ORADEA-MARE /'NAGYVÁRADÉ 27 mart ie s t . v .

8 aprile s t . n.

Ese in fiecare duminecă. Redacţ iunea in

Közép-utcza nr. 3 9 5 . Ir. 13. A N U L XXIV.

1888.

Preţul pe un an 10 fl. P e ' / , de an 5 fl.; pe

de an 2 fl. 70 cr. j Pentru România pe an 2 5 lei

L i n i ş t e . (Amicului m e u De la Vrancea.)

Jginere ce-ţi strîngi in pa lme temple le inferbîntate, g t s J Pe când mintea ta, in friguri, ca o flacără se sba te , KîjNăbuşită inlăuntru, — decă. după nopţi de trudă,

Migălind vorbă cu vorbă, c^o 'ndărepnicie crudă. Ai ajuns să - ţ i legi in stihuri vr'o durere, séu vr'un vis , Nu-ţi întemeia o lume de ilusii pe ce-a i scris , Nici nu te 'mbëta de v o r b a cui ar s ta s ă te admire . —

In desord inea vieţi i innecând a ta gândire, Ş i sparge iul smal ţu l de forme şi de amăgiri , c e - a s c u n d e Miedul urilor eterne ş-al durerilor profunde, Vei v e d é cât de fatală-i duşmănia celorlalţ i , Când, de -asupra lor, talentul ţ-a dat aripi să te 'nalţi. Ş i când l e n e ş a lor minte, dată pe gândiri uşore , S e impedică de-o muncă ce -o cutremură ş-o dóre . — Fermecaţ i d e -o ciripire l iniştită şi dulcegă, Adormiţi de vorbe gole, cum vrei tu să - ţ i inţe legă Versul încărcat de gânduri, ş i c u m credi c'au să te ierte Când îi smulg i din p a c e a frasei sunătore şi deşer te ? . . .

Nu, nu te -aş teptâ să-ţi fie cu flori ca lea semenată . Munca de artist e crudă, şi e trist'a ei resplată. — Ars de-apururea de se tea formelor neperitóre, Cu dorinţa ta — maestrul neputènd să s e mesóre. Câte visuri nu-ţi întuneci tu, cinstit preot al artei, In descurajarea tristă de-a vedé , cât de departe-i Strofa ce-a i purtat -o 'n minte, de cea s c o s ă Ia l u m i n ă ! . . . Ameţit, trudit, pe mână capul greu ţi se inclina, Şi suspini a m a r de mila frumuseţii , care-ţi móré Zugrumată 'n inchisórea vorbe lor nencăpetore. — Şi dec'ai putut alege ş i 'ntrupá vre o iconă, Din deşerta, v i forósa es i s tenţe i tale gonă, Cum vrei tu, ca, in pervazul altor minţi, altă lumină Imbrăcând-o, s ă remâie tot i cóna ta, s en ină ? Fiecare, in ingusta-i minte, când v a fi s'o prindă, Strîmbă şi mototolită, ca 'ntr'un c iob prost de oglindă, V a v e d é - o 'n el , petată de-a lui proprie prostie. —

A, — sunt fericiţi aceia, c ă r o r j i u li-i dat să şc ie A crerării dureri sfinte, şi pe carii î i imbetă Ritmul generos , in care îşi scriu prosa nesărată, T ó c a bune lor silabe şi duiósa 'ncredinţare Că 'nsemnaţ i cu s temă'n frunte ce -auscr i s ei e lucru mare. Al acestora- i triumful, vecinie feţele senine , Drepţi, înfumuraţi , c'un zimbet protector privesc la ţine. Ei sunt vese l i : au o glotă de naivi, ca să-i admire , Şi s e 'ngraşă de prostie, de noroc ş i nes imţire ; Căci cuvinte le blajine ş i nimicurile lor, Desmerdând frumos urechia, cad in gustul tuturor.

S'or găsi şi pentru tine, suflet generos şi mare , Ş-âncă mulţi, ca să-ţi arunce un cuvent de 'ncurajare. — Vei ave c instea s ă intri şi prin case le bogate , Unde ţ-or intinde m â n a , c'o 'ngrijită bunătate , D o m n e mari , cari işi vor face ochii mici ca să te vedă , Tineri parfumaţi, de spirit, sclivisiţi ca de paradă, Şi domni gravi , plini de afaceri , ce te-or întreba, discret, Cam ce s u m ă s ă câşt ige c u - a lui versuri un p o e t . . . Ş i ve i sta cu ei la m e s ă . . . A . . . dar ia aminte bine, Că 'n bonton sunt pravili grele pentr'un necioplit ca t ine. Te păzeş te s ă nu vatemi a lor gusturi rafinate. In discuţii — ori ce -ar dice — lasă-i , dă-le lor dreptate. Anecdota , ca lamburul — acc lo fiind la preţ, Cată-le prin a lmanahur i şi vei trece d e isteţ . Pân ' atunci , n e a v ê n d spirit, nu pré 'ntinde vorbă mult.'u. Nici s ă taci aşa — intr'una, căci tăcerea ta-i insultă . . .

După m e s ă — s e 'nţelege — dómnele te vor ruga, Cu obicinuitul z imbet , ca s ă le citeşci c e v a . Tu, mişcat de -a tâ ta cinste , îţi scoţ i foile indată , Sfi icios cătând la l u m e a c e 'mpregiurul teu stă rota, Te ind ie i frumos la haină, ş i . . . incepi. — Una suspină, Alta rîde, face s e m n e şi s 'aplecă spre vec ină. Conversaţ ia incepe : de copii , de slugi, de rochii . . . <Are haz«, ş o p t e ş c e gazda, spionându-te cu ochii . »Uf, ce a n o s t ! - Cine-i ăs ta ?« intr'un colţ se 'ntrebă d o u e »De, închipuiţi, săracul ! . . de poveşt i ne arde noue ?« . . .

»A, s'a i s p r ă v i t ! . . » Din v o r b ă s e 'ntrerup, pentr'un m o m e n t . Fiecare se s i l e ş t e să-ţi arunce-ur i c o m p l i m e n t : »Inspirat aţi fost de m u z e ! . . Pré l'rumosă p o é s i e ! » . . Nu uitá c'aci s e c e r e s ă roşeşc i de modes t i e — Datoria ta făcută — poţi s ă te retragi cu minte . Domnele-ş i re iau in p a c e v o r b a lor de mai na inte . —

Spune-acum, decă-ţ i surîde o a s e m e n e a v ie ţă , Şi de credi c ă e o sortă fericită şi măreţă, De-a lăsa aces tor omen i dreptul să le umi lescă . Căci pentr'un sărac , ce s imte , nu e rană sufletescă Mai grozavă decâ t mi la rea ş i despreţuitore , Cu care-1 p r i v e s c bogaţ i i din deşerta lor splendóre ! —

C e ? Atâta timp s ă cauţ i durerósa întrupare A unei lumini d e - o clipă, ce 'n v ie ţa ta rësare , Şi din h a o s u l d e gânduri s'alegi sfintele icône, Ca s ă faci frumos cu e l e la boeri şi la cucóne ? )ar ar fi s ă te cutremuri de disgust şi de ruş ine ,

Oând ai şe i cu ce 'ngâmfare, c e de sus pr ivesc la t ine

18

© BAR București

146 F A M I L I A Anul XXIV.

Toţ i neghiobii ce- ţ i dau mâna, socot ind că-ţi fac onóre ! . . . Şi m a i vii s ă 'nfrângi dispreţul nes imţirei zimbitóre Ş-al biletelor de bancă, cu ce-a i scris , cu ce -a i gândit ? — Cine vrei s ă te 'nţelegă, sa l t imbanc n e n o r o c i t ? . .

A, nu-ţi tăvăli talentul prin s a l ó n e l e bogate, Unde capul nu gândeşce , unde in ima nu bate Decât dup'o anumită şi s tupidă invoielă, — Unde omul i-o păpuşă, ş i v ie ţa o spoie lă ! Fugi de z imbetul făţarnic şi de str îngerea de m â n ă A acestor măşc i , c e firea o m e n e s c ă o ingână . . . Fugi. — E-un v ic l e im ridicul, m o n o t o n din cale-afară : Vecînică deşer tăc iune ţ ine capëtul de sforă ! —

Suflet innecat de gânduri sfinte ş i neperitóre, Lasă- ţ i cl ipele v ieţ i i înţelept s ă se strecóre, Resărind, de pe-a lor urme, dungi neş terse de lumină , — Şi de vrei să-ţi__aeje arta mângăerea ei senină , Ca un pusnic te inchide in oda ia ta săracă , Şi dorinţelor deşerte porunceşce - l e să tacă : L u m e a ce ai fost v i sat -o nea i lând-o n i c ă i r e a r

Caută-ţi in tine insu-ţi l iniştea şi fericirea !

A . V l a h u ţ ă .

O frunza 'n vént. — Nove lă de Carmen Sylva. —

f i L , (Urmare.)

e mine ? Par că nu eşti cu totul cuminte ! Fie,

haida şi me sàru tà oda tă ! Căci, să vedi, eu

sûnt pré bună, cu to te că sunt mâniosă. — Şi iértà-me, tuşică ! — Bine, nu-mi pasă. Decă die ceva, a şi trecut ;

nu mai gândesc la aceea. In d imineţa următore mătuşa audi pe Isa mur­

murând un cântecel, frânt, forte lin, dar ea tot ren-cepea şi cânta .

In sferşit sosi véra, de care Isa se bucura atât de mult. să potă eşi p'afară. Ea inse nu şciea ancă ce v a să dică véra intr 'un oraş mare. Cât de mult t rebuia să mergă, inainte de a sosi la câmpul liber, care pân' a tuncia nici oda tă n'a şedut in oraş . Şi până când sosiâ afară, era plină de p r av şi pe m ă ­tuşa o cupr indea zăpuşela. Apoi in tot t impul o dăs ­călia, dicênd, că Isa cocheteză şi e pré provocătore . Vedi bine, Isa observă, că mulţi se u i tă la ea. Unii omeni chiar se opriau locului şi pr iviau după ea.

La tomna ea primi lecţiuni de dans şi ha ine de bal şi multe sfaturi bune, cum trebue să se porte ' n lume. »Sper că vei fi veselă şi-mi vei face onóre , fată!« — eră sferşitul.

înainte de balul prim mătuşa mai drese şi tocmi unele, ascundendu-şi plăcerea la vederea acestei crea-ţ iuni divine intr 'un murmur nesferşit. Din predica din u r m ă in t răsură , iritata ce eră, Isa nu audi decâ t vor­bele : »Trebue să te porţi astfel, ca omenii să nu-ş i aducă aminte de mumă ta.>

Isa simţi plumb in inimă şi 'n suflet, p â n ă ' n momentu l in care valsul prim o trezi şi ea sboră ca ş-un fluture. Talia ei gingaşă, perul fluturând, ochii căprii, cu pleópele lungi şi luminóse, cari ca un vel de călugări ţă o împresurau cu o lucóre de t inereţă, roşeţa fină pe obrăjorii ci, dar mai pe sus de to te apar in ţa ei uşoră o presintă ca pe o fiinţă fabulosă.

De odată audi numele seu din pruncie : Cenuşe-resă ! Cine a povesti t aces ta ? De unde il şcieau omeni i ? Surprinderea mări beţia ce o 'mpresură ; ea

dansa neconteni t ca o dină şi nu şciea, că to t e da ­mele in e ta te şi to te florile delà pă re te o pr iviau cu ură. Mătuşa nu m u r m u r a , căci ea serba un triumf mare cu nepóta sa frumosă.

