Orfeu si Euridice Este povestea iubirii pierdute, apoi regasite pentru a fi pierduta a doua oara.

   În Tracia, în casa regelui Eagru s-a născut Orfeu. Mama lui era Caliopia, muza

poeziei, iar tatăl se spunea că este însuşi Apolo, zeul ocrotitor al cântecului. La botez,

Apolo i-a dăruit o liră cu care să poată cânta cântece aşa cum nici un muritor nu putea.

            Crescând, Orfeu a devenit un cântăreţ neîntrecut, cu ajutorul cântecelor reuşind

să-i împace pe oameni, să vrăjească animalele pădurii şi chiar să-i ajute pe eroii plecaţi

către Colhida după lâna berbecului de aur.

            Orfeu s-a îndrăgostit de o nimfă frumoasă, pe numele ei Euridice, care a fost

vrăjită de cântecele şi versurile lui Orfeu. Din păcate, un crescător de albine, Aristeu,

era şi el îndrăgostit de Euridice. În timp ce nimfa se pregătea ne nunta cu Orfeu, Aristeu

a încercat să o fure. Pentru a scăpa, Euridice o luă la fugă şi din neatenţie căzu într-o

groapă în care o muşcă un şarpe veninos. Alarmat de ţipetele nimfei, Orfeu alergă spre

ea, dar ajunse după ce aceasta se stinse.

            Zdrobit de durere, Orfeu se hotărî să meargă să-şi caute iubita în iadul condus

de Hades să încerce să o readucă pe pământ. După ce îi ceru ajutorul zeului Hermes

să-l călăuzească spre ţinuturile întunecate, porni către Peloponez, unde printr-o peşteră

se putea pătrunde în tărâmul lui Hades. Ajuns la râul Aheron de la marginea Iadului, îl

înduplecă pe Haron, luntraşul, să-l treacă dincolo, cântându-i din lira fermecată. Tot cu

ajutorul ei, îl îmblânzi pe Cerber, cel care păzea intrarea în Iad. Ajuns în faţa lui Hades,

cu ajutorul versurilor şi a melodiilor interpretate cu lira, îi povesti acestuia toată istoria

poveştii lui de dragoste cu Euridice şi îl rugă să-i redea iubita înapoi.

Soţia lui Hades, Persefona, vrăjită de frumuseţea cântecelor, îşi imploră soţul să-i

permită Euridicei să se reîntoarcă pe pământ, la iubitul său, Orfeu. În cele din urmă,

Hades fu înduplecat şi îi promise lui Orfeu că-i redă iubita cu o singură condiţie: acesta

să nu se întoarcă să-şi privească iubita decât atunci când vor ajunge pe Pământ. Orfeu

fu de acord şi porni bucuros spre ieşirea din peşteră, cu gândul la Euridice.

Dar curiozitatea şi nerăbdarea de a o revedea îl învinse, şi cu un pas înainte de a

călca pe Pământ, se întoarse, o zări pentru o secundă, după care aceasta dispăru în

întunecatul Iad.

Zadarnic a mai încercat Orfeu să pătrundă în ţinutul lui Hades. Acesta nu îi mai

permise, iar Orfeu se ascunse în pădurile din munţii Traciei, pentru a-şi plânge

nefericirea. Nişte frumoase preotese, bacante, care-l slujeau pe Bachus au încercat,

fără folos, să-l facă să uite şi să trădeze amintirea iubitei lui. Văzând că nu se lasă

înduplecat, într-un moment de pierdere, ameţite de vin, l-au ucis cu pumnalele şi l-au

aruncat într-un râu. Lira a plutit până la insula Leslos, insula poeziei, unde muzele şi

Apolo au luat-o şi au pus-o pe bolta cerească între stele, formând constelaţia Lirei.

Orfeu isi primeste moartea cu seninatate, stiind ca doar prin moarte se va putea intalni

cu frumoasa lui Euridice, in lumea de dincolo. Iubirea sa va ramane curata, plina de

devotament, pana la sfarsitul vietii.