Anul LXII ^ Caransebeş, 30 Martie 1947 Nr. 1 2 - 1 4

aia Diecezană Organul oficial al eparhiei ortodoxe române a Caransebeşului

Inserţiuni: Pentru fiecare centimetru pătrat

câte 300 Lei

APARE DUMINECA MANUSCRISELE SE VOR TRIMITE PE ADRESA CONSILIULUI EPARHIAL, SECŢIA CULTURALĂ

Episcopia ort. rom. Caransebeş cont. C. E. C. Nr. 89.676.

MICII PRIBEGI Norii negri ai nenorocirilor abă­

tuţi asupra moldovenilor, în ultimii ani, nu cunosc margini. Suferinţele sunt atât de apăsătoare că te miri cum le mai pot purta. O parte şi cea mai nev inovată din cei cari su­portă imensele dureri, copilaşii de 3-14 ani, au ajuns ş i pe la porţile paselor noastre.

Vai, câtă suferinţă îndurară de ei şi părinţii lor — dacă mai trâesc — trădează nev inovata lor figură! Faţa lor suptâfde perseveranţa foa­mei, îmbrăcămintea — neînsemnate straie, în parte dăruite de posesorii de inimi caritabile, verifică starea sub toate raporturile ale semenilor noştri-conaţionali! Sunt abia sosiţi şi deja stau mărturie dureroasă, dar v ie şi bat la uşa sufletului înţelegă­tor al fraţilor de o limbă şi o lege, să le deschidă uşa căminului şi a sufletului, cu căldura dragostei creş­tine, sâ-i sa lveze când mai licăre în ei un strop, un singur strop de viaţă

Dela 3-14 ani! Câte nădejdi, câte mărturii vor încresta ei, la tim­pul său, pe răbojul istoriei, des­pre nobleţea sufletului fraţilor Ro­mâni din toate unghiurile ţârii V? Unitatea spirituală şi naţ ională nu se va desminţi niciodată, ci cu atât mai vârtos se v a cimenta şi conso­lida această unitate, tocmai în vre­muri de penibilă încercare, cu cupă plină, îmbiată Moldovei.

Micii pribegi p l â n g . . . Ar striga din răsputeri: mamă! însă văd câ'n jurul lor, nici o persoană n u vor­

beşte în graiul mamei, deci melodia plânsului lor, e un cântec pe care nu-1 poate înţelege decât inima ma­mei. Şi, cu atât e mai duios, expri­mă mai multă durere plânsul, cu cât nu poate fi auzit de mamele lor. Vai, unde sunteţi mamelor?

Suntem în Postu l mare, în aş ­teptarea celei mai mari tragedii, când Fiul lui Dumnezeu răscumpăra, prin patimile şi moartea Sa, păcatele lumii întregi. Aşteptăm şi învierea Sa, când, nădăjduim şi învierea vremu­rilor mai bune şi amorţirea pe vecie a suferinţelor fraţilor moldoveni şi a întreg Neamului românesc.

Ca Pos tu l să aibă sensul şi efec­tul dorit e absolut necesar sâ-1 îm­podobim cu florile cele mai alese ale milei creştine, întinzând mâna ocrotitoare asupra acestor fii — fără părinţi şi fără cămin — şi tratân-du-i cu dragoste curată ca şi pe co­piii noştri. N u în interesul de a ne servi de ei, ci pentru a i servi, ca la t impul său, sâ-i redăm părinţilor şi Neamului , sănătoşi sufleteşte şi trupeşte. Jn acest fel n e a m făcut o datorie creştinească şi românească şi am depus „comori în cer, unde nici molii, nici rugina nu le strică şi unde furii nu le sapă şi nu le fură", (Mt. 6, 20 ) .

Iisus ne îmbie aceşti sărmani copii atât de mult iubiţi de El şi ne pune înainte faptele îndurării tru­peşti: Sunt flămânzi, sâturaţi-i! Sunt străini, primiţi-i în casă!

Pr. I. VÂOEANU

Pag ina 2 F O A I A D I E C E Z A N A Nt. 1 2 - 1 4 —- — •—— >

Prof. Dr. Ştefan Pop ( 1 8 6 6 - 1 9 4 7 )

In D u m i n e c a din 12 Ianuarie 1947 cea a evanghel ie i „apropierii împăra te i ceruri lor" şi a „răsăritului luminii celei mari" Mat. 5, 6), a întrat în Pan theonu l Caran­sebeşu lu i şi Dr Ştefan Pop .

II aş tep tau aci, în cetatea eternităţi i , istoriografii Nicolae Popea (1826 —1908) , Ioan Bar to lomeiu ( 1 8 3 5 — 1 9 0 6 ) , Patr ic iu Drăgăl ina ( 1 8 4 9 — 1 9 1 7 ) , Andrei G h : d i u ( 1 8 4 9 - 1 9 3 7 ) , Iul iu Vu ia (1865 — 1933) ş. a. căci „zilele celor 81 ani ai săi, demul t , e rau n u m a i os teneală şi d u r e r e " (Ps. 89) .

Şaizeci din ei, plini de realizări , Ştefan Pop i-a trăit în şi pentru istoria bisericii bănă ţ ene .

Ea îi da torează stabilirea obârşiei epis­copiei ca ransebeşene în veacul al XM-lea ; cronologia ierarhilor ei în t reruptă la 1785, pent ru o p t ' d e c e n i i , prin uzurpa rea vlădicii V i c h î n t i e Popovici şi fiinţarea mitropoliei Banatului la Timişoara cu începătorul Iosif cel nou ( 1 5 2 9 — 1 5 5 1 ) dela Pa r toş şi cu con-solidatorul Gheorghe Popovici (1745 — 1 7 5 7 ) .

* Dr Ştefan Pop a fost un pas ionat al

cărţii . Biblioteca sa cupr inde documen te , h r i soave , manusc r i s e şi tot ceeace s'a scris în teologie şi în istoria limbii şi l i teraturii româneş t i . E cea mai vas tă şi mai selectă bibliotecă din acest aret .

Din comori le ei lexicale, întregite cu însemnăr i , note , fişe, marg ina le şi t r imiter i , a desp r i a s el g â n d u l cronicari lor, g r a i m t i -cilor şi mari lor dascăli ai or todoxiei , în t ru -pându-1, cu talent , în Cronicele R o m â n e , 2

în Primii g ramat ic i b ă n ă ţ e n i , 8 în Bibliogra­fia vechilor c a t e h i s m e , 4 în Moaştele sfinţi-lordela bisericile şi mănăst i r i le r o m â n e ş t i 5 etc.

1. Dr St Pop: La trecutul diecezei Caransebe­şului, v. p. 3.

2. Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Ion Necule 3. Gramatica lui Paul lorgovici, Buda 1799; I

Budai-Deleanu, Lemberg 1812; Nestorovici 1818; cea din Chişinău 1819; Dr Iosif lorgovici, Arad 1820; Gh Lazăr 1841 ; C. Loga, Buda 1822, Iancu Văcărescu 1823; P. Maior 1825; Alexi. Viena 1925; Margeala, Petrograd 1827; Come-nius, Lemberg 1828; Eliade, 1828, A. Şaguna, Vârşef 1843; etc.

4. Catehismul Mitropolitului Varlaam, Iaşi 1660; al lui Ştefan Fogoraşi, Lugoj 1647, cel dela Pojonl636, Pilulic din Poma 1677, al lui Minotto 1775 Etc.

5. Gn'gorie Decapolitul la Bistrija Vâlcii, 1492; Nicodim la Tismana, 1406; Nifon la Târgovişte, 1514; apost. Andrei la Câmpulung, 1385; Dimitrie Basarabov la Bucureşti, 1774; Haralambie la Caşinul Buzăului, 1655; Pileftsia la Curtea it Argtş, 1385 Ş . a.

Palia dela Orăşt ie (1582) a „propovă­dui torulu i evanghel ie i lui Hr is tos în Cavă-ran-Sebeş" Ştefan Herce şi a „dascălului de dăscălie al Sebeşu lu i " Efrem Zăcan etc., Mărturis i rea or todoxă (1642) a lui Pe t ru Movilă, Piavi la lui Vasi le L u p u (1646) , Pas tora la pa t r ia ihulu i Dositeiu către Ata-nasie Anghel la 1698 , Frămân1ări!e din j u ru l scaunu lu i episcopesc al Aradului dela 1815 — 1 8 2 9 , Icoane din t recutul bisericii a rădane , Trecu tu l Bisericii B.hariei , Mitro­polia Bălgradulu i , Lat ina ginte a lui V. Alexandri , Columna lui Tra ian , Fraţii de cruce ş. a. au fost operele de căpetenie ale numeroase lo r sale scrieri, rad ia toa ie de cura tă vi iţă ortodoxă şi românească .

