1

Către

CURTEA de APEL PLOIEȘTI

-RECURS dosar nr. 1766/105/2013 (reclalificat din APEL la termenul din 29.09.2015)

din -termen 27.10.2015-

Subscrisul CABINET AVOCAT Teodorescu Nicușor, CIF 28187651, cu sediul profesional secundar al Cabinetului de Avocat Teodorescu Nicușor, CIF 28187651, situat în Muncipiul Galați, Strada Castrul Roman, nr. 31, Bloc CFR, Ap. 2, Județul Galați, Cod poștal 800416, prin reprezentat convențional AVOCAT Teodorescu Nicușor, din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România, Baroul Iași, cu ACTE de ÎNFIINȚARE și JURISRUDENȚĂ UNITARĂ constând în cca 800 (optsute) de hotărârâri DEFINITIVE pronunțate în materie penală, (una singură fiind de condamnare a numitului Bota Pompiliu), care nu înlătură CARACTERUL UNITAR al JURISPRUDENȚEI, email avocatteodorescunicusor@yahoo.ro telefon +40 753805501, +40 768897438, calitatea de reprezentant fiind dovedită prin actul juridic impus de Art. 151 alin. (1) din Lege nr. 134/2010 R1, denumit ÎMPUTERNICIRE AVOCAȚIALĂ nr. 33/24.09.2015 UNBR-BAROUL IAȘI,nefiind răsturntă PREZUMȚIA DEPLINĂ asupra ÎMPUTERNICIRII AVOCAȚIALE și a actelor de procedură semnate și transmise de avocat , instituită prin Art. 44 alin. (2) din Lege nr. 51/1995 R2,

în contradictoriu cu contradictoriu cu pârâta Casa Teritorială de Pensii Prahova, fără act de înființare și fără sediu atribuit prin lege, nedobândind capacitate și personalitate juridică urmare a NEÎNFIINȚĂRII prin ACT NORMATIV care trebuia publicat în Monitorul Oficial conform Legii 24/2000, drept condiție a intrării în vigoare și a dobândirii capacității (dreptului de a funcționa și de a sta în judecată),

solicit admiterea recursului, casarea sentinței nelegale necomunicată reclamantei în copie validă și în rejudecare, nemaitergiversând soluționarea definitivă a cauzei prin soluție de trimitere spre rejudecare, având în vedere VÂRSTA CONTESTATOAREI

2

și LIPSIREA COMPLETĂ de MIJLOACE de TRAI, să rețineți cauza spre rejudecare și să admiteți recursul pe baza următoarelor

APĂRĂRI

1. RECURSUL este DEVOLUTIV, fiind necesară doar declararea recursului, cauza urmând a fi rejudecată sub toate aspectele. Calea de atac a fost exercitată în termenul indicat de agentul statutului român-PREȘEDINTELE SOLOGON Oliviu Cornelui.

2. Indicarea în SENTINȚA ˝CIVILĂ˝ nr. 2937/17.12.2014 din

dosar nr. 1766/105/2013 a Tribunalului Prahova, a căii de atac a apelului și termen de 30 de zile de declarare a apelului, constituie altă incompetență a judecătorului SOLOGON Oliviu Corneliu, care atrage CULPA TRIBUNALULUI PRAHOVA, neputând fi reținută culpa contestatoarei care a luat de bună ce scria în PROIECTUL de SENTINȚĂ ˝CIVILĂ˝ comunicat în COPIE după ALTĂ COPIE, NESEMNATĂ de JUDECĂTOR și neavând indicată funcția unui judecător.

3. NULITATEA SENTINȚEI ˝CIVILE˝ urmare a neparticipării în dosar a

unui JUDECĂTOR, judecând nelegal un ˝PREȘEDINTE˝, pretinsă funcție atestată în fals, nedeținută de către SOLOGON Oliviu Corneliu.

3.1. Reproduc extras din PROIECTUL SENTINȚEI ˝CIVILE˝ nr.

2937/17.12.2014 din dosar nr. 1766/105/2013 a Tribunalului Prahova, solicitând să luați act că NU ESTE CONSEMNATĂ FUNCȚIA unui JUDECĂTOR:

3

.................................................................................................................

3.2. Domnul SOLOGON Oliviu Cornel nu este ˝PREȘEDINTELE

TRIBUNALULUI˝ și NU A SEMNAT nici în calitate de ˝PREȘEDINTE de COMPLET˝. Funcția de ˝PREȘEDINTE˝ nu i-a fost atribuită prin ACT JURIDIC. Legea a dat dreptul JUDECĂTORULUI să JUDECE, NU ˝PREȘEDINTELUI˝. Prin DECRET al Președintelui României se numesc cetățeni în funcții de JUDECĂTORI nu de ˝PREȘEDINȚI˝ și JUDECĂTORII trebuie să-și decline FUNCȚIA de JUDECĂTOR în ORICE ACT de PROCEDURĂ.

3.3. Constituie un FALS GROSIER sitagma ˝INSTANȚA CONSTITUITĂ din

PREȘEDINTE SOLOGON Oliviu Corneliu...........˝. De la DESFIINȚAREA TUTUROR INSTANȚELOR prin DECRET nr. 132/1952, NU mai există în lege NICI O DISPOZIȚIE de CONSTITUIRE a vreunei INSTANȚE. INSTANȚELE sunt doar ORGANIZATE precum în DREPTUL COMUNIST, FĂRĂ DISPOZIȚIE de CONSTITUIRE/ÎNFIINȚARE. Dacă era competent, Domnul SOLOGON scria ACTUL prin care ar fi fost CONSTITUIT COMPLETUL și indica FUNCȚIA de PREȘEDINTE de COMPLET nu ˝PREȘEDINTE˝. Așadar, Domnul SOLOGON Oliviu Corneliu NU ESTE PREȘEDINTELE INSTANȚEI și NU ESTE CONSTITUITĂ INSTANȚA. Completul poate o fi fost constituit, noi necunoscând actul de constituire a completului.

