sunt prosl vite celelalte m dulare ale Bisericii; i Biserica lui Dumnezeu eă ă ş ste înt rit , ă ă fiindc , în puterea Darului ce i s- a dat lui de c tre Domnul, el esteă ă statornica i cea ş mai tare piatr pe care Mântuitorul a zidit Biserica.“ă 3

Prin traducerea lor, teologii romani încearc a da ideea c Petru a primit oă ă prerogativ excep ional , care l- ar fi f cut temelia unic a Bisericii. Sf. Grigorieă ţ ă ă ă t g duie te limpede gre alele pe care ei ar voi s i le atribuie, prin pasajeleă ă ş ş ă urm toare, scoase din acela i cuvânt, pe care l- au citat preschimbându - l:ă ş

„Pr znuim cu osebire ast zi pomenirea celor ce au str lucit cu o mare iă ă ă ş str lucit lumin de evlavie; vreau s zic de Petru, Iacov i Ioan, ă ă ă ă ş cari sunt vârfurile soborului apostolic... Apostolii Domnului au fost stele cari au luminat tot ce este sub cer. Verhovnicii lor i efii — ş ş Petru, Iacov i Ioan ş — a c roraă mucenie pr znuim ast zi, au suferit în felurite chipuri... ă ă

„E drept a pr znui în aceea i zi pomenirea acestor oameni pe cari i- amă ş numit, nu numai pentru c au fost la fel în propov duirea lor, ci i ă ă ş pentru deopotriv - vrednicia loră ( ). Acela (Petru) care ine ţ locul întâi ( ς) i care este ş eful soborului apostolic, ş a primit favoarea unei slave ce se cuvenea vredniciei sale, fiind cinstit cu o p timire asemeneaă aceleia a Mântuitorului... Îns lui Iacov i s- a t iat capul, dorind leg tura cea cuă ă ă Hristos, care este într- adev ră ( ς) capul s u,ă c ci capul cre tinului esteă ş Hristos, i el este totdeodat ş ă capul Bisericii întregi.”

„Ei (apostolii) sunt temeliile Bisericii, stâlpii i înt rirea adev rului. ş ă ă Ei sunt izvoarele ne secate ale mântuirii, din care curg iroaie îmbel ugate deş ş dumnezeieasc înv tur .”ă ăţă ă

Dupa ce a dat acelea i titluri lui Petru, lui Iacov i lui Ioan, Sf. Grigorieş ş adaug :ă

„Dar nu am gr it toate acestea ă pentru a înjosi pe ceilal i apostoli, ţ ci pentru a m ră turisi despre virtutea acelora de cari vorbim sau, ca s zic înc mai bine,ă ă spre a aduce laud ob teasc tuturor apostolilor.“ ă ş ă A adar toate titlurile, toateş

1 Sf. Grig. din Nazianz, Cuv . 26.2 Sf. Grig. al Nissei, Panegir. Sf. tefanŞ .3 Μνηµονευεται Πετρος κεφαλη των Αποστολων και συνδοξαζεται µεν αυτω τα λοιπα µελη της εκκλησιας, επιστηριζεται δε η εκκλησια του Θεου. Ουτος γαρ εστι κατα την δοθεισαν αυτω παρα του Κυριου δωρεαν η αρραγης και ισχυρωτατη πετρα εφ′ ην την εκκλησιαν ο Σωτηρ ωκοδοµησε. (Sf. Grig. al Nissei)

laudele ce d Sf. Grigorie lui Petru, Iacov i Ioan, nu se raporteaz la vredniciaă ş ă apostolatului lor, ea fiind aceea i pentru to i apostolii, ci numai la ş ţ virtutea lor personal . ă El pune o îngrijire deosebit întru a nu l sa vreo îndoial asupraă ă ă pre ului adev rat al acestor laude i asupra doctrinei despre egalitatea fapticţ ă ş ă a apostolilor, c ci adaug : „ă ă Cât pentru adev rul dogmei,ă asemenea m dularelor, ei (apostolii) înf i eaz un acela i trup i, ă ăţ ş ă ş ş dac un m dular seă ă prosl ve te, ă ş precum zice apostolul (1 Cor. 12, 26 ), to i ceilal i se prosl vescţ ţ ă împreun cu dânsul. ă Dup cum lucr rile lor pentru credin ă ă ţă le- au fost de ob te, ş asemenea i cinstea ce li se cuvine pentru propov duirea credin ei ş ă ţ le este aceea i i deopotriv .”ş ş ă

„Pentru ce”, zice înc sfântul dasc l, “ne- am sfii întru a voi s gr im ceea ceă ă ă ă este mai presus de puterea noastr , i de a ne sârgui spre a pr znui cuă ş ă vrednicie virtutea apostolilor? Laudele noastre nu se îndreapt c tre Simonă ă (Petru), cunoscut c a fost pescar, ă ci c tre t ria de credin care sluje te deă ă ţă ş sprijin Bisericii. Nu l ud m nici pe fiii lui Zevedeu (Iacov i Ioan), ci peă ă ş Voanerghes; ceea ce vrea s zic ă ă fiii tunetului.”

Nu dar persoana lui Petru este piatra Bisericii, ci credin a m rturisit de el,ţ ă ă adic ă Iisus Hristos, Fiul lui Duznnezeu, sau dumnezeirea lui Hristos, despre care a teologhisit.

Dintre p rin ii greci nu este unul singur care s fi înv at o doctrină ţ ă ăţ ă deosebit de aceea a lui Gur de Aur i a lui Grigorie al Nissei. Sf. Chiril ală ă ş Alexandriei spune curat: „Cuvântul piatra n- are decât o valoare denominativ ;ă ea nu înseamn altceva decât ă credin a ţ nestr mutat i prea tareă ă ş a ucenicului“ 1. Aceste cuvinte nu îng duie deloc a atribui sfântului dasc l p rerea ce cl de teă ă ă ă ş pe acest cuvânt ni te privilegii atât de mari. Cu toate acestea ap r toriiş ă ă Papalit ii de ast zi le citeaz în folosul lor. Ei mai citeaz înc i acest pasaj:ăţ ă ă ă ă ş „El (Iisus Hristos) spuse ucenicului s u (Petru) c El era însu i Acela care aă ă ş cunoscut toate mai înainte de a fi fost f cute; El îi spune c numele s u nu vaă ă ă mai fi Simon ci Petru, dând a în elege prin acest cuvânt c avea s zideascţ ă ă ă Biserica Sa pe dânsul ca pe o piatr , pe o stânc foarte tare“ă ă 2.

Dar oare înv at - a c Petru trebuie s fie ăţ ă ă el singur temelia Bisericii? Nu, c ciă altundeva înva c „Petru i Ioan au fost deopotriv ţă ă ş ă în cinste i în vrednicie“ş 3. Într- un alt loc el înva c „Hristos este temelia tuturor i piatra neclintit peţă ă ş ă care noi to i suntem zidi i, ca o cl dire duhovniceasc “ţ ţ ă ă 4. Înv at - a el oare căţ ă privilegiile lui Petru ar trece la episcopii Romei? Nu; c ci el nu face despreă aceasta cea mai u oar amintire. Atunci pentru ce teologii romani apeleaz laş ă ă m rturia sa? Am v zut c aplicarea cuvântului ă ă ă piatra la persoana lui Petru nu probeaz nicidecum c acest apostol s- ar fi bucurat de prerogativeă ă excep ionale; cu atât mai vârtos ea nu probeaz c episcopii Romei ar fiţ ă ă mo tenit prerogativeş de la acest apostol.

Sf. Chiril nu a avut, cu privire la prerogativele Sfântului Petru, o altă înv tur decât aceea a luminatei coli din Alexandria. Unul din efii acesteiăţă ă ş ş

coli, Climent, înv a sus i tare c ş ăţ ş ă întâietatea, în în eles de ţ autoritate, nu se afla între apostoli. „Ucenicii”, zice el 5, „pricindu - se între dân ii pentruş întâietate, Iisus Hristos dete o porunc de ă egalitate, zicând: De nu v ve iă ţ

1 Sf. Chiril al Alexandriei, Despre Treime, Cart. a IV- a.2 Ibid ., Tâlcuire la Sf. Ioan , Cart. a II- a. cap. XII.3 Ibid., Scrisoarea c tre Nestorie.ă4 Ibid., Cuv. al II- lea la Isaia.5 Sf. Climent. Alexandr., Stromat., Cartea a V- a, § 5.

întoarce s v face i ca pruncii, nu ve i intra în împ r ia cerurilor...“ă ă ţ ţ ă ăţOrigen nu înv a o alt doctrin . Teologii romani citeaz din el câteva texteăţ ă ă ă

în care el pare a aplica persoanei lui Petru titlul de piatra; îns ei trec pesteă urm torul pasaj, unde el se explic atât de l murit: „Dac crede i”, zice elă ă ă ă ţ 1, „că Dumnezeu a ridicat toat cl direa Bisericii sale pe Petru numai, ce ve i zice deă ă ţ Ioan, fiul tunetului? Ce ve i zice de fiecare din apostoli? Îndr zni - ve i a zice cţ ă ţ ă por ile iadului nu vor birui pe Petru numai, dar c ele vor birui pe ceilal iţ ă ţ apostoli? Au nu tuturor se adreseaz aceste cuvinteă : Por ile iadului nu o vorţ birui pe dânsa? Au n- au avut ele împlinirea lor în fiecare din apostoli?“

Astfel este i înv tura lui Chiril al Alexandriei, credincios predanieiş ăţă p rin ilor s i.ă ţ ă

Tot astfel este i cea a Sfântului Vasilie cel Mare din Chesaria. În zadar auş voit romanii a se sprijini pe autoritatea sa; e de ajuns a- l citi, pentru a c p taă ă proba c el n- a f cut nicidecum din apostolul Petru ă ă piatra Bisericii, dup cumă partizanii Papalit ii pretind. „Casa Domnului zidit pe vârful mun ilor”, ziceăţ ă ţ el2, „este Biserica, dup cuvântul Apostolului care zice: ă Trebuie a ti cum seş cuvine a cârmui în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu; temeliile sale sunt pe mun ii cei sfin i, c ci ea este zidit pe temeliaţ ţ ă ă apostolilor i a prorocilş or. Unul din ace ti mun i ş ţ era Petru, pe care piatră Domnul a f g duit c va zidi Biserica sa. Cu dreptate deci ni te sufleteă ă ă ş pre ioase, în l ate mai presus de cele p mânte ti, s- au numit mun i. Iarţ ă ţ ă ş ţ sufletul prea fericitului Petru a fost numit piatr aleas , pentru c el a avută ă ă tari r d cini în credin ă ă ţă iş pentru c a înfruntat cu statornicie i cu curajă ş loviturile ce i- au fost date în ispit .”ă

Sf. Vasilie încheie din aceasta c , urmând aceast credin i acest curaj,ă ă ţă ş vom fi i noi mun i pe cari se va ridicş ţ a casa lui Dumnezeu.

Unii P rin i apuseni din veacul al patrulea i al cincilea par a fi maiă ţ ş favorabili autorit ii papale decât P rin ii r s riteni. Cu toate acestea, în fond,ăţ ă ţ ă ă nu este nimic. Deja am înf i at doctrina lui Tertullian, a Sfântului Ciprian, aăţ ş Sfântului Ilarie din Poitiers, a Sfântului Leon. Acea a sfin ilor Amvrosie,ţ Augustin, Optat sau Ieronim, este la fel.

Dup m rturia Fericitului Augustin, Sf. Amvrosie f cuse a se raporta, înă ă ă cânt rile sale, cuvântul ă piatra la persoana apostolului Petru, ceea ce a fost pentru el un motiv întru a adminte mai întâi aceast interpretare. Cu toateă acestea, Sf. Amvrosie s- a explicat el însu i în alte locuri ale scrierilor sale,ş precum acesta 3: „Credin a este temelia Bisericii, c ci nu ţ ă de persoana, ci de credinţ a lui Petru s- a zis c por ile iadului nu o vor birui pe dânsa;ă ţ m rturisirea credin ei ă ţ este cea care a învins iadul.” Adev rul m rturisit de Sf.ă ă Petru este deci temelia Biserici; i nici o f g duin nu s- a dat persoanei sale,ş ă ă ţă prin urmare nici credin ei luţ i subiective.

Dintre textele Sfântului Amvrosie, Roma se sprijin mai cu seam peă ă urm torulă 4: „Domnul care întreba, nu se îndoia; el întreba nu pentru a afla, ci pentru a ar ta pe acela pe care avea s - l lase, înainte de a se sui la cer, caă ă p str torul iubirii sale... Pentru c singur dintre to i el m rturise te mai întâi,ă ă ă ţ ă ş de aceea este preferat tuturor... Pentru a treia oar Domnul nu- l mai întreabă ă <<M iube ti tu mai mult decât ace tia?> >,ă ş ş ci <<M iube ti tu?>>.ă ş i atunciŞ

1 Orig., Tâlcuire la Sf. Matei .2Sf. Vasilie, asupra cap. 2 din Isaia.3Sf. Amvros., Despre Întrupare.4Sf. Amvros., Asupra Sf. Luc. i passim.ş

nu- i încredin eaz , ca întâia oar , mielu eii cari au nevoie s fie hr ni i cuţ ă ă ş ă ă ţ lapte; nici oile cele mici, ca a doua oar ; ci îi porunce te de a le pa te pe toate,ă ş ş pentru c fiind mai des vâr it, s p storeasc pe cele mai des vâr ite.”ă ă ş ă ă ă ă ş

A adar, zic cu gravitate teologii romani, dup ce aş ă u citat acest text, cine erau aceste oi mai des vâr ite, ă ş dac nu ceilal i apostoli? Apoi ei presupun că ţ ă papa înlocuie te pe Sf. Petru, c episcopii înlocuiesc pe apostoli, i prinş ă ş aceasta ajung la concluzia c episcopii sunt oi în fa a papei.ă ţ

Dar zis- a Sf. Amvrosie vreun cuvânt care s poat autoriza astfel deă ă concluzii? El nu atribuie nici un caracter dogmatic celor ce zice despre Sf. Petru; este o interpretare mistic i pioas pe care o propune; el nu cugetă ş ă ă nicidecum a confunda pe apostoli — cari sunt p stori ă — cu oile; el se gânde teş înc i mai pu in la privilegiile episcopilor Romei, despre care nu aminte teă ş ţ ş nimic. i pe ni te temelii atât de ubrede, se pretinde a se ridica o cl dire atâtŞ ş ş ă de înalt ! Sf. Amvrosie, ca i Sf. Ilarie din Poitiers, atribuă ş ie când persoanei lui Petru, când credin ei sale sau, mai bine zis, ţ obiectului credin ei sale, titlul deţ piatra. El nu- l atribuie chiar persoanei sale, decât într - un mod figurat, i prinş extensie. „Iisus Hristos”, zice el, „este Piatra. El n- a refuzat haru l acestui nume ucenicului s u, numindu - l Petru, pentru c statornicia i t ria credin ei saleă ă ş ă ţ era ca piatra. Sile te- te deci i tu ca s fii ş ş ă o piatr ; ă piatra ta este credin a ta, iţ ş credin a este temelia Bisericii. Dac tu vei fi ţ ă o piatr , ă vei fi în Biseri c , pentruă c Biserica este zidit pe ă ă piatr .” ă Aceast explica ie mai las oare vreo umbră ţ ă ă de îndoial asupra în elesului ce d dea Sf. Amvrosie acestui cuvânt vestit, peă ţ ă care romanii cl desc m re ul monument al prerogativelor papale? Pentru ce aă ă ţ primit Petru acest nume? „Pentru c ”, adaug Sf. Amvrosie, „Biserica a fostă ă zidit pe ă credin a lui Petru.” ţ Îns care credin ? Credin a sa ă ţă ţ personal , ă sau adev rul ă întru care a crezut? Sf. Amvrosie r spunde în acela i loc:ă ş

„Petru a fost numit astfel, pentru c a fostă cel înt i ă care a aruncat temeliile credin ei ţ între neamuri.“ Propov duit - a el oare m rturisirea sa personal ?ă ă ă Aceasta nu s- ar putea sus ine. El a înv at deci ţ ăţ adev rul ă întru care a crezut, iş acest adev r ă este temelia Bisericii. Scrierile Sf. Amvrosie sun t pline de m rturisiri protivnice preten iilor papale. Am putea cita mai multe texte, dară ţ pentru ce? Este de ajuns a arunca o ochire asupra lucr rilor sale, pentru a neă încredin a c nu se poate invoca autoritatea sa în favoareaţ ă ultramontanismului. Ne vom mul umi deci a cita textele urm toare, în care elţ ă expune credin a sa asupra întâiet ii lui Petru.ţ ăţ

Explicând aceste cuvinte din Epistolia c tre Galateni: ă M- am dus la Ierusalim, ca sa v d pe Petru; ă el se roste te a a: „Se cuvenea ca Pavel s mearg s vadş ş ă ă ă ă pe Petru. Pentru ce? Au doar Petru era superiorul s u i al celorlal i apostoli?ă ă ş ţ Nu; ci pentru c dintre to i apostolii el era primul c ruia Domnul îiă ţ ă incredin ase purtarea de grij a Bisericilor. Au doar pentru c avea nevoie deţ ă ă ă a primi înv tur sau vreo îns rcinare de la Petru? ăţă ă ă Nu; ci pentru ca Petru să cunoasc c Pavel primise ă ă puterea ce i s- a dat i lui însu i.”ş ş

Sf. Amvrosie explic astfel cuvinteleă „cunoscând c mi s- a încredin ată ţ puterea de a vesti neamurilor Evanghelia”: „El (Pavel) nu nume te decât peş Petru i nu se aseam n decât lui, pentru c ş ă ă ă dup cum Petru primiseă întâietatea, pentru a întemeia Biserica Iudeilor, el, Pavel, fusese ales în acela iş chip de a avea întâietatea în întemeierea Bisericilor printre neamuri.” Apoi se întinde asupra acestei idei, care d râm pân în temelie preten iile papale.ă ă ă ţ Într - adev r, dup Sf. Amvrosie, Roma, care nu apar inea iudeilor, precumă ă ţ nimenea nu zice altfel, n- ar avea nicidecum a se pream ri cu întâietatea luiă

Petru, ci cu acea a lui Pavel. i a a ea ar fi mult mai în adev rul istoric, c ciŞ ş ă ă este demonstrat c Pavel a evanghelizat - o înainte de Petru; c cei doi dintâiă ă episcopi ai s i au fost hirotoni i de Pavel; c mo tenirea Romei prin Petru nuă ţ ă ş se urc decât la Climent, al treilea episcop al s u.ă ă

În sfâr it, în ce chip în elegea Sf. Amvrosie cuvântul ş ţ întâietate? El nu- i d dea nici o idee de ă onoare sau de autoritate, de vreme ce zice l murit: „Cumă auzi Petru cuvintele <<Cine zice i voi c sunt eu?>>,ţ ă amintindu - i de loculş s u, el î i lu ă ş ă întâietatea, dar întâietate de m rturisire, ă nu de onoare; întâietate de credin , ţă nu de rang“1. Oare nu înseamn aceasta a respinge orice idee deă întâietate, a a cum o în eleg romanii? Este deci limpede c ei abuzeaz deş ţ ă ă autoritatea Sf. Amvrosie.

Ei nu abuzeaz mai pu in i de autoritatea Fericitului Augustin. Acestă ţ ş P rinte a zis într - adev ră ă 2:

„Petru, care cu pu in mai înainte m rturisise c Hristos era Fiul luiţ ă ă Dumnezeu i care pentru aceast m rturisire fusese numit ş ă ă piatra pe care Biserica era a fi zidit etc.“; îns el se explic în mai multe din scrierile sale.ă ă ă Vom cita câteva exemple 3:

„Petru a primit acest nume de la Domnul pentru a ar ta Biserica; c ciă ă Hristos este piatra, i Petru este ş poporul cre tin. Piatra ş este cuvântul principal; tocmai de aceea Petru deriv de la ă piatr , ă iar nu piatra de la Petru, dup cumă cuvântul Hristos nu deriv de la ă cre tin, ş ci cre tin de la Hristos. ş <<Tu deci e tiş Petru, i pe ş aceast piatr ă ă voi zidi Biserica mea. Te voi zidi pe mine, nu Eu voi fi zidit peste tine>>.“

„Biserica”, zice înc feă ricitul Augustin 4, „este zidit pe ă piatra de unde Petru a tras numele s u. Piatra era Hristos, i pe aceast temelie Petru însu i trebuiaă ş ă ş a fi ridicat.“ În cartea sa de Retracta iuni, ţ înv atul dasc l se roste te astfelăţ ă ş 5: „În acea carte am zis într - un loc cu privire la Sf. Petru c Biserica a fost zidită ă pe dânsul ca pe piatr . ă Acest în eles este cântat de mul i în stihurileţ ţ preafericitului Amvrosie, care zice, vorbind de coco : ş Acesta cântând, lacrimi a stors piatra Bisericii pentru gre ala sa. ş Dar tiu c foarte adeseori în urmş ă ă am primit acest în eles, c atunci când a zis Domnul: ţ ă Tu e ti Petru i peş ş aceast piatr voi zidi Biserica mea, ă ă el în elegea prin ţ aceast piatr ă ă pe aceea pe care Petru a m rturisit - o zicând: ă Tu e ti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celş ui viu. A a c Petru, numit cu numele de ş ă aceast piatr , ă ă reprezint ă persoana Bisericii, care e zidit pe aceast piatr i care a primit cheile împ r ieiă ă ă ş ă ăţ cerurilor. Într - adev r, el nu i- a zis: Tu e tiă ş piatra, ci tu e ti Petru. Piatra eraş Hristos; Petru m rturisindu - L, precum toat Biserica Îl m rturise te, a fostă ă ă ş numit Petru. Din aceste dou înv turi cititorul s aleag pe cea maiă ăţă ă ă adev rat .“ă ă

Astfel Augustin nu leap d niciuna din tâlcuirile date textului: ă ă Tu e ti Petru,ş etc.; dar e v dit c prive te ca mai bun pe aceea ce a primit - o mai adeseori:ă ă ş ă ceea ce nu împiedic pe teologii romani de a cita pe acest dasc l în folosulă ă celei dintâi tâlcuiri, pe care n- a primit - o decât o dat , i la care renun ase f ră ş ţ ă ă a o condamna într - un chip formal.

Fericitul Augus tin înva , ca i Sf. Ciprian, c Petru ţă ş ă reprezenta Biserica, că

1 Sf. Amvros., Despre Întrupare.2 Fer. August., Despre Psalm. 69 . Epist ad generos.3 Ibid., Cuvântul XIII, De Verb. Dom.4 Ibid., Tratat. 124 la Ioan.5 Ibid., De Retract ., Cart. I, cap. XXI.

era figura Bisericii. El nu conchide din aceasta c toat Biserica ar fi ă ă rezumată într- însul, ci dimprotiv , c el nu a primit nimic ă ă personal, i c tot ce i seş ă acordase era acordat Bisericii. 1 Astfel este adev rata tâlcuire a acestei credin eă ţ de la P rin i, c Petru ă ţ ă închipuia Biserica când se adresa lui Iisus Hristos sau când Domnul îi vorbea. Fericitul Augustin admite, este adev rat, c Petru s- aă ă bucurat de întâietate, îns explic el însu i ce în elegea prin acest cuvânt. „Elă ă ş ţ nu avea”, zice, „întâietatea asupra ucenicilor (in discipulos), ci între ucenici (in discipulis). Întâietatea sa între apostoli era aceea i ca ,,a lui tefan întreş Ş diaconi”. El nume te pe Petru ş cel întâi (primus), precum nume te pe Pavel ş cel de pe urm (novissimus), ă ceea ce nu d decât o idee de timp. Aceasta era într -ăadev r ideea Fericitului Augustin, fiindc în acest text, de care romaniiă ă abuzeaz atâta fiinc acolo Augustin acord întâietatea lui Petru, el ziceă ă ă formal c Petru i Pavel, ă ş cel întâi i ş cel de pe urm , ă au fost deopotriv cuă cinstea în apostolat. 2 Sf. Petru n- a primit deci, dup Augustin, decât harul ă prin excelen , ţă de a fi fost chemat printre cei dintâi la apostolat. Aceast deosebireă cu care Domnul l- a cinstit alc tuie te slava sa, dar nu i- a dat nici o autoritate.ă ş

Fericitul Augustin, dup teologii romani, ar fi recunoscut c „întâietateaă ă scaunului apostolic a fost totdeauna în vigoare la Roma“ 3. Dar ce în elegea elţ prin aceste cuvinte? Un fapt este sigur, c Biserica Africii, insuflat de însu iă ă ş Augustin, care era oracolul s u, i- a scris cu t rie episcopului Romei,ă ă atr gându - i luarea aminte s nu mai primeasc pe viitor la împ rt irea cu elă ă ă ă ăş pe cei excomunica iţ de dânsa , precum f cuse cu un oarecare Appiariă us 4, pentru c el nu putea lucra astfel f r a c lca canoanele Sinodului din Nicea.ă ă ă ă Departe de a recunoa te puterea covâr itoare a Romei, Biserica Africii, înş ş congl suire cu Augustin, nu recuno tea episcopului roman titlul de ă ş summus sacerdos. Deci Augustin nu recuno tea nicidecum jurisdic ia suprem aş ţ ă Bisericii Romane. Ce în elegea el dar prin ţ întâietatea apostolatului? El nu lasă asupra acest subiect nici o îndoial . Într- adev r, dup ce a atribuit Sfântuluiă ă ă Pavel întâietatea apostolatului la fel ca i Sfântului Petru, el observ c ea esteş ă ă mai presus de episcopat. „Cine nu tie”, zice el, „c ş ă întâietatea apostolatului trebuie a fi luat cu totul înaintea ă episcopatului?“5 Într- adev r, episcopii erauă privi i ca urma ii apostolilor; îns dac mo teniser slujba apostoliei, ei nuţ ş ă ă ş ă aveau drept la oarecari prerogative mai mari, ce nu au apar inut decât primilorţ apostoli ai lui Hristos. Aceste prerogative întocmesc întâietatea apostolatului, care apar ine a adar celor dintâi apostoli f r deosebire. De aceea titlulţ ş ă ă de principe- apostol le este dat tuturor, f r deosebire, de c tre P rin ii Bisericii.ă ă ă ă ţ Întreaga Biseric apostolic , adic aceea care a p strat mo tenirea legiuit aă ă ă ă ş ă apostolatului, a p strat i ă ş întâietatea scaunului, adic ă a înv turii ăţă apostolice.

Fericit ul Augustin încredin eaz c pe vremea sa Biserica Romei p straseţ ă ă ă aceast mo tenire a înv turii despre apostolat. Probeaza oare aceasta c el îiă ş ăţă ă recuno tea o putere mai înalt , universal în ocârmuirea Bisericii? Nu, desigur.ş ă ă El era atât de departe de a- i recunoa te aceast st pânire, încât trimite peş ă ă donati ti mai cu seam la Bisericile apostolice din R s rit, ca s seş ă ă ă ă încredin eze de gre ala lor, nu pentru c n- ar fi crezut pe cea a Romei caţ ş ă mo tenitoare a înv turii apostolic — am v zut contrariul — ci pentru cş ăţă ă ă

1 Ibid., Cuv. CXVIII i CCCXVI, Divers.; Cuv. X despre Petr. i Pav.; Trat. 124 la Ioan et alibi.ş ş2 Ibid ., Cuv. X despre Petr. i Pav.ş3 Ibid ., Epist. c tre episcopii donati ti.ă ş4 Epist. episcop. afric. c tre Celestin i Conc. Carth. III.ă ş5 Ibid ., Cuv. X despre Petr. i Pav.ş

Roma, amestecat în discu iile donati tilor, nu d dea atâtea chez ii deă ţ ş ă ăş nep rtinire ca Bisericile apostolice din R s rit.ă ă ă

Augustin, care nu recuno tea Romei dreptul de a se amesteca în simpleleş discu ii de orânduial ale Bisericii Africane, se inea înc mai departe de a- iţ ă ţ ă recunoa te o ş autoritate doctrinal . ă În mai multe din scrierile sale el a expus regula credin ei ţ i niciodat , cu acest prilej, nu a amintit de autoritateaş ă doctrinal a Bisericii Romei. În ochii s i, regula credin ei st în congl suireaă ă ţ ă ă statornic i ă ş unanim ă a tuturor Bisericilor apostolice. Doctrina sa este aceea iş cu a lui Tertullian, i ea a fost copiat , ca s zic a a, de Vincent din Lerins, alş ă ă ş c rui admirabil ă Avertisment rezum într - un chip des vâr it doctrina celoră ă ş dintâi cinci veacuri asupra acestei chestiuni fundamentale. În fa a mariiţ doctrine, atât de neted formulat de c tre P rin i, i în care nu se vede cea maiă ă ă ţ ş simpl lic rire a st pânirii romane, o doctrin care este chiar diametral opusă ă ă ă ă acestei pretinse puteri, cu greu se în elege cum partizanii Papalit ii au cugetatţ ăţ a inventa sistemul lor, c ci ar trebui s în eleag c s- au pus astfel în opozi ieă ă ţ ă ă ţ direct cu predania soborniceasc .ă ă

Teologii romani citeaz cu zgomot alte dou pasaje ale lui Augustin. În celă ă dintâi, fericitul dasc l se adreseaz c tre pelaghieniă ă ă 1 i le zice: „În privin aş ţ cauzei voastre, dou sinoade s- au trimis la scaunul apostolic. R spunsuri auă ă venit de acolo; cauza este sfâr it ; ş ă fac Dumnezeu ca i gre ala s ia sfâr it!“ă ş ş ă ş Partizanii Papalit iiăţ traduc astfel acest pasaj,: Roma a vorbit, cauza e sfâr it .ş ă Roma locuta est, cauza finita est. Expresia: Roma a vorbit (Roma locuta est), este o curat inven ie; nu se g se te în graiul lui Augustin. Cea de- a doua,ă ţ ă ş cauza e sfâr it , ş ă se g se te; îi vom vedea îndat în elesul.ă ş ă ţ

Pasajul al doilea, asemenea celui dintâi, este conceput astfel: „Cauza voastră e sfâr it ”, zice el pelaghienilorş ă 2, „printr - o judecat în eleapt a episcopiloră ţ ă îndeob te; nu mai r mâne nimic de f cut, decât a v supune hot rârii ce s- aş ă ă ă ă dat, sau de a înfrânge necontenita voastr turbulen , dac nu v ve i supune.”ă ţă ă ă ţ

Textul întâi se raporteaz la anul 419, când pelaghienii fuseser condamna iă ă ţ de dou sinoade din Africa i de papa Innochentie I. Cel de- al doilea este dină ş anul 421, atunci când optsprezece episcopi pelaghieni apelaser la sinodulă ecumenic contra sentin ei care îi lovise. Deci, dup teologii romani,ţ ă condamnarea papei, confirmând pe aceea a sinodului din Africa, avea o autoritate doctrinal , pe care nu o putea infirma un apel la sinodul ecumenic;ă deci Roma se bucura de o autoritate superioar i definitiv în chestiunileă ş ă dogmatice.

Aceste deduc ii nu sunt nicidecum exacte. Mai întâi, Fericitul Augustin nuţ privea o sentin a Romei ca definitiv . Într- adev r, vorbind de chestiuneaţă ă ă reboteza ilor, el afirm c Sf. Ciprian avea dreptul de a opune credin a sa celeiţ ă ă ţ a papei tefan, i zice c el însu i nu s- ar pronun a atât de neted asupraŞ ş ă ş ţ chestiunii, dac n- ar fi decis- o un sinod ecumenic.ă 3 El recunoa te totu i cş ş ă

tefan avea cu el Ş majoritatea. Adresându - se donati tilor, el le zice c dup ceş ă ă au fost condamna i de c tre un sinod din Roma, ei aveau înc o resurs ,ţ ă ă ă sinodul plenar sau ecumenic , la care ei puteau apela. 4 El nu privea deci judecata papei, chiar dat în sinod, ca definitiv i f r apel.ă ă ş ă ă

Trebuie a se observa între altele c , în cauza pelaghienilor, Augustin n- aă

1 Ibid., Cuv. 131 , De Verb. Evang.2 Ibid., Contr. Iulian . Cart. a III- a.3 Ibid., De Baptismat. adv. Donat., cart. II; De Baptismat. adv. Petil.4 Ibid., Epist. 4.

f cut ă decât o singur dat ă ă men iune la o judecat a Romei, în întâiul text citat.ţ ă În al doilea, i pretutindeni aiurea, el nu vorbe te decât de o judecat dat deş ş ă ă c tre episcopii r s riteniă ă ă 1. Iat argumentul lui Augustin: „A i fost osândi iă ţ ţ pretutindeni, în R s rit i în Apus; pentru ce dar s apela i la Biserica întrunită ă ş ă ţ ă în sinod, când toate Bisericile sunt unanime în a v osândi?” Pelaghienii seă întemeiau pe o hot râre dat în favoarea lor de c tre papa Zosima, urma ul luiă ă ă ş Innochentie. Ce le r spunde Augustin? „Dac a admite (ceea ce nu esteă ă ş adev rat) c Biserica Roman a judecat astfel despre Celestie i Pelaghie, i că ă ă ş ş ă ar fi aprobat doctrinele lor, din aceasta ar urma numai c clerul roman ar fi deă rea credin .”ţă 2

Un asemenea r spuns nu r stoarn oare toat teza ce ultramontanismul aă ă ă ă voit a cl di pe un text ă denaturat i ş amplificat al lui Augustin? El nu a exclus Roma în judecata dat împrotiva pelaghienilor, pentru c este Biserică ă ă apostolic i face parte din universalitate; îns argumentul s u nu se rezumă ş ă ă ă mai pu in în aceast fraz :ţ ă ă

„Unde ve i merge?”, zice el pelaghienilor. „Nu vede i voi pretutindeni peţ ţ unde v duce i cum oastea lui Iisus Hristos v combate în tot p mântul, laă ţ ă ă Constantinopole ca i în Africa i în rile cele mai dep rtate?”ş ş ţă ă 3 Iar dovada că chiar la Roma, ca i în restul Bisericii, nu se privea hot rârea lui Innochentie Iş ă ca terminând cauza, este faptul c în urma acestei hot râri cauza a fostă ă cercetat la Roma chiar de papa Zosima, urma ul lui Innochentie; c ea a fostă ş ă cercetat de Bisericile particulare într - un mare num r de sinoade; în fineă ă 4, că ea a fost înc cercetat de Sinodul Ecumenic din Efes, care a ă ă judecat cauza i aş confirmat hot rârea dat la Roma i pretutindeni unde fusese cercetat .ă ă ş ă

i apoi e de ajuns a ti cum papa Innochentie I fusese chemat a se rosti înŞ ş cauza lui Pelaghie, pentru a ne încredin a c teologii romani au abuzat deţ ă textul lui Augustin. Episcopii din Africa condamnaser în dou sinoadeă ă gre alele lui Pelaghie, f r a se preocupa de Roma i de doctrinele ei. Atunciş ă ă ş pelaghienii le opuser credin a Romei, pe care ei o pretindeau a fi conform cuă ţ ă a lor. Episcopii Africii scriser lui Innochentie, întrebându - l dac spuseleă ă pelaghienilor erau adev rate. Ei erau cu atât mai dispu i a face acest demers,ă ş cu cât pelaghienii aveau într - adev r mult trecere la Romaă ă 5. Ei nu au scris nicidecum papei pentru a- i cere o p rere care s - i pov uiasc pe ei în i i, ciă ă ăţ ă ş ş pentru a impune t cere celor ce pretindeau c la Roma se sus inea ă ă ţ erezia. Innochentie o condamn , ceea ce f cu pe Augustin s zic : „Voi pretinde i că ă ă ă ţ ă Roma era pentru voi; Roma v condamn ; voi sunte i condamna i i de toateă ă ţ ţ ş celelalte Biserici; cauza e sfâr it .” În loc de a cere la Roma o hot râre,ş ă ă episcopii africani indicar ă papei conduita ce trebuia s in în aceast afacereă ţ ă ă 6.

Teologii romani au abuzat deci de textul Fericitului Augustin; ei l- au inventat în parte, pentru nevoile cauzei lor.

Un text ce pare deocamdat foarte favorabil preten iilor Romei este acela ală ţ lui Optat al Milevei, care este citat în toate ocaziile de c tre teologii romanii.ă Rezonabil interpretat, acest text nu le este mai favorabil decât acelea ale

1 Ibid. Cart. I. contr. Iulian.2 Ibid., cart. a II- a.3 Ibid.4Epist. concil. Eph. ad. Caelest . V. et. St. Prosp. Op., Phot. Bibliothec.; Cardinal Noris ., Hist. Pelag . cart. II. cap. IX rom. ed.5 Epist. Sinod. Carth. ad. Innocent . int. St. Aug. Op.; Aug. Epist. 191 i 194ş ; Possid., int. Op. Aug. St. Prosp. Chron. ad. ann. 418.6 Epist. quinque Episcop , int. Aug. Op.

celorlal i P rin i. Episcopul din Mileva comb tea pe donati tii cari stabiliser laţ ă ţ ă ş ă Roma un episcopat. El voia a le proba c acel episcopat nu era legitim; în acestă scop, el trebuia s stabileasc c singurul episcopat legitim era acela careă ă ă venea în linie dreapt de la apostoli, c ci nu e decât un singur apostolat, aă ă c ruia ă unitate o întruchipa Petru; i tot ce este în de afar de ş ă scaunul apostolic, adic de apostalat, nu poate pretinde a fi legitim. Optat se adreseaz astfelă ă c tre adversarul s uă ă 1:

„Tu nu po i t g dui, tu tii c scaunul episcopal a fost dat mai întâi lui Petruţ ă ă ş ă în ora ul Romei; c pe acest scaun a ezut Petru, eful tuturor apostolilor; tuş ă ş ş

tii pentru care cuvânt el a fost numit Petru, pentru ca în acest scaun, ş unul, unitatea s fie p strat de c tre to i, ca nu cumva ceilal i apostoli s pretindă ă ă ă ţ ţ ă ă fiecare câte un scaun; pentru ca acela s fie schismatic i p c tos, care ară ş ă ă stabili un alt scaun contra acelui scaun unic.”

„Pentru binele unit ii”, zicea el încăţ ă2, „preafericitul Petru — pentru care era destul c , dup ce t g duise pe înv torul s u, a dobândit iertarea — aă ă ă ă ăţă ă meritat a fi preferat tuturor apostolilor, primind el singur cheile împ r ieiă ăţ cerurilor, pentru a le da i celorlal i.”ş ţ

Optat gr ia împrotiva unui om ce t g duia unitatea preo iei i obâr ia eiă ă ă ţ ş ş apostolic . Pentru a- l face s în eleag , el îi citeaz Roma, singura Biserică ă ţ ă ă ă apostolic ă a c rei obâr ie a fost necontestat în Apus; el îi arat c Petru,ă ş ă ă ă simbolul unit ii sacerdotale, ăţ a întemeiat scaunul Romei; c , prin urmare, eraă dator a fi cu acel scaun, dac voia s r mân în unitatea i apostolicitateaă ă ă ă ş preo easc ; îns de aici pân la o autoritate asupra întregii Biserici, e departe!ţ ă ă ă

Întregul ra ionament al lui Optat probeaz c el avea în textele citate scopulţ ă ă ce am ar tat.ă

„Îngerul nostru ”, zice el3, „se urc pân la Petru; al vostru nu se urc decâtă ă ă pân la Victoră 4. Adresa i - v , dac voi i, la cei apte îngeri ce sunt în Asia; laţ ă ă ţ ş colegii no tri, la acele Biserici c rora le- a scris Sf. Ioan i cu care, dup toatş ă ş ă ă proba, voi nu sunte i în leg tur . i tot ce este în afar de cele apte Bisericiţ ă ă Ş ă ş este strein; dac ave i pe vreunul din îngerii celor apte Biserici cu care s fi iă ţ ş ă ţ una, comunica i prin el cu ceilal i îngeri, i prin ei cu Bisericile, i prin Bisericiţ ţ ş ş cu noi. Nefiind aceasta, voi n- ave i însu irile Bisericii ţ ş catholice, nu sunte iţ adev ra i catholici.”ă ţ

Astfel e analiza dreapt a argumenta iei lui Optat. El nu caut nicidecum înă ţ ă lucrarea sa a stabili c episcopul legitim al Romei avea o autoritate universal ;ă ă el stabile te numai c se cobora din apostoli în linie dreapt i c protivniculş ă ă ş ă s u donatist era nelegitim; el probeaz c toate Bisericile apostolice dină ă ă R s rit erau în comuniune cu episcopul apostolic al Romei i c donati tii,ă ă ş ă ş prin urmare, nu erau în soborul catholic sau universal. Nu vedem, cu adev rat,ă cum o asemenea doctrin poate fi citat în sprijinul preten iilor Papalit iiă ă ţ ăţ moderne. Ba chiar am putea, cu siguran , s o cit m împrotiva ei.ţă ă ă

Am trecut în revist textele cele mai însemnate asupra c rora ultramontaniiă ă i modernii galicani au sprijinit sistemele lor privitoare la Papalitate. Cei dintâiş

au v zut în ele ă autocra ia ţ papal ; cei de al doilea o ă monarhie cump nit , ală ă c rei ef ar fi papa, nu absolut, nici infailibil, ci supus legilor i hot râriloră ş ş ă sinodale. i unii i altii au tâlcuit r u textele i au tras din ele consecin e false;Ş ş ă ş ţ

1 Sf. Optat. Cart. a II- a contr. Parm.2 Ibid ., Cart. I- a contr. Parm.3 El face aluzie la îngerii Bisericilor care, în Apocalips , desemnau pe episcopi.ă4 Acesta era episcopul stabilit la Roma de c tre donati ti.ă ş

ar fi de ajuns ca s - i punem pe unii în fa a celorlal i, i îndat se vor încurca.ă ţ ţ ş ă Singurile fapte ce rezult din texte sunt acestea: 1. Sf. Petru a fost ă cel întâi între apostoli, f r ca acest titlu s - i fi dat autoritate; 2. Sf. Petru a conlucrată ă ă cu Sf. Pavel la întemeierea Bisericii Romei; 3. aceast Biseric este, prină ă urmare, un scaun apostolic.

Partizanii puterii papale au voit s încheie din aceste fapte c episcopiiă ă Romei, cu titlul de urma i ai Sfântului Petru, au mo tenit i prerogative de laş ş ş acest apostol. Îns textele nu dovedesc nici prerogativele ce ei atribuieă Sfântului Petru, nici mo tenirea ce ar fi avut - o episcopul Romei. Acest episcopş nu este mai mult mo tenitorul lui Petru, decât al lui Pavel; el se bucur numaiş ă de episcopat în Biserica unde ace ti apostoli au s vâr it ş ă ş apostolatul lor. Petru

i Pavel au murit la Roma; îns dac prin moartea lor ei au prosl vit aceastş ă ă ă ă Biseric , nu i- au l sat pentru aceasta i mo tenirea ă ă ş ş apostolatului lor, precum nici ceilal i apostoli n- au l sat apostolatul lor Bisericilor unde au murit. Aceleţ ă din prerogative care trebuiau s se men in în Biseric au fost l sateă ţ ă ă ă mo tenire nu prin moartea apostolilor, ci prin ş hirotonie; iat pentru ce ei auă hirotonit i a ezat episcopi în toate Bisericile întemeiate de dân ii, la Roma caş ş ş

i aiurea. Astfel, dup izvoarele veacurilor primare, cel întâi episcop al Romeiş ă a fost Linus, iar nu Sf. Petru. Episcopatul roman nu se urc decât la Linus, iă ş acest episcopat are izvorul s u în apostolatul lă ui Pavel mai întâi, care a hirotonit pe cei doi dintâi episcopi, apoi în al lui Petru, care hirotoni pe Climent, ales dup moartea lui Anaclet, i mult vreme dup aceea a Sfântuluiă ş ă ă Petru, pentru scaunul Romei. Episcopii Antiohiei se urc în acela i chip laă ş apostolatul lui Petru i al lui Pavel; cei ai Alexandriei se urc asemenea la Petruş ă prin Sf. Marcu, care era trimisul i ucenicul acestui apostol. Celelalte scauneş apostolice, precum cele ale Ierusalimului, Smirnei, Bizan ului etc. se urc ca iţ ă ş cel al Romei la cutare sau cutare apostol. Episcopatul lor este astfel apostolic, dar nu e însu i apostolatul.ş

Înainte de a termina cercetarea doctrinei p rin ilor din veacul al patrulea iă ţ ş al cincilea trebuie s amintim, ie ind în întâmpinarea obiec iilor, câteva texteă ş ţ ale Sfântului Ieronim ce par a favoriza exagera iunile papale.ţ

Înainte de toate vom lua aminte 1. c chiar atunci când cuvintele acestuiă p rinte ar trebui s fie luate dup liter , ele totu i n- ar proba nimic, fiindc ară ă ă ă ş ă fi singur contra tuturor, i p rerea unui ş ă singur p rinte nu probeaz absolută ă nimic cu privire la doctrina sobornic ; 2. c nu se pot lua dup liter texteleă ă ă ă Sfântului Ieronim, f r a- l pune în contradic ie cu sine însu i.ă ă ţ ş

Scriind papei Damasie, amicul i ş protectorul s u, Ieronim se roste te astfelă ş 1: „De i preasl virea voastr m sp imânt , bun tatea voastr m lini te te. Euş ă ă ă ă ă ă ă ă ş ş cer preotului jertfa mântuirii, p storului ajutorul ce datoreaz unei oi. Vorbescă ă urma ului pescarului, ucenicului crucii. Neurmând ş nici unui întâi, decât lui Hristos, sunt unit prin duhovniceasc leg tur cu Fericirea Voastr , adic cuă ă ă ă ă scaunul lui Petru; tiu c pe aceast piatr Biserica a fost zidit . Cine nuş ă ă ă ă m nânc mielul în aceast cas este pâng rit; oricine nu se afl în corabia luiă ă ă ă ă ă Noe va pieri în vremea potopului... Nu cunosc pe Vitalie; înl tur pe Meletie; nuă

tiu de Paulinş 2. Oricine nu secer cu voi, risipe te seceri ul s u; adic cel ce nuă ş ş ă ă este de la Hristos, este de la Antihrist.” El întreab apoi pe Damasie dacă ă trebuie s vorbeasc de ă ă ipostasele dumn ezeie ti sau s tac .ş ă ă

Adresându - se lui Damasie, apoi doamnelor romane i îndeosebi Evstohiei,ş

1 Fer.Ieron. Epist. 57 ad. Damas.2Aluzie la discordiile Bisericii Antiohiei.

Sf. Ieronim vorbe te cam tot în acela i fel despre scaunul Romei.ş şTrebuie oare a lua vorbele sale dup liter ? N- ar trebui oare a vedea în eleă ă

doar un pic de lingu ire la adresa papei Damasie — cu- atât mai mult cu câtş Damasie d duse lui Ieronim f g duin e nu numai de sprijin, ci i de prietenie.ă ă ă ţ ş Oricum ar fi, este sigur c nu putem s le în elegem literal f r a pune pe Fer.ă ă ţ ă ă Ieronim în contradic ie cu sine însu i. Mai întâi vom lua aminte c el nuţ ş ă recunoa te decât ş un întâi în Biseric , pe Iisus Hristos; mai mult, el nume te peă ş Sf. Apostol Petru piatra pe care Biserica a fost zidit i afirm totodat c Iisusă ş ă ă ă Hristos singur este acea piatr , ă i c titlul de ş ă pietre secundare apar ineţ deopotriv tuturor apostolilor i prorocilor. „Prin ă ş pietre”, zice el, „trebuie să în elegem ţ pe proroci i pe apostoli. Biserica ş este piatra întemeiat pe ă piatra cea mai tare.”1

El înva c Biserica este reprezentat prin apostoli i proroci, în în elesul cţă ă ă ş ţ ă este zidit i pe unii i pe al ii: ă ş ş ţ super prophetas et apostolos constituta. Cu toate acestea, în scrisoarea sa c tre Damasie, el pare a zice c Petru esteă ă temelia Bisericii, l sând la o parte pe ceilal i.ă ţ

Dar poate c el a subîn eles c Petru avea vreo superioritate ca temelie aă ţ ă Bisericii? Nu, fiindc spune limpede contrariul: „Tr inicia Bisericii”, zice el,ă ă „este sprijinit pe ei (proroci i apostoli) ă ş într- un mod egal“2. El nume te pe Sf.ş Petru verhovnic al apostolilor; dar zice a ijderea: „El (i.e. Hristos) ne arat peş ă Petru i pe Andrei, ş verhovnici ai apostolilor, a eza i dasc li ai Evangheliei.”ş ţ ă

Verhovnicia lui Petru era ea oare o autoritate, dup cum s- ar putea trageă concluzia din scrisoarea c tre Damasie? Ieronim se explic în aceă ă st pasaj 3: „Ce se poate atribui lui Aristot, care s nu se g seasc la Pavel? Lui Platon, care să ă ă ă nu apar in lui Petru? Precum acesta din urm a fost ţ ă ă principele filozofilor, Petru a fost principele apostolilor, pe care Biserica Domnului a fost a ezat caş ă pe o stânc tare.” Într- un alt locă 4 el face s gr iasc Sf. Pavel: „Nu sunt ă ă ă întru nimic mai prejos ca Petru, pentru c noi am fost ă orândui i ţ de acela iş Dumnezeu, pentru aceea i slujb .” V dit lucru c cel ce nu este mai prejosş ă ă ă întru nimic (in nullo), este egal întrutotul.

Teologii romani nu pot t g dui c sfin ii P rin i au înv at ob te teă ă ă ţ ă ţ ăţ ş ş egalitatea apostolilor între ei; asupra acestui punct predania este unanim . Nuă s- ar putea cita unul singur din P rin ii Bisericii care s fi înv at o altă ţ ă ăţ ă doctrin . Îns ace ti teologi se feresc s dea importan unui fapt atât de grav.ă ă ş ă ţă Ei încearc s scape de m rturia ap s toare a P rin ilor prin aceast deosebire:ă ă ă ă ă ă ţ ă apostolii erau egali, zic ei, în apostolat, iar nu în întâietate 5. Îns această ă întâietate, a a cum se în elege la Roma, poate ea coexista cu o egalitateş ţ oarecare? Evident c nu. P rin ii nu pot înv a egalitatea apostolilor f r aă ă ţ ăţ ă ă t g dui superioritatea unuia dintre ei. Ei înva aceast egalitate f r restric ie.ă ă ţă ă ă ă ţ Deci se denatureaz m rturia lor, recurgându - se la o distinc ie ce îi ridică ă ţ ă caracterul absolut.

Îns acordat - a Sf. Ieronim scaunului Romei prerogative excep ionale, cumă ţ ar da a se în elege din scrisorile sale c tre Damasie i Evstohia?ţ ă ş

1 Fer. Ieron., Adv. Iovin.2 Ibid .3 Ibid ., Advers. Pelag., cart. I, cap. IV.4 Ibid . Comment. in Epistol. ad Galat.5 Pentru ca s nu fim acuza i de a atribui fals aceast doctrin partidului roman, noiă ţ ă ă inform m c ea se va g si la un teolog ce se bucur de o mare autoritate în partid, P. Perrone;ă ă ă ă Tract. de Loc. Theolog., part. I sect. II, cap. I. Difficult. respons. ad. 6.

Iat ce zice sfântul dasc l într - o alt scrisoareă ă ă 1:„Nu trebuie a crede c ora ul Romei este o Biseric deosebit de acea a totă ş ă ă

universul: Gallia, Britania, Africa, Persia, R s ritul, India, toate neamurileă ă barbare slujesc lui Iisus Hristos i in ş ţ o singur regul a adev rului; dac seă ă ă ă caut autoritatea, universul ă este mai mare decât un ora . ş Pretutindeni unde este un episcop, fie el la Roma, ori la Euguba, la Constantinopole sau la Rhega, la Alexandria sau la Tanis, el are aceea i autoritate, ş acela i merit, având acela iş ş sacerdo iu. Puterea dat de avu ii sau înjosirea la care s r cia coboar nu facţ ă ţ ă ă ă pe un episcop nici mai mult nici mai pu in mare.”ţ

Nu se poate zice mai l murit c regula adev rului nu este decât în corpulă ă ă episcopal întreg, iar nu la Roma; c episcopul Romei nu e mai mult, caă episcop, decât cel mai smerit episcop al Bisericii; c puterea ce are din pricinaă bog iilor sale nu- l f cea superiorul celorlal i. Am putea chiar s zicem cumăţ ă ţ ă c Fer. Ieronim s- a sârguit în toate scrierile sale s dezmint scrisorile luiă ă ă c tre Damasie.ă

Îns , adaug teologii romani, prerogativele papale erau atât de bineă ă recunoscute, încât însu i ereticul Iovinian aminte te despre aceasta. Într-ş şadev r, vrând a proba Sfântului Ieronim c starea c s toriei ar fi mai presusă ă ă ă de starea fecioriei, el îi zice: „Sf. Ioan era feciorelnic i Sf. Petru era însurat:ş pentru ce Iisus Hristos a ales mai mult pe Sf. Petru ca pe Sf. Ioan, ca să zideasc pe el Biserica ă sa?“ Romanii se opresc aci i nu dau r spunsulş ă Sfântului Ieronim c tre Iovinian. Aceast metod nu vorbe te în favoareaă ă ă ş bunei lor credin e, dup cum se va vedea. Iat r spunsul Sf. Ieronimţ ă ă ă 2: „Dac aă ales pe Petru, în loc de a alege pe Ioan pentru aceast vrednicie, este fiindc nuă ă era nimerit a o încredin a unui tân r, sau mai bine zis unui copil ca Ioan, ca sţ ă ă nu se nasc gelozie. Dar dac Petru este apostol, i Ioan este apostol. Unul esteă ă ş însurat, cel lalt feciorelnic. Îns Petru nu este ă ă decât apostol, iar Ioan este apostol, evanghelist i proroc.”ş

Într- adev r, ar fi judecat oare în chipul acesta Sf. Ieronim, dac ar fi avută ă despre întâietatea Sfântului Petru ideea ce o au cei de la Roma despre aceea a papei? El ar fi judecat r u împrotiva lui Iovinian, dac acest eretic ar fi privită ă întâietatea lui Petru altminteri decât ca o prioritate, în virtutea c reia eraă reprezentantul colegiului apostolic i ş simbolul unit ii; c ci el reazemăţ ă ă argumenta ia sa pe acest punct ţ necontestat: c Petru nu era decât apostol ca iă ş ceilal i. Dac Iovinian ar fi crezut c era altceva, argumentul Sfântului Ieronimţ ă ă ar fi fost ridicol. Iar sfântul dasc l ar fi pus el oare acest prim principiu ală argumenta iei sale? Ar fi pus el pe Sf. Ioan mai presus de Sf. Petru din pricinaţ titlurilor sale de evanghelist i de ş proroc, dac Sf. Petru ar fi fost eful,ă ş principele apostolilor în în elesul ce Roma atribuie ast zi acesţ ă tor expresii?Dup tabloul ce am f cut asupra predaniei ă ă statornice i universale ş a celor dintâi cinci veacuri ale Bisericii, oricine r mâne cuprins de mirare când audeă pe cardinalul Orsi 3 zicând c nu se pot opune preten iilor papale decât texteă ţ r zle e i care nu au în sine în elesul predaniei sobornice ti; când aude, zic, peă ţ ş ţ ş to i partizanii Papalit ii afirmând c predania sobornic este pentru sistemulţ ăţ ă ă lor, mai cu seam în cele dintâi veacuri!ă

1 Fer. Ieron., Epist. 146 ad. Ev.2 Ibid., Cart. 1 contr. Iovin.3 Orsi, De Infaillibilitas Rom. Pontif.

V.Despre st pânirea episcopilor Romei pe vremea veacurilor al aselea, ă ş

al aptelea i al optulea.ş ş

Am v zut mai sus c sinoadele ecumenice de la Constantinopole i de laă ă ş Chalcedon d duser episcopului Constantinopolei al doilea rang înă ă episcopatul catholic, i c episcopul Romei, Leon, s- a împrotivit acestui canon,ş ă pentru cuvântul c el schimb rânduiala ierarhic statornicit la Sinodul Întâiă ă ă ă Ecumenic de la Nicea.

Într- adev r, putem crede c Sf. Leon n- a avut drept temei împrotivirii saleă ă decât paza canoanelor. Dar urma ii s i avur de bun seam un alt temei. Ei seş ă ă ă ă temur ca nu cumva episcopul Constantinopolei s le ia locul curând înă ă întâietate; i trebuia a fi cu atât mai gata a z misli aceste temeri, cu câtş ă sinodul din Chalcedon nu d duse ca temei al întâiet ii decât vrednicia cet iiă ăţ ăţ Romei, capitala Imperiului. Iar Roma pierdea din însemn tatea ei cu fiecare zi.ă Imperiul Roman de Apus c zuse sub loviturile barbarilor; Roma trecea rând peă rând în mânile nenum ratelor hoarde, care tergeau pân i semnele m re ieiă ş ă ş ă ţ sale din trecut. Constantinopole ajunsese singur miezul Imperiului i cre teaş ş în slav , cu cât Roma era mai umilit . Pe de alt parte, împ ra ii d deau peă ă ă ă ţ ă fiecare zi episcopilor Constantinopolei noi prerogative, care sporeau influen aţ lor, pe când cei ai Romei erau ca i uita i de c tre ei. Era deci firesc caş ţ ă episcopii romani s se arate gelo i de prerogativele i de ă ş ş onorurile fra ilor lorţ din Constantinopole, i ca acea gelozie s se iveasc în leg turile ce erauş ă ă ă necesare i care trebuiau a se p stra între ei. Era firesc iar i ca episcopiiş ă ăş Constantinopolei s se arate mândri în fa a celui din Roma, care nu mai aveaă ţ decât aparen ele întâiet ii i amintirile unei slave ce se întuneca din zi în zi.ţ ăţ ş

Iat dar obâr ia luptelor ce avur loc între scaunele Romei iă ş ă ş Constantinopolei în vremea veacurilor al aselea, al aptelea i al optulea, iş ş ş ş nevoia care sili pe episcopii romani s dea sprijin la reînfiin area unui nouă ţ imperiu apusean, în care ei ar fi putut, gra ie noilor împ ra i, s capete pentruţ ă ţ ă întâietatea lor privilegii care s întreac pe cele ale scaă ă unului Constantinopolei..

Nu trebuie s pierdem din vedere aceste priviri generale, dac vrem aă ă în elege istoria Papalit ii i luptele ce au adus ruptura Bisericilor din R s ritţ ăţ ş ă ă

i din Apus.şF r îndoial c împ ra ii din Constantinopole se sârguiau a spori influen aă ă ă ă ă ţ ţ

episcopilor acestui ora . Ei promulgar în acest scop o mul ime de decrete, iarş ă ţ împ ratul Zenon f cu chiar din canonul al dou zeci i optulea al Sinodului deă ă ă ş la Chalcedon o lege de stat. efii noului Imperiu de R s rit credeau a sporiŞ ă ă propria lor slav înconjurând de str lucire i de putere scaunul capitalei lor. Înă ă ş temeiul pozi iei sale, episcopul Constantinopolei a fost pe lâng ei mijlocitorulţ ă necesar, nu numai al celorlal i episcopi r s riteni, ci i al Apusului; el ajunseţ ă ă ş atât de puternic, încât s- a statornicit obiceiul de a- l alege dintre membrii familiei imperiale sau din familiile cele mai ilustre.

Episcopul Constantinopolei nu se bucurase dintâi decât de un titlu onorific, în puterea canonului al treilea al Sinodului al Doilea Ecumenic (381). Câtva timp dup aceea, împ ratul Theodosie cel Tân r promulg dou legi, pentruă ă ă ă ă a- i da o autoritate real ă asupra provinciilor Asiei i Iliriei. Sinodul de laş Chalcedon (451) d du acestor legi consacrarea sa eclesiastic i întinseă ă ş

autoritatea episcopului Constantinopolei asupra Pontului i Traciei, din cauzaş certurilor eclesiastice care turburau aceste regiuni. Episcopul Constantinopolei se crezu chiar în drept de a- i întinde jurisdic ia asupra celorlalte scauneş ţ patriarhale din R s rit.ă ă

Trebuie s ne urc m la veacul al cincilea spre a g si izvorul acestoră ă ă întreprinderi.

În 476, Acachie era pe scaunul Constantinopolei i Simplicius pe cel alş Romei. Vasilisc, alungând pe Zenon de pe tronul imperial, se rosti în favoarea ereticilor osândi i de c tre sinodul din Chalcedon i rechem din exil peţ ă ş ă Timothei Elura, episcop eretic al Alexandriei, i pe Petru Fulonul, episcopş eretic al Antiohiei, i unul i altul canonice te depu i. Aceste Biserici fur plineş ş ş ş ă de turburare i se vorbea de un nou sinod, pentru a se reveni asupraş hot rârilor de la Chalcedon. Simplicius i- a scris lui Vasilisc contra ereticilor; elă a recurs totodat la Acachie pentru a ob ine de la împ ratul izgonirea luiă ţ ă Timothei i pentru a face pe acest principe s adune un nou sinodş ă 1. Însă Vasilisc a fost r sturnat, i Zenon s- a urcat iar i pe tronul imperial.ă ş ăş Simplicius îi scrise îndat , rugându - l s alunge pe eretici, i mai cu seam peă ă ş ă Timothei din Alexandria. Acachie trimise la episcopul Romei un diacon, spre a se sf tui cu el asupra mijloacelor trebuincioase spre a t m dui releleă ă ă Bisericilor. Simplicius îi r spunse c , dup Dumnezeu, numai ă ă ă singur împ ratulă putea vindeca aceste rele i c principele trebuia s publice o ordonanş ă ă ţă pentru a exila pe Timothei, pe Ioan al Antiohiei, ce luase locul ereticului Petru

i care nu era mai bun decât el, i în fine, pe to i episcopii eretici protivniciş ş ţ sinodului din Chalcedon.

Trebuie a lua aminte c dac s- ar fi recunoscut episcopului Romeiă ă autoritatea universal i absolut ce i se atribuie ast zi, el nu ar fi avut nevoieă ş ă ă de intervenirea imperial pentru a restabili în Biserici ordinea i respectulă ş legilor. Uzurpatorii scaunelor episcopale i episcopii depu i n- ar fi putut aveaş ş atât de numero i partizani.ş

Simplicius ceru interven ia lui Acachie pe lâng Zenon, pentru a ob ineţ ă ţ ordonan a ce o cerea i pentru a face s se excomunice aceia cari ar fi fostţ ş ă osândi i la surghiun.ţ

Împ ratul f cu decretul cerut de Simplicius i de Acachie i adun un sinodă ă ş ş ă de episcopi r s riteni cari excomunicar pe episcopii eretici, îndeosebi peă ă ă Petru i pe Ioan, uzurpatorii scaunului Antiohiei, i pe Timothei al Alexandriei.ş ş Sinodul scrise lui Simplicius, rugându - l s nu primeasc în comuniunea sa peă ă niciunul din cei osândi i de el. Atunci Simplicius îi excomunic i el din parte-ţ ă şi, i f cu cunoscut lui Acachie hot rârea sa, rugându - l s cear de laş ă ă ă ă ă împ ratul s fac a se pune în lucrare decretul de proscriere ce îl promulgase.ă ă ă

Timothei Elura, sl bit de vârst i de boal , fu l sat s moar la Alexandria.ă ă ş ă ă ă ă Dup moartea sa, partizanii s i aleser pe Petru, supranumit ă ă ă Moggos (“Calul”); îns împ ratul Zenon îl alung i restabili pe scaunul Alexandriei pe Timotheiă ă ă ş Solofaciola, care fusese pe nedrept alungat 2. Cei trei episcopi ai Romei, Constantinopolei i Alexandriei se aflar astfel în des vâr it leg tur i î iş ă ă ş ă ă ă ş ş deter probe despre aceasta unii altora.ă

Atunci îns episcopul Antiohiei, care înlocuise pe cei doi uzurpatori Petru iă ş

1 Cf . Simplic. Epist. în Colec ia lui Labbe, tom IV. Evag. ţ Hist.2 Curtea Romei cunoa te atât de pu in aceste fapte ast zi, încât în lucrarea publicat de eaş ţ ă ă contra Bisericii R s riteneă ă , sub numele D- lui. Pitzipios, ea face din Petru Moggos patriarhul Antiohiei . Vezi partea I, cap. II.