Iar Trecu tu l politic şi cul tural al Lu­gojului şi cel al Caransebeşu lu i , Istoria cul­turală a români lor bănăţeni , Istoria litera­turii vechi bănă ţene şi biografiile lui Gheor­g h e Bui tu l (1636) , Mihail Haliciu (1643) , loan Raţiu de Mehad i a (1726) , Nicolae Stoica de H a ţ e g (1750 — 1832), Vasi le Maniu ( 1 8 2 4 — 1 9 0 1 ) , Ştefan Atanasievic i , Dr Atanas ie Marian Marinescu (1830 — 1915), ş. a. sun t preţioase depozi tare de virtuţi bănă ţene şi de valori u m a n e locale.

Aprofundându- le , icoana luminoasă de fecund şi documen ta t scrii tor a lui Ştefan Pop se va profila, în secole, încadrată în slava recunoşt inţ i i p o s t u m e a Bana tu lu i .

Apar ţ inând generaţ ie i marilor gazetar i bănă ţen i , fondatori ai „ L u m i n ă t o r u l u i " ( 1 8 8 0 — 1 8 9 4 ) , „Dreptă ţ i i" ( 1 8 9 4 — 1 8 9 8 ; şi „Drape lu lu i " (1901 — 1 9 2 0 ) : Pavel Rotar iu (1840 — 1919), Dr Cornel Diaconovici (1859 — 1923), Dr Valer iu Branisce ( 1 8 6 9 — 1928), Teodor V. Păcă ţ ianu ( 1 8 5 2 — 1 9 4 1 ) , Sever Bocu ş. a., Ştefan Pop le-a dărui t colaborarea sa cot idiană. Contr ibuţ ie ştiin­ţifică şi literară ce a rodit în anii 1896 — 1946 belşug de studii , art icole, reflexii, comentar i i , amintir i şi corespondenţe ,

* Dr Ştefan Pop s'a născu t la 16 Martie 1866 în c o m u n a Dobreşt i , păstorită de pă­rintele său preotul Dimitr ie . Liceul 1-a u rma t , împ eună cu Aurel C. Popovici (1863 — 1917), Gh. Bogdan Duică (1863 — 1932) Petru B a r b u , (1864 — 1 9 4 1 ) , Pet ru Cor-neanu , etc. în L u g o j , Braşov şi Beiuş , iarfacul-tatea de teolog e la Budapes ta . A audia t cursur i de i s to i i i şi de drept canonic la Viena şi Roma. L u â n d u ş i doctoratul , a întrat în serviciul episcopiei din Lugo j şi a primit în 1891 hirotonia de preot dela episcopul Dr Victor Mihali de Apşa (1841 — 1 9 1 8 ) .

înăl ţat la 1913 protoiereu, a admin is t ra t 32 de ani parohia din Izvini şi protopopia­tele Orăştiei şi Timişor i i ca, la 16 Mai 1923, „prin b g e să moară faţă di legea măr tur i s i tă până "aci şi... ca de aci încolo să învie pentru D u m n e z e u " (Gal. 2., 19). Pen t ru „ D o m n u l D u m n e z e u l nos t ru , care unul e s te" (Mc. 1.2, 29) .

Găsindu-ş i mân tu i r ea (Io. 10, 19) în biserica dreptei credinţe a zidit casa Dom­nului din Recaş . A ocupat dela 1 Oc tom-vrie 1924 până la 30 Septemvrie 1937, cu competenţă , catedra istoricului Nicolae T i n c u Velia ( 1 8 1 4 — 1 8 6 7 ) dela Şcoala clericală a Caransebeşu lu i , A fost şi mis ionar epar­hial, preşedinte al Consls torului spiritual, duhovn ic şi consilier canonic al episcopului Dr. losif T r . B a d e s j u ( 1 8 5 8 — 1 9 3 3 ) .

Prin curăţenia vieţii sale d inamice şi neosteni te şi prin marea-i învăţă tură , el însuşi s'a clădit ca piatră vie in casa Dom­nului şi ca icon.om fără pr ihană al lui D u m n e z i u . Iar prin preoţia-i -sfântă el a adus , prin H istos, lui D u m n e z e u întreaga jertfă a marelui său suflet creşt inesc. (Tit . I. 7 şi I. Petru 2, 5).

Ogorând , decenii de-a iândul , holda cea nerodi toare şi să rnănând în ea cuvân­tul evanghal ei, el, p lugarul sufletelor, a şi cules însutit bunărodi rea spicelor celor cuvân tă toa te (Gr gore al Armenie. 1), cărora, i luminat , le spunea la lecţiil.; de dogmat ică : „Foc am venit să svârlu între voi şi cât aşi vrea ca flacăra lui să r ă m â n ă pururea apr insă în fiinţa voas t ră" (Lc. 2, 14), căci Domnul suflete preoţeşti aprinse doreşte , cari să-i l umineze turma. . .

Iar la cele de istorie b ' s e r i cească : Idea­lurile mar i ale ortodoxiei nu încolţesc, nu înfloresc şi mai ales nu rodesc dacă sun t udate n u m a i de ploaie şi de rouă . Ele tre-buesc scăldate în lacrimi, sudoare şi s ânge . „Celce vrea să vie după mine , zice Domnul urcând d rumul Ie rusa l imului , să se lapede de sine, să-şi ia crucea şi aşa să-mi urni! z e . " (Mat. 16, 24). Căci crucea „ s . h m b ă suli-ţ i e în secere şi săbiile în fiere de p lug" (Isaia 2, 4). Numai e:t coboară pe pământ pacea şi între oameni '-bunăvoirea cea ve s ­tită de îngeri la naşterea Celui răst ignit pe ea. (Le . 2, 14) Şi n u m a i prin ea întră ade­vărata bucur ie în lume. . .

Predani i cu îndemnur i la „fapte b u n e şi la vorbe b u n e " (II T e s . 2, 15 — 17) pen­tru mări rea bisericii lui Hr i s t o s ,

Preotul, învăţătorul şi cărturarul Ştefan Pop, înzestrat cu suflet ales, cu inimă du­ioasă şi v ibrantă , cu min te lumina tă , cu fire modes tă şi re ţ inu tă a fost omul expre­siv al dreptăţi i , legalităţii , cinstei, î ngădu-inţii şi al iubirii faţă de aproapele. Pen t ru aceste însuşir i , el nu va fi uitat după moar -tea-i cea după t rup .

Indreptându-ş i viaţa după perceptul la t in : hones te vivere, a l terum non laedere , s u u m cu ique t r i bue re , 6 acest om, preţuit pentru rect i tudinea ati tudinii sale publ ice , trăia într 'o lume proprie a lui, c rezând, scriind şi s tăru ind pentru. . . reuni rea celor două biserici na ţ iona le 7 .

Nu a fost cotat la bu r sa notorietăţ i i . Nu s'a aliniat în frontul pretorienilor de serviciu. Şi nu şi-a eclipsat conşti inţa de mare biserican şi de bun român în viaţa eclesiástica şi politică. Amenin ţă r i le nu l-au int imidat , calomnii le nu l-au abătu t , tenta­tivele i-au fost inoperante .

Satisfacţiunile înalte ale spir i tului el şi le găsej . în casa lui caldă şi pr imitoare , ce iradia o impres ionantă omenie bănă ţeană . Aci îşi învăluia prietenii în mari le bucur i i ale duhu lu i .

Dar... — ne spun scripturile — „o gene -ra ţ iune trece şi alta v i n e " ^Ecl. 1, 2).

Pulberea s'a în tors în pămân t , iar s u ­fletul, marele su fb t al lui Ştefan Pop s 'a întors la D u m n e z e u care ni 1-a dat (Ecl. 12, 7) şi care i-a dărui t a c u m vecinicia. Căci „Taica Ştefi" şi casa sa l-au slujit pe Domnul . Slujire, cu învă ţămin te pen t ru u rmaş i , . în care cel ce îi scrie această în­chinare a stat, Cu credinţă şi cu dragos te , un sfert de veac alături de dânsul . . .

Dr Cornel Corneanu

T X X 3 C X X 3 O 0 0 0 0 O O O O O O C ^ ^

Daţi pentru cei înfometaţi şi gândiţi-vă şi la copilaşii ajunşi pe la casele voastre şi în oraşul nostru după o bucată de pâine ca să-şi poată salva viaţa abia îmbobocită.