Reproduc extras din SENTINȚA nr. 1568/27.12.2012 a ÎCCJ și extras din SENTINȚA ˝civilă˝ nr. 20089/02.11.2012 a Judecătoriei Sector 1 București, cu SCOPUL de a dovedi FORMULAREA LEGALĂ, fiind nelegală sintagma ˝INSTANȚA CONSTITUITĂ din......˝, neexistând în artigol de lege cuvintele CONSTITURE/ÎNFIINȚARE pentru vreo INSTANȚĂ:

4

3.4. În continuare prezint exemple de hotărâri în care ˝PREȘEDINTELE˝ și-a declinat FUNCȚIA de JUDECĂTOR: EXEMPLUL nr. 1:

5

..................................................................................................................

EXEMPLUL nr. 2:

EXEMPLUL nr. 3

6

EXEMPLUL nr. 4:

EXEMPLUL nr. 5:

....................................................................................................................

7

În concluzie, SEMNAREA LEGALĂ este precum în EXEMPLUL nr. 5, cu indicarea funcției de judecător în titlul/denumirea actului și alături de semnătură. FUNCȚIA PUBLICĂ este cea de JUDECĂTOR. ˝PREȘEDINTE de COMPLET˝ este CALITATE nu FUNCȚIE PUBLICĂ.

4. NULITATEA ABSOLUTĂ a SENTINȚEI ˝CIVILE˝ , urmare a atribuirii

unei DENUMIRI FĂRĂ TEMEI EXPRES în LEGE.

Art. 255 din Cod de procedură civilă de la 1865 din PRINCIPATELE UNITE, a dispus ATRIBUIREA HOTĂRÂRILOR de DENUMIRI de ÎNCHEIERI, SENTINȚĂ și DECIZIE:

ART. 255 (1) Hotararile prin care se rezolva fondul

cauzei in prima instanta se numesc "SENTINȚE", iar hotararile prin care se solutioneaza apelul, recursul, precum si recursul in interesul legii ori in anulare se numesc "DECIZII".

(2) Toate celelalte hotarari date de instanta in cursul judecatii se numesc "INCHEIERI". Legea nu a dat dreptul judecătorului să adauge la hotărâri cuvinte precum:

civilă, administrativă, penală, comercială etc

DREPT DOVEZI, reproduc în extras, HOTĂRÂRI care au DENUMIRI LEGALE de SENTINȚE fără alte adăugiri la Art. 255 reprodus mai sus:

8

EXEMPLUL nr. 1

EXEMPLUL nr. 2:

EXEMPLUL nr. 3:

9

EXEMPLUL nr. 4

EXEMPLUL nr. 5

EXEMPLUL nr. 6

10

În concluzie, precum în cele 6 (șase) exemple prezentate, judecătorul

are obligație să atribuie ACTELOR PUBLICE doar DENUMIRILE impuse de lege pentru HOTĂRÂRI: ÎNCHEIERE, SENTINȚĂ, DECIZIE.

Art. 255 din Cod proc. civilă de la 1865 din PRINCIPATELE UNITE NU a DISPUS EXPRES că în procesele civile, HOTĂRÂRILE s-ar DENUMI ˝CIVILE˝, că în procesele penale s-ar DENUMII ˝PENALE˝, că în cele de contencios administrativ și fiscal s-ar DENUMI ˝ADMINISTRATIVE˝, etc.

Judecătorul este obligat să respecte Principiul DREPTULUI PUBLIC conform căruia este permis doar ceea ce legea prevede expres. LEGEA a PREVĂZUT DENUMIRILE iar judecătorul a derogat nepermis de la lege prin voința sa care nu e creatoare de drept sau a adăugat nepermis la Art. 255 din Cod proc. civilă de la 1865 din PRINCIPATELE UNITE.

DENUMIREA ˝SENTINȚĂ CIVILĂ˝ neavând temei expres în lege, violând Art. 255 din Cod proc. civilă de la 1865 din PRINCIPATELE UNITE, ˝SENTINȚA CIVILĂ˝ nu are DENUMIRE LEGALĂ, ACTUL fiind emis cu violarea legii, motiv de ordine publică de a aplica sancțiunea NULITĂȚII ABSOLUTE.

5. NULITATEA ABOLUTĂ a COPIEI după COPIA SENTINȚEI ˝CIVILE˝

nr. 2937/17.12.2014, a PROIECTELOR ÎNCHEIERILOR din 22.10.2014 și din 26.11.2014, urmare a eliberării FĂRĂ SEMNĂTURA unui JUDECĂTOR, fiind violate PREVEDERI IMPERATIVE impuse de Art. 148 alin. (2) din Cod proc. civilă de la 1865 din PRINCIPATELE UNITE:

Art. 148 (2) COPIILE de pe incheieri, dispozitiv

sau hotarari SE VOR PUTEA ELIBERA NUMAI DUPA CE ACESTEA AU FOST SEMNATE DE TOTI JUDECATORII, sub pedeapsa pentru grefieri de a fi urmariti ca falsificatori.

5.1. V-am dovedit atestarea comunicăroo de COPII și

COMUNICAREA FĂRĂ a EXISTA SEMNĂTURA JUDECĂTORULUI. Nici FUNCȚIA de JUDECĂTOR NU EXISTĂ indicată.

5.2. PROBA COMUNICĂRII de COPII LEGALE de pe HOTĂRÂRI SEMNATE de JUDECĂTORI, cu respectarea INTERDICȚIEI impuse de Art. 148 din LEGE 148 alin. (2) din Cod proc. civilă din 1865 din PRINCIPATELE UNITE, o realizez prin copiile atașate:

Filele 1-5 -CEREREA de COMUNICARE GRATUITĂ și

ÎNCHEIEREA din 29.09.2015 dosar 1766/105/2013 al Curții de Apel Ploiești, SEMNATĂ de JUDECĂTORI;

Filele 6-9 -ÎNCHEIERE din 06.05.2014 dosar 68/1/2014 ÎCCJ-CAF, comunicată GRATUIT, SEMNATĂ de JUDECĂTORI;

Filele 10-14 -DECIZIE nr. 1344/24.03.2015 dosar 68/1/2014 ÎCCJ-CAF, comunicată GRATUIT, SEMNATĂ de JUDECĂTORI;

11

Filele 15-23 -DECIZIE nr. 1672/22.03.2011 din dosar nr. 956/57/2010, ÎCCJ, comunicată SEMNATĂ de JUDECĂTORI;