In Isa se deş tep ta o putere demonică, p a r că ar avé să scuture in sala de bal to te apăsări le şi tö te suferinţele t inereţelor sale. Mai bucuros j uca totă diua.

In loc de aces ta inse sosi pat inatul , pent ru care află o mulţ ime de adora tor i . F iecare voia să fie in-veţătorul . Mătuşa se preumblă pe ţe rm in sus şi 'n jos , mândra de graţ ia nepótei sale, împresura tă de a tâ ţ ia s t imători .

In deosebi unul i făcea cu r t e ; el se numiă Rense şi era oficier. Eră surprins de originali tatea şi de freşcheţa observaţiunilor ei şi mai cu plăcere se ocupă de densa. Pu r t a rea lui i deschise inima, pă rea că el cunoşce sor tea ei şi astfel dênsa putù să uite 0 bună par te din acea frică, ce t o tdéuna o cupr indea .

Nu trecu mult şi Isa se gândiâ la el, chiar şi decă densul nu eră de faţă, fără să şcie pen t ru ce. 1 e ră rece şi cald, când ii zăriă şi se ascundea de după perdea, ca să-1 vedă t recênd călare. Da, a m o ­rul a sosit, un prim amor cu totul simplu, cu totul de to te dilele.

Este inse curios, ce putere mare are un astfel de prim amor. cu totul suprapămentescă , chiar şi decă subiectul aceluia e cu totul pamên tén şi nu-i vrednic de lumina sfântă, ce 'mboceşce o astfel de flore de pr imăveră .

— Feste pa t ru tjile va fi ba lu l nostru, me rog pent ru cotillon, — dise el.

In diua u rmă to re , când m a m a lui Rense vini la mătuşa , Isa se ascunse de după uşă. Femeia p ă r e a forte confusă, bă lăbăni mai de mul te ori şi 'n sferşit incepù o cuvên ta r e lungă, din ca re eşi, că fiul ei a re in ten ţ iunea să ceră mâna Isei ; inse el nici oda tă , da r nici odată , nu v a obţine învoirea părinţi lor . Isa este mai mult o deplină d a m ă de lume, o frumuseţe pré s trăluci tore, o coche tă mult serbător i tă , decât să po tă ferici căminul unui bărba t . Dènsa e fiica unei femei, care a părăs i t curênd ca lea vir tuţ i i şi ea nu voeşce a-şi vedé fiul prevăl indu-se in nenoroc i re . Afară de aceea , densul este deja ca logodit, n ' a re să je r t fé tcà o pa r t i e s t ră luci ta şi o posi ţ ie avantagiosă , cel puţ in nu cu învoirea ei.

Mătuşa chiemâ pe Isa cu faţa înroşită ; ea in t ra , a lbă ca părete le , şi dise scur t şi rece : »Şciu, a m audit , v r eu să-mi arangez toa le ta de bal.«

— Dar. fată, v re i să mergi ? — Da, mătuşă , voesc ; numai să-mi făgădueşci,

că vom pleca 'nda tă ce-ţi voi dice, că sunt obosită. In sera acés ta Isa eră deosebit frumosă. » Balul

m e u cel din u r m ă !« dise ea incet , coborînd din t r ă ­sură .

Dansul nu aduse astădi nici o colore in faţă, n u m a i ochii-i s t ră luciau ca 'n foc. Voia să-1 vedă .şi ajunse la o uşă întredeschisă, in momentul , in care densul t r ecu prin aceea, intr 'o conversa ţ ie a tâ t de an ima tă , incâ t el n 'o observă.

— Dar Rense ! Eşti un copil, te 'ndrăgeşci p â n ă de după urechi de aces ta pr incesă Cenuşeresă, fiica nimenuia, cădută aici cine şcie de unde, pe când mirésa ta te aş tep tă .

— Ia tu mirésa mea şi lasă-mi Cenuşeresă ! — Nu-mi in t ră 'n minte să te las a cade in a s t ­

fel de nenoroci re ; n 'a i ochi să vedi cum cocheteză ea ? Cu astfel de fată cineva se iubeşce, da r n 'o i a de soţie.

— Da, decă a s t a ar fi cu putinţă . — Fireşce că e cu put inţă , aş teptă numa i p â n ă

ce va avé un bărba t . © BAR București

Anul XXIV. F A M I L I A 147 — Gandeşci ? — De minune. Las' să fugă : in desperaţ iunea sa,

ea-şi va alege pe altul şi decă a desperat destul lângă j el, du- te la ea şi o mângăe. Ea se va lăsa s'o man- I găi şi tu nu eşti angajat. I

— Eşti a tât de sigur? — Să ne remâşira. — N'am noroc la remăşag. — Dar fii cuminte, (iândeşce numai , fiica as tor-

tel de omeni. Nici odată nu se va alege nimica de ea. Ai uitat istoria mărului ?

— Numai decă n'ar avé blăstămaţii aceia de ochi ce par o prepastie, in care să te prepădeşci , nişte ochi sinucidetori.

— Fii pe pace, in curênd au să cadă 'n lăun-tru, decă te vor vedé pe tine jos.

Rense susp ina : »Ea este o cjeiţă !* — E bine, aşa dară ai a tace cu o d ină : gân-

deşce-te la Danae, .Io si la celelalte şi fă-te Joie ! Amêndoi domnii se depărtară . — Vino mătuşă, vreu să me duc acasă, sunt

obosita ! Toţi o împresurară pe Isa rugându-o. cu tote că

ea eră a tâ t de palidă şi 'n adevăr avea nişte ochi forte obosiţi, nişte ochi a tâ t de ficsaţi şi niş te buze a tâ t de marmoree .

Şi Rense o rugă cu s tăruinţă . Ea il mesura c'o privire ghieţosă : »Vreu să me duc acasă !« respunse densa.

Când işi puse piciorul pe scară, mai audi odată dicêndu-se »Cenuseresa«. dar nu-şi intórse capul şi dispăru din ul t imul ei bal, ca şi un fulg de zăpadă.

In d imineţa urmàtore Isa tu sternit.ă din tăcerea sa adâncă, prin o scrisóre a fratelui seu, care i scriea, că decă mai t r ebue să stea o lună 'n institutul acela, va fugi de acolo, ceea ce de al tmintre e indiferent pen­tru ori cine.

— Mătuşă, rogu-te mătuşă spune-mi, eu a m nişte bani, cum pot să-i c a p ë t ?

— Decă vei fi majoră. — Nu mai degrabă? — Deçà te vei mărită. Cu opt dile mai târrh'u Isa eră mirésa unui domn

cam pleş, cam veşted, cam trăit, cu numele Hune.

(Tncheiarea v a urma.)

Istoria Bănatului timişan. — Delà 1552 până la 1786. —

Îl (Urmare.)

Feeă cercetăm ac t iv i ta tea acestui om, abia a-i> flăm o u m b r ă de progres, ba intimpinăm pe tote

Ä terèmurile un droi de diregători unul mai necon-

Î şciinţios decâ t altul, in to t e părţ i le nu se vede altă decât o negliginţă şi o économisa is in folosul

propriu. — E o esperinţă din celea mai condemna-bile, că pe pămenturi le fertile ale Bănatului, nu s'a pu tu t economisi nimic pent ru erar . In pădurile sta­tului nu s'a putut folosi nimic pent ru cassa erarială : se făceau colonisări. se edificau edifice de preţ . dar acestea tote pen t ru folosul lor propr iu . Poporul ro- j mân lucră dilnic la robotă, asudă greu in robie, dar nu pentru erar , ci pentru oficianţi. Se cerea pre-junc tur i (Vorspant) dar fără plată , şi lacheul preşe­dintelui in tocma aşa se preumblă cu forspontul bie­tului ţ e ran ca şi stăpânul seu. Şi decă românul a cercat numai să se mişce, atunci a fost vai de pielea lui, bastonul a avut de lucru. Se depor tau cu sila delà Caransebeş , Lugoş, Lipo va, Ciacova şi Timisóra

\

10—15 poşte depăr ta re in alte regiuni şi districte ca să facă robotă pentru coloniştii şvabi . Se promitea dilnic plată, dar pe aceea o incasau diregătorii . Erá vai de acela care avea cutezare a se retrage delà aces ta muncă. Suferiâ totă lumea delà aceşti dire­gători, da r mai amarn ică suferinţa e ră peste bietul popor românesc. Acesta găzduire şi obrăznicie a de­venit in fine până acolo, că pentru 30 11. erau in s tare omenii ocftrmuirei să pună in vèndare proprie­tatea ori cărui să ten român. Toţi erau conţeleşi delà mic până la cel mai mare diregător a jefui şi a p răda in propriul seu folos. Nu esistá un primar delà sa t , care domnind 10 ani să nu deie 10.000 11. zestre fe­tei sale. Din acésta se pote constata cu posivitate, că cam cât s'a putut jefui de (> directori şi de o glotă de oficianţi până la ultimul primar delà sate ?«

» Preşedintele Perlas ancă nu eră mai bun. El, ca să acopere abusurile şi pe acestea să le micşoreze, a început a face denunţăr i guvernului din Viena, unde acest biet popor nu avea alte tilule decât de : lotrii, perfidi. resvrătitori, cari denunţări se creduseră de Maria Terezia, şi poporul român eră considerat de un popor sëlbatic vrednic de estirpat cu deseverşire. Acesta eră posa Bănatului atunci când losif II deveni pe tronul Habsburgilor la 17(57.c

Popora ţ iunea română bănatică ne mai putênd supor tă s tarea acesta abnormală, incepù a pet i ţ iona la curte pentru a-i-se ameliora robia. 0 a tare rugare se făcusese de loc cum luară şcire, că losit II se u r c ă pe t ron. Acest memoriu fu subscris şi de generalul din Timisóra Soro. care singur nu mai putuse să s u ­fere nedreptăţ i le diregătorilor, şi mijloceşce ca aces ta cer inţa să vină in mâna împăratului.

împăratul numai decât apoi se şi decide a călă-tor i in Bănat, când apoi sub numele de Falc.kenstein căletoreşce in sus şi curmediş to tă provincia şi sin­g u r se convinge despre abusurile diregătorilor si des­p r e natúréiul blând al poporului român. Cu acesta călătorie losif II compune memoriul seu cătră Maria Terezia unde intre altele afirmă : >Căeste trist, c a d e oficianţi s'au denumit socaci, servitori , oficeri in (ten­siune. Cei dintêi sunt. ştupidi, ér cei din u rmă sunt egoişti şi omenii interesului. Pe dibăcia unora ca a tar i es te delăsată contr ibuţ ia , averile crariale, adminis­t ra ţ ia si justiţ ia. Este dureros, că oficianţii domeniilor e rar ia le nici nu cunosc limitele domeniilor puse in grija lor. Apoi diee : Aus allen diesen hier nur mit. Kurtzen angeführten real und personal (lebrechen e r ­hellet meines Ermessens sattsam, dass in Banat die al lerunordentl ichste Landes Administration und siste-matische Verlassung sege, dass keine schlechtere lan­des Wirthsehaft e rdacht werden könne, und nirgends üblere und untücht igere Subjecta in einem ve r sande t zu finden seien. Diesem Übel abzuhelfen verpll ichtet dass Gewissen Vernunft ja Mencshen-Liebe.« (Szt.-kláray pag. 214.)