6. Să trăim onest, să nu vătămării pe altul, să dăm fiecăruia ce i se cuvine.

7. Dr. Şt. Pop: Bibliografie unionistă.

Cr iza o m u l u i (Gânduri creştine la criza omului)

Secolul al XIX se poate caracteriza prin „credi.iţa oarbă în posibilităţile infinite de evo­luţie ale civilizaţiei umane şi a fericirei ei, prin smulgerea secretelor naturii şi utilizarea lor pen­tru satisfacerea exclusivă a nevoilor de ordin material ale individului şi ale colectivităţii". E secolul în care progresul tehnic şi industrial, sufocă necesităţile vieţii spirituale şi mutilează profilul etic al activităţii umane. Maşina, a înlo­cuit pe om şi i-a mecanizat sufletul. S'a materia­lizat totul şi s'a distrus echilibrul şi armonia vieţii.

Omul s'a situat în centrul universului! Se crede pe sine atotputernic şi e robit de egocen­trism şi materialism.

Omul veacului trecut credea în progres şi tehnică, dar ignora realităţile metafzice. Fugea de fiorul transcendenţii ş i ' s e posterna în faţa banului.

Totul era valorificat, prin optica matera-Iistă; căci viziunea vieţii spirituale, era întune­cată prin ceaţa şi norii individualismului anarhic. Omul a rupt legăturile cu cerul şi cu ordinea socială.

„In epoca individualismului, insul nu mai poate ţinea pe nimeni la nivelul său, el nu mai iese din sine şi nu se mai uneşte lăuntric, prie­teneşte, ca între eu şi tu, cu semenii săi". (D. Stăniloae).

Deci în juruLnostru nu mai e nimic, decât propriul eu. E în această concepţie tragism şi soli-' psism chinuitor, ce nu cunoaşte bucuriile priete­niei şi relaţiile de frăţie cu s'emenii noştri. Din acest individualism exagerat, s'a inspirat libera­lismul economic şi capitalismul acaparator. Câţiva au acumulat toate valorile materiale şi au făcut ca mulţimea proletară să depindă de ei. încât, mizeria şi sărăcia celor mulţi, e dato­rită supraplusului şi risipei celor puţini. Ca o reacţiune, contra tiraniei capitaliste şi a exploa­tării patronului, a lua naştere protestul şi mişca­rea socialistă. Adică să desfiinţăm separaţia din • tre eu şi eu şi să nimicim specularea eului de către eu; iar în locul „omului rob" să apară omul liber, omul persoană şi omul altruist.

Deaceia individualismul a deslipit pe om de legăturile cu aproapele şi ne-a dat ceeace se cheamă tirania câtorva asupra celor mulţi.

Raţionalismul, humanismul şi reforma reli­gioasă a exilat pe om din lume şi 1-a făcut să peregrineze prin sloii de ghiaţă ai indeferentis-mului religios, ai egocentrismului revoluţionar şi ai autonomiei morale. Omul s'a crezut' eliberat din spiritul tradiţiei şi al credinţei şi în reali­tate s'a robit de bună voe instinctelor şi ima­nenţei.

Aşa, s'a născut liberalismul modern, cu toate nuanţele sale. Individualismul, ne-a dus la o cultură autonomă, în locul celei teonome.

Omul veacului luminilor neagă transcen­denţa vieţii şi afirmă naturalul cu toate conse­

cinţele sale. Civilizaţia cantitativă, a provocat criza spirituală şi anarhia morală, In care ne sbatem.

Trufia tehnicei şi marea încredere a omu­lui în raţiunea sa, const tue tentativa luciferică de a detrona pe Creator şi a se instala pe sine la postul de comandă şi răspundere.

Setea de libertate a dus la liberalismul individualist, care o degenerat în anarhie. Omul nu vrea să mai respecte ideia de răspundere în faţa divinităţii, a istoriei, a neamului şi a popo­rului. Fuge de răspundere şi se îngrozeşte la ideia sancţiunii.

Veacul al XX e luciferic şi mamonistic. Indi­vidualismul şi egoismul, a dus la negaţia aproa­pelui şi la specularea omului de către om.

Omul crede in materie şi în sine; deaceia banul şi valorile economice stau pe primul plan. Rentabilitatea şi câştigul fără efort e seducţia v i e ţ i maşiniste.Bursa neagră şi aurul sunt idolii la care se posternă omul! Criza economică şi de­zechilibrul sufletesc la care asistăm, sunt determi­nate de o criză a omului. Omul contemporan prin intelectualizarea şi raţionalizarea lumii şi a vieţii, a redus totul la tehnică şi mecan'zare. Toate acestea au ucis sufletul şi s'au ridicat contra omului.

Acestea toate l-a determinat pe marele predicator indian S. Singh, când.a v'zitat Europa să exclame:

„In ţările păgâne am văzut oameni închi-nându-se la idoli, dar în aceste ţări am văzut oameni cari se tndumnezeiesc singuri. Ei se în­grijesc necontenit de bani, de plăceri, de afaceri şi necinstesc numele lui Iisus. Deaceia vor fi pedepsiţi mai aspru decât cei din ţările păgâne".

Forţele naturii captate de om, nu au fost puse în slujba umanităţii şi a progresului, ci în nimicirea vieţii şi a spiritualităţii. Avionul, bomba atomică şi toate invenţiile, au fost îndreptate contra omului şi folosite la distrugere şi nu la create . Energia umană şi spiritul inventiv, a dus la o dominaţie tiranica şi a deslănţuit criza spi­rituală şi tragismul existenţii omeneşti. Omul e chinuit de problematica existenţii sale şi de asprimea luptei pentru existenţă. Omul a distrus certitudinile vieţii şi a trădat imponderabilele trans­cendenţii. Deaceea nu mai e mulţumit cu sine şi nici cu alţii.

Omul îşi este s**e-şi duşman şi ispăşeşte din greu îndrăsneala luciferică a egocentrismului şi a titanismului său. Omul şi-a p'erdut sensul vertical al existenţii şi s'a lăsat dominat de ins­tincte şi tirania materiei. Atât omul luciferic cât şi omul jaustic, au căzut în lupta cu divinitatea.

Biruiţi în această tentativă de uzurpare a Creatorului, omul chinuit şi sfâşiat, se întoarce la sânul părintelui şi îşi recunoaşte neputinţa.

Tipul omului raţionalist şi individualist, cât şi a omului războinic şi a celui prometeic, va trebui înlocuit cu omul spiritual şi social; cu omul care trăeşte în relaţie cu cerul, cu patria şi cu întreaga umanitate. Acest om nu va trăi numai pentru sine, ci şi pentru altul şi se va întegra în comunitatea naţională şi în simfonia umanităţii înfrăţite.

Nr. 1 2 - 1 4 t u A l A DIECEZANA P a g i n a 5

Aci e.rolul doctrinei creştine care „faţă de individul închis în sine, ros de ambiţii, nefericit si el şi aducând nefericirea şi peste cei din jur, precum şi faţă de omul maşina lipsit de libertate si suflet, tot aşa de neprietenos şi de nefericit, creştinismul opune personalitatea liberă să-şi îm­bogăţească sufletul cu tot ce poate achiziţiona, liber să se ocupe cu tot ce voeşţe, dar purtată de elanul iubirii spre cei din afară de sine, co­municând fericită şi dornică să fericească pe toţi, din tot ce dobândeşte prin străduinţele sale. E singura concepţie despre om, care poate aduce fericirea în societate, din care s'ar putea deduce cea mai bună organizare a vieţii sociale, pe toate terenurile", zice D. Stăniloae.

In sufletul acestui om nou va fi ucis spiritul de parvenire şi speculă^ va fi nimicit duhul uti -

litarist şi acaparator şi va consimţi la-logica dă­ruirii şi a evadării din ghiara materialismului.

Pofta de câştig şi setea de bogăţie va fi înlocuită cu dorinţă d e a respecta principiul echi­tăţii şi al omeniei. In conştiinţa acestui om, îşi va fac« loc sentimentul răspunderii şi cultul onoa-rei. El va şti că are răspunderi fată de divinitate, fa(ă de om, faţă de popor şi faţă de umanitate. Adică, va înţelege raţiunea existenţii sale, în de­pendenţă de a altora şi de aici rezultă profunda semnificaţie a vieţii eroice, ce justifică edevăratul destin âl omului în lume.

Omul de mâine, e o*uuI ce respectă drep­turile şi Jibertăţile altuia; e omul muncii şi al jertfei pentru progresul poporului; e omul capa­bil de dăruire şi ideal; e omul cu răspundere faţă de comunitatea în caie trăeşte. Toată acti­vitatea acestui om va fi închinată poporului şi progresului său. Viaţa acestui om nou, se va desfăşura sub zodia veşniciei şi se va afirma pentru binele şi fericirea umanităţii.