Fila 24-29 -DECIZIE nr. 2398/22.05.2014 dosar 1510/1/2014 ÎCCJ, comunicată SEMNATĂ de JUDECĂTOR;

Fila 30-32 -ÎNCHEIERE din 16.02.2012 Judecătoria Galați, comunicată semnată de judecător;

Fila 33-34 -SENTINȚA civilă nr. 7670/12.07.2012 comunicată gratuit și din oficiu de Judecătoria Galați, SEMNATĂ de JUDECĂTOR;

Fila 35-36 -ÎNCHEIERE din 21.03.2014 Judecătoria Galați, comunicată gratuit și din oficiu, SEMNATĂ de JUDECĂTOR;

Fila 37-40 -ÎNCHEIERE din 01.04.2014 Judecătoria Galați, comunicată din oficiu și gratuit în copie semnată de judecător;

Fila 41-42 -ÎNCHEIERE din 29.01.2014 Judecătoria Braila, comunicată din oficiu și gratuit în copie semnată de judecător;

Fila 43-46 -ÎNCHEIERE din 23.05.2014 Judecătoria Dâmbovița, comunicată din oficiu și gratuit în copie semnată de judecător;

Pe baza acestor probe atașate, având în vedere violarea

INTERDICȚIEI eliberării de copii NESEMNATE de JUDECĂTOR impusă Art. 148 alin. 2 din Cod proc. civilă de la 1865, solicit să sancționați cu NULITATEA ABSOLUTĂ COPIILE NESEMNATE de JUDECĂTOR, Tribunalul Prahova nerealizând comunicare de copii de pe originale semnate de judecător.

6. NELEGALITATEA OMISIUNII și apoi a REFUZULUI JUDECĂTORULUI de a consemna și de a judeca cererea de modificare și completare a acțiunii depusă pentru termenul din data de 02.07.2014, prin care am solicitat în temeiul Art. 4 din Lege nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, raportat la Art. 1 alin. (6) din Lege nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pe cale de excepție, în contradictoriu cu pârâta Casa Teritorială de Pensii Prahova,

în rejudecare, solicitând judecarea și admiterea:

Excepției de NELEGALITATE a DECIZIEI nr. 325232 din 29 noiembrie 2012 privind ANULAREA DECIZIEI nr. 325232 din 30 martie 2012 privind acordarea dreptului de pensie și

Excepției de NELEGALITATE a DECIZIEI nr. 325232 din 31 ianuarie 2013 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit, cu aplicarea Art. 4 alin. (3) din Lege 554/2004 și aplicarea principiului de drept ˝accesorium sequitur principale.˝,

punând capăt ÎNGRĂDIRII în DREPTUL GARANTAT de de Art. 126 alin. (6) din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI republicată în 2003, transpus în lege prin Art. 4 din LEGE nr. 554/2004 și garantat și prin DECIZIA Curţii Constituţionale a României

12

Nr. 225 din 9 martie 2010, DECIZIA C.C. nr. 426 din 10.04.2008, DECIZIA C.C. nr. 416 din 7 aprilie 2011, reproduse în extras în cele ce urmează.

NELEGAL, judecătorul fondului a violat principiul disponibilității,

a nesocotit limitele investirii, refuzând să judece excepțiile de nelegalitate cu temei legal indicat Art. 4 coroborat cu Art. 1 alin. (6) din Lege nr. 554/2004.

Este evidentă și pentru un novice în drept, violarea de către pârâtă a Art.

1 alin. (6) din Lege nr. 554/2004, care NU AVEA DREPTUL SĂ ANULEZE decât prin proces, DECIZIA nr. 325232/30 martie 2012 DE ACORDARE DREPT DE PENSIE, introdusă în circuitul juridic.

OMISIUNEA și REFUZUL judecătorului fondului de a judeca și de a se

pronunța asupra capătului de cerere prin care am solicitat obligarea pârâtei Casa Teritorială de Pensii Prahova SĂ DESPĂGUBEASCĂ MORAL pe contestatoare cu suma de 50.000 lei (cincizecimiilei), pentru TRAUMA PSIHICĂ provocată prin ilegalitățile angajaților pârâtei, fiind inuman și degradant ca un cetățean în etate, , care și-a achitat toate obligațiile față de Statul Român, să rămână ANI de ZILE, TIMP de PESTE 1 AN de ZILE FĂRĂ MIJLOACE FINANCIARE de SUBZISTENȚĂ, fiind de necontestat VIOLAREA Art. 1 alin. (6) din LEGE nr. 554/2004 și LIPSA DREPTULUI pârâtei de a revoca DECIZIA nr. 325232/30 Martie 2012 DE ACORDARE DREPT DE PENSIE, INTRODUSĂ ÎN CIRCUITUL JURIDIC, constituie motiv de casare și de rejudecare.

Este inadmisibilă deliberarea judecătorului fondului care mi-a nesocotit obiectul acțiunii modificate și completate depusă pentru termenul din data de 02.07.2014 și ignorarea apărărilor realizate prin subsemnatul AVOCAT Teodorescu Nicușor, judecând altceva decât ce a solicitat contestatoarea, violând brutal principiul disponibilității și depășind grav limitele investirii.

Contestatoare NU A SOLICITAT ˝ANULAREA Deciziei nr. 32523/31.01.2013

ci a invocat și motivat excepției de NELEGALITATE a DECIZIEI nr. 325232 din 31 ianuarie 2013 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit, cu aplicarea Art. 4 alin. (3) din Lege 554/2004 și aplicarea principiului de drept ˝accesorium sequitur principale.˝, admiterea excepției având ca finalitate NELUAREA ÎN SEAMĂ.