Ioan, a fost ucis într - o r scoal . Biserica de acolo era adânc dezbinat iă ă ă ş partidele religioase î i d deau un r zboi înver unat. Pentru a dobândi iertareaş ă ă ş lor de la împ ratul, ei se învoir s renun e la drepturile lor de alegere iă ă ă ţ ş cerur lui Zenon s le aleag el însu i un episcop. El alese pe tefan, care aă ă ă ş Ş fost hirotonit la Constantinopole de c tre Acachie. Aceast alegere nu eraă ă dup canoane; faptul era cunoscut la Constantinopole ca i la Roma; dar seă ş invocau împrejur rile i se scrise papei de cele petrecute, spre a nu refuza să ş ă intre în comuniune cu noul episcop. Simplicius ader la ceea ce f cuseră ă ă împ ratul i Acachie, insistând asupra acestui punct: c o astfel de alegere,ă ş ă protivnic canoanelor de la Nicea, nu putea stabili un precedent. Lucrul a fostă încuviin at i de c tre cei de la Constantinopole; îns este sigur c turbur rileţ ş ă ă ă ă din Bisericile Antiohiei i Alexandriei au slujit la întinderea influen eiş ţ episcopilor Constantinopolei în toate Bisericile R s ritene; c ci împ ratulă ă ă ă intervenea neap rat în aceste turbur ri i se ajuta, în lucrurile biserice ti, deă ă ş ş episcopul de pe lâng el, ale c rui sfaturi le putea avea cu lesnire. Simpliciusă ă b ga de seam progresele scaunului rival; de aceea el apela cu atâta îngrijire laă ă canoane, spre a împiedica amestecul lui Acachie s treac în obicei.ă ă

Între acestea, murind tefan, împ ratul alese pe Calendion ca urma , iarŞ ă ş Acachie s vâr i hirotonia. Calendion adres , dup obicei, o scrisoare deă ş ă ă încuno tiin are episcopului Romei, care intr în comuniune cu dânsulş ţ ă 1.

Greut ile au fost mai mari pentru scaunul Alexandriei, dup moartea luiăţ ă Timothei Solofaciola. Ioan Talaia a fost ales i hirotonit în toat regula. Însş ă ă Acachie se rosti contra lui, încredin ând pe împ ratul c Ioan era nevrednic deţ ă ă episcopat, i- l f cu s dea scaunul lui Petru Moggosş ă ă . Aceasta era, în ochii s i,ă un mijloc de a restatornici pacea, c ci Moggos f g duia c nu se va împrotivi,ă ă ă ă dimpreun cu tovar ii s i, sinodului de la Chalcedon, iar credincio ii n- ară ăş ă ş mai avea dezgust pentru el de îndat ce ar fi înt rit canonice te. Episcopulă ă ş Romei nu împ rt i nicidecum p rerile lui Acachie i declar c , de i nu intraă ăş ă ş ă ă ş în comuniune cu Ioan Talaia, nu ar putea recunoa te niciodat pe Petruş ă Moggos ca episcop legitim. Zenon nu inu seam de aceasta i înt ri pe Petruţ ă ş ă Moggos. Acachie se puse în duhovniceasc leg tur cu el, în elat deă ă ă ş m rturisirile ortodoxe ale acestui r u episcop.ă ă

Ioan Talaia, fugind din Alexandria, trecu la Antiohia i de acolo la Roma. Elş f cu în aceste dou ora e depozi iile cele mai ap s toare contra lui Moggos iă ă ş ţ ă ă ş fu primit în comuniune de Calendion i Simplicius. El scrise lui Acachie,ş cerându - i acela i lucru; îns acesta îi r spunse c nu- l cuno tea de legitimş ă ă ă ş episcop al Alexandriei. Simplicius scrise îndat lui Acachie, învinuindu - l c aă ă acordat comuniunea sa lui Moggos. Dar muri înainte de a primi r spunsulă episcopului Constantinopolei (483). Ca urma avu pe Felix, pe lâng care Ioanş ă Talaia pled îndat cauza sa. Ioan scrise un memoriu contra lui Acachie, iară ă Felix întruni la Roma un sinod, unde s- a hot rît c Acachie trebuie să ă ă r spund la memoriul lui Ioan i s rosteasc anatema asupra lui Petruă ă ş ă ă Moggos. Aceste hot râri fur trimise împ ratuluiă ă ă 2. În scrisorile scrise lui Zenon

i lui Acachie, Felix se plânge cu am r ciune despre faptul c nici m car nu s-ş ă ă ă ăa r spuns la scrisorile predecesorului s u privitoare la turbur rile Bisericii dină ă ă Alexandria. Zenon, prin fric i prin m guliri, înduplec pe trimi ii lui Felix să ş ă ă ş ă

1 În scrierea, citat mai sus, se confund ă ă scrisorile de comuniune cu cereri de confirmare; ceea ce probeaz c curtea Romei nu cunoa te mai bine dreptul canonic decât faptele istorice. Veziă ă ş partea I, cap. III.2 Felix . Epist ., în Colec ia lui Labbe, tom IV. Evag. ţ Hist. Eccl.

intre în comuniune cu Acachie i cu Petru Moggos; îns du manii acestor doiş ă ş episcopi pârâr la Roma pe ace ti lega i, cari fur depu i. Ei aduseser două ş ţ ă ş ă ă scrisori, în care Acachie i Zenon limpezeau purtarea lor fa de Petru Moggosş ţă

i t g duiau acuza iile contra acestui episcop.ş ă ă ţAceast purtare jigni pe papa, care adun îndat un sinod de episcopiă ă ă

italieni pentru a excomunica pe Acachie i a- l depune. El îi f cu cunoscutş ă ă hot ră ârea sa, pe care o subscrise astfel: „Felix, episcop al sfintei Biserici Catholice a Romei.”

Judecata dat împrotiva lui Acachie era nul i anticanonic , fiindc eraă ă ş ă ă f cut în afar de locurile unde re edea vinovatul i f r a lua parte i episcopiă ă ă ş ş ă ă ş r s riteni, judec tori ă ă ă trebuincio iş cu prilejul acesta. Între altele, se vedea în hot râre un ton foarte p tima ; în sfâr it, Felix pare c d într- însa ă ă ş ş ă ă scaunului s u din Roma ă titlul de catholic, adică universal, pentru a da s se în eleag că ţ ă ă st pânirea lui se întindea peste toat Biserica.ă ă

Din aceasta se vede c , de i episcopii Romei nu au luat pentru persoana lor,ă ş dup cum ne spune Sf. Grigorie cel Mare, titlul de ă ecumenic sau universal, ce le- ar fi fost oferit de Sinodul de la Chalcedon, ei au c utat la pu in timp după ţ ă acest sinod s atribuie scaunului lor nu un titlu ă onorific, ci o autoritate ecumenic , ă ceea ce era protivnic atât vederilor sinodului, cât i predanieiş întregii Biserici. Episcopul Romei se arat gata a dep i cu atât mai multă ăş prerogativele sale, cu cât Acachie era mai puternic în cârmuirea afacerilor Bisericii de R s rit; el se arat cu atât mai p tima , cu cât episcopulă ă ă ă ş Constantinopolei era mai mândru de pozi ia sa. Acachie dispre ui hot râreaţ ţ ă episcopului Romei i refuz chiar de a o primi. Câ iva episcopi rostindu - seş ă ţ contra lui, el îi caterisi; Roma din parte- i, excomunic pe p rta ii lui. După ă ş ă moartea lui Acachie, întâmplat în 489, dezbinarea a urmat în privin a sa.ă ţ Dac cineva s- ar putea îndoi c gelozia Romei n- ar fi fost cauza în mare parteă ă a opozi iei sale fa de Acachie, ar fi destul s citeasc ceea ce scria despreţ ţă ă ă aceasta papa Ghelasie în 495. Acest pap , primind de la episcopii din Dardaniaă o scrisoare în care i se zicea c p rta ii lui Acachie se sprijineau cu deosebireă ă ş pe neregularitatea hot rârii date împrotiva lui de c tre sinodul italian,ă ă Ghelasie le r spunse sprijinindu - se pe Sinodul de Chalcedon, care ar fiă osândit mai dinainte pe aceia ce i- ar sta împrotivă 1. Îns tocmai acolo eraă chestiunea — a ti dac Acachie ar fi fost lipsit de respectul datorat Sinoduluiş ă de la Chalcedon c utând a alina turbur rile ce se ridicaser în R s rit înă ă ă ă ă privin a acestei adun ri. Un fapt este sigur: Acachie, silindu - se a alinaţ ă turbur rile i ar tându - se binevoitor pentru oameni, nu jertfise nimic dină ş ă doctrina sobornic încheiat la Chalcedon. i mai pu in îndoios este fptul că ă Ş ţ ă cei osândi i mai întâi la Constantinopole, apoi i la Roma, nu au fost niciodatţ ş ă asculta i fa c tre fa cu învinuitorii lor; c ei aveau foarte mul i p rta i; cţ ţă ă ţă ă ţ ă ş ă fuseser osândi i, surghiuni i i prigoni i prin mijlocirea puterii imperiale, aă ţ ţ ş ţ c rei asprime episcopii Romei o stârneau neîncetat, dup cum m rturisescă ă ă scrisorile lor. Nu e deci de mirare c Acachie, chiar dup moartea sa, a fostă ă privit în R s rit ca un mare i sfânt episcop, i c hot rârea sinodului italiană ă ş ş ă ă dat asupra lui a fost considerat ca neavenit . Ghelasie r spunse foarteă ă ă ă necuviincios la preten ia episcopilor Dardaniei fa cu aceast hot râreţ ţă ă ă

1 Deci Roma depusese pe Acachie sub pretextul opunerii sale fa de sinodul de la Chalcedon,ţă ceea ce dezminte aser iunea, cuprins în lucrarea sus- citat , c nu era vorba de nici oţ ă ă ă chestiune dogmatic între Roma i Constantinopole în ce prive te pe Acachie. ă ş ş Vezi partea I, cap. III.

nelegal . El arat mult patim c utând a doborî argumentul ce se aducea înă ă ă ă ă favoarea lui Acachie, privind însemn tatea scaunului Constantinopolei. „Noiă am râs”, zice el 1, „de prerogativa ce ei (episcopii din R s rit) vor a atribui luiă ă Acachie, pentru c el ar fi fost episcopul ora ului imperial. Au doar n- a locuită ş ă împ ratul mult vreme la Ravenna, la Milan, la Sirmium, la Treva? Au doară ă ă episcopii acestor ora e trecut - au ei pentru aceasta marginile prescrise deş toat ă vechimea? Dac e vorba de însemn tatea ora elor, episcopii de al doileaă ă ş

i de al treilea scaun au mai mult vrednicie decât episcopul ş ă unui ora care nuş are m car dreptul de mitropolie. ă Alta este puterea Imperiului cel dup veacuri,ă

i alta împ r irea vredniciilor biserice ti. Pentru c un ora este mic, el nuş ă ţ ş ă ş mic oreaz nicidecum slava voievodului care se g se te acolo de fa ; darş ă ă ş ţă iar i, starea împ ratului nu schimb nicidecum rânduiala religioas , i acelăş ă ă ă ş ora trebuie mai ales a se folosi de un asemenea privilegiu spre a p straş ă libertatea credin ei, r mânând lini tit în marginile sale.”ţ ă ş

Dar care era teme iul însemn t ii Bisericii Romane? Ghelasie nu poate ar taă ăţ ă altul, decât sinodul de la Nicea. Oare nu are un sinod ecumenic tot atâtea drepturi ca i un alt sinod de aceea i natur ? Dac la Nicea Biserica rânduiseş ş ă ă rangul ierarhic astfel ca Roma i Alexandria s fie superioare Antiohiei iş ă ş Ierusalimului, pentru c scaunele lor aveau mai mult însemn tate, pentru ceă ă ă sinodul de la Chalcedon n- ar fi avut dreptul de a pune Constantinopolea înaintea Alexandriei, i chiar înaintea Romei? Dac în spiritul sinodului ş ă de la Nicea, Roma i ş Alexandria trebuiau s stea înaintea Antiohiei i Ierusalimului,ă ş aceasta nu era desigur decât din pricina însemn t ii lor politice, dup cum oă ăţ ă zice foarte bine sinodul de la Chalcedon; pentru ce dar Constantinopole, ajuns mai însemnat decât Alexandria când se f cuse capital a Imperiului, n- ar fiă ă fost ridicat la un rang ierarhic mai înalt? Ghelasie nu era în chestiune vorbind de re edin ele ş ţ imperiale din Treva, Milan, Ravenna i Sirmium, c ci acesteş ă ora e nu au fost niciodat ş ă ora e domş nitoare sau capitale, ca Roma iş Constantinopole. El împingea patima sa pân la a refuza Constantinopoleiă simplul titlu de mitropolie, fiindc vechiul Bizan nu a fost mitropolie. Astfelă ţ c învinuind i osândind pe Acachie pentru p ruta sa împrotivire Sinodului deă ş ă la Chalcedon, Roma se compl cea în a c lca în picioare hot rârile aceluiaă ă ă ş sinod. Ce import c papa Leon a protestat contra acestor canoane, subă ă pretextul celor de la Nicea? Nu este mai pu in adev rat c canoanele de laţ ă ă Chalcedon sunt de aceea i valoare, fiindc adunarea a fost tot atât deş ă ecumenic .ă

Nu este treaba noastr s d m aici la iveal toate gre alele istorice iă ă ă ă ş ş m rturiile tirbite ale scrisorii lui Ghelasie; vrem numai a constata c cu câtă ş ă Constantinopole cre tea în influen , cu atât Roma voia a- l umili. Pricepeş ţă oricine de ce. Ea era sub st pânirea barbarilor i pierdea pe fiecare zi dină ş prestigiul s u, iar Constantinopole, dimprotiv , era la epoca m ririi sale.ă ă ă

În unul din tratatele sale împrotiva lui Acachie 2, Ghelasie revine asupra canonului Sinodului de la Chalcedon care acorda al doilea rang în Biserică episcopului Constantinopolei. El pretinde c acest canon nu are valoare,ă pentru c a fost respins de scaunul roman. Pentru ce atunci acest scaun lua caă temei al argumenta iei sale Sinodul de la Nicea ca având prin el însu i oţ ş autoritate superioar , c reia îns i Roma trebuia a se supune? Oare nu fiindcă ă ăş ă Sinodul de la Nicea era ecumenic? Dar Sinodul de la Chalcedon nu era de

1 Ghelas., Epist. ad Episcop. Dard.2 Ibid., De Anath.

asemenea ecumenic, i autoritatea sa nu era aceea i ca i ceaş ş ş a sinodului de la Nicea?

L murit c Roma, ca urmare a antipatiei sale contra Constantinopolei, seă ă punea într - un impas. Pentru a ie i din el, ea nu avea decât o cale: a proclamaş c autoritatea sa venea de la Dumnezeu i era superioar autorit ii sinodului.ă ş ă ăţ Aceasta a fost calea pe care a luat - o. Ea o afirm mai întâi cu timiditate i cuă ş cuvinte acoperite, apoi pe fa , de îndat ce crezu ocazia favorabil .ţă ă ă

Aceste tendin e papale încep a se ivi în scrisorile i instruc iunile papilorţ ş ţ privitoare la turbur rile pricinuite prin pretinsa caterisire a lui Acachie. Mai totă R s ritul privea hot rârea ca nul . Papii o men ineau, amestecând această ă ă ă ţ ă afacere cu acea a sinodului de la Chalcedon, pentru a- i da mai multă însemn tate; totu i doctrina ce domin chiar în aceste documente este aceeaă ş ă c numai ă sinodul putea stabili temeiul împ c rii, ceea ce excludea ideea uneiă ă autorit i centrale i suverane, fie la Roma, fie aiurea. Aceast cugetareăţ ş ă domin mai ales în scrierile lui Ghelasie i ale lui Hormisda, care au avut ună ş rol important în turbur rile din R s rit.ă ă ă 1

Pacea se f cu în 519, la un sinod inut în Constantinopole, i cu condi iiă ţ ş ţ dezb tute de o parte i de alta cu o egal autoritate. Când în 525, papa Ioan Iă ş ă s- a dus la Constantinopole, din porunca lui Theodoric, regele Italiei, pentru a pleda acolo în favoarea arienilor, a fost poftit s slujeasc liturghia în ziuaă ă Pa tilor. El a primit, dar cu condi ia ş ţ ca s i se dea voie a edea în locul întâi.ă ş Nimeni nu i- a contestat privilegiul; totu i ş cererea lui tr deaz o mareă ă îngrijorare a Papalit ii în chestiunea întâiet ii romane. Episcopulăţ ăţ Constantinopolei era atunci bogat i influent; cel al Romei, din contr , supusş ă fanteziilor unor regi eretici, era într - o atât de mare s r cie încât Agapit, fiindă ă obligat în 536 a se duce la Constantinopole din ordinul lui Theodot, regele go ilor, a trebuit s vând o parte din sfintele vase ca s aib banii trebuitoriţ ă ă ă ă de drum. Agapit a fost primit cu cinste de împ ratul Iustinian. Împ r teasaă ă ă ridicase atunci pe scaunul Constantinopolei pe Anthim, episcopul Trevizondei, cunoscut prin alipirea sa la eresurile lui Evtihie. Episcopii afl i înţ Constantinopole se folosir de venirea papei pentru a ine cu el un sinodă ţ contra lui Anthim, care iubi mai bine a se reînturna la episcopia sa din Trevizonda, decât a face o m rturisire de credin soborniceasc . Minna, alesă ţă ă în locul s u de cler i de popor, confirmat de împ rat, a fost sfin it de c treă ş ă ţ ă papa. Într- o scrisoare a episcopilor r s riteni se vede c ei au dat lui Agapită ă ă titlurile de P rinte al P rin iloră ă ţ i de ş patriarh, iar într - o alt scrisoare aă c lug rilor i s- au dat titlurile de ă ă arhiepiscop al vechii Rome i de ş patriarh ecumenic 2. Aceste titluri erau curat onorifice i în gustul epocii, mai ales înş R s rit, unde se d dea titlul de ă ă ă P rinte al P rin ilor ă ă ţ tuturor episcopilor pe care voiau a- i onora într - un chip deosebit. Acest titlu nu vorbe te deci nicidecumş în favoarea unei autorit i pe care nici papii în i i nu i- o atibuiau înc .ăţ ş ş ş ă

Discu iile relative la cele ţ Trei Capitole dau o prob necontestabil înă ă sprijinul celor ce afirm m noi. Înc de la Sinodul din Chalcedon, R s ritulă ă ă ă cre tin se umpluse de cele mai aprinse discu ii, recurgându - se la toateş ţ subtilit ile ra ionamentului. Unii preschimbau f i doctrina sinodului, spre aăţ ţ ăţ ş o ataca cu mai mult folos; al ii îi contestau ortodoxia, punându - l în opozi ieţ ţ cu Sinodul de la Efes i cu Sf. Chiril. Ceea ce d dea loc acestor de pe urmş ă ă învinuiri era faptul c P rin ii de la Chalcedon l saser a se crede c aprobauă ă ţ ă ă ă

1 Vezi scrisorile lor în Colec ia sinoadelor ţ a lui Labbe, tom IV.2 Labbe, Colect. Sinoad., tom V.

doctrina lui Theodor, episcopul Mopsuestiei, o scrisoare a lui Ibas i scrierileş lui Theodorit contra anatemelor Sfântului Chiril. Împ ratul Iustinian se ocupaă mult de discu iile teologice, mai întâi din înclina ie, dar i pentru c diferiteleţ ţ ş ă partide, c utând a- l avea pentru ei, îi deferau cauza lor. El crezu c a g sită ă ă mijlocul de a reuni cugetele în chestiunea Sinodului din Chalcedon prin limpezirea neîn elegerilor, a c rora pricin erau cele trei scrieri mai susţ ă ă numite, i prin condamnarea lor, ceea ce i f cu. Aceste trei scrieri sunt a aş ş ă ş zisele Trei Capitole. Desigur se putea descoperi în ele tendin e nestoriene;ţ autorii nu mai erau acolo pentru a se explica; i nu era vorba decât de aş condamna nestorianismul din scrierile lor.

Iustinian trimise tuturor episcopilor condamnarea celor Tre i Capitole, cu porunca de a o semna. Unii consim ir la aceasta; al ii se împrotivir ,ţ ă ţ ă neprivind condamnarea decât ca pe o lovitur dat Sinodului de la Chalcedon.ă ă Papa Vigilie a fost chemat la Constantinopole de c tre Iustinian. Dup ce aă ă refuzat de a se uni la osândire, a consim it la ea ţ f r aă ă aduce vreo jignire Sinodului de la Chalcedon. Aceast rezerv nu mul umea pe vr jma iiă ă ţ ă ş sinodului, pe când în ochii celeilalte partide ea nu scuza nicidecum osândirea. Episcopii Africii, Iliriei i Dalma iei, i un mare num r de al i episcopi, seş ţ ş ă ţ desp r ir de împ rt irea cu Vigilie. Cei africani îl excomunicar într - un chipă ţ ă ă ăş ă solemn într - un sinod din 551. 1

F r a ne atinge de chestiunea în discu ie, faptele arat îndestul c în veaculă ă ţ ă ă al aselea episcopul Romei nu erş a privit nici ca infailibil, nici ca centru al unit ii catholice; c nu se punea acest centru decât în ăţ ă credin a ţ curat iă ş ortodox , i în sinoade, care înf i au Biserica întreag .ă ş ăţ ş ă

Vigilie, sp imântat de osândirile ce plouau asupra lui, ceru de la împ rată ă adunarea unui sinod ecumenic, spre a sfâr i discu ia. Iustinian se învoi laş ţ aceasta i adun episcopii. Vigilie î i lu înapoi isc litura ce o d duse, i seş ă ş ă ă ă ş hot rî ca to i s p zeasc t cerea pân la hot rârea sinodului.ă ţ ă ă ă ă ă ă

Se dovede te deci c nu se vedea, atât la Roma cât i aiurea, vreo autoritateş ă ş doctrinal infailibil decât în episcopat, singurul tâlcuitor al credin eiă ă ţ universale.

Vigilie refuz s asiste la edin ele sinodului, sub cuvânt c apusenii nuă ă ş ţ ă erau la sinod în atât de mare num r ca r s ritenii. I se atrase luarea- aminte că ă ă ă erau acum mai mul i episcopi apuseni la Constantinopole decât se g siser laţ ă ă alte sinoade ecumenice. Greutatea scornit de Vigilie probeaz c el nu seă ă ă credea în drept a da, prin prezen a sau delega ia sa, ţ ţ caracterul de ecume nicitate unui sinod, dup cum se pretinde ast zi la Roma. Cu toateă ă acestea, Vigilie trimise sinodului avizul s u asupra celor ă Trei Capitole i seş împrotivi la osândirea lor. Sinodul nu inu nici o seam de împrotivirea lui,ţ ă cercet cele trei scrieri cu îngrijire, osândindu - le doctrina ca protivnică ă sinoadelor de mai înainte, i anume celui de la Chalcedon, care a fost cuş solemnitate recunoscut ca ecumenic, cu acela i titlu precum cele de la Nicea,ş Constantinopole i Efes.ş

Mai înainte de a da hot rârea sa, sinodul reînnoi demersurile sale pe lângă ă Vigilie. „Prea evseviosul Vigilie”, zice el2, „aflându - se în acest ora , a luat parteş la tot ce s- a gr it ating tor de cele ă ă Trei Capitole , i le- a lep dat de mai multeş ă ori prin viu grai i prin scris. Apoi a primit, în scris, ca s vin la sinod spre aş ă ă

1 Cf. Facundi Op., edi . lui Sirmond; iar docum. în ţ Colec ia Sinoadelorţ a lui Labbe, tom V; Hist. Eccl. a lui Evag. i a lui Theof.ş2 Sinod. din Const., Sesiunea 8, în Colect. Sin . a lui Labbe.

le cerceta acolo împreun cu noi, ca s se dea o hot râre ob teasc . Împ ratul,ă ă ă ş ă ă dup învoirile noastre, îndemnându - ne a ne aduna, noi am fost datori să ă rug m pe Vigilie s - i împlineasc f g duin a, punându - i înainte pildaă ă ş ă ă ă ţ apostolilor cari, de i plini de Sfântul Duh fiecare în parte, i neavând nevoie deş ş mult întrebare, totu i nu voir a r spunde la întrebarea <<dac trebuia a t iaă ş ă ă ă ă împrejur neamurile> > decât dup ce s- au adunat i au sprijinit p rerile loră ş ă prin locuri din Sfânta Scriptur . P rin ii cari au inut odinioar cele patruă ă ţ ţ ă sinoade au urmat pildele cele vechi i au hot rît împreun chestiunileş ă ă privitoare la eretici; c ci ă nu e alt mjloc de a cunoa te adev rul în chestiunile deş ă credin . ţă Dup Scriptur , fiecare are nevoie de ajutorul fratelui s u; i când doiă ă ă ş sau trei sunt aduna i în numele lui Iisus Hristos, El este în mijlocul lor. Noi amţ chemat deci adeseori pe Vigilie, i împ ratul i- a trimis dreg tori întru acela iş ă ă ş scop; cu toate acestea, el a f g duit doar c va da p rerea sa cu privire la celeă ă ă ă Trei Capitole doar în particular . Ascultând acest r spuns, noi am socotit ceeaă ce zice Apostolul: c fiecare va da seam pentru sine Lui Dumnezeu ă ă i, pe deş alt parte, ne- am temut de judecata de care sunt amenin a i aceia ce smintescă ţ ţ pe fra ii lor.“ţ

Sinodul spune apoi tot ce a f cut pentru cercetarea celor ă Trei Capitole ; el le condamn , proclamând respectul s u pentru Sinodul de la Chalcedon.ă ă

Prin aceast în eleapt hot râre, Sinodul al Cincilea Ecumenic a dezmin ită ţ ă ă ţ învinuirile r spândite de ni te oameni p tima i printre apuseni, privitor laă ş ă ş relele dispozi ii ale celor maiţ mul i dintre membrii s i i r spunse totodatţ ă ş ă ă pretextelor de care se slujeau protivnicii sinodului de la Chalcedon pentru a nu primi hot rârile acestei sfinte adun ri. Astfel el a lucrat puternic la alinareaă ă discordiilor.

Vigilie în elese c a gre it luând ap rarea unei doctrine rele, sub pretextulţ ă ş ă respectului pentru Sinodul de la Chalcedon. ase luni dup închidereaŞ ă sinodului, el scrise patriarhului Constantinopolei, Evtihie, o scrisoare în care m rturise te ă ş c a p c tuit împrotiva dragostei, desp r indu - se de fra ii s i. ă ă ă ă ţ ţ ă El adaug c nu trebuie s ne ru in m a ne întoarce la calea dreapt cândă ă ă ş ă ă cunoa tem adev rul. „Cercetând”, zice el, „afacerea celor ş ă Trei Capitole , le- am g sit vrednice de osând .“ Apoi se roste te în contra celor ce le sus in iă ă ş ţ ş leap d propriile sale scrieri f cute spre a le ap ra. A publicat apoi un lungă ă ă ă memoriu pentru a dovedi c cele ă Trei Capitole con ineau o doctrin reaţ ă 1 i aş rein trat în comuniune cu cei pe care îi anatematizase mai înainte, restabilindu - se pacea.

Sinodul al Cincilea Ecumenic nu a fost nici convocat nici prezidat de c treă episcopul Romei, de i acesta se g sea în ora ul unde se inea adunarea.ş ă ş ţ

edin ele avur loc nu numai f r acest episcop, ci chiar în contra lui. Totu iŞ ţ ă ă ă ş hot rârea sinodului a fost privit drept canonic , i papa însu i se supuse ei,ă ă ă ş ş dup oarecari dificult i ce- i aveau izvorul în necunoa terea faptelor. Apusulă ăţ ş ş se uni cu sinodul astfel adunat, f r papa i în contra papei, i adunareaă ă ş ş c p t astfel caracterul s u de ecumenicitate.ă ă ă ă

Toate împrejur rile acestui mare fapt din istoria bisericeasc probeaz înă ă ă chip v dit c în veacul al aselea nu erau cunoscute nici m car la Romaă ă ş ă pretinsele prerogative ce se atribuie ast zi Papalit ii.ă ăţ

Discu iile ce au avut loc la sfâr itul acestui veac între Ioan Postnicul,ţ ş urma ul lui Evtihie pe scaunul Constantinopolei, i papa Grigorie cel Mare,ş ş

1 Colec ia Sinoadelorţ a lui Labbe, tom V.

arat în chip v dit acela i adev r.ă ă ş ăAm ar tat deja c titlul de ă ă ecumenic fusese dat prin onoare episcopului

Romei în sinodul de la Chalcedon; c papa Felix se silise a da scaunului s uă ă titlul de catholic în acela i în eles; i c ni te c lug ri r s riteni numiser peş ţ ş ă ş ă ă ă ă ă papa Agapit patriarh ecumenic. La Constantinopole se inea socoteal f rţ ă ă ă îndoial de aceste ă antecedente. Împ ra ii ineau a în l a pe patriarhul acesteiă ţ ţ ă ţ capitale, pe care ei o numeau noua Rom , ă la acela i grad de onoare ca i cel alş ş Vechii Rome, l sându - i îns rangul al doilea doar sub raportul vechimii. Deciă ă împ ratul Mavrichie d du lui Ioan Postnicul titlul de ă ă patriarh ecumenic.

Papa Pelaghie al II- lea, apoi urm torul s u, Grigorie cel Mare, protestară ă ă contra acestui titlu. Grigorie scrise atunci renumitele scrisori ce osândesc într-un chip foarte hulitor Papalitatea modern . Vom da din ele câteva rânduri.ă

La începutul episcopatului s u, ă Grigorie adres o ă scrisoare duhovnicească patriarhilor Ioan al Constantinopolei, Evloghie al Alexandriei, Grigorie al Antiohiei, Ioan al Ierusalimului i lui Anastasie, vechi patriarh al Antiohiei,ş prietenul s u. Dac s- ar fi considerat eful i suveranul Bisericii de ă ă ş ş drept divin, el s- ar fi adresat desigur patriarhilor ca unor subordona i; s- ar g si înţ ă aceast circular oarecari urme ale superiorit ii sale. Este îns cu totulă ă ăţ ă altminteri. În circular el st ruie îndelung asupra ă ă datoriilor episcopatului iş nici cuget m car a vorbi de ă ă drepturile ce i- ar fi conferit demnitatea sa. El insist cu deosebire asupra datoriei episcopului de a nu se l sa a fi înl n uită ă ă ţ de grija lucrurilor din afar i sfâr e te circulara sa f cându - i m rturisirea deă ş ş ş ă ş ă credin , spre a proba c era în comuniune cu to i patriarhii, i prin ei cu toatţă ă ţ ş ă Biserica. 1 Aceast t cere a Papei Grigorie asupra pretinselor ă ă drepturi ale Papalit ii e deja foarte semnificativ prin sine îns i, i teologii romani s- arăţ ă ăş ş g si în impas vrând s o explice. Ce ar putea ei deci opune scrisorilor din careă ă avem s traducem câteva extracte, i în care papa Grigorie condamn în modulă ş ă cel mai expres ideea fundamental ce ei ar voi s ne dea despre Papalitate,ă ă adic caracterul universal al autorit ii sale?ă ăţ

Grigorie c tre Ioan, Episcopul Constantinopolei:ă

„Fr ia Voastr î i aduce aminte de pacea i fr easca unire de care seăţ ă ş ş ăţ bucura Biserica când a i fost ridicat la vrednicia arhiereasc . Nu în eleg deciţ ă ţ cum a i cutezat a urma duhului îngâmf rii i a i încercat a lua un titlu careţ ă ş ţ poate pricinui sminteal în sufletul tuturor fra ilor. M mir despre aceasta, cuă ţ ă atât mai mult cu cât îmi aduc aminte c a i fugit, neprimind episcopatul. Cuă ţ toate acestea, ast zi voi i a- l exercita ca i cum a i fi alergat înaintea lui, subă ţ ş ţ st pânirea unor dorin e ambi ioase. Voi care zicea i sus i tare c era iă ţ ţ ţ ş ă ţ nevrednic de episcopat, de abia a i fost ridicat i, dispre uind pe fra ii Vo tri,ţ ş ţ ţ ş a i ambi ionat a avea singur titlul de episcop. Pelaghie, cel dinaintea mea, deţ ţ sfânt amintire, adresase Sanctit ii Voastre observa ii foarte aspre în aceastaă ăţ ţ privin . El a respins, din pricina titlului trufa i îngâmfat ce a i luat, acteleţă ş ş ţ sinodului pe care l- a i adunat în cauza fratelui nostru i împreun episcopţ ş ă Grigorie, i a oprit de a mai comunica cu voi pe arhidiaconul pe care- lş trimisese, dup obicei, la curtea împ ratului. Dup moartea lui Pelaghie, fiindă ă ă ridicat, cu toat nevrednicia mea, la cârma Bisericiiă 2, am avut grij a îndemnaă

1 Sf. Grig. Pap., Epist. 25, Cart. I.2 Dup Papa Grigorie, tot episcopul ia parte la guvernarea Bisericii, autoritatea rezidând înă episcopat.

pe Fr ia Voastr , nu prin scris, ci prin viu grai, mai întâi prin trimi ii meiăţ ă ş 3, apoi prin mijlocirea fiului nostru duhovnicesc, diaconul Savinian, ca s p r si iă ă ă ţ o asemenea p rere de sine- v . Am oprit pe acest din urm de a fi înă ă ă comuniune cu voi dac a i refuza s asculta i cererea mea, spre a însuflaă ţ ă ţ Sanctit ii Voastre ru inea de ambi ia Voastr , înainte de a merge prin c ileăţ ş ţ ă ă canonice dac ru inea nu v- ar vindeca de o trufie pe atât de lumea , pe cât iă ş ţă ş vinovat . Dup cum, înainte de a t ia cangrena, trebuie a pip i cu blânde eă ă ă ă ţ rana, v rog, v cer, st rui cu cea mai mare blânde e ce îmi este cu putin caă ă ă ţ ţă Fr ia Voastr s V împrotivi i tuturor lingu itorilor cari v dau un titluăţ ă ă ă ţ ş ă gre it, i s nu consim i i a V atribui un titlu pe atât de nebunesc pe cât iş ş ă ţ ţ ă ş trufa . Într - adev r plâng; i din adâncul inimii pun pe seama p catelor meleş ă ş ă faptul c fratele meu nu a voit a urma smerenia, el care n- a fost a ezat înă ş vrednicia episcopal decât pentru a readuce sufletele altora la smerenie; că ă acel ce înva pe al ii adev rul, n- a voit nici el însu i a- l înv a, nici aţă ţ ă ş ăţ consim i, cu toate rug ciunile mele, ca s iau eu sarcina aceasta.”ţ ă ă

„Cugeta i deci, v rog, c prin aceast cutez toare încredere în sine paceaţ ă ă ă ă Bisericii întregi este turburat , i c sunte i vr jma ul ă ş ă ţ ă ş harului ce s- a dat tuturor deopotriv . ă Cu cât ve i cre te în acest har, cu atât ve i fi mai umil înţ ş ţ ochii vo tri; i ve i fi cu atât mai mare, cu cât ve i fi mai dep rtat de a hr piş ş ţ ţ ă ă acest titlu extravagant i trufa . Ve i fi cu atât mai bogat, cu cât ve i c uta maiş ş ţ ţ ă pu in a despoia pe fra ii vo tri în folosul vostru. Deci, prea iubite frate, iubi iţ ţ ş ţ smerenia din toat inima voastr ; c ci ea este cea care p streaz unirea întreă ă ă ă ă fra i, i ţ ş care p streaz unitatea în Sfânta Biseric Soborniceasc .ă ă ă ă

„Când apostolul Pavel a auzit pe oarecari credincio i zicând: ş Eu sunt al lui Pavel, eu al lui Apollo, iar eu al lui Petru, nu a putut s priveasc , f r groaz ,ă ă ă ă ă cum se sfâ ia trupul Domnului, alipindu - i- se m dularele la mai multe capete,ş ă

i ş a strigat: Au doar Pavel s- a r stignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel v-ă ăa i botezat? ţ Dac el nu voia ca m dularele trupului Domnului ă ă s fie alipiteă buc ic cu buc ic la alte capete decât al lui Hristos, de i acele capete erauăţ ă ăţ ă ş ale apostolilor, voi ce ve i r spunde lui Hristos, care este capul Bisericiiţ ă universale, ce- i ve i ţ zice la judecata cea de pe urm , voi care, prin titlul vostruă de universal, voi i a îngenunchia toate m dularele sale? Pe cine, spune i - mi vţ ă ţ ă rog, pe cine urma i prin acest titlu nepotrivit, dac nu pe acela care,ţ ă dispre uind leghioanele îngerilor ce erau tovar ii s i, se sili a se urca în vârf,ţ ăş ă ca s nu se supun nim nui i s fie singur mai presus de ceilal i, zicând: ă ă ă ş ă ţ în cer m voi sui, deasupra stelelor cerului voi în l a scaunul meu, edea- voi preă ă ţ ş muntele cel înalt, preste mun ii cei înal i cari sunt spre miaz noapte. Sui- m -ţ ţ ă ăvoi deasupra norilor, fi- voi asemenea celui Prea Înalt?

„Ce sunt fra ii vo tri, to i episcopii Bisericii sobornice ti, dac nu steleleţ ş ţ ş ă cerului? Via a lor i înv tura lor str lucesc, într - adev r, printre p catele iţ ş ăţă ă ă ă ş gre alele oamenilor, ca stelele întru întunericul nop ii. Când, printr - un titluş ţ ambi ios, voi i a v în l a mai presus de ei, i a înjosi titlul lor fa de alţ ţ ă ă ţ ş ţă vostru, ce zice i alta, dac nu aţ ă ceste cuvinte: „În cer m voi sui, deasupraă stelelor cerului voi în l a scaunul meu”? ă ţ Au nu sunt to i episcopii norii cariţ vars ploaia înv turii, i cari sunt br zda i de fulgerele faptelor lor celoră ăţă ş ă ţ bune? Fr ia Voastr dispre uindu - i, silindu - v a- i pune la picioarele Voastre,ăţ ă ţ ă ce zice i alta, de nu acest cuvânt al vechiului vr jma : „ţ ă ş Sui- m - voi deasupraă norilor”? Eu unul, când v d toate acestea cu ochii plini de lacrimi, m tem deă ă

3 Episcopul Romei avea trimi i la Constantinopole de când acest ora era re edin aş ş ş ţ împ ra ilor.ă ţ

judec ile cele tainice ale lui Dumnezeu; lacrimile mele curg în iroaie,ăţ ş suspinurile mele ies din inim , pentru c ă ă St pânul meu Ioan, ă un om atât de sfânt, de o atât de mare înfrânare i smerenie, am git prin lingu irileş ă ş oamenilor s i a putut a se în l a pân la o a a treapt a îngâmf rii încât, prină ă ţ ă ş ă ă dorirea unui titlu nepotrivit, se sile te a fi asemenea aceluia care, vrând a fiş din mândrie asermenea cu Dumnezeu, pierdu harul asem n rii dumnezeie tiă ă ş ce îi fusese dat, i care pierdu adev rata fericire pentru c râvni o slavş ă ă ă de art . Petru, cel dintâi dintre apostoli i m dular al Bisericii celei sfinte iş ă ş ă ş universale, Pavel, Andrei, Ioan — au nu sunt ei capii oarec ror popoare? i cuă Ş toate acestea, to i sunt ţ m dulare ă sub un singur cap. i ca s zic în scurt, sfin iiŞ ă ţ înainte de lege, sfin ii ţ sub lege, sfin ii ţ sub har, au nu alc tuiesc ei to i trupulă ţ Domnului? Au nu sunt ei m dulare ale Bisericii? i niciunul dintre ei n- a voit aă Ş fi numit universal. Recunoa te i deci, Fericirea Voastr , cât v îngâmfa i înş ţ ă ă ţ sine- v când revendica i un titlu ce nici unul n- a avut cutezan a a i- l însu i!ă ţ ţ ş ş

„Fr ia Voastr o tie: oare nu preacinstitul Sinod de la Chalcedon a datăţ ă ş onorificul titlul de universal episcopilor acestui scaun apostolic, al c ruia, dină voin a lui Dumnezeu, sunt slujitor? i totu i nici unul n- a voit a îng dui ca s iţ Ş ş ă ă se dea acest titlu; nici unul nu i- a atribuit acest titlu cutez tor, temându - seş ă ca nu cumva, atribuindu - i o cinste deosebit în vrednicia episcopatului, s nuş ă ă par a o refuza tuturor fra ilor.ă ţ

„(...) Domnul, vrând a rechema c tre smerenie inimile înc slabe aleă ă ucenicilor s i, le- a zis: ă Dac cineva vrea s fie întâi între voi, s fie cel mai mică ă ă dintre to i; ţ ceea ce ne face a cunoa te l murit c cel într - adev r în l at esteş ă ă ă ă ţ acela care se smere te în cuget rile sale. S ne termem deci de a fi dinş ă ă num rul acelora cari caut locurile întâi în sinagoguri, închin ciunile prină ă ă târguri, i cari iubesc a fi numi i înv tori între oameni. C ci Domnul a zisş ţ ăţă ă ucenicilor s i: ă Nu v numi i înv tori, c ci nu ave i decât un singur înv tor,ă ţ ăţă ă ţ ăţă i voi sânte i to i fra i. Nici v numi i p rin i, c ci nu ave i decât un P rinte.ş ţ ţ ţ ă ţ ă ţ ă ţ ă

„Ce ve i zice deci, prea iubite frate, la înfrico ata judecat cea de apoi, voiţ ş ă care dori i nu numai a fi numit P rinte, ci înc ţ ă ă P rinte universal al lumii? ă Lua iţ aminte deci la relele însufl ri; fugi i de tot să ţ fatul smintitor. Cu neputin este,ţă într - adev r, ă s nu vie smintelele dar,ă cu toate acestea, vai aceluia prin care vin . În urma titlului vostru viclean i plin de slav de art , Biserica e dezbinat iş ă ş ă ă ş inimile tuturor fra ilor sunt întru sminteal .ţ ă

„(...) Am c utat o dat i de dou ori, prin trimi ii mei i prin vorbe smerite,ă ă ş ă ş ş a îndrepta p catul ce s- a s vâr it ă ă ş împrotiva Bisericii întregi; ast zi scriu euă însumi. Nu am l sat nimic din ceea ce smerenia îmi cerea s împlinesc ca oă ă datorie. De nu voi culege din certarea mea decât dispre , nu- mi va r mâneaţ ă decât mijlocul de a apela la Biseric .“ă

Din aceast prim scrisoare a papei Grigorie cel Mare se vede: 1. că ă ă autoritatea bisericeasc ine deă ţ episcopat, iar nu de cutare episcop, oricât de înalt ar fi rangul s u în ierarhia bisericeasc ; 2. c nu ap ra ă ă ă ă cauza sa particular contra lui Ioan al Constantinopolei, ă ci cauza întregii Biserici; 3. că nu avea dreptul a judeca el însu i aceast cauz , ci trebuia s o supunş ă ă ă ă Bisericii; 4. c titlul de episcop ă universal este contrar cuvântului lui Dumnezeu, plin de slav de art i viclean; 5. c nici un episcop, cu toat în l areaă ş ă ş ă ă ă ţ rangului s u în ierarhia bisericeasc , nu poate pretinde o autoritate universal ,ă ă ă f r a ataca drepturile episcopatului întreg; 6. c nici un episcop în Biseric nuă ă ă ă se poate pretinde p rinte al tuturor cre tinilor, f r s - i atribuie un titluă ş ă ă ă ş contrar evangheliei, plin de slav de art i viclean.ă ş ă ş

Dup ce Ioan al Constantinopolei primi de la Împ ratul titlul s u deă ă ă universal, Grigorie scrise scri soarea urm toare c tre principeă ă 1:

„Prea evseviosul nostru st pân lucreaz cu în elepciune c utând a s vâr iă ă ţ ă ă ş pacea Bisericii, pentru a ajunge s redea pacea împ r iei sale, bine vrând aă ă ăţ îndemna pe preo i la în elegere i la unire. O doresc cu ardoare i, pe cât îmiţ ţ ş ş st în putin , ascult de preîn l atele voastre porunci. Îns fiindc nu e vorbaă ţă ă ţ ă ă de pricina mea, ci de a lui Dumnezeu; fiindc nu eu singur sunt turburat, ciă toat Biserica este r scolit ; fiindc canoanele, preacinstitele sinoade iă ă ă ă ş poruncile Domnului Nostru Iisus Hristos însu i sunt lovite prin n scocireaş ă unui oarecare cuvânt trufa i plin de slav de art , t ia i, preaevsevioaseş ş ă ş ă ă ţ St pâne, acest r u, i dac bolnavul se va împrotivi, strânge i - l în leg turileă ă ş ă ţ ă autorit ii Voastre imperiale. Înl n uind astfel de lucruri, ve i da libertateăţ ă ţ ţ întregii ob ti, i prin t ieri de acest fel ve i mic ora r ul din imperiul vostru.ş ş ă ţ ş ă

„To i cei ce au citit Evanghelia tiu c purtarea de grij a întregii Biserici aţ ş ă ă fost încredin at de c tre însu i Domnul, Sfântului Petru, cel întâi dintreţ ă ă ş apostoli. Într- adev r, lui i s- a zis: ă Petre, m iube ti tu? Pa te oile mele. ă ş ş Lui i s-a zis: Satana a cerut s te cearn ca grâul; dar vezi, m- am rugat pentru tineă ă ca s nu piar credin a ta; iar tu oarecând întorcându - te, înt re te pre fra iiă ă ţ ă ş ţ t i. ă i i s- a zis înc : Ş ă Tu e ti Petru, i pre aceast piatr voi zidi Biserica mea, iş ş ă ă ş por ile iadului nu o vor birui pre dânsa; i î i voi da ie cheile împ r ieiţ ş ţ ţ ă ăţ cerurilor; i oricâte vei lega pre p mânt vor fi legate i în cer, i oricâte veiş ă ş ş dezlega pre p mânt, vor fi dezlegate i în cer. ă ş El dar a primit cheile împ r ieiă ăţ cere ti; puterea de a lega i dezlega i- a fost dat lui, i i s- a încredin atş ş ă ş ţ purtarea de grij a întregii Biserici i întâietatea, i cu toate acestea el nu s- aă ş ş numit apostol universal. Îns acel Ioană , om preasfânt i fratele meu întruş preo ie, se sile te a lua titlul de eţ ş piscop universal! Sunt nevoit a striga i a zice:ş O timpuri! O moravuri!”

Nu voim a l sa s treac aceste cuvinte ale Sfântului Grigorie f r a face să ă ă ă ă ă reias din ele toat importan a. Precum vedem, marele dasc l în elege texteleă ă ţ ă ţ din Evanghelie privitoare la Sf. Petru în sensul cel mai favorabil acestui apostol. El înal pe Petru ca având ţă întâietatea în colegiul apostolic, ca fiind îns rcinat de c tre însu i Domnul cu purtarea de grij a întregii Biserici. Ceă ă ş ă conchide el din aceasta? De când papii au abuzat de textele ce el citeaz ,ă pentru a- i atribui în Biseric o autoritate ş ă universal ă i ş absolut , ă se tie cumş ra ioneaz ei. Dân ii dau mai întâi cuvintelor evanghelice în elesul cel maiţ ă ş ţ larg, cel mai absolut, i le aplic apoi lor în ile, în calitate de urma i aiş ă ş ş Sfântului Petru. Papa Grigorie lucreaz cu totul altminteri; el apropie deă prerogativele lui Petru smerenia sa, care l- a oprit de a- i însu i oş ş autoritate universal ; ă el cuget chiar atât de pu in a se da drept mo tenitorul lui Petru,ă ţ ş încât nu citeaz pilda acestui apostol decât spre a înfrunta pe Ioan ală Constantinopolei i pe to i aceia cari în Biseric ar vrea s - i atribuie oş ţ ă ă ş autoritate unive rsal . ă El atac deci, prin pilda Sfântului Petru, autoritatea ceă papii i- au însu it în numele Sfântului Petru i ca urm tori ai Sfântului Petru !ş ş ş ă

Papa Grigorie continu :ă„(...) Au doar , prea evseviosule st pâne, pricina mea ap r în această ă ă ă

împrejurare? Au doar de o nedreptate particular voiesc a- mi r zbuna? Nu, eă ă ă vorba de pricina Atotputernicului Dumnezeu, de pricina Bisericii universale.

„Cine este acela care, împrotiva preceptelor Evangheliei i a hot rârilorş ă

1 Scrisorile Sf. Grigorie, Cart. a V- a, Scrisoarea a 20- a (edi ia bened.).ţ

canoanelor, are cutezan a a hr pi un nou titlu? S dea Dumnezeu s nu fieţ ă ă ă decât unul care, f r a voi s mic oreze pe ceilal i, s doreasc a fi el însu iă ă ă ş ţ ă ă ş universal!...

„Biserica Constantinopolei a dat episcopi cari au c zut în adâncul ereziei iă ş chiar au devenit ereziarhi. De acolo a ie it Nestorie care, cugetând c ar fiş ă dou fe e (persoane) în Iisus Hristos, mijlocitorul între Dumnezeu i oameni,ă ţ ş pentru c nu credea c Dumnezeu se poate face om, s- a coborît astfel pân laă ă ă r t cirea iudeilor. De acolo a ie it Machedonie, care t g duia c Sfântul Duhă ă ş ă ă ă este Dumnezeu deofiin cu Tat l i cu Fiul. Dac deci hr pe te cineva înţă ă ş ă ă ş Biseric un titlu ce cuprinde în el pe to i credincio ii, atunci Bisericaă ţ ş universal — ă o, blasfemie! — va c dea cu dânsul, fiindc se nume te pe sineă ă ş universalul. S lep d m deci to i cre tinii acest titlu hulitor, acest titlu careă ă ă ţ ş r pe te cinstea preo easc tuturor preo ilor, de îndat ce e nebune te uzurpată ş ţ ă ţ ă ş de c tre unul singur.ă

„Un lucru este sigur, c acest titlu a fost dat pontifului roman de c treă ă preacinstitul Sinod de la Chalcedon, pentru a onora pe preafericitul Petru, verhovnicul apostolilor. Dar nici unul din ei n- a primit a se sluji de acest titlu deosebit, temându - se ca nu cumva, dac s- ar da ceva deosebit unuia singur,ă to i preo ii s fie lipsi i de cinstea ce li se cuvine. Cum de oare, atunci când noiţ ţ ă ţ nu râvnim la slava unui titlu ce ni s- a oferit, un altul are îndr zneala de a- lă lua, când nu i s- a dat de nimeni?“

Acest pasaj al papei Grigorie este foarte vrednic de luare aminte. El afirmă mai întâi c cinstea de a fi numi i ă ţ universali a fost oferit episcopilor Romei deă c tre un sinodă ; oare sinodul ar mai fi f cut acest lucru întru cinstirea aceloră episcopi, dac ar fi crezut c ei aveau ă ă de drept divin o autoritate universal ?ă Grigorie ne mai asigur c sinodul a voit s cinsteasc pe episcopii Romeiă ă ă ă întru cinstirea Sfântului Petru; el nu credea deci c ă autoritatea universală le- ar veni ca o mo tenire de la acest apostol. ş Biserica Romei cu dreptate se prosl ve te prin Sf. Petru, pentru c el a f cut- o vestit prin mucenicia sa.ă ş ă ă ă Deci întru pomenirea acestei mucenicii i ş pentru a cinsti pe cel întâi dintre apostoli, Sinodul Ecumenic din Chalcedon ar fi oferit episcopilor Romei un titlu onorific. Cum se unesc aceste fapte constatate de papa Grigorie cu preten iile episcopilor actuali ai Romei, cari se cred învesti i ţ ţ de drept divin, nu numai cu titlul de epscop universal, de p rinte ob tesc al credincio ilor, ă ş ş ci i cuş o suveranitate universal ?ă

Aceste scrisori ale papei Grigorie sunt documente nerecuzabile, care atestă c Biserica Universal s- a mi cat de îndat ce a v zut ivindu- se în sânul s uă ă ş ă ă ă prima lic rire a unei puteri ă universale, rezidând într - un singur episcop. Biserica întreag a în eles c o astfel de autoritate nu se putea stabili f r caă ţ ă ă ă întreg episcopatul s fie lă ipsit de drepturile sale; într - adev r, după ă a ez mântul dumnezeiesc ocârmuirea Bisericii este soborniceasc (sinodal );ş ă ă ă deci autoritatea nu poate sta decât în corpul p storilor legitimi, iar nu într - ună p stor particular. Nu se poate cineva pronun a pentru autoritatea universal aă ţ ă unuia singur, f r a distruge principiul dumnezeiesc al orânduirii Bisericii.ă ă

Acest adev r reiese cu eviden din scrierile papei Grigorie cel Mare.ă ţăEl scrise tot asupra acestui subiect lui Evloghie, episcopul Alexandriei, i luiş

Anastasie, episcopul Antiohiei. El le spune: „Acum opt ani, pe când vie uia încţ ă predecesorul nostru Pelaghie, de sfânt amintire, confratele nostru iă ş împreun episcop Ioan, luând prilej dintr - o alt afacere, adun un sinod înă ă ă ora ul Constantinopole i se ş ş sili a lua titlul de universal; de îndat ceă

predecesorul meu avu cuno tin despre aceasta, trimise scrisori prin care, înş ţă puterea autorit ii Sfântului Apostol Petru, cas actele acestui sinod.”ăţ ă

Teologii romani au abuzat într - un chip straniu de acest pas aj în favoarea sistemului lor. Dac ei l- ar fi comparat cu celelalte texte ale papei Grigorie,ă relative la acela i subiect, i cu întregul doctrinei sale, s- ar fi convins de douş ş ă lucruri: 1. c Grigorie nu în elegea aici decât întâietatea acordat episcopuluiă ţ ă Romei de c tre sinoade, din cauza vredniciei scaunului s u, prosl vit prină ă ă mucenicia Sfântului Petru, cel întâi dintre apostoli; 2. c nu era vorba, înă sinodul de la Constantinopole, decât de o afacere particular , privitoare laă disciplin , i în care preotul învinuit f cuse recurs la Roma. Episcopul Romei,ă ş ă Pelaghie, era deci judec tor în ultima instan în aceast afacere; el eraă ţă ă judec tor în ultima instan în virtutea întâiet ii ă ţă ăţ acordate scaunului s u;ă aceast întâietate fusese acordat scaunului să ă ău din cauza Sfântului Petru; Sinodul de la Chalcedon, pentru a cinsti pe Sf. Petru, oferise de asemenea episcopilor Romei titlul de universali, dup cum ne- o spune papa Grigorie.ă Îns e departe de la aceasta pân la ă ă o suveranitate de drept divin, care să apar in papilor ţ ă prin succesiune de la Sf. Petru. Romanii au v zut toate acesteaă în textul de mai sus al papei Grigorie, dar au evitat cu îngrijire a mai cita celelalte texte, care determin în elesul celui din urm i ne fac a cunoa teă ţ ă ş ş adev rata doctrin a acestui pap . Metoda a fost adeseori folosit în cit rileă ă ă ă ă lor, împrumutate ori de la sinoade, ori de la P rin ii Bisericii, a a cum amă ţ ş dovedit.

Papa Grigorie adaug :ă„Dup cum bine tie Fericirea Voastr , pe care v venerez într - un modă ş ă ă

deosebit, titlul de universal a fost oferit de c tre sfântul Sinod din Chalcedonă episcopului scaunului apostolic, al c ruia slujitor sunt prin harul luiă Dumnezeu. Dar nici unul din predecesorii mei n- a voit a se sluji de acest cuvânt necuvios, pentru c , într - adev r, ă ă dac un patriarh este numit universal,ă se ridic celorlal i titlul de patriarh. ă ţ Departe, foarte departe de tot sufletul cre tin voin a de a hr pi ceva care s poat mic ora, câtu i de pu in, cinsteaş ţ ă ă ă ş ş ţ fra ilor s i! Când noi refuz m o cinstire ce ne- a fost oferit , cugeta i cât esteţ ă ă ă ţ de infam a o vedea hr pindu - se cu silnicie de c tre un altul.”ă ă

Teologii romani s- au ferit mult de a atrage luarea aminte asupra acestui pasaj, în care papa Grigorie se consider ca ă un patriarh, egal celorlal iţ patriarhi; în care el zice l murit c , dac unul din patriarhi se pretindeă ă ă universal, ceilal i, prin aceasta chiar, nu mai sunt patriarhi. Aceast doctrinţ ă ă se potrive te foarte bine cu aceea ş a întâiet ii ăţ acordate patriarhului Romei din cauza Sfântului Petru i în amintirea ş muceniciei suferite la Roma de întâiul dintre apostoli ; dar poate ea s se acorde cu ă o suveranitate universal ,ă venind de drept divin episcopilor Romei prin Sf. Petru, pretinsul lor predecesor? Evident c nu.ă

Sf. Grigorie continu a expune o doctrin opus actualulă ă ă ui sistem papal:„Pentru aceasta”, zice el, „Fericirea Voastr s nu dea nim nui, în scrisorileă ă ă

sale, titlul de universal — ecumenic — pentru a nu se lipsi de ceea ce i se cuvine, oferind altuia o cinste ce nu i se cuvine. În ce m prive te, de i suntă ş ş desp r it de voi prin lunga dep rtare de p mânt i de mare, v sunt cu toateă ţ ă ă ş ă acestea strâns unit cu inima. Am încredere c i sim mintele Fericirii Voastreă ş ţă sunt tot astfel pentru mine; deci de m iubi i precum v iubesc eu, spa iul nuă ţ ă ţ ne mai desparte. S mul umim deci acelui gr unte de mu tar, care era într -ă ţ ă şadev r mic i neînsemnat la înf i are, dar care, întinzând în toate p r ileă ş ăţ ş ă ţ

ramurile sale ie ite din aceea i r d cin , s- a f cut s la tuturor pas rilorş ş ă ă ă ă ă ş ă cerului! S mul umim de asemenea aluatului care, întocmit din trei m suri deă ţ ă f in , a format în unitate masa întreag a neamului omenesc. S mul umimă ă ă ă ţ iar i pietricelei care, dezlipit f r sil din munte, a cuprins toat fa aăş ă ă ă ă ă ţ p mântului, i care s- a întins pân la m sura de a face din neamul omenesc,ă ş ă ă adus la unitate, trupul Bisericii universale, f când chiar ca deosebireaă feluritelor p r i s slujeasc la a strânge din nou leg turile unit ii!ă ţ ă ă ă ăţ

„Din aceasta urmeaz c nu suntem dep rta i de voi, fiindc suntem ă ă ă ţ ă una în Cel ce este pretutindeni. S - i mul umim dar pentru c a nimicit du m niileă ţ ă ş ă într - atâta încât, prin întruparea sa, nu a mai fost în tot universul decât o singur turm i un singur staul, sub un singur p stor, care este El Însu i. Să ă ş ă ş ă ne aducem aminte totdeauna de aceste încuno tiin ri ale propov duitoruluiş ţă ă adev rului: ă Sili i- v a p zi unitatea duhului întru leg tura p cii ţ ă ă ă ă (Efes. 4, 3). Pacea s urma i cu to ii i sfin enia, f r de care nimeni nu va vedea preă ţ ţ ş ţ ă ă Domnul (Evrei 12, 14). Acela i zicea c tre ş ă ucenicii s i: ă De este cu putin , câtţă atârn de la voi, cu to i oamenii ave i pace ă ţ ţ (Romani 12, 18). El tia c cei buniş ă nu puteau avea pace cu cei r i; pentru aceasta a zis mai întâi, precum ti i: ă ş ţ De este cu putin .ţă

S ne oprim un moment asupra acestui pasaj din scrisoarea papei Grigorie.ă Nu este oare vrednic de luat aminte c , vorbind de Biseric ca de ă ă o singură turm sub cârmuirea unui ă singur p stor, care este Iisus Hristos, el zice l murită ă c Iisus Hristos este singurul p stor ă ă v zut ă al Bisericii sau, ceea ce e acela iş lucru, c este p storul ei ă ă în omenitatea sa, în trupul s u, ă dup în elesul tare ală ţ expresiei in carne sua? Au nu prin aceasta se exclude toat ideea de p storă ă universal, care s înlocuiasc i s reprezinte pe Iisus Hristos? Au nu seă ă ş ă distrug, prin urmare, cu un singur cuvânt toate preten iile Papalit ii moderneţ ăţ

i se reduce adev rata Papalitate la ş ă o întâietate stabilit de Biseric ?ă ăLu m aminte iar i c papa Grigorie, citând Epistola ă ăş ă c tre Romani, ă nume teş

pe ace ti ş romani ucenicii Sfântului Pavel. Sf. Pavel n- a scris epistola sa c treă cre tinii din Roma decât în anul 58 de la Iisus Hristos; nu erau atunci la Romaş decât pu ini cre tini, cari nu formau Biserica propriu zis , i care se adunau laţ ş ă ş unul dintre ei, anume Acvila. Ei veniser la Roma din diferite ri, cre tinate deă ţă ş Sf. Pavel; pentru aceasta papa Grigorie îi nume te ş ucenicii acestui apostol. Ei îi scriser , rugându - l s vin s - i viziteze i s - i înve e. Pavel le r spunse prină ă ă ă ş ă ţ ă epistola sa, în care le f g dui c va binevesti i la Roma. El s- a dus acolo ă ă ă ş după doi ani. G si acolo iudei cari înc nu cuno teau pe cre tini decât din nume,ă ă ş ş cari, prin urmare, nu fuseser înc cre tina i de Sf. Petru, apostolul lor special.ă ă ş ţ Pavel întemeie o Biseric la Roma i puse episcop pe Linus, ucenicul s u, peă ş ă care Tertullian, Sf. Irineu i Evsevie îl num r ca ş ă ă cel întâi episcop al Romei, dup cum am v zut mai sus.ă ă

Înaintea acestor fapte, ce ajunge a fi pretinsul episcopat al Sfântului Petru la Roma, pe care ultramontanii î i sprijin toate sistemele lor? E v dit c Sf. Petruş ă ă ă n- a venit la Roma decât cu pu in timp înainte de a suferi mucenicia. A adar ţ ş pe temeiul muceniciei celui întâi dintre apostoli, iar nu din pricina episcopatului s u la Roma, ă acordară sinoadele, precum acelea de la Chalcedon i de laş Sardica, privilegii speciale episcopului Romei.