Prin aceasta omul, rămâne creatură, cu răspunderi în faţa istoriei; a poporului şi a celui ce 1-a creat. Din conştiinţa acestei dependenţe, se descifrează misiunea -omului în viaţă şi care constă în capacitatea de dăruire şi jertfă pentru ideile umanitare şi pentru principiile vieţii spiri­tuale. Acest om e cel convertit la Evanghelia lui Hristos şi pe el se poate ridica noua ordine socială, care nu poate fi decât: cea creştină.

In această perspectivă şi în acest climat al vieţii morale, se va putea întrona triumful total al ideilor de libertate, de dreptate şi de iubire; ce sunt unicele punţi de salvare ale omului şi ale umanităţii. Prin aceasta se va înlocui forţa celui tare, ura celui de alt neam, asuprjrea celui de altă lege, prin iubirea de toţi şi dreptatea j w n -tru toţi. . ' U

Numai pe aceste principii se va consolida pacea lumii şi promova progresul umanităţii.

Prof. I. Buf ea

LIBERTATEA este dreptul de a-ţi face datoria. (G. Clemenceau)

P A R T E A I

începuturile mănăstirii dîn Valea Godinovei

şl viaţa ctitorului ei:

Protos. Macarie Guşcă

(Continuare)

Cap. II. Iniţiative pentru ridicarea unei mănăstiri.

Gându l unei mănăst i r i în Valea Godi­novei , pe lângă Izvorul făcător de m i n u n i , fusese expr imat , pe la j u m ă t a t e a veaculu i t r e c u t , . d e însuşi ctitorul „capele i" despre care .am vorb i t : - Dumi t ru Per ian. Fiul s ău Alexa Per ian „ jude" în Ocna pe fer, legat de acest gând , prin dorinţa t es tamenta ră a ta­tălui său , a încercat să adune bani pen t ru viitoarea mânăs i r e , aşezând, o cut ie , pe la anu l 1894 , l ângă izvof. Pelerini i , care spo­reau în fiecare an, au sus ţ inu t cu toată însufleţirea aceas tă iniţ iativă, care însă a r ă m a s mul t ă v reme , o 'dor inţă int imă a s u ­fletului lor. Nu apăruse încă omul provi­denţial pent ru aceste locuri . El însă t rebuia să apară , riindcă-1 cereau credincioşii înse­taţi de aşezămin te ' mănăst i reşt i şi sfinţenia izvorului făcător de min^ini... Notor ie ta te publică şi un efectiv sprijin material^ a dat acestei iniţiative credinciosul din Reşi ţa-româ-nă : Nicolae Drăghinâ,, om cu stare . b u n ă şi cu m u l t spirit de jertfă. Preotul Pe t ru le remia din Câln'ic, în t r 'un manusc r i s rje c a r e ' l - a m primit dela fiul său Prpt . Dr . Iosif le remia , ne dă u rmătoare le referinţe despre „întâiul donator pentru mănăstirea dela Izvor:" „Era un bărbat evlavios şi tare în credinţă, care a făcut multe jertfe pentru bise­rica lor {din Reşila-rom.), şi avea în sa dorinţă ca întreaga lui avere să o lase Consiliului epar­hial, cu condiţia să se facă mănăstire la Izvor şi să fie aşezai ca monah Macarie".

In 17 Aprilie 1897, Nicolae Drăgă l ina îna in tează episcopului diecezan o petiţie, prin care iniţiativa credincioşilor pent ru ri­dicarea unei mănăs t i r i , este t r anspusă ie­rarhiei super ioare bisericeşti . Nicolae Drăgă­lina oferă două parcele de pămân t pentru mănăs t i r ea „Călugăra" s au pen t ru „înfiinţa­rea unui institut de fete," iâr . pentru „Izvorm din drumul care merge la Ferii şi Docnecea". oferă suma de „iooo florinii". Deodată^ cu aceas tă ofertă, Nicolae Drăgăl ina roagă „onoratul sinod" ( adunarea eparhială) să-i

dea o listă pentru a putea colecta bani pentru mănăs t i r ea" „despre care să vorbesce a să rădica /".

Rezul ta tu l colectării îl va depune , dacă „On. sinod are încredere în el" la „ B o c ş a n a " în Bocşa. „Rog onoratul sinod, scrie el, să se ie la cunoscir\ţă şi dacă estă slobod a să zidi una Mănăstire să să olărască şi să să ee (i-a) la pro/ocol şi eu Nicolae Dră­gălina cu suma subscrisă de mine şi mai am fraţi care or făgăduit cu stima de 5 0 florirţi

. să cumpărăm locul dîla Soţietate că acest izvor să află în locul soţi etăţi. Rugăm Onoratul si­nod a ne îngădui al cumpăra pe bani sau. a ne schimba locul",.. „Să lom {luăm) livezi dela omeni care se află în mizlocul locului soţieiăţi şi să rămână, a soţi etăţi şi saţietatea să ne dee lângă Izvor"...1

Sinodul ordinar al eparhiei , în şedinţa V din 22 Aprilie 1897, ses izând cererea lui Nicolae Drăgălina, a a d u s u rmăto ru l „Decis" : „ Ofertul se ia spre plăcută cunos-cinţă şi Ven. Consistoi 111 se însărcinează a sonda terennul întru cât ar fi posibilă reălisa-rea acestui plan".

Astfel s'a pornit iniţiativa mănăst i r i i d i n . Valea Godinovei , cu paşi s igur i , la care vor colabora atâţia credincioşi evlavi-oşi cu a ihipăs torul lor şi cu slujitorii Bise­ricii s t rămoşeş t i .

In acelaşi t imp, din proprie iniţiativă, Nicolae Drăgălina înaintează o cerere „Adu­nării Generale a urbaria/iştilor din Vasiova", în care cere 2 jug . de pămân t din izlazul comuna l pentru „înfnnţânda mănăs t i r e . " Adu­narea numi tă , a încheiat u r m ă t o r u l :

„Protocol" „ Luat în comuna Vasiova la 13/25 Iulie

J<$97 de către adunarea generală a locuitorilor urbariali, fiind la ordinea zilei spre pertractare următoriul

Obiect I) Nicolae Drăgălina locuitoriu din Reşiţa-

română, care are intenţiune nobile religiose, dorind a zidi o mănăstire sfîntă la izvorul ce se află în asia numitul loc Topoloveţiu din teritoriul comunei Vasiova, rbgă adunarea gene­rală a urbarialiştilor ca se doneze 2 jugere de

pămenf din izlazul lor comunal pentru zidirea şi susţinerea zidindei mănăstiri. ţ II) Preşiedintele urbarial Nicolae Anţilă-putând rugarea susnumitului Domn Nicolae Drăgălina locuitoriu gr, ort. român din Reşiţia <adî£hătei generale, adunarea luând şi primind

1. Arhiva eparh. Nr. 2012/897, 111 — 190 897.

cu vie însufleţire rugarea Dlui Niiolae Drăgă­lina, cu unanimitate aduce urmă/drea :

Otărire:

Adunarea oenerală a urbarialisiilor din comuna Vasiova, hotărăşte şi se deobligă ca îndată ce Venerabilul Consistoriu diecezan va sancţiona zidirea mânăsiirei lângă izvorul din Topoloveţiu, numai decât se cedeze 2 jugere de

păment din islasul comunal pe setna S. mănăstiri".

s s . Basiliu Nemoian ss. Nicolae Antila pcfroh not. adhoc freşed. urbarial

U r m e a z ă semnătur i l e a 16 m e m b r i part icipanţi .

Aceas tă hotâr î re este t r anspusă cu ra­portul Nr 25J897 al Of. parohial din Vasi­ova, oficiului prolopresbiteral din Bocşa-mont . •

Insis tenţele credinciosului Nicolae Dră­găl ina au i m p u s . Intelectualii din Bocşa-morit. după c u m ne relatează Pâr. P e t r u Iefemia în manusc r i su l amint i t , în frunte cu protopopul Maxim Popovici şi advocatu l Ioan Budinţ ian , s 'au angajat a sprijini cu' toate mijloacele, această ac ţ iune . Lăudab i l a hotăr î re a intelectuali lor din Bocşa a en tu ­z i a smat la cu lme sufletul poporulu i , care cerea să" se facă imediat colecte şi să se înceapă lucrări le. Zeci de credincioşi din satele învecinate , s ' au oferit să colecteze bani pentru mănăs t i r e . F i e c a r e creştin şi fiecare fami l ie , dorea să aşeze măcar o cărămidă^ la temel ia mănăst i r i i , pe care şi-o s imţeau atât de aproape de inima lor.

Cap. UI

Obstacole.

Se putea oare, realiza o operă atât de mărea ţa iară obs tacole ?

P ă m â n t u l în care era săpat izvorul tă­mădui tor , apar ţ inea Sociatăţi i Căilor Fera te („ Generaldirection der ung. Berg — und Hüttenwerke und Domänen der priv. österr.-unţjl/tStaals-Eisenbahn Gesellschaft"}.