Solicităm completului de judecată din recurs, să ia act și să admită că

am solicitat ca o instanță să constate și să dispună, după admiterea excepțiilor de nelegalitate, că în vigoare este DECIZIA nr. 325232/30 martie 2012 DE ACORDARE DREPT DE PENSIE, care a fost anulată VĂDIT ILEGAL de către pârâtă VIOLAREA Art. 1 alin. (6) din LEGE nr. 554/2004, dispunând obligarea pârâtei Casa Teritorială de Pensii Prahova să achite contestatoarei DREPTUL de PENSIE, în care a fost ÎNGRĂDITĂ ILEGAL din data de 29 Noiembrie 2012, începând cu această dată și pe

13

viitor, cu obligarea la achitarea către contestatoare a DOBÂNZII LEGALE și ACTUALIZAREA cu INDICELE de INFLAȚIE, solicitând despăgubiri morale în sumă de 50.000 lei (cincizecimiilei) pentru ANULAREA NELEGALĂ a DREPTULUI de PENSIE CÂȘTIGAT, doar o instanță putând anula actul nu pârâta după introducerea actului juridic în circuitul civil.

Judecătorul investit cu excepții de nelegalitate acte administrative cu

caracter individual, nu are drept de opțiune, dacă vrea sau nu vrea să judece. Acest drept este GARANTAT iar judecătorul fondului a îngrădit contestatoarea într-un drept fundamental. Refuzul judecătorului fondului nu are temei de drept în articol de lege. Argumentarea este jignitoare și pentru un novice în drept.

Reproduc refuzul de a judeca excepțile de nelegalitate, consemnate în Încheierea din data de 24.09.2014, nemotivat serios și legal în drept:

..............................................................................................................................

...............................................................................................................................

14

Judecătorul a violat DECIZIA Curţii Constituţionale a României Nr. 225 din 9 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 si ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în MONITORUL OFICIAL Partea I nr. 241 din 15 aprilie 2010, prin ÎNGRĂDIREA în DREPTUL GARANTAT de Art. 126 alin. (6) din Constituția României, transpus în lege prin Art. 4 din Lege 554/2004, pe lângă lezarea într-un drept fundamental, a REFUZAT SĂ ÎNFĂPTUIASCĂ JUSTIȚIA și a ÎNGRĂDIT pe contestatoare în DREPTUL de LIBER ACCES la JUSTIȚIE.

Judecătorul fondului A REFUZAT SĂ FACĂ CONTROLUL de LEGALITATE și de TEMEINICIE cu care A FOST INVESTIT ȘI PRIN LEGE și de către CONTESTOARE cu EXCEPȚIILE de NELEGALITATE, care NU POT FI SUSTRASE CENZURII JUDECĂTOREȘTI:

˝Atribuţia definitorie a puterii judecătoreşti este înfăptuirea justiţiei, iar, în materia actelor administrative emise de autorităţi publice, prevederile art. 126 alin. (6) din Constituţie garantează controlul judecătoresc asupra acestora, exercitat pe calea contenciosului administrativ. A afirma că un asemenea control are semnificaţia încălcării principiului autonomiei locale, prin amestecul unei instanţe de judecată în „treburile interne ale administraţiei publice", echivalează cu negarea principiului separaţiei puterilor în stat şi al garantării liberului acces la justiţie, principii ce condiţionează existenţa şi funcţionarea efectivă a statului de drept într-o societate democratică. In plus, instanţele de judecată sunt învestite cu efectuarea controlului de legalitate şi temeinicie asupra actelor administrative, acte ce, chiar dacă se bucură, până la proba contrarie, de prezumţia de legalitate, nu pot fi sustrase cenzurii judecătoreşti sub aceste aspecte, fără ca astfel să se

15

realizeze, aşa cum susţine autorul excepţiei, încălcarea competenţei autorităţii publice, guvernate de principiul autonomiei locale.˝

Judecătorul fondului, prin REFUZUL JUDECĂRII EXCEPȚIILOR de

NELEGALITATE, a violat și DECIZIA C.C. nr. 426 din 10.04.2008. M.OF. al Romaniei, P. I nr. 354 din 08.05.2008, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. II alin. (2) şi art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004:

˝Prin urmare, procedura invocării excepţiei de nelegalitate

nu este contrară, ci vine chiar în ideea restabilirii echităţii, justiţiei şi legalităţii ce trebuie să stea la temelia tuturor raporturilor juridice dintr-un stat de drept, iar un astfel de mijloc procedural nu poate fi contrar exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, sub aspectul principiului securităţii raporturilor juridice şi a dreptului la justiţie.˝

Judecătorul fondului, prin REFUZUL JUDECĂRII EXCEPȚIILOR de NELEGALITATE, DECIZIA C.C. nr. 416 din 7 aprilie 2011 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată in Monitorul Oficial 419 din 15 iunie 2011 (M. Of. 419/2011)

˝ În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea

principiului stabilităţii raporturilor juridice prin invocarea unei excepţii de nelegalitate, oricând, fără limită în timp şi indiferent de data emiterii actului administrativ, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008. Cu acel prilej, Curtea a statuat că principiul stabilităţii raporturilor juridice, deşi nu este în mod expres consacrat de Constituţia României, se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic şi social, cât şi din preambulul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa. Acest principiu al stabilităţii raporturilor juridice nu poate implica însă promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalităţi. Obţinerea sau apărarea unui drept ori protejarea unui interes, chiar legitim, nu se poate fonda pe un act a cărui legalitate este îndoielnică şi care nu ar

16

putea fi dovedită altfel decât prin ridicarea excepţiei de nelegalitate. Contestarea pe cale incidentală a legalităţii, indiferent de data la care a fost emis actul administrativ, se justifică prin necesitatea exercitării unui control de legalitate fără de care soluţia pronunţată de instanţă riscă să fie fondată pe un act ilegal. Or, astfel ar fi zdruncinat însuşi fundamentul statului de drept, căci ar fi posibil ca instanţa de judecată să pronunţe, în numele legii, o hotărâre bazată pe un act încheiat cu încălcarea legii. Din această perspectivă, posibilitatea contestării legalităţii unui act administrativ unilateral cu caracter individual pe cale de excepţie apare ca o modalitate de contracarare a efectelor principiului potrivit căruia fraus omnia corrumpit. Acesta este motivul pentru care nici nu a fost limitat în timp dreptul de a ridica o asemenea excepţie.˝

DECIZIILE CURȚII Constituționale sunt enumerate exemplicativ, existând

extrem de multe decizii în acest sens, care obligă judecătorul să judece excepțiile de nelegalitate.