După tote aces tea cercetări şi m a n e v r e de a îndreptă reul încuibat , poporul r o m â n a r ë m a s póté şi mai in rea s tare ; căci tote s tă ru in ţe le impëra tu lu i se zădărniciră de loc cum el se depăr ta din Bănat . Atâta inse, — ca un test imoniu, — a dobândi t r o ­mânii, că li s'a recunoscut adevărul căinţelor, căci losif II a esmis o ordinaţ iune fulminanta, unde in t re altele dice :

aJ că t r ac t a rea cu românii este servilă, de unde devine, că denşii sun t sălbateci, turbulenţ i şi sun t aplecaţi a face rele ;

b) a tost o greşelă cardinală, că pent ru poftele colonisărilor s t ră ine , s'a luat delà românii indigeni pămentur i le cele mai fertile, şi propriile comun i t ă ţ i s'a lua t delà ei, şi lor li s'a oferit a i rea t e r è m m a i

infertil. In modul acesta , şi in mujte feluri s 'au a s u -

13*

© BAR București

148 F A M I L I A Anul XXIV.

pr i t acest popor ; pe când ei e cel mai vechia popor I a l Banatului 1 .

Poporul şi adi vorbeşce despre călătoriile lui Iosif II cu óre-care pietate, şi-ş reaminteşce prin grai cuvintele ocasionale lăsate ca justiţ ie eternă. Aşa, — precum afirmă şi istoricii contimporani , — că impe-ra tu l s'ar fi esprimat pe tot locul pe unde numai ajunsese că : el nu dă un român pe trei şvabi . Şi a e v e e adevăra tă judecata împăratului . Dar ancă să fi fost poporul român numai in parte protegiat precum fusese coloniile s trăine ?

VI.

E de merit istoric a cunoşce disposiţiunile gu­vernului cu privire la regularaa rîurilor, car i in ne­regula lor aduceau calamităţi , şi periclitau cu dese-verşire agricultura Bănatului. Pentru a pune stavilă aces tor rîuri bănatice a tâ t de periculóse : ér de alta par te , pentru a recâştiga un colos de te rêm băltos, guvernul aduse pe cel mai renumit inginer topografic al t impului de atunci pe M. Fremauth. care cum sosi in Bănat, se apucà a face jilipul delà Coştei, prin care o par te de apă a Timişului se scurgea in Begei. El construi şi jilipul delà Topoloveţ la 1759. F remauth lasă să se sape canalul dintre Berzava şi Birda, şi un alt canal in t re Deta ş i Soca, ca prin el să se potâ escurge plusul de apă din rîuleţul Birda periculos la esundăţiuni . Acestea lucrări a s t rămuta t cu desevăr-şire cursul accelerat, al nur i lo r sălbatice, şi s'a pa ra -lisat fluctuaţiunile lor de esundăţiuni libere. După aces tea pregătiri făcute de Fremauth cu multă r îvnă şi patriotism, el fu chemat in toiul lucrări lor lui in Italia tot pent ru pregătirea lucrărilor acuarice. î n l o c u i lui a remas Steinlein şi Koska. cari la 1767—1768 •—1769 esecutară o lucrare lăudabilă prin s tórcerea apelor imense, de pe lacurile nemărginite delà Ivancia, Sân-Mihai şi Alibunar.

Eră un câştig de teren ne mai pomenit şi de o fertilitate fabulosă : ér de altă par ie şi aerul banat ic a început a deveni mai suferitul, prin nimicirea crea-ţiunii miasmelor.

Iosif II convingèndu-se despre inapti tudinea şi slàbànogia près. Perlas, pe acesta il rechiemă, — aşa dicênd cu ruşine, — şi in locul lui la 1768 denu-meşce preşedinte pe Gr. Clari.

El pune in măsurare şi delimitare pământuri le de agricultură. El distribue 32 jughere păment arator pentru fieşce-care număr de familie ; prin care pune basa urbariarului in Bănatul timişan. El dispune ca pàmênturi le erariale să se deie cu arendă : el pune in măsurare tote otarele satelor, şi prin aces ta lu­crare pregăteşce mapa teri torială a satelor.

Subt Clari la 1769 se infiinţeză Grabaţul şi Bo-garosul câte cu 200 case. La 1770-1771 edifică Ecia-mică cu 100 case, Masdorful şi Heufeldul cu câ te 78 78 numere, Charlovinul şi Solturul cu câte 62 de case, in cari aşe4ă francesi din Elsas si Lotharingia.

Tot la anul acesta s'a mai edificat Albrecht-florul (Târămia-mică) cu 80 numere, Marienfeldul (Tărămia-mare) cu 124 case, Osterul cu 50 case, Got-lobul şi Tribsvetterul (Magentul) câte cu 200 case. Din coloniile aduse in anii aceştia numeroşi s'au dis­tr ibuit din ele mai peste tot Bănatul, unde deja erau sa te şi oraşe construi te de pe timpul lui Merci. Co-lonisàrile au costat pe guvern 7 milióne şi o muncă silnica nesolvi tă şi nerecompensată poporului român.

Va fi de de interes pentru cunoşcinţe a descifra conscrierea poporaţ iuni i bănatice, ce s'a făcut şi ese-«uta t pe t impul presidiului Gr. Clari.

Etă aceea statistică :

» Horváth. HisL Ung. tom. II.

Districtul Cenadului 38,110 locuitori , distr ictul Lipovei 31.402 locuitori , d i s t r i c tu l ' Caransebeşulu i 29.828 locuitori., distr ictul Lugoşului 34,034 locuitori , districtul Timişorei 46,868 locuitori , districtul Verse­tului 75.108 locuitori ; oraşul T imisóra 6,718 locu i ­tori, oraşul Vinga 1,128 locuitori, oraşul Kikinda 10,491 locuitori, suma totală 317,928 locuitori .

Bomâni 181.639, Şerbi 78,780, Bulgari 8,683,. Ţigani 5,272, Străini 43,201, Ovrei 351, s u m a t o ­tală 317,928.

Aci nu sunt numera ţ i românii d in confiniul m i ­litar bànalic , cari la totă in têmplarea făceau un p l u s al tu turor districtelor civile ; pen t ru că vedem aces ta din mapa lui Merci, unde satele grăniţereşci s u n t destul de frumos repres inta te . Aşa dară se pote face o cifră mai a tâ t de m a r e de români , cât sunt in d i s ­trictele civile in total .

(Va urma.)

V . G r o z e s c u .

Nunta lui Figaro. -

— Comedie in ö acte , de B e a u m a r c h a i s . —

(Urmare.) Susana. (Cu ochii plecaţi.) Ore nu e da tor ia mea

să ascult in tó te . pe Esc. Sa ? Contele. Pentru ce dar, fată crudă ce eşti, nu

mi-ai spus 'o mai degrabă ? Susana. Dar nu e têrrjiu nici oda t ă să spui ade­

vărul . Contele. Vei vini a tunci de seră in pav i l ion? Susana. Dar n ' am eu obiceiul de a me primbla

prin grădină in Iote serile ? Contele. Adi dimineţa te-ai pu r t a t atât de aspru

cu mine. Susana. Adi dimineţă ? — şi pagiul care e ră in

dosul ji l ţului . . . ? Contele. Are drepta te , ui tasem. — Totuş, bănuesc ,

ca nu cumva să fi spus acelui Figaro . . . Susana. Se 'nţelege că-i spun eu totul . . . afară

de ceea ce t rebue să nu şcie . . . Contele. (Ridênd.) A ! incân tă tore fiinţa ! a re to t -

déuna dreptate . — Va să dică imi făgădueşci ? As­cul tă sufletul meu : de-ţi vei călca cuvêntul , să ne în­ţelegem bine : fără in tê lnire , nu e zestre , nu e n u n t ă . . .

Susana. Dar deasemenea, făr de n u n t ă (făcend o rever inţă) , nu e drep t de senior, seniore !

Contele. Sunt încântat , puiculi ţo ! Dar du-te că a ş t e p t ă contesa flaconul.

Susana. (Inapoeşce flaconul r idênd.) Aş fi putut eu să vorbesc cu dta făr de un pre tecs t ?

Contele. (Voind s'o sărute.) Fi in ţă minuna tă . . . Susana. (Scăpând pe sub braţul lui.) Etă vine . . . Contele. (Aparte.) E a mea ! (Fuge.) Susana. De-acù, să dau de şcire grabnic stă­

pânei . Scena V.

Susana, Figaro. Figaro. Susano ! Susano ! Unde alergi tu aşa de

i u t e ? Susana. (Fugind.) Judecă-te de acum, decă ţ-a

placé, căci ţ-ai câştigat procesul . (Ese.) Figaro. (Urmând-o.) Ei ! da r ian ascultă . . -

Scena VL Contele, audind pe Susana.

»Ţ-ai câştigat procesul ! « . . . A ! dar atunci nu se~ întindea o capcană ! Decă e aşa vorba, atunci ve voi.

© BAR București

© BAR București

150 F A M I L I A Anul XXIV

plăti eu ou vêrf ! . . Hotărîrea mea va f i . . . da r decă el va plăti dator ia b a b e i . . . Şi cu ce ? Şi chiar déc ' -ar plăti, e e e 'e ! nu "ara eu pê A n t o n i o . . . in tâ r -diându-1 puţin . . . In câmpul larg al intrigei, t r ebue să şeii a cultiva totul, până şi mândr ia unui dobitoc. (Chiamă.) Anfco . .. (Vede pe Marcelina.) A! a l (Ese.)

Scena VII.

Bartolo, Marcelina, înghite galuşcă.

Marcelina. (Lui Inghite-galuşcă.) Die, ascul tă pr i ­cina mea.

înghite galuşcă. (Bâlbâind puţin.) Ei bine, să v o . . . orbim verba lamente .

Bartolo. E vorba de o promisiune de căsătorie. Marcelina. Ş-un împrumut de bani. înghite galuşcă. Inţe . . . leg, et caetera, şi cele­

lalte. Marcelina. Nu, die judecător , nu-i şi eţetera. Înghite galuşcă. Inţe . . . eleg ! dta ai banii ? Marcelina. Nu, die, eu i-am împrumutat . înghite galuşcă. Inţe . . , eleg bine, du . . . u . . .

umné ta ceri indërë . . . èt ba . . . anii ? Marcelina. Nu, die ; eu cer să me ieie de n e -

vestă. Înghite galuşcă. Ei, dar inţe . . . eleg forte bine ;

da el vro . . . oieşce să te ia de bărbat ? Marcelina. Nu, die ; şi din pricina as ta ne j u ­

decăm. înghite galuşcă. Şi ce credi, că eu nu inţe . ' . .

eleg procesul. Marcelina. Nu, die. — Aşa dar d ta ai să ne

judeci ? Înghite galuşcă. Nu cu . . . cumva creeji c 'am

cumpera t diploma mea pent ru al tă trebă ? Marcelina. (Suspinând.) Pëcat că diplomele se

vend . . . înghite galuşcă. Se inţe . . . elege ! ar fi mai bine

să le deie de gea . . . aba. Şi cu cine te j u . . . udeci d t a ?

Scena V I I I .

Aceiaşi, Figaro, freeându-şi manile.

Marccllna. (Arătând pe Figaro.) Etă-1, die ; cu omul acesta.