De aceea, în scrisoarea sa c tre patriarhi, papa Grigorie nici nu caut a- iă ă ş însu i, prin drept de mo tenire apostolic de la Sf. Petru, o autoritate ce nuş ş ă avea; ba înc cu dreptate face a se urca Biserica sa la Sf. Pavel, iar nu la Sf.ă Petru. Deci dac într - un loc el nume te autoritatea predecesorului s uă ş ă

autoritatea Sfântului Petru, nu în elege prin aceasta decât drepturile ceţ primiser episcopii Romei de la sinoade ă pentru cinstirea lui Petru, care în l aseă ţ Biserica Romei prin moartea sa cea prosl vit .ă ă

Oare se poate recunoa te în scrisoarea papei Grigorie c tre patriarhiş ă limbajul unui superior c tre subordonan ii s i? Grigorie, în calitatea sa deă ţ ă întâi episcop al Bisericii, de întâi între patriarhi, ia ini iativa de a atrage luareaţ aminte celorlal i patrţ iarhi, fra ii s i, ţ ă asupra uzurp rilor unuia dintre ei; ă îi roag ă a se uni cu el i a se împrotivi la ceea ce el prive te ca o nenorocireş ş pentru întreg episcopatul, chiar pentru Biserica universal . ă El nu face cea mai u oar aluzie la autoritatea superioar ce ar fi posedat - o; el nu apeleazş ă ă ă pentru aceasta decât la preceptele divine i la canoane, contra unei uzurp riş ă pe care o calific ca ă diavolic . ă Înc o dat , oare acesta poate fi limbajul unuiă ă

ef, al unui monarh ş universal? Bineîn eles c nu. Nu poate citi cineva frumoasaţ ă scrisoare a papei Grigorie c tre patriarhii Antiohiei i Alexandriei, f r a seă ş ă ă încredin a c Papalitatea, astfel cum se pretinde a fi ast zi ţ ă ă de drept divin, îi era necunoscut ; c el se ridic contra unor tendin e ce se pot privi ca primeleă ă ă ţ încerc ri de jurisdic ie ă ţ universal ; ă c el prive te aceste prime încerc ri ca oă ş ă întreprindere capabil de a turbura Biserica, i ă ş atentatorie la drepturile preo iei întregi. El a dat poate prea mult importan unui titlu curat ţ ă ţă onorific

i care nu izvora decât de la autoritatea imperial ; îns dânsul vedea sub acestş ă ă titlu o întreprindere anticanonic i cele dintâi încerc ri de Papalitateă ş ă universal . ă Ce ar zice el oare de Papalitatea de ast zi, cu toate preten iileă ţ moderne? S- ar ar ta, cu dreptate, cel mai mare vr jma al ei i ar vedea în eaă ă ş ş izvorul tuturor relelor de care e împov rat Biserica de atâtea veacuri.ă ă

Patriarhul Alexandriei ner spunzându - i, Grigorie îi scrise rugându - l s - iă ă fac cunoscut p rerea sa.ă ă 1 Între acestea, Ioan al Constantinopolei mu ri. Grigorie scrise îndat lui Chiriac, urm torul acestui episcop, care îi trimise oă ă scrisoare de comuniune. El îl felicit pentru credin a sa, îns st ruie din nouă ţ ă ă asupra titlului de universal, ce luase dup pilda predecesorului s u:ă ă

„Noi vom avea într - ad ev r pace între noi”, îi zice elă 2, „dac ve i p r si trufiaă ţ ă ă unui titlu lumesc, dup cuvântul Înv torului Neamurilor: O, ă ăţă Timothee, lucrul cel încredin at ie p ze te, dep rtându - te de glasurile de arte ţ ţ ă ş ă ş (1 Tim. 6, 20). Într- adev r este foarte nedrept ca aceia ce au ajuns a fi vestitorii smereniei să ă se împodobeasc cu un de ert titlu de trufie; propov duitorul adev ruluiă ş ă ă zicând: Iar mie s nu- mi fie a m l uda, f r numai în crucea Domnuluiă ă ă ă ă ă nostru Iisus Hristos (Galat. 6, 14), acela deci este cu adev rat sl vit, care seă ă prosl ve te nu de ă ş puterea vremelnic , ă ci prin faptul c sufer pentru numeleă ă lui Hristos. Întru aceasta noi v îmbr i m din toat inima, întru aceasta vă ăţ şă ă ă recunoa tem de preot, dac , respingând z d rnicia titlurilor, ve i ocupa unş ă ă ă ţ scaun sfânt cu o sfânt smerenie. ă

„C ci noi ne- am fost smintit pentru un titlu vinovat; ne- am sup rat pe voiă ă pentru aceasta i ne- am rostit cu îndr zneal în aceast privin . i Fr iaş ă ă ă ţă Ş ăţ Voastr tie c Cel ce este adev rul au zis c <<de î i vei aduce darul t u laă ş ă ă ă ţ ă altar, i acolo î i vei aduce aminte c fratele t u are ceva asupra ta, las acoloş ţ ă ă ă darul t u înaintea altarului i mergi mai întâi de te împac cu fratele t u, iă ş ă ă ş atunci venind adu darul t u>> (Mat. 5, 23- 24.) Astfel, de i toat gre ala seă ş ă ş

terge prin jertf , r ul smintelii a c rui pricina e cineva este atât de mare, încâtş ă ă ă Domnul nu prime te de la cel vinovat jertfa care de obicei iart gre ala.ş ă ş

1 Scrisorile Sf. Grigorie, Cart. a VI- a, Scrisoarea 60 (edi . benedict.).ţ2 Ibid ., Cartea a VII- a, Scrisoarea 4.

Gr bi i- v deci a cur i inima voastr de aceast sminteal , pentru ca s poată ţ ă ăţ ă ă ă ă ă fi primit Domnului jertfa prinoă sului vostru.“

Grigorie, având prilej a scrie o a doua scrisoare lui Chiriac, revine asupra acestui subiect, fiind deosebit de însemnat pentru el:

„Nu a putea”, zice elş 1, „s v ar t în aceast scrisoare cât de legat esteă ă ă ă sufletul meu de dragostea voastr ; îns m rog ca Dumnezeu cel atotputernic,ă ă ă prin darul harului s u, s adauge înc aceast unire între noi i s nimicească ă ă ă ş ă ă orice prilej de sminteal , pentru ca sfânta Biseric , unit prin m rturisireaă ă ă ă adev ratei credin e, ale c rei leg turi sunt strînse prin sim mintele reciproceă ţ ă ă ţă ale credincio ilor, s nu sufere nici o jignire din discu iile ce preo ii ar puteaş ă ţ ţ avea între ei. Cât pentru mine, cu toate cele ce zic i prin împrotivirea ce facş unor fapte îngâmfate, eu p strez, mul umit lui Dumnezeu, dragostea înă ţ ă fundul inimii mele, i sus inând îndeafar cerin ele drept ii, nu resping dinş ţ ă ţ ăţ l untrul meu pe acelea ale dragostei i ale iubirii.ă ş

„Pl ti i- mi i voi cu întoarcere sim mintele mele, i respecta i drepturileă ţ ş ţă ş ţ p cii i ale dragostei, pentru ca, r mânând uni i în duh, s nu l s m s fieă ş ă ţ ă ă ă ă între noi nici o pricin de dezbinare. Vom putea mai cu lesnire dobândi harulă Domnului, dac ne vom înf i a înaintea lui cu inimi unite.”ă ăţ ş

Chiriac nu fu mi cat nicidecum de îndulcitoarele îndemnuri ale lui Grigorie,ş care scrise dup câtva timp patriarhului Antiohiei, spre a- i imputa prietene teă ş c nu d destul luare aminte uzurp rii fratelui lor din Constantinopole. Dină ă ă ă aceast scrisoare se vede c patriarhul Antiohiei se temea s nu- i atragă ă ă ş ă dizgra ia împ ratului dac s- ar rosti contra patriarhului Constantinopolei. Elţ ă ă scrise lui Grigorie, prietenul s u, o scrisoare foarte m gulitoare. Dar mareleă ă pap îi r spunseă ă 2: „Fericirea Voastr , dup cum v d, a voit ca scrisoarea sa să ă ă ă fie asemenea albinei care poart miere i ac, pentru a m s tura de miere iă ş ă ă ş apoi a m împunge. Dar am g sit aici prilej a cugeta asupra acestui cuvânt ală ă lui Solomon: Mai vrednice de credin sunt ranele prietenului, decât s rut rileţă ă ă cele de bun voie ale vr jma ului ă ă ş (Pilde 27, 6).

„Cât pentru ceea ce- mi spune i asupra titlului care m- a smintit, c trebuieţ ă s cedez, pentru c lucrul nu are însemn tate, i împ ratul mi- a scris totă ă ă ş ă asemenea. Ceea ce el mi- a zis în virtutea puterii sale, tiu c voi mi- o zice iş ă ţ din iubire. Nu m mir defel c aflu în scrisoarea voastr acelea i expresii ca înă ă ă ş aceea a Împ ratului, c ci dragostea i puterea au între ele multe raporturi:ă ă ş amândou sunt în întâiul rang, i vorbesc totdeauna cu autoritate.ă ş

„Când am primit scrisoarea sinodal a fratelui nostru i împreun episcopă ş ă Chiriac, am crezut de datoria mea a nu întârzia s - i r spund, cu tot titlulă ă lumesc ce lua în scrisoarea sa, temându - m s nu turbur unitatea sfinteiă ă Biserici; cu toate acestea, am avut grij a- i face cunoscut p rerea meaă ă ă privitoare la acest titlu m re i supersti ios; ă ţ ş ţ i- am spus c nu va putea aveaă pace cu noi dac nu se va înfrâna a lua acest titlu trufa , care nu este decât ă ş o n scocire a celui întâi apostat. ă Nu trebuie dar s privi i afacerea ca fiind f ră ţ ă ă însemn tate, pentru c dac noi o vom îng dui,ă ă ă ă frângem credin a întregiiţ Biserici. Voi ti i c nu numai mul i eretici, dar i ereziarhi au ie it din Bisericaş ţ ă ţ ş ş Constantinopolei. Nemaivorbind de ocara adus vredniciei Voastre, nu seă poate t g dui c dac un episcop este numit ă ă ă ă universal, dac acel ă universal cade, toat ă Biserica se d râmă ă . Îns departe de mine ca s - mi plec urechea laă ă

1 Ibid ., Cart. a VI- a, Scrisoarea 5.2 Ibid., Cart. a VII- a, Scrisoarea 27.

o asemenea nebunie, la o asemenea u ur tate! ş ă Eu pun încrederea mea în Domnul cel atotputernic, care va împlini aceast f g duin dat : ă ă ă ţă ă C tot celaă ce se înal , smeri- se- va ţă (Luc. 14, 11).”

Nu s- ar putea aprecia mai în elept de cum a apreciat Grigorie cel Mareţ gravele neajunsuri ce ar putea rezulta pentru Biseric dintr - o autoritateă central , care ar pretinde a o ă rezuma i a o ş reprezenta. Omul, orice ar fi el, iş adeseori chiar din cauza înaltei dreg torii cu care e învestit, este supusă gre alei; ş dac el rezum Biserica, ă ă Biserica cade cu dânsul. Iat ra ionamentulă ţ papei Grigorie. El a prev zut mult prea bine; iar Biserica Roman a c zut într -ă ă ăo mul ime de r t ciri, cu un papa care pretinde a o rezuma în persoana sa,ţ ă ă fiindu- i personificarea infailibil .ă

Din fericire Biserica lui Iisus Hristos nu este Biserica unei epoci, precum nici a unui loc, i se poate osebi totdeauna prin mijlocul ş criteriului catholic, atât de neted formulat de c tre p rin ii Bisericii: Altminteri n- ar mai trebui s credemă ă ţ ă în f g duin ele lui Iisus Hristos; ar trebui s zicem într - un ă ă ţ ă mod absolut ceea ce zicea papa Grigorie într - un mod relativ: Universalul a c zut, toat Bisericaă ă a c zut!ă

Se zicea la curtea Con stantinopolei c Grigorie nu f cea un r zboi atât deă ă ă stra nic titlului de ş universal decât din gelozie contra episcopului Romei noi iş pentru a- l înjosi. Împ ratul i Chiriac îi scriser în acest sens, cu tot respectulă ş ă cuvenit; îns Grigorie f cu pe Chiriac s în eleag c r u îl judecaser . Elă ă ă ţ ă ă ă ă trimise la patriarh i la împ ratul pe diaconul Anatolie, pentru a- i scoate dinş ă am gire, i- l îns rcin cu scrisori pentru împ rat i pentru patriarh. El ziseă ş ă ă ă ş acestuia din urm , dup ce i- a mul umit de vorbele sale mă ă ţ ăgulitoare 1: „Trebuie ca nu numai prin vorbe, ci prin fapte, s - mi m rturisi i mie i tuturoră ă ţ ş fra ilor vo tri str lucirea dragostei voastre, gr bindu - v de a renun a la unţ ş ă ă ă ţ titlu trufa care a fost pricin de sminteal pentru toate Bisericile. Împlini iş ă ă ţ aces t cuvânt: Sili i- v a p zi unitatea duhului întru leg tura p cii. ţ ă ă ă ă (Efes. 4, 3);

i iar i: ş ăş nu da i nici o pricin protivnicului vostru spre ocar ţ ă ă (1 Tim. 5. 14). Dragostea voastr va str luci dac nu va exista dezbinare între noi pentru ună ă ă titlu plin de slav de art . Iau martor, în cur ia inimii mele, pe Iisus, c nuă ş ă ăţ ă vreau a pricinui sminteal nim nui, de la cel mai mic pân la cel mai mare.ă ă ă Doresc ca to i s fie sus i înc rca i de cinste, numai ca acea ţ ă ş ă ţ cinste s nuă r peasc nimic din slava ce se cuvine lui Dumnezeu cel atotputernic. Într-ă ăadev r, ă cine voie te a fi cinstit împrotiva lui Dumnezeu nu este nicidecumş cinstit înaintea ochilor mei... În aceast afacere, eu nu voiesc s jignesc peă ă nimeni; voiesc numai a ap ra smerenia care place lui Dumnezeu i paceaă ş sfintei Biserici. Deci p r si i lucrurile ce s- au ad ugat mai nou în acela i felă ă ţ ă ş cum au fost a ezate, i vom avea între noi pacea cea mai curat întru Domnul.ş ş ă Cum pot exist leg turi bune între noi, dac sim mintele noastre nu suntă ă ă ţă decât vorbe i dac ne- am r ni prin faptele noastre?“ş ă ă

În scrisoarea c tre Împ ratul, Grigorie se sile te a combate argumentul ce- lă ă ş scoteau din mica însemn tate a acestui titlu onorific, c ruia cei dină ă Constantinopole pretindeau a nu- i da atâta pre . „Rog Evlavia Voastrţ ă imperial ”, zice elă 2, „a lua bine seama c sunt lucruri u oare, cari nu vat m ,ă ş ă ă dar c sunt i altele foarte v t m toare. Când va veni Antihrist i se va numiă ş ă ă ă ş pe sine Dumnezeu, acesta va fi un lucru cu des vâr ire de ert, dar care va fiă ş ş foarte primejdios. Dac nu voim a vedea în acest cuvânt decât num rulă ă

1 Ibid ., Cartea a VII- a, Scrisoarea 31.2 Ibid ., Cartea a VII- a, Scrisoarea 33.

silabelor, nu vom g si decât dou ă ă (De- us); dar dac am pricepe povaraă nedrept ii acestui titlu, am g si- o uria . Eu zic, f r cel mai mic înconjur, căţ ă şă ă ă ă oricine se nume te episcop universal sau dore te acest ş ş titlu este, prin trufia sa, înainte - merg torul lui Antihrist,ă pentru c el pretinde astfel a se în l a maiă ă ţ presus de ceilal i. R t cirea în care el cade vine de la o mândrie egal cuţ ă ă ă mândria lui Antihrist; c ci, dup cum acel Viclean ar voi a fi privit ca în l ată ă ă ţ mai presus de ceilal i oameni, ca un Dumnezeu, tot a a oricine dore te a fiţ ş ş numit singur episcop se înal pe sine mai presus de ceilal i.”ţă ţ

Ast zi se înva , în numele Bisericii i în favoarea episcopului Romei, aceaă ţă ş doctrin pe care papa Grigorie o înfiera cu atâta energie. Partizanii Papalit iiă ăţ înva în toat vremea c papa are o autoritate ţă ă ă universal ă — fiind episcopul universal — c , la drept vorbind, este ă singurul episcop , izvorul de unde curge toat ă dreg toria bisericeasc , ă ă cuprinzându - se i ş episcopatul, care nu este decât într - un chip indirect i ş mijlocit de drept dumnezeiesc.

Iat înv tura ce ar vrea s ne- o dea ei ast zi ca ă ăţă ă ă înv tur catholic . ăţă ă ă Au nu tiu modernii no tri inovatori c papa Grigorie cel Mare a privit o asemeneaş ş ă doctrin caă diavolic , ă i c a numit mai dinainte ş ă Antihrist pe acel pap învestită cu un pretins episcopat universal?

Papa Grigorie nu lua nici o hot râre de seam f r a o supune la cuno tin aă ă ă ă ş ţ celorlal i patriarhi.ţ

El scrise deci celui din Alexandria i celui din Antiohia, ar tându - le cum s- aş ă purtat el în privin a noului patriarh al Constantinopolei. Evloghie, patriarhulţ Alexandriei, se convinse i scrise lui Grigorie c nu va da mai mult episcopuluiş ă Constantinopolei titlul de universal; dar, crezând c m gule te pe Grigorie, peă ă ş care- l iubea i care îi f cuse servicii în mai multe ocazii, el îi d du acest titluş ă ă lui însu i i scrise c , dac nu- l d dea episcopului Constantinopolei, eraş ş ă ă ă pentru a se supune poruncilor lui Grigorie. Acesta- i r spunse îndat , i g simă ă ş ă în scrisoarea sa pasajul urm tor, care va ar ta ce idee avea Grigorie despreă ă autoritatea sa ca episcop al Romei: „Fericirea Voastr a avut grija s ne spună ă ă c , scriind unora, nu le va da mai mult ni te titluri ce nu aveau ca izvor decâtă ş mândria, i se serve te în privin a mea de expresia ş ş ţ dup cum a i poruncit. ă ţ Vă rog s nu m face i s mai aud vreodat cuvântul ă ă ţ ă ă porunc , ă c ci eu tiu cineă ş sunt i cine sunte i. ş ţ Prin rangul vostru voi sunte i fra ii mei;ţ ţ prin virtu ileţ voastre sunte i p rin ii mei.ţ ă ţ N- am poruncit deci nicidecum. M- am îngrijit numai de a ar ta ni te lucruri ce mi s- au p rut folositoare. ă ş ă Nu g sesc îns că ă ă Fericirea Voastr a voit s in minte ceea ce tocmai eu voiam a încredin aă ă ţ ă ţ amintirii sale, c ci am zis c ă ă nu trebuia s - mi da i nici mie acest titluă ţ , precum nici altora; i iat c , în subscrierea scrisorii Voastre, voi îmi da i mie ceea ceş ă ă ţ am lep dat, titlurile ă trufa e ş de universal i de ş pap ! ă Rog pe dulcea Voastră Fericire s nu mai lucreze pe viitor astfel; c ci ă ă v r pi i vou în iv ceea ceă ă ţ ă ş ă da i prea mult altora. Nu cer s sporesc în demnit i, ci în virtu i. Eu nu privescţ ă ăţ ţ ca o cinstire ceea ce face pe fra ii mei s piard din propria lor demnitate.ţ ă ă Cinstea mea este aceea a întregii Biserici. Cinstea mea este statornicia nestr mutat a fra ilor mei. Eu m privesc într- adev r ca cinstit atunci cândă ă ţ ă ă nu se refuz nim nui cinstirea ce i se cuvine. Dac Fericirea voastr îmi ziceă ă ă ă pap universal, t g dui i c a i fi voi în iv ceea ce a fi eu însumi: ă ă ă ţ ă ţ ş ă ş Ferească Dumnezeu de a fi a a! Departe de noi cuvintele care umfl de ert ciunea iş ă ş ă ş care lovesc dragostea cre tin !“ş ă

Papa Grigorie condamna deci chiar în persoana episcopilor Romei titlul de pap ă ca i pe cel de ş universal; el recunoa te c patriarhul Alexandriei esteş ă

egalul s u, c nu are s - i dea porunci, că ă ă ă nu are prin urmare autoritate asupra lui.

Cum se poate împ ca aceast doctrin ortodox a lui Grigorie cel Mare cuă ă ă ă doctrina modern ă care atribuie papei o autoritate universal de drept divin?ă R spunz la aceast întrebare partizanii Papalit ii.ă ă ă ăţ

Papa Grigorie, consecvent cu sine însu i, nu vede unitatea Bisericii decât înş adev rata credin i nu face niciodat cea mai u oar aluzie la necesitatea deă ţă ş ă ş ă a fi cineva în comuniune cu Biserica Romei.

Nu trebuie s ne mir m de aceasta; într - adev r, el nu privea deloc scaunulă ă ă Romei ca scaunul unic al Sfântului Petru; el recuno tea sus i tare c scauneleş ş ă Alexandriei i Antiohiei erau, ca i acela al Romei, scaunul celui dintâi dintreş ş apostoli, i c aceste trei scaune nu alc tuiau decât unul. S cit m acesteş ă ă ă ă cuvinte. Iat ce scrie el lui Evloghie, patriarhul Alexandrieiă 1:

„Preadulcea Voastr Fericire mi- a vorbit mult în scrisoarea sa de scaunulă Sfântului Petru, verhovnicul apostolilor, zicând c acest apostol vie uie te încă ţ ş ă acolo în urma ii s i. Îns eu m recunosc nevrednic nu numai de cinsteaş ă ă ă c peteniilor, ci i de a fi num rat în num rul credincio ilor. Cu toate acestea,ă ş ă ă ş am primit bucuros tot ce a i zis, pentru c vorbele Voastre privitoare laţ ă scaunul lui Petru veneau de la acela care ocup scaunul lui Petru. ă O cinstire osebit n- are nici o încântare pentru mine; dar m bucur mult c voi, careă ă ă sunte i preasfânt, nu- mi atribui i decât ceea ce v da i vou în iv . Într-ţ ţ ă ţ ă ş ăadev r, cine nu tie c Sfânta Biseric a fost înt rit pe m rturisireaă ş ă ă ă ă ă verhovnicului apostolilor, al c rui nume este semnul t riei sufletului s u, iă ă ă ş care a luat de la piatr numele s u de Petru? C lui i s- a zis de c tre Cel ceă ă ă ă este Adev rul: ă ie voi da cheile împ r iei cerurilor... Oarecând întorcându - te,Ţ ă ăţ înt re te pre fra ii t i... Simone, fiiul lui Iona, m iube ti tu? Pa te oile mele.ă ş ţ ă ă ş ş Pentru aceasta, de i sunt numero i apostolii, singurul scaun al verhovniculuiş ş apostolilor a precump nit prin ă întâietatea sa, care scaun exist acum în treiă locuri; c ci el este acela ce a dat slav i cinste scaunuluă ă ş i în care a binevoit a se odihni (quiescere) i a- i sfâr i via a de aici. El e cel ce a împodobit scaunulş ş ş ţ unde a trimis pe evanghelistul ce- i era ucenic. El e cel ce a înt rit scaunul peă care a ezut timp de apte ani, de i a trebuit s - l p r seasc . Deci fiindc nuş ş ş ă ă ă ă ă este decât un scaun unic al aceluia i apostol, i acum sunt trei episcopi ezândş ş ş pe acest scaun, prin autoritatea dumnezeiasc , tot ce aud zicându - se bine deă voi îmi atribui i mie.”ş

Trebuie a lua aminte c Papa Grigorie, vorbind de Roma, zice numai c Sf.ă ă Petru s- a odihnit i ş a murit acolo; la Alexandria el nu trimisese decât pe ucenicul s u, îns la Antiohia ă ă ezu ş apte ani. Dac un episcop a mo tenitş ă ş scaunul lui Petru, în adev ratul în eles al cuvântului, acela ar fi dar, dup papaă ţ ă Grigorie, episcopul Antiohiei. Marele pap tia c Sf. Petru nu venise la Romaă ş ă decât pentru a muri acolo; c Biserica Roman era atunci întemeiat iă ă ă ş cârmuit de c tre un episcop; dânsul spune c ă ă ă Petru a prosl vit ă scaunul Romei prin mucenicia ce a suferit, dar arat în acela i timp Antiohia ca adev ratulă ş ă scaun episcopal al lui Petru. Noi credem c Sf. Petru n- a fost ă episcop nici al Antiohiei, nici al Romei, în adev ratul în eles al cuvântului; dar ne este deă ţ ajuns a constata p rerea papei Grigorie, i aceast p rere, oricare ar fi, nu eă ş ă ă mai pu in un argument zdrobitor contra preten iilor cur ii Romei.ţ ţ ţ

Scriind lui Anastasie cel Mare sau cel B trân, patriarhul Antiohiei, spre a- lă

1 Ibid., Cart. a VII- a, Scrisoarea 39.

mângâia în suferin ele sale, Grigorie îi spuneaţ 1: „Iat c Fericirea Voastr esteă ă ă împov rat de numeroase necazuri în b trâne a sa; îns cugeta i la ceea ce s- aă ă ţ ă ţ zis despre acela al c rui scaun îl ocupa i. ă ţ Au nu despre dânsul însu i Domnulş au zis: Când vei îmb trâni, altul te va încinge i te va duce unde tu nu voie ti?ă ş ş (Ioan. 21, 18).

Se tie c aceste cuvinte au fost adresate Sfântului Petru de c tre Hristos.ş ă ăÎntr- o alt scrisoare c tre acela i Anastasie, papa Grigorie se exprim astfel,ă ă ş ă

dup ce a citat oarecari cuvinte ce credea a fi ale Sfântului Ignatie al Antiohiei:ă„Am pus în scrisoarea mea aceste cuvinte luate din scrierile voastre, pentru

ca Fericirea Voastr s tie c sfântul vostru Ignatie este i al nostru. C ci,ă ă ş ă ş ă dup ă cum avem în comun pe înv torul, pe verhovnicul apostolilor, tot a a nuăţă ş trebuie s ne atribuim exclusiv, nici unul nici ă altul, pe ucenicul acestui verhovnic al apostolilor.” 2

Papa Grigorie scria lui Evloghie, patriarhul Alexandriei: „Am primit, cu aceea i dulcea cu care voi ne- a i dat - o, binecuvântarea Sfântului Evanghelistş ţă ţ Marcu sau, mai bine zis, a Sfântului Apostol Pet ru .“3

El scria aceluia i, dup ce l- a felicitat de biruin a ce dobândise în fa aş ă ţ ţ monofizi ilor: „Laud i slav s fie în ceruri preasfântului meu frate,ţ ă ş ă ă mul umit c ruia glasul lui Marcu se face auzit ţ ă ă pe scaunul lui Petru, a c ruiaă înv tur r sun asupra Bisericii ca chimvalul în casa Domnului cândăţă ă ă ă s vâr e te tainele, adic când, ca preot al celui Prea Înalt, intr în Sfântaă ş ş ă ă Sfintelor .“4

Zisu- s- a oare vreodat episcopilor Romei ceva mai m gulitor decât ceea ceă ă zice aici Grigorie lui Evloghie al Alexandriei? Au nu vi se pare c fericitul papă ă copiaz cuvintele sinodului de la Chalcedon: „Petru a vorbit prin gura luiă Leon?“ Pentru ce s se trag atâtea consecin e din cuvintele P rin ilor de laă ă ţ ă ţ Chalcedon, rostite spre lauda episcopului Romei, i s nu se trag nici una dinş ă ă cuvintele marelui pap , adresate patriarhului Alexandriei? ă

El scria aceluia i cu un alt prilejş 5: „Purt torii acestor scrisori, venind înă Sicilia, s- au întors de la gre ala monofizi ilor i s- au unit cu sfânta Bisericş ţ ş ă universal . ă Voind a se duce la Biserica fericitului Petru, verhovnicul apostolilor, ei m- au rugat a le da scrisori de recomanda ie pentru Fericirea Voastr , spre aţ ă le da ajutor împrotiva asupririi ereticilor, vecinii lor.”

Într- o alt scrisoare, unde îi vorbea de simonie, Grigorie scrise lui Evloghie:ă „Smulge i aceast erezie simoniac din ţ ă ă preasfântul vostru scaun, care este i alş nostru.” El nume te Biserica Alexandriei ş Biseric preasfânt .ă ă 6

În fa a unor astfel de m rturii, se poate oare trage vreo concluzie favorabilţ ă ă scaunul ui Romei din expresiile de scaun apostolic sau sfântul scaun, întrebuin ate când este vorba de el? Aceste denumiri erau comune, pe vremeaţ celor dintâi opt veacuri, tuturor Bisericilor întemeiate de c tre apostoli, iă ş niciodat nu se întrebuin au numaidecât întru a ar ta scaunul Romei.ă ţ ă

Dup cele ce am expus despre doctrina papei Grigorie privitor la ă scaunul Sfântului Petru, se în elege f r greutate c , de bun credin , nu se poate daţ ă ă ă ă ţă un în eles absolut unor expresii ca acestea: „Fiul meu, domnul Venantius ţ a

1 Ibid., Cart. a VIII- a, Scrisoarea 2.2 Ibid., Cart. a V- a, Scrisoarea 39.3 Ibid., Cart. a VIII- a, Scrisoarea 39.4 Ibid., Cart. a X-a, Scrisoarea 35.5 Ibid., Cart. a XII- a, Scrisoarea 50.6 Ibid., Cart. a XIII- a, Scrisorile 41- 42.

venit la fericitul apostol Petru spre a m ruga s v recomand cauza sa etc.”ă ă ă 1

„Purtarea de grij a toat Biserica a fost încredin at lui Petru, verhovniculă ă ţ ă apostolilor.” 2 „El a primit cheile împ r iei cere ti, puterea de a lega i aă ăţ ş ş dezlega i s- a dat lui, purtarea de grij a toat Biserica i ocârmuirea ei lui s- aă ă ş încredin at.”ţ 3 „Cine nu tie c sfânta Biseric a fost înt rit pe statorniciaş ă ă ă ă verhovnicului apostolilor?” 4

Aceste expresii sunt într - adev r ale papei Grigorie; dar trebuie oare a le citaă r zle i a le da un în eles absolut? Aceasta este metoda aplicat de teologiiă ţ ş ţ ă romani nu numai scrierilor papei Grigorie, ci i tuturor scrierilor celorlal iş ţ P rin i ai Bisericii. Prin acest mijloc ei au ajuns s în ele un mare num r deă ţ ă ş ă credincio i, i chiar un mare num r de teologi sinceri; ace tia din urm nuş ş ă ş ă puteau presupune o atât de stranie reacredin la ni te scriitori cari se f lescţă ş ă cu orice prilej cu devotamentul lor pentru cauza Bisericii i pentru adev r, iş ă ş au crezut c pot s citeze din scrierile lor cu toat siguran a, f r a se urca laă ă ă ţ ă ă izvoare.

Din cele ce preced, se în elege ceea ce papa Grigorie în elegea prin ţ ţ scaunul Sfântului Petru, prin titlurile de întâi i de ş verhovnic al apostolilor. Dar pentru a înconjura cugetarea sa de lumini mai vii, vom cita alte câteva texte decisive

i clare, care vor determina în elesul precis al acestor expresii, de careş ţ partizanii Papalit ii fac un abuz atât de vrednic de osând .ăţ ă

Papa Grigorie, în cartea sa despre Rînduiala pastoral , ă statornice teş principiul c p storii Bisericii nu trebuie a- i folosi autoritatea fa deă ă ş ţă credincio ii irepro abili, ci numai fa de p c to ii pe care blânde ea n- aş ş ţă ă ă ş ţ putut s - i îndrepte. El citeaz în sprijinul acestui principiu pilda apostoliloră ă Petru i Pavel: ş „Petru” zice el, „întâiul p stor, dobândind verhovnicia sfinteiă Biserici prin voin a lui Dumnezeu (auctore Deo), ţ s- a ar tat smerit c treă ă credincio i, îns a ar tat ş ă ă cât putere avea mai presus de ceilal i, ă ţ când a pedepsit pe Anania i Safira; el i- a amintit ş ş c era cel mai înalt în Biserică ă (summus) atunci când a trebuit s pedepseasc p catele, tr gând din această ă ă ă ă r zbunare a p catului exercitarea ă ă dreptului puterii sale .“5

În acela i loc, el probeaz prin pilda Sfântului Pavel, precum i prin aceea aş ă ş Sfântului Petru, c p storul trebuie s fie smerit fa de credincio i i s nuă ă ă ţă ş ş ă exercite puterea sa decât dac va fi silit a lua în mân cauza drept ii. Astfelă ă ăţ Sf. Pavel se proclam slujitorul credincio ilor, cel mai mic dintre ei dar, adaugă ş ă papa Grigorie, „dac g se te o gre al de îndreptat, el î i aduce aminte c esteă ă ş ş ă ş ă înv tor ăţă i zice: ş Ce voi i? Au veni- voi la voi cu toiag de fier?” ţ „Deci”, încheie papa Grigorie, „locul cel mai înalt (summus locus) este bine chivernisit când întâi- st t torul domne te mai cu seam asupra viciilor sale, decât asupraă ă ş ă fra ilor. Îns când ţ ă întâi- st t torii ă ă îndrepteaz pe cei ce le sunt supu i, aceastaă ş le este o datorie etc.” 6

Vedem dar c papa Grigorie prive te atât pe Sf. Pavel cât i pe Sf. Petru i peă ş ş ş urma ii lor ca ocupând ş locul cel mai înalt în Biseric , ca ă prezidând în Biseric .ă Dac zice c Sf. Petru ocup ă ă ă locul întâi, apoi tot el zice c Sf. Pavel esteă înv tor; ăţă el se sluje te de acela i cuvânt, ş ş summus, pentru a exprima

1 Ibid., Cart. a II- a, Scrisoarea 53.2 Ibid., Cart. a V- a, Scrisoarea 20.3 Ibid.4 Ibid., Cartea a VII- a, Scrisoarea 40.5 Sf. Grigorie, Rînduiala pastorală , partea a II- a, cap. VI.6 Ibid.

autoritatea Sfântului Petru i aceea a Sfântului Pavel, i a tuturor celor cari auş ş dreptul de a exercita autoritatea în Biseric . S- ar fi exprimat el oare în acestă mod general dac , prin cuvântul de verhovnic, ar fi voit a desemna o autoritateă superioar , atribuit numai Sfântului Petru? Dup cum, sub denumirea deă ă ă scaun al Sfântului Petru, el în elege întâiul grad al episcopatului, reprezentatţ prin patriarhi, tot a a prin cuvântul de ş autoritale superioar ă el nu în elegeţ decât pe aceea a episcopatului, pe care l- au mo tenit p storii Bisericii.ş ă

Cu cât cineva cearc mai bine lucr rile P rin ilor Bisericii, cu- atât esteă ă ă ţ încredin at de congl suirea lor i prive te autoritatea în Biseric ca fiind unaţ ă ş ş ă în mâinile tuturor primilor p stori sau episcopi. Deocamdat s- ar putea credeă ă c cuvântul de ă principe sau acela de verhovnic al apostoli lor, dat sfîntului Petru, s- ar abate de la acest principiu. Papa Grigorie a avut grija a ne feri de aceast fals interpretare. Înv atul dasc l, atribuind Sfântului Petruă ă ăţ ă principatul în Biseric , nu l- a în l at mai mult, în realitate, decât pe Sf. Pavel.ă ă ţ Are s ne- o spun aceasta el însu i în modul cel mai clar. Citim în ă ă ş Dialogurile lui 1:

„Petru: Cum ai putea s - mi probezi c sunt unii cari nu fac minuni, i cuă ă ş toate acestea nu sunt mai prejos de cei ce fac minuni?

„Grigorie: Nu tii tu c apostolul Pavel ş ă este fratele lui Petru, întâiul dintre apostoli în principat?

Petru: O tiu foarte bine etc.“şA adar Pavel a fost egalul sau fratele lui Petru în ş principatul apostolic. Se

putea zice mai l murit c prin aceste titluri nu se în elegea o demnitateă ă ţ particular , personal i exclusiv ?ă ă ş ă

Într- un alt loc, papa Grigorie prive te pe Sf. Pavel ca având drepturi ca i Sf.ş ş Petru la titlul de prim apostol. Amintind în Dialogurile sale moartea preotului Martin, el istorise te c acest om sfânt vedea pe Petru i pe Pavel,ş ă ş care- l chemau la cer: „V d, v d, ă ă zicea Martin, v mul umesc.” Fiindc el repetaă ţ ă adeseori aceste cuvinte, prietenii s i, care erau împrejurul lui, îl întrebau cuiă vorbea. El se mir de aceast întrebare i zise: ă ă ş „Au nu vede i voi aici pe sfin iiţ ţ apostoli? Nu vede i pe Petru i pe Pavel, ţ ş cei întâi dintre apostoli?”2

În fine, papa Grigorie d a cugeta c Sf. Petru n- a fost episcopul Romei. Amă ă citat deja texte limpezi. Iat un altul care vine a le înt ri: „Este sigur”, zice el,ă ă „c pe vremea când sfin ii apostoli Petru i Pavel suferir mucenia au venită ţ ş ă credincio i din R s rit spre a cere trupurile acestor apostoli ş ă ă cari erau compatrio ii lor. ţ Au fost duse moa tele lor pân la dou mile i le- au depusş ă ă ş într - un loc numit Catacombe. Dar când voir a le ridica pentru a continuaă drumul, tunet i fulger aruncar o astfel de spaim asupra celor ce încercau aş ă ă le ridica, încât de atunci niciodat n- au mai cutezat a încerca s le duc maiă ă ă departe.” 3

Nu vom cerceta dac faptul este autentic; dar un adev r v dit reiese dină ă ă aceast istorie, acela c r s ritenii puteau cere trupul Sfântului Petru ă ă ă ă pentru c era din ara lor, ă ţ i c romanii nu cugetau m car a le r spunde c trupul s uş ă ă ă ă ă le apar inea cu mai mult drept, pentru c fusese episcopul lor!ţ ă

A adar doctrina Sfântului Grigorie cel Mare asupra Bisericii distruge unaş câte una toate p r ile sistemul papal. Putem desfide pe romani s g seasc înă ţ ă ă ă scrierile marelui pap un singur cuvânt care s dea vreo idee despre această ă ă

1 Sf. Grigorie, Dialoguri, Cart. I, cap. XII.2 Ibid., Cart. a IV- a, cap. XI.3 Scrisorile Sf. Grigorie, Cart. a IV- a, Scrisoarea 30.

monarhie universal al c rei centru ar fi Biserica Romei i al c rei ef suverană ă ş ă ş ar fi episcopul acestui ora . Aceast doctrin este o întreag contrazicere cuş ă ă ă aceea a papei Grigorie. Unitatea Bisericii reiese, dup acest dasc l, dină ă raporturile reciproce ale capilor s i. „Rog Dragostea Voastr ”, scria el luiă ă Anast asie, arhiepiscopul Corinthului 1, „s r spund la scrisorile noastre, prină ă ă care i- am f cut cunoscut hirotonia noastr , ă ă ă i a ne da bucurie prin r spunsulş ă s u (litteris reciprocis) întru a ti c Biserica este unit .“ă ş ă ă

El define te „unitatea Bisericii univerş sale” ca „întregul (compago) trupului lui Hristos” 2. El nu se abate de la aceast idee: Bisericile particulare suntă m dularele Bisericii; fiecare Biseric este cârmuit de p storii s i; autoritateaă ă ă ă ă este aceea i, de drept dumnezeiesc, la to i p storii Bisericii; întreaga cl direş ţ ă ă este sprijinit pe scaunul lui Petru, adic pe cele trei patriarhate aleă ă Alexandriei, Antiohiei i Romei, care exercit dup ş ă ă dreptul bisericesc o supraveghere asupra întregii Biserici.

Oare este cu putin a ne închipui o doctrin mai opus sistemului papal,ţă ă ă decât aceea a papei Grigorie?

Mavrichie fiind ucis de c tre Foca, papa Bonifatie al III- lea se gr bi a seă ă adresa uciga ului, pentru a dobândi recunoa terea oficial a întâiet ii Bisericiiş ş ă ăţ Romei. El o vedea compromis prin titlul de ecumenie, acordat de Mavrichieă lui Ioan Postnicul. Evlaviosul împ rat fusese principalul sprijin al titlului ce luă ă patriarhul Constantinopolei. Patriarhul nu se bucur mult timp de buneleă gra ii ale lui Foca, ale c rui silnicii le osândea. Roma f cu complimenteţ ă ă tiranului. Grigorie cel Mare însu i îl împov r de laude, i Bonifatie al III- lea,ş ă ă ş care a fost în l at pe scaunul Romei dup scurtul episcopat al lui Savinian,ă ţ ă scrise uciga ului lui Mavrichie, cerându - i acest titlu de ş ecumenic, pe care Grigorie cel Mare îl condamnase cu atâta energie. 3 Se în elegea îndeob te cţ ş ă scaunul Constantinopolei pretindea prin acest titlu a fi cel întâi al Bisericii. Astfel istoricul papilor, Anastasie Bibliotecarul, aminte te în acest modş demersul lui Bonifatie al III- lea: „Acesta”, zice el4, „ob inu ţ de la împ ratulă Foca, ca scaunul apostolic al fericitului apostol Petru, adic Biserica Roman ,ă ă s fie eful (caput, ă ş capul ) tuturor Bisericilor, pentru c ă Biserica Constantinopolei scria c ea este ă cea dintâi din toate Bisericile.”

Pavel Diaconul înregistreaz astfel acela i faptă ş 5: „Dup cererea ă papei Bonifatie al III- lea, Foca hot rî ă ca scaunul Bisericii Romane i Apostolice s fieş ă

efulş (caput ) tuturor Bisericilor, pentru c ă Biserica Constantinopolei scria c eaă era cea întâi din toate Bisericile.”

Iat dar obâr ia oficial a titlului de ă ş ă ef ş al Bisericii universale, pe care Biserica Romei îl atribuie episcopului s u. Titlul i se d duse câteodat i maiă ă ă ş înainte, îns prin m gulire, i f r a avea alt în eles decât acela de ă ă ş ă ă ţ cap al episcopatului s u, de ă întâi episcop; el se d dea câteodat i îns i Bisericiiă ă ş ăş Romane, iar cuvântul caput nu însemna atunci ef, ş decât în în elesul de ţ cap. Ea era numit ă cap al Bisericii, adic ă întâia dintre Biserici. Acest titlu, devenit oficial gra ie lui Foca, î i schimb curând în elesul. ţ ş ă ţ ef Ş nu mai însemna cap, ci principe suveran; ast zi el semnific ă ă monarh absolut, autocrat infailibil. Iată progresul ce a urmat titlul de caput, dat Bisericii Romane de c tre Foca, unulă

1 Ibid ., Cart. I, Scrisoarea 27.2 Ibid ., Cart. a II- a, Scrisoarea 47.3 Noel Alexandre, Hist. Eccles.4 Anast., De Vit. Rom. Pontif., § 67. Bonif. III.5 Pavel Diacon., De gestis Longobard., Cart. a IV- a, § 37.

din oamenii cei mai mizerabili ce au ezut pe un tron.şCâ iva ani dup aceea (633) se n scu cearta monoteli ilor, care d du noiţ ă ă ţ ă

probe contra sistemului papal i care demonstr c în veacul al apteleaş ă ă ş autoritatea a a- zis universal a episcopilor Romei nu era recunoscut .ş ă ă 1

Un episcop din Arabia, numit Theodor, plecând de la adev rul sobornicescă hot rît la Chalcedon c nu e decât ă ă o fa (persoan ) ţă ă în Iisus Hristos, încheie din aceasta c nu ar fi în Hristos decât o ă voin ţă i o ş lucrare. Astfel el nu ineaţ nicidecum seam de deosebirea celor dou ă ă firi, dumnezeiasc i omeneasc ,ă ş ă unite ipostatice te în Iisus Hristos, dar nu ş confundate sau amestecate, ci r mânând cu esen a lor proprie, prin urmare fiecare cu ă ţ voin a ţ i ş lucrarea sa proprie , fiindc voin a i lucrarea sunt atribute la fel de necesare fiin eiă ţ ş ţ umane, ca i lui Dumnezeu. Theodor confunda astfel ş fiin a ţ cu personalitatea. Serghie, episcopul Constantinopolei, consultat de Theodor, c zu în aceea iă ş gre al ca i dânsul. El crezu c sistemul s u era potrivit întru a reuni cuş ă ş ă ă Biserica pe aceia ce se împotriveau înc Sinodului de la Chalcedon. Pentruă aceasta el le trimise o scriere asupra acestui subiect i se puse în leg tur cuş ă ă ei. Episcopul Alexandriei, Cirus, care împ rt ea p rerile sale, f cu la fel, iă ăş ă ă ş mul i opozan i ai Sinodului de la Chalcedon i- au primit hot rârile cu aceastţ ţ ă ă pretins explica ie.ă ţ

Rezultatul încuraj pe episcopii monoteli i, cari mai erau sprijini i i deă ţ ţ ş împ ratul Iraclie. Un c lug r din Alexandria, anume Sofronie, se declaraseă ă ă contra episcopului s u i se dusese la Constantinopole spre a se consultaă ş asupra chestiunii cu Serghie, pe care îl g si în acord perfect cu Cirus. Pe cândă Sofronie se reîntorcea, am rît de aceast nou r t cire, a fost ales episcop ală ă ă ă ă Ierusalimului. Serghie se gândi c în pozi ia înalt în care se g sea Sofronie, s-ă ţ ă ăar putea declara contra lui i ar c uta s se sprijine pe apuseni; de aceea scriseş ă ă lui Honorie, episcopul Romei, ar tându - i doctrina sa i roadele frumoase ce eaă ş a câ tigat în R s rit, mai cu seam la Alexandria. Honorie îi r spunse printr - oş ă ă ă ă vestit scrisoare, în care nu recunoa te nici el în Iisus Hristos decât o ă ş voin ţă iş o lucrare; dispre uie te pe aceia ce voiau a admite dou , i f g duie te luiţ ş ă ş ă ă ş Serghie c va r mâne cu el în des vâr it învoire, ad ugând îns c Biserica nuă ă ă ş ă ă ă ă trebuia a fi turburat prin aceast chestiune despre una sau dou voin e oriă ă ă ţ lucr ri, i c trebuia a l sa aceast ă ş ă ă ă logomahie gr m ticilor.ă ă

Sofronie, hirotonit episcop al Ierusalimului, adun sinodul s u i citiă ă ş scrisoarea canonic pe care, dup obicei, trebuia s- o adreseze celorlal iă ă ţ patriarhi ai Bisericii. El o trimise lui Serghie ca i lui Honorie. Aceast scrisoareş ă era foarte explicit în privin a a dou voin e i a dou lucr ri. Honorie,ă ţ ă ţ ş ă ă citindu- o, spuse trimi ilor lui Sofronie c nu trebuia a agita aceast chestiune,ş ă ă pentru binele Bisericii. Trimi ii primir aceast îns rcinare, iar Honorie scriseş ă ă ă patriarhilor Constantinopolei i Alexandriei pentru a le face o rug minte la fel.ş ă

Sofronie, care vedea credin a în primejdie, întocmi o scriere în care, cuţ ajutorul P rin ilor Bisericii, dovede te c , dup predania statornic a Bisericii,ă ţ ş ă ă ă trebuia a se recunoa te dou voin e i dou lucr ri în Iisus Hristos; elş ă ţ ş ă ă demonstr c aceasta era consecin a necesar a dou firi. Dezn d jduit c nuă ă ţ ă ă ă ă ă va convinge nici pe Serghie i nici pe Cirus, cari pe fa erau declara i înş ţă ţ favoarea doctrinei contrarii, el trimise la Roma pe unul din episcopii s iă sufragani, crezând c va convinge nehot rârile Romei, mai curând decât aă ă converti Constantinopolul i Alexandria. Nu se cunoa te rezultaş ş tul acestei

1 Cf. Theof., Hist. Eccles. Docum. relative la aceste discu ii se g sesc în ţ ă Colec ia Sinoadelor ţ a lui Labbe, tom VI. Cf . i ş Istoria Monotelismului, publicat de Combefis.ă

misiuni.Honorie muri în 638 i avu de urm tor pe Severin, c ruia îi urm curândş ă ă ă

dup aceea Ioan al IV- lea. În vremea scurtului pontificat a lui Severin,ă împ ratul Iraclie a publicat o ă ς sau Expunere, pentru a da un caracter oficial doctrinei monotelite. Expunerea a fost adresat tuturor episcopilor. Ceiă ai Alexandriei i Constantinopolei o primir cu solemnitate. Nu se cunoa teş ă ş dac Severin a aprobat - o. Îns dup moartea lui Iraclie, Ioan al IV- lea oă ă ă condamn într- un sinod roman. Poate c aceast condamnare se datorează ă ă ă l muririlor date de trimisul lui Sofronie. Serghie murise înaintea acesteiă hot râri a sinodului Romei. Pirrhus, urma ul s u, opuse hot rârii lui Ioan ală ş ă ă IV- lea scrisoarea lui Honorie, predecesorul lui Ioan. Ioan încerc s fac oă ă ă ap rare; îns scrisorile lui Serghie i ale lui Honorie exist înc ; ele probează ă ş ă ă ă c ap rarea lui Ioan al IV- lea nu rezista; c Honorie în elesese foarte bine peă ă ă ţ Serghie; c r spunsese favorabil scrisorii primite de la el; c i unul i altulă ă ă ş ş respin geau într- un mod general dou voin e ă ţ i ş dou lucr ri aparteă ă ; i, prinş urmare, cu drept cuvânt Honorie a fost osândit ca eretic de c tre Sinodul ală

aselea Ecumenic, dup cum vom vedea curând.Ş ăDup publicarea ă Expunerii lui Iraclie, discu iile asupra a dou lucr ri i aţ ă ă ş

dou voin e luar cele mai largi propor ii. Tot R s ritul r suna de ele. Un mareă ţ ă ţ ă ă ă num r de episcopi se rostir contra noii doctrine i se adresau în Apus,ă ă ş persoanei episcopului Romei, spre a sus ine credin a sobornic . Pirrhusţ ţ ă p r sindu - i scaunul, a fost înlocuit prin Pavel, care adres scrisorile sale deă ă ş ă comuniune lui Theodor, aflat atunci pe scaunul roman. Acesta r spunse luiă Pavel c el l uda ortodoxia credin ei sale, dar c se mir cum de nuă ă ţ ă ă condamnase Expunerea lui Iraclie. Cu toate aceste a el însu i nu îndr znea a oş ă condamna într - un chip l murit; se cuvenea deci s în eleag pentru ce Pavel,ă ă ţ ă aflat la Constantinopole, nu osândise într- un chip solemn aceast scriere. Înă r spunsul s u, Theodor cere ca Pirrhus, predecesorul lui Pavel, s fie depusă ă ă canonice te sau s fie trimis la Roma spre a fi judecat. Aceast p rere nu aş ă ă ă fost urmat . Numai c Pirrhus, fiind convins de gre al de c tre un c lug r,ă ă ş ă ă ă ă Maxim din Constantinopole, ceru el însu i s se duc la Roma, unde a fostş ă ă primit cu toate onorurile cuvenite titlului s u de expatriarh, de c tre Theodor,ă ă c ruia îi remise o declara ie de des vâr it credin ortodox .ă ţ ă ş ă ţă ă

Roma profit de împrejur rile monotelismulni pentru a c uta s - iă ă ă ă ş m reasc autoritatea. Cei doi patriarhi ai Constantinopolei i Alexandrieiă ă ş declarându - se pentru noua doctrin , to i ortodoc ii din R s rit trebuiau s seă ţ ş ă ă ă adreseze patriarhului Romei, scriindu - i ca unui bastion al credin ei care eraţ amenin at în tot R s ritul. În asemenea împrejurare, nu i se refuza titlul deţ ă ă ă urma al Sfântului Petru, iar câ iva episcopi au mers pân acolo încât urcarş ţ ă ă pân la acest apostol autoritatea scaunului Romei. Cu aceasta se m guleauă ă ni te tendin e care, la Roma, aveau s se manifeste din ce în ce mai mult. ş ţ ă

Câ iva papi, îndeosebi Leon, insistaser prea mult asupra prerogativelorţ ă apostolului Petru, i poate c aveau oarecare cuget ri tainice lucrând astfel. Sf.ş ă ă Grigorie Dialogul fixase într- adev r în elesul ortodox al expresiiloră ţ predecesorilor s i; dar e sigur c din vremea lui Leon episcopii Romei ă ă tindeau a dep i prerogativele verhovnicului, spre a i le atribui cu ăş ş titlul de mo tenire.ş Fiindc micul patriarhat al Ierusalimului era sub autoritatea Sfântului Sofronie,ă cel mai str lucit ap r tor al ortodoxiei în R s rit, papa crezu c putea fiă ă ă ă ă ă reprezentat acolo f r inconvenient. El alese ca delegat al s u pe tefan dină ă ă Ş Dora, care fusese trimis la Roma de Sofronie însu i spre a lumina pe Honorie.ş

Era un fapt neauzit pân atunci în R s rit, i pentru aceasta nu se cuvenea a- lă ă ă ş l sa s treac sub t cere; el vine în sprijinul celor ce am afirmat cu privire laă ă ă ă inten ia episcopilor Romei de a se folosi de toate împrejur rile pentru a m riţ ă ă cu atât mai mult autoritatea lor, cu cât ea era mai amenin at de cea aţ ă episcopilor Constantinopolei. Primii doi patriarhi ai R s ritului erau c zu i înă ă ă ţ erezie; era momentul ca Roma, acum ori niciodat , s - i spun r spicată ă ş ă ă cuvântul. Papii nu lipsir a se folosi de aceast împrejurare. Totu i acteleă ă ş autentice privitoare la discu iile monotelismului concur în a demonstra cţ ă ă to i patriarhii au tratat între ei chestiunile dogmatice pe picior de egalitate. Unţ mare num r de episcopi rostindu - se contra lui Pavel al Constantinopolei,ă acesta d du l muriri ce puteau fi tâlcuite în în eles bun sau r u i care nuă ă ţ ă ş mul umir pe nimeni. Îns fiindc i se imputa totdeauna t cerea asupraţ ă ă ă ă Expunerii, el îl îndemn pe împ ratul Constant a publica un nou edict, careă ă primi numele de Tipos . Prin acest edict, Expunerea a fost retras , impunându -ăse t cere ambelor partide.ă

Tocmai aceasta o ceruse odin ioar i Honorie în scrisoarea în care se rosteaă ş în favoarea monotelismului. Theodor nu se mul umi cu aceasta. El adun unţ ă sinod de episcopi italieni i, în cel sinod, depuse pe Pavel al Constantinopoleiş

i pe Pirrhus, care revenise la monotelism dup ce p r sise Roma. El cutez aş ă ă ă ă semna aceast sentin anticanonic cu o pan împlântat în Sfântul Sânge.ă ţă ă ă ă Aceast nelegiuire putea satisface ura Romei, dar nu putea s aib decâtă ă ă rezultate funeste. Pavel continu a se considera ca legitim episcop ală Constantinopolei i r spunse la violen ele episcopului Romei prin violen eş ă ţ ţ analoge. El r sturn altarul roman din palatul Plachidiei, unde locuiau cei doiă ă trimi i ai episcopului Romei, i le interzise de a s vâr i sfintele taine. Prinş ş ă ş aceasta el îi declar excomunica i i pe dân ii i pe episcopul lor. ă ţ ş ş ş

Ace tia se întoarser la Roma, iar unul din ei, Martin, a fost ales în locul luiş ă Theodor, care muri îndat dup ce a aruncat, prin sentin a sa, o nou s mână ă ţ ă ă ţă de neîn elegere în Biseric (649). Abia hirotonit, Martin i adun la Roma unţ ă ş ă numeros sinod de episcopi din împrejurimile Romei, din exarhatul Ravennei, din Sicilia i din Sardinia. Câ iva episcopi din Africa, tefan din Dora i câ ivaş ţ Ş ş ţ c lug ri greci refugia i la Roma asistar la sinod. Se cercet chestiunea celoră ă ţ ă ă dou voin e ă ţ i ş dou lucr ri, ă ă i se condamn ş ă Ektesis , Tipos i ap r torii lor.ş ă ă Martin semn astfel actele sinodului: „Martin, din mila lui Dumnezeu, episcopă al sfintei Biserici catholice i apostolice a ora ului Romei, am subscris ş ş ca judec tor ă la aceast hot râre care înt re te credin a ortodox i la osândireaă ă ă ş ţ ă ş lui Theodor, odinioar episcop de Faran, a lui Cirus al Alexandriei, a luiă Serghie al Constantinopolei, a lui Pirrhus i a lui Pavel, urma ii s i, a scrierilorş ş ă lor eretice, a Ekthesis - ei f r de lege i a ă ă ş Tipos - ului nelegiuit, pe care ei le- au publicat.”

To i episcopii, în num r de o sut cinci, se slujir de aceea i formul deţ ă ă ă ş ă subscriere. Ei aderar la condamnare ă ca judec tori, ă întocmai ca i cel al Romei,ş care avu numai locul întâi în sinod.

Martin trimise în R s rit actele sinodului Romei i numi pe Ioan, episcopulă ă ş Filadelfiei, ca vicar al s u pentru tot R s ritul, osândind ca eretici pe patriarhiiă ă ă Antiohiei i Alexandriei, precum i pe cel al Constantinopolei. Înş ş împuternicirea dat lui Ioan a Filadelfiei, Martin afirm c el i- o d „în temeiulă ă ă ă puterii ce primise de la Sf. Petru“ i din pricina tristelor împrejur ri în care seş ă g sea R s ritul, pustiit de musulmani.ă ă ă

Astfel, episcopul Romei se folose te de nenorocirile r s ritenilor pentru a-ş ă ă

i atribui o putere universal în Biseric , în temeiul unei pretinse mo teniri deş ă ă ş la Sf. Petru. Aceste formule ajunser din ce în ce mai mult la mod la Roma,ă ă dup jum tatea veacului al aptelea, i Martin contribui îndeosebi a le pune înă ă ş ş vigoare. El î i atribuia o autoritate de care predecesorii s i niciodat nu seş ă ă bucuraser . Astfel c , nemul umit de scrisoarea de comuniune ce îi adresaseă ă ţ Pavel, noul episcop al Thessalonicului, el îi prescrise formula pe care trebuia s o primeasc . Acesta refuzând a o primi, Martin îi declar , f r formalitateaă ă ă ă ă unui proces, c era depus din scaunul s u. El era cu atât mai înclinat a- l faceă ă pe acest episcop s - i simt puterea, cu cât provincia sa fusese supus , f ră ă ă ă ă voia Romei, jurisdic iei Constantinopolei.ţ

Bisericile patriarhale ale Alexandriei, Antiohiei i Ierusalimului aveau preaş de ajuns de lucru, ap rându - se contra prigonirilor unor s lbatici cuceritori aiă ă R s ritului; ele dar nu se preocupar nici de nelegiuirile Romei, nici de acteleă ă ă vicarului s u. Ele nu protestar decât prin t cerea lor i prin încetarea oric reiă ă ă ş ă leg turi cu scaunul roman. Constantinopolul deveni pentru ele întâiul scaun ală Bisericii, i r maser în comuniune cu el. Lupta se ducea de- acum întreş ă ă episcopii Romei i Constantinopolei.ş

Prin sinodul din Roma, Martin voise neap rat s - i r zbune asupra celui dină ă ş ă urm sinod de la Constantinopole, în care Vigilie, predecesorul s u, fuseseă ă dovedit de gre al , dup cum însu i a m rturisit. Dar el nu a urmat pruden aş ă ă ş ă ţ acelui sinod care, osândind gre alele lui Vigilie, nu c utase nicidecum a- lş ă depune, în paguba drepturilor episcopilor provinciei romane. Pe lâng aceasta,ă Martin atacase pe însu i împ ratul, ş ă condamnând Tipos- ul, promulgat ca lege de Stat. El încercase într - adev r a atribui acest act episcopuluiă Constantinopolei, i scrisese împ ratului spre a- l convinge c , în ce prive teş ă ă ş persoana sa, era afar din cauz . Aceste precau ii nu produser alt efect decâtă ă ţ ă a irita pe Constant, care ridic ă pe Martin din Roma. El îl acuz nu numai deă erezie, ci i de r zvr tire i tr dare. Un oarecare Evghenie a fost pus în loculş ă ă ş ă lui Martin pe scaunul Romei. Martin, vorbind în una din scrisorile sale despre depunerea sa, se exprim astfelă 1: „Niciodat nu s- a urmat în chipul acesta;ă c ci, în lipsa ă episcopului, arhidiaconul, arhimandri tul i primichiriul îlş înlocuiesc.” El nu se gândea a apela la vreun privilegiu exclusiv în favoarea episcopilor Romei i recuno tea c i ei erau supu i dreptului comun.ş ş ă ş ş

Depunerea anticanonic a lui Martin era un r spuns la cea pronun at de elă ă ţ ă însu i, tot atât de pu in canonic , împrotiva lui Pavel al Constantinopolei. Seş ţ ă poate zice c , dac Martin ar fi avut la îndemâna sa, ca Pavel, putereaă ă imperial , ar fi tratat pe adversarul s u dup cum a fost tratat el însu i.ă ă ă ş Ajunge s citim scrisorile episcopilor Romei adresate împ ra ilor, pentru a neă ă ţ încredin a c era la ei obicei vechi s provoace violen e contra tuturor aceloraţ ă ă ţ pe cari îi considerau ca eretici; i se tie cum c dân ii au fost credincio iş ş ă ş ş acestor obiceiuri când avur în mânile lor îndoita putere duhovniceasc iă ă ş vremelnic .ă

Din punct de vedere curat bisericesc, era firesc ca cele dintâi nelegiuiri ale Papalit ii s dea na tere la o puternic reac ie. Martin, sosit laăţ ă ş ă ţ Constantinopole (654), a fost tratat ca prizonier de Stat, împov rat deă batjocur i schingiuit într - un chip nevrednic. Episcopul Constantinopolei,ă ş care era bolnav, dezaprob aceste silnicii i rug pe împ ratul s nu se poarteă ş ă ă ă astfel cu un episcop. El muri, pu in dup aceea, în aceste sim minte deţ ă ţă

1 Mart. Epist. ad. Theod.

blânde e. Martin a fost exilat la Cherson. El scrise de acolo mai multe scrisori,ţ în care se plânge c Biserica Romei nu- i trimite nici un ajutor, i în una din eleă ş se exprim astfel în privin a clerului Romei i a urma ului ce i se d duseă ţ ş ş ă 1: „Mă mir de cei ce apar in Bisericii Sfântului Petru pentru pu ina îngrijire ce au deţ ţ un om care este din ai lor. Dac aceast Biseric nu are bani, totu i, mul umită ă ă ş ţ ă lui Dumnezeu, ea nu are lips nici de grâu, nici de vin, nici de alte provizii, cuă care ar putea s - mi vin în ajutor... Au doar am fost atât de du man Bisericiiă ă ă ş

i lor îndeosebi? Cu toate acestea, rog pe Dumnezeu, prin mijlocirea Sfântuluiş Petru, s - i in nestr muta i în credin a ortodox , mai ales pe p storul ce- iă ţ ă ă ţ ţ ă ă cârmuie te acum.” A adar, Martin privea ca episcop legitim al Romei peş ş Evghenie, care fusese pus în locul s u, i a c rui alegere fusese primit deă ş ă ă c tre clerul roman. Aceast scrisoare a lui Martin este pu in favorabil , trebuieă ă ţ ă s- o m rturisim, preten iilor Papalit ii moderne, i r spunde mai mult decâtă ţ ăţ ş ă ar fi nevoie la ceea ce zisese el însu i de puterea universal ce ar fi mo tenitş ă ş de la Sf. Petru. El muri la aproape un an dup ce a scris aceast scrisoare.ă ă

Pirrhus, fostul episcop al Constantinopolei, a fost în acela i an readus peş acest scaun; dar nu tr i decât câteva luni dup reîntoarcere, fiind înlocuit prină ă Petru. Evghenie, episcopul Romei, avu de urma pe Vitalian (658). Subş episcopatul s u, ducându - se Constant la Roma, el îl primi cu mari onoruri iă ş comunic cu dânsul, de i acest împ rat nu revocase ă ş ă Tipos - ul s u i prigoniseă ş pe papa Martin i pe c lug rul Maxim, privit în R s rit ca marele ap r tor alş ă ă ă ă ă ă ortodoxiei. Pe vremea episcopatului lui Vitalian, adic patrusprezece ani, nici oă discu ie nu exist între scaunele Romei i Constantinopolei. În 664, Constantţ ă ş muri, i Constantin Pogonat se sui pe tronul imperial. În 674, Vitalian a fostş înlocuit prin Adeodat, care avu pe Donus de urma . El muri în 679, i Agathonş ş a fost ales în scaunul Romei. Petru al Constantinopolei avusese ca urma peş Constantin, care a fost înlocuit în 678 prin Theodor. Acest patriarh, cârmuit de inten ii pa nice, trimise lui Donus o scrisoare prin care îl îndemna laţ ş în elegere. Dar episcopul Romei nu- i r spunse, imitând pe predecesorii s i,ţ ă ă cari l saser f r r spuns scrisorile sinodale ale celor din urm episcopi aiă ă ă ă ă ă Constantinopolei. Aceast dezbinare întrist pe împ ratul, care hot rî să ă ă ă ă reînnoiasc bunele raporturi între Bisericile r s ritene i apusene. El întrebă ă ă ş ă deci pe Theodor i pe Macarie al Antiohiei care era pricina dezbin riiş ă 2. I s- a r spuns: „Se întrebuin eaz noi chipuri întru a vorbi despre taine, ori prină ţ ă necuno tin , ori prin curiozitate excesiv ; i, de când aceste chestiuni auş ţă ă ş început a fi agitate, cele dou scaune nu s- au mai adunat pentru a l muriă ă adev rul.” Împ ratul conchise din aceasta c remediul dezbin rilor ar fi ună ă ă ă sinod. El scrise prin urmare lui Donus: „Împrejur rile”, îi zice el în scrisoareaă sa, „nu îng duie a aduna un sinod complet, îns voi pute i trimite oameniă ă ţ în elep i i tiutori, cari vor lumina chestiunile cu patriarhii Theodor iţ ţ ş ş ş Macarie; ei se vor bucura aici de o întreag siguran , chiar pentru întoarcere,ă ţă în cazul când nu ar putea s se în eleag . Prin aceasta, vom fi îndrept i i înă ţ ă ăţ ţ ochii lui Dumnezeu; c ci noi putem îndemna la unire, dar nu voim aă constrânge pe nimeni. Trimite i - ne, din sfânta voastr Biseric , trei oameniţ ă ă m car, dac voi i, i din sinodul vostru (adic din eparhia sa eclesiastic ) vreoă ă ţ ş ă ă doisprezece episcopi, cuprinzându - se i mitropoli ii.” Pe deasupra, Împ ratulş ţ ă oferea deputa ilor toate ajutoarele i toat siguran a pentru c l torie. Donusţ ş ă ţ ă ă murise când sosi la Roma scrisoarea imperial (679). Ea a fost dat luiă ă

1 Mart., Epist. XVIII, în Colec ia lui Labbe.ţ2 Cf . Theof., Hist. Eccles. i tom. VI al colec iei lui Labbe.ş ţ

Agathon, care adun la Roma un numeros sinod, spre a alege delega ii ceă ţ trebuiau a se trimite la Constantinopole. Toate provinciile Italiei conlucrar laă aceast întrunire, în care se g sir i câ iva episcopi din Francia. Agathon nu-ă ă ă ş ţ

i recuno tea deci dreptul de a trimite din propria sa autoritate delega i laş ş ţ Constantinopole. Sinodul trimise împ ratului o scrisoare semnat de papa iă ă ş de to i membrii adun rii; Agathon îi adres o alta în numele s u personal.ţ ă ă ă Delega ii fur bine primi i la Constantinopole de c tre împ ratul. Theodor nuţ ă ţ ă ă mai era patriarh, el fusese înlocuit prin Gheorghie. Acesta i Macarie alş Antiohiei întrunir pe mitropoli ii i episcopii cari ineau de scaunele lor.ă ţ ş ţ Bisericile Alexandriei i Ierusalimului fur i ele reprezentate acolo. Ace tiaş ă ş ş to i se unir cu apusenii pentru a întocmi sinodul cunoscut sub numele de alţ ă

aselea Ecumenic.ŞPrima edin avu loc la 7 Noiembrie 680. Împ ratul ocup locul întâi, înş ţă ă ă

mijloc; la stânga sa erau delega ii Romei i ai Ierusalimului; la dreapta saţ ş patriarhii Constantinopolei i Antiohiei i delegatul Alexandriei; apoi, deş ş amândou p r ile, un num r destul de mare de mitropoli i i de episcopi. Înă ă ţ ă ţ ş mai multe edin e împ ratul f cu s se citeasc actele sinoadelor de la Efes iş ţ ă ă ă ă ş de la Chalcedon i toate textele citate pentru sau contra celor dou voin e iş ă ţ ş dou lucr ri în Iisus Hristos. Chestiunea fiind luminat , to i fur de acord,ă ă ă ţ ă afar de patriarhul Antiohiei i ucenicul s u tefan, pentru a condamnaă ş ă Ş monotelismul i pe to i aceia ce- l sus inuser , cuprinzând i pe Honorie, papaş ţ ţ ă ş Romei. Acest însemnat decret, ce respinge atâtde r spicat preten iiloră ţ Papalit ii moderne, merit a fi citat tăţ ă extual 1:

„Cercetând pretinsele scrisori dogmatice ale lui Serghie al Constantinopolei c tre Cirus, i r spunsurile lui Honorie c tre Serghie, i g sindu - le opuseă ş ă ă ş ă doctrinei apostolilor, decretelor sinoadelor i sim mintelor tuturor P rin ilor,ş ţă ă ţ ci dimpotriv , conforme cu falsa doctrin a ereticilor, noi le respingem cuă ă totul i le dispre uim ca unele ce corup sufletele. Respingând ş ţ dogmele lor f ră ă de lege, noi credem de asemenea c numele lor trebuie a fi izgonite dină Biseric , adic : al lui Serghie, odinioar episcop al acestui ora ală ă ă ş Constantinopolei, care a scris mai întâi despre aceast r t cire; al lui Cirus ală ă ă Alexandriei; ale lui Pirrhus, Pavel i Petru, episcopi ai Constantinopolei; al luiş Theodor, episcop de Faran; ale tuturor acelora de care papa Agathon a f cută amintire în scrisoarea sa c tre împ ratul i pe care i- a respins. Noi îi declar mă ă ş ă pe to i lovi i de anatem . Împreun cu ei, noi credem de datorie ţ ţ ă ă a alunga din Biseric i a anatematiza ă ş pe Honorie, odinioar episcop al vechii Rome, pentruă c am g sit în scrisoarea sa c tre Serghie c el urmeaz în totul gre ala lui iă ă ă ă ă ş ş c autorizeaz doctrina sa nelegiuit .“ă ă ă

În edin a a asesprezecea, dup m rturisirea de credin a patriarhuluiş ţ ş ă ă ţă Gheorghie al Constantinopolei, sinodul r sun de strig te, între care se g sescă ă ă ă acestea: „Anatema lui Theodor al Faranului, lui Serghie, lui Cirus! Anatema lui Honorie, Ereticul“! În m rturisirea de credin a sinodului, citit în cea de peă ţă ă urm edin , Honorie este osândit cu ceilal i eretici; i i se zice din nouă ş ţă ţ ş anatema, precum i celorlal i monoteli i.ş ţ ţ

Sinodul f cu mai multe canoane. Al treizeci i aselea reînnoi pe cele de laă ş ş Constantinopole i de la Chalcedon, privitoare la rangul patriarhilor înş Biseric . El este întocmit astfel: „Înnoind cele legiuite de cei o sut cincizeciă ă sfin i P rin i ce s- au adunat întru aceast de Dumnezeu p zit iţ ă ţ ă ă ă ş

1 Sinod. Constant., sesiun. XIII, în Colec ia Sinoadelor ţ a lui Labbe, tom VI.

împ r teasc cetate i a celor ase sute treizeci ce s- au adunat la Chalcedon,ă ă ă ş ş hot râm ca scaunul patriarhului Constantinopolei s dobândeasc presviileă ă ă (privilegiile) cele întocmai cu ale scaunului Romei ceii vechi, i întru lucrurileş cele biserice ti ca ş acela s se m reasc , al doilea dup acela fiind; dup careă ă ă ă ă numere - se scaunul marii cet i a Alexandrenilor, apoi cel al Antiohiei i dupăţ ş ă aceasta cel al cet ii Ierusalimleăţ nilor.“

A a r spundea sinodul la preten iile scaunului Romei.ş ă ţActele sinodului fur subscrise de lega ii lui Agathon i de o sut aizeci deă ţ ş ă ş

episcopi. S- au f cut cinci copii, care fur semnate de mâna împ ratului,ă ă ă pentru fiecare din cele cinci Biserici patriarhale; cincizeci i cinci de episcopi iş ş delega ii Bisericilor de R s rit adresar lui Agathon o scrisoare prin care îlţ ă ă ă rugau s adere la ceea ce se f cuse.ă ă

Cei ce fuseser osândi i de c tre sinod, în num r de ase, sperând f ră ţ ă ă ş ă ă îndoial a împiedica Apusul de a adera la acte, cerur s fie trimi i la papa.ă ă ă ş Împ ratul le învoi cererea i hot rî Roma ca loc pentru exilul lor.ă ş ă

Între acestea, Agathon murind (682), Leon al II- lea a fost ales episcopul Romei. El fu acela care primi pe lega i i actele sinodului. Împ ratul adresţ ş ă ă dou scrisori, una papei, cealalt membrilor ă ă sinodului roman, spre r spuns laă cele ce primise. Leon al II- lea ader solemn la actele Sinodului în scrisoarea saă c tre împ rat, din 7 Mai 683. În ea se cite te între altele acest pasaj: „ă ă ş Noi anatematiz m ă pe înv torii noii r t ciri, adic pe Theodor al Faranului, peăţă ă ă ă Cirus al Alexandriei, pe Serghie, pe Pirrhus, pe Pavel i pe Petru dinş Constantinopole, a ijderea i pe Honorie care, în loc de a cur i aceast sfântş ş ăţ ă ă Biseric apostolic prin dă ă octrina apostolilor, pu in a lipsit de a r sturnaţ ă credin a printr - o tr dare nelegiuit .“ţ ă ă

Nimic nu lipse te, precum vedem, la caterisirea papei Honorie ca eretic; iş ş totu i aceasta nu i- a oprit pe teologii romani de a pretinde c nu a fostş ă osândit. Ei au f cut în aceast privin lungi dizerta ii, în care au schimbată ă ţă ţ toate faptele. Documentele citate sunt îndestul de limpezi prin ele însele, pentru a proba oric rui om de bun credin c Sinodul al aselea Ecumenică ă ţă ă Ş n- a crezut nicidecum în autoritatea doctrinar a episcopilor Romei; c în i iă ă ş ş ace ti episcopi nu credeau atunci c au o asemenea autoritate.ş ă

Ar crede cineva c teologii romani au cutezat a apela la acest sinod înă favoarea sistemului lor? Printre alte aclama ii, P rin ii au rostit i: „Petru aţ ă ţ ş vorbi t prin Agathon!“

„Deci”, zic Romanii, „se recuno tea lui Agathon aceea i autoritate doctrinalş ş ă ca lui Petru.“ Ei nu voiesc a cugeta c aclama ia n- a avut loc decât ă ţ după cercetarea scrisorii lui Agathon i dup ce au g sit - o conform doctrineiş ă ă ă apostolice. Sinodul aproba scrisoarea lui Agathon, dup cum ă condamna pe aceea a predecesorului s u, Honorie. Deci sinodul era acela care posedaă autoritatea doctrinal ; ă nu se recuno tea autoritatea doctrinal nici scaunuluiş ă Romei, precum nici celorlalte scaune apostolice. Doctrina cut rui pap eraă ă privit ca fiind a lui Petru dac era ă ă apostolic ; ă doctrina altuia era condamnată ca contrar doctrinei lui Petru, dac ea se dep rta de predania apostolic .ă ă ă ă Acest fapt reiese cu atâta eviden din Actele sinodului al aselea, încât cinevaţă ş cu greu poate în elege cum ni te oameni, cari se pretind serio i, au putut sţ ş ş ă conteste aceasta.

