UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ ŞI SILVICULTURĂ

DIVERSITATEA ECOSISTEMELOR FORESTIERE

REFERAT

SEF LUCRARI DR.

SARATEANU VERONICA MASTERAND:

SAVA NICOLETA ELENA

TIMIȘOARA

-2013-

1

DISCIPLINA

„Management Silvopastoral”

TEMA REFERATULUI

„Pajistile Naturale”

2

CUPRINS:

1. Introducere...............................................................4

2. Biodiversitatea pajistilor.........................................5

3. Masuri de intretinere a pajistilor............................6

4. Concluzii.................................................................9

5. Bibliografie............................................................10

3

INTRODUCERE:

Prin pajişte natrala înţelegem acea suprafaţă de teren acoperită de

ierburi perene care poate fi păşunată sau cosită pentru fân. În zona mai înaltă şi

unde predomină păşunatul le spunem păşuni, iar zonele mai joase, unde de

regulă cosim le numim fâneţe.

Pajiştile sunt o componentă importantă a vegetaţiei din România şi încă

includ zone semnificative de păşuni şi fâneţe (aproximativ 11% din teritoriul

naţional) ca rezultat al secolelor de exploatare tradiţională de către fermierii

locali. Ca urmare a unui management stabil de lungă durată, pajiştile sunt, în

mod frecvent, esenţiale pentru biodiversitate, reprezentând unele din cele mai

importante ecosisteme existente în România şi Europa continentală.

4

BIODIVERSITATEA PAJISTILOR:

În ciuda valorii deosebite din punctul de vedere al biodiversităţii,

pajiştile se confruntă cu ameninţarea degradării sau pierderii ca urmare a

schimbării utilizării terenului. Aceasta include riscul abandonului cauzat de

declinul sistemelor agricole tradiţionale cu Înaltă Valoare Naturală şi a

modelelor asociate de păşunat/cosit - în timp ce supra-păşunatul, cultivarea sau

dezvoltarea fizică inadecvată a infrastructurii, locuinţele sau turismul distrug

pajişti valoroase în alte locaţii.

Această măsură va sprijini continuarea practicilor adecvate de

management extensiv al pajiştilor prin promovarea unei game de acţiuni directe

şi uşor de înţeles de către fermieri, inclusiv interzicerea aratului, întârzierea

primei cosiri, limitarea input-urilor şi menţinerea unor condiţii rezonabile de

păşunare.

Îndeplinirea cerinţelor acestei sub-măsuri va contribui la conservarea

florei şi faunei asociate cu pajiştile gospodărite extensiv precum şi la

conservarea peisajului rural. Pentru pajiştile din interiorul ariilor protejate,

această sub – măsură are potenţialul de a contribui la atingerea obiectivelor

ariilor de conservare, inclusiv la atingerea statutului favorabil de conservare în

siturile Natura 2000. Continuarea practicilor tradiţionale va susţine de asemenea

efortul global de contracarare a schimbărilor climatice.

5

MASURI DE INTRETINERE A PAJISTILOR:

Alături de cultura mare ce asigură furajele concentrate şi grosiere,

cultura pajiştilor furajere, asigură partea furajelor fibroase (fân sau semifân) şi

partea de masă verde necesară creşterii animalelor fapt pentru care o vom

prezenta mai detaliat.

Pentru perioada de vară necesarul de furaje de volum este iarba, asigurat

de păşunile naturale. Iarba este unul dintre cele mai ieftine şi mai complexe

furaje, are o digestibilitate ridicată de 70-90%. Iarba conţine aproximativ de 10

ori mai multe vitamine B, C, D decât fânul, iar clorofila din iarbă măreşte

conţinutul de hemoglobină, eritrocite şi leucocite din sânge. Întreţinerea

animalelor la păşune este mai economică şi mai sănătoasă.