Nu era vorba de o supra ta ţă atât de m a r e de pământ , dar conducător i i acestei societăţi , străini de inima şi năzuin ţe le p o ­porului nost ru , nu erau d i s p u ş i . s a cedeze aceas tă suprafaţă .

Acest lucru 1-a prevăzut Nicolae Dră­găl ina când a p ropus S inodulu i eparhial din 1897, nu să se ceară în dar aceas tă buca tă de pămân t de 100 stp. , ci să se

ceară sch imb de pământ , oferind Societăţii o suprafaţă mai mare în „l ivezi le" din iz­lazul Vasiovei.

Protopopul Maxim Popovici , pr imind decisul S inodulu i eparhial , cu î nd rumarea să sondeze posibilităţile de real izare a pla­nului sugera t de Nicolae Drâgăl ina, se gân deşte în pr imul rând la exoperarea t e renu­lui în care se afla izvorul .

Prin preotul Basil iu Nemoian din Va-siova şi personal , el consul tă pe reprezen­tanţii „Măritei societăţi de cale ferată" din Bocşa şi Oravi ţa , asupra modali tăţ i lor de exoperare a te renulu i în cauză .

La „o rd ina ţ iunea" Ven. Conzis tor iu Nr. 2012 B. din 7 Iulie 1897, (în care i se cerea să „ sondeze t e r enu l ' - î n vederea realizării p lanului unei mănăs t i r i " ) protopo­pul Maxim Popovici r ă spunde cu raportul Nr. 2 4 5 / 9 8 7 din 26 Noemvr ie 1 8 9 7 \ în care scrie, printre altele că „după consultarea amdă cu Dl. advocat Ioan Budinţian, carele se 'interesează în cauză, am mers de mai multe ori la inginerul Adrian Diaconoviciu din loc, cu rugarea ca se facă o schiţă despre locul cu izvorul şt teritoriul din prejurul seu, pentru de a interveni la societatjea căilor ferate, ca să ne cedeze locul cu izvorul sau în schimb sau prin vinzare". Dar inginerul solicitat, „ sub mot iv că n 'are v r e m e " s a u x că este mereu călătorit , a tot a m â n a t pregăt i rea schiţei . De aceea el roagă venerabi lul Con-

* sistoriu . „să esmită la faţa locului un espert tehnic, carele să jăcă o schiţă şi să constate unde ar fi locul cel mai potrivit peutru edifi­carea nnei capele, căci izvorul- este situat lângă drumul de ţeară, aproape de marginea hota­rului comunei Vasiova, iar deasupra de izvor este deal şi pădure... şi astfel cu anevoe s'ar putea edifica asupra lui". Părerea lui, după ce a consul ta t verbal, pe inginerul Diacono- • viciu şi pe advocatul Budinţ ian , este ca să se „edifice (biserica sau capela) în teritoriul Vasiovei (adecă vis-â-vis cu- izvorul) iar nu

deasupra de izvor". In cazul acesta s 'ar fi soluţ ionat marea problemă a te renulu i , fiindcă vasioveni i oferiseră în „adunarea generală a urbarialiştilor" despre care a m vorbit , ' pentru „înfiinlinda" mănăs t i r e , 2 j u g . de pămân t din izlazul lor. Dar, c u m putea r ă m â n e izvorul în domeniu l unei societăţi s t ră ine ?

Consis tor iul diecezan acceptă aceas tă p ropune re şi invită pe c red inc iosu l 'Nico lae

1. Arhiva ep. Nr. 4012/897, HI — 190-1897.

Drăgăl ina sau c o m u n a bisericească Vas iova , S ă „câştige teritoriu de lipsă pentru aşezarea unei capele şi a altor edificii neîncongiurat de lipsă, căci numai după asigurarea acestui teri­toriu se pot luă şi celelalte măsuri pentru câş­tigarea mijloacelor de materiale pentru ridicarea edificiilor". Pen-tru câşt igarea locului*în care se află izvorul , se dau îndrumăr i protopo­pului , r ecomahdându- i - se ca „mijlocpractic" un s ch imb de pămân t cu Societatea pro­prietară. Dar se a t rage atenţia protopopului şi mai ales preotului din Vasiova (B . Nemoian) ca „să nu se facă prea mult sgo-mot şi publicitate din faptul că apa izvorului ar fi „minerală", pentrucă, în cazul acesta, Societatea n'ar mai ceda teritorhd, ci ar căuta să ^folosească spre alte scopuri aceste izvoare"1

De fapt, un reprezen tan t al aminti tei socie­tăţi, cunoscând rezul ta tul analizei apei, care se t ăcuse la Budapes ta , prin anul 1898, se g â n d i s e T după cum ne spune Păr . Macarie , „că ar fi util a folosi acest izvor după meto­dele ştiinţei" şi nu după s>credinţa bigotă a poporului".

In 7 Aprilie 1898, ProJ. Max im P o p o - . viei îna in tează o cerere, " semnată de iute-* lectualii din B o c ş a - m o n t a n ă , Direcţ iunii Generale a căilor ierate din Budapes ta .

Pro topopul cerea cedarea terenului în care se află izvorul , î n ^ s u p r a f a ţ ă de 100 stp. , în favorul episcopiei Ca ransebeşu lu i , fie prin vinzare , fie prin sch imb de t e ren ; In acelaşi t imp el roagă , p rmt r ' o scr isoare par t iculară , pe Arh im . Filaret Mu sta să. in­tervină la George Serb , care prin marea sa influenţă, va putea . de te rmina o rezolvare» favorabilă a cererii intelectualilor din Bocşa* George Serb , originar, din Cubin , era, d u p ă informaţiile Păr . Pet ru Ieremia, m e m b r u în „Casa Magnaţi/or" ş i ' „ b ă r b a t cu mare-trecere la numita Societate". In mai mul te r ândur i , el in tervenise în favorul bisericii , câş t igând astfel încrederea mul to r român i or tqdocşi .

Acestei marcan te personali tăţ i din B u d a ­pesta, se adresează direct însuş 1 ' episcopul Nicolae Popea, scri indu-i în 12 Aprilie 1898 , printre altele, u r m ă t o a r e l e : »...Deci'eu sub­scrisul împlinind cererea fruntaşilor din Bogşa-monlană şi având în vedere interesul cel viu ce Magnificenţa Ta totdeuna l-ai arătat faţă de toate cauzele noastre bisericesci, viu a Te ruga să binevoesci a interveni în cauză, cu atât mai ve'rtos că sciu şi sum (sunt) convins că

1. Aceste sfaturi le dă Arhim. Filaret Musta, într'a scrisoare adresată prot. Maxim Popovici. Scrisoarea am găsit-o la Păr. Macarie Guşcă.

iniervenirea. Magnificenţei Tale va â decisivă la susnumita Direcţiune" ...^

Dar „magna ţ i i " dela Budapes ta nu în-, ţeleg să satisfacă doleanţele românilor . C u m

era de aşteptat , Direcţ iunea Generală cu Nr. 16 .788 . din 14 Iulie 1898, r ă spunde la cererea intelectuali lor din Bocşa, negat iv. „Die General-Ditection der ungar i schen B e r g - u n d H u t t e n w e t k e u n d D o m ă n e n der priv, osterr. S taa ts -Eisenbahn-Gese l l schaf t" , c o m u n i c ă P io t . Max im Popovici că nu poate , nici prin v inzare nici prin s ch imb , ştirbi nicio palmă de pămân t din vastele ei domeni i . To tuş i înclină a accepta o altă „soluţ ie , pen t ru a satisface cererea în vede­rea zidirii unei capele" şi a n u m e : să a r en ­deze suprafaţa de 100 stp. din j u ru l izvo­ru lu i . Soluţ ia aceasta nu s'a pu tu t accepta. Pro top . Maxim Popovici este încredinţat , d u p ă c u m relatează în raportul său Nr. 2 8 1 / 1 8 9 8 d i n ' 2 5 Iul ie 1898, cu care t r ans ­pune Consis toru lu i r ă spunsu l Direcţiei Gene ra l e , 2 că Direcţiunea n 'a cunoscu t în­semnă ta t ea izvorului din Valea Godinovei

•şi astfel, n 'a pQtut aprecia valoarea locului cerut pent ru credinţa poporulu i . Cu alte cuvin te , Direc ţ iunea ar fi socotit că aceeaşi suprafaţă de pământ , pentru zidirea une i biserici, s 'ar pu tea obţ ine , cu mai puţ ine i o r m lităţî, din izlazul comune i Vas iova .