Sub domnia lui Iustinian al II- lea s- au v zut aduna i la Constantinopoleă ţ dou sute unsprezece episcopi, din care principalii erau cei patru patriarhi aiă Constantinopolei, Alexandriei, Antiohiei i Ierusalimului. Aceast adunare esteş ă

cunoscut sub titlul de sinodul ă in Trullo sau Trullan 1, pentru c s- a întrunită sub Trullus sau bolta palatului imperial. Adunarea voia s adauge câte cevaă actelor de la sinoadele ecumenice al cincilea i al aselea, care nu f cuser niciş ş ă ă un canon disciplinar. Deci nu se ocupa decât de disciplin . Ap ruser dejaă ă ă practici foarte diferite în Bisericile r s ritene i apusene, cu deosebire asupraă ă ş c s toriei preo ilor. Biserica Roman tindea de pe atunci a face din celibatulă ă ţ ă clericilor o lege general . Biserica R s ritului, din contr , promulg solemnă ă ă ă ă legea veche a c s toriei preo ilor, a diaconilor i a ipodiaconilor. Roma refuză ă ţ ş ă s admit regulamentele Sinodului Trullană ă . Prin aceasta ea în spri vr jm iaă ă ăş ce exista deja între Roma i Constantinopole. Rupând cu disciplina veche iş ş refuzând a primi ni te canoane care erau foarte îndrept ite, ea punea primeleş ăţ temelii ale zidului de desp r ire ce curând avea s se înal e între ambeleă ţ ă ţ Biserici. Papa Serghie a fost cel care refuz de a primi canoanele Sinoduluiă Tullan (692, sprijinindu - se cu deosebire pe faptul c sinodul prescriseseă Bisericii Romane a- i schimba obiceiul cu privire la ajunarea Sâmbetei, obiceiş pe care ea îl urma din vechime. Unii romani zelo i, precum preotul Blastus,ş voiser înc din veacul al cincilea a impune întregii Biserici obiceiul roman; laă ă sfâr itul veacului al aptelea, R s ritul încerc a impune Romei pe al s u.ş ş ă ă ă ă Trebuie s m rturisim c un sinod de dou sute unsprezece episcopi avea maiă ă ă ă mult autoritate decât Blastus i partizanii s i; îns era vorba de disciplin , iă ş ă ă ă ş obiceiul oriental nu trebuia impus Bisericii Romane, ci propus judec iiăţ episcopilor acestei Biserici. Se poate crede c Biserica de R s rit, adunat ă ă ă ă in Tullo, voia prin mai multe din canoanele sale a aminti Bisericii Romane c seă dep rtase de la disciplina dintru început, i c Biserica Roman nu voiă ş ă ă nicidecum a primi aceast lec ie, mai ales c - i venea de la Constantinopole.ă ţ ă

Rela iile oficiale nu erau întrerupte între amândou Bisericile; dar de unţ ă timp destul de îndelungat ele erau prea pu in fr e ti. Împrotivirea Romei faţ ăţ ş ţă de Sinodul Trullan nu o împiedec de a fi în comuniune cu Constantinopole;ă cu toate acestea rela iile fur prea pu in strânse pân la discu ia ce se ridic înţ ă ţ ă ţ ă privin a icoanelor (726).ţ

Împ ratul Leon Isaurul se declar adversarul cultului icoanelor, sub pretextă ă c ar fi idololatric. Aeeast idee face foarte pu in onoare judec ii sale; îns elă ă ţ ă ăţ ă avea puterea, i câ iva episcopi se declarar pentru dânsul.ş ţ ă 2

Constantinopolul avea atunci un mare i sfânt patriarh, Gherman, care seş opuse cu energie r t cirilor împ ratului. El scrise despre aceasta mai multoră ă ă episcopi, i îndeosebi lui Grigorie al II- lea, care ocupa scaunul Romei. Acestaş r spunse lui Gherman c împ rt ea credin ele sale.ă ă ă ăş ţ

Împ ratul încerc toate mijloacele spre a corupe pe Gherman. Neputândă ă reu i, el îl supuse batjocurii. Gherman prefer s se retrag din dreg toria sa,ş ă ă ă ă decât de a adera la decretul dat de împ ratul contra icoanelor. El se retrase înă casa p rin ilor s i, unde vie ui ca c lug r i muri ca sfânt. Singhelul s u,ă ţ ă ţ ă ă ş ă anume Anastasie, a fost pus în locul s u de împ ratul. Era un ambi ios, care- iă ă ţ ş vînduse credin a împ ratului pentru scaunul patriarhal. Împ ratul Leonţ ă ă încerc s corup i pe Grigore al II- lea, îns promisiunile i amenin rile saleă ă ă ş ă ş ţă n- avur alt efect decât de a r scula contra lui pe to i cei ce în Apusă ă ţ recuno teau înc autoritatea imperial . Anastasie trimise o scrisoare deş ă ă comuniune papei, care refuz de a- l recunoa te i care îl amenin chiar c - lă ş ş ţă ă va depune, dac ar continua a sus ine erezia. Între acestea, Grigorie al II- leaă ţ

1 Actele acestui sinod în Colec ia lui Labbe, tom VI.ţ2 Cf. Istoria biser. a lui Theof. i a lui Nichif., i ş ş Colec ia Sinoadelor ţ a lui Labbe, tom VII.

muri (731). El a fost înlocuit prin Grigorie al III- lea. Acest pap scriseă împ ratului mai multe scrisori care con in o doctrin excelent i deslu iriă ţ ă ă ş ş pre ioase.ţ 1 În cea dintâi, el zice astfel împ ratului: „Hot rârile Bisericii nuă ă apar in împ ra ilor, ci ţ ă ţ episcopilor. Pentru aceasta, dup cum episcopii, c roraă ă le sunt încredin ate Bisericile, nu se ocup nicidecum cu afacerile civile, deţ ă asemenea i împ ra ii n- ar trebuie s se ocupe de afacerile biserice ti. Dacş ă ţ ă ş ă împ ra ii i episcopii se unesc, atunci ei au în comun o singur putere pentruă ţ ş ă a trata acele afaceri în duhul p cii i al dragostei.“ Leon propunând un sinod,ă ş Grigorie îi r spunse c o asemenea adunare nu e necesar , fiindc nu are decâtă ă ă ă a reintra el însu i în ordine, pentru ca în elegerea s fie universal asupraş ţ ă ă chestiunii ce a ridicat. „Voi crede i c ne ve i însp imânta”, adaug el, „zicând:ţ ă ţ ă ă Voi trimite la Roma s sf râme icoana Sfântului Petru i voi ridica pe papaă ă ş Grigorie înc rcat de lan uri; îl voi trata dup cum Constant trat pe Martin. Să ţ ă ă ă

ti i c papii sunt mijlocitorii i arbitrii p cii între R s rit i Apus; deci nu neş ţ ă ş ă ă ă ş temem de amenin rile voastre; la o leghe de Roma vom fi în siguran .“ţă ţă

Aceste cuvinte descriu bine pozi ia luat de episcopii Romei în mijloculţ ă tuturor popoarelor care dezmembraser Imperiul Roman în Apus, pozi ie ceă ţ deveni unul din elementele puterii lor. Cât despre preten iile la o autoritateţ politic oarecare sau la autoritatea suprem în Biseric , nu se g se te încă ă ă ă ş ă despre aceasta nici o urm în scrisorile lui Grigorie al III- lea. El nu recuno teaă ş aceast autoritate decât ă episcopilor , adică nu vedea în Biseric decât oă autoritate colect iv . ă Împ ratul r spunzând c el avea împ r ia i preo ia,ă ă ă ă ăţ ş ţ Grigorie îi adres o admirabil scrisoare asupra deosebirii acestor dou puteri,ă ă ă punând totdeauna în episcopat autoritatea bisericeasc . Consecvent cuă principiile sale, Grigorie al III- lea întruni la Roma un sinod, pentru a da o hot râre ob teasc în privin a icoanelor. El o trimise împ ratului i luiă ş ă ţ ă ş Anastasie al Constantinopolei, cu scrisori particulare, spre a- i readuce la calea cea bun . Silin ele sale nu slujir decât spre a îndoi prigonirile contraă ţ ă ortodoc ilor din R s rit. Episcopii din aceste laturi nu puteau nici a se întruni,ş ă ă nici a face s se aud glasul lor. În locul lor, Ioan Damaschinul lu ap rareaă ă ă ă Bisericii. Jugul musulman d dea marelui teolog libertatea de a ataca pe fa peă ţă împ ratul i pe aceia ce îi slujeau ca instrumente pentru a îndrept i gre aleleă ş ăţ ş sale i a executa cruzimile sale.ş

Fantaziile doctrinare ale lui Leon Isaurul avur un rezultat politic pe careă era greu de a- l prevedea. Apusul rupse cu el, i Roma, amenin at deş ţ ă lombarzi, se adres ducelui francilor, Carol Martel, oferindu - i ă consulatul roman. Grigorie al III- lea f cu propunerea aceasta lui Carol. Acest r zboinică ă teribil muri curând, i Grigorie al III- lea îndat dup el. Ideea nu disp ru cu ei.ş ă ă ă Pepin, fiul lui Carol, i papa Zaharia reînnoir negocierile. Zaharia aprob înş ă ă folosul lui Pepin pierderea drepturilor la coroan a primei dinastii a regiloră franci. În schimb, noul rege liber Roma de atacurile lombarzilor, deveniă suzeranul ei i o d du papei ca ş ă domeniu. Rela iile încetar a adar între papi iţ ă ş ş împ ra ii din R s rit, pe care nu- i mai recuno teau ca suverani. Separa ia aă ţ ă ă ş ţ devenit complet când fiul lui Pepin, Carol, cunoscut mai mult sub numele deă Carol cel Mare, a fost aclamat la Roma ca împ rat al Apusului.ă

Dez binarea politic preg tea schisma religioas între R s rit i Apus. Romaă ă ă ă ă ş se ridica din ruinele sale în momentul când Constantinopolul mergea spre decaden . Papii, ajun i mai boga i i mai puternici ca niciodat , încorona i cuţă ş ţ ş ă ţ

1 Scrisorile lui Grigorie al III- lea se g sesc în ă Colec . Sinod. ţ a lui Labbe, tom VII.

diadema puterii vremelnice, c utau s - i r zbune umilirea ce, în trufia lor,ă ă ş ă credeau c au suferit.ă

Pe când Apusul întreg îi sc pa din mân pentru totdeauna, Constantină ă Copronim, fiul lui Leon, aduna sinoade, f când s se condamne icoanele într - oă ă adunare de câ iva episcopi f r con tiin , cari c utau a astupa memoriaţ ă ă ş ţă ă sfântului patriarh Gherman i a înv atului Ioan Damaschin. Papa tefan al II-ş ăţ Şlea (756) îndemn pe regele Fran ei, Pepin, a lua în mân cauza Bisericii.ă ţ ă Constantin Copronim trimisese acestui principe o ambasad care îngrijora peă papa. tefan se temea ca nu cumva politica s împiedice planurile sale, iŞ ă ş împ ratul din R s rit s redobândeasc oarecare influen în afacerileă ă ă ă ă ţă Apusenilor. Deci scrise lui Pepin 1: „V rug m cu st ruin s lucra i în a a felă ă ă ţă ă ţ ş cu privire la greci, încât credin a sobornic s fie în totdeauna p strat ; caţ ă ă ă ă Biserica s fie sc pat de r utatea lor, ă ă ă ă i ea s recapete toate patrimoniileş ă sale.“ Biserica Romei avea în R s rit bunuri considerabile, care fuseseră ă ă confiscate de la ruptura între Roma i Imperiu. „În tiin a i - ne”, ad ug papa,ş ş ţ ţ ă ă „de modul cum a i vorbit trimisului i adresa i - ne cópii de pe scrisorile ce i-ţ ş ţa i dat, pentru ca s putem lucra în în elegere.“ Pavel, care urm lui tefan alţ ă ţ ă Ş II- lea, continu cu Pepin acelea i rela ii. Se vede din scrisoră ş ţ ile sale 2 c avea deă luptat contra influen elor unor oameni politici cari lucrau pentru o bunţ ă în elegere între regele Fran ei i împ ratul Constantinopolei. Acesta din urmţ ţ ş ă ă se sprijinea mai cu seam pe lombarzi contra Romei. Papii erau speria i deă ţ rezultatele ce ar putea avea o asemenea alian , pentru aceea se sileau aţă înt râta pe regii Fran ei contra grecilor i lombarzilor.ă ţ ş

Am ajuns la cei de pe urm ani ai veacului al optulea. Imperiul de R s rit,ă ă ă sc pat de Copronim i de fiul s u Leon al IV- lea, r sufla în fine sub domnireaă ş ă ă lui Constantin i a Irinei.ş

Carol cel Mare domnea în Francia; Adrian I era episcopul Romei; Constantinopolul avea, în persoana lui Tarasie, un mare i sfânt patriarh. Maiş înainte de a primi s fie ales, Tarasie adres cur ii i poporului un discurs, dină ă ţ ş care vom cita pasajul urm tor: „Iat cauza principal a temerii mele (pentru aă ă ă primi episcopatul); v d Biserica dezbinat în R s rit; avem între noi un limbajă ă ă ă deosebit, i mai mul i se unesc cu Apusul, ş ţ care ne anatematizeaz în toateă zilele. Înfrico at lucru este desp r ireaş ă ţ (anatema), care alung din împ r iaă ă ăţ cerurilor i duce c tre întunericul cel mai dinafar ; nimic nu e mai pl cut luiş ă ă ă Dumnezeu decât unirea, care face din noi o singur Biseric ă ă catholic , ă după cum o m rturisim în Crez. V cer dar, fra ilor, ceea ce cred c este i dorin aă ă ţ ă ş ţ voastr , fiindc ave i frica lui Dumnezeu: cer ca împ ratul i împ r teasa ă ă ţ ă ş ă ă să adune un sinod ecumenic, pentru ca să nu fim decât un trup sub un singur cap, care este Iisus Hristos. Dac împ ratul i împ r teasa îmi acord această ă ş ă ă ă ă cerere, eu m supun poruncilor lor i cerin elor voastre; de nu, îmi este cuă ş ţ neputin a primi. Da i- mi, fra ilor, r spunsul ce v va pl ceaţă ţ ţ ă ă ă 3.

To i, afar de câ iva fanatici, aplaudar proiectul pentru un sinod; atunciţ ă ţ ă Tarasie primi s fie hirotonit i sfin it episcop. El adres îndat scrisoarea saă ş ţ ă ă de comuniune Bisericilor Romei, Alexandriei, Antiohiei i Ierusalimuluiş 4. După obicei, el f cu în ea m rturisirea sa de credin i invit pe aceste Biserici laă ă ţă ş ă sinodul ce avea s adune împ ratul. Împ r teasa regent i fiul s u scriseră ă ă ă ă ş ă ă

1 Stef. II, Epist. în Cod. Carol.2 Pavel i Stef. III, ş Epist., în Cod. Carol.3 Theof. Annal., Colec . Sinod. a lui Labbe, tom VII; Vit. Taras. ap. Bolland, 15 Februar.ţ4 Vezi toate documentele în tomul VII din Colec . Sinoadelor ţ de Labbe.

papei Adrian o scrisoare, în care îi declar că ă ei au luat hot rârea de a adunaă un sinod ecumenic; i- l roag de a veni la sinod, f g duindu - i c - l vor primiş ă ă ă ă cu onoare; sau, dac nu poate primi invita ia lor personal, s trimită ţ ă ă reprezentan i.ţ

R spunsul lui Adrian c tre împ ratul i împ r teasa este un document deă ă ă ş ă ă cea mai înalt importan din punctul de vedere al chestiunii ce examin m. Înă ţă ă el se g se te un stil pe care episcopii Romei nu i- l permiseser înc fa deă ş ş ă ă ţă împ ra i. Roma, geloas pe Constantinopole, urma în curând s încoroneze peă ţ ă ă Carol cel Mare împ rat al Apusului i s rup astfel toat leg tura politic cuă ş ă ă ă ă ă R s ritul. Papa se bucura de o înalt autoritate vremelnic în acest ora , subă ă ă ă ş protec ia regilor franci; el era bogat, i cugeta a înconjura scaunul s u deţ ş ă splendoare i de bog ii înc mai mari. Adrian r spunse deci cu mândrie laş ăţ ă ă scrisoarea respectuoas ce primise de la curtea Constantinopolei; el puseă condi iile sale ca putere c tre putere, i insist cu deosebire asupra acestuiţ ă ş ă punct: c trebuia a se restitui toate patrimoniile Sfântului Petru ă în R s rit, careă ă fuseser confiscate de c tre împ ra ii iconocla ti. Vom cita pasajul dină ă ă ţ ş scrisoarea sa privitor la patriarhul Constantinopolei: „Noi am fost foarte surprin i de a vedea c , în scrisoarea voastr , se d lui Tarasie titlul deş ă ă ă patriarh ecumenic. Patriarhul Constantinopolei n- ar avea nici chiar rangul al doilea, f r consim mântul scaunului nostru;ă ă ţă dac el este ă ecumenic, are atun ci i întâietatea asupra Bisericii noastre? To i cre tinii în eleg c aceastaş ţ ş ţ ă este o preten ie ridicol .“ţ ă

Adrian propune împ ratului exemplul lui Carol, regele francilor: „Urmândă socotin ele noastre, i împlinind dorin ele noastre, el a supus puterii sale toateţ ş ţ na iunile barbare din Apus; a dat Bisericii Romane, pentru totdeauna,ţ provincii, ora e, casteluri, patrimonii, ce erau re inute de lombarzi i careş ţ ş apar ineau de drept Sfântului Petru; el nu înceteaz de a oferi în toate zileleţ ă aur i argint pentru luminarea i hrana s racilor.“ş ş ă

Acesta este un limbaj cu totul nou din partea episcopilor Romei; el va deveni în viitor limbajul lor obi nuit. El dateaz de la 785, adic chiar din anulş ă ă când Adrian remise lui Ingelramn, episcop de Metz, colec iaţ Falselor Decretale 1. Aceast apropiere are o mare însemn tate.ă ă1 Iat câteva am nunte asupra ă ă Falselor Decretale: Din actele Sinodului de la Chalcedon, din 451, se vede c Biserica avea deja un ă Codex canonum, o colec ie de legi ale Bisericii universale.ţ Mai multe din aceste legi sunt privite ca emanând de la în i i apostolii. Sinoadele continuarş ş ă opera apostolilor, iar când Biserica s- a bucurat de oarecare lini te, s- au adunat aceste legiş respectabile, care formar baza disciplinei biserice ti; i fiindc ele erau în grece te în cea maiă ş ş ă ş mare parte, se traduser în latine te, pentru uzul Bisericilor Apusene.ă ş

La începutul secolului al aselea, Dionisie, supranumit cel Mic, c lug r la Roma, g sindş ă ă ă aceast veche traducere defectuoas , f cu o alta, dup rug min ile lui Iulian, administator laă ă ă ă ă ţ Sf. Anastasia din Roma i ucenic al papei Ghelasie. Dionisie colec ion scrisorile papilor peş ţ ă care le- a putut g si în arhive i public în colec ia sa pe cele ale papilor Siricie, Innochentie,ă ş ă ţ Zosima, Bonifatie, Celestin, Leon, Ghelasie i Anastasie, sub care tr ia. Arhivele Romei nuş ă posedau atunci nimic care s fi fost anterior lui Siricie, adic finele secolului al patrulea.ă ă

Isidor din Sevilla, la începutul secolului al aptelea, porni a completa colec ia luiş ţ Dionisie cel Mic. El ad ug în ea canoanele câtorva sinoade na ionale sau provinciale, dină ă ţ Africa, Spania i Francia, ca i scrisorile câtorva papi, f r a se urca mai sus de Damasie, care aş ş ă ă murit în 384 i care a fost predecesorul lui Siricie. Colec ia lui Isidor din Sevilla începe prinş ţ canoanele sinodului de la Nicea. El se servi de vechea traducere, iar nu de acea a lui Dionisie cel Mic, pentru canoanele grece ti. Colec ia sa a fost pu in cunoscut , i nu se întâlne te înş ţ ţ ă ş ş istorie decât în 785, îns desfigurat i ad ugat cu fraze intercalate de c tre un falsificatoră ă ş ă ă ă necunoscut, dându - i titlul de ş Isidor Mercator. Aceast colec ie con inea, pe lâng pieseleă ţ ţ ă colec iei lui Isidor din Sevilla, ni te ţ ş Decretale pe care le atribuia papilor celor dintâi trei secole.

F cut- a Adrian însu i a se compune aceast oper de falsificatori? Nu tim;ă ş ă ă ş îns e un fapt necontestabil c acest nou codice al Papalit ii este men ionată ă ăţ ţ pentru întâia oar în istorie ă la Roma, chiar sub pontificatul lui Adrian, i înş anul când scria cu atâta îngâmfare împ ratului din R s rit.ă ă ă

Adrian este adev ratul creator al Papalit ii moderne. ă ăţ Neg sind în tradi iaă ţ Bisericii documente care s - i poat favoriza ideile ambi ioase, el i le sprijiniă ă ţ ş pe documente apocrife, scrise pentru o împrejurare anume i pentru a legitimaş toate viitoarele uzurp ri ale scaunului Romei. Adrian tia c ă ş ă Decretalele con inute în codicele lui Ingelramn erau ţ false. Dovad faptul c , cu zece aniă ă mai înainte, el d duse lui Carol, regele francilor, un codice cu vechile canoane,ă

Mai mul i erudi i au vrut a face din Isidor Mercator un scriitor deosebit de Isidor din Sevilla.ţ ţ Al ii pretind c acesta din urm ad ugase la numele s u, din smerenie, pe acela de ţ ă ă ă ă Peccator, de unde s- ar fi f cut ă Mercator.

Oricum ar fi, cei mai buni critici ultramontani, precum i galicani, convin cş ă Decretalele , atribuite papilor celor dintâi secole în colec ia lui Isidor Mercator, sunt ţ false. Marchetti el însu i convine asupra falsit ii lor. „Savan i de cea mai înalt pietate”, adaug el, „s- auş ăţ ţ ă ă declarat contra acestei false colec ii, pe care cardinalul Bona o nume te cu sinceritate ţ ş fraudă pioas .” ă „Baronius nu le prive te cu aceea i franche e ca ş ş ţ o fraud , ă cu toate acestea el n- a voit a se servi de ele în Annalele sale eclesiastice, ca nu cumva s se cread c Biserica Romană ă ă ă avea nevoie de piese suspecte pentru a- i stabili drepturile.ş

Ultramontanii nu pot sus ine f i aceste ţ ăţ ş Decretale ca adev rate, c ci s- a demonstrată ă pân la eviden c ele au fost fabricate ă ţă ă în parte din vechi canoane, amestecate cu câteva extrase din scrisorile papilor din secolele al patrulea i al cincilea. În ele s- au reg sit pasajeş ă întregi, mai ales din Sf. Leon i din Sf. Grigorie cel Mare. Totul este inserat într - o limb latinş ă ă proast , care chiar pentru cel mai slab erudit are toate caracterele stilului secolelor al optuleaă

i al noulea.şColec ia lui Isidor Mercator a fost mai cu seam r spândit de Riculf, arhiepiscop deţ ă ă ă

Maien a, care s- a suit pe acest scaun în 787; din cauza aceasta mai mul i critici au pretins cţ ţ ă colec ia ap ruse mai întâi la Maien a, i chiar c Riculf i- ar fi autorul.ţ ă ţ ş ă

Fost- au Falsele Decretale fabricate în Spania, în Germania, sau la Roma? Nu sunt decât probabilit i în privin a aceasta. Cele mai vechi copii ne spun c Ingelramn din Metz a fostăţ ţ ă acela care a adus colec ia la Roma cu ocazia unui proces sus inut acolo în 785; îns alte copiiţ ţ ă ne spun c papa Adrian a fost cel care, cu aceast ocazie, remise lui Ingelramn colec ia, la 19ă ă ţ septemvrie 785. Sigur este c ă la Roma se g se te cea dintâi men iune despre dânsa. Cu toateă ş ţ acestea, Adrian tia c ele erau false, fiindc cu zece ani mai înainte el d duse lui Carol celş ă ă ă Mare o colec ie de canoane, care nu era alta decât cea a lui Dionisie cel Mic.ţ

Falsele Decretale fur atât de bine r spândite în Apus, încât ele fur primiteă ă ă pretutindeni, i cu deosebire la Roma, ca autentice.ş

Ultramontanii, de i nu cuteaz a sus inea autenticitatea scrierilor atribuite papilor celorş ă ţ dintâi trei secole, totu i indirect îi iau ap rarea. Mai multe lucr ri au fost scrise în acest scopş ă ă contra lui Fleury, care a pretins cu dreptate i a probat într - un chip neînvins c ele alteraserş ă ă vechea disciplin . Vom cita dintre aceste lucr ri ultramontane pe cele ale lui Marchetti, a luiă ă de Housta i a lui Honoré de Sainte- Marie.ş

„Se poate presupune”, zice Marchetti, „c Isidor a cules Decretale ale vechilor papi, peă care persecu iile primelor secole nu le- au permis a fi adunate, i c ţ ş ă gr bit de dorin a ă ţ de a transmite colec ia posterit ii, a sc pat oarecari gre eli i erori cronologice, ce fur apoiţ ăţ ă ş ş ă rectificate printr - o critic mai exact .“ă ă

A adar ş Decretalele celor dintâi trei secole sunt false; cu toate acestea, ele sunt adev rateă ca fond. Este tocmai sistemul ultramontanilor. Nu ne mai r mâne decât a afirma, pentru caă opera s fie des vâr it , c textele Sfântului Leon i ale Sfântului Grigorie cel Mare, ce seă ă ş ă ă ş g sesc în ă Decretale , nu apar in acestor doctori, caz în care ei trebuie s le fi copiat dinţ ă Decretalele predecesorilor lor. Ar fi tot atât de rezonabil a sus ine aceast opinie, ca i a ziceţ ă ş c în ă Falsele Decretale se întâlnesc numai ni te gre eli sau erori de cronologie.ş ş

La acest întâi sistem de ap rare, ultramontanii adaug un al doilea. Ei întrebuin ează ă ţ ă mult elocven pentru a proba c un necunoscut f r autoritate n- ar fi putut niciodat stabiliă ţă ă ă ă ă un drept nou în Biseric . O credem i noi. Îns un fapt imens i de o importan foarte mare,ă ş ă ş ţă la care ultramontanii no tri n- au cugetat, este acela c în epoca când ap rur ş ă ă ă Falsele

conform colec iei ob te te primite a lui Dionisie cel Mic. ţ ş ş Falsele Decretale fură deci alc tuite între anii 775 i 785. Epoca era prielnic pentru asemeneaă ş ă n scociri!ă

În urma invaziunilor str ine, care acoperiser de ruine i de sânge întregă ă ş Apusul, bibliotecile bisericilor i ale m nastirilor fuseser distruse; clerul eraş ă ă afundat în cea mai profund ignoran . R s ritul, cotropit de musulmani, nuă ţă ă ă mai avea rela ii cu Apusul. Papalitatea profit de aceste nenorociri; ea î i zidiţ ă ş un tron politico- religios pe aceste ruine i g si lingu itori ce nu ro ir aş ă ş ş ă inventa i a propaga în umbr ni te documente mincinoase, pentru a da unş ă ş caracter divin unei institu ii ce nu are alt izvor decât ambi ia.ţ ţDecretale scaunul Romei, de aproape dou secole, profita de toate împrejur rile pentru aă ă cre te influen a sa i ş ţ ş a practica ceea ce Falsele Decretale instituir ă de drept. To i tiu c de laţ ş ă c derea Imperiului Roman cea mai mare parte din popoarele occidentale fur esen ială ă ţ modificate prin invazia unor noi popoare; c Biserica se resim i profund de aceast schimbare;ă ţ ă c studiile fur p r site i c din secolul al aptelea cea mai de plâns ignoran domni înă ă ă ă ş ă ş ţă Bisericile apusene. Episcopii Romei începur de pe atunci a se amesteca direct înă guvern mântul Bisericilor particulare, ce se g seau adeseori în mânile unor cuceritori de abiaă ă cre tini. Ei trimiser misionari pentru a lucra la convertirea popoarelor cotropitoare; i ace tiş ă ş ş misionari, ca sfântul Bonifatie din Maien a, p strau papilor cari îi trimiseser sim minteleţ ă ă ţă unor discipoli c tre înv torii lor. Bisericile nou întemeiate de ei r mâneau credincioaseă ăţă ă acestor sim minte. N- ar fi deci nicidecum de mirare ca fabricatorul ţă Falselor Decretale s se fiă g sit la Maien a sau în împrejurimi: el compuse aceast oper cu ni te fragmente din sinoadeă ţ ă ă ş

i din P rin i, i a ad ugat dispozi ii care se g sesc în perfect armonie cu uzul scaunuluiş ă ţ ş ă ţ ă ă Romei la finele secolului al optulea i pe care i le inspir Roma.ş ă

Aceast coinciden , unit cu ignoran a ce domnea atunci, explic deja îndeajuns felulă ţă ă ţ ă cum Falsele Decretale putur fi admise f r reclama ie — scaunul Romei uzând de toată ă ă ţ ă influen a sa pentru a le r spândi. Fiindc cea mai mare parte din Biserici erau obi nuite deţ ă ă ş dou secole a sim i autoritatea episcopilor Romei, ele primir f r a le controla ni teă ţ ă ă ă ş documente ce p reau a nu fi decât consacrarea acestei autorit i. ă ăţ Falsele Decretale nu creară deci nicidecum un drept nou pentru Bisericile occidentale; ele venir numai a sprijini regimulă care, gra ie dezordinilor sociale, fu creat de papii în i i.ţ ş ş

Astfel romanii r mân cu logica i elocven a lor când caut a ap ra ă ş ţ ă ă Decretalele, zicând că un autor necunoscut i f r autoritate n- ar fi putut stabili un drept nou.ş ă ă

Iat imput rile f cute de Fleury ă ă ă Falselor Decretale : „Cuprinsul acestor scrisori”, zice el (Istor. Biser ., Cart. XLIV, § 22), „dezv luie caracterul lor apocrif. Ele vorbesc de arhiepiscopi, deă prima i, de patriarhi, ca i cum aceste titluri fuseser primite de la na terea Bisericii. Eleţ ş ă ş opresc de a se ine vreun sinod, chiar provincial, f r permisiunea papii, i prezint apelurileţ ă ă ş ă la Roma ca pe ceva obi nuit. Se fac dese plângeri despre uzurparea bunurilor temporale aleş Bisericii. G sim i maxima c episcopii c zu i în p cat, dup ce au f cut peniten , î i potă ş ă ă ţ ă ă ă ţă ş exercita func iile lor ca i mai înainte. În fine, principala tem a acestor ţ ş ă Decretale sunt acuz rile aduse episcopilor; nu e aproape nici una care s nu vorbeasc despre aceasta i careă ă ă ş s nu dea reguli pentru a le face mai grave. Iar Isidor arat îndestul, în prefa a sa, c el aveaă ă ţ ă aceast tem foarte aproape de inim .“ă ă ă

Scopul falsificatorului asupra acestui de pe urm punct era evident. El voia a înjosiă autoritatea mitropoli ilor, care întotdeauna se bucuraser de dreptul de a convoca sinodulţ ă provinciei pentru a asculta plângerile împrotiva unui episcop al acelei provincii în particular,

i pentru a- l judeca. Falsificatorul, al c rui scop era s concentreze la Roma toat autoritatea,ş ă ă ă trebuia mai întâi s caute a împiedica autoritatea mitropolitan , spre a face ca apelurile laă ă Roma s par a oferi mai multe garan ii i a fi mai convenabile demnit ii episcopale.ă ă ţ ş ăţ

Trebuie a fi cu deplin tate ignorant în privin a istoriei primelor trei secole, pentru a nuă ţ ti c în acea epoc Biserica n- avea organizare determinat ; c ea nu a fost împ r it înş ă ă ă ă ă ţ ă

mitropolii i în dioceze decât sub domnirea lui Constantin iş ş de c tre Sinodul de la Nicea; că ă acest sinod a fost cel care a recunoscut o autoritate superioar i de aceea i natur scauneloră ş ş ă Romei, Alexandriei i Antiohiei asupra unui oarecare num r de Biserici ce le datorau na tereaş ă ş lor, i asupra c rora, ş ă dup obicei, ă ele exercitau o supraveghere special .ă

Cu toate acestea falsificatorul nu ov ie a pune în ac iune arhiepiscopi, prima i iş ă ţ ţ ş patriarhi în timpul celor dintâi trei secole, i atribuie primilor episcopi ai Romei, cu titlu deş

Falsele Decretale for meaz ca un punct de intersec ie între Papalitatea celoră ţ dintâi opt veacuri i între aceea a veacurilor urm toare. De la acea epoc ,ş ă ă preten iile papilor se dezvolt i iau pe fiecare zi un caracter mai accentuat.ţ ă ş R spunsul lui Adrian c tre Constantin i că ă ş ătre Irina este punctul de plecare.

Lega ii papei i aceia ai Bisericilor patriarhale ale Alexandriei, Antiohiei iţ ş ş Ierusalimului ducându - se la Constantinopole, sinodul a fost adunat la Nicea. Prima edin avu loc la 24 Septembrie 787. Acest al doilea sinod de la Niceaş ţă este num rat ca al ă aptelea ecumenic ş de c tre Bisericile din R s rit i dină ă ă ş Apus. 1 Adrian a fost reprezentat acolo prin arhimandritul Petru i printr - unş alt Petru, stare ul m n stirii Sfântului Sava din Roma. Episcopii din Siciliaţ ă ă luar mai întâi cuvântul i ziser : „Noi credem cuviincios ca s deschidă ş ă ă ă sinodul preasfântul Arhiepiscop al Constantinopolei.” To i membrii primirţ ă aceast propunere, i Tarasie inu un discurs asupra îndatoririi de a urmaă ş ţ vechile predanii ale Bisericii în hot rârile ce aveau de luat. Se introduser apoiă ă aceia ce comb teau predania, pentru ca Sinodul s asculte o expunere aă ă doctrinei lor. Se citir pe urm scrisorile ai c rora purt tori erau lega iiă ă ă ă ţ scaunelor Romei, Alexandriei, Antiohiei i Ierusalimului, spre ş a constata credin a R s ritului i a Apusului. Episcopul de Ancira împ rt ise erorileţ ă ă ş ă ăş iconocla tilor. El se prezent înaintea sinodului spre a face m rturisirea sa deş ă ă credin ; el o începu prin aceste cuvinte, care merit a fi citate: „Este legeaţă ă Bisericii ca aceia ce se convertesc de la oarecare erezie s se lepede de ea înă scris, m rturisind credin a catholic . Pentru aceasta eu, Vasilie, episcop deă ţ ă Ancira, vrând a m uni cu Biserica, cu papa Adrian, cu patriarhul Tarasie, cuă scaunele apostolice ale Alexandriei, Antiohiei i Ierusalimului, i cu to iş ş ţ episcopii i preo ii catholici, fac aceast prezent m rturisire prin scris i v- oş ţ ă ă ă ş prezint vou , cari ave i puterea prin autoritatea apostolic .”ă ţ ă

Aceste cuvinte atât de ortodoxe demonstreaz evident c pe atunci pă ă apa Romei nu era privit ca unicul centru al unit ii, ăţ ca izvorul puterii catholice, că nu se vedea unitatea i autoritatea decât în unanimitatea corpului episcopal.ş

Scrisoarea lui Adrian c tre împ ratul i c tre împ r teasa, ca i cea adresată ă ş ă ă ă ş ă lui Tarasie, fur citite pe urm , îns numai partea cu con inut dogmatic.ă ă ă ţ Imput rile sale contra titlului de ă ecumenic i reclama iile sale cu privire laş ţ patrimoniul Sfântului Petru fur trecute sub t cere. Lega ii Romei nu insistar .ă ă ţ ă Sinodul declar c ă ă el aprob ă doctr ina papei. Se citir apoi scrisorile scauneloră patriarhale din R s rit, a c ror doctrin era conform celei din Apus. Seă ă ă ă ă confrunt aceast doctrin cu înv tura P rin ilor Bisericii, spre a constata nuă ă ă ăţă ă ţ

drepturi, prerogative pe care sinoadele nu le recunoscuser nicidecum i pe care ace tiă ş ş episcopi le uzurpaser , în Occident, de când invaziile barbarilor r sturnaser vechea societateă ă ă roman .ă

Dup studierea aprofundat a istoriei Bisericii, noi putem afirma c este imposibil aă ă ă îngr m di mai multe erori de cum au f cut ultramontanii, pentru a ap ra pretinsul ă ă ă ă drept al Falselor Decretale ; c ă Falsele Decretale au stabilit, în secolul al nou lea, un drept nou, cuă deplin tate opus dreptului celor dintâi opt secole cre tine, i c falsificatorul n- a avut alt scopă ş ş ă în lucrarea sa, decât de a consacra nelegiuirile cur ii de la Roma în timpul celor dou secole ceţ ă au precedat compozi ia operei sale. Noi am studiat scrupulos cele ce s- au zis ţ pro sau contra acestei opinii. Lucr rile romanilor ne- au demonstrat c falsificatorul din secolul al nou lea nuă ă ă a fost sus inut niciodat decât prin argumente demne de el, adic prin falsifica iile cele maiţ ă ă ţ neru inate. Lucr rile galicanilor sunt f cute cu mai mult bun credin i atest studii maiş ă ă ă ă ţă ş ă bune; cu toate acestea am v zut în ele omisiuni ce d uneaz cauzei lor, i oarecari aprecieriă ă ă ş false, de îndat ce e vorba de prerogative papale pe care ei nu cutezau a le contesta. (Veziă operele lui Hincmar de Rheims i ş Annalele P- lui Lecointe).1 Actele acestui sinod în Colec ia ţ lui Labbe, tom VIII.

numai unanimitatea actual , ă ci i ş perpetuitatea doctr inei; se cercet dacă ă iconocla tii aveau pentru ei o adev rat predanie catholic . Dup ce a f cutş ă ă ă ă ă acest îndoit examen prealabil, sinodul f cu m rturisirea sa de credin ,ă ă ţă hot rând c dup doctrina perpetu a Bisericii, trebuie ă ă ă ă a se aduce închinare icoanelor, rezervându - se lui Dumnezeu cultul latriei, sau al slujirii propriu -zise.

Membrii sinodului se duser apoi la Constantinopole, unde avu loc ultimaă edin în prezen a Irinei i a lui Constantin, i a tot poporul.ş ţă ţ ş ş

Actele sinodului al aptelea ecumenic stabilesc într- un chip clar, ca i celeş ş ale sinoadelor precedente, c episcopul Romei nu era decât cel întâi în ă cinstire în Biseric ; c m rturisirea sa n- avea autoritate doctrinar , decât în m sura înă ă ă ă ă care putea fi privit ca m rturisire a Bisericii Apusene; c nu avea nici oă ă ă autoritate individual ă în Biseric ; ci numai o autoritate ă colectiv , ă al c rei ecouă

i interpret era corpul episcopal.şO asemenea doctrin este diametral opus sistemului roman.ă ăSe ad ug m c Sinodul al aptelea Ecumenic, ca i cele aseă ă ă Ş ş ş de mai înainte,

nu a fost nici convocat, nici prezidat, nici confirmat de papa. Acesta ader ă la el prin lega ii s i, i Apusul d du aceea i adeziune, ceea ce conferi deciziilorţ ă ş ă ş sale caracterul lor de ecumenicitate.

Cu toate acestea, adeziunea Apusului nu a fost de la început unanim , celă pu in în aparen , cu toat primirea bine cunoscut a papei; ceea ce probeazţ ţă ă ă ă c , chiar în Apus, nu se acorda Papalit ii autoritatea doctrinar ce o reclamă ăţ ă ă ast zi partizanii s i. apte ani dup sinodul din Nicea, adic în 794, Carol celă ă Ş ă ă Mare întruni la Frankfort pe to i episcopii regatelor ce supusese. În acest sinodţ se trat despre mai multe chestiuni dogmatice, i îndeosebi despre cea aă ş icoanelor. Prin hot rârea dat , se c uta a respinge pe cea a sinodului al doileaă ă ă de la Nicea, ale c rei expresii nu fuseser exact în elese de c tre episcopiiă ă ţ ă Franciei. Ace ti episcopi imputau papei c a aderat la acel sinod. Adrian seş ă scuz , ca s zic a a, c a aderat. El recuno tea, este adev rat, exactitateaă ă ş ă ş ă doctrinei definite de c tre sinod, îns avea alte motive care l- ar fi îndemnat aă ă o respinge, dac nu s- ar fi temut c opozi ia sa n- ar fi fost privit ca oă ă ţ ă adeziune la erezia condamnat . „Noi am primit sinodul”, scria Adriană 1, „pentru c decizia sa este conform cu înv tura Sfântului Grigorie;ă ă ăţă temându - ne ca nu cumva neprimindu - l, grecii s se reîntoarc la gre ala lor iă ă ş ş s fim responsabil de pierderea atâtor suflete. Cu toate acestea, noi n- amă adresat înc nici un r spuns împ ratului în privin a sinodului. Îndemnându - lă ă ă ţ de a rea eza icoanele, noi l- am avertizat s restituie Bisericii Romaneş ă jurisdic ia sa asupra oarec ror episcopii i arhiepiscopii, i patrimoniile ce neţ ă ş ş fur r pite când s- au scos icoanele. Dar nu am primit nici un r spuns; ceea ceă ă ă arat c ei s- au convertit asupra unui punct, dar nu i asupra celorlalte dou .ă ă ş ă Pentru aceast , ă dac ve i g si cu cale, ă ţ ă când vom mul umi împ ratului pentruţ ă rea ezarea icoanelor, noi î1 vom constrânge înc în privin a restituiriiş ă ţ jurisdic iei i a patrimoniului i, de va refuza, î1 vom declţ ş ş ara eretic.”

Atacurile îndreptate de episcopii Franciei contra lui Adrian, cu toată nedreptatea lor, probeaz cu eviden c ei nu recuno teau Papalit iiă ţă ă ş ăţ autoritatea ce ea reclam ast zi. ă ă Falsele Decretale nu putuser înc prevalaă ă complet asupra vechilor obiceiuri. Adrian r spunse la aceste atacuri cu oă modestie ce se explic lesne când cuget m cât nevoie avea el de franci i deă ă ă ş

1 Resp. ad. Lib. Carolin., în Colec ia Sinoadelor ţ a lui Labbe, tom VIII.

regele lor, Carol cel Mare, spre a stabili într - un chip trainic temeliile noii Papalit i. Departe deci de a vorbi de o pretins autoritate, pe care voia cuăţ ă atâta mândrie a o impune R s ritului, el primi s joace rolul de acuzat fa deă ă ă ţă franci, f cându - le m guliri pân la punctul de a le propune s declare ă ă ă ă eretic pe împ ratul Constantinopolei pentru o simpl chestiune de bunuriă ă vremelnice sau pentru aceea a unei jurisdic ii contestate. Îns se poate vedeaţ ă la Adrian, sub aceste smerite aparen e de supunere, o ţ prodigioas dib cie,ă ă pentru a face s se nasc ocazia de a- i m ri puterea. Dac francii i- ar fi cerută ă ş ă ă s declare eretic pe împ ratul Constantinopolei, i- ar fi recunoscut prin aceastaă ă chiar o jurisdic ie suveran i universal , punând astfel un precedent ce nu arţ ă ş ă fi r mas nefolosit de Papalitate.ă

Adrian I muri în 795 i a fost înlocuit de Leon al III- lea, care urm politicaş ă predecesorului s u. Îndat dup alegerea sa, el trimise lui Carol cel Mareă ă ă stindardul ora ului Romei i cheia ş ş m rturisirii ă Sfântului Petru; în schimb, regele Franciei îi trimise bogate daruri, cu un ambasador care trebuia s seă în eleag cu el asupra a tot ce pţ ă rivea „gloria Bisericii, înt rirea demnit iiă ăţ papale i a patriciatului roman, dat regelui Franciei“ş 1.

Leon avu unele raporturi cu R s ritul, cu prilejul divor ului împ ratuluiă ă ţ ă Constantin. Doi sfin i c lug ri, Platon i Theodor Studitul, se declarar mai cuţ ă ă ş ă seam cu energie contra conduitei adultere a împ ratului. Theodor se adresă ă ă la mai mul i episcopi, pentru a le cere ajutor în prigonirile atrase de opozi iaţ ţ lor fa de împ ratului. Scrisorile lui Theodor Studitul sunt pline de laudeţă ă emfatice la adresa celor c rora le scria. Teologii romani n- au voit a vedeaă decât pe cele ce sunt con inute în scrisoarea sa c tre episcopul Romei. Cuţ ă pu in mai mult bun credin , ei ar fi v zut deopotriv pe cele ce se g sesc înţ ă ă ţă ă ă ă alte scrisori i care întrec câteodat pe cele dintâi; ei ar fi conchis din aceastaş ă c nu se poate atribui un caracter ă dogmatic unor cuvinte risipite cu d rnicie,ă f r deosebire de scaune, dup împrejur ri, i în scopul evident de a flata peă ă ă ă ş cei c rora erau adresate scrisorile, pentru a- i întoarce în favoarea cauzei ceă ap ra Theodor. Romanii n- au voit a face aceste observa ii atât de simple înă ţ sine i atât de lesne. Ei au citat laudele emfatice ale lui Theodor ca pe totş atâtea m rturisiri ă dogmatice în favoarea autorit ii papale, i n- au voit aăţ ş în elege c , dac ele au în privin a episcopului Romei aceast valoareţ ă ă ţ ă dogmatic , trebuie a avea o valoare egal în favoarea autorit ii episcopuluiă ă ăţ Ierusalimului, de exemplu, pe care- l nume te ş cel întâi din cei cinci patriarhi 2, sau în favoarea altora, c tre care Theodor se adres cu tot atâta extravagan .ă ă ţă Atunci am avea în Biseric mai mul i papi, bucurându - se de o autoritateă ţ suprem i universal . Concluzia nu ar putea conveni teologilor romani. Eaă ş ă decurge totu i din scrisorile lui Theodor Studitul, dac voie te cineva a leş ă ş acorda valoarea dogmatic pe care Roma ar voi s le- o atribuie în profitul s u.ă ă ă S ad ug m c dac Theodor Studitul d dea de nevoie laude pompoaseă ă ă ă ă ă episcopului Romei, el tia de asemenea a vorbi de el cu foarte pu in respect,ş ţ dup cum aceasta se vede în scrisoarea sa c tre Vasilie, stare ul de la Sf. Savaă ă ţ din Roma. 3

La începutul pontificatului, Leon al III- lea avu a suporta o opozi ie violentţ ă din partea rudelor lui Adrian, predecesorul s u. Se aruncar asupra luiă ă acuza ii grozave. Carol cel Mare, venind la Roma (800) în calitate de Patricianţ

1 Alcuin, Epist. 84 .2 Theod. Stud., Epist. 15.3 Ibid., Epist. 28 .

al ora ului, întruni un sinod spre a judeca pe papa. Îns acesta a fost sigur deş ă mai înainte c avea dreptate. El primise pe Carol cel Mare în triumf, iă ş puternicul rege nu fusese nesim itor la procedeurile pontifului. Astfel membriiţ sinodului declarar într - o voce: „Noi nu cutez m a judeca scaunul apostolic,ă ă care este capul tuturor Bisericilor; a a este vechiul obicei.” ş În acea epoc eraă pu in preten ie în privin a erudi iei. Dup vechiul obicei, episcopul Romei eraţ ă ţ ţ ţ ă judecat ca i ceilal i episcopi; îns ş ţ ă Falsele Decretale începeau f r îndoial a seă ă ă r spândi.ă

Ingelramn din Metz, care profitase de ele cu ocazia procesului s u la Roma,ă era unul din primii consilieri ai lui Carol cel Mare i capelanul s u. Dup acestş ă ă drept nou al noii Papalit i, ăţ scaunul apostolic, care putea judeca totul, nu trebuia a fi judecat de nimeni. Roma nu neglij nici o ocazie spre a face să ă prevaleze acest principiu fundamental al puterii sale, a c ruia consecină ţă riguroas este infailibilitatea papal i chiar nep c tuirea sa. Consecin ele nuă ă ş ă ă ţ le- a tras deodat ; dar principiul era cu dib cie insinuat într - o împrejurareă ă favorabil . Leon al III- lea s- a justificat prin jur mânt. Câteva zile dup aceea,ă ă ă în ziua de Cr ciun (800), Carol Cel Mare ducându - se la biserica Sfântuluiă Petru, papa îi depuse pe cap o bogat coroan , i poporul strig : „Via lungă ă ş ă ţă ă

i biruin lui Carol August, mare i pa nic Împ rat al Romanilor, încoronat deş ţă ş ş ă mâna lui Dumnezeu!“ Aceste aclama ii fur repetate de trei ori cu entuziasm.ţ ă Dup care papa se prostern înaintea noului împ rat i- l unse cu untdelemnă ă ă ş sfin it, pe dânsul i pe fiul s u Pepin.ţ ş ă

Astfel a fost restabilit Imperiul Roman de Apus. Roma, care nu v zuse decâtă cu gelozie scaunul guvern mântului transportat la Constantinopole, a fost înă mare bucurie. Papalitatea, m gulindu - i tainicele dorin e, se g si învestit cu oă ş ţ ă ă putere cum nu avusese niciodat pân atunci. Gândul lui Adrian a fost realizată ă de succesorul s u. Papalitatea modern , institu ie mixt , adic politico-ă ă ţ ă ăreligioas , era stabilit ; o er nou se deschidea pentru Biserica lui Iisusă ă ă ă Hristos; er de intrigi i de lupte, de despotism i de revolu ii, de inova ii i deă ş ş ţ ţ ş scandaluri.

VI.Despre felul cum Papalitatea, prin noile i ambi ioasele sale preten ii, a fostş ţ ţ

cauza schismei între Bisericile R s ritene i cele Apusene.ă ă ş

Am stabilit: 1. c episcopii Romei nu s- au bucurat de o autoritateă universal , în timpul celor dintâi opt veacuri ale Bisericii; 2. c ei n- au fostă ă considera i atunci nici ca cenţ trul unit ii, ăţ nici ca izvorul jurisdic iei; 3. c n- auţ ă fost privi i ca învesti i ţ ţ dup drept divin ă cu oarecari prerogative, în calitate de urma i ai Sfântului Petru.ş

Dac , dup veacul al nou lea, ei au avut asupra acestor trei puncte preten iiă ă ă ţ opuse doctrinei statornice i universale a celor dintâi opt veacuri; dac ei auş ă întreprins a supune Biserica autorit ii lor suverane; dac au pretins a fiăţ ă centrul necesar al unit ii i obâr ia jurisdic iei, va trebui a conchide dinăţ ş ş ţ acesta c au voit a uzurpa o puteră e la care nu aveau dreptul.

Iar dac uzurp rile au provocat o energic opunere din partea Bisericiiă ă ă R s ritului; dac episcopii Romei au f cut din recunoa terea puterii loră ă ă ă ş uzurpate condi ia ţ sine qua non a unirii, va trebui a se conchide din aceasta că Papalitatea este prima i directa cauz a dezbin rii. ş ă ă Faptele ce vom expune vor dovedi c a a a fost. ă ş

Dup încoronarea lui Carol Cel Mare, pacea domni în curgere de câtva timpă între ambele Biserici din R s rit i Apus. Leon Armeanul reînnoi ereziaă ă ş iconocla tilor i persecut pe ortodoc i. Mai mul i se refugiar la Roma, iş ş ă ş ţ ă ş Pascal I (817) zidi pentru ei o biseric unde ei î i s vâr eau slujba în grece te.ă ş ă ş ş Acest pap trimise chiar scrisori i delega i la Constantinopole, spre a sus ineă ş ţ ţ acolo cauza credin ei pe care o ap rau cu curaj cea mai mare parte dinţ ă episcopi, având în capul lor pe patriarhul Nichifor.

Leon Armeanul nu spera nimic de la Roma, i c ut a se sprijini pe Bisericaş ă ă Fran ei. Episcopii acestei Biserici se întrunir la Paris i luar hot râriţ ă ş ă ă conforme cu cele ale sinodului din Frankfort, despre care am vorbit. Mai mul iţ dintre ei fur trimi i la Roma, spre a da sfaturi lui Evghenie al II- lea care eraă ş atunci pap .ă

Astfel Biserica Fran ei începea, în privin a Papalit ii, acea tradi ie deţ ţ ăţ ţ opozi ie, conform vechii doctrine catholice, i care s- a numit ţ ă ş galicanism. Episcopii sinodului din Paris, ca i aceia de Frankfort, n- aveau o idee exactş ă despre chestiunea agitat în R s rit; îns ceea ce voim numai a constata esteă ă ă ă faptul c ei se credeau în drept a contesta ecumenicitatea sinodului al apteleaă ş general, chiar dup adeziunea dat de papa, i c ei nu atribuiau episcopuluiă ă ş ă Romei nici o autoritate dogmatic în Biseric .ă ă

Mai mul i papi cari urmar nu f cur mult zgomot pân în 858, cândţ ă ă ă ă Nicolae I se sui pe scaunul Romei. Biserica R s ritului, prigonit de împ ra iă ă ă ă ţ iconocla ti, ap ra cu un curaj neînvins sfintele datini ale Bisericii. Ea seş ă bucur , în fine, de oarecare lini te, sub domnia lui Mihail (842), dup oă ş ă prigonire ce durase o sut dou zeci de ani aproape f r întrerupere.ă ă ă ă

Metodie, unul dintre cei mai curajo i ap r tori ai ortodoxiei, se sui peş ă ă scaunul Constantinopolei. El a fost înlocuit în 847 prin Ignatie, fiul împ ratului Mihail Rhangabe, predecesorul lui Leon Armeanul. Acest Mihailă fusese închis într - o mân stire împreun cu cei trei fii ai s i, ce fuseser f cu iă ă ă ă ă ţ eunuci, pentru a nu fi capabili de domnie. Ignatie trecu prin toate treptele clericatului. El era preot, când a fost ales pentru scaunul patriarhal. Împ ratulă Mihail era un om desfrânat, care l s guvern mântul Imperiului unchiului s uă ă ă ă

Vardas. Ignatie î i atrase ura împ ratului refuzând a face c lug ri peş ă ă ă ţă împ r teasa mam , Theodora, i pe dou fiice ale sale. El î i f cu un altă ă ă ş ă ş ă du man puternic în Vardas, c ruia îi refuz în public Sfânta Împ rt anie, dinş ă ă ă ăş cauza scandalurilor vie ii sale private. În fine, chiar din ziua hirotoniei sale, elţ î i f cuse un adversar din Grigorie, episcopul Siracuzei, umilindu - l i refuzândş ă ş a- l admite la acea solemnitate, sub pretext c ar fi acuzat de diferite delicte. Elă era acuzat într - adev r, dar nu era judecat. Ignatie îl judec apoi i îlă ă ş condamn ; îns Roma, unde Grigorie apel , refuz deocamdat s confirmeă ă ă ă ă ă condamnarea, cu toate insisten ele lui Ignatie. Ea nu o f cu decât în momentulţ ă când lupta era f i declarat contra lui Fotie i aderen ilor s i. Noi admitemăţ ş ă ş ţ ă f r greutate c Ignatie nu a avut decât bune inten ii i motive de con tiin înă ă ă ţ ş ş ţă tot ceea ce a f cut; îns dreptatea cere de asemenea s recunoa tem c el nu aă ă ă ş ă imitat nici pruden a unui Tarasie, nici sublima abnega ie a unui Gur de Aur.ţ ţ ă Se poate crede c aducerea aminte de puterea imperial , de care p rintele s uă ă ă ă fusese lipsit cu sila, nu- l dispunea a menaja pe cei ce ocupau o pozi ie înalt ,ţ ă pe care o privea ca pe un bun r pit pe nedrept familiei sale. Curtea îl acuz că ă ă s- ar fi al turat unui aventurier ce credea c are dreptul la coroana imperial ,ă ă ă

i a fost exilat.şUn mare num r de episcopi înainte de el avuseser de suportat arbitrarulă ă

cur ii. Dintre predecesorii s i, i chiar pe scaunul Romei, Ignatie ar fi g sitţ ă ş ă modele de oameni ce au iubi mai bine a renun a la o dreg torie pe care n- oţ ă mai puteau exercita cu folos pentru Biseric , decât de a stârni, printr - oă opozi ie inutil , turbur ri ce au totdeauna pentru Biseric consecin e vredniceţ ă ă ă ţ de plâns. El nu g si de cuviin a imita aceste exemple i refuz de a renun aă ţă ş ă ţ la dreg toria sa, cu toate st ruin ele mai multor episcopi.ă ă ţ

Curtea nu putea ceda. Ea convoc clerul, care alese pe Fotie ca patriarh.ăFotie era nepotul patriarhului Tarasie i era membru al familiei imperiale.ş

Iat portretul ce îi face Fleuryă 1: „Geniul lui Fotie era înc mai presus deă na terea sa. El avea spiritul mare i cultivat cu îngrijire. Bog iile sale îiş ş ăţ înlesneau a g si toate soiurile de c r i; i pasiunea sa pentru glorie mergeaă ă ţ ş pân la a petrece nop ile în lectur . Astfel el deveni cel mai savant om, nuă ţ ă numai al veacului s u, ci i al celor precedente. El tia gramatica, poetica,ă ş ş retorica, filozofia, medicina i toate tiin ele profane; îns nu neglijase niciş ş ţ ă

tiin a teologic , i când se v zu în Biseric , deveni foarte savant în treburileş ţ ă ş ă ă biserice ti.“ş

Într- o lucrare compus în ultimii ani de c tre curtea Romeiă ă 2, autorul a fost obligat a zice despre Fotie: „Vasta sa erudi ie, caracterul s u insinuant,ţ ă ml dios i ferm totodat , i capacitatea sa în afacerile politice, pân i dulceaă ş ă ş ă ş sa fizionomie, i manierele sale nobile i atr g toare, îl f ceau însemnat întreş ş ă ă ă contemporanii s i.”ă

Trebuia mai întâi s descriem caracterul lui Fotie dup scriitori nesuspec iă ă ţ de a- i fi favorabili. Adev rul ne mai cere s facem cunoscute i documenteleă ă ş ce au stat la baza a tot ce s- a scris de atunci în sânul Bisericii Romane asupra gravelor evenimente la care el a luat parte.