Figaro. (Forte vesel.) Nu-ţi stau póté la înde­mână. (Lui înghite galuşcă.) Seniorul va veni peste un minut, die sfetnice.

Înghite galuşcă. Am vë . . . ëdut eu nu şciu unde pe bă . . . ăietul is ta ! ' .

Figaro. La cucóna nevésta dtale, la Sevila, pe când i oteriam serviciele mele, die sfetnice.

înghite galuşcă. In ce ti . . . i . . . imp ? Figaro. Ceva mai puţin de-un an inainte de

naşcerea fiului d ta le ist mai mic, care e un frumos băe taş . pot sà me laud.

înghite galuşcă. Da . . . e cel mai fru . . . u m o s din toţi. Dar n 'audi ? se vorbe . . . eşce c'ai făcut aici ştren . . . engări i . . .

Figaro. Eşti pré bun, die. Asta-i cea mai p ros t ă din tö te .

înghite galuşcă. 0 promisie de c ă . . . ăsă tor ie . A . . . a h ! sërmanul bă . . . ăet ! — N'ai vërlut pe sec . % . creţarul meu ? . .

Figaro; Pe dTÎVlânâlungă, grefierul ? înghite galuşcă. Trebu . . . buie să 'ndeplinim for­

mele. Figaro. De sigur, die ; adi numai formele p r e -

ţuesc, interiorul n u se mai cată. Şi decă fondul unui proces aparţ ine reclamanţi lor , se şcie bine, că for­mele sunt patr imoniul judecători lor .

înghite galuşcă. Bă . . . băetul i s ta nu-i aşa de nă . . . ălîng, după cum l'am credut de -oda . . . oda t ă . — Eu represint just i ţ ia . . . da r de cumva da tore . . . eşci şi nu vrei să plate . . . eşci . . .

Figaro. Decă nu v reu să plătesc, v a să dică, că nu datoresc .

înghite gahişcă. Se 'n ţe . . . elege ! . . Ei ! d a r ce dracul dice el ?

Scena IX.

Aceiaşi, Contele, un portărel.

Fortârelul. (Precedând pe contele, strigă.) Se­niorul.

Contele. Cum ? ai veni t seniore Gusman, îmbră ­cat in robă ! dar nu e vorba decât de o pricină c a s ­nică, şi ar fi fost de ajuns straele dta le de tote dilele.

Înghite galuşcă. Eşti p ré bu . . . un, seniore ! dar eu nu es nici o d a t ă . . . pen . . . en t ru că forma . . . vedeţi , forma ! . . Cutare póté rîde de un judecă to r cu ha ina scur tă , pe când t remură de un p rocuro r cu hai . . . a ina lungă . . . Fo rma , fo . . . o o o r m a . . .

Contele. (Portărelului.) p i să in t re împricinaţi i şi publicul.

Portărelul. (Deschide uşile, bă tend din doue scân-d u r e l e ) Împricinaţii şi publ icul !

Scena X.

Aceiaşi, Antonio, ţerani şi ţerance, in cos tume de ser -bătore , valeţi.

(Contele se aşedă in jilţul cel mare , înghite galuşcă pe u n scaun a lă turea ; inţelepţii la d r é p t a şi s tânga ; impricinaţ i i pe bănci ; Marcelina lângă Bartolo ; Fi­garo pe cealaltă bancă ; ţerani i şi valeţi i indërët . )

înghite galuşcă. (Lui Mânălungă.) Mânălungâ, c e . . . eteşce dos . . . osarul .

Mânălungâ. (Cetind o hârt ie .) »Nobilul, p ré no ­bilul, nemărgini t de nobilul, don P e d r o Giorgio, h i ­dalgo, baron de los Altos, y Montes fieros y o t ros Montes ; con t ra lui Alonzo Calderon, t iner autor d r a ­m a t i c * — E vo rba de-o comedie nă scu t ă — mor tă , pe care fiecare o desaprobă, ş-o a r u n c ă unul a sup ra altuia.

Contele. Au d rep ta t e amêndoi. Decă fac împreună un uvra j , pen t ru a puté speră la o óre-care reuş i tă in lumea cea mare , t r ebue ca nobilul să-şi puie nu ­mele, şi poetul ta lentul seu. Treci ina in te .

Mânălungă. (Cetind altă hârtie.) »Andrei Pe t ru -chio, munci tor , con t ra perceptorului comunal.» — E vorba de o împlinire făr-de-lege.

Contele. Pr ic ina nu- i de compet in ţa mea. Treci . Mânălungă. (Luând altă hâr t ie . Bartolo şi Figaro

se ridică.) »Barbara — Agara — R a a b a — Magda­lena — Neculaia — Marcelina de Frunză-Verde , fiică majoră (Marcelina se scolă şi salută.) Contra lui F i ­garo«, numele de botez e alb . . .

ligaro. Anonim. înghite gahişcă. A . . . anonim. In ce di pică sfân­

tul A . . . anon im ? Mânălungă. (Scrie.) M o n t r a lui Anonim Figaro . t

— Ce însuşiri ai ? Figaro. Gentilom. Contele. Dta eşti gen t i lom? (Grefierul scrie.) Figaro. Decă a r fi voi t cel de sus, pu team fi

şi fiu de prinţ . Contele (Grefierului.) Celeşce. Portărelul. • (Bătend din scânduri . ) Tăcere, dlor.

(Va urmá.)

N . A. B o g d a n .

© BAR București

Anul XXIV. F A M I L I A 151

| S A I O N , f f f psşraMasfâraMarap a Sa I I s i

„Musa Românà" a dlui I. Mureşan. In mijlocul societăţii nóstre româneşci, p ré mult

s imţi tă fiind lipsa unei reviste musicale, omenii de bine nu Iară óre-care şovăire primiau impresiunea că talentele musicale române ori sunt in lipsă totală de-a fi, ori prin impregiurări nefavorabile sunt puse la dosar. Lumea musicalà, decă ni este ier ta ta espre-sia, prin care ne invêrtim noi românii apăsaţi sub vitregimea timpurilor in care t ră im, in marginile sale inguste nu ne póté da ocasiune să gustam fructele talentelor naţionale .şi cu atât mai puţin musica na­ţională, căci bine să fim pricepuţi : cântecile şi horele, doinele şi bocetele românului apësat , ce sunt óre de­cât musica cea mai pëtrundëtore . adevăra tu l idiom al nostru, care înaintea străinilor culţi şi iubitori de a r tă işi află din ce in ce mai multă primire. In avăn-tul seu poetic, in nemărginita lui fantasie, poporul r omân pururea dori tor de progres şi lumina chiar ' aşa a dat din suiletul seu accentele dulcilor melodii ce ne mişcă, ne răpesc şî ne răpeşce totul cu ele, precum le-a şi primit in sufletul seu prin geniul na ­ţional. Urmare firéscà este dar, ca omenii e.şiţi si n e -eşiţi din popor, păt runşi de-o simţire vie şi sfântă spre tot ce innal ţă şi nobiliteză inima omului, lumi­naţ i de spiritul progresului in tote ramuri le vieţii nóstre sociale, să nu privéscà cu preocupaţ iune séu neinteres la ceea ce se face şi s'ar puté ajunge. Să n u se t recă cu vederea ideile nobile şi salutare, cu­getele măreţe şi binefăcetore ale acelor cari incun-giuraţi de propriul indemn vor şi pun la cale lucruri, ce in mişcarea nos t r ă naţională până acum nu s'au

.mai dat. vorbim de cei dincóce, lucruri menite să spargă negura in tunecosă prin care o parte a socie­tăţ i i nóstre orbecă prin lumea musicei ; dieem orbecă, fiind că in lipsa de reviste de soiul acesta, pré adese musica salónelor româneşci se imbracă in pene s t ră ­ine. Şi când o dicem acesta, nu voim nici decât să s ta tor im tesa : că cântecile s trăine t rebue scóse din colecţiunile de bucăţi artistice. Nu ! Fiind că ni este imposibil şi m ă c a r a cugeta, necum a o efeptui. căci ori şi ce am face noi, ar ta şi frumosul tot aceleaşi r emân pururea . Vrem numai să constatăm trista im-pregiurare, că pré adeseori musica nostră naţională esclusă fiind sub pretecstul , că nu putem crea ceva mare , sublim şi frumos, se pune in rubrica lucrurilor nefolsitóre. Am concede-o aces ta să se facă. decă tot românul in care mai svecneşce un picur de sânge românesc , in nepr iceperea sa ar respinge delà sine creaţiunile geniale ale poporului nos t ru , măreţia idei­lor şi profunditatea simţemintelor acestor creaţiuni. Noi inse nu vom riscă a şi cuteza măca r să susţi­nem aşa ceva. căci impinşi fiind de adevăratul senti­ment al bunului şi frumosului, vrem să espunemaceea ce se efeptueşce şi s'a efeptuit in par te .

Vëdênd golol desevêrsit de care trebuia să fie cuprinsă o mare par te a societăţii româneşci in ceea ce priveşee musica naţională, dl I. Mureşan incurajat din mai multe părţi locuite de români , după cum ni -a anun ţa t inainte de apariţ ia fóiei dsale, s'a ho -tăr î t a redac ta insusi o revistă Jmusicală >Musa Ro­mână.*

însufleţit de-acestă nobilă şi innal tă idee, dsa a şi pus la cale planul conceput şi reálisat in par te chiar şi până acum in mod neaşteptat — cel puţin de-o mare pa r t e a societăţii nóstre culte. Nu putem

felicita in destul acesta idee. Cel ce vré să se con­vingă despre modul cum dsa işi pricepe gréua mi­siune şi sarcina ce ş-a luat, n 'are decât să prelégà cu atenţ iune celea dintêi 3 numere apăru te in I mul cvartal, să urmàréscà cu paci inţă neobosită bună tă­ţile apăru te in fóia dsale, mare parte proprie c rea­ţiuni, şi se va îndeletnici a afirmă, că ele meri ta totă consideraţ iunea publicului a tâ t in mater ie de sent i ­ment, cât şi in valórea lor artistică. Nu avem cu­getul să schiţăm aici piesele apăru te din punct de vedere musical, căci spre scopul acesta ne-ar t rebui un condeiu mai dester, — vrem numai a constată , că ele sunt scóse dir adevăra t sentiment românesc , imbrăcate intr 'o formă dulce .şi a t răgătore şi puse înaintea nos t ră ca tot a t â t ea mărgări tare scumpe ce cu suflet agitat, o inimă sentimentală le-a scos din adâncul ei.