însuş i „Dl. George Serb, necunoscând însemnătatea cea 'mare a causei pentru biserica ndstră, na privit afacetea ca destul de momen-tudsă, căci de ar. fi cunoscut-o, cred că rugarea 'nu s'ar fi, respins ci încuviinţat".

Fi ind informat de forestierul pr imar din Bocşa - română că „Directo>ul ex presidio" a respins ruga rea sa, fără a o presenta Consi l iu lui de adminis t ra ţ ie , Prot . Popovici roagă pe episcopul său să f-tcă noi de­mersur i pent ru obţinerea te renulu i . Cred, scrie el, că rugarea nu se pole considera de definitivminte resolvată, deorece cause de natura rugărei no'stte, definitivminte se rezolv de con­siliul administrativ1".

Dar, în aş teptarea uno r împrejurăr i mai favorabile, Consis lorul diecezan r enun ţă la noile intervenţ i i , p ropuse de Prot . Max im Popovic i .

1. Originarul scrisorii se află în arhiva ep. ( dos. 111 — 190 — 1897.

). Arhiva ep. Nr. 2558,898, III — 190 — 1897.

Cap. <1V.

Persistenţa credincioşilor

Lipsiţi de sprijinul şi înţelegerea „ m a g ­naţ i lor" , credincioşii Bisericii noastre , se descurcă s ingur i .

Nicolae Drâgăl ina cumpără , la 10 A u g u s t 1"898, un j u g . de pămân t din izla­zul comune i Vasiova, adecă vis-â-vis de izvor. Pen t ru acest pămân t , oferise, în sch imb, comune i o g răd ină , la o depăr tare oarecare de izvor. împlinise astfel dorinţa episcopiei de a procura , înainte de toate , terenul „şi apoi a face paşii necesar i " pen­tru zidirea unei biserici s au mânăsti-ri.

„Izvorul lot va fi odată al nostru. Not putem împlini dorinţa noastră şi făta pămân­tul Societăţii şi nimeni nu ne va putea opri iă scoatem apă d/n izvor şi să ne rugăm în biserica zidită pe pământul nostru1'' spunea el, Pâr . Macarie Guşcâ , pe atunci cantor la „Că lugă ra" , dela care cerea sfaturi , penj ru planuri le lui măre ţe .

Nicolae Drăgâl ina r ugase episcopia să pr imească pămân tu l cumpăra t de el şi să-1 transcrie în cartea funduară „pe se'ma diece­zei în scopul rădicărei unei monăsteriu.

Şi pentru a „sfinţi" noul „pămân t al mănăst i r i i , până la realizarea dorinţei celei mar i , Nicolae Drâgăl ina şi Mitru Oancea din V a s i o v j , ridică o f rumoasă cruce de m a r m o r ă , în faţa izvorului . Crucea, care şe află azi în faţa uşei bisericii, a fost sfin­ţită, cu d o u ă luni înainte de. încheierea contrac tu lu i pent ru pământ , de Prot . M a x i m Popovici şi Pr. Basil iu Nemoian , în z iua de 20 , Iunie 1898 .

Nicolae Drâgăl ina şi mu l ţ imea de cre­dincioşi din -bâtele apropiate , aş teaptă a c u m , b inecuvân ta rea episcopului , pe care o soli­citase prin repetate cereri , de a începe , fără zăbavă , lucrul "şi a ridica, în locul pădurii seculare , mănăs t i rea pe care o v i sau de ^atâţia ani . . .

Cap. V.

Un proprietar neprevâzăt şi... noi speranţe

Deşi sprijinitorii proectatei mănăs t i r i din Valea Godinovei , acceptaseră tără rezerve , suprafaţa de pămân t oferită de Nicolae Drâgăl ina , pentru aşezarea ei, to tuş i , gându l tu tu rora era îndreptat spre „locul i zvoru lu i " .

Şi erau dispuşi să facă orice sacrificii pentru procurarea lui .

Dar, deodată , ca din miracol, apare un. . . alt proprietar al pămân tu lu i în care era săpat izvorul . Acest proprietar nu era altul decâ t : cMtorul „capelei delà I z v o i " , Alexa Perian, j u d . l e din Ocna de 1er. Declaraţia lui e n t u z i a s m a pe toţi sprij n i to-rij frumoasei acţ iuni , dar p roduse şi unele nedumeri r i . Nu cunoscuse el, până a c u m , tot sbuc iumul corel ig 'onari lor săi şi apelu­rile lor la „porţile î n : h s e" delà Budapes ta? Adevăru l , c u n o s j u t mu.lt mai tâ 'Ziu de Păr. Macarie, este că, Alexa Perian nu se baza pe vreun „titlu de propr ie ta te" ci pe faptul că, t imp de aproape 60 de ani, fami-lia sa a îngrijit izvorul, 1-a adâncit , l a lăr­git şi 1 a zidit, fără ca cineva s 'o întrebe cu ce drept a făcut acest luc iu .

Paznicii mare lu i d o m e n i u „Resi-czanina" n 'ă r fi îngădu i t acest lucru dacă ar fi fost proprietatea patronu­lui lor. C a m aşa judeca pr imarul din 0-:na de ier şi se hotărî să-şi „caute dreptur i le" . Află în documente le familiei sale că tatăl său, Dumi t ru Perian, ar fi intrat în posesia acestui loc pe vremea când domeni i le erau „ sub e ra r iu" .

In z iua de 18 Iunie 1899, Aiexie Per ian , însoţit de preotul Constant in i 'au-şian şi învăţă tor al Aveam Mite", s 'a prezen­tat la p iotopopul M a x ; m Popovici „descope-rindu-i că izvorul de/a Godinova. mărginaş cu hotarul comunei Vasiova, ce sa ctml delà Societatea calei ferate.,, nu este al Societăţii, ci proprietatea lui, deoarece reposuiul seu tată, încă până erau domeniile sub erariu, a zidit pe spesele sale izvorul şi l-a ţinut în cuiăţenie, din cate cauză septămâna trecută,- fără a fi impedent de cineva, a afundat izvorul"...1

(După reparaţii le pe care le făcuse AU xa Per ian , izvorul s'a sfinţit în 24 Iunie 1899). ,

Consistoriul diecezan, cu ordinul Nr. 2000J899, cere protopopului din B o : ş a -tnon tană „saşi câştige cunoscintă sigură despre starea lucruhii", adecă să cea.'ă pr imarulu i din Ocna de 1er, dovezi s igure a sup ia dreptului său de proprietate, pent rucă ..acest lucru este de mare importanţă".

Oficiul paiohial din ( X n a de fier, este încredinţat cu cercetarea acestui caz. Preo-.tul Constant in Pauş ian , cu raportul său Nr. 1 Oj 1900, din 10 F a u r 1900, r ă spunde u rmă-

1. Arhiva ep., rap. prot. Nr. 255/1899, înreg. sub: Nr. 2000/899, III - 190 - 1897, .

toa re le : „Izvorul nefiind in t rodus în cartea funduală ca proprietate a lui Alexa Per ian din Ocna de fer, am mer s în persană :1a jude le regesc Nicolae Antal , care e r o m â n şi după ce am descoperi t totă afacerea cu izvorul lam ruga t a-şi - e spune părerea sa', că pe ce cale sar putea introduce în car tea funduală «izvorul pe n u m e l e lui Alexa Per ian. La acesta mi-a r e spuns că nu este altă cale decât cea proţesuală , dar acesta nu o recomandă faţă de o soţ ieUte m a r e care e stat în stat ci e de părere că cu oca-.iunea când directorul soţietâţii F o r s t e r va veni la Reşi ţ ia-mont . , ce se ^flâ în apro­piere de Ocna de fer, proprietarul isvorului împreună cu subscr isul ca preot local, pre-

"cum şi cu alte pe isone din c o m u n ă , cari au cunosc in tă despre dreptul seu de pro­prietate asupra izvorului , se m e r g ă în per-so ia la el şi se-1 roge ai ceda pămen tu l pre care se află isvorul a se in t roduce în cartea' fonduală pe nume le seu. Despre rezul ta tul deputaţ ' iunei voi "reporta îndată ce s u s n u m tul Director va veni la Reş i ţ a -m."

Dar acest raport n 'a mai parvenit Con-sistorului diecezan. Deputa ţ iunea n 'a mai avu t prilejul să vadă ţaţa numi tu lu i direc­tor şi această c h e s t ' u n e se putea considera închisă . Asupra 1 t igiului dintre Alexa P e r i m şi Societatea despre care a fost voiba , nu b'a p ronunţa t nici o sent in ţă judecă torească , Români i o r t o d o c ş i au u rma t sfatul optimist al lui Nicolae D iăgă l i na : „ P ă m â n t u l izvorului este al nost ru de fapt. Noi să zd m o mănăs t i re p e ' l o . u l c u m ­părat de mine şi la izvor nu ne va împie­deca n imeni să ne d u c e m , cum' nu ne-a împiedecat nici până a c u m . Iar dacă Soţie-tataa se opune eu mă duc şi până la împă­ratul F ran ţ - os ;f". Şi aşa au şi făcut. T m-pul a rezolvat favorab.l, legit ima cerere a cred 'ncioşi lor ortodocşi , după c u m vom arăta în altă parte a 'lucrării noas t re .