Vom indica mai întâi scrisorile lui Mitrofan, mitropolitul Smirnei, ale lui Stilian, episcopul Neochesariei, i ale c lug rului Theognost. Ace ti treiş ă ă ş oameni sunt cunoscu i ca inamici personali ai lui Fotie. Anastasie Bibliotecarulţ

1 Fleury, op. cit., Cart. I, § 3. an. 858.2 Biserica R s ritean , ă ă ă lucrare publicat sub numele de M. Pitzipios, partea I, cap. IV, edi .ă ţ Propagandei romane.

era un om atât de r ut cios, încât nu se poate da nici o importan m rturieiă ă ţă ă sale. Iat prescurtarea sentin ei date contra lui la Roma, în 868: „Toat Bisericaă ţ ă lui Dumnezeu tie ceea ce a f cut Anastasie în timpul papilor predecesoriiş ă no tri, i ceea ce a ordonat în contra sa Leon i Benedict, din care unul l- aş ş ş depus, excomunicat i anatematizat, iar cel lalt, dezbr cându - l de ve minteleş ă ă ş preo e ti, l- a admis la comuniunea cu mirenii. Pe urm ţ ş ă papa Nicolae l- a restabilit, cu condi ia de a fi credincios Bisericii Romane. ţ Îns dup ce a jefuită ă palatul nostru patriarhal i a r pit actele sinoadelor în care fusese condamnat,ş ă el a f cut pe ni te oameni s ias pe deasupra zidurilor acestui ora , pentru aă ş ă ă ş sem na neîn elegerea între principi i Biseric ; el a fost cauza pentru care ună ţ ş ă anume Adalgrim, refugiat în Biseric , i- a pierdut ochii i limba. În fine, după ş ş ă cum mai mul i dintre voi, la fel ca i mine, au auzit zicând pe un preot numitţ ş Adon, rud a sa, el a uitat binefacerile noastre pân într - atât, încât a trimis peă ă un om la Eleftherie, îndemnându - l s s vâr easc omorurile tiuteă ă ş ă ş 1. Pentru aceasta noi poruncim, conform judec ilor papilor Leon i Benedict, ca el s fieăţ ş ă lipsit de toat comuniunea Bisericii, pân ce se va ap ra într - un sinod de toateă ă ă învinuirile cu care este înc rcat; i oricine va avea p rt ie cu el, m cară ş ă ăş ă vorbindu - i, se va expune la aceea i excomunicare. Dac se va dep rta câtu iş ă ă ş de pu in de Roma, sau va ocupa vreo func ie bisericeasc , va fi înc rcat deţ ţ ă ă anatem ve nic , el i complicii s i.“ă ş ă ş ă

Anastasie a ob inut, f r îndoial , iertarea de la papa Adrian,ţ ă ă ă dup cum oă ob inuse i de la papa Nicolae. Roma avea nevoie de el în certurile sale cuţ ş r s ritenii; c ci el vorbea foarte bine limba greac , ceea ce era foarte rar peă ă ă ă atunci în Apus. Astfel, în anul urm tor, 869, Anastasie se g sea înă ă Constantinopole la sinodul adunat contra lui Fotie. El îi traduse decretele din grece te în latine te i le preced cu o prefa , în care descrise dup manieraş ş ş ă ţă ă sa actele imputate lui Fotie. Un astfel de om poate fi oare privit ca un bun martor contra patriarhului Constantinopolei, un în elept apreciator al faptelor,ţ un narator cinstit? Nu trebuie oare a cugeta c el a voit a se ar ta ă ă credincios Bisericii Romane, potrivit condi iei puse de papa Nicolae la întâia sa iertare?ţ

„Nu se tie precis când a murit acest autor. Este îns sigur c tr ia înc subş ă ă ă ă pontificatul lui Ioan al VIII- lea, care a fost ales în 872 i a murit în 882.“ş 2

S- a c utat mult a face s se cread c exist i un al doilea Anastasieă ă ă ă ă ş Bibliotecarul la Roma, în aceea i epoc , pentru a nu face s cad asupraş ă ă ă istoricului papilor ni te acuza ii ce îi ridic tot creditul. Îns nu s- a putut citaş ţ ă ă nici o prob în favoarea acestei aser iuni, ce se poate privi, prin urmare, caă ţ lipsit de fundament. Sigur este c Anastasie Bibliotecarul a vie uit tocmai înă ă ţ epoca ce am ar tat, i c nu se cunoa te alt Anastasie Bibliotecarul decât acelaă ş ă ş ce a fost compromis în crimele atroce amintite în hot rârea dat contra lui;ă ă care a fost, chiar la Roma, de mai multe ori osândit, i care n- a ob inutş ţ gra ierea decât cu ni te condi ii care trebuie a ni- l face suspect când vorbe teţ ş ţ ş de adversarii Bisericii Romane.

Se mai aduce contra lui Fotie m rturia lui Nichita David Paflagonianul,ă

1 Eleftherie, fiul episcopului Arsenie, seducând pe fiica papii Adrian al II- lea, o r pi i seă ş înso i cu ea, de i era logodit cu un altul. Acest pap ob inu de la împ ratul Ludovic comisariţ ş ă ă ţ ă pentru a judeca pe Eleftherie dup legile romane. Atunci Eleftherie se înfurie, ucise peă

tefania, so ia papii, i pe fica lui, devenit propria sa femeie. Zvonul era c Anastasie f cuseŞ ţ ş ă ă ă pe fratele s u Eleftherie s comit aceste omoruri. La începutul pontificatului s u, adic înă ă ă ă ă 868, Adrian f cuse pe Anastasie bibliotecar al Bisericii Romane. (Cf. Analele Bertin).ă2 Feller, Dict. biog., voc. Anastasius.

autorul Vie ii lui Ignatie. ţ Se poate zice chiar c acest scriitor este mareaă autoritate contra patriarhului Fotie. Totu i impar ialitatea ne oblig a observaş ţ ă c Nichita împingea spiritul partizan contra lui Fotie pân la a adoptaă ă faimoasa ad ugire ă Filioque, f cut la Crez, de i ea nu fusese înc oficială ă ş ă recunoscut ca legitim nici chiar în Apus. Întregul istorisirii sale, i cea aă ă ş Singhelului Mihail, probeaz c trebuie s punem pe ace ti doi scriitori întreă ă ă ş du manii personali ai lui Fotie.ş

i, când e vorba de a judeca un personaj istoric, trebuie oare a ne raporta laŞ vr jma ii s i? R spunsul vine de la sine.ă ş ă ă

O prob evident i necontestabil contra acestor autori reiese din propriileă ă ş ă istorisiri, când cineva le compar cu ale celorlal i scriitori, precum Gheorghie,ă ţ Chedrin, Zonara i Constantin Porfiroghenitul; c ci cei dintâi, ca urmare a uriiş ă ce îi purtau, atribuie lui Fotie persecu iile al c ror obiect a fost Ignatie, în timpţ ă ce ele sunt exclusiv atribuite lui Vardas de c tre cei din urm scriitori, cariă ă sunt nepar iali.ţ

Ce hot râre s lu m, în fa a istorisirilor contrazic toare ale istoricilor? Peă ă ă ţ ă aceea de a nu ine seam nici de unii nici de al ii. Fotie i papii cu cari a fost înţ ă ţ ş ceart au scris scrisori unde i- au expus propriile cuget ri. Aceste scrisoriă ş ă exist ; ele sunt documentele cele mai puternice. Noi vom asculta pe în i iă ş ş adversarii, ap rând fiecare cauza sa; acesta este mijlocul cel mai bun de aă stabili adev rul.ă

Fotie primi hirotonia episcopal în ziua de Cr ciun 858. În anul urm tor, elă ă ă scrise astfel lui Nicolae I, care ocupa atunci scaunul Romei:

„Preasfântului, preasfin itului i preacinstitului împreun - slujitor Nicolae,ţ ş ă pap vechiă i Rome, Fotie, episcopul Constantinopolei, noua Roma:

„Când se prezint sufletului meu m rirea darului preo esc, când cuget laă ă ţ dep rtarea ce se afl între des vâr irea sa i înjosirea omului; când m soră ă ă ş ş ă sl biciunea puterilor mele i îmi amintesc cugetarea ce am avut toat via aă ş ă ţ mea despre sublimitatea unei asemenea demnit i, cugetare ce- mi inspirăţ ă mirare, uimire, v zând oameni din timpul nostru, ca s nu vorbesc deă ă vechime, primind grozavul jug al pontificatului, i de i fiind oameni înf ura iş ş ăş ţ în carne i sânge, întreprinzând cu primejdie mare a îndeplini slujireaş heruvimilor, a celor mai curate duhuri; când duhul meu se d la ni te astfel deă ş cuget ri, i când m v d eu însumi intrat în aceast stare, ce m f cea să ş ă ă ă ă ă ă tremur pentru cei pe cari îi vedeam acolo, nu pot spune cât durere încerc,ă cât întristare simt. Din copil ria mea luasem o hot râre care n- a f cut decât aă ă ă ă se înt ri cu vârsta, aceea adic de a m ine departe de afaceri i de vuiet, i deă ă ă ţ ş ş a m bucura de dulcea a pa nic a vie ii particulare; cu toate acestea (trebuieă ţ ş ă ţ s m rturisesc Sanctit ii voastre, fiindc scriind, datoresc a v spuneă ă ăţ ă ă adev rul), am fost obligat s primesc demnit i la curtea imperial , ab tându -ă ă ăţ ă ăm astfel de la hot rârile mele. Totu i n- am fost niciodat atât de cutez toră ă ş ă ă pentru a inti la demnitatea preo easc . Ea mi se p rea prea venerabil i preaţ ţ ă ă ă ş greu de purtat, mai ales când îmi aminteam pilda lui Petru, verhovnicul care, dup ce a dat Domnului nostru i adev ratul nostru Dumnezeu, Iisus Hristos,ă ş ă atâtea m rturisiri de credin , i dup ce i- a ar tat c - l iubea atât de tare, aă ţă ş ă ă ă privit cinstea de a fi în l at de Înv tor la ă ţ ăţă sacerdo iuţ ca pe încununarea tuturor faptelor sale celor bune . Îmi amintesc a ijderea pilda slujitoruluiş c ruia i s- a încredin at un talant, i care ascunzându - l spre a nu- l pierde, dină ţ ş cauza asprimii st pânului s u, a fost silit s dea seam de el i a fost aruncată ă ă ă ş în foc i în gheen pentru c nu l- a înmul it.ş ă ă ţ

„Dar pentru ce s v scriu astfel, pentru ce s reînnoiesc durerea mea i să ă ă ş ă v fac duhovnicul suferin elor mele? Amintirea lucrurilor grozave asprescă ţ r ul, f r a- i aduce alinare. Ceea ce s- a petrecut este ca o tragedie, care a avută ă ă loc, f r îndoial , pentru ca prin rug ciunile voastre s putem bine cârmui oă ă ă ă ă turm ce ni s- a încredin at nu tim cum; pentru ca norul greut ilor ce ni seă ţ ş ăţ înf i eaz s fie împr tiat; ca atmosfera întunecoas ce ne înconjoar s fieăţ ş ă ă ăş ă ă ă luminat . Dup cum un vâsla este vesel când vede vasul s u bine îndreptat,ă ă ş ă împins de un vânt prielnic, de asemenea o Biseric este bucuria p storuluiă ă când o vede crescând în evlavie, în virtute; ea împr tie grijile ce suntăş împrejurul lui ca ni te nori i temerile ce îi insufl propria sa sl biciune.ş ş ă ă

„Nu de mult, când cel ce îndeplinea înainte de noi sarcina episcopal p r siă ă ă aceast cinsă te, m- am v zut atacat din toate p r ile, sub nu tiu ce înrâurire, deă ă ţ ş cler i de adunarea episcopilor i a mitropoli ilor, i mai cu seam deş ş ţ ş ă împ ratul, care este plin de iubire pentru Hristos, care este bun, drept,ă omenos i (pentru ce s n- o zic?) mai drept decât cei ce au domnit înainteaş ă lui. El n- a fost decât pentru mine neomenos, violent i însp imânt tor.ş ă ă Lucrând în în elegere cu adunarea de care am vorbit, el nu mi- a dat r gaz,ţ ă luând de motiv al st ruin elor sale voin a i dorin a unanim a clerului, careă ţ ţ ş ţ ă nu- mi l sa nici o scuz , afirmând c înaintea unei asemenea alegeri el nu ară ă ă putea, chiar când ar vrea, s cedeze la rezisten a mea. Adunarea clerului fiindă ţ foarte mare, rug min ile mele nu puteau fi auzite de un mare num r; aceia ceă ţ ă le auzeau, nu ineau de ele nici o seam ; ei n- aveau decât o int , o hot râreţ ă ţ ă ă luat : aceea de a m îns rcina, chiar f r voia mea, cu episcopatul.“ă ă ă ă ă

S ne oprim aici un moment. Vr jma ii lui Fotie au pretins c , exprimându -ă ă ş ăse astfel, el d duse o prob de ipocrizia sa; c în loc de a refuza episcopatul, îlă ă ă ambi ionase. Ei îl acuz c a spus o minciun afirmând c predecesorul s uţ ă ă ă ă ă p r sise demnitatea sa.ă ă

Sunt oare adev rate aceste dou aser iuni? Se pot cunoa te sim minteleă ă ţ ş ţă unui om din coresponden a sa intim mai bine decât din aser iunile gratuiteţ ă ţ ale du manilor s i. Acesta e un principiu pe care, f r îndoial , nimeni nu- l vaş ă ă ă ă contesta. Iar scrisorile intime ale lui Fotie c tre rudenia sa, <<Cezarul> >ă Vardas, m rturisesc sus i tare c el a încercat toate mijloacele pentru a sc paă ş ă ă de demnitatea ce voiau a- i impune. Onorurile de care se bucura la curte îi erau deja o povoar , pentru c ele îl deturnau de la studiul ce era singura saă ă pasiune; el în elegea c odat ridicat pe scaunul patriarhal, va trebui sţ ă ă ă renun e la acea via pa nic , unde tiin a îl f cea a sim i o adev rat fericire;ţ ţă ş ă ş ţ ă ţ ă ă pentru aceasta el ruga pe Vardas s îndrepte alegerea sa asupra altuiaă 1. Ce motiv ar fi avut el s scrie astfel în intimitate unui om care cuno tea gusturileă ş sale, care era prietenul s u?ă

C utat - a oare Fotie a- l am gi pe papa scriindu - i c Ignatie p r sise scaunulă ă ă ă ă s u? Este sigur c , pe drept sau pe nedrept, Ignatie fusese învinuit caă ă conspirator i, cu acest titlu, exilat de Împ ratul. Dac în aceste împrejur ri elş ă ă ă ar fi aruncat, dup cum afirm Anastasie Bibliotecarul, un soi de interdic ieă ă ţ asupra Bisericii sale, aceast purtare ar fi fost criticabil i protivnic purt riiă ă ş ă ă celor mai mari i mai sfin i episcopi. Noi am v zut mai înainte pe papa Martinş ţ ă care, de i osândit, prigonit i surghiunit ca i Ignatie, recuno tea totu iş ş ş ş ş legitimitatea episcopului Evghenie, pe care Biserica Roman îl alesese caă urma , i f r ca el s - i fi dat vreodat demisia. Sf. Ioan Gur de Aur, alungatş ş ă ă ă ş ă ă

1 Photii epist. ad. Bard.

cu nedreptate, scria aceste m re e cuvinte: „Biserica nu s- a început cu mine iă ţ ş nici se va sfâr i cu mine. Apostolii i prorocii au suferit mult mai mariş ş prigoniri.“ Prin urmare, el îndemna pe episcopi s asculte pe acela care va fiă pus în locul s u, i- i ruga numai s nu isc leasc condamnarea sa, dac nu- lă ş ă ă ă ă vor g si vină ovat.

Fotie trebuia s in seam de acest obicei i s priveasc pe predecesorulă ţ ă ă ş ă ă s u ca fiind c zut din dreg toria sa, fiindc clerul, afar de cinci voturiă ă ă ă ă 1, îl alesese ca urma . Numai c el nu putea scrie papei c Ignatie fusese depus,ş ă ă fiindc nu fusese osândit canonice te.ă ş

Drept aceea, Fotie nu a fost nici ipocrit, nici mincinos când scria papei a aş cum am v zut. El continu astfel:ă ă

„Calea rug ciunii fiindu- mi închis , lacrimile m podidir ; durerea, careă ă ă ă înl untrul meu sem na cu un nor i m umplea de întuneric i de turburare,ă ă ş ă ş izbucni deodat într - un iroi de lacrimi ce curgea din ochii mei. Când cinevaă ş vede cuvintele sale neputincioase spre a dobândi sc parea, este firesc chiar aă alerga la rug ciuni i la lacrimi; prin aceasta n d jduie te înc vreun ajutor,ă ş ă ă ş ă atunci chiar când nu se mai poate a tepta c - l va avea. Cei m sileau nu- miş ă ă l sar nici un repaos pân ce n- au câ tigat ceea ce voiau, de i era protivnică ă ă ş ş voin ei mele. Astfel, iat - m expus la furtuni, la judec i, pe care numaiţ ă ă ăţ Dumnezeu singur, cel ce tie toate, le cunoa te. Îns ş ş ă destul despre aceasta, cum zice proverbul.

„ i fiindc comuniunea credin ei este cea mai bun din toate, i fiindc eaŞ ă ţ ă ş ă este cu prec dere obâr ia dragostei adev rate, spre a statornici cu Sanctitateaă ş ă Voastr o leg tur curat i nedezlegat , am hot rît a s pa pe scurt, ca pe oă ă ă ă ş ă ă ă marmur , credin a noastr , care este i a voastr . Prin aceasta noi vomă ţ ă ş ă dobândi mai grabnic rodul fierbin ilor voastre rug ciuni, i v vom da cea maiţ ă ş ă bun m rturisire de iubirea noastr .”ă ă ă

Fotie face apoi m rturisirea lui de credin cu o exactitate i o profunzime,ă ţă ş vrednic de cel mai mare teolog. În ea el raporteaz adev rurile fundamentaleă ă ă ale cre tinismului la taina Treimii, a Întrup rii i a R scump r rii. El prime teş ă ş ă ă ă ş cele apte sinoade ecumenice i arat , în pu ine cuvinte, dar cu o remarcabilş ş ă ţ ă juste e, doctrina ce a fost statornicit în acele sinoade. Apoi adaug :ţ ă ă

„Aceasta e m rturisirea mea de credin , ating toare de lucrurile ce îiă ţă ă apar in i care decurg din ea; întru aceast credin este n dejdea mea. Ea nuţ ş ă ţă ă este numai a mea, ci este împ rt it de to i cei ce vor a vie ui cu evlavie, cariă ăş ă ţ ţ au în ei iubirea dumnezeiasc , cari au hot rît a ine curata i adev rataă ă ţ ş ă doctrin cre tin . Ar tând astfel prin scris m rturisirea noastr de credin , iă ş ă ă ă ă ţă ş f când cunoscut Preasfin itei Voastre Sanctit i ceea ce ne prive te, am s pată ţ ăţ ş ă ca pe marmur ceea ce v- am ar tat prin cuvintele noastre; dup cum v- amă ă ă spus, noi avem nevoie de rug ciunile voastre, pentru ca Dumnezeu s ne fieă ă îndurat i bun în toate întreprinderile noastre; ca s ne acorde harul de aş ă smulge toat r d cina smintelii, toat piatra de poticnire din tagma clerical ;ă ă ă ă ă ca s putem pa te bine pe cei ce ne sunt încredin a i; ca mul imea p cateloră ş ţ ţ ţ ă noastre s nu z ticneasc sporirile turmei noastre în virtute, i s nu facă ă ă ş ă ă astfel gre alele noastre înc mai numeroase; ca s fac i s zic credincio ilorş ă ă ş ă ş totdeauna ceea ce se cuvine; iar din partea lor, ei s fie totdeauna ascult tori iă ă ş gata la tot ce prive te mântuirea lor, ca prin harul i bun tatea lui Hristos, careş ş ă este capul tuturor, ei s creasc neîncetat întru El, c ruia se cuvine slava iă ă ă ş

1 Istoricii inamici lui Fotie sunt unanimi asupra aceastui fapt.

împ r ia, împreun cu Tat l i cu Sfântul Duh, Treimea cea deofiin i deă ăţ ă ă ş ţă ş via f c toare, acum i pururea, i în vecii vecilor. Amin.“ţă ă ă ş ş

În scrisoare se resimt e gustul vremii, prin maniera sa cam afectat ; îns eaă ă nu e mai pu in un frumos monument de ortodoxie, i este vrednic în toateţ ş ă privin ele de un mare scriitor i de un mare episcop.ţ ş

Du manii lui Fotie au pretins c o alt scrisoare, ce se pretindea a fi primaş ă ă scrisoare scris de el papei, ar fi fost o oper de ipocrizie, în care el c uta a- lă ă ă câ tiga de partea sa prin mijloace necinstite i mai cu seam afectând o mareş ş ă râvn contra iconocla tilor. Nu s- a putut cita niciodat m car un rând dină ş ă ă acea pretins scrisoare; cei ce au presupus - o nu s- au gândit c episcopii nuă ă puteau avea nici cea mai mic rela ie între ei înainte de a- i fi adresat, după ţ ş ă obicei, scrisorile canonice. În aceast împrejurare, ca în multe altele, ura aă orbit pe falsificatori. Cea dintâi scrisoare a lui Fotie c tre papa este aceea peă care am tradus - o.

Ea a fost adus la Roma împreun cu o scrisoare de la împ ratul. Nicolae Iă ă ă se folosi de acest prilej spre a face act de autoritate suprem în Biseric . Acestă ă pap este unul din cei ce au conă tribuit mai mult întru a dezvolta opera lui Adrian I. Iezuitul Maimbourg 1, vrând a- l l uda, afrm c „în vremeaă ă ă pontificatului s u de nou ani el ridicase puterea papal la un grad la care nuă ă ă ajunsese înc , mai cu seam în privin a împ ra ilor, regilor, principilor iă ă ţ ă ţ ş patriarhilor, pe care îi trata cu mai mult asprime ca nici unul din predecesoriiă s i, ori de câte ori se credea jignit în prerogativele puterii sale pontificale.”ă Acest fapt este necontestabil, îns p rintele Maimbourg n- a v zut niciă ă ă însemnatatea istoric a cazului ce el constata, nici tristele urm ri ale acesteiă ă dezvolt ri a puterii papale. El n- a v zut a ijderea c pretinsa dezvoltare nuă ă ş ă era decât o schimbare radical , i c în veacul al nou lea Papalitatea nu maiă ş ă ă era patriarhatul roman al celor dintâi opt veacuri.

Nicolae nu tia ceea ce se petrecuse la Constantinopole cu depunerea luiş Ignatie i alegerea lui Fotie. El tiu numai c Fotie era laic în momentul acesteiş ş ă alegeri. Este sigur c mai multe canoane în Apus opreau hirotoniile pripite;ă aceste canoane nu erau primite în R s rit, i de i obiceiul era în favoareaă ă ş ş hirotoniilor f cute progresiv, totu i istoria Bisericii probeaz prin numeroaseă ş ă dovezi c se trecea câteodat pe deasupra canoanelor sau a obiceiului, înă ă favoarea unor oameni de un merit deosebit i în împrejur ri mari. E de ajuns aş ă aminti numele lui Amvrosie al Milanului, al lui Nectarie, al lui Tarasie i al luiş Nichifor al Constantinopolei, pentru a dovedi c hirotonia lni Fotie nu era f ră ă ă precedente foarte venerabile. Îns Nicolae voia a se face arbitru suprem. În locă de a întârzia într - un chip modest de a intra în rela ie cu noul patriarh, pân sţ ă ă se informeze mai bine, el r spunse astfel la scrisorile împ ratului i ale luiă ă ş Fotie:

„F c torul tuturor lucrurilor a a ezat Principatul divinei puteri pe careă ă ş ziditorul tuturor f pturilor a dat - o ale ilor s i apostoli; el a stabilit tr iniciaă ş ă ă lor pe credin a tare a verhovnicului apostolilor, adic a lui Petru, c ruia i- a datţ ă ă mai cu seam întâiul scaun. C ci lui i s- a zis prin glasul Domnului: <<Tu e tiă ă ş piatr , i pe aceast piatr voi zidi Biserica mea, i por ile iadului nu o voră ş ă ă ş ţ birui>>. Petru, care a fost numit astfel din pricina t riei pietrei, care esteă Hristos, nu înceteaz de a înt ri prin rug ciunile sale zidirea cea nemi cat aă ă ă ş ă Bisericii universale, a a încât el se gr be te a reforma, prin regula adev rateiş ă ş ă

1 Maimb., Istoria schismei Grecilor .

credin e, nebunia celor ce cad în r t cire, i sus ine pe cei ce o înt resc, ca nuţ ă ă ş ţ ă cumva por ile iadului, adic insinu rile perfide ale duhurilor rele i atacurileţ ă ă ş ereticilor, s ajung a rupe unitatea Bisericiiă ă .“1

Nicolae se preface apoi a crede c Mihail a trimis scrisoare la Roma fiindcă ă voia a ine regula statornicit de p rin i, cum c „f r învoirea scaunului iţ ă ă ţ ă ă ă ş pontifului roman nu se cuvenea a încheia nimic în orice discu ie.”ţ

Acest principiu era primit în în elesul c o chestiune de credin nu putea fiţ ă ţă definit f r adeziunea Bisericilor Apusene, ce era de regul transmis prină ă ă ă ă întâiul scaun din acele laturi, dar nu în în elesul c consim mântul scaunuluiţ ă ţă particular al Romei, sau al episcopului s u, era neap rat necesar. Nicolae seă ă sprijinea astfel pe o gre al i presupunea pe nedrept c ea ar fi primit i deş ă ş ă ă ş împ ratul R s ritului. Asupra acestui de pe urm punct, mai cu seam , el tiaă ă ă ă ă ş care este adev rul. El atac apoi alegerea lui Fotie, în temeiul canoaneloră ă Sinodului din Sardica i al ş Decretalelor papilor Celestin, Leon i Ghelasie, peş care îi nume te ş dasc li ai credin ei catholice. ă ţ El î i putea da seama c nu eraş ă vorba de credin , ţă ci doar de o chestiune discip linar , i c R s ritul nu aveaă ş ă ă ă asupra acestui punct disciplina apusean , i avea dreptul s nu o aib . Adriană ş ă ă I oprise de a se mai ridica pe viitor un laic la episcopat. Nicolae se sprijinea pe acest precedent. Îns el nu cerceteaz dac Adrian avea mai mă ă ă ult decât el, Nicolae, dreptul de a face o asemenea oprire. „Noi voim”, adaug el, „caă Ignatie s se prezinte înaintea trimi ilor no tri, pentru ca s declare pentru ceă ş ş ă a p r sit turma sa f r a ine seam de prescrip iile predecesorilor no tri,ă ă ă ă ţ ă ţ ş sfin ii pontifi Leon i Benedict... Toate se vor trimite la st pânirea noastrţ ş ă ă covâr itoare, ca s hot râm prin autoritatea apostolic ceea ce va fi de f cut,ş ă ă ă ă pentru ca Biserica voastr , care este atât de zguduit , s fie pe viitor statornică ă ă ă

i pa nic .“ş ş ăDup un obicei ce era de pe atunci statornicit în Biserica Roman , Nicolaeă ă

nu- i îng duia ca datoriile sale de ş ă pontif suprem s - l împiedice a cugeta laă interesele materiale ale scaunului s u; pentru aceasta el scrise împ ratului:ă ă „Înapoia i - ne patrimoniul Calabriei i acela al Siciliei i toate bunurile Bisericiiţ ş ş noastre, a c ror st pânire a avut- o din vechime, spre a le administra prină ă proprii s i iconomi; c ci este nedrept ca un bun bisericesc, destinat lumin riiă ă ă

i slujirii Bisericii lui Dumnezeu, s ni se r peasc de c tre o putereş ă ă ă ă p mânteasc .”ă ă

Iat deci vremelnicul deja învestit cu o consacrare religioas .ă ă„Noi voim”, adaug Nicolae (acest cuvânt curge firesc din condeiul s u înă ă

orice ocazie), „Noi voim ca sfin irea s fie dat de c tre scaunul nostruţ ă ă ă arhiepiscopului Siracuzei, pentru ca predania a ezat de apostoli s nu fieş ă ă

tirbit în vremea noastr .” Acest motiv este într - adev r bizar, ca s nu zicemş ă ă ă ă mai mult. Sicilia a fost supus patriarhatului roman în veacul al patrulea; de laă c derea Imperiului, regiunea r m sese în domeniul împ ratuluiă ă ă ă Constantinopolei. i, dup regula inut totdeauna în Biseric , circumscrip iileŞ ă ţ ă ă ţ biserice ti trebuie a urma dup prefacerea circumscrip iilor civile. Siracuzaş ă ţ trebuia dar, în temeiul acestei reguli, s atârne de Constantină opole, iar nu de Roma. Nicolae nu o voia; îns legea o voia, i apostolii, la care el apela, nuă ş supuseser desigur niciodat scaunul din Siracuza celui din Roma.ă ă

Scrisoarea c tre Fotie nu e decât prescurtarea celei ce o adresaseă

1 Nicol. Epist. 2 i 3, în ş Colec ia Sinoadelor ţ de Labbe, tom VIII; Nat. Alexand. Hist. Eccles. Dissert. IV. in Saecul IX.

împ ratului. Îns Nicolae se fere te a se servi de expresiile ambi ioase ce amă ă ş ţ semnalat în aceast din urm . El nu se adres c tre Fotie decât ca unui simpluă ă ă ă laic, f r a- i da nici un titlu episcopal, de i el îl tia legitim hirotonit. Această ă ş ş ă pref c torie ascundea cugetarea c nici un episcop nu putea purta denumireaă ă ă cinului s u decât cu consim mântul pontifului roman.ă ţă

Papii vechi nu foloseau un asemenea limbaj nici fa de împ ra i, nici faţă ă ţ ţă de fra ii lor episcopi. În împrejur rile când erau datori a interveni pentruţ ă ap rarea credin ei sau a disciplinei, ei nu se puneau ca arbitri suverani, i nu-ă ţ ş

i atribuiau o autoritate suprem ; ei apelau la datini, la canoane; nu f ceauş ă ă nimic f r sinod i nu amestecau nicidecum lucrurile vremelnice cu celeă ă ş duhovnice ti. Noi am remarcat primii pa i ai Papalit ii în c ile sale cele noi, iş ş ăţ ă ş încerc rile sale întru a p r si vechiul drept. Nicolae I se crezu în stare a faceă ă ă din noile preten ii tot atâtea prerogative vechi i necontestabile. Astfel elţ ş merit de a fi pus între Adrian I, adev ratul întemeietor al Papalit ii moderne,ă ă ăţ

i Grigorie al VII- lea, care a în l at - o la culmea sa cea mai înalt . Îns ş ă ţ ă ă Falsele Decretale nu erau cunoscute în R s rit. Nicolae I, în loc de a invoca principiileă ă generale ale sinoadelor ecumenice, apela la Decretalele pr edecesorilor s i, ca iă ş cum episcopii Romei ar fi putut pune legi universale. Fotie îi aminti adev ratele principii, cu tot atâta exactitate cât i modera ie, în a doua a saă ş ţ scrisoare.

Lega ii lui Nicolae sosind la Constantinopole, se adun în acest ora unţ ă ş sinod, în care se aflau trei sute optsprezece episcopi i la care sinod lega iiş ţ asistar . Ignatie se înf i în aceast adunare i a fost depus într- un chipă ăţ şă ă ş solemn. To i o m rturisesc. Numai du manii lui Fotie fac din ţ ă ş cei trei sute optsprezece episcopi, care deliberar în public i în prezen a unei mul imiă ş ţ ţ considerabile, tot atâ ia ţ tr d tori vându i cur ii. Noi cu greu putem crede că ă ţ ţ ă atâ ia episcopi s - i fi vândut con tiin a lor, f r ca m car unul din ei s nu fiţ ă ş ş ţ ă ă ă ă avut vreo remu care, f r ca poporul s fi protestat contra unei asemeneaş ă ă ă infamii. Este cu greu de crezut în aceast strâns unire a trei sute optsprezeceă ă episcopi, înconjura i de mul imea clerului i a poporului; ni se pare mai dreptţ ţ ş a crede c Ignatie, cu toate virtu ile sale, fusese ridicat la patriarhat nu atâtă ţ prin alegere, cât printr - o influen puternic , i din pricina noble ei sale, dupţă ă ş ţ ă cum i s- a repro at, i pentru c se g sise încurcat, negre it f r voia sa, înş ş ă ă ş ă ă intrigi politice. Nu avem nici un cuvânt de a ne îndoi de cur ia inten iilor sale;ăţ ţ îns n- a fost el oare unealta unor oameni ambi io i? i oare nu din pricinaă ţ ş Ş funestei lor influen e nu a urmat m rinimia i abnega ia cu adev ratţ ă ş ţ ă episcopal a unui Gur de Aur?ă ă

Ignatie a fost depus pentru a doua oar de c tre sinodul dină ă Constantinopole în 861. El apel la papa. Îns suplica sa nu a fost semnată ă ă decât de ase mitropoli i i de cincisprezece episcopi.ş ţ ş

Lega ii se reîntoarser la Roma. Pu in timp dup sosirea lor, un ambasadorţ ă ţ ă imperial aduse actele sinodului i o scrisoare a lui Fotie, alc tuit în ace tiş ă ă ş termeni:

„Preasfântului între to i i preasfin itului frate i împreun - slujitor Nicolae,ţ ş ţ ş ă pap al vechii Rome, Fotie episcopul Constantinopolei, noua Rom :ă ă

„Nimic nu e mai cinstit i mai pre ios decât dragostea, aceasta este p rereaş ţ ă ob teasc adeverit de Sfintele Scripturi. Prin ea se unesc cele desp r ite;ş ă ă ă ţ luptele se sfâr esc; ceea ce este deja unit i legat îndeaproape se une te maiş ş ş strâns înc ; ea închide tot izvorul neîn elegerilor i certelor l untrice, c ciă ţ ş ă ă <<ea nu gânde te r ul, toate le rabd , toate le n d jduie te, toate le îng duieş ă ă ă ă ş ă

i>>, dup zisa preafericitului Pavel, <<niciodat nu cade> >.ş ă ă Ea împ ciuie teă ş pe slujitorii vinova i cu st pânii lor, socotind a mic ora gre ala dupţ ă ş ş ă sl biciunea firii. Ea înva pe slugi a îndura cu dulcea mânia st pânilor loră ţă ţă ă

i- i mângâie de neegalitatea st rii lor prin pilda acelora cari au a suferiş ă deopotriv în acea stare. Ea potole te mânia p rin ilor împrotiva copii lor iă ş ă ţ ş împrotiva murmurelor acestora din urm ; ea face din iubirea p rinteasc oă ă ă arm puternic , ce le vine în ajutor i împiedic în sânul familiilor aceleă ă ş ă sfâ ieri de care se îngroze te firea. Ea opre te cu înlesnire certurile ce se nascş ş ş între prieteni i- i îndeamn a p stra bunele raporturi ale prieteniei; cât pentruş ă ă cei ce au acelea i cuget ri despre Dumnezeu i despre lucrurile divine, chiarş ă ş de ar fi dep rta i prin spa iu i nu s- ar fi v zut niciodat , ea îi une te i- iă ţ ţ ş ă ă ş ş aduce într - un cuget, f când din ei adev ra i prieteni; i dac din întâmplareă ă ţ ş ă unul din ei a ridicat într - un mod prea necuviincios învinuiri contra celuilalt, ea t m duie te aceasta i îndreapt toate, strângând iar i leg tura unirii.“ă ă ş ş ă ăş ă

Acest tablou al binefacerilor dragostei era adresat lui Nicolae, care nu o aplicase în privin a lui Fotie, i care pusese prea mare gr bire întru a- i faceţ ş ă imput ri. Patriarhul Constantinopolei continu :ă ă

„Dragostea este aceea care m- a f cut a îndura f r durere imput rile ceă ă ă ă p rinteasca Voastr Sanctitate mi- a aruncat ca ni te s ge i; care m- aă ă ş ă ţ împiedicat de a lua cuvintele voastre ca roade ale mâniei, sau ale unui suflet lacom de injurii i de du m nii; care, dimprotiv , m- a f cut a le privi ca probaş ş ă ă ă unei iubiri ce nu tie ascunde nimic i a râvnei des vâr ite pentru rânduialaş ş ă ş bisericeasc , râvn care ar voi ca totul s fie des vâr it. C ci dac dragosteaă ă ă ă ş ă ă nu îng duie de a privi chiar r ul ă ă ca r u, ă cum va l sa ea a judeca c cutareă ă lucru este r u? Astfel este firea dragostei adev rate, încât merge pân la aă ă ă privi ca o binefacere chiar ceea ce ne pricinue te durere. Dar fiindc nimic nuş ă se opune ca între fra i sau între p rin i i fii s se zic adev rul — c ci ce este,ţ ă ţ ş ă ă ă ă într - adev r, mai prietenesc decât adev rul? — fie- mi îng duit a v vorbi i aă ă ă ă ş v scrie în toat libertatea, nu pentru dorin a de a v contrazice, ci cu scopulă ă ţ ă de a m ap ra.ă ă

„Des vâr it cum sunte i, a i fi fost dator s ine i seam mai întâi c f ră ş ţ ţ ă ţ ţ ă ă ă ă voia noastr am fost târâ i sub jug i, prin urmare, a avea mil de noi, în loc deă ţ ş ă a ne face imput ri; a nu ne dispre ui, ci a comp timi la durerea noastr . Seă ţ ă ă cuvine a avea într- adev r pentru cei cari au fost silnici i, ă ţ mil ă i ş bun tate, ă iar nu injurii i ş dispre . ţ i noi am suferit o astfel de asprime, c numai Dumnezeu,Ş ă care cunoa te lucrurile cele mai ascunse, tie aceasta; am fost re inut f r voiaş ş ţ ă ă noastr ; am fost p zit de aproape, spionat ca un osândit; ni s- au dat voturileă ă f r voia noastr ; ne- au f cut episcop, cu toate lacrimile noastre, plângerile,ă ă ă ă întristarea i disperarea noastr . Toat lumea tie c astfel a fost; c ciş ă ă ş ă ă lucrurile nu s- au petrecut în ascuns, iar excesul asprimii ce am suferit de la voi a fost atât de f i , încât toat lumea a avut cuno tin de el. Cum, oare nuăţ ş ă ş ţă trebuie a plânge i a mângâia pe cât e cu putin pe cei ce au suferit astfel deş ţă silnicie, în loc de a- i ataca, a- i batjocori, a- i înc rca de injurii? Am pierdut oă via lini tit i dulce; am pierdut slava mea (fiindc sunt unii cari iubesc slavaţă ş ă ş ă lumeasc ), am pierdut scumpul meu timp liber, rela iile mele, atât de curate iă ţ ş atât de pl cute, cu prietenii mei, acele rela ii unde mâhnirea, viclenia iă ţ ş imput rile nu aveau loc. Nimeni nu m ura: eu nu osândeam, nu uram peă ă nimeni, nici str ini, nici p mânteni; n- aveam nimic contra celor ce aveau ceaă ă mai mic leg tur cu mine, cu atât mai vârtos contra prietenilor mei. N- amă ă ă pricinuit niciodat nim nui o sup rare care s fi dat prilejul de a mi se faceă ă ă ă

vreo mustrare, afar de primejdiile la care am fost expus pentru cauzaă credin eiţ 1. Nimeni iar i nu m- a jignit atât de amar, ca s m fi adus înăş ă ă privin a aceasta pân la injurie. To i erau buni pentru mine. Cât pentruţ ă ţ purtarea mea, trebuie s p zesc t cerea, dar fiecare va spune ceea ce ea a fost.ă ă ă Prietenii mei m iubeau mai mult decât pe rudele lor; cât pentru rudele mele,ă ele m iubeau mai mult decât pe ceilal i membri ai familiei, i tiau c eu îiă ţ ş ş ă iubeam mai mult.“

Chiar în i i du manii lui Fotie sunt sili i a recunoa te c via a sa era aceea aş ş ş ţ ş ă ţ unui om devotat studiului; c avea, ca cel întâi secretar de Stat, cea mai mareă cinste ce ar fi putut ambi iona. Cum se pot împ ca aceste m rturisiri cu aceaţ ă ă iubire f r frâu a episcopatului, pe care i- o atribuie? Fiecare e mai aproape deă ă adev r primind scrisorile sale ca adev rata expresie a sim mintelor sale. El aă ă ţă rezistat pe cât a putut la alegerea sa, i numai voin a împ ratului i aceea a luiş ţ ă ş Vardas l- au s ilit de a primi un scaun pe care nimeni mai bine decât el nu- l putea ocupa.

Fotie, dup ce a f cut o paralel pe atât de adev rat cât i elocvent întreă ă ă ă ă ş ă dulce ile vie ii sale de savant i grijile vie ii noi, ce i se impusese, continuţ ţ ş ţ ă astfel:

„Dar pentru ce s mai revin asupra acestor lucruri, pe care le- am scris deja?ă Dac am fost crezut, mi s- a f cut nedreptate, neavând mil de mine; de n- amă ă ă fost crezut, nu mi s- a f cut cea mai mic nedreptate, nedându - se crezareă ă cuvintelor mele când spuneam adev rul. i dintr - o parte i din alta sunt deciă Ş ş nenorocit. Primesc imput ri de unde a teptam mângâiere i încurajare:ă ş ş durerea se adaug astfel la durere. Nu trebuia, mi se zice, s vi se facă ă ă nedreptate. Dar zice i - o aceasta celor ce mi- au f cut - o. <<Nu trebuia s vi seţ ă ă fac silnicie.>> Maxima este bun , dar cine merit imputarea voastr ? Au nuă ă ă ă cei ce m- au silit? Cine sunt cei ce merit mil ? Au nu cei ce au fost silnici i?ă ă ţ A fi n d jduit de la dreptatea voastr s fi osândit pe cel ce ar fi l sat în paceş ă ă ă ă ă pe cei ce au f cut silnicie, spre a lovi pe cel ce a suferit - o.ă

„Canoanele Bisericii — se zice — au fost c lcate, pentru c din rândulă ă laicilor v- a i suit la vârful preo iei. Dar cine le- a c lcat? Cel ce a f cut silnicia,ţ ţ ă ă sau cel ce a fost târât cu for a i f r voia lui? Îns ar fi trebuit s teţ ş ă ă ă ă împrotive ti! Dar pân unde? M- am împrotivit, i mai mult chiar decât ar fiş ă ş trebuit. i de nu m- a fi temut c voi stârni mai mari furtuni, m- a fiŞ ş ă ş împrotivit înc i pân la moarte. Dar care sunt acele canoane ce se pretindeă ş ă c au fost c lcate? Sunt ni te canoane pe care, pân ast zi, Bisericaă ă ş ă ă Constantinopolei nu le- a primit. Se calc canoane când cineva ar trebui s leă ă in ; îns când ele n- au fost cunoscute, nu se s vâr e te nici un p catţ ă ă ă ş ş ă

ne inându - le în seam .ţ ă„Am vorbit d estul, i chiar mai mult decât era de folos. C ci nu pretind niciş ă

a m ap ra, nici a m îndrepta. Cum s vreau a m ap ra, când singurul lucruă ă ă ă ă ă pe care- l doresc este s scap de furtun i s fiu desc rcat de povara ce mă ă ş ă ă ă apas ? Iat cât de mult am râvnit acest scaun, iat cât de mult doresc s - lă ă ă ă p strez. Îns dac scaunul episcopal v este povar ast zi, el n- a fost astfel laă ă ă ă ă ă început. M- am suit pe el f r voia mea, ed pe el f r voia mea. Proba esteă ă ş ă ă faptul c de la început mi s- au f cut silnicii, c de la început am voit a- lă ă ă p r si, dup cum a voi i ast zi. i chiar dac a trebuit a mi se scrie uneleă ă ă ş ş ă Ş ă lucruri pl cute, era cu neputin s mi se scrie cu bun tate i s fiu l udat. Noiă ţă ă ă ş ă ă

1 Fotie face aluzie aici la rezisten a opus de el împ ra ilor iconocla ti i partizanilor lor.ţ ă ă ţ ş ş

am primit tot ce ni s- a zis, cu bucurie i mul umind lui Dumnezeu, careş ţ ocârmuie te Biserica. Mi s- a zis: <<A i fost luat din rândul laicilor, aceasta nuş ţ e o fapt l udabil ; pentru aceasta noi suntem în nedumerire, i am amânată ă ă ş consim mântul nostru pân la reîntoarcerea trimi ilor no tri.>>ţă ă ş ş 1 Era mai bine a ne scrie: <<Noi nu consim im nicidecum, nu aprob m, nu primim, i nuţ ă ş vom primi niciodat . Cel care s- a oferit pentru acest scaun, care a cump rată ă episcopatul, care n- a avut pentru el adev rate voturi, este un om r u în toateă ă privin ele. P r se te acest scaun i sarcina de p stor.> > Cel ce mi- ar fi scrisţ ă ă ş ş ă a a, mi- ar fi scris lucruri pl cute, de i false în cea mai mare parte. Dar oareş ă ş trebuia ca cel ce suferise nedreptate intrând în episcopat, s o sufere încă ă p r sindu - l? Ca cel ce fusese împins acolo cu sila, s fie împins din el cu maiă ă ă mult silnicie înc ? Cel ce ar avea astfel de sim minte, astfel de cuget ri, n- ară ă ţă ă avea nici o grij de a respinge calomnia, care n- are alt scop decât de a- iă smulge scaunul episcopal. Dar destul asupra acestui subiect.“

În restul scrisorii sale, Fotie explic foarte pe larg c o Biseric nu trebuie aă ă ă condamna obiceiurile alteia, cu condi ia ca acele obiceiuri s nu fie protivniceţ ă nici credin ei, nici canoanelor, nici sinoadelor ecumenice. El îndrept e teţ ăţ ş hirotonia sa prin aceast regul , i prin pilda sfin ilor s i predecesori,ă ă ş ţ ă Nectarie, Tarasie i Nichifor, ca i cea a Sfântului Amvrosie, a Sfântuluiş ş Grigorie, tat l Theologului, i a lui Thalassie din Chesaria. El arat lui Nicolaeă ş ă c în cel din urm sinod, inut în fa a lega ilor s i, s- au primit mai multeă ă ţ ţ ţ ă reguli disciplinare, sugerate de el i care au p rut de folos. Laud pe papaş ă ă pentru dragostea sa, pentru men inerea canoanelor, i- l felicit pentru aceastaţ ş ă cu atât mai mult cu cât, având întâietatea, pilda sa era mai puternic . Ia de aiciă prilej spre a- i ar ta, sfâr ind, c un mare num r de vinova i fug la Roma, subă ş ă ă ţ cuvânt de pelerinaj, pentru a ascunde acolo crimele lor sub o fals aparen deă ţă evlavie. Îl roag deci s in seama, asupra acestui punct, de canoanele careă ă ţ ă prescriu fiec rui episcop a nu primi la împ rt ire decât pe cei ce au scrisoriă ă ăş de recomandare de la însu i episcopul lor.ş

Acest lucru s- a imputat întotdeauna Romei, care slujea de ad postă criminalilor f arnici. Biserica Fran ei scrisese adeseori papilor în acela i felăţ ţ ş cum a f că ut Fotie cu acest prilej.

Scrisoarea patriarhului nu putea fi pl cut lui Nicolae, c ci sub forme dulciă ă ă i elegante ea cuprindea unele lec ii foarte juste. Fotie nu spune în ea unş ţ

singur cuvânt lovitor; el nu întrebuin eaz titlul s u onorific de patriarhţ ă ă ecumenic; recunoa te ş întâieatea scaunului Romei, dar nu lingu e te de felş ş ambi ia noii Papalit i; el nu se înjose te, iar dulcea a sa nu- i pierde t ria. Unţ ăţ ş ţ ş ă astfel de lupt tor era mai de temut pentru Nicolae decât un om furios iă ş ambi ios. În loc de a- i disputa drepturile ce- i lua asupra unor Biserici aleţ ş patriarhatului Constantinopolei, el îi zice: „Noi vi le- am fi l sat, dac aceastaă ă ar fi atârnat de la noi; îns fiindc e vorba de ri i de hotare, aceasta este oă ă ţă ş afacere care prive te Statul. Cât pentru mine, a voi nu numai a înapoia altoraş ş

1 Abatele Jager, în pretinsa sa Istorie a lui Fotie (Cart. a III- a, pag. 64, edi ia 1854) a luatţ aceast analiz a scrisorii lui Nicolae ca o aser iune a lui Fotie. El pune deci în not : ă ă ţ ă Nouă minciun ! ă El pusese mai înainte, i în aceea i pagin , aceste dou cuvinte: ş ş ă ă Neru inatş ă minciun ! Înseamn a min i din nou!, ă ă ţ pentru a caracteriza afirma iile lui Fotie, zicând c staţ ă f r voia lui pe scaunul din Constantinopole i c nu aspira decât la a- l p r si. Aceste note aleă ă ş ă ă ă abatelui Jager sunt nedemne de un scriitor ce se respect . Apoi, mai înainte de a imputa o aă treia minciun lui Fotie, acest scriitor ar fi trebuit s - i dea osteneala de a în elege cuvinteleă ă ş ţ sale; el n- ar fi luat astfel drept o aser iune personal a lui Fotie analiza scrisorii papei, careţ ă într- adev r zisese c va amâna consim mântul s u pân la reîntoarcerea trimi ilor s i.ă ă ţă ă ă ş ă

ceea ce le apar ine, dar înc a l sa o parte din vechile dependin e ale acestuiţ ă ă ţ scaun. A fi îndatorat fa de cel care m- ar desc rca de o parte din povaraş ţă ă mea.“

Nu se putea mai bine r spunde unui pap care nu cugeta decât a- i întindeă ă ş puterea sa prin toate mijloacele. Îns Nicolae nu s- a folosit de aceast lec ie,ă ă ţ pe atât de dreapt , cât i cump tat . El nu voi s cread nici pe lega ii s i, niciă ş ă ă ă ă ţ ă actele sinodului ce îi fur înf i ate. Declar chiar ambasadorului Leon, careă ăţ ş ă fusese trimis la Roma, c el n- a trimis pe lega ii s i spre a depune pe Ignatie,ă ţ ă sau pentru a recunoa te în l area lui Fotie; c el nu consim ise i nu vaş ă ţ ă ţ ş consim i niciodat nici la una, nici la alta.ţ ă

Nicolae se punea astfel ca arbitru al legitim it ii episcopilor, uitând c , dupăţ ă ă canoane, el n- avea decât libertatea de a intra în comuniune cu unul sau cu altul. Se în elege c , mai înainte de a intra în rela ie cu Fotie, avea nevoie deţ ă ţ l muriri clare asupra legitimit ii alegerii sale: îns , dup legile Bisericii,ă ăţ ă ă legitimitatea nu atârna de voin a papal , ci de judecata rostit contra luiţ ă ă Ignatie, i de alegerea dup regul a lui Fotie. Un sinod de trei suteş ă ă optsprezece episcopi primise ob te te aceast alegere i depunerea lui Ignatie.ş ş ă ş Lega ii fuseser martori la aceasta; ei m rturiseau de cele ce v zuser iţ ă ă ă ă ş auziser ; era prea destul, ni se pare, spre a hot rî pe Nicolae s acordeă ă ă comuniunea sa unui episcop care, prin moravurile sale venerabile i prinş

tiin a sa era foarte vrednic de episcopat. Îns luând partea lui Ignatie, Nicolaeş ţ ă face act de autoritate suveran . Aceast perspectiv m gulea prea multă ă ă ă aplec rile sale, pentru ca s fi putut a se lep da de ele. Dânsul întruni deciă ă ă clerul Romei pentru a dezaproba solemn pe lega ii s i. Apoi adresţ ă ă împ ratului, lui Fotie i întregii Biserici R s ritene scrisori care sunt tot atâteaă ş ă ă monumente ale trufiei sale. Trebuie s le facem cunoscute, pentru ca s seă ă poat compara doctrina lor cu doctrina celor dintâi opt veacuri i s se capeteă ş ă astfel încredin area c Papalitatea p r sise doctrina din urm , pentru a- i puneţ ă ă ă ă în loc un sistem autocratic pe care Biserica R s ritului nu- l putea primi.ă ă 1 La începutul scrisorii sale c tre împ ratul Mihail, el ia ca de la sine în eles faptulă ă ţ c acest principe s- a adresat „c tre sfânta, Catholic i Apostolic Biserică ă ă ş ă ă Roman , ef (cap) al tuturor Bisericilor, care urmeaz în toate lucr rile saleă ş ă ă curatele autorit i ale sfin ilor P rin i“ spre a ti cum s socoteasc în afacerileăţ ţ ă ţ ş ă ă biserice ti.ş

Nicolae nu l sa s - i scape nici o ocazie întru a repeta aceste fraze sonore,ă ă ce probeaz tocmai contrariul celor ce afirma, c ci P rin ii nu le- au cunoscută ă ă ţ nicidecum. Venind la cauza lui Ignatie, el se plânge de faptul c se rostiseă contra lui o hot râre f r ă ă ă poruncile sale; c nu numai c nu se f cuse nimic dină ă ă cele ce el prescrisese, dar înc se f cuse cu totul dimprotiv . Deci, adaug el,ă ă ă ă „fiindc voi sus ine i pe Fotie i respinge i pe Ignatie, f r judecataă ţ ţ ş ţ ă ă Apostolatului Nostru , noi voim ca s ti i bine c nu primim pe Fotie i c nă ş ţ ă ş ă u osândim pe patriarhul Ignatie.”

Iat într - adev r vorbe de st pân. El se sile te apoi a g si diferen e deă ă ă ş ă ţ detaliu între în l area lui Nicolae i a lui Amvrosie, i între aceea a lui Fotie,ă ţ ş ş îns aceste diferen e, chiar când s- ar primi astfel cum el le înf i eaz , nuă ţ ăţ ş ă erau de natur a nimici o lege clar , privit ca absolut i nesupus abaterii.ă ă ă ă ş ă

Scrisoarea sa c tre prea în eleptul b rbat Fotie ă ţ ă începe în acest mod m re :ă ţ„Dup ce Domnul nostru i R scump r torul lumii Iisus Hristos, care eraă ş ă ă ă

1 Nicol. Epist. 5 i 6.ş

adev rat Dumnezeu mai înainte de to i vecii, a binevoit a ie i din sânulă ţ ş Fecioarei pentru r scump rarea noastr i a se ar ta adev rat om în lume, elă ă ă ş ă ă încredin preafericitului Petru, verhovnicul apostolilor, puterea de a lega i aţă ş dezlega în cer i pe p mânt, i dreptul de a deschide por ile împ r iei cere ti;ş ă ş ţ ă ăţ ş el a binevoit a întemeia sfânta sa Biseric pe t ria credin ei acestui apostol,ă ă ţ dup acest cuvânt demn de credin : ă ţă <<Adev r zic ie: tu e ti Petru, i preă ţ ş ş aceast piatr voi zidi Biserica mea, i por ile iadului nu o vor birui; i voi da ieă ă ş ţ ş ţ cheile împ r iei cerurilor; i orice vei lega pre p mânt va fi legat i în ceruri, iă ăţ ş ă ş ş orice vei dezlega pre p mânt va fi dezlegat i în ceruri>>ă ş .”

Iat argumentul cel mare, pe care Papalitatea modern s- a sprijinită ă totdeauna. Ea respinge pe fa tâlcuirea soborniceasc din predanie a acestorţă ă cuvinte dumnezeie ti; ea face din drepturile date tuturor apostolilorş deopotriv un drept aparte i personal pentru Sf. Petru; ea î i asum pozi ia,ă ş ş ă ţ contrar tuturor rânduielilor biserice ti i în temeiul unui sacrilegiu gratuit, deş ş unic mo tenitoare a unor prerogative himerice, pretinzând, pe acesteă ş temeiuri mincinoase i ubrede, a înt ri cl direa autocra iei sale universale.ş ş ă ă ţ Iat preten ia opus de Nicolae lui Fotie! Cum poate spune cineva c acestă ţ ă ă patriarh, care cuno tea des vâr it vechimea bisericeasc , trebuia s se supunş ă ş ă ă ă unei asemenea st pâniri? Datoria sa era s protesteze, dup cum a i f cut; iă ă ă ş ă ş m car de ar fi dat Dumnezeu ca to i episcopii Bisericii catholice s fi imitată ţ ă curajul s u, pe cât de tare, pe atât de cump nit i de curat!ă ă ş

Iat tâlcuirea lui Nicolae la cuvintele evanghelice citate: „Dup această ă ă f g duin , prin cimentul sfântului a ez mânt apostolic, temeliile cl dirii,ă ă ţă ş ă ă întocmite din pietre pre ioase, începur a se în l a i, cu mila îndur riiţ ă ă ţ ş ă dumnezeie ti, i prin râvna ziditorilor i sârguin a st pâniei apostolice, a seş ş ş ţ ă în l a pân în vârf, ca s dureze totdeauna, f r a avea nimic a se teme deă ţ ă ă ă ă vijelia vânturilor. Preafericitul Petru, vârful apostolilor i portarul împ r ieiş ă ăţ cere ti, a meritat în aceast cl dire ş ă ă întâietatea, dup cum to i ortodoc ii o tiuă ţ ş ş

i dup cum am declarat - o acum.“ş ăNimeni, într - adev r, dintre ortodoc i, nu t g duie te ă ş ă ă ş întâietatea Sfântului

Petru; îns aceast întâietate îi d dea oare o putere covâr itoare? Nu, r spundeă ă ă ş ă predania soborniceasc . Da, r spunde Nicolae, care continu astfel:ă ă ă

„Dup dânsul (adic dup Sf. Petru), ă ă ă vicarii s i, ă slujind lui Dumnezeu cu cur ie, sc pa i de umbrele întunericului care împiedec de a merge în caleaăţ ă ţ ă cea dreapt , au primit într - un chip mai înalt purtarea de grij de a pa te oileă ă ş Domnului, i au îndeplinit aceast datorie cu îngrijire. Între ei, milostivirea luiş ă Dumnezeu cel Atotputernic a binevoit a num ra i pe Smerenia Noastr ; însă ş ă ă tremur m la cugetarea c avem a da r spuns ă ă ă înainte de to i i pentru to i ţ ş ţ lui Iisus Hristos, când va cere seam fiec ruia de faptele sale.ă ă

„ i fiindc to i credincio ii cer doctrina de la aceast sfânt BisericŞ ă ţ ş ă ă ă Roman , care este eful (capul) tuturor Bisericilor, fiindc ei îi cer p strareaă ş ă ă credin ei, i de vreme ce cei ce sunt vrednici de ea i cari sunt r scump ra iţ ş ş ă ă ţ prin harul lui Dumnezeu, îi cer iertarea p catelor lor, trebuie ca noi, care amă primit sarcina s fim b g tori de seam , s avem totdeauna ochiul asupraă ă ă ă ă turmei Domnului, cu atât mai mult cu cât sunt unii cari voiesc totdeauna a o sfâ ia prin mu c turi crude... Este statornicit c sfânta Biseric Roman , prinş ş ă ă ă ă prea fericitul apostol Petru, vârful apostolilor, care a meritat a primi din gura Domnului întâietatea Bisericilor, este eful (capul) tuturor Bisericilor; c la eaş ă trebuie a se adresa, spre a cunoa te cârma i rânduiala ce trebuie a fi urmateş ş în toate lucrurile de folos i în a ez mintele biserice ti pe care le men ineş ş ă ş ţ

într - un chip ne tirbit i f r gre al , potrivit regulilor canonice i sinoadelorş ş ă ă ş ă ş sfin ilor P rin i. Din aceasta urmeaz c ceea ce este respins de cârmuitoriiţ ă ţ ă ă acestui scaun, din deplina lor putere, trebuie s fie respins, chiar dac ară ă exista vreun obicei deosebit, i c ceea ce poruncesc ei, trebuie a fi primit cuş ă t rie i f r z bav .“ă ş ă ă ă ă

Astfel Nicolae opunea autoritatea sa suveran regulilor urmate din toată ă vechimea de Biseric i pe care Fotie i le f cuse cunoscute. El caut apoi să ş ă ă ă g seasc diferen e de detaliu între alegerile lui Nectarie, Amvrosie i Tarasie,ă ă ţ ş

i între cea a lui Fotie. Dar nu reu e te mai bine asupra acestui punct decât înş ş ş scrisoarea sa c tre împ ratul Mihail, i trece sub t cere celelalte pilde amintiteă ă ş ă de Fotie.

În scrisorile sale c tre patriarhii i credincio ii din R s rită ş ş ă ă 1, Nicolae expune aceea i doctrin asupra autocra iei sale. Elş ă ţ porunce te ş patriarhilor Alexandriei, Antiohiei i Ierusalimului de a face cunoscut credincio ilor lor hot râreaş ş ă scaunului apostolic.

Ignatie, apelând la Nicolae pentru sentin a dat contra lui, m gulise preaţ ă ă mult trufia acestui pap . Va fi de ajuns, spre a proba aceasta, s ar t mă ă ă ă subscrierea actului s u de apel: „Ignatie, ap sat de tiranie,ă ă .c.l., ş Prea Sfântului Nostru Domn, i preafericit Întâi- st t tor, Patriarh al tuturor scaunelor, urmaş ă ă ş al Sfântului Petru, verhovnicul apostolilor, Nicolae, pap ecumenic, iă ş preasfin i ilor s i episcopi i preaîn eleptei Biserici Romane ţ ţ ă ş ţ universale “2. Sf. Grigorie cel Mare ar fi respins astfel de titluri ca pe tot atâtea n scociriă diavolice; am v zut - o aceasta mai sus, în scrisorile sale c tre Ioan Postnicul;ă ă îns Papalitatea Sfântului Grigorie cel Mare nu mai era acum: ea l sase loculă ă unei institu ii politico- biserice ti, a c rei ţ ş ă putere era unica preocupare. Ignatie, m gulind ambi ia lui Nicolae, nu putea decât s aib dreptate în ochii acestuiă ţ ă ă pap . Fotie, care se inea de vechea doctrin , care privea pe episcopul Romeiă ţ ă numai ca întâiul episcop, f r a- i acorda nici o autoritate personal , nu puteaă ă ă decât s gre easc . Astfel, f r alt cercetare, Nicolae rosti anatema contra luiă ş ă ă ă ă într - un sinod ce se inu la Roma pe la începutul anului 863.ţ

„Noi îl declar m”,ă zice el, „lipsit de toat vrednicia preo easc i de toată ţ ă ş ă slujba bisericeasc , prin puterea lui Dumnezeu cel Atotputernic, a sfin iloră ţ Apostoli Petru i Pavel, a tuturor sfin ilor, a sinoadelor ecumenice i ş ţ ş a judec ii, ce Sfântul Duh gr ie te prin noi.”ăţ ă ş 3 El cutez a învinui în hot rârea saă ă pe Fotie însu i de relele tratamente al c rora obiect fusese Ignatie. Aceasta eraş ă o calomnie, scoas din denun rile du manilor lui Fotie, respinse pe urm deă ţă ş ă to i scriitorii romani ce au avut a vorbi de neîn elegerile dintre acest patriarhţ ţ

i Nicolae.ş 4 Se vede apoi, din toate câte a f cut acest pap , c era gata s nuă ă ă ă

1 Nicol. Epist. 1 i 4.ş2 Cf. Libel. Ignat., în Colec ia Sinoadelorţ a lui Labbe, tom VIII. Mai mul i erudi i se îndoiesc deţ ţ autenticitatea acestei piese. Nou ne vine greu a crede c Ignatie, cu toate bunele saleă ă raporturi cu Roma, s fi putut a se adresa papei în forma ce s- a citat.ă3 Colec ia Sinoadelor, ţ de Labbe tom VIII.4 N- am inut seam de tot ce s- a istorisit de inamicii lui Fotie în ce prive te suferin ele luiţ ă ş ţ Ignatie, întâi pentru c aceste am nunte nu privesc chestiunea principal ; în al doila rând,ă ă ă pentru c aceste istorisiri sunt evident exagerate; iar în al treilea rând, pentru c istoria nu- lă ă face r spunz tor pe Fotie pentru acestea. Oare nu Ignatie i- a atras ura împ ratului i a luiă ă ş ă ş Vardas prin zelul s u prea pu in prudent, prin procedeurile sale în privin a lui Grigorie ală ţ ţ Siracuzei, prin sim mintele sale ostile c tre guvern? Acestea sunt tot atâtea chestiuni asupraţă ă c rora nu s- ar putea a- l dezvinov i cu totul, chiar cu ajutorul istorisirilor partizanilor s i. Seă ăţ ă poate chiar zice c aceste istorisiri p tima e îl compromit prin exager rile lor. Refuzul s u deă ă ş ă ă a demisiona a provocat contra lui violen ele cur ii, nu o neg m, de i am nuntele acestorţ ţ ă ş ă

in seam de nici o dovad , de nici o considera ie în favoarea lui Fotie. Pentruţ ă ă ă ţ el câ iva c lug ri, partizani ai lui Ignatie, cari veniser la Roma, erau oţ ă ă ă autoritate mai mare decât un sinod compus din trei sute optsprezece episcopi, din un mare num r de clerici i de c lug ri, care a deliberat în fa a uneiă ş ă ă ţ mul imi nenum rate de popor. Trebuie a recunoa te c purtarea lui Nicolaeţ ă ş ă avea cu totul alt motiv decât ap rarea lui Ignatie sau dreptatea cauzei sale. Elă se credea p str torul puterii dumnezee ti i organul Sfântului Duh. ă ă ş ş Cu acest titlu el î i atribuia toate drepturile. Îns sinoadele ecumenice, pe care le chemaş ă în ajutor pentru a sprijini condamnarea sa, hot râser c un episcop nu poateă ă ă fi nici judecat, nici osândit, decât de cona ionalii s i, i nu atribuiau celui alţ ă ş Romei mai mult autoritate, decât celorlal i. Cât despre preten iile lui Nicolaeă ţ ţ la autoritatea dumnezeiasc , tim bine cât greutate au, iar ra ionamenteleă ş ă ţ sale sunt vrednice de teza ce se silea a dovedi.