Vă rugăm să luați act că pe baza primei DECIZII NECONTESTATĂ de

către contestatoare - DECIZIA nr. 325232 din 30 martie 2012 privind ACORDAREA DREPTULUI DE PENSIE, contestatoarea a primit efectiv pensie. Această DECIZIE nr. 325232 din 30 martie 2012 a INTRAT ÎN CIRCUITUL JURIDIC, fiind anulată cu EXCES de PUTERE de către emitent, cu VIOLAREA Art. 1 alin. (6) din LEGE nr. 554/2004 a contenciosului administrativ;

Reproduc din nou proba care atestă intrarea contestatoarei in dreptul de

pensie -DREPT de PROPRIETATE a BUNULUI denumit PENSIE, în care a fost îngrădită prin violarea Art. 1 alin. (6) din LEGE nr. 554/2004 a contenciosului administrativ;

17

Prin refuzul judecătorului fondului de a judeca excepțiile de nelegalitate și de a sancționa violarea Art. 1 alin. (6) din LEGE nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a contribuit la menținerea subsemnatei în îngrădirea în DREPTUL de PROPRIETATE consacrat de Art. 1 Protocolul 1 al CEDO, lipsind-o de PENSIE (BUN) acordat prin DECIZIA nr. 325232/30.03.2012 de acordare DREPT de PENSIE.

După casare cu reținere, având în vedere tratamentele inumane și

degradante la care este supusă contestatoarea în etate și lipsită de mijloace de trai, solicităm admiterea cererii modificate și completate și a excepțiilor de nelegalitate, dispunând prin DECIZIE (fără ˝CIVILĂ˝):

1. Casarea tuturor ÎNCHEIERILOR și a SENTINȚEI ˝CIVILE˝ necomunicate în copii semnate de judecător, fiind nevalidă comunicarea de PROIECTE intitulate ˝copii˝, fiind argumentată riguros, punctual, nelegalitatea emiterii SENTINȚEI ˝CIVILE˝;

2. NELEGALITATEA celor 2 DECIZII ulterioare DECIZIEI 325232/30.03.2012

de acordare DREPT de PENSIE, raportat la Art. 1 alin. (6) din Lege nr. 554/2004, constatând pe cale de excepții conform Art. 4 din Lege 554/2004, nelegalitatea:

DECIZIEI nr. 325232 din 29 noiembrie 2012 privind ANULAREA DECIZIEI nr. 325232 din 30 martie 2012 privind acordarea dreptului de pensie,

DECIZIEI nr. 325232 din 31 ianuarie 2013 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit, cu aplicarea Art. 4 alin. (3) din Lege 554/2004 și aplicarea principiului de drept ˝accesorium sequitur principale.˝,

procedând la soluționarea cauzei FĂRĂ A LUA ÎN SEAMĂ actele a căror nelegalitate este constatată.

3. Obligarea pârâtei Casa Teritorială de Pensii Prahova să achite DREPTUL de PENSIE, ÎNGRĂDIT ILEGAL din data de 29 Noiembrie 2012, începând cu această dată și pe viitor, cu obligarea la achitarea către contestatoare a DOBÂNZII LEGALE și ACTUALIZAREA cu INDICELE de INFLAȚIE până la data plății integrale efective.

4. Obligarea pârâtei Casa Teritorială de Pensii Prahova SĂ

DESPĂGUBEASCĂ MORAL pe contestatoare cu suma de 50.000 lei (cincizecimiilei), pentru TRAUMA PSIHICĂ provocată prin ilegalitățile angajaților pârâtei, constând în ANULAREA DREPTULUI DE PENSIE cu violarea Art. 1 alin. (6) din Lege 554/2004, fiind inuman ca un cetățean în etate, precum contestatoarea care și-a achitat toate obligațiile față de ˝Statul Român˝, să rămână ANI de ZILE, până în prezent stând TIMP de cca 2 ANI de ZILE FĂRĂ MIJLOACE FINANCIARE de SUBZISTENȚĂ, fiind de necontestat VIOLAREA Art. 1 alin. (6) din LEGE nr. 554/2004 și LIPSA DREPTULUI pârâtei de a revoca DECIZIA nr. 325232/30 Martie 2012 DE ACORDARE DREPT DE PENSIE, INTRODUSĂ ÎN CIRCUITUL JURIDIC.

18

5. Să luați act că solicit cheltuieli de judecată pe cale de acțiune separată.

6. Să dispuneți SESIZAREA CURȚII CONSTITUȚIONALE cu EXCEPȚIE de NECONSTITUȚIONALITATE a CODULUI de PROCEDURĂ CIVILĂ de la 1865 din PRINCIPATELE UNITE.

Am atașat alăturat 46 file reprezentând PROBE constând în comunicări legale de COPII de pe HOTĂRÂRI SEMNATE de JUDECĂTORI. Am atașat alăturat EXCEPȚIE de NECONSTITUȚIONALITATE a CODULUI de PROCEDURĂ CIVILĂ de la 1865 din PRINCIPATELE UNITE.