>Musa Română», pr ima apari ţ iune pe terenul acesta la românii dincóce de bătrânii Carpaţi , in misiunea ei vrednica de lăudat, trebue să se respân-descă ca o adevăra tă »Musà«, ce ne prevesteşce do-rile unei întreprinderi pré salutară, decât ca să nu prindă rădăcini in tote pături le societăţii nóstre. Apt de civilisaţiune, némul nostru nu póté privi cu ră-célá la ceea ce-i promite că-i va duce vestea pc a r i ­pile dulcilor melodii peste hotarele ţărei nóstre , şi'n păment străin, la nemuri cari stau pe-o t reptă de cultură cu desevcrşire superioră culturei nóstre , <li-cem. nu póté să respingă delà sine mijlocul prin care străinii se pot convinge, că românul ancă işi are mu­sica sa naţ ională , şi că numai impregiurările grele şi nefavorurile in care am trăit şi trăim, ne-au făcut ca progresul ce se cere pentru adevăra ta a r tă să nu-1 avem ancă. Da, să nu avem ancă acel progres care-1 reclamă delà" noi spiritul de cultivare in tote r amu­rile, vécul in care trăim. «Mulţi şi mai cu sémà s t ră­inii susţin, că noi Românii n 'avem musica naţională. Şi ce-i face să esprime asemenea neadevăr ? Impre-giurarea. că noi Românii, de şi avem musica nost ră poporală ca ori care alt popor, ba ancă mai bogată şi mai frumosă, nu ne putem ancă bucură de avan-tagiul, ca a l te popóre. de a avé cântecile nóstre poporale iu lese , in regulă şi in ordine şi bine a r a n -giate după tote regulele armoniei.« Aşâ ne spune dl I. Mureşan in »Precuventareac primului numër al foii dsale. Tot aiievërul l'a espr imat prin aceste scur te dar caracterist ice cuvinte . Căci aevea sunt in r ă t ă ­cire străinii , când susţin ceea ce ne spune dl I. Mu­reşan. şi totă vina pent ru acesta tot numai noi o purtam, respective nefavorabilele impregiurări in ca re am trăi t şi trăim. Dsa inse ca să potă umplé un gol aşa de simţit in vieţa nost ră socială, a pus lâ cale o lucrare ce tară indoielă i v a câştigă meri te neper i -tóre pe terenul acesta, căci dură cine ar fi dintre noi ca să denege cântecilor nós t re poporale bine a r an -giate după tôle regulele armoniei , meritul şi va lórea lor art ist ică a tâ t in lumea musicei, cât şi in desvol-tarea si avcntu l nost ru cultural ?

La acestea ni s'ar puté respunde , că noi nu nu­mai că avem deja, da r şi cunoşcem cântece naţ io­nale, hore şi doine din popor şi că mer i tu l ulterior n 'are să-1 t ragă după sine dl I. Mureşan. Este ade­vărat, da r nu-i mai puţin adevăra t nici aceea, că acele cântece , hore şi doine m a r e par te sunt numai nescari fragmente a runca t e ici-colo prin câte-o piesă musicală ce paradézà a fi originală, precând ele n 'au nici o legătură intre sine, nici o des voi tare însem­nată, nici n u sunt arangiate după caracterul propr iu inimei apăsatului român, căci trebue să şcim şi să credem, că momente le principale, isvorul adevăra te i poésii, adevăra te i musici naţ ionale sân t depuse n u ­mai in simţirile agitate ale poporului nos t ru , ca re

© BAR București

152 F A M I L I A Anul XXIV.

s e r a la lună. diua la sőre, le cântă şi le descântă in a t â t e a mii şi mii de variaţiuni ce te iac să credi, că aceste cântece sûnt adevăra ta ar tă purcedetóre dintr '-un geniu superior. Şi când s'a aflat unul care să îm­brace aceste doine in mantaua de rade a artei mu­sicale, ele devin o proprietate esclusiv naţională, un factor puternic spre avêntul şi progresul nostru mu­sical-national.

Forte mulţi inse s'au abătut delà calea acesta adevăra tă , au nesocotit acest isvor de bogăţii enorme, au trecut cu vederea acesta avere însemnată a né-mului românesc. Căci cum vom puté să ne îndulcim •de ceea ce este al nostru, decă noi inşine nu vrem să şcim şi să credem, că ceea ce se face şi se pune la cale este numai şi numai a scote la ivelă comóra d e bogăţii de care dispune poporul românesc ? Cum v o m puté însufleţi şi mişca inimile, decă ne inve-luim cu străinismul rece, un fapt ce nu atinge de loc ? — Dl I. Mureşan, după o chibzuinţă de câţ iva an i vine şi cu începutul anului curent ne pune la disposiţ ie o fóie musicală redac ta tă de dsa ş i n e d i c e : »In popor deci t rebue să cău tăm originea acelor ne ­număra te cântece, doine, salturi , şi hore, din popor t rebue culese, bine studiate după caracter şi datini .şi apoi prelucrate după regulele armoniei şi date pu­blicităţii . Fàcênd acesta, de-o par te nepreţuitul tesaur a l musicei nóst re naţionale se va conserva pentru to tdéuna şi astfel nu se va mai întâmplă ceea ce s'a intêmplat in timpurile trecute, ca o par te însem­na t a din acel tesaur să se perdă şi să dispară cu totul : de altă par te străinii vor puté să admire frum-se ţa şi bogăţia acestui tesaur.» Aşa dar e de prisos ori ce comentar. Noi recunoşcem, că dsa e numai la începutul lucrărei ce ş-a propus să ducă in deplinire, da r cu atât mai vèrtos întreprinderea dsale trebue spriginită din adins.

Dsa voeşce a descenuşâ din căminul ţăranului român musica naţională ; a renviâ din pragul colibei opincarului amintirile străbunilor noştri păs t ra te in doinele şi horele lu i ; a descifra cu ajutorul artei , acea limbă sublimă ce ne spune nóue suferinţele şi necazurile prin care a trecut némul românesc, acel ném aşedat intre Adriatica şi Marea-negră, delà Tisa ^i până la Eubea, care in dorinţele şi fantasia lui pu­ternică a şciut crea opuri nemuri tóre. Dsa voeşce, ca acestui material să-i insufle spirit de vié tà séu mai bine dis, ca noi inşine să putem gustă dulceţa aces­tor cântece din isvorul afund şi sfânt de care t r e ­bue să ne apropiem cu căldură, dragoste şi devo­ţiune, in adâncul căruia trebue să ne scoborîm şi să-1 cultivam. Atunci putem fi siguri, că a r t a şi in specie musica română se va puté boteza şi adăpâ d in apa vieţii, ér compositorii noştri se vo r pu té avên tà la idealul ce-1 cercă dl I. Mureşan

• Musica nostră populară e dulce şi gingaşe, m e ­lancolică şi tot-odată şi resboinică : infocată, pasio­n a t ă şi plină de iubire şi ariile ei sunt viue, an imate şi au o originalitate picantăc, aşa ne spune dl l. Mureşan şi dimpreună cu dsa toţi aceia, cari au pă­t runs in adâncurile acestei musici poporale. Dar noi precum am accentuat şi mai in sus, nu putem schiţă diferitele dsale lucrări publicate până acum, ci vrem numai a constata , că publicul nostru inteligent se pa re că nici acum nu póté eşi din amorţela in care a cădut şi nu intimpină, după cât şcim, cu destulă căldură şi dragoste astfel de întreprinderi. Şi noi ^c im, că s'au ridicat plângeri peste plângeri in cer­curi mai largi şi private, că nu avem barem o r e ­vistă musicală, că compositorii noştri trăesc retraşi <le lumea mare , nevrênd să urmeze misiunei lor. — Tote aceste prin ce se pot justifică, decă întreprinde­r i l e ce se fac, aprópe sunt t recute cu vederea ? De­

par t e inse de noi in tenţ iunea de-a ne pune in faţa publicului drept omeni invinuitori , căci spre aces ta nu suntem au to r i sa ţ i . . Noi spunem inse lucrul după impresiunile ce le-am căpăta t chiar şi delà s t ră ini . Er pentru ca să vedem disproporţ ia ce este in t re noi si intre alte nemuri , amint im ca 'n frecat pro pildă, că in anii trecuţi a apă ru t o fóie musicală in Ger­mania, acărei prim tiragiu s'a efeptuit in 36,000 e sem-plare, precând la noi nici 200 nu se dau . .

0 altă impregiurare ancă n 'o pu tem t rece cu vedere şi anume : »Musa Română* in colonele des ­tinate pentru l i teratura, de şi până acum forte m o ­deste, promite a ne face cunoscuţi cu vieţa şi com-posiţiile inusicilor renumiţi ; a pune înaintea publ i ­cului schiţe din lumea musicală, studii pe te renul acesta, poesii poporale şi alte lucrăr i l i terare, sprigi­nită fiind. Ar fi de dorit inse, ca p a r t e a aces ta l i te­rară să i se mărescă, pent ru ca astfel să ni se deie posibilitatea de-a ne inlêlni in »Musa Română* cu mai multe şi vari i lucrăr i din lumea musicală şi l i­terară . 0 dicem aces ta in neşci inţa de câţi abona ţ i dispune dl I. Mureşan, şi decă fóia dsale va luă un avênt din ce in ce mai imbucură to r , noi credem, că se v a réalisa aces ta dor inţă în temeia tă .

Motivele deci, car i ne -au condus la scr ierea aces tor modeste rêndur i , nu pot să fie altele decât , să facem a ten t publicul inteligent la geniala idee de care s'a insufleţit dl 1. Mureşan, când a pus la cale lucrarea aces ta .

Interesul ce t rebue să-l a v e m şi să-1 p ă s t r ă m faţă de »Musa Românăc , să fie m a i presus de tó te . Delà spriginul acestei foi depinde in mare pa r t e cul­t iva rea musicei nós t re naţ ionale şi in deosebi cule­gerea şi a rang ia rea cânteci lor poporale după tó te regulele armonie i . F i rmi in speranţa , că vocea nos t ră nu v a fi acelui, ce str igă in deşer t , încheiam aces ta ju s t ă apre ţ ia re cu ferbintea dor in ţă de-a ne grupă cât se po te de ta re in giurul ideii dlui I. Mureşan, ca astfel a r t a şi mus ica r o m â n ă să-ş i ieie avên tu l cuveni t .

A r i o n .

Scrisóre din Iaşi. (Aspectul oraşului Iaşi , boia polit icei mi l i tante , d e c a d e n ţ ă , fuga la Bucureşcr, evreii , m i ş c a r e a literară, teatrul , mórtea lui Con­

stant in Bălănescu.)

Prietenul Iassiensis văd că de o vreme incóce a cam conteni t de a vorbi despre Iaşi in corespon­denţele sale. Nu dór că voesc a-1 înlocui scriind aces te rêndur i , nu : sarc ina pentru mine ar fi p ré grea. Sun t inse câ teva fapte pe care Iassiensis, din causa escur-siunilor sale art ist ice pr in tóte unghiurile ţărei , se póté să le neglijeze şi pe care aş dori să le cunoscă şi ceti torii »Familiei.«

laşul este un oraş pe care-1 face să fie frumos nu a t â t a aspectul ce ni-1 infaţoşeză interiorul seu, cât mai cu séma impregiurimile sa le frumóse şi m ă ­reţe . Copoul in spre miéda-nópte, Gala ta cătră apus , Cetă ţu ia in spre miedădi şi Ciricul c ă t r ă răsărit, aces te p a t r u déluri unele acoperi te de pomi şi de vii, al tele pu r t ând pe creşcetul lor biserici şi palatur i istorice, — şi in t re care oraşul se aş te rne pe trei movile — dau laşului o infăţoşare cu totul romantică. S i tua ţ iu-nea lui geografică erăş i este forte prielnica pent ru a-1 face să devie un cent ru comercia l şi economic a l României .

Păcat numai că Românii sufăr in gradul cel mai mare de boia politicei militare. Păcat că o d a t ă cu mutarea capitalei l a Bucureşci, laşul a mers n e ­conteni t şi merge ancă cătră o vădi tă decadenţă . Şi

© BAR București

Anul XXIV. F A M I L I A 163 cel mai mare pëcat este, cà toţi bărbaţii mai distinşi din acest oraş fug la Bucureşci, lăsând vechiul Mu-nicipium Iassiorum pe séma evreilor, inevitabile pa­rasi te la tóté popórele din lume.