Împ ratul Mihail, aflând despre hot rârea sinodului din Roma, scrise luiă ă Nicolae o scrisoare plin de amenin ri i de dispre (864). Se în elege de laă ţă ş ţ ţ sine c du manii lui Fotie o atribuie lui, sub pretext c împ ratul nu cugetaă ş ă ă decât la pl cerile sale. Argumentul li se pare hot râtor. Nicolae r spunseă ă ă împ ratului din R s rit printr - o scrisoare foarte lung , plin de afirma iiă ă ă ă ă ţ apocrife, de false ra ionamente i de gre ale istorice din cele mai grosolane. Seţ ş ş vede din aceast scrisoare c împ ratul opusese preten iilor papale o mul imeă ă ă ţ ţ de fapte, care reduceau întâietatea episcopilor Romei la adev ratele saleă margini. Nicolae le discut cu u ur tate; ra ionamentele sale sunt false iă ş ă ţ ş confund unele demersuri conjuncturale cu recunoa terea autorit ii absoluteă ş ăţ pe care i- o atribuia. Iat o pild a falselor sale ra ionamente:ş ă ă ţ

„Trebuie a ine seam c Sinodul de la Nicea, precum i nici un alt sinod, n-ţ ă ă şa dat nici un privilegiu Bisericii Romane, care tia c , în persoana lui Petru, ş ă ea meritase drepturile a toat puterea într- un chip des vâr it i c primiseă ă ş ş ă ocârmuirea tuturor oilor lui Hristos.“1 El spri jin aceast p rere pe oă ă ă m rturisire a papei Bonifatie. „Deci”, urmeaz el, „s se cerceteze cu luareă ă ă aminte hot rârile Sinodului de la Nicea, i se va g si desigur c acest sinod n- aă ş ă ă f cut nici o ad ugare Bisericii Romane; ci mai ales c a luat pild de la ea înă ă ă ă ceea ce el d dea Bisericii Alexandriei.“ Nicolae nu adaug c sinodul priviseă ă ă autoritatea scaunului roman asupra Bisericilor suburbicare ca întemeiată numai pe obicei, iar nu pe drept divin; el nu ia aminte nici atâta c , dac seă ă d dea ă Bisericii Alexandriei o putere la fel cu cea a Romei, se ar ta prin aceastaă chiar c cea din urm n- avea nimic de drept divin, fiindc un sinod nu poateă ă ă acorda autoritate dumnezeiasc .ă

Iat cu ce t rie de judecat r spunde Nicolae la toate întâmpin rileă ă ă ă ă

violen e prezint un caracter pu in propriu a le face s le admitem cu deplin tate. Îns Fotieţ ă ţ ă ă ă fost - a el complice al acestor violen e? Noi r spundem negativ. Mai întâi, pentru c scriitoriiţ ă ă nepar iali nu i le atribuie nici într - un chip, i pentru c el însu i a protestat, în scrisorile saleţ ş ă ş c tre Vardas, contra violen elor exercitate contra adversarilor s i. Se pot citi în coresponden aă ţ ă ţ sa aceste scrisori demne de un mare i sfânt episcop. Au doar numai pentru Fotie oş ă coresponden intim nu va fi un document demn de credin ? Istoricii romani pretind c el aţă ă ţă ă scris scrisorile sale lui Vardas din ipocrizie. Îns scriitorii nepar iali i independen i, ce leă ţ ş ţ confirm , erau ei de asemenea ipocri i? Crede- se- va c numai inamicii lui Fotie ar fi avută ţ ă privilegiul de a spune adev rul vorbind despre el? Dac trebuie a judeca pe om dup m rturiaă ă ă ă inimicilor s i, cine vreodat va fi fost nevinovat? Prin acest sistem s- ar proba c Hristos însu iă ă ă ş a fost vrednic de moarte.1 Quae in Petro noverat eam totius jura potestatis pleniter meruisse et cunctarum Christi ovium regimen accepisse.

adversarului s u împrotiva atotputerniciei papale.ăEl sfâr e te deosebind cele dou domenii în care trebuie s lucreze preo iaş ş ă ă ţ

i împ r ia. Dac Mihail avea nevoie a ti c nu avea nici un drept asupraş ă ăţ ă ş ă lucrurilor biserice ti, oare nu trebuia ca Papalitatea îns i s în eleag c niciş ăş ă ţ ă ă ea nu avea vreun drept asupra lucrurilor vremelnice?

Biserica R s ritean trebuia s se ridice împrotiva apuc turilor lui Nicolae.ă ă ă ă ă Ele erau protivnice vechiului drept. Ultramontanii sunt nevoi i a recunoa teţ ş aceasta, de i într - un chip ocoliş t. Un scriitor 1 care se pretinde istoric al lui Fotie, i care n- a primit ca adev rate decât cele spuse de du manii v di i aiş ă ş ă ţ acestui patriarh, a fost totu i nevoit s se exprime astfel: „Schisma a dat laş ă lumin doctrinele relative la întâietatea sfântuluiă scaun. Niciodată prerogativele sale n- au fost mai bine statornicite decât în lupta papei Nicolae (...) împrotiva schismaticilor fotieni“. Se poate crede c pân în veacul ală ă nou lea nu s- a ivit nici un prilej spre a da la lumin aceste prerogative, dacă ă ă ele într - adev r ar fi apar inut scaunului Romei? Faptele ar tate mai susă ţ ă r spund cu destul elocven la aceast întrebare. Desigur, chestiuni maiă ă ţă ă însemnate decât caterisirea unui episcop se ridicaser între R s rit i Apus deă ă ă ş la întemeierea Bisericii, i aceste chestiuni, în loc de a scoate la ivealş ă autoritatea papal , o reduseser la adev ratele ei margini. Îns în veacul ală ă ă ă nou lea împrejur rile se schimbar ; Papalitatea jertfise vechea doctrină ă ă ă catholic visurilor sale ambi ioase, i se folosi de toate împrejur rile spre aă ţ ş ă face s treac în obicei atotputernicia duhovniceasc , pe atât de protivnică ă ă ă Scripturilor cât i înv turii P rin ilor i Sinoadelor.ş ăţă ă ţ ş

Împuternicit de vechiul drept, Fotie privi ca nule excomunic rile lui Nicolaeă i continu a- i îndeplini datoriile sale episcopale cu o râvn i un devotamentş ă ş ă ş

pe care du manii s i îl r sucesc cu o însemnat i v dit reacredin . Ei nu vorş ă ă ă ş ă ă ţă a vedea în el decât o fiar s lbatic , ă ă ă unind f micia cea mai adânc cu oăţă ă cruzime ce merge pân la extravagan , f r a c uta s împace aceste două ţă ă ă ă ă ă caractere într - un singur om, i cu fapte ce sunt în des vâr it contrazicere cuş ă ş ă ele. Îns Nicolae nu putea s îndure acel dispre fa de ă ă ţ ţă autoritatea lui suveran , ă i se folosi de cre tinarea bulgarilor pentru a reîncepe rş ş ăzboiul împrotiva lui Fotie. 2 Primele semin e ale cre tinismului fuseser aruncate laţ ş ă bulgari de c tre greci, pe la anul 845. În 864, Fotie conlucr puternic laă ă convertirea regelui Bogoris 3, urmat de aceea a întreg poporului s u. El adresă ă ă chiar acestui rege o foarte frumoas înv tur asupra datoriilor principilor.ă ăţă ă Bogoris, aflat în lupt cu germanii i cu împ ratul lor, Ludovic Germanicul,ă ş ă crezu c - l va îmblânzi cerând preo i latini pentru a instrui pe poporul s u. Elă ţ ă trimise ambasadori la Roma, în 866, pu in timp dup nelegiuita excomunicareţ ă

1 Jager, Istoria lui Fotie, Cart. a IV- a, p. 114, edi . 1854.ţ2 În acea epoc (866) împ ratul Mihail a pus s fie ucis Vardas, i a ez pe Vasilie, ce- l serviseă ă ă ş ş ă în aceast împrejurare, în capul afacerilor. Din coresponden a lui Fotie se vede c patriarhulă ţ ă imputase cu t rie lui Vardas violen ele pe care le s vâr ea contra lui Ignatie i a partizaniloră ţ ă ş ş s i. Când Vardas muri, Fotie scrise împ ratului, pentru a- l felicita c a sc pat de intrigile luiă ă ă ă Vardas. Din aceste scrisori, apropiate unele de altele, rezult c Fotie i Vardas nu erau înă ă ş raporturi atât de intime încât s se poat atribui patriarhului violen ele Cezarului. Îns această ă ţ ă ă concluzie nu convine inimicilor lui Fotie, cari vor a face s cad asupra acestuia din urmă ă ă toate violen ele. Ei afirm deci c Fotie a fost destul de la pentru a incrimina pe Vardas dupţ ă ă ş ă moartea sa, când îl lingu ise în chip josnic în timpul vie ii i- l folosise ca unealta r zbun rilorş ţ ş ă ă sale. Numai ni te inamici i fanatici pot scrie astfel istoria; asemenea metode nu pot provocaş ş decât dezgust în con tiin ele oneste.ş ţ3 Cf. Fotie. Epist ., Cart. I, Epist. VIII.

aruncat împrotiva lui Fotie. Nicolae nu putea z bovi a se folosi de un atât deă ă frumos prilej ca s - i întind puterea în R s rit. El trimise deci lega i la regeleă ş ă ă ă ţ bulgarilor cu un lung r spuns la întreb rile ce primise, f r a se preocupa să ă ă ă ă

tie dac faptele cuprinse în acea consulta ie erau în leg tur cu adev rul. Elş ă ţ ă ă ă nu uit în r spunsurile saleă ă 1 de a în l a peste m sur scaunul Romei i a înjosiă ţ ă ă ş pe cel al Constantinopolei. Dup dânsulă 2, prin Sf. Petru scaunul Romei este izvorul episcopatului i al apostolatului, ş pentru aceasta bulgarii nu trebuie să primeasc episcop decât de la Roma. A ijderea de la Roma trebuie să ş ă primeasc doctrina. „Sf. Petru”, zice elă 3, „vie uie te totdeauna i prezideaz peţ ş ş ă scaunul s u; el d adev rul credin ei celor ce îl caut ; c ci sfânta Biserică ă ă ţ ă ă ă Roman totdeauna a fost f r pat i f r prihan ; acela a întemeiat - o, aă ă ă ă ş ă ă ă c ruia m rturie de credin a fost deplin încuviin at .“ă ă ţă ţ ă

Papa d du în ajutorul lega ilor s i din Bulgaria al i trei lega i pentruă ţ ă ţ ţ Constantinopole, i îns rcin pe ace ti din urm cu opt scrisori, cu data de 13ş ă ă ş ă Noemvrie 866; ele sunt tot atâtea monumente de slav de art .ă ş ă 4 El ameninţă pe Mihail c va pune s se ard într- un mod infam scrisoarea ce i- a trimisă ă ă împrotiva prerogativelor romane, de nu o va dezaproba. Scrie clerului Constantinopolei c ă depune pe to i aderen ii lui Fotie i restabile te peţ ţ ş ş partizanii lui Ignatie. Se plânge lui Vardas c a în elat frumoasele n dejdi ceă ş ă pusese în evlavia sa; face cunoscut lui Ignatie c l- a a ezat pe scaunul s u iă ş ă ş c a anatematizat pe Fotie i pe p rta ii s i; m gule te pe împ r teasa - mamă ş ă ş ă ă ş ă ă ă Theodora i se heretise te c a luat partea lui Ignatie, pe care ea îns i oş ş ă ăş sprijin ; roag pe împ r teasa Evdoxia a lua partea lui Ignatie pe lângă ă ă ă ă împ ratul; îndeamn pe to i senatorii Constantinopolei s se despart deă ă ţ ă ă comuniunea cu Fotie i a se declar pentru Ignatie.ş ă

Scrisoarea sa c tre Fotie, care este a treia din colec ie, merit o deosebită ţ ă ă luare aminte; el îi d numai titlul de ă b rbată : „Nicolae etc., Viro Photio.” Îi arunc vina c „a c lcat cu neru inare cinstitele canoane, hot rârile P rin iloră ă ă ş ă ă ţ

i preceptele dumnezeie ti.” Îl nume te ş ş ş tâlhar, adulter; pretinde c nu s- aă inut de îns i ale sale îndatoriri, c a cump rat pe lega i, c a surghiunit peţ ăş ă ă ţ ă

episcopii cari nu voiau a intra în leg tur cu dânsul; spune c - l poate numi cuă ă ă dreptate ucig tor de oameni, viper , noul Ham i jidovă ă ş . Se reîntoarce asupra canoanelor de la Sardica i a ş Decretalelor predecesorilor s i, i ispr ve teă ş ă ş amenin ându - l c îl va lovi cu o excomunicare care va dura pân la moarte.ţ ă ă

Se în elege c o scrisoare atât de ţ ă patetic ă nu putea produce decât un efect: acela de a înt râta pe Fotie s condamne pe papa.ă ă

Lega ii sosind în Bulgaria, to i preo ii greci fur alunga i din acea ar i seţ ţ ţ ă ţ ţ ă ş recunoscu ca f r putere Taina Mirungerii s vâr ite de ei. Cu aceasta se aruncă ă ă ş ă Bisericii R s ritene insulta cea mai ă ă grosier , ă c lcându - se în picioare primeleă principii ale teologiei cre tine. Fotie nu putu r bda nici nelegiuirea amestecatş ă ă cu r t cirea, nici apuc turile lui Nicolae. El adun la Constantinopole (867) ună ă ă ă sinod, la care chem nu numai pe patriarhii i pe episcopii r s ritului, ci i treiă ş ă ă ş episcopi din Apus, cari se adresaser la el pentru a dobândi sprijinul s u faă ă ţă de despotis mul lui Nicolae 5. Erau episcopul - exarh al Ravennei i arhiepiscopiiş

1 Vezi aceste r spunsuri în ă Colec ia Sinoadelorţ de Labbe, tom VIII.2 R spunsul LXXIII.ă3 Resp. CVI.4 Epist. Nicol. IX i urm. ş Colec ia Sinoadelor ţ de Labbe, tom VIII.5 Vom reveni mai jos asupra circularei sale.

de Treva i de Coloniaş 1. Lega ii celor trei scaune patriarhale din R s rit, oţ ă ă mul ime de episcopi, de preo i i de c lug ri, amândoi Împ ra ii i membriiţ ţ ş ă ă ă ţ ş Senatului au fost de fa la aceast adunareţă ă .2 Se d du citire scrisorilor luiă Nicolae; cu to ii de o p rere l- au recunoscut nevrednic de episcopat, i se rostiţ ă ş asupra lui excomunicarea i anatema. Aceast hot râre a fost trimis luiş ă ă ă Nicolae însu i prin Zaharia, mitropolitul Chalcedonului, i Theodor din Chizic.ş ş Anastasie Bibliotecarul zice c dintr - o mie de isc lituri, cu care acestă ă document era acoperit, nu erau decât dou zeci i una adev rate. Se tie câtă ş ă ş pre uie te m rturia acestui om. Este îns sigur c documentul a fost cunoscutţ ş ă ă ă în R s rit i c sinodul din Constantinopole, care mai târziu îl anul , nu priviă ă ş ă ă isc liturile ca falsificate. Acest fapt vorbe te mai puternic decât m rturia unuiă ş ă scriitor mincinos. Hot rârea sinodului împrotiva lui Nicolae era mai canonică ă decât cea a lui Nicolae asupra lui Fotie, c ci ea nu era decât o excomunicare,ă iar nu o depunere ; orice Biseric are dreptul s despart de la împ rt irea eiă ă ă ă ăş pe cei ce ea îi socote te vinova i, i s nu- i mai priveasc drept episcopi.ş ţ ş ă ă

Chiar în anul în care Nicolae era excomun icat, o r scoal , ale c rei urm riă ă ă ă aveau s fie jalnice pentru Fotie, avu loc la Constantinopole. Mihail a fost ucisă de Vasilie, cu care era tovar la împ r ie. Era firesc ca uiga ul lui Vardas i alăş ă ăţ ş ş lui Mihail s se îndoiasc de Fotie.ă ă 3

Pe lâng aceasta, Fotie n- a primit pe uciga la împ rt anie. Atunci a fostă ş ă ăş

1 Nicolae avea obiceiul de a depune episcopi, chiar ai celor mai mari scaune, prin propria sa autoritate, i în contra canoanelor, dup care ace tia nu puteau fi judeca i decât de episcopiiş ă ş ţ din acea i provincie. Cei mai mul i nici nu luau în seam condamn rile sale. Arhiepiscopii dinş ţ ă ă Treva i Colonia r spunser la sentin a lui Nicolae printr - un protest, în care îi ziceau întreş ă ă ţ altele: „F r sinod, f r cercetare canonic , f r acuzatori, f r martori, f r a ne convingeă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă prin probe sau autorit i, f r a avea m rturisirea noastr , în absen a mitropoli ilor iăţ ă ă ă ă ţ ţ ş episcopilor sufragan ii no tri, voi a i pretins a ne condamna dup fantezia voastr i cu oţ ş ţ ă ă ş furie tiranic ; îns noi nu primim blestemata voastr sentin , dep rtat de dragostea unuiă ă ă ţă ă ă p rinte i unui frate, ci o dispre uim ca pe o vorb de ocar ;ă ş ţ ă ă v respingem pe voi în iv de laă ş ă comuniunea cu noi, fiindc voi comunica i cu excomunica ii; ă ţ ţ noi ne mul umim cu comunicareaţ a toat Biserica ă i a ob tii fra ilor no tri, pe cari voi îi dispre ui i i de cari v face i nedemnş ş ţ ş ţ ţ ş ă ţ prin îngâmfarea i arogan a voastr . V condamna i în iv condamnând pe cel ce nu ineş ţ ă ă ţ ş ă ţ preceptele apostolice pe care voi întâi le viola i, ţ anulând pe cât ine de voi legile divine iţ ş sfintele canoane, i ş nec lcând pe urmele Papilor predecesorii vo tri.ă ş “ Fotie nu scrisese niciodat lui Nicolae cu aspra energie a acestor episcopi occidentali.ă2 Actele acestui sinod fur casate de un altul, ce s- a inut la pu in timp dup aceea, cu scopulă ţ ţ ă rea ez rii lui Ignatie. Acest fapt, admis de scriitorii apuseni, n- a împiedicat pe mai mul iş ă ţ dintre ei de a emite ideea ridicol c acest sinod n- ar fi avut loc i c Fotie inventase iă ă ş ă ş sinodul i actele. D- l Abate Jager a adoptat aceast bizar idee în grosierul s u pamflet contraş ă ă ă lui Fotie, Cart.a IV- a, p. 146.3 Vr jma ii acestui patriarh, ce se contrazic adeseori în istorisirile lor, nu se unesc asupraă ş timpului i împrejur rilor exilului s u. Anastasie pretinde c Vasilie nu tia nimic de disputeleş ă ă ă ş ce existaser între Ignatie i Fotie înainte de moartea lui Mihail, c le aflase când a fostă ş ă singurul împ rat i c trimise la Roma doi deputa i, unul ales de Ignatie i altul de Fotie,ă ş ă ţ ş pentru a pleda cauza fiec ruia înaintea papei. C unul din deputa i, acela al lui Fotie, se înecă ă ţ ă pe cale; c cel lalt, sosind la Roma, g si pe papa Nicolae mort. Nichita istorise te din contr ,ă ă ă ş ă c a doua zi chiar de moartea împ ratului Mihail, Vasilie f cu a închide pe Fotie într - oă ă ă mân stire, spre a restabili pe patriarhul legitim. Câ iva scriitori occidentali s- au gr bit a primiă ţ ă istorisirea lui Nichita, spre a- i da ocazia de a nega autenticitatea istorisirii dup care Fotie i-ş ă şar fi atras ura lui Vasilie refuzându - i împ rt ania din cauza uciderii ce comisese. Se în elegeă ăş ţ de la sine c ace ti scriitori pretind c un asemenea act de curaj pastoral nu era în caracterulă ş ă lui Fotie. Aceasta ar fi adev rat dac marele i savantul episcop ar fi fost a a cum îl descriu ei;ă ă ş ş dar întrucât caracterul ce îi atribuie este diametral opus caracterului s u real, a a cum se arată ş ă în faptele sale autentice i în scrierile sale, ei nu fac decât a da o dovad în plus a par ialit iiş ă ţ ăţ lor.

închis într - o mân stire. Vasilie a ez pe Ignatie în scaun i trimise la Romaă ş ă ş ambasadori pe cari îi îns rcin cu actele sinodului ce îl excomunicase peă ă Nicolae. Acest pap murise, i avea acum ca urma pe Adrian al II- lea, careă ş ş adun la Roma un sinod (868) spre a caterisi din nou pe Fotie. Trimisulă împ ratului arunc la p mânt, în fa a lui, actele sinodului dină ă ă ţ Constantinopole, le lovi cu sabia sa i le c lc în picioare. Dup aceast faptş ă ă ă ă ă extravagant , el afirm c isc litura st pânului s u de pe documente era fals ;ă ă ă ă ă ă ă c sinodu1 nu fusese alc tuit decât din câ iva episcopi ce se aflau dină ă ţ întâmplare la Constantinopole 1; c celelalte isc lituri, în num r de o mie, erauă ă ă false. Oricine are tot dreptul s b nuiasc buna credin a acestui fanatic.ă ă ă ţă Dac era adev rat c isc liturile au fost false, aceasta se putea adeveri înă ă ă ă R s rit, iar nu la Roma. În loc de a se încredin a despre un fapt atât de lesneă ă ţ de dovedit, sinodul Romei decise ca actele s se ard .ă ă

Fire te c asemenea m sur d de crezut c li s- a p rut mai lesne a ardeş ă ă ă ă ă ă actele, decât a le dovedi falsitatea. Adrian al II- lea nu lipsi, cu acest prilej, a scoate din nou la iveal autoritatea episcopului Romei. „Papa”, zice el înă sinodul s uă 2, „judec pe to i episcopii, îns noi nu tim ca cineva s - l fiă ţ ă ş ă judecat.“ El aminte te într- adev r de osândirea lui Honorie, îns pretinde cş ă ă ă anatema de care a fost lovit nu era legitim decât pentru c a fost rostit maiă ă ă dinainte de însu i scaunul Romei. Afirma ia este fals , dup cum am v zutş ţ ă ă ă mai înainte. În loc de a osândi pe Honorie, scaunul Romei încercase s - l apere;ă la început nici nu l- a pomenit între cei ce trebuia s fie osândi i, ci numaiă ţ dup osânda rostit de sinod s- a hot ră ă ă ât a rosti i el anatema.ş

Înainte de a se desp r i, membrii sinodului Romei c lcar în picioare acteleă ţ ă ă care anatematizau pe Nicolae i le aruncar apoi într - un foc mare.ş ă

Dup aceast delega ie, trimi ii lui Vasilie se reîntoarser laă ă ţ ş ă Constantinopole înso i i de trei lega i ai papei Adrian. Ace tia aveau la dân iiţ ţ ţ ş ş dou scrisori, una adresat împ ratului, alta lui Ignatie: ă ă ă „Noi voim”, scrie el împ ratului, ă „ca s face i a se aduna un sinod numeros, ce va fi prezidat deă ţ lega ii no tri, i în care se vor judeca persoanele dup gre alele lor; în acestţ ş ş ă ş sinod s se ard în public ă ă toate exemplarele actelor 3 falsului sinod inutţ împrotiva sfântului scaun, i s fie oprit a se mai p stra ceva din el, subş ă ă pedeaps de anatem .” Adrian reclam apoi pe ni te preo i romani cariă ă ă ş ţ merseser la Constantinopole spre a se plânge lui Fotie de papa Nicolae.ă Scrisoarea c tre Ignatie este o înv tur asupra chipului cum trebuie s fieă ăţă ă ă privi i clericii ce se declaraser pentru Fotie i cari ar p r si partida sa. Adrianţ ă ş ă ă al tur pe lâng aceste scrisori un formular care trebuia s fie isc lit de to iă ă ă ă ă ţ membrii sinodului, i în care se legau a- l recunoa te de ş ş suveran pontif i papş ă universal.

Sinodul a fost deschis la Constantinopole, în biserica Sfintei Sofii, la 5 Octomvrie 869. Cei trei lega i ai papei, Ignatie, Thoma, episcopul Tirului, a a-ţ şzisul reprezentant al patriarhului Antiohiei, i preotul Ilie, a a- zisulş ş reprezentant al celui al Ierusalimului, luar loc. Se aduser episcopii cari seă ă

1 Admi ând aceast aser iune ca adev rat , ar urma c celelalte semn turi ar fi fost culese dinţ ă ţ ă ă ă ă afar de sinod i sub form de adeziune. Ele n- ar avea decât mai mult valoare, fiindcă ş ă ă ă subscriitorii ar fi f cut aceasta cu o mai mare libertate.ă2 Colec . Sinoadelorţ de Labbe, tom VIII.3 Scriitori inamici lui Fotie istorisesc cu toate acestea c nu exista decât ă un exemplar al acelui sinod, ascuns cu îngrijire de Fotie, care i- ar fi inventat Actele, exemplar ce ar fi fost luat, adus la Roma i ars în sinodul din acest ora .ş ş

declaraser contra lui Fotie. Ei erau ă doisprezece la num r. Li se îng dui s iaă ă ă loc, ei formând tot sinodul la prima edin . La a doua, ş ţă zece din episcopii partizani lui Fotie intrar pentru a cere iertare de gre ala lor. Iertarea li s- a dată ş îndat , i ei luar loc cu ceilal i. ă ş ă ţ Unsprezece preo i, ţ nou ă diaconi i ş apteş ipodiaconi urmar pe cei zece episcopi, i li se d du de asemenea iertare.ă ş ă

Al i doi episcopi sosir la sinod la a treia edin , a a încât adunarea eraţ ă ş ţă ş compus din dou zeci i patru de episcopi, f r a se num ra pre edin ii. La aă ă ş ă ă ă ş ţ patra edin doi episcopi, hirotoni i de fostul patriarh Metş ţă ţ hodie, cerur aă ap ra pe patriarhul Fotie, cu care ei ziceau c vor r mâne în comuniune.ă ă ă Sinodul nu voi s - i asculte. Patricianul Vahaner se opuse la aceast decizie, înă ă numele Senatului Constantinopolei. Lega ii papei o men ineau, pentruţ ţ cuvântul c papa se rostise astfel în ultim instan , i c nu mai era învoit aă ă ţă ş ă cerceta din nou cauza lui Fotie. Îns sili i s cedeze, ei au ad ugat: „S intreă ţ ă ă ă dar i s asculte citindu- se hot rârea sinodal i judecata papei Nicolae. Eiş ă ă ă ş caut dezvinov ire i nu vor decât a fugi de judecat .”ă ăţ ş ă

Dar Senatul zise: „Dac ei ar fugi de judecat , nu ar striga: ă ă S ne judece!, ă ci s- ar retrage.” „S intre”, au ad ugat lega ii, „dar s stea acolo jos, la locul celă ă ţ ă mai de pe urm .” Senatul ceru s se aduc înc trei sau patru episcopi dină ă ă ă partida lui Fotie. „Primim aceasta”, ziser lega ii, „îns cu condi ia ca ei să ţ ă ţ ă declare c reprezint pe to i ceilal i i c nu vor intra decât spre a ascultaă ă ţ ţ ş ă scrisoarea papei Nicolae.“

Era deci l murit c Roma nu mijlocise inerea acestui sinod decât pentru aă ă ţ consfin i acolo pretinsa sa autoritate universal i suveran .ţ ă ş ă

Episcopii partizani ai lui Fotie, v zând c sinodul nu voia a- i asculta, seă ă retraser . Numai cei doi dintâi r maser , f g duind c , dac împ ratul le- ară ă ă ă ă ă ă ă da liber intrare martorilor lor, vor dovedi c Nicolae se împ rt ise cu ei cândă ă ă ăş Fotie îi trimisese la Roma ca împuternici i ai s i.ţ ă

Libera intrare nu a fost învoit .ăLa a cincea edin aduser cu for a pe Fotie, care nu r spunse decât prinş ţă ă ţ ă

câteva cuvinte pline de demnitate, pentru a face cunoscut sinodului c nu- lă recuno tea i c nu va r spunde la învinuirile ce i se imputau. În ochii s i,ş ş ă ă ă treizeci i trei de episcopi întruni i din porunca împ ratului, du manul s u, nuş ţ ă ş ă puteau pretinde s se caseze sentin a celor trei sute optsprezece episcopi cariă ţ îl proclamaser patriarh legitim.ă

În a asea edin , singhelul Ilie se sili a dovedi c demisia dat de Ignatieş ş ţă ă ă era nul . Acest fapt este important, c ci el înt re te ceea ce scrisese Fotie luiă ă ă ş Nicolae, c ă predece sorul s u î i p r sise dreg toria; ă ş ă ă ă el ar t totodat c Ignatieă ă ă ă î i în elesese datoria în împrejur rile grele în care se afla; c el imitase maiţ ţ ă ă întâi pe episcopii cei mari, cari au ales totdeauna a p r si o dreg torie ce le eraă ă ă r pit , chiar cu nedreptate, decât a turbura Biserica lor. L sat în voia sa,ă ă ă Ignatie era prea virtuos spre a nu urma aceast cale; îns din pricinaă ă sl biciunii caracterului s u el ajunse juc ria unor intrigan i i a planuriloră ă ă ţ ş ambi ioase ale papilor, cari ad postir sub virtutea luiţ ă ă planurile lor cele rele.

Câ iva episcopi partizani ai lui Fotie fur introdu i la edin a a asea, undeţ ă ş ş ţ ş se afla i împ ratul. Dup cuvânt rile rostite împrotiva lor i împrotivaş ă ă ă ş patriarhului lor, împ ratul le zise: „Ce vi se pare despre aceasta?“ Ei ziser :ă ă „Vom r spunde.“ Iar unul din ei, Anthim al Chesariei Capă p adochiei, a ad ugat:ă „Împ rate, noi cunoa tem dreptatea i bun tatea voastr ; da i- ne chez ie înă ş ş ă ă ţ ăş scris c putem s ar t m liber nevinov ia noastr , i noi n d jduim a dovediă ă ă ă ăţ ă ş ă ă c aceste învinuiri sunt ni te vorbe goale.“ Aceste cuvinte atât de smeriteă ş

înt râtar pe Împ ratul, care nu d du înscrisul cerut. Lega ii papei, precum iă ă ă ă ţ ş Împ ratul, nu voir s asculte nici o dezvinov ire. Ei priveau pe Fotie i peă ă ă ăţ ş aderen ii s i ca osândi i cu des vâr ire de Nicolae, de i hot rârea papei eraţ ă ţ ă ş ş ă anticanonic i arbitrar ; lega ii repetau în tot momentul, cu un ton de mânie,ă ş ă ţ c „nu trebuie s se asculte ni te oameni deja osândi i; c trebuia s fieă ă ş ţ ă ă alunga i din adunare, de vreme ce nu veneau acolo spre a m rturisi gre ala lorţ ă ş

i a cere iertare.” În i i partizanii lui Ignatie au fost expu i la vorbe amare dinş ş ş ş partea lega ilor de îndat ce nu voir s isc leasc vestitulţ ă ă ă ă ă formular adus de la Roma.

Fotie i Grigorie al Siracuzei fur adu i la a aptea edin . Un demnitar alş ă ş ş ş ţă cur ii întrebându - i, în numele lega ilor, dac vor s isc leasc , Fotie r spunse:ţ ţ ă ă ă ă ă „Dac ar fi ascultat ceea ce am zis mai înainte, nu ne- ar mai face această ă întrebare. Poc iasc - se ei în i i de p catul ce au s vâr it.” Acest r spunsă ă ş ş ă ă ş ă înt rât pe lega i, cari aruncar lui Fotie vorbe josnice, dup obiceiul lor.ă ă ţ ă ă Acela i demnitar întreb iar i pe Fotie ce are a r spunde: „N- am nimic aş ă ăş ă r spunde la calomnii“, zise el. Episcopii partizani ai lui Fotie fur din nouă ă îndemna i a se desp r i de el, dar în zadar. Episcopul Iracliei r spunse chiar,ţ ă ţ ă ar tând pe Fotie: „Cel ce va anatematiza pe acest episcop, anatema s fie!“ă ă Ceilal i ar tar aceea i energie. Ei st ruir asupra cererii ce f cuser deja, de aţ ă ă ş ă ă ă ă se bucura de toat libertatea întru a se ap ra. Împ ratul nu le opuse decâtă ă ă refuzul, zicând c sinodul reprezenta Biserica, fiindc cei cinci Patriarhi erauă ă reprezenta i acolo.ţ 1 El nu voia s vad c un episcop, un c lug r i un preot ceă ă ă ă ă ş pretindeau c reprezint pe cei trei patriarhi ai Alexandriei, Antiohiei iă ă ş Ierusalimului, f r ca nici un episcop ai acestor patriarhate s fi fost de fa , iă ă ă ţă ş f r s se fi putut comunica cu în i i patriarhii, nu ofereau nici o garan ie.ă ă ă ş ş ţ Partizanii lui Fotie r spundeau c , înc de la apostoli, canoanele dovedeauă ă ă exact contrariul; c pretin ii reprezentan i ai celor cinci Patriarhate nu formauă ş ţ Biserica care, din contra, vorbea prin mijlocirea canoanelor, urmate înc de laă apostoli.

Sesiunea se termin prin anatema lui Fotie i a partizanilor s i. Înă ş ă urm toarea edin se arser în plin sinod toate hârtiile ce puteau compromiteă ş ţă ă pe cei ce luaser partea lui Fotie contra lui Ignatie. În fine, sinodul se termină ă prin câteva canoane i o m rturisire de credin . Actele fur semnate de ş ă ţă ă o sută doi episcopi. Era pu in, mai ales când cuget cineva c patriarhatulţ ă ă Constantinopolei avea atunci sub jurisdic ia sa mai mult de ase sute deţ ş episcopi i c Împ ratul Vasilie întrebuin ase toat puterea sa pentru a formaş ă ă ţ ă un sinod numeros. Cea mai mare parte a episcopilor nu lu nicidecum parte laă ceea ce se petrecuse la Constantinopole; câ iva prieteni credincio i lui Fotieţ ş fur singurii cari se hot râr a se duce la adunare spre a protesta contra celoră ă ă ce se f ceau acolo i a pune pe Împ ratul în încurc tur , cerându - i a leă ş ă ă ă garanta toat libertatea pentru ap rare.ă ă

Un fapt vrednic de luat în seam , i care are prin sine însu i cea mai mareă ş ş însemn tate, este acela c Ignatie, care prezida al turi cu lega ii de la Roma,ă ă ă ţ p zi cea mai adânc t cere în tot timpul cât inu sinodul. Se discutau înainteaă ă ă ţ lui o mul ime de chestiuni, asupra c rora numai el singur putea da l muririţ ă ă clare, precum cele ale demisiei sale i ale împrejur rilor ce o înso iser , aleş ă ţ ă

1 Patriarhii Antiohiei i Ierusalimului nu aveau decât ş fal i ş reprezentan i. Patriarhul Alexandrieiţ nu a fost reprezentat decât la a noua sesiune. În scrisoarea sa c tre Împ ratul el declara c nuă ă ă

tie nimic din discu ii i se raporta la ceea ce ar face Împ ratul cu episcopii i clerul s u.ş ţ ş ă ş ă Trimisul s u a fost mai pe urm dezavuat.ă ă

purt rii lui Fotie fa de dânsul, i atâtea altele. Ignatie îi l s s discute înă ţă ş ă ă ă contradictoriu, f r a zice un cuvânt care s poat lumina dezbaterile. Nuă ă ă ă trebuie oare a se conchide din aceast t cere c el nu tia ce hot râre s ia înă ă ă ş ă ă fa a faptelor a a cum tia c se petrecuser , i a p rutelor motiva ii sub careţ ş ş ă ă ş ă ţ lega ii romani i câ iva intrigan i acopeţ ş ţ ţ reau istorisirile lor mincinoase?

Oricare ar fi p rerea ce- i formeaz cineva asupra acestei t ceri, ni se pareă ş ă ă c nu poate fi privit decât într - un chip prielnic lui Fotie i istorisirilor saleă ă ş asupra a tot ce se petrecuse 1. Este firesc s întreb m pentru ce Ignatie nu aă ă spus formal c nu- i d duse demisia sau c ea- i fusese smuls cu sila, fiindcă ş ă ă ă ă acesta era fondul chestiunii. Drept aceea, se poate zice c el demisionase într -ăadev r din scaunul s u, cu toat libertatea de con tiin ; dar c Nicolaeă ă ă ş ţă ă nevrând a primi aceast demisie, cum o spune el însu i, ni te oameniă ş ş ambi io i i du mani personali ai lui Fotie îl îndemnar pe Ignatie s revinţ ş ş ş ă ă ă asupra hot rîrii sale, înf i ându - i ca motiv legitim protestarea patriarhuluiă ăţ ş Romei contra demisiei sale.

Ignatie îns , de i urmând sfatul Romei în ceea ce privea rea ezarea sa peă ş ş scaunul Constantinopolei, nu era gata a se supune la toate preten iile ei, dupţ ă cum se vede din afacerea cu isc lirea ă Formularului roman i din dezbaterea ceş avu loc dup sinod, privitoare lă a Biserica Bulgariei.

Mai mul i membri ai sinodului, mai mult din ur contra lui Fotie decât dinţ ă convingere, isc lir ă ă Formularul roman, care supunea întreaga Biserică scaunului Romei. Ei se supuser la aceast preten ie spre a nu împiedica oă ă ţ adunare de la care a teptau roade potrivite cu dorin ele lor ascunse. Dupş ţ ă închiderea adun rii, ei adresar împ ratului i lui Ignatie plângeri pentruă ă ă ş isc liturile date i cerur ca ele s nu fie trimise la Roma. Pe lâng acestea, eiă ş ă ă ă protestau contra isc liturii lega ilor, cari nu semnaser decât într - un modă ţ ă restrictiv, rezervând aprobarea papei. Cu chipul acesta, episcopul Romei p stra libertatea de a aproba sau de a casa dup voin a sa ceea ce se f cuse.ă ă ţ ă

Nu se putea reveni asupra acestei clauze restrictive; îns Împ ratul, spre aă ă ie i din încurc tur cu privire de ş ă ă Formular, f cu astfel încât se furar din casaă ă lega ilor, i în lipsa lor, toate isc liturile ce s- au g sit acolo. Lega ii protestar ,ţ ş ă ă ţ ă dar în zadar. Ignatie nu osândi nicidecum aceast fapt a Împ ratului iă ă ă ş dovedi în adunarea cu privire la Bulgaria c nu era nicidecum partizanulă doctrinei cuprinse în Formular.

Bulgarii aflând c un sinod se inea la Constantinopole, trimiser acoloă ţ ă deputa i, spre a afla dac Biserica lor trebuie s atârne de Roma sau deţ ă ă Consta ntinopole 2. Împ ratul chem pe lega ii Romei i ai R s ritului pentru aă ă ţ ş ă ă r spunde la aceast întrebare în fa a lui Ignatie: „Fiindc noi am primit deă ă ţ ă curând harul botezului”, ziser bulgarii, „ne temem s nu ne în el m; pentruă ă ş ă aceasta v întreb m pe voi, cari reprezenta i pe Patriarhi, la care Biserică ă ţ ă trebuie s fim supu i.“ Papa Nicolae r spunsese la aceast întrebare, însă ş ă ă ă hot rârea lui nu era privit decât ca a unui singur patriarh. Lega ii Romeiă ă ţ pretindeau c ea era suveran i c nu trebuia s se abat de la dânsa. Lega iiă ă ş ă ă ă ţ

1 Trebuie observat c actele acestui sinod din Constantinopole, clasat de Roma în num rulă ă sinoadelor ecumenice, nu sunt cunoscute decât de Anastasie Bibliotecarul. Actele autentice fur r pite lega ilor de c tre slavi, când se întorceau din Constantinopole i când fur pr da iă ă ţ ă ş ă ă ţ de c tre aceste hoarde. Anastasie pretinse a avea o copie exact de pe acte, pe care le traduseă ă în latine te la Roma. A adar tot ce prive te acest sinod se raporteaz la m rturia acestui om.ş ş ş ă ă Dac actele, astfel cum le- a dat el, sunt atât de favorabile ă în fond lui Fotie, nu se poate crede oare c ele ar fi înc mai favorabile dac ar fi absolutamente demne de credin ?ă ă ă ţă2 Cf. Vit. Pap. Hadr. et Epist. Hadr. în Colec iaţ lui Labbe, tom VIII.

r s riteni nu fur de aceast socotin ; romanii protestar c nu aveauă ă ă ă ţă ă ă îns rcinare de a examina chestiunea ridicat de bulgari. Cu tot protestul lor,ă ă lega ii din r s rit judecar c trebuia s se ia o hot râre. „De la cine a i r pitţ ă ă ă ă ă ă ţ ă voi p mântul în care locui i”, întrebar ei pe bulgari, „ i care Biseric era acoloă ţ ă ş ă atunci statornic ?” „L- am r pit de la greci”, r spunser ei, „ i clerul grec eraă ă ă ă ş acolo în slujb .” „Deci”, încheiar lega ii, „Biserica voastr atârn de greci,ă ă ţ ă ă adic de patriarhatul Constantinopolei.” „Îns de ă ă trei ani”, ziser lega ii papei,ă ţ „Roma a trimis acolo preo i latini.“ţ

Aceast uzucapiune de trei ani nu putea, în ochii lega ilor, s aib prec dereă ţ ă ă ă asupra vechii st pâniri, i ei hot râr c Biserica din Bulgaria trebuia s fie subă ş ă ă ă ă jurisdic ia patriarhului Constantinopolei. Ignatie a fost de aceea i socotin ;ţ ş ţă îns lega ii romani strigau c sfântul scaun al Romei nu i- a trimis caă ţ ă judec tori: ă „El singur”, ad ugar ei, „ă ă are dreptul a judeca toat Biserica. ă El dispre uie te socotin a voastr , pe atât de lesne pe cât de u or o da i voi.“ţ ş ţ ă ş ţ

Când fu vorba s se osândeasc Fotie, aceast socotin avea cu totul altă ă ă ţă pre în ochii lor. Ei casar judecata dat i rugar pe Ignatie s nuţ ă ă ş ă ă dispre uiasc drepturile sfântului scaun, ţ ă care i le înnapoiase pe ale sale. Împ ratul, martor al preten iilor lega ilor, se mânie. Ei plecar la pu in timpă ţ ţ ă ţ dup aceea i fur jefui i pe cale de c tre slavi, cari le r pir actele autenticeă ş ă ţ ă ă ă ale sinodului.

Ca urmare a hot rârii lega ilor r s riteni, bulgarii trimiser înapoi peă ţ ă ă ă episcopul i pe preo ii trimi i de Roma i primir un episcop i preo i greci.ş ţ ş ş ă ş ţ Adrian, aflând despre aceasta, scrise Împ ratului din R s rit o scrisoare înă ă ă care amenin a cu excomunicarea pe Ignatie i pe episcopii pe cari i- ar trimiteţ ş în Bulgaria. Nu se p streaz decât o parte dintr - o scrisoarea lui Adrian al II-ă ălea c tre Ignatie. El îi vorbe te ca un superior c tre un inferior, îi impută ş ă ă înc lcarea canoanele dup cum erau primite la Roma, i- i zice, cu un tonă ă ş amenin tor, c tot o asemenea purtare a pricinuit c derea lui Fotie.ţă ă ă

Asemenea scrisori deter de în eles îndeajuns c Roma urm rise readucereaă ţ ă ă lui Ignatie nu din iubirea drept ii, ci pentru a- i înlesni prilejul de a face actăţ ş de suveranitate în R s rit. Citirea cu luare aminte a documentelor nu poateă ă l sa nici o îndoial în aceast privin . Ignatie în ochii papei era tot a a deă ă ă ţă ş vinovat ca i Fotie, de îndat ce nu se supunea acestei suveranit i.ş ă ăţ

Adrian al II- lea muri în luna Noiembrie 872 i lui îi urm Ioan al VIII- lea.ş ă Acest pap lu foarte în serios afacerea Bulgariei. El scrise de dou ori luiă ă ă Ignatie, somându - l s renun e la toat jurisdic ia asupra acestei Biserici.ă ţ ă ţ Împ ratul Vasilie (878) cerându - i lega i pentru a lucra la lini tirea turbur riloră ţ ş ă religioase ce domneau în R s rit de la readucerea lui Ignatie, papa se folosi deă ă acest prilej întru a adresa acestui patriarh o a treia scrisoare, în care se exprima astfel 1: „V facem aceast a treia ă ă avertizare canonic ă (cuvântul anticanonică ar fi fost mai bine ales ) prin lega ii no tri i prin scrisorileţ ş ş noastre; prin ea noi v ă poruncim s trimite i f r întârziere în Bulgaria oameniă ţ ă ă harnici, cari s umble prin toat ara i s strâng pe to i cei ce i- ar g siă ă ţ ş ă ă ţ ă hirotoni i de voi sau de cei ce atârn de voi, astfel ca într - o lun s nu r mânţ ă ă ă ă ă nici episcopi, nici clerici hirotoni i de voi; c ci noi nu putem suferi ca ei sţ ă ă molipseasc cu gre alele lor ă ş aceast nou Biseric ă ă ă pe care noi am întemeiat - o. Dac nu- i ve i retrage în termenul fixat”, zice el, „ i dac nu ve i renun a laă ţ ş ă ţ ţ orice jurisdic ie asupra Bulgariei, ve i fi lipsit de împ rt irea cu trupul iţ ţ ă ăş ş

1 Ioann. Pap. VIII. Epist., în Colec ia ţ lui Labbe, tom IX.

sângele Domnului pân ce ă ve i asculta. ţ V dau termen de dou luni de la dataă ă primirii acestei scrisori. De ve i r mâne înd r tnic, în neorânduiala iţ ă ă ă ş uzurparea voastr , atunci prin judecata lui Dumnezeu cel atotputernic, prină autoritatea preaferici ilor verhovnici apostoli i prin hot rârea smerenieiţ ş ă noastre, s fi i lipsit i alungat din vrednicia patriarhatului ce a i primit dină ţ ş ţ bun voin a noastr .”ă ţ ă

Astfel, pentru a uzurpa jurisdic ia asupra Bisericii Bulgariei, papa nu seţ teme a lovi, ipso facto, cu excomunicare i depunere ş pe un patriarh, dac nu vaă asculta de poruncile sale! V zutu- s- au astfel de încerc ri la papii celor dintâiă ă opt veacuri?

Îns episcopii din R s rit nu erau gata nici a recunoa te suveranitateaă ă ă ş papal , nici a asculta de poruncile sale anticanonice. Chiar cei ce se ar taseră ă ă favorabili lui Ignatie, erau tot a a de protivnici acestui fapt ca i partizanii luiş ş Fotie.

Ioan al VIII- lea scrise episcopilor i clericilor greci din Bulgaria o scrisoareş mai aspr înc decât cea adresat patriarhului Ignatie, i care începe astfel:ă ă ă ş

„Tuturor episcopilor i al i clerici greci, cotropitori ai eparhiei Bulgariei iş ţ ş excomunica i prin actul de fa .” El le d treizeci de zile pân vor asculta deţ ţă ă ă poruncile sale i f g duie te episcopilor c le va da alte scaune dac vor p r siş ă ă ş ă ă ă ă pe cele ce ocup .ă

Aceasta însemna cu adev rat a lucra ca un suveran absolut. Ioan scrise deă asemenea regelui bulgar i comitelui Petru, care fusese trimis la Roma peş vremea papei Nicolae. Fondul scrisorilor este acela c nu trebuie a primi nimică decât de la Biserica Roman , pentru c ea este obâr ia adev ratei înv turi.ă ă ş ă ăţă Toate aceste scrisori fur date lega ilor Pavel i Evghenieă ţ ş . Când trimi ii sosirş ă la Constantinpole, Ignatie murise (878), i Fotie ocupa scaunul patriarhalş pentru a doua oară 1.

Lega ii, dup oarecare împotrivire, recunoscur pe Fotie ca patriarh i ziserţ ă ă ş ă c chiar papa Ioan îi trimisese la Constantinopole cu îns rcinarea de aă ă anatematiza pe Ignatie i de a rea eza pe Fotie. Patriarhul Fotie i împ ratulş ş ş ă Vasilie trimiser la papa ambasadori i scrisoriă ş 2. Ioan a fost în tiin at deş ţ aceasta i se ar t foarte dispus a împ ciui Biserica Constantinopolei, primindş ă ă ă cu pl cere scrisorile i pe trimi iă ş ş 3. Dup ce se f cu aceasta într - adev r, Papa îiă ă ă înnapoie cu scrisori pentru împ ratul i pentru Fotie. Aceste scrisori ale luiă ş Ioan al VIII- lea con in r spunsul cel mai hot râtor la toate calomniileţ ă ă du manilor lui Fotie: „Luând seama”, zice el c tre Împ ratul, „unanimitatea cuş ă ă care to i patriarhii i episcopii, chiar cei ce fuseser hirotoni i de Ignatie, s- auţ ş ă ţ unit la alegerea lui Fotie, el consimte a- l recunoa te de patriarh.” Fiindc Fotieş ă nu a teptase aceast recunoa tere de la Roma spre a se reurca pe scaunul s u,ş ă ş ă

i privise ca neavenit sinodul adunat contra lui, papa se întinde foarte lungş asupra acestei chestiuni: c adeseori nevoia scute te de a ine regulile. ă ş ţ El trece

1 Nu ne- am propus a istorisi faptele lui Fotie în timpul exilului s u. Trimitem deci numai laă scrisorile sale pe cei ce vor voi a avea probe mai multe despre blânde a sa, despre caritatea saţ

i despre dib cia cu care rec p t bunele gra ii ale împ ratului Vasilie. Aceste documenteş ă ă ă ă ţ ă r spund mai mult decât suficient istorisirilor pline de ur ale inamicilor s i, istorisiri pe atâtă ă ă de ridicole pe cât de atroce, i care nu demonstreaz , pentru omul impar ial, decât un singurş ă ţ lucru: ura oarb a celor ce le- au compus. Între scrisori se afl i una de la Ignatie care, înainteă ă ş de a muri, ruga pe papa s - l recunosc pe Fotie patriarh legitim. Se în elege c inamicii luiă ă ţ ă Fotie ne asigur c scrisoarea este fals , îns f r a o putea proba.ă ă ă ă ă ă2 Scrisorile papei Ioan al VIII- lea în Colec ia ţ lui Labbe, tom IX.3 Colec . Sinoadelorţ a lui Hardouin, tom VI.

deci peste viciile de form , cu atât mai mult cu cât lega ii predecesorului s uă ţ ă nu isc liser actele sinodului decât în mod condi ionat i f r aprobarea papei;ă ă ţ ş ă ă el intr în am nun imea condi iilor cu care recuno tea pe Fotie: acesta vaă ă ţ ţ ş aduna un sinod spre a- i cere iertare c s- a reurcat pe scaunul s u f r unş ă ă ă ă canon de iertare; va renun a la toat jurisdic ia asupra Bulgariei i va primi înţ ă ţ ş comuniunea sa pe to i episcopii hirotoni i de Ignatie; iar dac unii dintre ei arţ ţ ă refuza s intre în comuniune cu Fotie, el îi amenin cu excomunicarea.ă ţă

Ace ti din urm episcopi erau în foarte mic num r. Papa scrise celor treiş ă ă du mani principali, Mitrofan, Stilian i Ioan, înfrico ându - i cu excomunicarea,ş ş ş

i îns rcineaz pe lega ii s i, purt torii scrisorilor, s excomunice pe to i cei ceş ă ă ţ ă ă ă ţ ar refuza a recunoa te pe Fotie ca patriarh legitim, oprind pe to i, oricine ar fi,ş ţ de a da crezare calomniilor r spândite împrotiva acestui patriarh.ă

F r îndoial , din respect pentru prescrip iile papei, scriitorii romani auă ă ă ţ repetat care mai de care acele calomnii ale Mitrofanilor, Stilienilor, Nichi ilor iţ ş ale celorlal i vr jma i înver una i ai lui Fotie, i n- au voit a vedea înţ ă ş ş ţ ş coresponden a intim a marelui b rbat decât vicle ug i f rnicie. Ei au c utatţ ă ă ş ş ăţă ă prin toate mijloacele posibile s mic oreze însemn tatea scrisorilor lui Ioan ală ş ă VIII- lea; cardinalul Baronius, în Annalele sale, a mers pân la a pretinde că ă sl biciunea ă feminin ă a lui Ioan în aceast împrejurare a dat na tere legendeiă ş papesei Ioana . Oricine tie c Ioan al VIII- lea, departe de a fi slab de caracter,ş ă împingea energia pân la asprime; îns toate mijloacele sunt bune pentruă ă scriitorii romani, când vor s scape de faptele i chiar de papii ale c roră ş ă ac iuni nu se încadreaz cum se cuvine în istorisirile sistemului lor!ţ ă

Lega ii i scrisorile papei sosind la Constantinopole, se adun acolo unţ ş ă sinod în care se aflar trei sute optzeci i trei de episcopi, împreun cu Ilie,ă ş ă reprezentantul patriarhului Ierusalimului 1.

Scrisorile lui Ioan erau pline de noile doctrine ale Papalit ii. Acest papăţ ă pretindea în scrisorile sale c are, prin drept dumnezeiesc, grija tuturoră Bisericilor, i c inea locul Sfântului Petru, c ruia i- a zis Iisus Hristos: ş ă ţ ă Pa teş oile mele. El pretindea c a fost rugat s recunoasc pe Fotie în vredniciaă ă ă patriarhatului i chiar în tagma clerical ; el îl prime te, de i a uzurpatş ă ş ş episcopatul f r tirea sfântului scaun, i cu condi ia c va cere iertare în plină ă ş ş ţ ă sinod; el îi d iertarea în temeiul puterii ce a primit de la Iisus Hristos, prin Sf.ă Petru, de a lega i dezlega toate f r deosebire. ş ă ă Apoi porunce te ca Fotie sş ă renun e la toat jurisdic ia asupra Bulgariei; ţ ă ţ îl opre te ş de a face acolo vreo hirotonie. În toate scrisorile sale el d ă porunci i pretinde c are st pânireaş ă ă covâr itoare i din izvor dumnezeiesc.ş ş

Asemenea preten ii nu erau recunoscute în R s rit, care se inea de doctrinaţ ă ă ţ celor dintâi opt veacuri în privin a Papalit ii. S- a în eles c , dac s- ar citiţ ăţ ţ ă ă astfel de scrisori în sinod, toat n dejdea de pacificare s- ar rupe. Nu s- aă ă p strat deci decât fondul acestor scrisori; s- a scos orice cuvânt jignitor i totă ş ce ar putea da s se în eleag c papa ar voi s fie suveranul Bisericii. S- aă ţ ă ă ă ad ugat formula de laud obi nuit în R s rit. Aceste scrisori fur ref cuteă ă ş ă ă ă ă ă „de bun seam , ă ă cum zice Fleury 1, în unire cu lega ii, cari ascultar citirea f rţ ă ă ă a se plânge despre aceasta.” Primul dintre lega i, cardinalul Petru, întrebând:ţ „Primi i scrisoarea papei?“ sinodul r spunse: ţ ă „Primim tot ce prive te unirea cuş Fotie i interesul Bisericii, îns nu ceea ce prive te pe împ ratul i provinciileş ă ş ă ş sale.” Prin aceste cuvinte, sinodul respi ngea preten iile papei asupra Bulgariei.ţ

1 Fleury, op. cit., Cart. LIII, § XIII.

Dup aceast învoire aproape unanim a patru sute de episcopi r s riteni, seă ă ă ă ă în elege ce plângeri ar fi stârnit scrisorile papei, dac lega ii n- ar fi avutţ ă ţ în elepciunea de a le preschimba în unire cu Fotieţ 1. În R s rit se p straseă ă ă principiul, inut de sinoadele ecumenice, ca circumscrip iile biserice ti sţ ţ ş ă urmeze pe cele ale imperiilor. Bulgaria, fiind o veche provincie greac , trebuiaă prin urmare s atârne de patriarhatul grec, iar nu de patriarhatul latin.ă

Cardina lul Petru cerând ca du manii lui Fotie, cari fuseser alunga i, s fieş ă ţ ă rechema i, Fotie r spunse: „Împ ratul n- a exilat decât ţ ă ă doi, i înc nu pentruş ă daune biserice ti; noi îl rug m s - i recheme.”ş ă ă

„Cum s- a reurcat patriarhul Fotie pe scaunul s u?”, întreb ă ă Petru.Sinodul r spunse: „Cu consim mântul celor trei Patriarhi, dup rug minteaă ţă ă ă

împ ratului; sau, mai bine zicând, supunându - se st ruin elor ce i s- au f cut iă ă ţ ă ş rug min ilor a toat Biserica Constantinopolei.”ă ţ ă

„Cum”, întreb Petru, „n- au fost silnicii din partea lui Fotie? N- a lucrat elă tiranice te?”ş

„Dimprotiv ”, zise sinodul, „totul s- a petrecut cu pace i lini te.”ă ş ş„Slav Domnului!“ r spunse cardinalul Petru.ă ăAstfel, aproape patru sute de episcopi, în fa a trimi ilor papei i în public,ţ ş ş

ru ineaz pe cei câ iva calomniatori ai lui Fotie, i totu i acei calomniatoriş ă ţ ş ş sunt înc primi i în Apus ca scriitori vrednici de credin , chiar cândă ţ ţă istorisirile lor dau probe nenum rate de o ur ce merge pân la aiurare iă ă ă ş absurd!

Când cardinalul Petru termin întreb rile, Fotie lu cuvântul i gr i astfel:ă ă ă ş ă „V m rturisesc înaintea lui Dumnezeu, n- am dorit niciodat acest scaun; ceaă ă ă mai mare parte din cei ce sunt aici o tiu bine. Întâia oar l- am luat f r voiaş ă ă ă mea, v rsând multe lacrimi, dup ce mult timp m- am ap rat, i în urma uneiă ă ă ş silnicii neînduplecate a împ ratului care domnea atunci, îns cuă ă consim mântul episcopilor i al clerului, cari d duser voturile lor f r tireaţă ş ă ă ă ă ş mea. M- au pus sub straj ...“ ă

Sinodul îl întrerupse, zicând: „O tim to i, sau prin noi în iş ţ ş ne, sau prin martori cari ne- au spus - o.”

„Dumnezeu a învoit”, urm Fotie, „ca s fiu alungat. N- am c utat a reveni.ă ă ă N- am înt râtat nicidecum la r scoale. Am stat lini tit, mul umind luiă ă ş ţ Dumnezeu, i supus judec ilor sale, f r a sup ra urechile împ ratului, f rş ăţ ă ă ă ă ă ă dorin , nici n dejde, de a fi readus. Dumnezeu, care s vâr e te minuni, aţă ă ă ş ş atins inima împ ratuluiă 2, nu pentru mine, ci pentru poporul s u; el m- aă rechemat din surghiunul meu. Îns cât timp a vie uit Ignatie, de fericită ţ ă amintire, n- am putut s m hot r sc s - mi reiau scaunul, cu toateă ă ă ă ă îndemnurile i st ruin ele ce mai mul i îmi f ceau în aceast privin .“ ş ă ţ ţ ă ă ţă

Sinodul zise: „Este adev rat.” ă„Am voit”, urm Fotie, „a înt ri pacea cu Ignatie în toate chipurile. Ne- amă ă

v zut la palat; ne- am aruncat la picioarele unul altuia i ne- am iertat unul peă ş altul. Când el c zu bolnav, m chem la el; îl vizitai de mai multe ori i îi d duiă ă ă ş ă

1 Abatele Jager, în indigestul s u pamflet contra lui Fotie, pretinde c scrisorile papei au fostă ă modificate de Fotie singur. Oare lega ii n- ar fi protestat contra fraudei, când le- au ascultat înţ sinod dup redac iunea modificat ? În loc de a se plânge de aceste scrisori, ei caut s seă ţ ă ă ă asigure în public c fiecare era satisf cut de ele. Pe lâng acestea, ei în i i duser la Roma, oă ă ă ş ş ă dat cu actele sinodului, scrisorile modificate. Papa nu protest deloc, i ele au fostă ă ş descoperite mai apoi chiar la Roma.2 Inimicii s i au scris c recursese la magie pentru a- l întoarce pe Vasilie în favoarea sa, iară ă câ iva scriitori, pretin i serio i, au primit aceast acuzare ridicol .ţ ş ş ă ă

toate mângâierile de care fui destoinic. El îmi recomand persoanele ce îi erauă mai scumpe, i am purtat grij de ele. Dup moartea sa, împ ratul îmi f cuş ă ă ă ă st ruin e particulare i publice; veni el însu i la mine ca s m îndemne s mă ţ ş ş ă ă ă ă supun dorin elor episcopilor i clerului. Am cedat la o schimbare atât deţ ş minunat , pentru a nu m împrotivi lui Dumnezeu.“ ă ă

Sinodul zise: „A a esteş .” Oare nu au mai mult pre asemenea cuvinte rostite în public, i al c roraţ ş ă

adev r este m rturisit aproape de patru sute de episcopi, decât toateă ă minciunile unor du mani p tima i?ş ă ş

În edin ele urm toare, lega ii scaunelor patriarhale ale Alexandriei,ş ţ ă ţ Antiohiei i Ierusalimului d dur dovezi des vâr it adev rate c Patriarhii lorş ă ă ă ş ă ă fuseser totdeauna în comuniune cu Fotie; c pretin ii lega i, ce asistaser laă ă ş ţ ă sinodul din 869, sub Adrian, i cari se unir la caterisirea lui Fotie, nu erauş ă decât ni te trimi i ai saracinilor, dup cum însu i Fotie scrisese în protestareaş ş ă ş sa contra acestei adun ri. În consecin , acel sinod a fost anatematizat deă ţă c tre lega ii Romei, de c tre lega ii celorlalte scaune patriarhale din R s rit, iă ţ ă ţ ă ă ş de c tre to i episcopii cei de fa .ă ţ ţă 1

Actele sinodului din anul 879 sunt pe atât de vrednice i pe atât de înalte,ş pe cât cele ale sinodului din 869 sunt p tima e i nevrednice de ni teă ş ş ş adev ra i episcopi. Lega ii lui Adrian sem nau mai mult a îndr ci i, decât aă ţ ţ ă ă ţ judec tori, dac ne raport m la actele p strate de Anastasie Bibliotecarul;ă ă ă ă lega ii lui Ioan, din contr , ar tar în toate pe atâta în elepciune, pe câtţ ă ă ă ţ ă cump tareă 2. În timpul ederii lor la Constantinopole, ei îl v zur de mai multeş ă ă ori pe Mitrofan, unul din du manii cei mai înfoca i ai lui Fotie i unul dinş ţ ş scriitorii cari slujesc de c l uz scriitorilor romani în istorisirile lor. Ei îlă ă ă îndemnar a le da probe împrotiva lui Fotie, îns nu putur scoate de la elă ă ă decât ni te vorbe de arte. Ei îl citar la sinod, dar el refuz a se prezenta, subş ş ă ă falsul pretext de boal . „Nu e atât de bolnav”, ziser lega ii, „încât s nu poată ă ţ ă ă vorbi mult, i s zic mai nimic.“ Dup refuzul s u de a se înf i a, a fostş ă ă ă ă ăţ ş anatematizat.