27.10.2015 Contestatoare-apelantă STROE GHERGHINA prin AVOCAT DEFINITIV Teodorescu Nicușor

1 / 46

2 / 46

3 / 46

4 / 46

5 / 46

6 / 46

7 / 46

8 / 46

9 / 46

10 / 46

11 / 46

12 / 46

13 / 46

14 / 46

15 / 46

16 / 46

17 / 46

18 / 46

19 / 46

20 / 46

21 / 46

22 / 46

23 / 46

24 / 46

25 / 46

26 / 46

27 / 46

28 / 46

29 / 46

30 / 46

31 / 46

32 / 46

33 / 46

34 / 46

35 / 46

36 / 46

37 / 46

38 / 46

39 / 46

40 / 46

41 / 46

42 / 46

43 / 46

44 / 46

45 / 46

46 / 46

1

Către CURTEA de APEL PLOIEȘTI

-RECURS dosar nr. 1766/105/2013 (reclalificat din APEL la termenul din

29.09.2015) din

-termen 27.10.2015-

Subscrisul CABINET AVOCAT Teodorescu Nicușor, CIF 28187651, cu sediul profesional secundar al Cabinetului de Avocat Teodorescu Nicușor, CIF 28187651, situat în Muncipiul Galați, Strada Castrul Roman, nr. 31, Bloc CFR, Ap. 2, Județul Galați, Cod poștal 800416, prin reprezentat convențional AVOCAT Teodorescu Nicușor, din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România, Baroul Iași, cu ACTE de ÎNFIINȚARE și JURISRUDENȚĂ UNITARĂ constând în cca 800 (optsute) de hotărârâri DEFINITIVE pronunțate în materie penală, (una singură fiind de condamnare a numitului Bota Pompiliu), care nu înlătură CARACTERUL UNITAR al JURISPRUDENȚEI, email avocatteodorescunicusor@yahoo.ro telefon +40 753805501, +40 768897438, calitatea de reprezentant fiind dovedită prin actul juridic impus de Art. 151 alin. (1) din Lege nr. 134/2010 R1, denumit ÎMPUTERNICIRE AVOCAȚIALĂ nr. 33/24.09.2015 UNBR-BAROUL IAȘI,nefiind răsturntă PREZUMȚIA DEPLINĂ asupra ÎMPUTERNICIRII AVOCAȚIALE și a actelor de procedură semnate și transmise de avocat , instituită prin Art. 44 alin. (2) din Lege nr. 51/1995 R2,

în contradictoriu cu contradictoriu cu pârâta Casa Teritorială de Pensii Prahova, fără act de înființare și fără sediu

2

atribuit prin lege, nedobândind capacitate și personalitate juridică urmare a NEÎNFIINȚĂRII prin ACT NORMATIV care trebuia publicat în Monitorul Oficial conform Legii 24/2000, drept condiție a intrării în vigoare și a dobândirii capacității (dreptului de a funcționa și de a sta în judecată), formulez

EXCEPȚIE de NECONSTITUȚIONALITATE a Codului de Procedură

Civilă de la 1865 din PRINCIPATELE UNITE,

fiind cert violată Legea 24/2000 R2 urmare a NEREPUBLICĂRII impuse repetat, în termene de MAXIM 60 de zile de la impunerea

republicării, în PUBLICAȚIE OFICIALĂ a Statului Român,

ARGUMENTE JURIDICE:

1. CODUL DE PROCEDURA CIVILĂ de la 1865 din PRINCIPATELE UNITE NU ARE TEMEI LEGAL EXPRES al EMITERII în vreo CONSTITUTIE ÎN VIGOARE, fiind adoptat la data de 9 septembrie 1865, dată la care nu era în vigoare nici o Constituție și NU EXISTA ACT de ÎNFIINŢARE a ˝STATULUI ROMÂN˝.

2. NU A AVUT temei constituţional al emiterii nici

CONSTITUȚIUNEA PRINCIPATELOR UNITE ROMÂNE din data de 30.06.1866 publicată în Monitorul Oficial al PRINCIPATELOR UNITE nr. 142/13.07.1866. CONSTITUȚIUNEA PRINCIPATELOR UNITE ROMÂNE din data de 30.06.1866 a fost abrogată prin Art. 2 din Lege nr. 363/30.12.1947 pentru constituirea Statului Român în Republica Populară Română, publicată în Monitorul Oficial nr. 300 BIS din 30 decembrie 1947, promulgată prin Decretul nr. 2299 din 30 decembrie 1947, semnat de Petru Groza, Preşedintele Consiliului de Miniştri.

3. Republicarea Codului de Procedură Civilă de la 1865 s-a realizat prin publicarea în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările şi completările ulterioare și NU A FOST ADUSĂ la CUNOȘTINȚA CETĂȚENILOR ROMÂNI de la data de Vineri 22.12.1989 când a apărut FALSA PUBLICAȚIE OFICIALĂ ˝Monitorul Oficial al României˝ cu FALS EDITOR

3

˝Consiliul Frontului Salvării Naționale˝, nefiind publicată nici azi în publicație oficială a ˝Statului Român˝, REPUBLICAREA şi RENUMEROTAREA.

4. Judecătorii români nu s-au referit niciodată la REPUBLICAREA Codului de Procedură Civilă de la 1865 în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece NU A FOST ACCESIBILĂ CETĂȚENILOR, din 22.12.1989 și nu este accesibil nici azi Monitorul Oficial al Republicii Populare Române. Din 22.12.1989 și azi cetățenii nu au acces nici la BULETINUL OFICIAL al REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA dar aplicați legile comuniste. Judecătorii nu au văzut cu propriile simțuri, REPUBLICAREA realizată prin Monitorul Oficial, Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările şi completările ulterioare.

5. Eu și ceilalți cetățeni, nu am avut acces din data de Vineri

22.12.1989 și azi, la modificările aduse republicării din Monitorul Oficial, Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările şi completările ulterioare, Codului de procedură civilă din 1865, aduse prin DECRETUL nr. 132 din 1 aprilie 1949 abrogat de LEGEA nr. 5 din 31 iulie 1958; DECRETUL nr. 185 din 29 aprilie 1949 abrogat de DECRETUL nr. 32 din 30 ianuarie 1954; DECRETUL nr. 208/1950; DECRETUL nr. 132/1952; DECRETUL nr. 40/1953 abrogat de LEGEA nr. 36 din 12 mai 1995; DECRETUL nr. 32 din 30 ianuarie 1954; DECRETUL nr. 228/1955; DECRETUL nr. 38/1959; DECRETUL nr. 334 din 27 august 1959; DECRETUL nr. 378 din 14 octombrie 1960; DECRETUL nr. 779 din 8 octombrie 1966; DECRETUL nr. 649/1967; DECRETUL nr. 38/1969; DECRETUL nr. 52/1969; DECRETUL nr. 680 din 7 octombrie 1969; DECRETUL nr. 174 din 30 iulie 1974;