Amicul A. C. Cuza, cunoscut ca epigramist şi poet de talent, a caractérisât forte bine acesta fugă a ieşenilor la Bucureşci, prin urmatórea epigrama făcută Sta tuei lui Stefan-cel-Mare din faţa palatului admi­nistrativ :

•Când te uiţi şi bagi de séma, •Bine deu ! eă-i de aramă, «Căci de-ar fi din trup şi carne, „Nici n'ar sta ca să-1 priveşci >Şi ca toţi cei mai de s é m a »Ar plecă la Bucureşci.<

Evreii pot fi mândri . Până acum trei din cinci părţi ale oraşului, şi ancă cele mai bogate, sílnt ale lor. Ei inse, precum se şcie, au aplicaţiunile lor cătră anumite ocupaţiuni. Prieteni ai banului şi ai negus­toriei, idolatrizàtori ai aurului, ei sunt şi vor fi ancă multă vreme certaţi cu sărăcăciosa arta. Spiritul, mintea, inteligenţa lor par că s'a desvoltat numai in o anumită direcţiune, t o r t e primejdiosă prosperităţii economice a naţiunilor cu care vin in contact : ér facultăţile lor mentale însărcinate de Dumnedeu sfân­tul cu perceperea, admirarea şi devotarea pentru fru­museţile neţermuite ale artei par a fi cu totul a t ro ­fiate Ia denşii. Din acesta pricină laşul este lipsit de ori-ce animaţie socială, de ori-ce petrecere entusiastă, care innalţă un moment spiritele de asupra nămolului prosei de tote dilele, indrumându-le cătră o vieţă mai vie.

Odată cu mutarea » Convorbirii or l i terare* la Bucureşci a incetat şi ori-ce frecvenţă l i terara, deçà ne putem esprimá astfel. întrunir i le intime ce se fă­ceau la dl Iacob Negruzii, V. Pogor, N. Volenti şi N. Gane şi la care se cetiau producţiunile trufandale ale diferiţilor noştri literaţi, au contenit şi ele, — aşa incât singurul loc ce mai rămăsese artei eră Tea­trul Naţional. Dar — precum cetitorilor »Familiei« le este cunoscut — şi acest de pe urmă refugiu al artei dramat ice din nenorocire a fost prefăcut in cenuşe in nóptea dilei de 17 februarie a anului acestuia. De abia se dăduse vre-o 30 de represintaţii in cursul celei din urmă stagiuni, — represintaţii , in trécàt fie dis, fără nici o valóre, piese ce fac par te dintr 'un vechiu şi nesărat repertoriu, — şi flăcările care nu cruţă nimic, au dis t rus şi acest teatru lăsând in o stare vrednică de compătimire o mulţime de artişti, dintre cari unii ve terani ai scenei române, ca dl N. Luchian, C. Bălănescu, M. Galino şi alţii.

Ori ce nenorocire se vede inse că este isvor de alte nenorociri.

Constantin Bălănescu. unul din cei mai iubiţi şi mai cunoscuţi art işt i ai României, a incetat din vieţă in nóptea de 9 spre 10 mart ie , a. c . la 21 de dile după arderea teatrului, intêmplare care-i sdruncinase de atunci ancă in mod simţitor s tarea sănătăţi i sale.

Const. Bălănescu eră in verstă ca de 58 de ani. De pe când eră de 18 ani el a j uca t necontenit pe scenă şi mulţămită talentului seu înnăscut de a crea séu mai bine de a reproduce tipurile caragbióse, el a fost din ce in ce tot mai iubit nu numai de public, da r şi de colegii sei, — lucru a tâ t de anevoios intre artişti — astfel incât a ajuns a fi director de scenă la Teatrul Naţional din Iaşi.

Am vëdut pe Bălănescu creând şi interpretând multe ro lur i , '— şi to tdéuna a m admira t fineţea cu care a studiat na tu ra omenescă in par tea sa ridicolă şi certitudinea cu care şciea să redee studiele sale pr in vorbă, prin intonaţie , prin gesturi şi prin o bo­gată mimică.

Vineri 11/23 martie. Ia cimitirul «Eternitatea* s'a făcut in mod cu totul simplu inmormêntarea lui Constantin Bălănescu. Societarii teatrului din Iaşi, ru ­dele repausatului şi un numeros public a luat parte la inmormôntarea celui mai iubit şi mai poporal a r ­tist al laşului. Musica şcolei comunale de meserii, în­fiinţată in timpul din urmă de când este director dl I). 1. Monasterian. — un forte energic bărbat şi un Iurte bun român, — cum şi musica mili tară a cor­pului de armată din Iaşi, au însoţit cortegiul cu mar­şuri funebre torte bine esecutate . 1)1 P. S. Alesan-drescu şi tinerul nrtist Em. Al. Manoliu au rostit câ te un discurs bine simţit la mormèntul lui Bălănescu şi nici unul din cei ce cunoşceau pe valorosul director al Teatrului Naţional din Iaşi şi simpaticul artist Con­stantin Bălănescu nu s'a putut opri de a lăsă o la­crimă pe mormèntul seu.

Prin arderea Teatrului Naţional din Iaşi. intre ale căruia măreţe ruine ventul îşi face de urît, spul­berând cenuşa, singurul semn ce a mai remas din acel monument in care a l tă-datâ s'a pledat cu a tâ ta curaj şi cu a tâ ta talent de cătră artişti causa naţio­nală a Românilor, unirea principatelor, biciuirea străi­nismului, etc. ; prin mór tea lui Constantin Bălănescu şi prin decadenţa fatală şi crescendă a laşului, acest oraş a remas lipsit de ori-ce petrecere literară şi ar­tistică. E un oraş frumos, — pëcat că este mort !

Şi étà de ce am dis delà începutul corespondenţei mele, că sarcina unui cronicar zelos pentru » Fami­lia» este atât de grea in Iaşi, incât eu unul nu mc simt in s tare a o duce. N'aş avé ce mai comunică cetitorilor »Familiei!«

M o r n a .

Academia Română. — Ses iunea generală din 1888. -

I. Sesiunea generală a Academiei Române din Bu­

cureşci s'a deschis marţ i la 3 aprile n., asistând şi regele şi regina.

Regele rosti următorele cuvinte : >Cu prilegivil intêiei întruniri a Academiei, in

»anul acesta, regina şi Eu venim cu bucurie in mij­l o c u l dvóstre , spre a vc aduce in persona salutări le »Nostre cele mai căldurose.

>Neîncetat u rmăr im lucrările dvóstre şi consta-»tăm cu viuă p lăce re , că prin sîrguinţa şi munca • membrilor Academiei, sciinţa şi istoria nos t ră au »lost inzestrate cu un material preţios şi însemnat . •Academia a deschis astfel un isvor bogat, care ne-a •desvèluit trecutul şi ca re este menit a servi gene-• raţiunilor viitóre ca să aprecieze impregiurările grele • pe cari ţera le-a s t răbătut pentru a ajunge la innăl-• ţimea de astădi.

• Urând ca lucrările dvós t re să fie rodi tóre şi «Academia să devie adevëra tu l focar al sciinţei, • care t rebue să incăldescă şi să lumineze tot resă->ritul, declar sesiunea Academiei deschisă.»

Dl Cogălniceanu respunse prin câ teva cuvinte, sferşind prin a d ice : »Noi, mădularii Academiei, vom căută să fim to tdéuna la innălţ imea cugetărei Majes-tăţei Vostre.«

După acesta , regele oferi Academiei opera Au­gustei Suverane , int i tula tă : Cugetările unei regine.

La care dl Cogălniceanu se grăbi a mulţămi din partea adunărei .

Conform programei lucrărilor, s'a cetit apoi rapor­tul secretarului general a supra lucrărilor făcute in anul 1887,8. Raportul acesta, semnat de dl Sturdza, intèiu spune că anul t recut Academia a perdut pe membrul

13

© BAR București

154 F A M I L I A Anul XXIV.

fondator Timoteiu Cipariu, pe membrii onorari români 1 George Creţean şi Iacob Mureşan, pe membrii onorari s t ră ini Charles de Linas şi Wilhelm de Kotzebue şi pe membrul corespondent Alesandru de Cihac.

In cursul anului t recut s'au ţ inut 42 şedinţe or­dinare , in cari s'au discutat şi hotărît mai multe ces-t iuni administrat ive şi sciintifice. In şedinţele publice s 'au făcut numerose comunicări , cetiri de memorii, studii şi noti ţe , de dnii Haşdeu, Odobescu, Fălcoian, Bacaloglu, dr. Felix, Sion, Papadopol-Calimch, Urechia şi de membrul corespondent dl Gr. G. Tocilescu.

S'au t ipări t : Tomul IX al Analelor, care cu­prinde par tea adminis t ra t ivă şi desbaterile anului 1886—7; secţiunea a doua a tomului VIII. care cu­pr inde memorii de dnii Ion Ghica. G. Bariţ episc. Melchisedec, Papadopol-Calimach, Cr. G. Tocilescu, D. A. S tu rdza ; secţiunea a doua a tomului IX, cu-prindènd memoriile secţiunii istorice, precum şi un volum cu memoriile secţiunii sciintifice.

Din operele complete ale lui Miron Costin s'a publicat tomul al doile ; s'a cont inuat t ipărirea Istoriei lui Herodot, t r adusă de dl I. Ghica ; s'a t ipărit , sub ingrigirea dlui Bian, u n volum de basme şi cântece poporale in dialectul macedo-român, dar glosarul ancă nu e gata : dl Haşdeu a inceput t ipărirea tomului al doile din Psaltirea lui Coresi : t ipăr irea Marelui Eti­mologic a inaintat p â n ă la cuvêntul Apuc.

Din documentele istorice adunate de Eudoxiu de Hurmuzachi şi înmulţ i te cu produsul cercetărilor Aca­demiei, s'au publicat şi 'n anul trecut doue volume. Membrul corespondent , dl N. Densuşan, a fost. însăr­cinat de ministrul instrucţiunii publice cu o misiune de cercetări istorice la Roma. Dsa lucrézà cu mare succes mai cu séma in archivele şi bibliotecile va t i ­canului;. In archivele Veneţiei se decopieză documente pentru Academia Română , sub ingrigirea dlui Cecchett i . Din archivele familiare ale prinţului A. Radziwill s'au decopiat la 300 de documente , după indicaţiuniledlui Bian. In archivele ragusane, după indicaţiunile dlui N. Densuşian, se decopieză documente pentru Aca­demie, sub ingrigirea profesorului G. Gelgich.

Cercetări şi esplorări sciintifice : Dnii Gr. Stefa-fanescu şi Cobălcescu au presintat Academiei o rela-ţ iune despre esplorarea staţiunii archeologice delà Cucuteni . Dl Bariţ a trimis o impor tan tă colecţiune de documente şi al te manuscrise, parte in copie, par te in original, culese din Ardeal. Dnii Sturdza şi Toci­lescu au descoperit in Dobrogea mai multe monu­mente , dintre cari unele din t impul dominaţiunii r o ­mane .

Legate şi fonduri : Fostul membru dr. A. Fëtu a lăsat Academiei aprópe intréga sa avere . Din le­gatul lui Hagi Vasile s'a primit 16,672 lei. In causa anulări i testamentului lui dr. Obedenar, Academia a câştigat, in urmarea aperării dlui Maiorescu. la cur­tea de apel secţia II. Drepturile Academiei pe imobi­lele aparţinend legatelor Zappa şi Năsturel-Herescu, s 'au asigurat.