Cop. VI,

Nicolae Drogâlina nu-şi împlineşte visul.

Sufletul acţiunii din Valea Godinovei , între anii 1 8 9 7 — 1 9 0 2 , Nicolae D ăgălina voia să înceapă imediat lucrările. Pr imele cheltueli se oferea să le supor te personal . „D-ică se va îacepe ceva, spunea el, se vor î n d e m n a toţi creştinii la daruri şi ajutor,

l. Arhiva ep. Nr. 583/1900, HI - 190 - 897.

Dacă nu începem, se descura jează toţi , liindcă . de ani de z.ie le făgăduim o sf. m ă n ă s t i r e " .

Şi astfel între anii 1 9 0 0 — 1 9 0 1 , Nieo-lae Urăgăl ina înaintează Sinodulu i epaih 'a l (Adunări i epaihiale) încă trei cereri.

In pr ima cercie din 14 Aprilie 1900, el ro fgă S nodul epaih 'a l să hotărască „după toate formele" înfiinţarea mânăst i i i i , deoarece pământu l 1 a procurat , şi să 1 îm­puternicească a face „colecte p u b l i c e 1 " .

D â n d u - ş s ieama că zidirea unei m ă n ă s ­tiri, necesita mari ch.Ttueli, în cererea sa din 7 Aprilie* 1901 , Nicolae Drăgălina roagă Sinodul epaihial ' să aprobe z direa • „unei case ou trei sobe (camere)", pe spesele sale. „Una sobă -pentru mine , scrie el, că eu voesc a mă trage afară din lumea cea de­şartă a lăcui (locui) lângă izvor până va vrea bunul Dumnecjau. . . A doa (2-a) sobă să fio pentru rugăc iune până ne va ajuta u u m n t d â u să tăcem capela sau Monăs t i re . a trea (3-a) sobă să fie pentru cre­dincioşi creştini cari vor veni să să închine la acel l o c " . . . 2 In aceeaşi cerere Nicolae Drăgăl ina roagă Sinodul epaihial să-1 au to­rizez îngrădi suprafaţa de pămân t cumpăra tă 'de el, şi să-i pr imească un nou dar pent iu bise­rica delà „Că lugăra" : o livadă pe care o c u m ­părase delà Vasile Damian , din Ciclova-mont .

A 3-a cerere este p iezenta tă de Gheor-ghe Drăgăl ina, în 7 Martie 1900, şi sus ţ i ­nută de 35 semnă tur i din Vasiova, dint ie care Gh. D.ăgăl ina , Costa Stankovics şi Mitru O a n c . a , sun t spn j nitorii de toi dea-una ai lui Nicolae Drăgăl ina .

Semnatar i i acestui „ m e m o r i u " , roagă pe episcopul Caransebeşulu i să ascul te cere­rea repetată a lui Nicolae D. ăgâlina şi să d i spună începerea lucră! ilor, „ca să se facă o mănăs t i re şi pentru ortodocşi ca să nu se mai ducă ei la catolici, la „Măria R a d n a " .

Sinodul eparhial , în şedinţa sa din 17 Aprilie 1900, la propunerea rapoi torului Dr. G h e o ' g h e Poppvici , derivă cererile amint i te „Consis torului Diecezan soie competen tă rt zolv r e " . 1

Consis torul diecezan, mu l ţumeş t e cre­dinciosului Nicolae Drăgălina pentru daru­rile ce le-a făcut „ i zvoru lu i " şi mănăst ir i i delà. „Că lugă ra" şi-1 au tor izează a aduna

1. Arhiva ep. Nr. 1605/1S00, III — 290 — 897. 2. Idem, Nr. 1435/900. 1. Arhiva ep. Nr. 1605/900, 111 — 1900 — 1800.

mater .a lul necesar , deocamdată , pentru zidi­rea unei case de rugăc iun i .

In t o a m n a anului 1901 şi pr imăvara anului 1902, Nicolae Drăgălina î-şi făcea pregătirile pentru „a ieşi din lumea deşa i t ă" şi a se retrage în s ingură ta tea din Valea Godinovei . Voia să as-'gure.,, cu o. parte din avere , exis tenţa fiicelor sale Măria şi Petr ia , iar cu restul să poată începe real izarea planului său .

(Va urma) . Prot. Dr. M. Bănescu

Atunci si acum *

Printre scrisorile şi document, le rămase dela generalul-fondator Mihail Trapşa, decedat în anul 1896, am aflat un „revers", datat din 4 Noemvrie 1847, în care revers tatăl său, fost sublocotenent de graniţă declară, că pentru cazul că fiul său Mihail ar.fi prim't în Academia militară doreşte, ca acest fiu să fie crescut în spirit catolic.

Cu toate că tatăl face această declaraţie, M'hail Trapşa n"ajunge să-şi părăsească legea strămoşească, cum a făcut cu ani în urmă de exemplu Traian Doda, cere silit de împrejurările mai vitrege de atunci trece la catolicism, pentru a i-se încuviinţa primirea în Academia militară, ca apoi terminându-şi studiile să revină iarăşi la matcă.

Elevul Mihail Trapşa trimite în anul 1855 din Gaşovia mamei sale lista-i de cal f caţie din care se vede, că a fost înscris în condica ma­tricula ca „griechisch nicht uniert".

Şi oare de ce a trimis şi n'a prezentat în persoană mamei această I s t ă ? Era doară mai firesc

Răspunsul e s'mplu. Pcntrucă nu mai puţin de şapte ani a cercetat neîntrerupt d ferite şcoli militare fără ca în cursul acelui timp îndelungat să-şi fi vâzut măcar osingură dată părinţii şi fraţii.

In anul 1850 pleacă din Caransebeş în vârstă de 12 ani, însoţ't de un subofiţer, care l-a plasat în şcoala de edjcaţie militară din Caşo-via. După terminarea cursului inferior "şi a celui superior al acestei şcoli trece la Ş:oala de flotilă din Klosterneuburg, continuând apoi studiile în Academ'a militară din W.ener-Neustidt.

Şapte ani închegaţi M hîil T m p ş î n'a ştiut ce este o vacanţă şcolară, petrecând timpul'va­canţelor între zidurile posomorite ale edificiilor şcolare, ch'nuit de dorul de casă, ceea ce a lăsat urme de amărăciune în sufletul său.

Abia după şapte ani împlinUi se reîntoarce acasă. Aici nu mai află în viaţă pe tatăl său. Copleşit de doliu îşi îndreaptă paşii spre casa unde şi-a petrecut copilăria. In drum spre vatra părintească întâlneşte pe sorti-sa, care în cei şapte ani se schimbase la înfăţişare în aşa fel, încât cu toate că stă cu ea de vorbă, n'o mai recu-

noaste. Ce poate fi mai înduioşător decât când un frate după o absenţă de şapte ani nu-şi mai recunoaşte sora.

Când ne gândim la sistemul sever de edu­caţie de atunci şi la cel' de acum, când studenţii noştri se bucură afară de vacanţa de vară şi de vacanţe la toate sărbătorile bisericeşti şi lumeşti mai de seamă de peste an, precum şi de câte 'o prelungire de vacantă, iar cei de provienenţă din aretul sediului şcolii şi de alte vacanţe scurte de câte una sau două zile la ocazii binevenite ,— trebue să recunoaştem, că mare este deosebirea între ce a fost odată şi ce este acum.

Formele de viată uneori foarte rigide ale trecutului au fost cu timpul simţitor îmblânz te, pierzând mult din asprimea lor iniţială în urma progresului pe care lumea 1-a realizat şi mereu îl realizează.

A. Moaca

Oastea Domnului

0 purtare după evanghelie O bună soră din Oastea Domnulu i

din Capitală a fost,- în t r 'o foarte scur tă v reme , deposedată de tot ce avea.

în to tdeauna , când era prădată , spunea ca I o v : „Domnul a dat, D o m n u l a l ua t ; fie nume le D o m n u l u i b i n e c u v â n t a t ! "

în t r 'o noapte , un răufăcător i-a furat şi u l t imele lucrur i de valoare ce ma i avea în casă .