Sezonul de păşunat pentru animalele erbivore este ceva ereditar, care

prin mişcări în aer liber îşi fortifică scheletul, articulaţiile, muşchii şi tot

organismul în general. La animalele adulte se intensifică funcţia de reproducţie,

iar îmbolnăvirile sunt tot mai reduse faţă de cele întreţinute în grajd, însăşi

întreţinerea este mai uşoară şi mai economică cu cât beneficiem de o perioadă

cât mai lungă (din primăvară timpuriu până toamna târziu) evităm acea muncă

de recoltare, transport şi furajare la iesle.

Pentru obţinerea de cantităţi de furaje, necesare (masă verde) aceste

culturi trebu-iesc întreţinute (cele cultivate trebuiesc înfiinţate), cele existente

trebuiesc curăţate de spini, muşuroaie şi ferti-lizate. Dintre toate culturile de

furaj, pajiştile răspund cel mai bine, cel mai economic la aplicarea

îngrăşămintelor, în mod direct acestea se observă în sporuri considerabile de

lapte, carne. Rezultatele din cercetare estimează că 1 kg de azot s.a. realizează

10-15 litri de lapte sau 1-3 kg carne spor de creştere în greutate.

6

Pajiştile naturale au o structură floristică şi o valoare economică foarte

variabilă la nivel de ţară, regiune, judeţ, deoarece sunt determinate de un

complex de factori cum ar fi altitudinea, nivelul precipitaţiilor, natura solului şi

modul de exploatare. Vegetaţia pajiştilor este o rezultantă a acestor factori şi în

funcţie de aceasta avem o explozie de masă verde în lunile mai iunie, urmată de

una de regres (iulie-august) şi din nou un mic progres (septembrie-octombrie).

Această linie sinuoasă naturală de asigurare cu masă verde pentru

animale numai din păşuni ne obligă ca primăvara timpuriu să ne producem un

furaj verde din rapiţă, raigras aristat, borceaguri, pentru a asigura animalele cu

furaje verzi la iesle şi a le obişnui treptat cu furaje verzi, iar surplusul din

perioada de vârf de producţie de masă verde să-l însilozăm pentru a suplimenta

ulterior în perioadele critice. O pajişte bogată este aceea care are în compo-ziţia

floristică graminee (specii de Festuca, Dactylis, Lolium, Phleum, Poa), plus

leguminoase (trifoi alb, roşu, ghizdei).

Pentru creşterea producţiei de furaje la hectar şi creşterea calităţii

acesteia sunt necesare o serie de măsuri tehnologice de suprafaţă prin aplicarea

unor lucrări la nivelul solului, fără o mobilizare profundă a acestuia, cu scopul

creerii unor condiţii optime de viaţă pentru plantele valoroase din covorul

ierbos.

ELIMINAREA EXCESULUI DE UMIDITATE DE PE SUPRAFETELE

PAJISTILOR:

Acest lucru se face prin lucrări de desecare cu şanţuri deschise. Excesul

de umiditate are un efect foarte dăunător asupra compoziţiei floristice, întrucât

în asemenea  condiţii se instalează o ve-getaţie caracteristică reprezentată prin

ciperacee, juncacee şi diverse plante cu valoare nutritivă scăzută sau unele chiar

toxice.

7

COMBATEREA BURUIENILOR SI PLANTELOR DAUNATOARE DIN

PAJISTI:

Prezintă importanţă în funcţie de modul prin care dăunează astfel sunt :

plante care dăunează vegetaţiei pe pajişte (Rumex sp. Urtica dioica, Carlina

acualis, Rinanthus minor), plante care schimbă gustul şi culoarea laptelui

(Alliaria officinalis, Alium ursinum, Artemisa austriaca, Matricaria

chamomilla), plante care dăunează calitatea cărnii (Aliun ursium, Chelidonium

majus, Lapidium ru-derale), plante care depreciază calitatea lînii (Artium lappa,

Xanthium spinosum, Xanthium strumarium) şi plante toxice (Adonis vernalis,

Cicuta virosa, Colchicum autumnale, Euphorbia ciparisis, Gratiola officinalis,

Ranunculus sce-leratus, Veratrum album, etc).