Colecţiunile s'au imbogăţit, ineât astădi sünt t e -* s au re nepreţuite pentru studiul istoriei naţ ionale şi a

vechiei l i teraturi româneşci . S'au primit biblioteca reposatului monac Nifon Bălăşescu, precum şi o mul­ţ ime de documente , manuscrise.

Pen t ru p remiu l : Năsturel-Herescu de 4000 lei, c a r e este a se da unei cărţi scrise in limba r o m â n a cu conţ inut de orice na tură şi care a apărut in 1887: şi pent ru premiul statului Lazăr de 5000 lei (dest inat unei cărţ i mai meri torie din anii 1886—7, avênd cuprins sciintific, séu celei mai importante invenţiuni sciintifice făcute in aceşti doi ani) s'au presintat u r -mătore le publ icaţ iuni şi invenţ iuni :

Gr. Crainicean : Curs de fortificaţiune, par tea

III, IV, V ; Th. C o d r e s c u : Uricarul , vo lumul VII, VIII şi IX. ; G. G. Meitani : S tud ie asupra const i tuţ iuni i Românilor, fasc. XII ; E. Bacaloglu : Elemente de fî-sică; Emile M a x : Arta obs t re t ica lă ; Pol imetru-Cos-tiescu, invenţ iune ; Telemetru-Costiescu, invenţ iune ; I. Popescu : Psichologia empir ică, Ed. II, Sibíiu 1887 ; I. Elian : Cercetări climice şi esper imenta le ; Al. Vla-huţă : Poesii.

Pentru premiul s tatului Heliade Radulescu de 5000 lei : »Nunta la Români* s'au pres in ta t doue manuscr ise .

Apoi dl Cogălniceanu citi p rograma lucrăr i lor pe anul curgëtor.

Dl I. Calinderu, dete cit ire unei p recuventă r i la » Istoria originei dreptului.»

Dl A. Odobescu, u rmând dlui Cal inderu, citi o dare de séma asupra mai multor documente desco­peri te de dsa in archiva Parisului.

Moştenitorul de tron al Germaniei. — Portretul pe pag ina 149. —

După ce impëra tu l Vilhelm a ince ta t din v ie ţă şi după ce actualul impera t al Germaniei Frideric III se luptă cu o bolă înfricoşată şi incurabilă, a t en ţ iunea lumei se îndreptă asupra moşteni torului de tron, c a ­rele in t impul cel mai aprop ia t a re să urmeze pe tronul unui imperiu din cele mai mari .

Publicând in numere le precedente portretul îm­păratului Vilhelm şi al lui Frideric, credem a face plăcere cetitorilor noştr i , punêndu-le de as t ă -da tă sub ochi, por t re tu l moşteni torulu i de t ron .

Pr in ţul Vilhelm, actualul moşteni tor de t ron , s'a născu t la 27 ianuar ie 1859 şi s'a căsător i t la 27 februarie 1881 cu pr incipesa Augusta Victoria de Schleswig-Holstein, cu care a re pat ru copii.

I lus t ra ţ iunea din nr . acesta intăţoşeză pe prinţul Vilhelm. cu fiul seu mai mare , Vilhelm, care s'a n ă s ­cut la 1882.

L I T E R A T U R Á S I A R T E .

Şciri literare şi artistice. Potsiile lui Eminescu vor apàré 'n curènd la Bucureşci, in ediţ iune nouă , completa tă ; as ta va fi edi ţ iunea a treia. — Dl Ih. M. Stoenescu a t r adus in româneşce p o e m a dramat ică in 5 ac te : »Manfred« de Lord Byron, care va şi apà ré in curènd la Bucureşci : abonamente le se pr i­mesc cu 3 lei. — Dl dr. Aurel Mureşan, redactorul şi editorul diarului »Gazeta Transi lvaniei«, a convocat la Alba-Iulia, pe eri sâmbătă , 7 april ie, la adunare pe toţi cei ce au contribuit in anii 1860—63 ajutore pent ru susţ inerea acelui diar . spre a-i ascultă d a r e a de séma. — Dl Alesandru Eliescu, pictor , a sosit de câteva dile la Craiova, unde a instalat o mică espo-siţie de tablour i esecutate cu multă a r t ă şi dovedind un ta lent superior.

0 nonă colecţiune de poesii poporale. Colec-ţ iunea de poesii poporale a dlui Mihail Canian, pe care o semnelarăm in nr . penultim, es te o carte forte in teresantă . Ea por tă titlul : »Poesii poporale , doine, culese şi publicate în tocmai cum se die.« Chiar şi titlul aces ta ne spune, că culegătorul este un ade-vëra t folkrorist. ca re a aduna t cu pr icepere şi cu con-şciinţă versuri le din culegerea sa. N'a adaus , n'a ş ters , n 'a schimbat nimica, ci le-a reprodus întocmai d u p ă cum le-a audit ; ba a păs t ra t chiar şi espresiunile lo­cale, ros t i rea cuvintelor , s ch imbarea u n o r litere, ca astfel şi lingviştii să po tă profită de lucrarea sa . Ca r ­tea a apăru t la Fra ţ i i Şaraga 'n Iaşi . Pre ţu l unui esemplar ? Nu şcim câ t es te .

© BAR București

Anul XXIV. F A M I L I A 155

Reviste. Revista Nouă, din care reproducem poe-sia din nr. acesta, in broşura din urmă publică un studiu al dlur B. P. Haşdeu int i tulat : »Rîul Argeş, Tîrgul Argeş, Biserica Argeş,* constatând că biserica é zidita de armeni. Tot in acesta broşura mai găsim o baladă (Hagi Tudose) de dl B. P. Haşdeu ; un s tu­diu asupra lui Conachi, de dl I. Bian. cu portret : o novelă, Domnul Vucea, de dl IJe la Vrancea : şi alţi articoli. — Convorbiri Literare. In broşura din urmă dl G. Bengescu continuă studiul seu asupra lui V. Alecsandri : dl V. A. Urechiă publică o legenda inti­tu la tă »Ion Isteţul*, mai găsim poesii de N. Volenti. A. C. Guza, Ioan N. Roman. — Revista Literară pu­blică o novelă de D. Teleor, poesii de G. Botean. Al. Slănicean, Smara şi reproduce romanul »Ciocoii vechi şi noi« de N. M. Philimon. — In Craiova a apărut o pu-blicaţiune periodică, l i terară ştiinţifică, cu numele "Re­vista Olteană* : sub direcţiunea dlor Traian Deme-trescu şi (4. D. Pencic.

Tipografie românescă in Macedonia. Cetim in revista » Macedonia*, că o mare par te din capitaliştii macedoneni vreu să înfiinţeze o tipografie românescă in Macedonia. Nu se şcie ancă locul unde : unii sân t de părerea s'o ducă la Ianina, centrul vechiei Megalo-Vlachii, alţii sunt pentru Bitolia, capitala Macedoniei. O tipografie românescă in Macedonia nu este lucru nou, a mai lost una la Moscopole. Lipsa unei t ipo­grafii române este de mult simţită in Macedonia.

Broşură politică. A apărut de sub tipar şi se află de vend, are la tote librăriile din Bucureşei : » Evrei şi Creştini», broşură politicâ-socială de prinţesa Natália Gorciakolï. Preţul 1 leu.

T E A T R U Ş I M U S 1 C A .

Sciri teatrale si musicale. Utóra Aurelia Chitu a plecat din Craiova' la Italia, pentru a se mai per-lecţionă in ar ta sa. — Dl E. A. Manoliu, ar t is t d r a ­mat ic din Iaşi, a fost delegat de cătră societatea d ra ­mat ică d'acolo spre a se duce la Bucureşei şi să e s p u n ă i : guvernului t r is ta stare in care se găsesc actorii ieşeni, in u r m a arderiii teatrului. Li s'a dat 5000 lei.

Teatrul Naţional din Bucureşei Stagiunea e pe sferşite. Anu l ' aces t a erăş a fost un an de deca­denţă . Totă érna nici un succes pentru ar ta naţ io­nală . Sëptëmàna aces ta a fost a beneficiilor. Marţi s'a juca t »Maria Stuart« in beneficiul dómnei Aris-t i ţ a Roman-Manolescu, principalele roluri au fost ţi­nu te de dna Nota ră şi de dini Manolescu, Notară, Velescu şi Petrescu. P e astădi sâmbătă s'a anunţat »Maria Tudor» in beneficiul dnei M. Vasilescu. Pe 3/15 se vesteşce pr ima repres in ta ţ iune a operetei »Marele Mogol* in care dna Aristiţa Roman-Manolescu va juca rolul principesei Bengalina. In beneficiul dlui Gr. A. Manolescu se v a d a in curênd o represintaţiune es t raordinară cu piesa »Don Juan« , comedie in cinci ac te de Molière. Cu aces ta ocasiune, beneficientul va reci ta pentru intèia oră «Rochiţa*-, monolog, traducere in versuri de N Ţincu. Acesta piesă de versuri a făcut unul din succesele lui Coquelin in scurtul timp cât a dat represintaţ iuni la Bucureşei pe scena tea­t rului bulevardului.

Teatru românesc in Oraviţa. Reuniunea ro­m â n ă de cântări din Oraviţa v a da in sera de 12 april ie n., când şi Reuniunea femeilor române din Orav i ţa va ţine adunare , o repres in ta ţ iune teatrală in teat rul de acolo. Se vor juca doue operete româ-n e ş c i : »Nasa Trina«, despre care s'a r apor ta t in nr. t recut al toii nóst re , şi »Rigorosul teologilor* de C. Porumbescu . Pent ru serata acéstar se fac mar i pre­gătiri in giurul acela.

La Braşov Reuniunea româna de gimnastica şi cântări va ţine a doua şedinţă a adunării sale gene­rale aeji duminecă la 8 aprilie n. la 10 ore inainte de miedătji, in localul seu de cântăr i .

C E E N O U ? Şoirl personale. Moştenitorul de fron Rudolf, v a

sosi in 16 aprilie la Timisóra, in cali tate de inspec­tor general al infanteriei ; de acolo va merge la S i -biiu. — P. SSa episcopul Helchimlec din Roman a primit din Russia, delà sinodul bisericei ortodocse, cu ocasiunea iubileului de 25 ani al archieriei sale, un encolpion episcopesc de mare preţ. — Dl Basiliu Raţ, protopop gr. c. in S. Regin. a fost numit vicar la Făgăraş . — Dl Petru Uilacan. profesor de teologie la Blaş, a fost numit protopop la S. Reghin. — Dl dr. Dimilrie Balaş, notar la tribunalul din Dugoş, a fost numit subjude la judecătoria de acolo. — Dl lulin Gaal, notar la judecător ie , a fost numit sub­jude in Téca. — Dl dr. V. Babeş a tăcut sâmbătă in societatea de medicină din Bucureşei 0 scurta dare de séma asupra cercetărilor sale metodice, precum şi despre resultatul obţinut in institutul de bactereologie din Bucureşei in ceea ce priveşce turbarea. — Dl dr. Emil Fekete Negrutiu, elev medical cl. I, a fost numit medic in réserva la regimentul de infanterie 5 1 .

Hymen. Dl Aurel Barbuş, inveţător in diecesa Orădii-mari, s'a logodit cu dşora Ana Cosma din Beinş.