6. De la REPUBLICAREA Codului de Procedură Civilă de la 1865

în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările şi completările ulterioare, a suferit modificări fără număr, prin DECRETUL nr. 132 din 1 aprilie 1949 abrogat de LEGEA nr. 5 din 31 iulie 1958; DECRETUL nr. 185 din 29 aprilie 1949 abrogat de DECRETUL nr. 32 din 30 ianuarie 1954; DECRETUL nr. 208/1950; DECRETUL nr. 132/1952; DECRETUL nr. 40/1953 abrogat de LEGEA nr. 36 din 12 mai 1995; DECRETUL nr. 32 din 30 ianuarie 1954; DECRETUL nr. 228/1955; DECRETUL nr. 38/1959; DECRETUL nr. 334 din 27 august 1959; DECRETUL nr. 378 din 14 octombrie 1960; DECRETUL nr. 779 din 8 octombrie 1966; DECRETUL nr. 649/1967; DECRETUL nr. 38/1969; DECRETUL nr. 52/1969; DECRETUL nr. 680 din 7 octombrie 1969; DECRETUL nr. 174 din 30 iulie 1974; LEGEA nr. 1 din 16 ianuarie 1992; LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992; LEGEA nr. 105 din 22 septembrie 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 245 din 1 octombrie 1992; LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993; LEGEA nr. 7 din 13 martie 1996, publicată

4

în MONITORUL OFICIAL nr. 61 din 26 martie 1996; LEGEA nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 26 din 18 februarie 1997; ORDONANŢA nr. 13 din 29 ianuarie 1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 30 ianuarie 1998 abrogată de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 290 din 29 decembrie 2000; LEGEA nr. 99 din 26 mai 1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 236 din 27 mai 1999; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 2 octombrie 2000; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 59 din 25 aprilie 2001***), publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 217 din 27 aprilie 2001; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003, publicată in MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003; LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004; LEGEA nr. 493 din 10 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004; LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005; LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005; LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006; DECIZIA nr. 969 din 30 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 816 din 29 noiembrie 2007; DECIZIA nr. 66 din 31 ianuarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 25 februarie 2008; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008; DECIZIA nr. 737 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 25 iulie 2008; DECIZIA nr. 303 din 3 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 239 din 10 aprilie 2009; DECIZIA nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 17 aprilie 2009; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 15 mai 2009; LEGEA nr. 177 din 28 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 672 din 4 octombrie 2010; LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010; DECIZIA nr. 233 din 15 februarie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 340 din 17 mai 2011; LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011; LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012; LEGEA nr. 206 din 9 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 762 din 13 noiembrie 2012; DECIZIA nr. 967 din 20 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 853 din 18 decembrie 2012; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 4 din 30 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2013.

de la republicarea din 24 februarie 1948 nemaifiind realizată nici o republicare a Codului de Procedură Civilă de la 1865.

7. Toate modificările și completările fără număr de la pct. 5 și 6, atestă violarea din 2000 și AZI a Legii 24/2000 privind NORMELE de TEHNICĂ la ELABORAREA ACTELOR NORMATIVE:

7.1. Prin Art. IV din LEGE nr. 459 din 6 decembrie 2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicat în MONITORUL OFICIAL al ROMÂNIEI nr. 994 din 13 decembrie 2006, intrată în vigoare la 12.01.2007 s-a impus OBLIGAȚIA REPUBLICĂRII CODULUI de PROCEDURĂ CIVILĂ REPUBLICAT, cu MODIFICĂRILE și COMPLETĂRILE ULTERIOARE:

5

ART. IV Codul de procedură civilă, REPUBLICAT, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, SE VA REPUBLICA în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

7.2. Art. II din ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ a Guvernului nr. 42 din 6 mai 2009 pentru modificarea Codului de procedură civilă, ÎN VIGOARE de la data de 15 mai 2009 până la RESPINGEREA realizată la 07 martie 2011 prin LEGE nr. 8/01.03.2011, a impus OBLIGAȚIA REPUBLICĂRII CODULUI de PROCEDURĂ CIVILĂ REPUBLICAT, cu MODIFICĂRILE și COMPLETĂRILE ULTERIOARE:

ART. II Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi

completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, SE VA REPUBLICA în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

7.3. VIOLAREA LEGII 24/2000: În cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a Art. IV din LEGE nr.

459 din 6 decembrie 2006 și a Art. II din ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ a Guvernului nr. 42 din 6 mai 2009 pentru modificarea Codului de procedură civilă, trebuia REPUBLICAT Codul de procedură civilă, fiind violat Art. 70 alin. (3) din LEGE nr. 24/2000 R2 (Art. 68 alin. (3) din LEGE nr. 24 din 27 martie 2000 R1 din M. Oficial nr. 777/25 august 2004) privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative:

Art. 70 REPUBLICAREA (3) REPUBLICAREA legilor, a ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului se face în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija autorităţii publice care a emis actul de modificare, respectiv de completare. Republicarea se face în cel mult 45 de zile de la data publicării actului care a dispus această măsură. Transmiterea formei republicabile a actului pentru obţinerea avizului Consiliului Legislativ se face în termen de 30 de zile de la data publicării actului care a dispus republicarea. În cazul codurilor, termenele se prelungesc cu 15 zile.

S-a continuat ilegalitatea modificărilor și completărilor fără număr,

nici azi nefiind realizată OBLIGAȚIA REPUBLICĂRII impusă Art. IV din LEGE nr.

6

459 din 6 decembrie 2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.

8. Prin DECIZIILE INSTITUȚIEI VIITOARE ˝CURTEA CONSTITUȚIONALĂ˝, NEÎNFIINȚATĂ nici azi precum CURTEA de CONTURI, REPETAT și CONSTANT, cu PRETENȚII de LEGE, a dispus că violarea LEGII 24/2000 este MOTIV de NECONSTITUȚIONALITATE:

8.1. DECIZIA Curții Constituționale nr. 710 din 6 mai 2009 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, emisă de Curtea Constituțională a României, publicată în MONITORUL OFICIAL Partea I nr. 358 din 28 mai 2009, a impus obligativitatea respectării Legii 24/2000 privind NORMELE de TEHNICĂ LEGISLATIVĂ, precum și Principiul ACCESIBILITĂȚII și PREVIZIBILITĂȚI LEGII :

IV. În final, Curtea observă că legea examinată, prin modul deficitar de redactare, nu corespunde exigenţelor de tehnică legislativă specifice normelor juridice, aşa cum prevede Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Din acest punct de vedere dispoziţiile art. III sunt elocvente. Or, referitor la aceste cerinţe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în mod constant, că "o normă este "previzibilă" numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita" (cazul Rotaru împotriva României, 2000), iar "cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă" (cazul Sunday Times împotriva Regatului Unit, 1979).