METODELE PRIN CARE SE COMBAT ACESTE BURUIENI:

Sunt metode indirecte prin care atunci când le facem contribuim într-un

mod direct şi la stârpirea lor. Astfel prin lucrările de desecare contribuim la

combaterea speciilor de Carex, Runcus, Ranunculus. Prin schimbarea

(inversarea) modului de folosinţă a păşunilor ca fâneţe combatem specii de

Taraxacum, Polygonum şi Potentilla, iar prin păşunarea fâneţelor combatem

specii de Rhynanthus, Crisanthemum şi Salvia.

O altă grupă de combatere este prin metodele directe de acţiune asupra

îndepărtării buruienilor; combaterea prin cosiri repetate înainte ca buruienile să

producă seminţe, stopând modalitatea lor de vieţuire; combaterea pe cale chi-

mică cu ajutorul ierbicidelor. Astfel pentru combaterea de Rumex alpinus

folosim ierbicidul Asulox 5 litri/ha sau Icedin aplicat primăvara şi toamna după

păşunat. Pentru combaterea de Colchicum autumnale folosim  Roundup 5 litri/

ha aplicat în faza de dezvoltare maximă a frunzelor, pentru combaterea de

Euphorbia sp şi Juncus sp folosim 2,4 D 5 litri/ ha în faza de apariţie a

inflorescenţelor.

8

INDEPARTAREA VEGETATIEI LEMNOASE DAUNATOARE:

Este o măsură directă, energică, costisitoare în zonele predispuse invaziei

forestire. Se face manual cu toporul sau mecanic cu maşini şi utilaje de

distrugere a vegetaţiei forestiere din suprafeţele de pajişti naturale mai puţin

întreţinute. Avem nevoie de suprafeţe împădurite (umbrare, stăvilare pentru

eroziune, păduri), dar nu în defavoarea pajiştilor naturale.

CONCLUZII:

Cea mai bună soluție pentru minimalizare a efectelor descrise mai sus ar fi

menținerea și monitorizarea continuă a pășunatului tradițional cu ovine pentru a

nu afecta iremediabil covorul herbaceu și pentru a nu activa procesele de

eroziune a solului. Deasemenea, trebuie încurajate migrațiile lungianuale ale

stânelor de oi, precum și schimbarea locului țarcurilor în care se mulg ovinele; și

locului unde se amplesează construcțiile temporare pentru producerea cașului.

Aceste măsuri împiedică instalarea vegetației ruderale nitrofile dese urât

mirositoare, cum ar fi Conium maculatum, Sambucusebulus și a

urzicii(Urticadioica).

Totodată,trebuie încurajat pășunatul cu bovine, iar acolo unde este posibil,

creșterea numărului de vaci față de numărul oilor. Fundația ADEPT a construit

și reabilitat centre de colectare a laptelui de vacă în mai multe comune din zonă,

reasigurând beneficii economice în satele în care vacile au fost aproape complet

înlocuite de oi.

Utilajele mecanizate sunt mai eficiente decât incendierile anuale. ADEPT

a testat cu succes utilizarea unor cositori inovatoare Brielmeier cu masă lată și

care, în loc de roți, sunt dotate cu tăvălugi dințați, care aplică o presiune mai

9

mică pe sol. Aceste cositori pot fi folosite pe pante abrupte și neuniforme; și sunt

în special eficiente pe pajișt iuscate.

În același timp, incendierile pot fi folositoareîn cazul curățării pajiștilor de

mărăcini și ierburi fibroase. Este foarte important ca incedierile să fie rapide,

aplicate primăvara foartedevreme, pe suprafețe limitate și controlate.

BIBLIOGRAFIE:

Veronica S., Note de curs – Management silvopastoral

http://en.wikipedia.org/wiki/Agroforestry

http://www.agroforestry.co.uk/silvop.html

http://www.fundatia-adept.org/bin/file/Habitats-booklet-

RomanianA5.pdf

http://www.rodulpamantului.ro/pajisti-naturale-masuri-de-

intretinere_461.html

10