1 Romanii fac totu i din sinodul din 869 ş al optulea ecumenic.2 Actele sinodului din 879 s- au g sit în original chiar la Roma, cu toate semn turile autentice,ă ă cuprinzându - se i cele ale lega ilor Romei; i cu toate acestea, istoricii eclesiastici din Apusş ţ ş caut a da s se cread c ele au putut fi modificate. Pe de alt parte, actele sinodului din 869ă ă ă ă ă fur pierdute de c tre lega ii romani, i nu sunt cunoscute decât prin Anastasie Bibliotecarul,ă ă ţ ş care pretinse a fi avut o copie de pe ele; iar istoricii eclesiastici din Apus nu vor ca cineva s seă îndoiasc de autenticitatea lor? Este aceasta nepar ialitate? Dac actele sinodului din 879 ar fiă ţ ă venit din R s rit în Apus, ar putea exista un pretext de a le contesta autenticitatea; îns ele s-ă ă ăau g sit la Roma, i din arhivele Romei s- au scos pentru a fi date publicului.ă ş

VII.Papalitatea, cea care a pricinuit dezbinarea, a men inut - o i înt rit - oţ ş ă

prin novismele sale, f când din ea o schismă ă

Din faptele înf i ate, reiese c Papalitatea în veacul al nou lea a c utat săţ ş ă ă ă ă dobândeasc domnia asupra Bisericii i pozi ia de ă ş ţ pontificat suveran, miezul unit ii i p zitorul ortodoxiei. Ap r torii s i sunt foarte departe de a t g duiăţ ş ă ă ă ă ă ă aceasta; ei pretind doar c aceste preten ii nu erau noi i, pentru a o dovedi,ă ţ ş cheam în folosul lor m rturiile dogmatice ale P rin ilor, faptele istoriceă ă ă ţ biserice ti din primele veacuri ale Bisericii, i chiar cuvâş ş ntul lui Dumnezeu.

Am declarat de la început c scopul nostru este demonstrarea falsit iiă ăţ afirm rilor lor în ceea ce prive te cele dintâi opt veacuri ale Bisericii, ceea ceă ş am i f cut.ş ă

Recunoa tem împreun cu ei c , începând din veacul al nou lea, papii auş ă ă ă pretins a exercita un pontificat suveran. Am ar tat cele dintâi ocazii cândă Roma s- a înf i at Bisericii din R s rit cu noile sale preten ii i am demonstratăţ ş ă ă ţ ş c Biserica R s ritean a refuzat s le recunoasc .ă ă ă ă ă ă

Nu mai este deci nici o îndoial c Papalitatea este cea care a provocată ă dezbinarea, vrând a impune Bisericii întregi suveranitatea sa, necunoscută celor dintâi opt veacuri ale Bisericii.

Uniunea între Papalitate i Fotie fiind, cel pu in în aparen , restabilit ,ş ţ ţă ă Biserica R s ritului r mase totu i departe de Roma, c ci de- acum exista întreă ă ă ş ă ele o deosebire radical . Pacea n- ar fi existat nici în afar , dac scrisorile papeiă ă ă Ioan ar fi fost citite în ultimul sinod a a cum le scrisese. În adunarea din 869ş partizanii lui Ignatie se rostiser contra st pânirii papale într - un chip tot atâtă ă de energic ca i Fotie i prietenii s i. Roma, la rândul ei, nu mai f cea nimicş ş ă ă f r a afirma pretinsa sa suveranitate, f r a se pune ca miezul necesar ală ă ă ă unit ii.ăţ

Controversele între Papalitate i Fotie, ca i împ carea lor, ar fi r mas la felş ş ă ă de neînsemnate ca i altele mii de acela i fel ce se întâlnesc în istoria Bisericii,ş ş de nu ar fi ie it la iveal o dezbinare radical , ca urmare a instituirii Papalit ii.ş ă ă ăţ Urm rind tabloul rela iilor dintre R s rit i Roma, vom întâlni multe încerc riă ţ ă ă ş ă de împ care între cele dou Biserici din vreme în vreme. Îns întrucât Romaă ă ă punea întotdeauna ca temei recunoa terea suveranit ii sale, iar Bisericaş ăţ R s ritean apela totdeauna la doctrina celor dintâi opt veacuri, unirea nu aă ă ă putut fi niciodat restabilit . Ea nu ar fi fost cu putin decât cu condi ia caă ă ţă ţ Papalitatea s renun e la preten iile sale nelegitime, sau ca Biserica R s rituluiă ţ ţ ă ă s p r seasc doctrina primar . Îns Biserica R s ritean în elege c lep dareaă ă ă ă ă ă ă ă ă ţ ă ă acestei doctrine, pe lâng faptul c ar fi în sine o nelegiuire, ar avea ca urmareă ă robirea ei fa de o st pânire osândit de Evanghelie i de înv turaţă ă ă ş ăţă soborniceasc ; deci ea nu poate ceda f r a se face vinovat i f r a seă ă ă ă ş ă ă sinucide. La rândul ei, Papalitatea în elege c s- ar nimici singur dac s- arţ ă ă ă întoarce la unitatea soborniceasc cu simplul caracter al vechiului episcopată roman. Deci ea nu va renun a nicidecum la ni te prerogative pe care s- aţ ş obi nuit a le privi ca ie ite din izvor dumnezeiesc. Din aceast pricin , ea nuş ş ă ă numai c a provocat dezbinarea în Biseric , ci a i între inut - o i înt rit - o,ă ă ş ţ ş ă prin înd r tnicia cu care a între inut îns i pricina cea mare a dezbin rii.ă ă ţ ăş ă

La aceast prim cauz trebuie ad ugate schimb rile succesive pe care eaă ă ă ă ă le- a f cut, tirbind dogma ortodox i rânduielile disciplinare ecumenice.ă ş ă ş

Istoria novismelor sale ar fi lung . De la instituirea autocra iei sale, i pân laă ţ ş ă noua dogm a Imaculatei Concep ii (neprih nita z mislire a Maicii Domnului),ă ţ ă ă câte schimb ri, câte modific ri însemnate! Poate vom scrie aceast tristă ă ă ă istorie într - o carte aparte. Deocamdat e de ajuns s ar t m novismul cel maiă ă ă ă grav pe care i l- a îng duit, adic adaosul f cut Simbolului Credin ei; c ciş ă ă ă ţ ă acest adaos, dimpreun cu autocra ia papal , a fost pricina cea mai direct aă ţ ă ă dezbin rii ce exist înc între Biserica R s ritean i cea Apusean .ă ă ă ă ă ă ş ă

S- a pretins c discu ia relativ la purcederea Sfântului Duh se urc la oă ţ ă ă foarte înalt vechime. Noi nu vom urma pe înv a i pe acest t râm, ci vomă ăţ ţ ă constata numai c ea luă ă oarecare avânt doar în vecul al optulea .1

Doi episcopi spanioli, Felix din Urgel i Elipand din Toledo, înv ar c Iisusş ăţ ă ă Hristos era Fiul adoptiv al lui Dumnezeu, iar nu Cuvântul s u ă unic i deofiinş ţă cu Tat l. R t cirea lor pricinui unanime plângeri în Apus, mai ales în Fran a, aiă ă ă ţ c rei regi st pâneau atunci partea de miaz noapte a Spaniei. Ap r toriiă ă ă ă ă ortodoxiei crezur c au g sit un mijloc excelent de a combate ă ă ă adop ianismul,ţ înv ând c Fiul este în a a m sur deofiin cu Tat l, încât Sfântul Duhăţ ă ş ă ă ţă ă purcede de la el la fel ca i de la Tat l. Aceast formulş ă ă ă a fost privit caă ap r toare a ortodoxieiă ă i a fost introdus în Simbolul Credin ei, ad ugându -ş ă ţ ăse deci în Crez cuvântul Filioque ( i de la Fiulş ) dup cuvintele ă carele din Tat lă purcede.

Acest adaos f cut de c tre o Biseric local , ce nu putea pretinde c e f ră ă ă ă ă ă ă gre al , era chiar prin aceasta în afara rânduielilor. Între altele, adaosul aveaş ă gre ala de a da despre Sfânta Treime o idee opus înv turii Scripturilor,ş ă ăţă dup care nu este în Dumnezeu decâtă un principiu, care este Tat l, de la careă izvor te, mai înainte de to i vecii, ăş ţ Cuvântul prin na tere i Duhul prinş ş purcedere. Întrucât calitatea de principiu formeaz caracterul deosebitor ală personalit ii ăţ Tat lui, l murit c nu se poate a o atribui ă ă ă Cuvântului, f r a- iă ă atribui însu irea deosebitoare a unei alte Persoane Dumnezeie ti. Episcopiiş ş hispano - franci, vrând a ap ra în Sfânta Treime ă unitatea de esen sauţă deofiin imea, ţ loveau în deosebirea personal ă i amestecau însu irile cari suntş ş îns i temeliăş a acestei deosebiri.

O alt gre al grav a lor a fost luarea unei hot râri f r a se sârgui s tieă ş ă ă ă ă ă ă ş dac cuvintele de cari se slujeau erau împuternicite de predaniaă soborniceasc . În afar de înv tura ă ă ăţă perpetu ă i ş neclintit , ă episcopii nu pot da nici o alt înv tur , f r a se expune primejdiei de a c dea în r t cirile celeă ăţă ă ă ă ă ă ă mai grave.

Adev rurile dogmatice ale cre tinismului inând de îns i fiin a luiă ş ţ ăş ţ Dumnezeu, adic de ă Cel f r de sfâr it, ă ă ş sunt neap rat ă tainice; deci nimeni nu trebuie a avea preten ia de a le propov dui de la sine însu i. Biserica îns i nuţ ă ş ăş face decât a le p stra a a cum le- a primit. ă ş Descoperirea dumnezeiasc este ă o vistierie, încredin at de Dumnezeu Bisericii sale, iar nu o sintez filozofic ,ţ ă ă ă supus preschimb rilor. F r îndoial c episcopii hispano - franci nu avur altă ă ă ă ă ă ă scop decât de a expune dogma Sfintei Treimi într- un chip mai l murit; însă ă expunerea lor, neavând caracterul predaniilor, ajunse a fi o r t cire.ă ă

Scopul propus în aceast carte nu ne îng duie a discuta în fond chestiuă ă nea

1 Pare sigur c ad ugirea la Crez a fost f cut de c tre un sinod din Toledo, în 633, i a fostă ă ă ă ă ş confirmat de c tre un altul, ce se inu în acela i ora în 653. N. Alexander (ă ă ţ ş ş Hist. Eccl., Dissert. XXVII. in Saecul. IV) pretinde c ea a fost admis în sinodul de la Toledo din 589; îns s- aă ă ă probat c actele acestui sinod au fost preschimbate asupra acestui punct.ă

purcederii Sfântului Duh 1. Trebuie s ne m rginim la istoricul adaosuluiă ă roman.

Adaosul a fost primit mai întâi în Spania, prin veacul al aptelea, într - oş adunare din Toledo, i a fost primit de mai multe Biserici apusene. În 767ş Constantin Copronim trimi ând ambasadori la Pepin, regele francilor, acestţ principe îi primi într - o adunare, cunoscut sub numele de sinodul dină Gentilly. Fiindc se imputau grecilor r t ciri cu privire de închinarea icoanelor,ă ă ă ambasadorii imputar francilor c au r t cit asupra Sfintei Treimi i au adaosă ă ă ă ş la Crez cuvântul Filioque. Nu avem am nunte ale discu iei ce avu loc peă ţ aceast tem ; dar este sigur c adaosul era foarte pu in r spândit în Fran a laă ă ă ţ ă ţ sfâr itul veacului al optulea, când Elipand i Felix din Urgel înv au r t cireaş ş ăţ ă ă lor. Sinodul din Frioul, în 791, a crezut c ar fi bine s îi combat primindă ă ă doctrina purcederii de la Tat l i de la Fiul, îns f r a accepta adaosulă ş ă ă ă Filioque, pentru c P rin ii cari întocmiser Crezul erau îndrept i i a folosiă ă ţ ă ăţ ţ doar expresia evanghelic ă de la Tat l purcede.ă 2

Felix din Urgel, dup ce a fost osândit în mai multe sinoade, a fostă surghiunit de Carol cel Mare la Lion, în 799. El r spândi f r îndoial gre aleleă ă ă ă ş sale în acest ora , ivindu- se acolo discu ii în chestiunea purcederii Sfântuluiş ţ Duh. Înv atul Alcuin scrise atunci ăţ fra ilor din Lion ţ o scrisoare prin care îi îndemna a se p zi atât de r t cirile episcopului spaniol, cât i de orice ă ă ă ş adaos la Crez. „Preaiubi i fra i”, zice el, „p zi i- v bine de sectele r t cirii spaniole;ţ ţ ă ţ ă ă ă urma i în credin pa ii sfin ilor P rin i, i r mâne i lipi i printr - o preasfântţ ţă ş ţ ă ţ ş ă ţ ţ ă unire de Biserica Universal . C ci scris este: ă ă Nu trece i hotarele puse de sfin iiţ ţ P rin i; ă ţ nu ad uga i lucruri noi în simbolul credin ei catholice, i nu primi i înă ţ ţ ş ţ slujbele biserice ti datini necunoscute vremurilor vechi.”ş 3

Scrisoarea a fost scris în 804. A adar la începutul veacului al nou leaă ş ă adaosul era deja lep dat în Fran a de oamenii cei mai înv a i i cei maiă ţ ăţ ţ ş evlavio i. Alcuin, precum se vede, osândea înc i obiceiul, ce începea sş ă ş ă precump neasc , de ă ă a cânta Crezul la Liturghie, în loc de a- l rosti.

Adaosul la Crez avea totu i i partizani, cari dup cinci ani, într - un sinodş ş ă de la Alix- la- Chapelle, propuser s se primeasc solemn ă ă ă Filioque. Ei întâlniră împrotivire i hot rîr s se adreseze la Roma. Leon al III- lea era atunci pap .ş ă ă ă ă El lu o pozi ie de mijloc: f r a respinge hot rât doctrina purcederii de laă ţ ă ă ă Tat l ă i de la Fiul, ş el ve teje te adaosul f cut la Crezş ş ă 4. i voi chiar a protestaŞ contra oric rui novism înaintea urma ilor viitori, punând s se sape ă ş ă simbolul ortodox pe dou table de argint,ă pe care le atârn în biserica Sfântului Petru, iă ş dedesubtul c rora se puse aceast inscrip ie: ă ă ţ Eu Leon am pus aceste table, pentru iubirea i p strarea credin ei ortodoxe. ş ă ţ Dep uta ii sinodului de la Aix- la-ţChapelle avuseser nevoie de toate resursele logicii i erudi iei lor pentru aă ş ţ convinge pe Leon al III- lea c doctrina lor despre purcederea Sfântului Duhă putea fi soborniceasc . Erudi ia lor chiop ta i, prin urmare, p rerile ce eiă ţ ş ă ş ă sprijineau pe dânsa nu erau nicidecum adev rate. Ei amestecau în Dumnezeuă

1 Recomand m celor ce ar avea nevoie de l muriri asupra acestei importante chestiuniă ă tratatul publicat de P. S. Macarie, arhiepiscop de Harkov, în a sa Théologie Dogmatique Orthodoxe. Acest înv at teolog a expus chestiunea i a rezumat lucr rile mai multor teologi aiăţ ş ă Bisericii R s ritene asupra acestui subiect, într - un mod ce nu las nici o îndoial . Tratatul P. S.ă ă ă ă Macarie este una din cele mai savante lucr ri de teologie ce am citit. (ă Cf . Théologie Dogmatique Orthodoxe , tom I, Paris, libr ria Cherbuliez, 10, Rue de la Monnaie).ă2 Colec . Sinoadelorţ a lui Labbe, tom VII.3 Alcuin. Epist. 69.4 Sirmond. Concil. Antiq. Gall., tom II.

deofiin imea cu însu irea proprieţ ş fiec rei persoane a Dumnezeirii, ă purcederea esen ial a ţ ă Duhului cu misiunea Sa în lume 1. Leon al III- lea, de i a ascultatş ra ionamentele lor, totu i nu s- a ar tat defel p rta al adaosului, nici chiar alţ ş ă ă ş cânt rii Crezului la slujbele biserice ti.ă ş

Cu toate acestea Crezul a urmat a se cânta împreun cu adaosul în Spania iă ş în toate laturile supuse lui Carol cel Mare. Roma nu adopt acest obicei decâtă la începutul veacului al unsprezecelea (pe la 1015), la rug mintea împ ratuluiă ă Henric, îns pare s fi fost de aceea i p rere cu celelalte Biserici Apusene înă ă ş ă privin a fondului doctrinei. Pentru aceasta Fotie putu cu dreptate s imputeţ ă Bisericii Romane, cât i celorlalte Biserici din Apus, c au primit o înnoire înş ă credin . Dup ce a fost depus de Nicolae, iar apoi el însu i a excomunicat peţă ă ş pap , Fotie trimise îndat patriarhilor din R s rit o scrisoare circular în careă ă ă ă ă se roste te astfel în privin a chestiunii lui ş ţ Filioque:

„Afar de josnicele gre ale de care am f cut amintire, apusenii s- au silit aă ş ă înc lca prin tâlcuiri mincinoase i vorbe ad ugite sfântul i preasfântul ă ş ă ş Crez, care a fost înt rit de toate sinoadele ecumenice i are putere nebiruit . O,ă ş ă n scocire diavolic ! Slujindu - se de un limbaj nou, ei zic c Sfântul Duh nuă ă ă purcede numai de la Tat l, ci i ă ş de la Fiul. Cine a auzit vreodat un astfel deă cuvânt, chiar din gura nelegiui ilor din veacurile trecute? Unde este cre tinulţ ş acela care s poat primi ă ă dou pricini ă în Treime: adic Tat l — pricin a Fiuluiă ă ă

i a Sfântului Duh; apoi Fiul — ş pricin ă a aceluia i Duh? ş„Aceasta înseamn a despica primul ă principiu într - o îndoit dumnezeire,ă

înseamn a înjosi teologia cre tin pân la mitologia elinilor i a batjocuriă ş ă ă ş Treimea cea mai presus de fiin ţă i ş unic ă în principiu (υπερουσιου και µοναρχιτης Τριαδος). Dar cum ar putea purcede Sfântul Duh de la Fiul? Dac purcedereaă pe care o are de la Tat l este des vâr it ( i a a este, fiindc el este Dumnezeuă ă ş ă ş ş ă adev rat din Dumnezeu adev rat), ce anume este purcederea de la ă ă Fiul, i careş îi este scopul? Ea este desigur un fapt zadarnic i de ert. Apoi, dac Duhulş ş ă purcede de la Fiul, ca i de la Tat l, pentru ce Fiul nu este el n scut din Duhulş ă ă ca i din Tat l? S o spun ei, pentru ca totul s fie nelegiuit la cei nelegiui i,ş ă ă ă ă ţ ca sim mintele lor s fie de acord cu cuvintele lor i s nu fug dinaintea niciţă ă ş ă ă unei îndeletniciri rele. S mai inem seama i de faptul c , dac ă ţ ş ă ă însu ireaş Sfântului Duh se cunoa te prin aceea c el purcede de la Tat l, a ijdereaş ă ă ş însu irea Fiului const în aceea c el este ş ă ă n scut ă din Tat l. Îns dup cumă ă ă ace tia ziceau în aiureala lor, Duhul purcede i de la Fiul; deci Duhul esteş ş deosebit de Tat l prin însu iri mai numeroase decât Fiul, fiindc Duhulă ş ă purcezând din amândoi, are câte ceva din însu irile Tat lui i ale Fiului.ş ă ş Purcederea Duhului din Tat l i din Fiul este însu irea Duhului. Dac Duhulă ş ş ă este mai dep rtat de Tat l decât Fiul, Fiul va fi mai apropiat decât Duhul deă ă fiin a Tat lui. Aceasta a fost r d cina hulei cutez toare pe care a rostit - oţ ă ă ă ă împrotiva Sfântului Duh Machedonie, care urma f r s tie sistema iă ă ă ş ş

1 Aceast confuzie serve te drept baz tuturor argumentelor teologilor occidentali pân înă ş ă ă ziua de ast zi. Ei sprijin eroarea lor pe m rturii unde P rin ii nu vorbesc decât de ă ă ă ă ţ substan aţ divin , comun celor trei persoane, i nu fac nici o men iune despre caracterul esen ial ală ă ş ţ ţ personalit ii ăţ la fiecare din ele. Caracterul Tat lui este acela de a fi ă principiu unic al Fiului prin na tere i al Duhului prin ş ş purcedere. Astfel e înv tura Bisericii, chiar i a Bisericii Romane.ăţă ş Ea admite c Tat l este ă ă principiul unic în Treime i c acesta e caracterul personalit ii sale,ş ă ăţ f r a vedea c se contrazice, f când din Fiul ă ă ă ă un alt principiu în Treime prin ad ugarea luiă Filioque, fiindc ea identific ac iunea personal a Fiului cu acea a Tat lui în ce prive teă ă ţ ă ă ş purcederea Sfântului Duh.

r t cirea celor cari o propov duiesc acum în zilele noastre.ă ă ă„Pe lâng acestea, dac totul este comun între Tat l i Fiul, desigur c în ceă ă ă ş ă

prive te pe Sfântul Duh, va avea i El însu iri comune, adic va fi Dumnezeuş ş ş ă P rinte, F c tor, Atotputernic, Singurit, f r form dinafaric , netrupesc,ă ă ă ă ă ă ă nev zut i Întreg absolut. Deci dac purcederea Duhului este comun Tat luiă ş ă ă ă

i Fiului, atunci Duhul va purcede i de la sine însu i, va fi propriul s uş ş ş ă principiu, cauz ă i ş efect în acela i timpş . Îns i mitologia elineasc nu a mersăş ă pân la aceast închipuire în fabulele ei! ă ă

„Înc o reflec ie: dac ar fi ca numai Sfântului Duh s aib însu irea de aă ţ ă ă ă ş avea leg tur cu dou principii, atunci El ar fi singurul care ar putea avea ună ă ă principiu multiplu, iar nu unic.

„Îng dui i - mi a ad uga c dac din lucrurile unde exist comunitate întreă ţ ă ă ă ă Tat l i Fiul trebuie a scoate pe Sfântul Duh, i dac Tat l ar fi una cu Fiulă ş ş ă ă numai în substan , iar nu i în ţă ş însu iriş , este a ijderea necesar ca Duhul s nuş ă aib nimic în comun decât în ceea ce prive te substan a:ă ş ţ

„Vede i cât de pu in sunt întemeia i partizanii acestei gre ale a purtaţ ţ ţ ş numele de cre tini, pe care nu- l poart decât pentru a în ela pe al ii. Duhul aş ă ş ţ purces din Fiul! De unde ai luat acest fapt pe care- l afirmi? În ce Evanghelie ai citit tu acest cuvânt? C rui sinod apar ine aceast hulire?“ă ţ ă

Fotie apeleaz la Scriptur i la predania soborniceasc contra sistemuluiă ă ş ă apusean. El adaug c consecin a acestui sistem ar fi existen a a ă ă ţ ţ patru persoane sau ipostasuri în Dumnezeu; c ci Duhul, având un ă îndoit principiu, ar fi o fiin ţă dubl ă în ce prive te personalitatea. El dezvolt înc mai multeş ă ă considera ii cari dovedesc în el un spirit adânc filozofic, i c rora teologiiţ ş ă apuseni nu au opus nimic temeinic 1. Toate ra ionamentele ce vin în sprijinulţ puterii predaniei sobornice ti dovedesc într- un chip neînvins c Bisericileş ă particulare, chiar cu cele mai bune intiri, nu se ating niciodat f r pedeapsţ ă ă ă ă de vistieria cea sfânt a descoperirii dumnezeie ti.ă ş 2

Fotie ridic înc mai multe acuza ii contra Bisericii Romane. El tia foarteă ă ţ ş bine c fiecare Biseric în parte poate avea rânduielile sale, i a ezase acestă ă ş ş principiu foarte temeinic tocmai spre a- l opune lui Nicolae, care voia a impune Bisericii R s ritene rânduiala Bisericii Apusene. Îns în rânduial trebuie aă ă ă ă deosebi regulile apostolice, ce au un caracter de universalitate, de rânduielile particulare. El pre tindea deci c Biserica Roman lovea regulile ă ă apostolice ale rânduielilor disciplinare în trei puncte principale: 1. impunând postul iş înfrânarea sâmb ta; 2. f când din celibatul clericilor o lege general ; 3. privindă ă ă

1 Oricine va fi îndat de socotin a noastr dac va voi a citi f r precugetare i cu un spirită ţ ă ă ă ă ş liber de orice p rtinire tratatul P. S. Macarie, de care am vorbit deja, i savanta lucrare a luiă ş Zoernicave, care i- a consacrat toat via a studierii chestiunii ce ne preocup în toateş ă ţ ă documentele tradi iei. Lucr rile unor autori precum Perrone i Jager, f r a vorbi de aleţ ă ş ă ă celorlal i, sunt foarte s race când se compar cu cele ce le- am indicat. Acest din urm scriitorţ ă ă ă pretinde a se sprijirii pe ontologie, pentru a proba c Tat l este principiu ă ă unic în Treime, m car c i Fiul este cu el. Mai întâi, este destul de original a apela la tiin a ă ă ş ş ţ fiin ei umane,ţ pentru a explica Fiin a Infinit . ţ ă Pe lâng aceasta, considera iile d- lui Abate Jager i cele aleă ţ ş scriitorilor pe cari el se reaz m au un u or defect, acela de a fi neinteligibile nu numai pentruă ă ş cei ce le citesc, dar probabil i pentru cei ce le- au f cut. O frazeologie întunecoas nu va fiş ă ă niciodat un argument prea puternic în favoarea unei inova ii.ă ţ2 Între scrisorile lui Fotie (Cart. a II- a, Epist. 24) se g e te una c tre mitropolitul Acvileii. Elăş ş ă r spunde în acea scrisoare la textele latinilor, zicând c dac se pot cita zece sau dou zeci deă ă ă ă texte în favoarea inova iei, se pot cita ase sute contra ei; de unde urmeaz c tradi ia va fiţ ş ă ă ţ totdeauna limpede asupra acestei chestiuni. El dezvolt a ijdirea acelea i argumente ca i înă ş ş ş circulara sau enciclica sa.

ca f r putere Mirungerea dat de preo i dup botez. Episcopul roman trimisă ă ă ţ ă la bulgari c lcase principiile ortodoxiei pân la punctul de a repeta taina Mir-ă ăungerii la cei ce o primiser de la preo ii greci. Aceast înc lcare era atât deă ţ ă ă îngrozitoare, încât chiar apusenii o trec sub t cere!ă

Fotie apeleaz în enciclica sa la toate scaunele apostolice din R s rit contraă ă ă novismelor italienilor. El încheie rugându - i s se uneasc pe fa cu sinodul ală ă ţă doilea de la Niceia, s - l proclame ă al aptelea ecumenic ş i s se rosteascş ă ă împrotiva novismelor acelor neamuri barbare din Apus cari se apuc a r suciă ă adev rata înv tur dogmatic .ă ăţă ă ă

Fotie avea într - adev r dreptate s priveasc pe popoarele Apusului ca fiindă ă ă prea pu in civilizate i barbare. De la n v lirea hoardelor ce întunecaserţ ş ă ă ă Apusul, colile biserice ti i bibliotecile fuseser distruse. O adânc i josnicş ş ş ă ă ş ă ignoran st pânea clerul. Carol cel Mare d duse studiilor un avânt puternicţă ă ă dar, cu toate silin ele sale i ale oamenilor de seam ce- l ajutau, tiin eleţ ş ă ş ţ religioase erau înc în copil rie, iă ă ş un oarecare pedantism le inea locul preaţ adeseori. Îns p catul pedantului este acela de a nu se îndoi de nimică ă . Se credea deci c s- a f cut o fapt de înalt filozofie religioas ad ugând la Creză ă ă ă ă ă cuvintele de cari se plângea Fotie. Se credea c s- a defiă nit mai bine decât la Niceia natura Sfintei Treimi, dându - se i Fiului însu ireaş ş personală a Tat lui,ă spre a dovedi c avea aceea i substan cu dânsul. Inovatorii se sprijineau peă ş ţă oarecari texte r u în elese ale P rin ilor, din cari ei nu aveau decât un prea mică ţ ă ţ num r de lucr ri, i se f cea astfel dintr - o fals p rere o ă ă ş ă ă ă dogm , ă f r a ineă ă ţ seam de m rturia Bisericilor Apostolice din R s rit. Papalitatea a fostă ă ă ă întrebat , iar papii, foarte pu in cunosc tori ei în i i, l sându - se pe de o parteă ţ ă ş ş ă a fi în ela i prin ra ionamentele unor oameni pe cari îi credeau înv a i, iar peş ţ ţ ăţ ţ de alta, vrând a se folosi de aceast împrejurare pentru a face act de suverană ă autoritate, t ceau din gur i consfin eau novismul, de i s- au cam împrotivită ă ş ţ ş la introducerea lui în Crez.

Astfel Roma suferea influen a gre alei în interesul pretinsei saleţ ş suveranit i. Pentru aceasta Nicolae sim i c Papalitatea îns i era atacat prinăţ ţ ă ăş ă enciclica lui Fotie. Ne tiind cum s r spund , el se adres la înv a ii cari, înş ă ă ă ă ăţ ţ Biserica Franciei, se declaraser ap r torii novismului. Fotie nu se ocupaseă ă ă nicidecum de novismele latine cât vreme ele r maser în Apus, i poate că ă ă ş ă nici nu le cuno tea decât într - un mod cam nedeslu it. Îns când preo iiş ş ă ţ romani le r spândir în Bulgaria, opunându - le cu mândrie doctrinei Bisericiiă ă R s ritene i la un popor pe care Biserica Constantinopolei îl convertise laă ă ş credin , el nu putu p zi t cerea i adres contra Bisericii Romane un act deţă ă ă ş ă acuzare ce va r mâne ca un protest permanent contra abuzurilor i erorilor deă ş care ea s- a f cut vinovat .ă ă

Nicolae se umili pân la a se adresa lui Hincmar, vestitul arhiepiscop deă Rheims, care se opusese preten iilor sale absolutiste. El sim i c avea nevoie deţ ţ ă acest mare teolog al Apusului pentru a sta împrotiva lui Fotie. El primise învinuirile acestui Patriarh prin principele Bulgariei. „Citind aceast hârtie”,ă zice el1, „am judecat c cei ce au dictat - o au muiat pana lor în lacul hulirii, iă ş c în loc de cerneal s- au slujit de noroiul r t cirii. Ei nu condamn numaiă ă ă ă ă Biserica noastr , ci toat Biserica Latin , pentru c noi postim sâmb ta iă ă ă ă ă ş pentru c înv m c Sfântul Duh purcede de la Tat l i de la Fiul, c ci eiă ăţă ă ă ş ă pretind c purcede numai de la Tat l.“ Nicolae rezum i alte imput ri aleă ă ă ş ă

1 Nicol. Epist., în Colec ia ţ lui Labbe, tom VIII.

grecilor. Multe din ele nu se g sesc în circulara lui Fotie c tre r s riteni. „Încă ă ă ă ă i mai nebunesc”, adaug el, „este faptul c , mai înainte de a primi pe lega iiş ă ă ţ

no tri, ei vor a- i sili s dea o m rturisire de credin unde aceste articole i ceiş ă ă ţă ş ce le men in s fie anatematiza i, i a prezenta sţ ă ţ ş crisori canonice celui pe care ei îl numesc patriarhul lor ecumenic.“ Prin aceasta se vede c r s ritenii,ă ă ă pentru a sprijini vechea credin i vechea rânduial contra novismelorţă ş ă romane, au alergat la toate mijloacele ce erau în puterea lor. Nu poate cineva s fie de p rerea lui Nicolae, care vedea nebunie în ni te m suri cu des vâr ireă ă ş ă ă ş legitime i ş canonice, care m suri n- aveau decât gre ala de a fi o piedic aă ş ă planurilor sale ambi ioase.ţ

Dup ce a expus tânguirile sale contra R s ritului, Nicolae porunce teă ă ă ş tuturor mitropoli ilor s întruneasc sinoade provinciale spre a r spunde laţ ă ă ă învinuirile lui Fotie i s adreseze rezultatul delibera iunilor lor lui Hincmar deş ă ţ Rheims, care i le va trimite. Episcopii Fran ei se adunar într - adev r. Mai mul iţ ă ă ţ dintre ei intrar în discu ie contra r s ritenilor, îndeosebi Enea al Parisului.ă ţ ă ă Ratramn, un c lug r din Corbia, a fost cel care a alc tuit lucrarea cea mai deă ă ă pre . Nu se putea face mai bine întru a sus ine o cauz rea. Într- o epoc înţ ţ ă ă care izvoarele predaniei erau foarte rare în Apus, era greu a scoate din ele o înv tur deplin . Dasc lii franci citar deci în favoarea lor numai câtevaăţă ă ă ă ă texte, din care mai multe erau scoase din scrierile apocrife. Fotie pare a face aluzie la aceste lucr ri când zice, în scrisoarea sa c tre mitropolitul dină ă Acvilea c dac s- ar putea cita zece sau dou zeci de P rin i în favoarea p reriiă ă ă ă ţ ă latinilor, s- ar putea cita ase sute în favoarea credin ei Bisericii. Fapteleş ţ istorice invocate de Ratramn în favoarea întâiet ii romane sunt cu totulăţ preschimbate, din lipsa unor cuno tin e deslu ite; pe deasupra, ap rândş ţ ş ă întâietatea, el nu avea nicidecum inten ia de a sus ine cauza unei ţ ţ suveranit iăţ de drept divin. Ra ionamentele sale i cita iile sale, ca i cel ale lui Enea,ţ ş ţ ş privitoare la celibatul clericilor, nu se raportau la chestiune; c ci r s ritenii nuă ă ă ve tejeau celibatul în sine însu i, ci numai ca ş ş lege general ă impus clerului.ă Din acest punct de vedere, celibatul se ab tea desigur de la rânduiala generală ă a Bisericii primare, i r s riteniş ă ă i erau în tot dreptul atacându - l sub acest raport.

Sub Ioan al VIII- lea chestiunea purcederii Sfântului Duh ia alt întors tură ă ă la Roma, ca i cea a în l rii lui Fotie pe scaunul patriarhal. Adaosul ş ă ţă Filioque, f cut în Apus Crezului de la Nicea a fost solemn osândit în edin a a asea aă ş ţ ş sinodului din anul 879. Lega ii papei, cei ai scaunelor patriarhale din R s rit iţ ă ă ş to i episcopii se unir la aceast osândire. Papa, primind actele, scrise luiţ ă ă Fotie 1:

„Noi cunoa tem vuietele r uvoitoare ce vi s- au adus asupra noastr iş ă ă ş asupra Bisericii noastre; iat pentru ce am voit a m explica cu voi, mai înainteă ă chiar de a- mi scrie. V este cunoscut c trimisul vostru, explicându - se cu noiă ă asupra Crezului, a g sit c noi îl inem a a dup cum l- am primit de laă ă ţ ş ă început, f r a ad uga sau a scoate ceva din el, c ci noi cunoa tem aspraă ă ă ă ş pedeaps ce merit cel ce ar cuteza a se atinge de el. Astfel, pentru a v lini tiă ă ă ş asupra acestui punct, care a fost pentru Biseric o piatr de poticnire, noi vă ă ă declar m înc odat c nu numai c îl rostim astfel, dar c noi îndep rt mă ă ă ă ă ă ă ă chiar pe cei ce, în nebunia lor, au avut cutezarea a lucra altminteri decât la început, drept c lc tori ai cuvântului dumnezeiesc i falsificatori ă ă ş ai înv turiiăţă

1 Ioann. VIII, Epist.

lui Iisus Hristos, a Apostolilor i a P rin ilor cari ne- au predat Crezul prinş ă ţ sinoade; noi declar m c partea lor este cea a lui Iuda, pentru c au lucrat ca iă ă ă ş el, fiindc dac ei nu dau mor ii însu i trupul Domnului, totu i sfâ ie peă ă ţ ş ş ş credincio ii lui Dumnezeu, cari sunt m dularele Domnului, prin mijlocireaş ă schismei, dându - i pe ei ca i pe dân ii mor ii ve nice, dup cum a f cutş ş ţ ş ă ă nevrednicul apostol. Presupun cu toate acestea c Sanctitatea Voastr , care eă ă plin de în elepciune, nu poate s nu cunoasc c nu e lesne de a face s seţ ă ă ă ă primeasc aceast p rere de to i episcopii no tri i a schimba în pu in timp ună ă ă ţ ş ş ţ obicei atât de însemnat, care a prins r d cin de atâ ia ani. Pentru aceasta noiă ă ă ţ credem c nu trebuie a constrânge pe nimeni s p r seasc acest adaos f cută ă ă ă ă ă la Crez, ci c trebuie a lucra cu cump tare i în elepciune, îndemnând pu ină ă ş ţ ţ câte pu in a se p r si de aceast ţ ă ă ă hulire. A adar cei ce ne învinuiesc cş ă împ rt im aceast p rere nu spun adev rul. Dar cei ce afirm c exist întreă ăş ă ă ă ă ă ă noi persoane ce îndr znesc a citi astfel Crezul nu sunt prea dep rta i deă ă ţ adev r. Se cuvine deci ca Fr ia Voastr s nu se prea scandalizeze de noi i să ăţ ă ă ş ă nu se dep rteze de s n toasa parte a trupului Bisericii noastre, ci s lucrezeă ă ă ă cu râvn , prin dulcea a i în elepciunea sa, la întoarcerea celor ce s- auă ţ ş ţ dep rtat de la adev r, spre a merita cu noi r splata f g duit . Închin ciune înă ă ă ă ă ă ă Domnul, frate catholic i dup vrednicie cinstit!“ş ă

Ioan al VIII- lea vorbea mai ales de adaos; îns expresiile de care se sluje teă ş probeaz îndeajuns c el osândea doctrina con inut în acest ă ă ţ ă adaos. Cuvântul n- ar fi fost o hul , ă dac ar fi exprimat un adev r. Deci Papalitatea eraă ă schimb toare cu privire la doctrin ; ea pregeta sub Leon al III- lea; aprobaă ă dogma nou sub Nicolae I; i o respingea ca hulire sub Ioan al VIII- lea.ă ş 1

Dup ce am constatat novismul de c petenie al Romei, s urm m istorisireaă ă ă ă planurilor sale asupra R s ritului.ă ă

Murind Ioan al VIII- lea, Marin a fost ales episcopul Romei. El fusese unul din lega ii lui Nicolae în Bulgaria i la sinodul din 869. Nu se putea deciţ ş a tepta ca el s urmeze linia predecesorului s u. Se crede c el a fost cel care aş ă ă ă dus la Constantinopole scrisorile lui Ioan al VIII- lea ce aprobau sinodul din 879, afar de lucrurile unde lega ii s i trecuser peste împuternicirea lor.ă ţ ă ă Re inerea sa era doar o formalitate, fiindc el primise actele; tia foarte bineţ ă ş cum se petrecuser lucrurile; îndemna cu modestie pe Fotie s nu- l in de r uă ă ţ ă ă c a cerut de la el s fac act de supunere; i tia c acest patriarh nu voise a oă ă ă ş ş ă face pentru cuvântul c numai vinova ii trebuie s cear iertare.ă ţ ă ă 2 Marin nu se putea uni cu sinodul din 879 f r a osândi pe cel din 869, în care el fuseseă ă unul din pre edin i. Fiind deci la Constantinopole, refuz a se osândi pe sineş ţ ă însu i lep dând acest din urm sinod, i împ ratul Vasilie îl re inu pentruş ă ă ş ă ţ aceasta prizonier timp de o lun .ă

Suindu- se pe scaunul Romei (882), Marin avea de satisf cut o ranchiun . Elă ă se gr bi a osândi pe Fotie. Îns pontificatul s u dur pu in. El a fost înlocuită ă ă ă ţ (884) prin Adrian al III- lea care, ca i el, osândi pe patriarhul Constantinopolei.ş Împ ratul Vasilie scrise acestui pap scrisori foarte energice, care n- ajunseră ă ă

1 Mai mul i scriitori occidentali au c utat a contesta autenticitatea scrisorilor lui loan al VIII-ţ ălea. Ra ionamentele lor nu pot contrabalansa faptul c scrisoarea a fost publicat dupţ ă ă ă manuscripte occidentale. Dac R s ritenii ar fi inventat - o, dup cum o pretind romanii, f r aă ă ă ă ă ă da probe despre aceasta, ea ar fi venit din R s rit în Apus, în timp ce ea a mers din Apus înă ă R s rit. Acest fapt necontestat spune mai mult decât toate dizerta iile i r spunde la toateă ă ţ ş ă obiec iile.ţ2 Ioan VIII. Epist.

la Roma decât dup moartea sa; ele fur date urma ului s u, tefan al V- leaă ă ş ă Ş (885), care fusese prietenul de aproape i credincios al lui Marin. Scrisorileş împ ratului erau mai ales îndreptate contra acestui din urm pap . tefan îiă ă ă Ş lu ap rarea. Vom cita din scrisoarea sa câteva pasaje foarte vrednice a fi luateă ă în seamă 1: „Dup cum Dumnezeu”, zice el, „v- a dat suveranitatea lucruriloră vremelnice, noi de asemenea am primit de la el, prin Sf. Petru, verhovnicul apostolilor, suveranitatea lucrurilor duhovnice ti... ş Nou ni s- a încredin ată ţ purtarea de grij a turmei; aceast purtare de grij este cu atât mai înalt , cuă ă ă ă cât cerul este deasupra p mântului. Asculta i ce a zis Domnul lui Petru: Tuă ţ e ti Petru, etc. (...) Rog dar Evsevia Voastr de a cinsti numele i vredniciaş ă ş verhovnicului apostolilor, supunându - se hot rârilor sale; c ci ă ă episcopatul în toate Bisericile p mântului î i trage obâr ia de la Sf. ă ş ş Petru, prin care noi înv m pe to i credincio ii i le ar t m s n toasa i nestric cioasa doctrin .“ăţă ţ ş ş ă ă ă ă ş ă ă

Iat ă suveranitatea papal i ă ş infailibilitatea sa de drept dumnezeiesc, neted promulgate. tefan pretinde c lega ii papei Silvestru la întâiul sinod de laŞ ă ţ Nicea statornicir principiul „c întâiul scaun nu poate fi judecat de nimeni.”ă ă Aceast înv tur era într - adev r vrednic de erudi ia veacului! Ca urmare aă ăţă ă ă ă ţ doctrinei sale asupra caracterului episcopal, tefan pretinde c Fotie n- a fostŞ ă niciodat decât ă laic, fiindc el nu avea episcopatul s u de la Roma.ă ă

„Biserica Roman ”, adaug el, „nu v- a scris oare ă ă vou ă s ine i un sinod laă ţ ţ Constantinopole? V întreb: cui putea ea s scrie? ă ă Laicului Fotie? Dac voi a iă ţ avea un patriarh, Biserica noastr l- ar cerceta adeseori prin scrisori. Îns , vai!ă ă sl vitul ora al Constantinopolei ă ş este f r p stor, ă ă ă i dac iubirea ce v purt mş ă ă ă nu ne- ar face a suferi cu r bdare nedreptatea f cut Bisericii noastre, am fiă ă ă fost sili i a rosti contra ţ prevaricatoriului 2 Fotie, care a vorbit atât de nevrednic contra noastr , pedepse mult mai aspre decât cele ce au fost date de c treă ă predecesorii no tri. Vorbind astfel, noi nu pretindem a lipsi de la respectul ceş vi se cuvine; noi vorbim pentru ap rarea noastr i pentru cea a papei Marin,ă ă ş care a avut acelea i sim minte ca i papa Nicolae.“ Astfel, Nicolae l saseş ţă ş ă mo tenire lui Marin sim mintele pe care acesta din urm le l sase mo tenireş ţă ă ă ş lui tefan. Cât despre Ioan al VIII- lea, actele sale erau cu totul neluate înŞ seam . Fotie nu se schimba a a de lesne ca papii, i urma regulile vechiuluiă ş ş drept cu tot atâta cump t pe cât i în elepciune.ă ş ţ

Se vede din scrisoarea lui tefan al V- lea c Papalitatea nu mai era atât deŞ ă sfid toare fa de împ ratul din R s rit. Imperiul Roman de Apus se d râmaseă ţă ă ă ă ă o dat cu Carol cel Mare. Din ruinele sale se formaser o mie de state miciă ă neatârnate, de- a pururea în lupt unele în contra altora. Feudalitatea seă organiza. Papalitatea nu mai vedea acum pe lâng ea vreun principe puternică spre a o proteja. Roma îns i era prad certurilor mai multor partideăş ă vr jma e. În cursul acestui timp, musulmanii urmau înainte cotropirile lor.ă ş Opri i dinspre partea R s ritului de c tre împ ratul Vasilie, ei se aruncauţ ă ă ă ă asupra Apusului, Roma îns i fiind amenin at . Ioan al VIII- lea în elesese căş ţ ă ţ ă Roma ar putea dobândi de la împ ratul R s ritului mai mult ajutor decât de laă ă ă ni te principi dezbina i ai Apusului. Urma ii s i, mai pu in dibaci decât el,ş ţ ş ă ţ cereau acelea i ajutoare f r a jertfi nimic din meschinele lor uri personale. Seş ă ă în elege deci c n- au putut reu i.ţ ă ş

Dac Papalitatea ar fi fost atunci cu vederi limpezi, s- ar fi folosit de putereaă

1 Steph. V. Epist. în Colec ia Sinoadelor ţ a lui Labbe, tom. IX.2 Om de rea credin .ţă (n. trad .)

sa în Apus pentru a r scula pe principi contra musulmanilor i a- i uni cuă ş împ ratul din R s rit în aceast mare lupt . Îns ea alese mai bine a asculta deă ă ă ă ă ă antipatiile sale contra unei Biserici ce opunea uzurp rilor sale înv tura iă ăţă ş rânduielile Bisericii primare. Ea r scul Apusul atât contra cre tinilor dină ă ş R s rit, cât i contra musulmanilor, introducând astfel un viciu radical în aceleă ă ş mari mi c ri de popoare cunoscute sub numele de ş ă cruciade. Ideea acestor expedi ii era mare; ea avu pentru Apus oarecari rezultate folositoare, nuţ t g duim; îns nepar ialitatea istoric cere ca s se m rturiseasc în acela iă ă ă ţ ă ă ă ă ş timp c Papalitatea, care a provocat aceste expedi ii, n- a tiut s leă ţ ş ă întip reasc caracterul m re iei pe care l- ar fi avut dac , în loc de a le m rginiă ă ă ţ ă ă la Apus, ea ar fi unit într - o îmbr i are fr easc pe cre tinii din R s rit cuăţ ş ăţ ă ş ă ă crucia ii. Ea jertfi totul antipatiilor sale contra Bisericii de R s rit.ţ ă ă

Împ ratul Vasilie muri pu in timp dup ce a primit scrisoarea lui tefan ală ţ ă Ş V- lea. Leon Filozoful, fiul lui Vasilie, îi urm pe tronul R s ritului. El alung peă ă ă ă Fotie de pe scaunul Constantinopolei pentru a- l înlocui cu propriul s u frate,ă

tefan. Spre a acoperi cu un pretext oarecare aceast uzurpare el trimise laŞ ă biserica Sfintei Sofii doi din demnitarii s i, care se suir pe amvon i f cur înă ă ş ă ă public citirea crimelor ce- i pl cea a imputa lui Fotie; apoi învinuir pe acestă ă patriarh c a participat la un complot al c rui scop era de a pune pe unul dină ă rudele sale pe tron. Nu se putu g si o singur prob în sprijinul acesteiă ă ă învinuiri. Atunci Leon chem la Curte pe episcopul Stilian, du man personal ală ş lui Fotie, i în în elegere cu el compuse pentru papa o scrisoare infam (886),ş ţ ă în care se cuprindeau toate învinuirile du manilor lui Fotie — învinuiriş declarate drept calomnii de c tre Ioan al VIII- lea i de un sinod de patru suteă ş de episcopi. Aceast scrisoare a lui Stilian este unul din princă ipalele documente ce au servit scriitorilor Apusului în istorisirile lor asupra celei ce ei numesc schisma r s ritean .ă ă ă 1 La întâia vedere i se în elege valoarea. Scrisoareaţ lui Stilian n- a ajuns la Roma decât dup moartea lui tefan (891). Formosus,ă Ş urma ul s u, r spunse c Fotie nu fusese niciodat decât ş ă ă ă ă laic; c episcopiiă hirotoni i de dânsul nu erau decât ţ laici; c , prin urmare, el era osândit f r aă ă ă mai fi fost nevoie de a- l judeca; c episcopii p rta i lui trebuiau a fi trata i cuă ă ş ţ blânde e, dar numai cţ a laici.2 Papa care r spundea astfel a fost dezgropat deă papa tefan al VI- lea; cadavrul s u în putrefac ie a fost Ş ă ţ citat, judecat iş condamnat. Ioan al IX- lea cas judecat lui tefan al VI- lea. Aceste fapte iă ă Ş ş grozavele imoralit i ale papilor din acea epoc sunt acoperite de romani cuăţ ă un v l complezent. Ei n- au anateme decât pentru un mare patriarh, care prină virtu ile sale i prin tiin a sa teologic merit a fi pus între cei mai ilu triţ ş ş ţ ă ă ş episcopi ai Bisericii. Nu e nici o îndoial c Fotie a murit chiar în anul cândă ă Formosus adres lui Stilian vestita sa scrisoare contra lui, adic 891.ă ă 3

Biserica R s ritului îi cinste te în egal m sur pe Ignatie i pe Fotie. Ea aă ă ş ă ă ă ş anatematizat tot ce s- a scris contra unuia sau contra altuia, fiind foarte în eleapt în aceast hot râre. Ea a voit ca cei doi patriarhi s fie judeca i prinţ ă ă ă ă ţ ei în i i i prin scrierile lor personale, f r a se raporta la alte scrieri dictate deş ş ş ă ă

1 Abatele Jager zice cu nevinov ie: ăţ „Scrisoarea lui Stilian este un document istoric, din care am luat adeseori.” Istor. lui Fotie., Cart. IX, p. 387, edi . 1854.ţ2 Colec. Sinoadelor a lui Labbe, tomurile VIII i IX.ş3 Jager, care se crede un istoric serios, spune c Fotie a murit în 891, ad ugând c aceasta seă ă ă întâmpla la mai mul i ani ţ dup scrisoarea lui Formosus. Îns acea scrisoare, ca i pontificatulă ă ş lui Formosus, nu dateaz decât din anul 891, fiindc Stefan V, predecesorul s u, a murit abiaă ă ă în acel an.

patim . Îns Ignatie n- a scris nimic personal contra lui Fotie, i acesta dină ă ş urm în numeroasele sale scrieri n- a atacat nicidecum pe Ignatie. După ă readucerea lui Ignatie i împ carea lui Fotie cu împ ratul Vasilie, ei s- auş ă ă v zut, s- au iertat unul pe altul, i se poate zice c Ignatie a murit în bra ele luiă ş ă ţ Fotie, dup cuvintele rostite de acest din urm patriarh înaintea a patru suteă ă de episcopi la sinodul din 879.

Este deci o dovad de rea- credin s se invoce m rturia câtorva vr jma i aiă ţă ă ă ă ş lui Fotie, greci de neam, sub pretext c ei au apar inut Bisericii R s ritene.ă ţ ă ă Aceast Biseric i- a dezaprobat; ea a avut în elepciunea de a vesti peă ă ţ credincio ii s i c toate calomniile insuflate de ura cea mai oarb , fie ele veniteş ă ă ă de la greci sau de la latini, nu sunt mai pu in vrednice de osând .ţ ă 1

Stilian, episcop de Neochesaria i du man lui Fotie, r mase corespondentulş ş ă Papalit ii dup moartea acestui patriarh. Ioan al IX- lea îi scrise în anul 900ăţ ă 2, zicându - i: „Noi voim ca hot rârile predecesorilor no tri s r mână ş ă ă ă neschimbate“ cu privire la patriarhii Constantinopolei; numai c acest pap nuă ă a c utat a împ ca hot rârile lui Ioan al VIII- lea cu cele ale lui Nicolae, de iă ă ă ş amândoi erau predecesorii lui. Cinci ani dup aceea curtea Romei avu oarecariă raporturi cu R s ritul pentru a osândi o nedreptate. Împ ratul Leon al V- lea,ă ă ă însurându - se pentru a patra oar , c lc regula Bisericii R s ritene, consfin ită ă ă ă ă ţ ă chiar prin legile civile. Patriarhul Nicolae îl rug a face s se cerceteze cauza saă ă de c tre cele cinci Biserici Patriarhale. Leon p ru c consimte la aceasta iă ă ă ş scrise lui Serghie al III- lea, pap al Romei, lui Mihail, pap al Alexandrieiă ă 3, lui Simeon, patriarhul Antiohiei, i lui Ilie, patriarhul Ierusalimului. Patriarhiiş trimiser lega i. Împ ratul îi cump r . Episcopii credincio i fuseser exila i; peă ţ ă ă ă ş ă ţ Nicolae îl depuser i îl înlocuir prin Efthimie; în fine, se d du dispensă ş ă ă ă împ ratului pentru a patra sa nunt . Astfel Roma aprob depunerea nedreaptă ă ă ă a unui patriarh care nu avea alt gre al decât de a sus ine regulile disciplineiă ş ă ţ Bisericii. Aceasta pentru c Roma se cârmuia în toate mai pu in dup dreptate,ă ţ ă cât dup interesul s u. Dac odinioar ea luase partea lui Ignatie, o f cuseă ă ă ă ă fiindc se temea de opozi ia lui Fotie asupra suveranit ii sale; dac eaă ţ ăţ ă sacrifica atât de lesne pe Nicolae, era pentru a face act de autoritate în R s rit.ă ă Puterea era unica sa p reocupare. i apoi papa Serghie nu putea fi greu deŞ convins în privin a c s toriei nelegiuite a lui Leon, c ci el însu i era amantulţ ă ă ă ş infamei Marosia, având din aceast rela ie adulter un fiu care a fost pap caă ţ ă ă

i elş 4. Un astfel de pap nu putea negre it în elege delicate a de con tiin aă ş ţ ţ ş ţă patriarhului Nicolae. Dup moartea împ ratului Leon, Efthimie a fost alungată ă

i Nicolae readus. Acest patriarh a fost pus chiar în capul consiliului de tutelş ă

1 Abatele Jager a v zut o ă contradic ie uimitoareţ în conduita Bisericii Grece ti ş (Istor. lui Fotie, Cart. a IX- a, p. 392). E vina ochilor s i cari, prin efectul unui singular miraj, l- a f cut a vedeaă ă lucrurile cu totul altminteri de cum ar fi trebuit a le considera. Un istoric ce pune ca principiu c nu va asculta decât pe inamicii celui a c rui istorie voie te a scrie trebuie negre it a g siă ă ş ş ă contradic ii la cei ce au urmat o linie cu totul contrar . R mâne întrebarea dac este îng duit,ţ ă ă ă ă pentru a judeca un om, s ne raport m exclusiv la inimicii s i. În lucrarea D- lui abate Jageră ă ă este o contradic ie ţ mult mai uimitoare decât ceea ce el imput Bisericii Grece ti: ă ş caracterul diavolic pe care el îl atribuie lui Fotie, al turi de cel ce reiese din scrisorile acestui mare om, peă care le- a citat. D. Jager n- a b gat de seam c Fotie, prin scrisorile sale, dezmin ea toateă ă ă ţ acuza iile infame pe care el le- a reînnoit contra sa.ţ2 Colect. Sinoadelor a lui Labbe, tom IX.3 Patriarhul Alexandriei a luat titlul de pap , ă ca i cel al Romei, p strându - i- l înc .ş ă ş ă4 Roma era atunci guvernat de trei femei prostituate, Theodora i cele dou fice ale sale,ă ş ă Marosia i Theodora, ce dispuneau de papalitate în favoarea aman ilor lor sau a copiilor lorş ţ adulterini.

a junelui împ rat Constantin, supranumit Porfiroghenitul. Readus pe scaunulă s u, el scrise (912) papei Anastasie al III- lea, urma ul lui Serghie, pentru a seă ş plânge de purtarea ce avuseser la Constantinopole lega ii acestuia din urm .ă ţ ă „Ei p reau”, zice elă 1, „a fi venit de la Roma numai pentru a ne declara r zboi,ă îns ă întrucât î i atribuiau întâietatea în Biseric ,ş ă s- ar fi cuvenit s se informezeă cu îngrijire de toat afacerea i s - i scrie raportul, în loc de a consim i laă ş ă ş ţ osânda celor ce nu- i atr seser ura principelui decât pentru c au dispre uitş ă ă ă ţ neînfrânarea. Dar nu e de mirare c doi sau trei oameni s- au l sat a fi lua iă ă ţ prin surprindere; îns cine putea presupune c episcopii din Apus ar fi înt rită ă ă acea nedreapt osând prin votul lor, f r cuno tin de cauz ? Aflu c seă ă ă ă ş ţă ă ă pune înainte pretextul dispensei, ca i cum prin ş dispens ă s- ar putea c lcaă canoanele i autoriza desfrânarea. Dispensa, dac nu m în el, are de scop aş ă ă ş imita milostivirea lui Dumnezeu; ea întinde mâna p c tosului pentru a- lă ă ridica, dar nu- i îng duie a r mâne în p catul în care a c zut.“ Aceast doctrină ă ă ă ă ă cu totul dreapt nu era doctrina Romei. Câteodat , sub pretextul p ziriiă ă ă canoanelor, putea r sturna un regat întreg, precum sub Nicolae I, cu privire laă c s toria lui Hloter; dup care putea ă ă ă da dispens ă f r greutate în cazuri la felă ă de grave. Aceasta pentru c ea tindea totdeauna s a eze principiul puteriiă ă ş sale absolute deasupra legilor i a oamenilor. Voin a sa era legea sa, iş ţ ş interesul suveranit ii sale unica sa regul .ăţ ă

Patriarhul Nicolae suferi consecin a intrigilor palatului; el fu alungat iţ ş readus a doua oar ; pacea a fost în fine restabilit în 920, printr - un decretă ă imperial ce aducea din nou laude rânduielii pentru care Nicolae suferise prigonire. Acest patriarh scrise papei Ioan al X- lea, spre a reînnoi bunele rela ii între Bisericile Romei i Constantinopolei. Îns Ioan al X- lea se ocupaţ ş ă mai mult de amorurile sale adultere cu Theodora, sora Marosei, decât de afacerile Bisericii.

Vreme de un veac, nu a existat aproape nici o rela ie între Bisericile Romei iţ ş Constantinopolei, care nu erau mai pu in dezbinate în privin a doctrinei.ţ ţ 2 În 1024, patriarhul Evstatie încerc a se face recunoscut la Roma ca ef bisericescă ş al R s ritului, cu acela i titlu cu care papa era capul Bisericii Apusene. Trimi iiă ă ş ş s i erau aproape de a reu i, mul umit banilor de care curtea Romei era foarteă ş ţ ă lacom ; îns intriga fu dat pe fa i isc o r scoal , mai ales în Italia. Curteaă ă ă ţă ş ă ă ă Romei nu cutez a merge mai departe. Acest fapt probeaz cel pu in că ă ţ ă episcopii Romei i Constantinopolei nu erau în lupt . Cei ai Romei erau în ceaş ă mai mare parte foarte pu in vrednici de scaunul lor; îndeletnicirile politice iţ ş luptele ce domneau în cea mai mare parte din Bisericile Apusului erau de ajuns pentru a- i absorbi, i ei nu se ocupau nicidecum de Bisericileş R s ritului, unde suveranitatea lor întâlnea totdeauna piedici. Lupteleă ă reîncepur în 1053. Leon al IX- lea era atunci episcopul Romei.ă

Primind scrisoarea de comuniune a lui Petru, noul patriarh al Antiohiei, Leon se preface în r spunsul s u a- l m guli c ocup al treilea rang înă ă ă ă ă patriarhat, nesocotind pe patriarhul Constantinopolei, cu toate hot rârileă sinoadelor ecumenice care îi d duser al doilea rang, al treilea patriarhuluiă ă Alexandriei i al patrulea celui al Antiohiei. În aceea i epoc Mihail Cerularieş ş ă era patriarhul Constantinopolei; el scrisese lui Ioan, episcop de Trani, o scrisoare contra mai multor practici disciplinare sau liturgice din Biseriea

1 Nicol. Epistol., în Colec ia Sinoadelor,ţ tom IX. Append.2 Nat. Alex., în Istor. Biser., Dissert. IV. Saecul IX i X.ş

Latin .ă 1 Cardinalul Humbert, citind scrisoarea aceasta în casa episcopului, o traduse în latine te i o dete papei Leon al IX- lea. Acesta adres patriarhuluiş ş ă Constantinopolei o scrisoare foarte pu in m surat . Patriarhul scrise o a douaţ ă ă scrisoare contra latinilor i complet în ea învinuirile sale. Cea mai grav eraş ă ă aceea a lui Filioque ad ugat la Crez. Leon al IX- lea ar fi trebuit s r spundă ă ă ă lini tit la aceste învinov iri; s dovedeasc c mai multe nu erau întemeiate;ş ăţ ă ă ă s îndrept easc mai multe obiceiuri latine potrivit principiului c rânduialaă ăţ ă ă se poate deosebi dup ri, cu condi ia ca regulile apostolilor i ale sinoadeloră ţă ţ ş ecumenice s fie respectate; în fine, trebuia s m rturiseasc c multe dină ă ă ă ă învinuirile patriarhilor erau cu temei, i c el pl nuie te reforma Bisericiiş ă ă ş Apusene. Îns Leon al IX- lea nu cuget decât la atingerea ce el credea c s- aă ă ă dat preten iilor sale de ef suveran al Bisericii; el scrise lui Mihail Cerularie subţ ş impresia acestui sim mânt.ţă 2 Dup o lung introducere asupra unit iiă ă ăţ Bisericii, el pretinde c unitatea este în Biserica Roman , care a primit de laă ă Dumnezeu, prin Sf. Petru, aceast înalt prerogativ . Aceast Biseric , primindă ă ă ă ă ca temelie pe Iisus Hristos prin Sf. Petru, este stânca nestr mutat pe careă ă por ile iadului nu o vor birui. Nu poate fi deci nici o gre al în Bisericaţ ş ă Roman , i numai ca urmare a îngâmf rii Biserica R s ritului a ridicat contraă ş ă ă ă ei învinuiri. El atac aceast Biseric pentru ereziile ce s- au n scut în sânulă ă ă ă s u, îns nu bag de seam c o Biseric nu poate purta responsabilitateaă ă ă ă ă ă ereziilor pe care le- a osândit; pe cât vreme Biserica Roman era acuzat eaă ă ă îns i de a fi propov duit r t cirea în locul înv turii s n toase. Cutez aăş ă ă ă ăţă ă ă ă aminti împrotivirea vechilor episcopi ai Romei titlului de ecumenic, neb gândă de seama c papii uzurpaser acest lucru i chiar titlul, de i nu era înscrisă ă ş ş oficial în toate actele lor; pretinde pe nedrept c întâiul sinod de la Niceaă declarase c scaunul roman nu trebuie a fi judecat de nimeni i c el era efulă ş ă ş tuturor Bisericilor. Citeaz dona ia apocrif a lui Constantin, pentru a dovediă ţ ă puterea suveran a papei atât din punctul de vedere vremelnic cât i dină ş punctul de vedere duhovnicesc. Crede a fi învins astfel neru inataş de ert ciuneş ă a celor ce contestau drepturile Papalit ii. Recurge la acele texteăţ din Scriptur ce au alc tuit întotdeauna s r c ciosul arsenal al Papalit ii.ă ă ă ă ă ăţ Afirm c Constantinopole nu datoreaz decât Sfântului Scaun al doilea rangă ă ă ce ocup între Bisericile Patriarhale. Cât despre Biserica Roman , ea are ună ă rang excep ional, i a ataca drepturile sale înseamn a ataca Biserica întreag ,ţ ş ă ă al c rei centru dumnezeiesc este ea. Numai din trufie i din gelozie poate aveaă ş cineva ni te planuri atât de sacrilegii.ş

Acesta e rezumatul întâii scrisori al lui Leon al IX- lea c tre patriarhul Mihailă Cerularie.