8.2. DECIZIA Curții Constituționale nr. 1.358 din 21

octombrie 2010, care a reiterat obligativitatea respectării Legii nr. 24/2000 privind NORMELE de TEHNICĂ LEGISLATIVĂ la ELABORAREA ACTELOR NORMATIVE, citez:

Totodată, în temeiul dispoziţiilor constituţionale ale art. 142 alin. (1), potrivit cărora "Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei", şi

7

al art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia "În România, respectarea [...] legilor este obligatorie", Curtea constată că reglementarea criticată încalcă şi normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare prevederilor Legii nr. 24/2000, republicată.

............ Or, Curtea constată că reglementarea criticată NU RESPECTĂ ACESTE REGULI DE TEHNICĂ LEGISLATIVĂ,

8.3. DECIZIEI Curții Constituționale nr. 1.360 din 21

octombrie 2010 care a reiterat obligativitatea respectării Legii nr. 24/2000 privind NORMELE de TEHNICĂ LEGISLATIVĂ la ELABORAREA ACTELOR NORMATIVE, citez:

Totodată, în temeiul dispoziţiilor constituţionale ale art. 142 alin. (1), potrivit cărora "Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei", şi al art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia "În România, respectarea [...] legilor este obligatorie", Curtea constată că reglementarea criticată încalcă şi normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare prevederilor Legii nr. 24/2000, republicată.

................................ Or, Curtea constată că reglementarea criticată NU RESPECTĂ aceste reguli de tehnică legislativă....

9. Cunoaşterea legii în aceste condiții expuse este o ficţiune

juridică, nimeni neputând fi condamnat să facă studii la ARHIVELE NAȚIONALE, să caute republicarea din 1948 și modificările din Republica Socialistă România, să stăpânească modificările și completările fără număr realizate după 22.12.1989-data loviturii și crimelor de stat. Astfel:

9.1. Într-adevăr Principiul „nemo censetur ignorare legem“ exprimă ideea că nimeni nu se poate apăra invocând ignoranţa sau eroarea sa în drept.

9.2. Cum în dreptul public se aplică Principiul ˝este permis doar ceea ce este expres prevăzut de lege˝, urmare a NEINCLUDERII Principiul „nemo censetur ignorare legem“ printre drepturile și îndatoririle fundamentale a obligaţiei cunoaşterii legii, acest principiu NU FACE PARTE din SFERA PREZUMȚIILOR LEGALE, lipsindu-i elementele specifice acestora. Cunoaşterea legii în ˝România˝ face parte din categoria ficţiunilor juridice, făcând proba ÎNGRĂDIRII în DREPTUL de ACCES la PUBLICAȚIILE OFICIALE

8

emise anterior anului 1991 când a fost ÎNFIINȚAT ˝Monitorul Oficial al României˝ și la modificările și completările fără număr de după data de 22.12.1989 FĂRĂ REPUBLICĂRI și FĂRĂ RENUMEROTĂRI.

ÎN CONCLUZIE, sunt de necontestat, următoarele realități juridice: 1. Că intitulatul ˝Codul de procedură civilă de la 1865˝ din

PRINCIPATELE UNITE (nu din ROMÂNIA) , chiar republicat în Monitorul Oficial al Republicii Populare Române, Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările şi completările ulterioare, nu are temei constituțional al emiterii;

2. Că la data emiterii NU EXISTA LEGE de ÎNFIINȚARE a STATULUI

ROMÂN. La acea dată exista PRINCIPATELE UNITE.

3. Că nici un cetățean nu poate cunoaște modificările și completările fără număr;

4. Că cetățenii, din 22.12.1989 nu au avut acces la republicarea din Monitorul Oficialal Republicii Populare Române , Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările şi completările ulterioare și nici la modificările publicate în BULETINUL OFICIAL al Republicii Socialiste România;

5. Că CERT a fost violată Legea 24/2000 nefiind

REPUBLICAT și RENUMEROTAT Codul de procedură civilă de la 1865 republicat în 1948, în termenul de maxim 60 de zile;

6. Că DECIZIILE NEÎNFIINȚATEI ˝Curtea Constituțională˝ au dispus constant și repetat că violarea Legii 24/2000 este motiv de neconstituționalitate;

7. Că republicarea din Monitorul Oficialal Republicii Populare

Române , Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările şi completările ulterioare și modificările publicate în BULETINUL OFICIAL al Republicii Socialiste România, violează Art. 79 din ˝Constituția României˝ republicată în

9

2003, nefăcând parte din EVIDENȚA OFICIALĂ a LEGISLAȚIEI ROMÂNIEI, Consiliul Legislativ ținând evidența ˝legislației˝ publicată din data de Vineri 22.12.1989 înainte de ÎNFIINȚAREA ILEGALĂ în 1991 a FALSEI PUBLICAȚII pusă în circulație din 22.12.1989 cu FALS EDITOR CFSN, fiind suprimat anticonstituțional Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România;

Reproduc din BULETIN de INFORMARE LEGISLATIVĂ nr. 2/2007

proba că nerepublicarea actelor normative, în termenul impus de legea 24/2000 constituie violarea legii:

http://www.clr.ro/ebuletin/2_2007/buletin_2_2007.pdf

8. Că modificările și completările, abrogările fără număr,

constituie violarea CONVENȚIEI CEDO și a JURISPRUDENȚEI CEDO, nefiind o normă PREVIZIBILĂ și ACCESIBILĂ urmare a NEREPUBLICĂRII și NERENUMEROTĂRII în publicație oficială a statului.

Contestatoarea fiind îngrădită în DREPTUL FUNDAMENTAL de ACCESIBILITATE și de PREVIZIBILITATE a LEGII, de altfel însuși judecătorul fondului dovedind NECUNOAȘTEREA lui, fiind violată Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Constituția și LEGEA 24/2000 prin NEREPUBLICARE și prin NERENUMEROTARE, solicit admiterea prezentei cereri în număr de 9 (nouă) file, dispunând SESIZAREA CURȚII CONSTITUȚIONALE.

27.10.2015 Prin AVOCAT DEFINITIV Teodorescu Nicușor