Chipul oratorului ideal in viziunea ciceronianaIn acest eseu vor fi comentate patru dintre lucrarile lui Cicero, si anume„de oratore”, „de optimo genere oratorum” , „orator” si „brutus”. In toateaceste lucrari, Cicero analizeaza in detaliu, conducatorul perfect, atat din punct de vedere fizic, cat si din punct de vedere psihic.Cicero evidentiaza in primul fragment dat, din lucrarea „de oratore”, faptulca un conducator trebuie sa fie capabil sa capteze atentia ascultatorilor, fie prin vocea lui, care trebuie sa fie intotdeauna ridicata, fie prin intonatie, unalt punct esential, fie prin subiectul pe care se decide sa-l abordeze.Scopul principal al unui orator este, pe langa faptul de a convingeascultatorii, sa le si capteze atentia pana in punctul in care linistea serevarsa in intregul cadru al intalnirii , iar fiecare persoana decide saurmareasca intreaga cuvantare a conducatorului respectiv. Toate acestecaracteristici ne sunt evidentiate de catre Cicero prin intermediulcuvantului „acuenda”; un alt inteles al acestui cuvant ar fi acela de a„intepa”.In continuare, odata ce linistea se revarsa incetul cu incetul, iar atentiaascultatorilor este captata din ce in ce mai mult, oratorul trebuie sa depunaun efort pentru a pastra acest interes in permanenta treaz. Pentru a faceacest lucru, el trebuie sa apeleze la o metoda asemanatoare asianismului.„Pectus” inseamna atat inima cat si suflet si poate fi consideratechivalentul lui „movere”, intrucat conducatorul trebuiesa se prezintecapabil de a impresiona toate persoanele prin oferirea unor doveziconcrete.Observam de asemenea utilizarea formelor de superlativ, cum ar ficuvintele: „maximarum” sau „plurimarum”; ele ne ducandu-ne cu gandulla importanta si varientatea acestora.