Bandi tul a tost însă surpr ins de omul poliţiei tocmai pe când fugea cu pradă. Fi ind somat de o m u l legii să se oprească

.şi refuzând, a fost împuşca t foarte g reu . A lăsat deci povara şi a fost d u s direct ţa spital . .

Auz ind păgubaşa ce s'a în tâmpla t , nu s'a dus să se intereseze de luc ru r i l e ' s a l e , ci a mer s la spitalul u n d e era in ternat , pent ru operaţie şi îngrijire,, ho ţu l . Acolo ea s'a t ransformat în soră de cari tate, îngrij ind, până la v indecare , pe cel g r av rănit , fără. să spună cine este ea şi fără să-l întrebe ce a făcut de a fost împuşcat.

In. tot t impul i-a vorbit despre m â n t u ­irea sufletului în Biserica L u i .

Când am aflat acest caz, mi -am a d u s amin te de Moise Arapul , care intrând într 'o mănăs t i re ca să fure, pe când trecea gar­dul cu prada în spate , s'a' pomeni t cu egu­

menu l pe u rmele lui, ajutându-1 să ridice sacul g reu şi spunându - i cu d u l c e a ţ ă :

„Poa te îţi este prea g reu sacul , am venit să-ţi dau o m â n ă de a ju to r !

Şi Moise Arapul a fost s t r ăpuns de această bună ta te a că lugăru lu i păgub i t şt s'a căit de fapta sa, a jungând „omul cel n o u " despre care se pomeneş te în „Vieţile Sfinţi lor".

I. Gr. Oprişan

O A S T E A D O M N U L U I L U G O J prin Trandafir Munfeanu a mai depus s u m a de 160.000 Lei pent ru fondul Oastei .

OOOOOOCX>OOOOOOOQOO(XXXXX)OOOOOOOCQOOOOOOO

p INFORMAŢII —

Au sosit în oraşul nostru 95 de copilaşi înfometaţi moldoveni.

Prea Sf. Sa Păr, nostru Episcop, în Dumi­neca' din 9 Martie a. c. după Sf. Liturghie, a adresat- credincioşilor un înlăcrimat ape) pentru găzduirea şi întreţinerea acestor sărmani copilaşi.

Episcopia Aradului £ organizat pe pro­topopiate şi în întreaga .eparhie o colectă de cereale (grâu, porumb, fasole) pentru Moldova, având următorul rezultat: 147.602 Kgr.

Aceste cereale au fost încărcate în 16 va-, goane şi trimise cu însoţitori în regiunile înfo­metate. •

Dumineca Ortodoxie i , a fost serbată cu multă însufleţire şi cu programe reuşite în aproape toate parohiile din eparhie, cu conferinţe, coruri, declamări, etc.

Menţionăm binevoitorul şi efectivul concurs al şcolilor şi autorităţilor comunale.

f Protopopul pens. Traian Oprea al Vârşeţulul, a adormit în Domnul, Miercuri, 12 Martie a. c , în Timişoara, la locuinţa Dlui Prof. Vasile Mioc, inspector şef al înv. secundar, gine­rele său.

înmormântarea a avut loc, Joi 13 I. c. în Cimitirul ort. rom. din Elisabetin.

în prezenţa P. S. Sale Părintelui Episcop al Timişorii Dr. Vasile Lazarescu, care a însoţit pe cel adormit până la cimitir, prohodul a fost oficiat în sf. biserică din Elisabetin, unde a fost catafalcat de un sobor de 7 preoţi, în frunte cu Prot. ic. Stfor I. Geţia cons. ref. Timişoara şi Prot. Dr. I. Creţiu, cons. ref.-Caransebeş.

Despre personalitatea defunctului, care a fost o f gură distinsă a ortodoxiei bănăţene, în sf. biserică a vorbit Păr. Prot. Dr. I. Creţiu, în numele P. S. Sale Episcopului Veniamin ' şi al Eparhiei Caransebeşului, al cărei vrednic slujitor a fost, peste jumătate de veac, iar la cimitir, despre realizări pe teren bisericesc şi Naţional ale regretatului protopop a vorbit Dl Dr Nestor Porumb, avocat în Timişoara.

Defunctul fiind decorat cu Steaua şi Coroana României a fost însoţit la locul de veci de un ploton de soldaţi.

Transmitem îndureratei familii sincere con­doleanţe şi rugăm pe Bunul Dumnezeu să-l aşeze pe cel adormit cu drepţii Săi.

f Pr. P e t r u L u n g u . In_d m i n u ţ a zilei de 10 Martie a. c. s'a stins din viaţă Păr. Petru Lungu din Crctova-rom.

A fost înmornântat în ziua de 12 I. c. de de către PP. CC. Prot. V. Musta Oraviţa şi I Orav fan- Râcăjdia asistaţi de soborul a 10 preoţi

Dumnezeu să-l ierte!

Revista T e o l o g i c ă de la S i b i u , a luat fiinţă la 1 Ianuarie 1907 sub flamura ridicată de prof. de seminar de atunci Dr. Nicolae Bălan

Cu anul nou 1947, neîntrecuta revistă a în­cheiat 40 ani de existenţă.

Jubileul acesta este prilej de bucurie pentru ortodoxie şi de meritată laudă pentru Sib'u.

Din prilejul acestui eveniment urăm „Revistei Teologice", atât de apreciată şi gustată de toţi bănăţenii, încă mulţi 40 de ani.

Neînţelegeri le oamenilor şi turburările cu războaie încă continuă. A ş i în Palestina, China, Indonezia, Paraguay şi Grecia.

Se pare că Dumnezeu a întunecat minţile oamenilor, căci şi omul voeşte să uite pe Dum­nezeu şi binefacerile sale în lume. "

Noul tarif postai .

Scrisoare închisă simplă 2500 Lei — Scri­soare recomandată 5500 Lei timbre, plus 500 Lei taxă, — Carte poştală 1000 Lei, — Telegramă, cuvântul 800 Lei, — Timbru pentru expedierea unui ziar 100 Lei, — Timbru pentru expedierea unei reviste 100 Lei, — Scrisoare de felicitare 500 Lei.

Ordinea predicilor In biserica catedrală până la Sf. Paşti. Dumineca IV-a din Post (Scă-varul), 23 Martie a. c. Prot.. T. Roşea-, — Buna­vestire, Marţi, 25 Martie a. c , Pr. Tr. Dobromi-fescu, — Dumineca V-a din Post, 30 Martie a. c , Prot. Dr. Z, Munteanu, — Dumineca Vl-a din din Post (Floriile), 6 Aprilie Prot. I. Suru,—Joia Mare (Denie), 10 Aprilie a. c. Prot, 1. Suru, — Vineri (Punerea în mormânt) 11 Aprilie a. c. Pr. O. Tursa, — Vineri (înmormântare) 11 Aprilie a. c. Prot, Ic. stfor R. G. Ancuşa.

p P A R T E A O F I C I A L A - ,

ORDIN CIRCULAR

Nr. 1400| 194 7

Verificând situaţia asigurărilor de incendiu a bunurilor cari formează proprietatea oficiilor paroh'ale din eparrra noastră am constatat că asigurarea acestora este făcută într'un mod foarte superficial, fiind cazuri unde se as'gură pentru sfânta biserică şi casa parohială sume de 8 0 . 0 0 0 - 9 0 . 0 0 0 sau 100.000 Lei.

Cum în ziua de azi, şi în împrejurările eco ­nomice în cari trăim acesle sume derizorii nu mai oferă niciun fel de acoperire în cazul unui sinistru, prin prezenta atenţiunea tuturor organe­lor subalterne asupra acestui fapt, cu îndrumarea de a lua măsurile cuvenite pentru majorarea va­lorii imobilelor asigurate.

Totodată atragem atenţiunea asupra dispo-ziţiunilor de sub No. 4389 E. 1946 pentru stricta conformare.

Caransebeş, din şed. cons. eparhial, secţia economică ţinută la 12 Martie 1947..

Episcop: Consilier referent:

f VENIAMIN ss D i i i t r i e Sgăverdia

—=:©:=—

CIRCULARA

Nr. 1351 B. 1947.

Mnisterul Cultelor, cu adresa Nr. 5518 B. 1947 din 28 Februarie a. c. ne comunică urmă­toarele:

„Referindu-ne la adresa acelei Sf. Episcopii No. 6252/946, avem onoare a Vă aduce Ia cunoş­tinţă, că imediat ce dispoziţiunile legii vor per­mite intervenţiile noastre, pentru A putea recu­noaşte numirile din cuprinsul acelei Chiriarhii, ce ne-au fost recomandate".

Ceea ce se comunică spre ştire celor cărora li s'au încuviinţat retribuţiunile dela stat.

Caransebeş, la 13 Martie 1947.

Episcop: Consilier referent:

f VENIAMIN Romul G. Ancuşa