Politica învenin aceste prime discu ii. Normanzii atacau Imperiul.ă ţ Împ ratul Constantin Monomahul, prea slab pentru a ine piept tuturoră ţ du manilor s i, c ut s cear ajutorul germanilor i al italienilor, i se adresş ă ă ă ă ă ş ş ă pentru aceasta papei, care avea asupra acestor popoare mult trecere. Pentru aă atrage pe papa de partea lui, el îi scrise c dorea cu înfocare s restabilească ă ă leg turile de prietenie, întrerupte atâta vreme, între bisericile Romei iă ş Constantinopolei. Îl convinse i pe Patriarhul Mihail s scrie în acela i sens luiş ă ş Leon al IX- lea. Leon trimise îndat trei lega i la Constantinopole cu două ţ ă scrisori, una pentru împ ratul i alta pentru patriarh (1054).ă ş1 Scrisoarea se g se te în ă ş Annalele lui Baronius . V. Scrisorile lui Leon IX în Colec . Sinoad. ţ Nat. Alexand. Istor.Biser., Synop., Saecul XI, c. IV.2 Leon IX, Epist. în Colec ia Sinoadelor ţ a lui Labbe, tom IX.

El începe prin a felicita pe împ ratul pentru evlavioasa dorin ce i- aă ţă împ rt it, dar curând ajunge la drepturile scaunului Romei. „Bisericaă ăş Catolic ”, zice el, „mam i fecioar neprih nit , de i aleas a umple cuă ă ş ă ă ă ş ă m dularele sale p mântul întreg, n- are totu i decât un cap, care trebuie s fieă ă ş ă cinstit de to i. Oricine îl nesocote te, în zadar se pretinde a fi unul dinţ ş m dularele ei.” Acest cap al Bisericii este Roma, a c rei putere a recunoscut - oă ă marele Constantin prin dona ia sa. i, ca episcop al Romei, el este vicarul luiţ Ş Dumnezeu, îns rcinat cu purtarea de grij a tuturor Bisericilor. El caut deci aă ă ă reda str lucirea scaunului Romei, care de mult timp, zice el, era cârmuit maiă mult de n imi i decât de p stori. Împ ratul Constantinopolei poate s - l ajuteă ţ ă ă ă în aceast lucrare, înnapoindu - i bunurile ce le are Biserica Roman în R s rită ă ă ă

i împiedicând planurile patriarhului Mihail, c ruia îi imput scopuriş ă ă ambi ioase asupra Bisericilor Alexandriei i Antiohiei.ţ ş

În scrisoarea sa c tre Mihail Cerularie, Leon al IX- lea arat mai întâi c aă ă ă primit scrisorile ce îi scrisese acest patriarh în favoarea restabilirii p cii.ă „Pacea va fi”, îi zice el, „dac nu ve i c uta a trece marginile puse de P rin i.”ă ţ ă ă ţ Tot aceasta zicea i Biserica R s ritean papalit ii. Leon imput apoi luiş ă ă ă ăţ ă Mihail ambi ia sa, luxul s u, bog iile sale. Aceast imputare era ea potrivit înţ ă ăţ ă ă gura unui pap ? El adaug : „Ce hr pire necuviincioas , jalnic i f r de legeă ă ă ă ă ş ă ă este a voastr când, din gur i prin scris, v pretinde i patriarh ă ă ş ă ţ universal (ecumenic).” Apoi aminte te împrotivirea f cut de Sf. Grigorie acestui titlu; înş ă ă fine, ajunge la pretinsele drepturi ale Bisericii Romei: „Biserica Roman nuă este, dup cum zice i, o Biseric ă ţ ă particular ; ă oare nu este ea cap i mam ?ş ă Cum ar putea fi ea astfel, dac n- ar avea nici m dulare, nici copii? Noi credemă ă cu t rie aceasta, i de aceea o m rturisim sus i tare; Biserica Roman este atâtă ş ă ş ă de pu in particular încât, în tot universul, orice na iune care are îngâmfareaţ ă ţ de a nu fi de p rerea ei, nu poate fi mai mult privit ca f când parte dină ă ă Biseric . Ea nu mai este o Biseric , ci o adunare de eretici, o sinagog a luiă ă ă Satan... Deci cel ce voie te a se sl vi cu numele de cre tin, s înceteze de a huliş ă ş ă

i de a ataca Biserica Roman ; c ci în zadar pretinde a cinsti pe Tat l familiei,ş ă ă ă dac necinste te pe so ia sa!“ă ş ţ

Este oare de mirare c Biserica R s ritului a protestat cu energie contraă ă ă acestei doctrine sacrilege? Lega ii lui Leon al IX, purt torii acestor scrisori,ţ ă aveau în capul lor pe cardinalul Humbert. Împ ratul îi primi în chip ales, iă ş Humbert intr îndat în discu ie, c utând a face ap rarea Bisericii Latine,ă ă ţ ă ă adresând Bisericii Grece ti mai multe imput ri i ar tand c i ea aveaş ă ş ă ă ş rânduielile ei deosebite i abuzurile sale, ca i Biserica Latin . Scrisorile saleş ş ă fur traduse în grece te din porunca împ ratului.ă ş ă

Patriarhul Mihail refuz de a sta de vorb cu lega ii. El tia f r îndoial că ă ţ ş ă ă ă ă împ ratul voia cu orice pre s jertfeasc Biserica Greac papalit ii, pentru aă ţ ă ă ă ăţ dobândi oarecare ajutoare pentru tronul s u; scrisoarea primit de la papa îiă ă spunea îndeajuns ce se în elegea la Roma prin cuvântul ţ unire. Lega ii seţ duser la Sfânta Sofia în ceasul când clerul se preg tea pentru Sfântaă ă Liturghie. Ei se plânser cu glas mare de înd r tnicia patriarhului i puser peă ă ă ş ă altar o sentin de excomunicare ţă aruncat contra lui. Apoi ie ir din Biserică ş ă ă scuturând praful de pe picioarele lor i rostind anatema contra celor ce nu arş fi în comuniune cu latinii. Toate acestea se f cur cu tirea împ ratului, ceeaă ă ş ă ce explic pentru ce patriarhul nu voise a avea nici o rela ie cu lega ii. Poporulă ţ ţ convins de tov r ia împ ratului cu ace ti trimi i, se revoltase. În momentulă ăş ă ş ş primejdiei, Constantin f cu oarecari concesii. Lega ii protestar c hot râreaă ţ ă ă ă

lor de excomunicare nu fusese citit a a cum era; c patriarhul avusese înă ş ă privin a lor scopurile cele mai crude i cele mai perfide. Oricum ar fi, i chiarţ ş ş când Mihail ar fi fost vinovat de acele rele scopuri, maniera lor de a lucra n- ar fi fost nici mai demn nici mai canonic . S- a f cut o alt imputare patriarhuluiă ă ă ă Mihail: aceea c a adus contra Bisericii Latine învinuiri f r temei. Vor fi fost iă ă ă ş exager ri; îns nu s- a voit a se lua seama c în scrisoarea sa patriarhul nu aă ă ă fost decât ecoul Bisericilor din R s rit. De când Papalitatea voise a impuneă ă autocra ia sa, avusese loc o puternic reac ie în toate aceste Biserici. Subţ ă ţ impulsiunea acestui sim mânt, se c utase tot ce se putea imputa acesteiţă ă Biserici Romane care, în persoana episcopilor s i, se d dea drept p zitoareaă ă ă infailibil a înv turii s n toase. Mihail Cerularie nu a fost decât interpretulă ăţă ă ă acestor imput ri; el n- ar fi avut niciodat destul influen , pentru a impuneă ă ă ţă plângerile sale, adev rate sau pretinse, R s ritului cre tin, i cei ce au voit a- lă ă ă ş ş da drept împlinitorul schismei începute sub Fotie n- au apreciat faptele decât într - un mod superficial. Ceea ce f cu for a lui Fotie contra Papalit ii a fostă ţ ăţ faptul c toate Bisericile din R s rit se g sir cu dânsul, cu toate intrigileă ă ă ă ă politice, influen a împ ra ilor, violen ele papilor i ura înver una ilor s iţ ă ţ ţ ş ş ţ ă du mani. Aceasta f cu i for a lui Mihail Cerularie. Acest patriarh n- avea niciş ă ş ţ

tiin a, nici geniul, nici virtu ile lui Fotie; îns el vorbi în numele R s ritului, iş ţ ţ ă ă ă ş R s ritul se recunoscu în protest rile sale contra novismelor Romei.ă ă ă Împ ratul, gelos pe influen a ce c p tase, îl exil i c uta a- l depune într- ună ţ ă ă ă ş ă sinod, când afl c a murit (1058).ă ă

Dup moartea patriarhului Mihail, rela iile între Roma i Constantinopoleă ţ ş devenir mai rare înc decât înainte, cel pu in pentru o vreme. Se pomene teă ă ţ ş de un legat trimis în 1071 de papa Alexandru al II- lea, îns mai mult într - ună scop politic, decât pentru motive religioase. El cugeta c împ ra ii din R s rită ă ţ ă ă ar putea fi de mare ajutor pentru cruciade.

Grigorie al VII- lea, care se urc curând pe scaunul Romei (1073), ridică ă Papalitatea la cea mai înalt culme, profitând cu dib cie de dezbin rileă ă ă provocate de feudalitate pentru a face s domine influen a Bisericiiă ţ personificate în episcopul Romei. Îns el nu se servi nicidecum de influen a saă ţ pentru a apropia R s ritul de Apus; i apoi du m nia era prea adânc întreă ă ş ş ă ă Bisericile acestor p r i, pentru ca uneltirile diplomatice ale Papalit ii s poată ţ ăţ ă ă avea pe lâng împ ra ii din R s rit un rezultat folositor. Papalitateaă ă ţ ă ă r spândise în Apus ideea c grecii erau schismatici i du mani primejdio iă ă ş ş ş pentru Biseric . R s ritenii priveau pe apuseni ca barbari, ce aveau numaiă ă ă numele de cre tin, i cari schimbaser credin a i cele mai sfinte a ez minteş ş ă ţ ş ş ă ale Bisericii. De aici neîncrederea grecilor fa de cruciade i violen eleţă ş ţ crucia ilor în privin a grecilor. Nu ne- am propus s ne întindem în aceastţ ţ ă ă lucrare asupra acestor expedi ii. Trebuie numai s ar t m faptul incontestabilţ ă ă ă c cruciadele ad ugar înc la ura ce exista de atâta vreme între R s rit iă ă ă ă ă ă ş Apus; i c dac s- au f cut încerc ri de unire, ini iativa acestor planuriş ă ă ă ă ţ apar inu totdeauna împ ra ilor, cari nu lucrar la aceasta decât din motiveţ ă ţ ă politice i din interes.ş

Ace ti împ ra i cugetau neîncetat la posesiunile lor din Apus. Ei aveau ochiiş ă ţ a inti i asupra luptelor ce existar între mai mul i papi i împ ra ii din Apus.ţ ţ ă ţ ş ă ţ Aceste lupte, pe cât de vii, pe atât de îndelungate, aveau drept cauză Papalitatea care, în virtutea suveranit ii sale duhovnice ti, pretindea aăţ ş domina asupra puterii lume ti. Alexie Comnen cuget a profita din acestea. Elş ă trimise (1112) o ambasad la Roma, vestind c ar fi gata a se duce în cel oraă ă ş

spre a primi din mânile papei coroana imperial . Aceast cerere nu avuă ă urm ri, îns ea dovede te la împ ra ii epocii o tendin pronun at întru a seă ă ş ă ţ ţă ţ ă apropia de Roma, în scopuri curat politice. Manuil Comnen (1155) c ut a seă ă în elege cu papa i cu împ ratul Apusului, Frederic, contra normanzilor cariţ ş ă r piser Sicilia de la Imperiul Constantinopolei; Adrian al IV- lea trimise cuă ă aceast ocazie lega i la Manuil i- i îns rcin cu o scrisoare pentru Vasilie,ă ţ ş ă ă arhiepiscopul Thessalonicului, în care îndemna pe acest episcop a înlesni unirea Bisericilor. 1 Vasilie îi r spunse c nu era dezbinare între greci i latini,ă ă ş fiindc aveau aceea i credin i aduceau aceea i jertf . „Cât pentru pricinileă ş ţă ş ş ă de scandal, slabe în sine, ce ne- au dep rtat pe unii de al ii”, adaug el,ă ţ ă „Sanctitatea Voastr le va putea face s înceteze prin autoritatea sa atât deă ă întins i cu ajutorul împ ratului din Apus.“ă ş ă

Acest r spuns era pe atât de dibaci, pe cât i în elept. Papalitatea f cuseă ş ţ ă inova ii; ea se bucura în Apus de o autoritate foarte întins . Cine o împiedicaţ ă de a se folosi de acea autoritate pentru a respinge propriile sale novisme sau pe cele pe care le îng duise? Numai de ea atârna s înlesneasc o unire deplină ă ă ă între ambele Biserici. Îns Papalitatea nu avea aceast idee de unire. Pentru eaă ă unirea nu putea exista decât prin supunerea Bisericii R s ritene suveranit iiă ă ăţ sale. Dar Biserica R s ritului, p strând vechea înv tur , era în împrotivireă ă ă ăţă ă nesfâr it fa de aceast suveranitate uzurpat i nu era nicidecum gata a- iş ă ţă ă ă ş suferi jugul nelegi uit.

Pe când Biserica se g sea în aceste cuget ri, împ ra ii urmau politica lor. Eiă ă ă ţ p strau bune rela ii cu împ ratul din Apus cât vreme acesta era în prietenieă ţ ă ă cu Papalitatea; îns de îndat ce se iscau lupte noi, ei se foloseau de ele pentruă ă a repeta demersurile lor pe lâng papi în privin a coroanei imperiale.ă ţ Alexandru al III- lea fiind în r zboi cu Frederic, Manuil Comnen îi trimiseă (1166) o ambasad , îns rcinat a- i face cunoscut acestui pap bunele saleă ă ă ă inten ii pentru a reuni ambele Biserici, greac i latin , pentru ca latinii iţ ă ş ă ş grecii s nu formeze mai mult decât un singur popor sub un singur ef. Elă ş cerea deci pentru dânsul coroana întregului Imperiu Roman, f g duindă ă Bisericii Romane Italia i alte foloase materiale. Papa trimise lega i laş ţ Constantinopole. Doi ani dup aceea (1169) Manuil trimise din nou oă ambasad lui Alexandru, încredin ându - l c va reuni Biserica greac i ceaă ţ ă ă ş latin dac îi va da coroana cerut . Papa refuz , sub cuvântul turbur rilor ceă ă ă ă ă ar atrage aceast concesie. Cu tot refuzul s u, se p strar cele mai bune rela iiă ă ă ă ţ între papa i Manuil, dup rug mintea c ruia un cardinal ipodiacon, numitş ă ă ă Ioan, se duse la Constantinopole pentru a lucra la unirea Bisericilor. Însă planurile lui Manuil nu erau primite de greci, cari dispre uiau pe latini nuţ numai pentru motive religioase, ci i din resentiment contra violen elor ceş ţ suferiser din partea crucia ilor. Astfel c , dup moartea lui Manuil, latinii fură ţ ă ă ă f r mil masacra i la Constantinopole (1182). Cardinalul Ioan a fost una dină ă ă ţ victime. Andronic, care provocase masacrul, a fost ales împ rat. El muriă curând dup aceea i a fost înlocuit prin Isac Anghel, care a fost detronat deă ş fratele s u Alexie Anghel. Innochentie al III- lea era episcopul Romei (1198). Deă la Grigorie al VII- lea nici un pap nu avusese atâta influen în Apus. Alexieă ţă Anghel se gr bi a urma politica Comnenilor: el trimise papei ambasadori cari îiă înmânar o scrisoare din partea sa i o alta din partea patriarhului Ioană ş Camaterie, m rturisindu - i c doreau s fac unirea Bisericilor. Innochentieă ă ă ă

1 Adrian. IV, Epist. 7.

trimise la Constantinopole lega i îns rcina i cu scrisori, în care el în l a pesteţ ă ţ ă ţ m sur Biserica Roman . Patriarhul îns rcin pe lega i cu r spunsul s u, careă ă ă ă ă ţ ă ă începea astfel: „Lui Innochentie, presfântului Pap Roman i al nostruă ş preaiubit frate în Domnul Hristos, Ioan din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Constantinopolei, patriarh al Romei noi, dragoste i pace din partea Domnuluiş

i Mântuitorului Nostru Iisus Hristos.“ Iat rezumatul scrisorii:ş ă„Citind scrisoarea ce a i trimis Smereniei Noastre, am aprobat râvnaţ

Sanctit ii Voastre pentru unirea noastr unul cu altul în credin . Îns nu văţ ă ţă ă ă voi ascunde ceea ce m- a întristat mult în scrisoarea Voastr . M mir, într -ă ăadev r, c numi i Biserica Romanilor ă ă ţ una i ş universal , ă fiindc este dovedit că ă Biserica este împ r it în Biserici particulare, cârmuite de p stori sub ună ţ ă ă singur i unic p stor suprem, Iisus Hristos. Ceea ce nu în eleg înc este faptulş ă ţ ă c numi i Biserica Romanilor ă ţ mama celorlalte Biserici. Mama Bisericilor este cea a Ierusalimului, care le întrece pe toate în vechime i în vrednicie. Nu potş deci primi învinuirea ce- mi face Sanctitatea Voastr c eu spintec haina una iă ă ş f r cus tur a lui Hristos. Când se vede, pe de o parte, Biserica noastră ă ă ă ă p strând cu sfin enie vechea doctrin asupra purcederii Sfântului Duh, i pe aă ţ ă ş voastr c zut în r t cire asupra acestui punct, voi putea preabine a vă ă ă ă ă ă întreba: Care din amândou a spintecat haina lui Hristos? ă

„Cu toate acestea, sunt gata a sprijini cu adev rat bunele inten ii aleă ţ împ ratului .“ă

Împ ratul r spunse tot astfel papei, care replic prin dou scrisori din careă ă ă ă vom da câteva extrase; el scrie patriarhului: „Întâietatea scaunului roman a fost a ezat nu de om, ci de Dumnezeu sau, ca s zic mai bine, de Dumnezeuş ă ă Omul; aceasta se poate proba prin numeroase m rturii evanghelice iă ş apostolice, înt rite prin hot rârile canonice i cari dovedesc c preasfântaă ă ş ă Biseric Roman a fost consfin it prin Sf. Petru, verhovnicul apostolilor,ă ă ţ ă pentru a fi st pâna i mama tuturor celoralte.“ Innochentie aduce o mul imeă ş ţ de texte din Scripturi i le tâlcuie te dup maniera sa.ş ş ă 1 El se mir c patriarhulă ă nu cunoa te aceste tâlcuiri; apoi încearc a r spunde la dou întreb ri puse deş ă ă ă ă el: „M întreba i”, zice el „cum Biserica Roman este ă ţ ă una i universal . ş ă Biserică universal este aceea care e întocmit din toate Bisericile, dup textul literal ală ă ă cuvântului grec catholic. În acest în eles, Biserica Roman nu este universal ,ţ ă ă ea este numai o parte din Biserica universal , îns cea dintâi i principal ,ă ă ş ă asemenea capului într - un trup; ea este astfel pentru c plinirea puterii se află ă acolo, i numai o parte din plinire decurge asupra celorlalte. Aceast Bisericş ă ă una este deci universal , ă în în elesul c ea are pe toate celelalte sub dânsa.ţ ă Dup adev ratul în eles al cuvântului, numai Biserica Roman este universal ,ă ă ţ ă ă pentru c ea este singura care a fost în l at mai presus de celelalte... Mă ă ţ ă ă întreba i cum Biserica Roman este mama Bisericilor? Ea este a a nu prin timp,ţ ă ş ci prin vrednicie. Biserica Ierusalimului poate fi privit ca mama credin ei,ă ţ pentru c aceast credin a ie it din sânul s u; Biserica Romei este mamaă ă ţă ş ă credincio ilor, pentru c ea a fost pus mai presus de ei to i, prin privilegiulş ă ă ţ vredniciei sale.“ Innochentie felicit apoi pe patriarhul pentru dorin a sa deă ţ unire; pe urm adaug c el dore te ă ă ă ş respect i ascultare ş fa deţă Biserica Roman i fa de episcopul ei ca ef al s u; c îl va primi cu condi ia de a fiă ş ţă ş ă ă ţ supus, dup cum un m dular trebuie a fi supus capului; ă ă dar, dac va refuzaă respectul i ascultarea, ş el va lucra contra lui i contra Bisericii Grece ti.ş ş

1 Noi le- am fixat mai înainte adev ratul în eles în Cap. I al acestei lucr ri.ă ţ ă

Innochentie al III- lea iubea s vorbeasc ca un st pân. El se roste te înă ă ă ş acela i chip în replica sa c tre împ ratul: declar c vrea bucuros a întruni unş ă ă ă ă sinod, de i constitu ia Bisericii nu e sinodal ; c la acel sinod va chema peş ţ ă ă patriarhul; c ă dac va voi a se supune Bisericii Romane i a da ascultarea ce îiă ş datoreaz , se va face paceă cu el. Roag pe împ ratul s aib grij ca patriarhulă ă ă ă ă s vin la sinod cu aceste gânduri; i termin scrisoarea prin amenin ri.ă ă ş ă ţă

Totu i nu le pune în aplicare, c ci în elege c pentru succesul cruciadei ceş ă ţ ă se organiza atunci trebuia s menajeze pe împ ratul grec. El scrise deciă ă crucia ilor cari p r siser Vene ia i se îndreptau spre Constantinopole:ţ ă ă ă ţ ş „Nimeni dintre voi s nu se laude c i- ar fi fost învoit a cotropi sau a jefuiă ă p mântul grecilor, ă sub pretext c nu e îndestul de supus Sfântului Scaun ă i cş ă împ ratul a uzurpat imperiul de la fratele s u. ă ă Orice crim ar fi comis el sauă supu ii lui, ş nu este al vostru a judeca, i voi n- a i luat crucea pentru a r zbunaş ţ ă aceast nedreptate.“ ă

Crucia ii tiau foarte bine c succesul le- ar garanta iertarea de gre ale. Eiţ ş ă ş f cuser la Vene ia un tratat cu junele Alexie, fiul lui Isac i nepot ală ă ţ ş împ ratului. Acest principe f g duia, dac crucia ii i- ar da tronul r pit deă ă ă ă ţ ă unchiul s u, c va supune Biserica Greac suveranit ii papale i se va uni cuă ă ă ăţ ş crucia ii contra musulmanilor. Ajun i înaintea Constantinopolei, crucia iiţ ş ţ ar tar poporului pe tân rul Alexie, dar în eleser îndat c prin acest mijlocă ă ă ţ ă ă ă nu stârneau nici o simpatie. Atunci se hot râr a- l impune ora ului, pe care îlă ă ş luar cu asalt. Ei în tiin ar despre aceasta pe papa printr - o scrisoare, în careă ş ţ ă c utau a se ap ra pentru c au atacat pe greciă ă ă 1: „Crudu l uzurpator al imperiului (Alexie Anghel) vorbise poporului i îl f cuse s cread c latiniiş ă ă ă ă veneau spre a r pi vechea lor libertate i a- l supune puterii legilor lor iă ş ş st pânirii papei. ă Aceasta îi însufle ise a a în contra noastr i în contraţ ş ă ş tân rului principe, încât nu voiau de loc a ne asculta.“ Pretind apoi c ei auă ă fost mai întâi ataca i de greci; istorisesc ceea ce a f cut pentru ei b trânulţ ă ă împ rat Isac, în în elegere cu fiul s u Alexie, i nu uit a ad uga: „Elă ţ ă ş ă ă f g duie te înc a v ă ă ş ă ă da ascultarea ce au dat papilor împ ra ii catholiciă ţ predecesorii s i, i de a întrebuin a toat puterea sa ă ş ţ ă pentru a readuce la ascultarea Voastr Biserica R s ritean .“ă ă ă ă

Unul din efii crucia ilor, Contele de Saint Paul, scria din parte - i Ducelui deş ţ Louvain: „Noi am dus atât de departe cauza Mântuitorului, încât Biserica R s ritean , a c rei mitropolie era odinioar Constantinopole, ă ă ă ă ă fiind reunit cuă papa, eful s u, ş ă dimpreun cu împ ratul i tot imperiul s u, ă ă ş ă dup cum ea eraă din vechime, se recunoa te fiica Bisericii Romane i voie te a- i da ascultare cuş ş ş umilin pe viitor. ţă Patriarhul însu i are s mearg la Roma spre a primi palliumş ă ă (mantia), i a f g duit aceasta cu jur mânt, dimpreun cu împ ratul.“ş ă ă ă ă ă

Tân rul Alexie scrise papei în acela i fel: „M rturisim”, zice el, „că ş ă ă principala cauz care a f cut pe pelerini s ne ajute este faptul c noi amă ă ă ă f g duit de bun voie i cu jur mânt c ă ă ă ş ă ă vom recunoa te cu umilin peş ţă pontiful roman de ef bisericesc a toat cre tin tatea i de urma al Sfântuluiş ă ş ă ş ş Petru, i c vom întrebuin a toat puterea noastr pentru a aduce Bisericaş ă ţ ă ă R s ritean la aceast recunoa tere, ă ă ă ă ş în elegându - se bine c aceast reunire vaţ ă ă fi foarte folositoare imperiului i foarte m rea pentru noi. V repet m aceea iş ă ţă ă ă ş f g duin prin ace tia ce vi se înf i eaz i ă ă ţă ş ăţ ş ă ş cerem sfaturile voastre pentru reunirea Bisericii R s rituluiă ă ..”

1 Cf. Villehardouin; Cf. It. Godef., ad ann. 1203; Raynald. Annal.; Innochent. al III- lea, Epist.

Se în elege deci c unirea nu era decât supunerea fa de scaunul Romei.ţ ă ţă Crucia ii i protejatul lor în elegeau c numai astfel de f g duieli puteau faceţ ş ţ ă ă ă pe Innochentie al III- lea s aprobe ceea ce la început interzisese. Innochentieă r spunde lui Alexie c aprob sim mintele sale în privin a reunirii Bisericiiă ă ă ţă ţ R s ritene. De va fi credincios acestor f g duin e, el îi va da tot soiul deă ă ă ă ţ foloase; de nu va fi credincios, el îi prezice c va c dea înaintea vr jma iloră ă ă ş s i.ă

Innochentie r spunse apoi Crucia ilor. El se temea ca nu cumva ei s fi cerută ţ ă de la Alexie f g duin a de a supune Biserica R s ritului numai pentru ca s - iă ă ţ ă ă ă ş spele gre ala lor. „Vom judeca”, zice el, „dac a i lucrat cu cur ie, prinş ă ţ ăţ urm toarele fapte: dac împ ratul ne va trimite scrisori anume, ca s le putemă ă ă ă p stra ca prob autentic a jur mântului s u; dac patriarhul ne va trimite oă ă ă ă ă ă delega ie solemn pentru a recunoa te întâietatea Bisericii Romane i a neţ ă ş ş f g dui supunere; ă ă d ac ne va cere palliumul (mantia), ă f r de care el nu poateă ă îndeplini dup lege îndatoririle patriarhale.“ă

Oare putea Biserica R s ritean s recunoasc într- o astfel de doctrină ă ă ă ă ă înv tura celor dintâi opt veacuri? ăţă

Curând dezbinarea se ivi între crucia i i Alexie care, odat împ rat, uitţ ş ă ă ă f g duin ele sale. Îns tân rul principe î i înstr inase pe greci, suindu - se peă ă ţ ă ă ş ă tron cu sprijinul latinilor. El a fost deci detronat. Constantinopolul c zu înă puterea unui aventurier. Crucia ii hot râr c acest om n- avea nici un drept laţ ă ă ă coroan , i c grecii trebuiau a fi cu atât mai pu in menaja i, fiindc ei ă ş ă ţ ţ ă se sustraser de la ascultarea papei. ă Ei luar atunci ora ul i puser pe tronulă ş ş ă imperial pe unul din ai lor, pe Baudouin, Conte de Flandra. Constantinopolul a fost pr dat i toate bisericile sale fur ă ş ă profanate, jefuite iş pustiite.

Imperiul Latin din Constantinopole începu în 1204 i se sfâr i în 1261. Înş ş timpul acestei perioade de aproape o jum tate de veac, ura între greci i latiniă ş lu propor ii însp imânt toare. Marchizul de Monferrat, eful cruciadei, scriseă ţ ă ă ş papei c dac a luat Constantinopolul, era mai ales pentru ă ă a aduce un serviciu Sfântului Scaun i pentru a readuce pe greci la ascultarea ce i se cuvenea.ş „Dup minunata noastr biruin ”, adaug el, „n- am f cut nimic decât înă ă ţă ă ă vederea reunirii Bisericii R s ritului cu sfântul Scaun; i a tept m pentru acestă ă ş ş ă sfâr it sfatul Vostru.“ş

Innochentie, în r spunsul s u, ve teji excesele i sacrilegiile de care seă ă ş ş f cuser vinova i crucia ii. „Grecii”, adaug el, „cu toate relele tratamente ceă ă ţ ţ ă suferir de la cei ce vor a- i sili s revin la ascultarea Bisericii Romane, nu seă ă ă pot hot rî la aceasta pentru c ei nu v d la latini decât crime i lucr ri aleă ă ă ş ă întunericului, i pentru c îi ur sc ca pe ni te câini... Cu toate acestea”, ziceş ă ă ş apoi papa, „judec ile lui Dumnezeu sunt nep trunse, pentru aceasta noi nuăţ ă voim a judeca cu u urin aceast afacere; se poate ca grecii s fi fostş ţă ă ă pedepsi i ţ cu dreptate pentru p catele lor, de i voi a i lucrat ă ş ţ cu nedreptate v rsând ura voastr asupra lor; se poate ca Dumnezeu s v r spl teasc ă ă ă ă ă ă ă cu dreptate pentru c a i fost uneltele propriei sale r zbun ri.“ Se vede dină ţ ă ă acestea c Innochentie al III- lea era destul de cump nit pentru a face deosebiriă ă subtile fa de un ora acoperit de sânge i de ruine. Urmarea scrisorii saleţă ş ş este vrednica încununare a celor precedente: „S l s m”, zice el, „chestiunileă ă ă îndoioase. Este sigur c voi pute i ine i ap ra p mântul ce l- a i câ tigat prină ţ ţ ş ă ă ţ ş hot rârea lui Dumnezeu; îns cu condi ia c ve i restitui bunurile Bisericilor iă ă ţ ă ţ ş ve i fi totdeauna credincio i Sfântului Scaun i Nou .“ţ ş ş ă

Suveranitatea papal era marele i unicul el. Crimele deveneau virtu i, deă ş ţ ţ

îndat ce autoritatea Sfântului Scaun era propov duit i sprijinit .ă ă ă ş ăNemul umit de a aproba luarea Constantinopolului, Innochentie întreprinseţ

a stabili într - un chip solid noul imperiu. Pentru aceasta el scrise episcopilor din Fran a o circular al c rei cuprins este urm torul: „Dumnezeu, vrând aţ ă ă ă consfin i Biserica sa prin reunirea schismaticilor, a f cut s treac imperiulţ ă ă ă grecilor trufa i, supersti io i i neascult tori ş ţ ş ş ă la latinii cei smeri i, evlavio i,ţ ş catolici i supu i. ş ş Noul împ rat, Baudouin, invit tot soiul de oameni, clerici iă ă ş laici, nobili i pro ti, de ambele sexe i de toat starea, a se duce în imperiulş ş ş ă s u ă pentru a primi acolo bog ii ăţ dup meritul i destoinicia lor. Pentru aceastaă ş papa a poruncit episcopilor s îndemne ori pe cine a se duce, i el f g duie teă ş ă ă ş indulgen a ţ cruciadei celor ce vor merge spre a înt ri noul imperiu.”ă

Baudouin rugând pe papa s - i trimit clerici latini pentru a înt ri Bisericaă ă ă papal în R s rit, Innochentie scrise o nou circular episcopilor din Fran a:ă ă ă ă ă ţ „Trimite i”, zice el, „în acea ar c r ile ce ave i de prisos, cel pu in spre a leţ ţ ă ă ţ ţ ţ copia, pentru ca Biserica din R s rit s se asemene cu cea din Apus în laudeleă ă ă lui Dumnezeu.“ Astfel, venerabilele liturghii ale R s ritului nu aflau hară ă înaintea Papalit ii. Ea voia o Biseric nou în noul imperiu greco- latin.ăţ ă ă

Baudouin a ez la Constantinopole un cler latin i numi canonici cariş ă ş st teau la Sfânta Sofia. Ace tia aleser de patriarh pe vene ianul Thomasă ş ă ţ Morosini. Innochentie nu g si alt neregularitate decât faptul c a fost ă ă ă ales ; de- aceea, în loc de a- i confirma alegerea, numi de- a dreptul pe acela iş Thomas la patriarhat. Scrisoarea sa merit a fi citat : „Cât pentru persoanaă ă alesului”, scrise el, „ne este de ajuns de cunoscut atât nou cât i fra iloră ş ţ no tri cardinali, din cauza îndelungatei petreceri ce a f cut pe lâng noi; timş ă ă ş c este de neam nobil i cu bune moravuri, în elept, prev z tor i destul deă ş ţ ă ă ş înv at. Îns cercetând alegerea, n- am g sit- o ăţ ă ă canonic , ă pentru c laiciiă neavând nici o putere de a dispune de afacerile biserice ti, patriarhulş Constantinopolei nu trebuia s fie ales prin autoritatea vreunui principeă secular. Afar de aceasta, clericii vene ieni ce se zic canonici ai Sfântei Sofii, n-ă ţar fi avut dreptul de a alege, nefiind a eza i în aceast Biseric nici de noi, niciş ţ ă ă de lega ii sau delega ii no tri. Pentru aceasta noi am casat aceast alegere ţ ţ ş ă în plin consistoriu.“

Apoi papa declar c , voind a da acelei Biserici ajutorul cu care esteă ă îndatorat, nume te patriarh pe acela i Tomas, ş ş în virtutea deplin t ii puteriiă ăţ sale.“

Nimic nu poate fi legitim în Biseric , decât prin aceast putere deplin :ă ă ă aceasta era preten ia Papalit ii. Innochentie ia apoi ap rarea bunurilorţ ăţ ă biserice ti, din care crucia ii î i însu iser o parte. „Nu se cuvine nicidecum”,ş ţ ş ş ă zice el, „ca sfântul Scaun s le dea putere asupra acestui punct. Pe lângă ă aceasta, fiindc ei au f cut tratatul lor cu vene ienii ă ă ţ pentru cinstea Bisericii Romane, dup cum o zic ei mai la fiecare articol, ă noi nu putea înt ri ceea ce seă abate de la aceast cinste.“ă

Innochentie confer lui Tomas Morosini, care nu era decât ipodiacon,ă diaconatul, preo ia i episcopatul; apoi public o ţ ş ă bul , ă în care se exprima astfel: „Prerogativa de har ce a dat Sfântul Scaun Bisericii Bizantine arată l murit ă plinirea puterii ce acest Scaun a primit de la Dumnezeu, fiindc Sfântulă Scaun a pus aceast Biseric în rangul Bisericilor Patriarhale. El a scos- o ca dină ă pulbere, a ridicat - o pân la punctul de a o prefera celor ale Alexandriei,ă Antiohiei i Ierusalimului; a pus- o al turi cu Biserica Roman , mai presus deş ă ă celelalte.“ Innochentie accepta faptul c Biserica Constantinopolei avea ală

doilea rang în Biseric . Îns el îl atribuia scaunului Romei, de i acest scaună ă ş protestase contra canoanelor sinoadelor ecumenice de la Constantinopole iş de la Chalcedon, care îi d duser f r voia sa al doilea rang. Iat cumă ă ă ă ă Papalitatea, în Evul de Mijloc, preschimb istoria spre a da probe în sprijinulă preten iilor sale.ţ

Patriarhul grec al Constantinopolei, Ioan Camaterie se retrase în Tracia i î iş ş d du demisia. El a fost înlocuit prin Mihail Avtorian, care încoron pe Theodoră ă Lascaris ca împ rat al grecilor. i unul i altul fixar re edin a lor la Nicea înă Ş ş ă ş ţ Vithinia.

Francezii i vene ienii intrar în lupt în privin a noului patriarh latin i aş ţ ă ă ţ ş împ r irii bunurilor biserice ti. Thomas se adres papei, care îi r spunseă ţ ş ă ă printr - o lung scrisoară e, din care vom cita acest extras: „Dintre cele patru animale ce sunt împrejurul scaunului dumnezeiesc, Ezechiel pune vulturul mai sus de celelalte, pentru c ă dintre cele patru Biserici Patriarhale, figurate prin aceste animale i care sunt împrejurul sfânş tului Scaun ca servitoarele sale, cea din Constantinopole are întâietatea.”

A adar, Roma era scaunul. Vulturul imperial însemna Constantinopole, iş ş trebuia a fi cel întâi dintre animalele simbolice cari adorau Roma. Iat modestaă idee a lui Innochentie al III- lea despre autoritatea sa. El d astfel o origineă divin întâiet ii Constantinopolei, pentru c ea îi venise de la sfântul Scaun,ă ăţ ă organul lui Dumnezeu. Dup acest început al scrisoarii, papa d lui Thomasă ă instruc iuni, între care vedem acestea: „M întreba i cum trebuie s rândui iţ ă ţ ă ţ episcopiile în rile unde nu sunt decât greci i în cele unde sunt amesteca i cuţă ş ţ latini. În cele dintâi ve i hirotoni episcopi greci, dac ve i g si pe unii cari s vţ ă ţ ă ă ă fie credincio i i cari s voiasc a primi de la voi hirotonia. În episcopiileş ş ă ă amestecate ve i hirotoni latini i- i ve i prefera grecilor... De nu ve i puteaţ ş ţ ţ readuce pe greci la ritul latin, trebuie s - i suferi i întru ale lor, pân ce Sfântulă ţ ă Scaun va porunci altminteri.“ Aceasta a fost regula statornic urmat deă Papalitate în privin a ţ grecilor uni i: ţ a- i îng dui pân va putea s - i supun .ă ă ă ă

De la acea epoc se v zur în R s rit, prin autoritatea papal , dou Bisericiă ă ă ă ă ă ă catholice opuse una alteia. Schisma a fost de atunci un fapt împlinit (1206). Dup cum scria foaă rte bine episcopul din Thessalonic papei Adrian al IV- lea, schisma nu exista în realitate înainte de acea epoc . Era numai ă o protestare a Bisericii R s ritene contra novismelor romane. Acel protest exista înc înainteă ă ă de Mihail Cerularie i chiar înainte de Fotie. Ea luase sub ace ti patriarhi unş ş caracter mai accentuat, pentru c Roma ă inova din ce în ce mai mult i voia aş impune absolutismul s u în toat Biserica; îns , în fond, schisma nu eraă ă ă s vâr it , dup cum remarc cu dreapt judecat Fleury fa de rela iile luiă ş ă ă ă ă ă ţă ţ Manuel Comnen cu Alexandru al III- lea: „Nu se poate zice c în timpul s uă ă schisma grecilor a fost înc format “ă ă 1. Aceast observa ie f cut în trecere deă ţ ă ă înv atului istoric, ce nu poate fi b nuit de par ialitate în favoarea Bisericiiăţ ă ţ R s ritene, are o însemn tate ce nu va sc pa nim nui. Din aceasta se poateă ă ă ă ă conchide c nici Fotie, nici Mihail Cerularie nu f cur schisma. Cine deci a fostă ă ă autorul ei?

Ar fi imposibil a ar ta m car pe unul dintre greci. Pentru noi esteă ă Papalitatea care, dup ce a provocat protestele Bisericii R s ritene i le- aă ă ă ş înt rit prin preten iile sale autocratice, a întemeiat într - adev r schisma.ă ţ ă Autorul adev rat al acestei schisme ă este papa Innochentie al III- lea. Ea a fost

1 Fleury, op.cit., Cart. LXXIII., §. 32.

început prin Biserica Latin a Ierusalimului. i a fost des vâr it prin cea deă ă Ş ă ş ă la Constantinopole.

Iat ce m rturise te istoria adev rat i nep rtinitoare. Papalitatea, dup ceă ă ş ă ă ş ă ă a stabilit schisma, a mai înt rit - o a ezând episcopii latine în ora ele unde erauă ş ş deja a ezate episcopii grece ti din vremea apostolic . Când episcopii latini nuş ş ă putur s - i stabileasc re edin a acolo, Roma le- a dat titlurile în ă ă ş ă ş ţ partibus infidelium (în p r ile necredincio ilor), ca i cum Biserica Apostolic de R s rită ţ ş ş ă ă ă n- ar avea între membrii s i decât ă necredincio iş .

Innochenti e al III- lea muri în 1216. Urma ii s i îi continuar opera. Cu toateş ă ă acestea împ ra ii greci de la Nicea, v zându - se pe punctul de a c dea înainteaă ţ ă ă atacurilor împ ra ilor latini din Constantinopole, cugetar a relua politicaă ţ ă predecesorilor lor în privin a Papalit ii. Dup rug mintea împ ratului Ioanţ ăţ ă ă ă Vatachie, patriarhul Gherman scrise papei Grigorie al IX- lea (1232) o scrisoare plin de cele mai bune sim minte.ă ţă 1 El începe prin a se adresa lui Iisus Hristos piatra din capul unghiului care a strâns toate ne amurile într - o singură Biseric ; recunoa te ă ş întâietatea de onoare a episcopului Romei i declar c nuş ă ă voie te a o contesta; apoi adaug : „S c ut m cu toat îngrijirea posibil cineş ă ă ă ă ă ă au fost autorii dezbin rii. De suntem noi, ar ta i- ne r ul ce am s vâr it iă ă ţ ă ă ş ş aplica i doctoria; de sunt latinii, noi nu putem crede c inten ia voastr ar fiţ ă ţ ă aceea de a r mâne în afar de mo tenirea Domnului prin ă ă ş ignoran ţă sau printr -o criminal înd r tnicie. Toat lumea convine c dezbinarea a venit dină ă ă ă ă credin e deosebite, din desfiin area canoanelor, din schimb ri în riturile ce ne-ţ ţ ăau venit de la P rin ii no tri prin predanie. i iar i, toat lumea e martor că ţ ş Ş ăş ă ă ă noi cerem într- un mod rug tor a ne reuni într - adev r, dup o cercetareă ă ă aprofundat ce se va face, pentru ca i dintr - o parte i din alta s nu se maiă ş ş ă arunce vinov ia de schism .“ Dup ce zugr ve te tabloul nenorocirilor pe cariăţ ă ă ă ş învinuirea de schism le- au atras din partea crucia ilor, Gherman strig : „Auă ţ ă doar aceasta înva Sf. Petru când recomand p storilor de a p stori turmaă ţă ă ă ă lor f r silnicie, nici tiranie? tiu c atât dintr - o parte cât i din alta noiă ă Ş ă ş credem c fiecare avem dreptate i c nu ne în el m. Ei bine! s ne raport m laă ş ă ş ă ă ă Scriptur i la P rin i.“ă ş ă ţ

Gherman se adres de asemenea i cardinalilor ce formau consiliul papei.ă ş „Îng dui i - ne”, le scrie el, „s spunem adev rul: dezbinarea a venit de laă ţ ă ă ap sarea cea tiranic pe care voi o exercita i i de la abuzurile Bisericiiă ă ţ ş Romane care, în loc de a fi mam , este ma ter , i care calc în picioare peă ş ă ş ă celelalte Biserici cu atât mai vârtos, cu cât ele se umilesc mai mult înaintea ei... Noi suntem scandaliza i de a v vedea deda i numai i numai la bunurileţ ă ţ ş p mânte ti, adunând din toate p r ile aur i argint i f când regatele s vă ş ă ţ ş ş ă ă ă pl teasc tribut.“ Gherman reclam deci o cercetare aprofundat aă ă ă ă chestiunilor care dezbin Biserica i, pentru a face s se în eleagă ş ă ţ ă însemn tatea acestei cercet ri, el arat c o mul ime de popoare sunt deă ă ă ă ţ acord cu dânsul.

Grigorie al IX- lea 2 nu urm pe Gherman pe t râmul în care voia a se a ezaă ă ş acest patriarh. El imput Bisericii Grece ti c prea s- a supus puterii laice, ceeaă ş ă ce a f cut - o s - i piad libertatea; îns nu spune în ce const libertateaă ă ş ă ă ă Bisericii. Pentru tot cre tinul aceast libertate consta în dreptul de a p straş ă ă doctrina dumnezeie te descoperit i legile apostolice în întregimea lor.ş ă ş1 Vezi aceast scrisoare în ă Colec ia Sinoadelor ţ a lui Labbe, tom XI. Cf. i istoricul Matthieu.ş Paris.2 Grig. IX, Epist., în Colec . Sinoad.ţ , tom XI.

Din acest punct de vedere, oare nu a fost Biserica R s ritului totdeauna maiă ă liber decât cea din Apus? Când o Biseric jertfe te adev rul pentru a ascultaă ă ş ă ori de un împ rat, ori de un pap - rege, ea nu e mai pu in servil . Nu este oareă ă ţ ă de mirare ca Papalitatea, dup ce a subjugat Biserica Latin i c uta acum aă ă ş ă subjuga i pe cea din R s rit, s mai vorbeasc de libertatea acesteia de peş ă ă ă ă urm ? Grigorie al IX- lea, în loc de a primi dezbaterea ce îi propunea Gherman,ă îi f g duie te c va trimite doi dominicani i doi franciscani pentru a- i explicaă ă ş ă ş inten iile sale i pe cele ale cardinalilor. Ace ti c lug ri plecar într - adev rţ ş ş ă ă ă ă anul urm tor (1233) spre Nicea i aduser patriarhului Gherman o scrisoare înă ş ă care papa compara schisma grecilor cu aceea a Samariei. M rturisim că ă compara ia nu prea era la locul ei.ţ

Într- adev r, Roma nu era nici Ierusalimul, nici Templul universal, niciă p str toarea legii. Aceste titluri apar ineau mai curând Bisericii R s riteneă ă ţ ă ă decât celei a Romei; aceasta schimbase dogmele i legiuirile apostolice, pe câtş ă vreme cealalt le p stra cu evlavie. În aceea i scrisoare, Grigorie al IX- lea î iă ă ş ş atribuie, ca ef al Bisericii, îndoita putere duhovniceasc i vremelnic ; elş ă ş ă pretinde chiar c Iisus Hristos a dat aceast de pe urm putere Sfântului Petruă ă ă când i- a zis: „pune- i înapoi sabia ta în teac .” ţ ă Tâlcuirea textului este vrednică de p rerea ce voia el a sus ine! Grigorie al IX- lea termin atacând pâineaă ţ ă dospit ca materie a Euharistiei. „Aceast pâine”, zice el, „înseamn trupulă ă ă stric cios al lui Iisus Hristos, pe cât vreme azima înseamn trupul s u înviată ă ă ă

i prosl vit.“ş ăCei patru c lug ri apuseni fur primi i la Nicea cu mari onoruri. Ei avură ă ă ţ ă

conferin e cu clerul grec asupra purcederii Sfântului Duh i a Euharistiei.ţ ş Exist darea de seam despre aceste conferin e, scris în Apus.ă ă ţ ă 1 În ea c lug riiă ă î i atribuie biruin a, dup cum se în elege de la sine; chiar i din relatarea lorş ţ ă ţ ş se vede c ei amestecau în Sfînta Treime fiin a i pă ţ ş ersonalitatea, purcederea esen ial ţ ă i trimiterea în timp a Sfântului Duh asupra Bisericii; c citar în falsş ă ă Scriptura i P rin ii; c nu putur da seam de adaosul f cut la Crez; cş ă ţ ă ă ă ă ă comparar acest adaos, ce se f cuse în mod neregulamentar, i care se raportaă ă ş la o nou dogm , cu dezvoltarea ce sinodul ă ă ecumenic din Constantinopole d duse Crezului de la întâiul sinod ă ecumenic de la Nicea.

Cât pentru Euharistie, discu ia a fost mai neînsemnat . Înainte de a seţ ă retrage, c lug rii declarar împ ratului c dac grecii voiau a se uni cu Bisericaă ă ă ă ă ă Roman , ei trebuiau a primi credin a ei i a se supune autorit ii papei. Deciă ţ ş ăţ nu veniser spre a cerceta care era adev rata credin i dac autoritateaă ă ţă ş ă papal era legitim : ă ă unire, în cugetarea lor, ca i în cea a papei, n- avea altş în eles decât ţ supunere. Patriarhul Gherman n- o în elegea în acest fel; pentruţ aceasta el adun un sinod, spre a cerceta punctele de discordie ce existau întreă greci i latini.ş 2 Aceast adunare avu loc la Nimfea. Dup cum relateaz chiară ă ă nun ii, singurul lor triumf a fost acela de a întreba pe greci pentru ce nu maiţ erau supu i papei, dup ce au recunoscut odinioar autoritatea sa. Dac ar fiş ă ă ă s - i credem pe ei, grecii se zice c au fost foarte încurca i întru a r spunde laă ă ţ ă aceast întrebare i p zir t cerea. Este de ajuns o asemenea povestire pentruă ş ă ă ă a putea aprecia buna credin cu care a fost întocmit istorisirea lor. Desigur,ţă ă cel mai ignorant dintre greci tia c autoritatea papal nu fusese niciodatş ă ă ă recunoscut în R s rit. Dup lungi discu ii asupra purcederii Sfântului Duh iă ă ă ă ţ ş asupra azimilor, împ ratul chem pe ă ă nun ii ţ i le zise: „Ca s ajungem la pace,ş ă

1 Ap. Rainald, ad. Ann. 1233.2 Rainald, ad. Ann. 1233; Wading, Annal Min., ad. Ann. 1233.

trebuie a face din amândou p r ile concesii. Lep da i deci adaosul vostru dină ă ţ ă ţ Crez, i noi vom primi azimile voastre.“ Nun ii refuzar . „Cum dar s seş ţ ă ă încheie pacea?“ zise împ ratul. „Iat cum”, r spunser nun ii: „S crede i i să ă ă ă ţ ă ţ ş ă înv a i c nu se poate s vâr i Euharistia decât cu azime, i s arde i toateăţ ţ ă ă ş ş ă ţ c r ile unde s- a înv at contrariul; s crede i i s înv a i c Sfântul Duhă ţ ăţ ă ţ ş ă ăţ ţ ă purcede de la Fiul ca i de la Tat l, i s arde i toate c r ile unde s- a înv atş ă ş ă ţ ă ţ ăţ contrariul. Papa i Biserica Roman nu vor t ia o iot din credin a lor; singuraş ă ă ă ţ concesie ce vi se poate face este de a nu v sili s cânta i Crezul cu adaosulă ă ţ latin.“ Acesta e rezumatul r spunsului nun iilor. Împ ratul se sup r . Laă ţ ă ă ă ultima edin a sinodului, ambele p r i se desp r ir zicându - i una alteiaş ţă ă ţ ă ţ ă ş anatem . Nu se putea a tepta decât la acest rezultat.ă ş

Aproape treizeci de ani (1269) dup acest sinod, Mihail Paleologul reintra înă Constantinopole i distrugea imperiul latin, care nu durase decât cincizeci iş ş

apte de ani.şPapalitatea vedea apunând astfel cele mai scumpe speran e ale sale. Urbanţ

al IV- lea, care ocupa scaunul din Roma, scrise lui Ludovic al IX- lea, regele Fran ei, îndemnându - l a lua ap rarea împ ratului latin „alungat de greciiţ ă ă schismatici, spre ru inea Apusului.” El c ut a r scula Europa întreag i f cuş ă ă ă ă ş ă a se predica o cruciad contra lui Paleologu. Acest împ rat încerc să ă ă ă îmblânzeasc pe papa, trimi ându - i ambasadori i daruri, i f g duindu - i că ţ ş ş ă ă ă va lucra cu st ruin la unirea Bisericilor. Aceast politic , inaugurat deă ţă ă ă ă Comneni, i reluat de Paleologi, ajunse la dou adun ri solemne, al doileaş ă ă ă sinod de la Lion i cel de Floren a, în care s- a încercat a se stabili bazele unirii.ş ţ Toate încerc rile fur f r folos, pentru c Papalitatea nu în elegea s seă ă ă ă ă ţ ă discute autoritatea sa suprem i universal , nici doctrinele pe care leă ş ă sus inea. Climent al IV- lea o declar formal într - un proiect de unire, trimis luiţ ă Mihail Paleologul prin patru franciscani. 1 Dup acela i pap , Mihail era vinovată ş ă de dezbinarea ce exista între Biserici, pentru c el ar putea obliga pe tot clerulă grec a subscrie la preten iile Papalit ii dac ar voi s întrebuin eze puterea sa.ţ ăţ ă ă ţ Întrebuin area acelei puteri, spunea el, pentru a sili clerul grec, ar fi singurulţ mijloc de a- i asigura imperiul contra incursiunilor latinilor. A adar, dupş ş ă Climent al IV- lea, interesul, for a i amenin area erau adev ratele mijloace deţ ş ţ ă a ajunge la unire. Mihail Paleologul se temea mai cu seam de o n v lire dină ă ă partea lui Carol, regele Siciliei. Aducându - i aminte c Climent al IV- lea îiş ă scrisese c mijlocul de a se ap ra contra latinilor era de a uni Bisericile, scriseă ă lui Grigorie al X- lea spre a- i m rturisi bunele sale dispozi ii în această ţ ă privin .ţă

Nu ne- am propus a istorisi pe larg istoria rela iilor ce avur loc atunci întreţ ă Grigorie i Mihail. Vom spune numai c acesta din urm nu lucr decât într - unş ă ă ă scop politic; c el abuz de autoritarea sa imperial pentru a decide pe câ ivaă ă ă ţ episcopi s sprijine planurile sale; c prigoni pe cei ce se împrotivir ; c ni teă ă ă ă ş episcopi tr d tori, din motive interesate, f cur toate concesiile pretinse deă ă ă ă papa; c ei fur dezaproba i de c tre ceilal i, cu toate grozavele prigoniri ce leă ă ţ ă ţ atrase acea dezaprobare; în fine, c unirea, în loc de a fi stabilit prin acesteă ă intrigi i silnicii, ajunse a fi înc mai grea.ş ă

Iat , în rezumat, istoria celor ce au avut loc la sinodul al doilea de la Lionă (1274) cu privire la unirea Bisericilor, i a celor ce avur loc dup sinod înş ă ă sânul Bisericii Grece ti. Totul este politic i n- are nici un caracter religios.ş ă ş

1 Rainald., Annal. Eccles. ; Wading., Annal. Min.; Pachymeros, Hist. Orient, Cart. V; Colec iaţ Sinoadelor , tom IX.

Grigorie al X- lea promulg la Lion pacea pe bazele puse de Climent al IV- lea.ă Numai c aceast unire nu a fost încheiat decât cu Mihail Paleologul i câ ivaă ă ă ş ţ oameni f r principii. Biserica R s ritean nu lu nicidecum parte la aceasta.ă ă ă ă ă ă Roma îns i a fost atât de încredin at de acest lucru, încât Martin al IV- leaăş ţ ă excomunic pe Mihail Paleologul pentru c i- a b tut joc de Papalitate subă ă ş ă pretextul unirii (1281). Andronic, care a fost împ rat dup Mihail (1283),ă ă renun la o politic atât de pu in sincer , îns ea a fost reînceput de Ioanţă ă ţ ă ă ă Paleologul pentru sinodul din Floren a.ţ

Între aceste dou adun ri de la Lion i de la Floren a avur înc loc oarecariă ă ş ţ ă ă conferin e între papi i împ ra i, dar nu duser la nimic, pentru c Bisericaţ ş ă ţ ă ă R s ritului, în loc de a se apropia de Biserica Roman , se g sea cu atât maiă ă ă ă dep rtat , cu cât Papalitatea devenea mai îngâmfat i mai preten ioas .ă ă ă ş ţ ă

Ioan Paleologul reu i cu toate acestea, întrebuin ându - i toat autoritatea,ş ţ ş ă s atrag un oarecare num r de episcopi la sinodul de la Floren a.ă ă ă ţ

În aceast adunare trebuie s deosebim dou perioade anumite, aceea aă ă ă expunerii doctrinale i aceea a concesiilor.ş

Prin expunerea doctrinal s- a demonstrat c Biserica R s ritean era înă ă ă ă ă dezacord cu Biserica Roman asupra mai multor puncte fundamentale i c eaă ş ă men inea doctrina sa împrotiva novismelor papale, pentru c acea doctrin îiţ ă ă fusese predat de c tre Apostoli i de P rin ii din vechime.ă ă ş ă ţ

Concesiile se g sir în dezacord cu expunerea doctrinal . Pentru ce? Pentruă ă ă c papa i împ ratul din R s rit alergaser la toate resursele despotismului loră ş ă ă ă ă spre a înfrâna rezisten a grecilor; pentru c papa, cu toate angajamentele saleţ ă formale, l sa s moar de foame pe grecii cari nu ascultau de preten iile sale,ă ă ă ţ

i pentru c Împ ratul în acela i timp le f cea imposibil reîntoarcerea înş ă ă ş ă ă patria lor; pentru c Papalitatea tiu a câ tiga pentru cauza sa pe câ ivaă ş ş ţ oameni ambi io i, a c ror tr dare o r spl ti prin p l ria de cardinal i alteţ ş ă ă ă ă ă ă ş onoruri. Dar cu toate mijloacele acestea, Papalitatea nu putu reu i a face s seş ă recunoasc într- un mod limpede pretinsa sa suveranitate de c tre sinodul deă ă la Floren a. C ci aceast adunare, pe cţ ă ă ând proclama suveranitatea de drept divin, în acela i timp insera în decretul s u o clauz care o anula i o declaraş ă ă ş ca o uzurpare sacrileg . ă

Într- adev r, aceast suveranitate nu poate fi decât o uzurpare, de îndat ceă ă ă se încearc a- i determina caracterulă prin raportare la sinoadele ecumenice.

Min itu- i- a nedreptatea ei i ţ ş ş în acea vestit adunare, care nu a fost decât oă conjura ie contra înv turii s n toase; care nu promulg , sub numele deţ ăţă ă ă ă unire, decât o tranzac ie minciunoas , rupt mai înainte de a fi încheiat ; pe aiţ ă ă ă c rei partizani Biserica de R s rit îi anatematiza, iar Biserica de Apus,ă ă ă reprezentat în cea mai mare parte de c tre sinodul de la Bâle, condamn peă ă ă principalul autor, papa Evghenie, ca eretic, schismatic i vr jma Bisericii.ş ă ş

De la tris ta dram de Floren a, Papalitatea n- a mai încercat a supuneă ţ Biserica R s ritului. Ea a ales mai bine a lucra ca s o dezorganizeze pu in câteă ă ă ţ pu in, spre a ajunge progresiv a o subjuga. Politica sa a fost aceasta: a respectaţ în aparen doctrina i riturile orientale; a profita de toate împrejur rile, iţă ş ă ş mai ales de conflictele între na ionalit i, pentru a se insinua i a daţ ăţ ş autoritatea sa ca sprijin i ca protec ie a drepturilor na ionale; a se mul umiş ţ ţ ţ deocamdat cu o recunoa tere vag i nederminat a acestei autorit i iară ş ă ş ă ăţ apoi, prin tot soiul de mijloace ipocrite i în el toare, a înt ri acea autoritate,ş ş ă ă pentru a abuza de ea mai pe urm contra doctrinei i a riturilor pe care maiă ş întâi se pref cuse c le respect .ă ă ă

Iat explica ia bulelor contrazic toare promulgate de papi în privin aă ţ ă ţ uni ilor ţ tuturor Bisericilor, a greco- catolicilor din R s rit i din Rusia, aă ă ş armenilor uni i, ţ a bulgarilor uni i, a maroni ilor uni i, etc. etc.ţ ţ ţ

Dac , dup cum n d jduim, vom publica o lucrare aparte asupra puncteloră ă ă ă de discordie ce exist între Bisericile R s ritene i Biserica Roman , vom aveaă ă ă ş ă a ar ta în am nuntele sale, i sprijinit pe documente, politica Papalit ii. Vomă ă ş ăţ surprinde aceast politic în lucrare, în adun rile de la Lion i Floren a, înă ă ă ş ţ toate rela iile ce existar între papi i împ ra ii Constantinopolei de laţ ă ş ă ţ stabilirea regatelor latine din R s rit, în bulele contrazic toare pornite de laă ă ă Roma din acea epoc pân în zilele noastre.ă ă

În lucrarea de fa n- am avut alt scop decât a proba: 1. c Papalitatea,ţă ă începând din veacul al nou lea, a voit a impune Bisericii Universale, i înă ş numele lui Dumnezeu, un jug necunoscut celor dintâi opt veacuri; 2. că aceast ambi ie a provocat din partea Bisericii R s ritului o opozi ie legitim ;ă ţ ă ă ţ ă 3. c Papalitatea a fost prima cauz a dezbin rii; 4. c ea a înt rit - o i aă ă ă ă ă ş men inut - o prin novismele sale, i mai vârtos men inând ca dogmţ ş ţ ă suveranitatea nelegitim ce- i atribuise; 5. c ea a f cut prin aceast dezbinareă ş ă ă ă o adev rat ă ă schism , ă stabilind o Biseric papal ă ă chiar în sânul Bisericii Ortodoxe de R s rit, ridicând altar peste altar i un episcopat nelegitim pesteă ă ş un episcopat apostolic.

Am probat toate aceste puncte prin fapte necontestabile. Deci cu drept cuvânt am aruncat asupra Papalit ii îns i acuza ia de ăţ ăş ţ schism , ă pe care ea o arunc atât de liber în fa a celor cari refuz a recunoa te autocra ia sa i cariă ţ ă ş ţ ş se ridic , în numele cuvântului lui Dumnezeu i al predaniei sobornice ti,ă ş ş contra uzurp rilor sale i a sacrilegilor sale îndeletniciri.ă ş

Acum vom zice tot omului de bun credin : pe de o parte ai auzită ţă Scriptura, tâlcuit dup predania soborniceasc ; ai auzit Sinoadele Ecumeniceă ă ă

i P rin ii Bisericii; ai auzit pe episcopii Romei ai celor dintâi opt veacuri. Pe deş ă ţ alt parte, ai auzit pe papii urm tori veacului al optulea. Po i zice că ă ţ ă înv tura unora i a altora este aceea i? Nu e ti dator a recunoa te c înăţă ş ş ş ş ă privin a Papalit ii sunt dou înv turi contradictorii: înv turaţ ăţ ă ăţă ăţă dumnezeiasc , p strat vreme de opt veacuri chiar în sânul Bisericii Romane,ă ă ă

i care condamn orice idee de autocra ie, de suveranitate în Biserica lui Iisusş ă ţ Hristos; i înv tura ş ăţă papal , ă care face din aceast autocra ie o dogmă ţ ă esen ial i fundamental a Bisericii, o dogm f r de care Biserica nu poateţ ă ş ă ă ă ă exista, dup p rerea Papalit ii?ă ă ăţ

Care este înv tura pe care trebuie s o urmeze tot cre tinul: cea a luiăţă ă ş Dumnezeu sau cea a papei? Cea a Bisericii sau cea a cur ii Romei?ţ

Trebuie s alegi între cele dou . E ti pentru înv tura dumnezeiasc ,ă ă ş ăţă ă p strat de Biseric ? E ti cre tin ortodox. E ti pentru cea a Papalit ii? E tiă ă ă ş ş ş ăţ ş papista , ş dar nu ortodox. Numai acela merit aceast denumire, care urmează ă ă în credin a sa regula predaniei sobornice ti. Aceast predanie este opusţ ş ă ă sistemului papal; deci nu po i fi ortodox i s prime ti acest sistem. Esteţ ş ă ş vremea s nu ne mai juc m cu cuvintele, ci a vorbi neted: fii ă ă papista , ş dacă voie ti, dar atunci nu te mai numi ortodox. Voie ti a fi ortodox? Atunci nu maiş ş fii papista . ş Compromisul nu este posibil; ortodox i ş papista ş sunt două cuvinte ce se exclud unul pe altul.

C U P R I N S

Not asupra edi ieiă ţPrefa a traduc torului la edi ia întâiţ ă ţPrefa a traduc torului la edi ia a douaţ ă ţ

PAPALITATEA SCHISMATICĂ

Precuvântarea autorului la a doua edi ieţIntroducereI. PapalitateaII. Autoritatea papal condamnată ă de cuvântul lui Dumnezeu.III. Despre autoritatea episcopilor Romei în timpul primelor trei veacuri ale BisericiiIV. Despre autoritatea episcopilor Romei în veacul al patrulea i al cincileaşV. Despre st pânirea episcopilor Romei pe vremea veacurilor al aselea, ală ş

aptelea i al optuleaş şVI. Despre felul cum Papalitatea, prin noile i ambi ioasele sale preten ii, a fostş ţ ţ cauza schismei între Bisericile R s ritene i cele Apuseneă ă şVII. Papalitatea, cea care a pricinuit dezbinarea, a men inut - o i înt rit - o prinţ ş ă novismele sale, f când din ea o schismă ăCuprins