Reuniunea femeilor române din Oraviţa. Gon-chemare. Damele şi domnii (tari s'au inscris séu do­resc a se inscrie de membri ai reuniunei femeilor ro­mâne din Oraviţa, sunt poftiţi a se întruni la 12 aprilie st. n. in hotelul la »Corona Ungariei* pentru- desba-terea statutelor reuniunii . Deschiderea şedinţei la 3 ore d. a. Oraviţa 1 aprilie 1888. Ana Mangiuca presidentă prov. : dr. G. Vuia secre tar prov.

Reuniunea femeilor române gr c. din Făgăraş. Comitetul reuniunii, in adunarea sa din urmă. a as­cultat rapor tu l cassierei. Din acela se vede, că r eu ­niunea a re depuşi la » Furnica* de acolo 1,12(5 fl. 82 cr., posede ancă o obligaţie de 100 fl. cu assigura-ţiune hipotecară, p recum şi doue acţii de ale »Fur-nicei«, in valóre de 200 II.

Noul minister al României Cabinetul I. C. Bră-t ian a dimisionat. Noul minister s'a compus astfel : président şi interne Teodor Rosetti, esterne Petru Carp. finanţe M. Ghermani , lucrări publice prinţul Stirbey, justi ţ ie Al. Marghiloman, resbel generalul Barozzi, instrucţie şi inter imal eomerciu Tit.u Maio-rescu. Deputaţii arestaţ i in u rma turburărilor din s ë p ­tëmàna trecută, Fleva, Filipescu şi Costafor au fost puşi in libertate şi s'au rentors in oraş in t re man i -festaţiuni mari . Teodor Rosetti, presidentul noului cabinet, e fratele vëduvei prinţului Cusa, nu e rudă cu reposatul Constant in Roset t i . are é'i ani, ş-a făcut studiile in Germania, a fost oda tă ministru de culte, ér in t impul din u r m ă presidentul unei secţiuni a curţii nal te . Carp, moldovan, de 46 .ani, a studiat la Heidelberga, Berlin şi Paris . A mai fost ministru de

j esterne şi 'n t impul din u r m ă ministru resident la Í Viena, e cumnatul fostului ministru D. A. Sturdza.

Titu Maiorescu e cunoscut cetitorilor » Familiei.» Prinţul St i rbey a studiat la Par is , e de 40 de ani, şi-i

; fiul fostului domnitor pr inţul Stirbey. Marghiloman I e cel mai t iner membru al cabinetului, a studiat la \ Paris, e o r a t o r renumit . Barozzi pân ' acuma a fost

şeful cabinetului regal, un militar escelent. Gher­mani a fost banca r şi censor la banca na ţ ională a României .

Academia ortodocsă pentru l i teratură, re tor ică ' şi musicà bisericescă in seminarul archidiecesan din

© BAR București

156 F A M I L I A Anul XXIV.

Cernău ţ i , ni-a trimis raportul seu general pe cei t re i an i delà înfiinţarea sa. Din acesta vedem, că socie­t a t ea a ţ inut in toţi anii mai multe conferinţe lite­r a r e , şi că afară de membrii onorari , fundatori, spr i -ginitori, binefăcători şi erneritaţi, la Începutul anului şcolar de acuma, a avut 57 membri i ordinari şi 67 est raordinar i ; fondul 406 îl. 36 cr. ; biblioteca cu­pr inde 331 opuri in 245 tomuri , 235 volume şi 312 broşure şi 3 cărţi diverse, precum şi 35 de diare. Pro tec tor : Em. Sa archiepiscopul şi mitropolitul Sil­vestru Morariu-Andrieviei, v ice-protector vicarul a r -chiepiscopesc Arcadie Ciupercovici. curator p ro to -sincelul dr. Ierotim Topala. Comitetul actual : George Mproşan-Mihăiescu président al societăţii, Victor Ză -haroschi secret, de esterne, Eusebie Sorocean secret, de interne, Ioan Dorofteiu près, al secţ. lit.-ret. şi vice-pres. II., Nicodim Stefureac bibliotecar, Ioan Min­t ie i econom, Vasile Iavorovschi près, al secţ. music. şi vice-pres. I, Samuil Sauciuc cassar, Nicolai Mihal-ciuc controlor, comisiunea revëdëtore : Teodor C. Pe t rnc . Vasile Găina, Nicolai Osadeţ.

Alegeri pentru Sinod. In diecesa Arad alegerea deputaţi lor bisericeşci, pe teri torul consistorului a ra -dan, s'a făcut la 3 aprilie n., pe acela al consisto­rului oradan se va face la 23 aprilie n. Alegerea de­puta ţ i lor mireni v a fi in to tă diecesa in dumineca a treia séu a pat ra in post. Scrutiniul alegerilor pentru consistorul din Arad s'a ficsat pe 22 aprilie n., pen­tru cel din Orade la 23 aprilie n . — I n diecesa Caran­sebeş s'au ales deputaţ i dnii : Antoniu Mocioni (in 2 locuri), George Ioanovici (in 2 locuri), Iuliu Pet r icu (in 2 locuri), Ioan Marcu, I. M. Roşu.

Adunări inveţătoreşci Despàrtëmêntul I al Reu­niunii învăţători lor români gr. or. din districtul X Braşov a ţ inut aduna rea sa generală in Satulung la 1 aprilie n., sub presidiul dlui I. Dorea, director la şcola vechie din Satulung, luând par te vr 'o 3 0 de învăţător i . învăţătorul G. Tulea a desvoltat o temă teoret ică-pract ică , despre p ropunerea desemnului in şcola poporală, ca re a stârnit apoi şi o discuţiune interesantă . — Despàr tëmêntul II al Reuniunii învă­ţă tor i lor români gr. or. din districtul Zărand va ţ ine aduna rea sa generală in 10, 11 şi 12 mai in şcola gr. or. din Hondol. Cu as ta ocasiune învăţătorii Dio-nisie Lula, Nicolae Becşa, Aron Muntean, Avram Petr ic , Petru Radu, Pet ru Câmpean, Simeon Cibean, Aron Popa , Iosif Popescu, losif Lungescu, Alesandru Vlad, Ioan Ioanovici, Alesandru Ivan, George Avram, Pet ru Gabor, Petru Dragan, Ioan Vlad, George For raş (preşedintele) vor ţ ine disertaţ iuni teoretice şi prele­geri practice.

Clopotul cel mare al mitropoliei din Bnoureşoi a sosit acolo. 0 mulţime de lume in cap eu clerul capitalei s'au dus la gara Filaret pentru a-1 duce la mitropolie. Clopotul aşedat p 'un camion, eră t ras de şepte părechi de bivoli, legaţi la corne câte cu o basma. De sus până jos clopotul eră împodobit cu panglici tricolor, ér pe testă erau puse doue corone de brad. Cortegiul a pornit din gară la orele t re i cu m a r e pompă. Erau peste doue mii de persóne de a m ­bele secse cari au urmat acest cortegiu. Pe la cinci ore, după un ocol făcut prin s t rada 11 iuniu, calea Racovei si Bibescu Vodă, clopotul ajunse in cu r t ea mitropoliei, lângă schela unde urmă a se aşerjă. In diua u rmătore s'a aşezat provisoriu. Inagurarea s e v a face in dumineca Floriilor.

0 nonă modă de pălării. Cele mai noue pălări i de p r imăveră a damelor din Paris iiffăţoşeză niş te herbur i de flori. Din tul negru séu din paie se face o, formă, in care se aşedă flori, cari se 'nalţă sus din

pălărie. Herbul de flori, fireşce, n 'are fund, din lăuntru e gol, ca să se potă pune pe cap. In loc de păment , t rupina florilor se 'mpreso ră cu muşchi . înainte cu câteva dile o pr inc ipesă t ineră a eşit la p l imbare cu trăsura in »Bois de Boulogne», avênd o pălărie de hêrb cu viorele ; t r ă su ra ei se intălni cu t r ă su ra cân­tăreţei Granier, ca re avea pe cap lăcr imiore . Decă moda acesta va deveni generală , corso de flori v a fi de prisos. Acuma, fireşce, se in t rebuin ţeză numai flori mici ; dar va sosi şi sesonul florilor de t o m n a şi al flo­rilor de sőre, p recum după pene au u r m a t aripi, m a i apoi paser i intregi.

Şciri scurte. Reuniunea fondului p en t ru înfiin­ţarea unei şcole r o m â n e de fetiţe in Cluş va ţ ine adunarea sa generală acolo la 19 1. c. la 4 ore d u p ă miedădi in casina română . — In Cut, c o m u n ă rura lă lângă Sebeşul-săsesc in Ardeal, a izbucnit un foc grozav, care a nimicit 130 de case cu dependenţe le lor. — Veniturile fondului religionar gr. or din Bucovina sunt prel iminate pentru anul curent cu suma de 709,900 fl., din cari pen t ru t rebuinţe le cultului s 'au ficsat 418.800 fl., pent ru invă ţămănt 123,300 fl. — Contele Vidor Károlyi, unul din cei mai bogaţi mag­naţi maghiari, propr ie tarul unui majora t de 6 mi -lióne şi al unei averi p r iva te de 5 milióne, s'a impuşcat .

Necrolog. Nicolae Găitan, fost j ude la tabla r e -gescă din Mureş-Oşorhei in pensiune, apoi advoca t Ja Aiud şi 'n u r m ă la Braşov, a murit acolo in e t a t e de 67 ani .

Poşta Redacţiunii. — "H11U>^ Unui privitor. Am fi publ i -^^5«cîiăr^i2|Bfc ca t cu plăcere ep isodul descr i s .

r^Srffiw ^ S 5 ^ decă ne-ar ti sos i t la vreme p e n -^ ^ ^ 3 ^ v S S tru nr. trecut ; dar acuma, la W « t ^ E s S J H ^ t ^ t ^ - i trei sëptëmàni , după c e Tai tri-

T&^feppaS*^»rw^k mis din vorbă 'n vorbă şi a l tor \ 0. doue diare, u n d e ;a ş i apărut ,

\ r^^r n u - i mai putem întrebuinţa . Frătăuţii vechi. Din nr. a c e l a

nu m a i a v e m alt e s e m p l a r . Bocşa. Din nr 15 al anului 1887 n u m a i a v e m nici u n

esemplar . încât pentru întrebare, e s te aşa. Ce s ă faci decă m a i nime n u e punctual ?

Călindarul sèptèmânei. Diua sep t . Căl indarul vechiu 1 Călind n o u

D u m i n e c a 3 Ev. delà Marcu c. 8, st. 34, gl. ; 1, a inv . 11.

Duminecă 2 7 C u v . Mart. din Tesalia 8 Amant Luni 2 8 C u v . Ilarion 9 Maria cl. Marţi 29 Par . Marcu 10 Esechiel Mercuri 30 Ioan Scarar iu l 11 Leo papa Joi p lJCuv. Ipat ie 12 Iuliu Vineri • lif Cuv. Maria egipt. 13 lustinus Sâmbă tă 2 Par. Ti tus 14 Tiburtius

sP^~" Treiluniul ianuarie-martie se 'echeie ou numeral acesta- Aceia a căror abonamente espiră acuma, sunt. rugaţi a-şi rennoi abonamente le de t im­puriu ; cei ce nu mai vor să fie abonaţ i , b inevoiescă a n e avisâ prin o car tă poştală , ca să nu le ma i tr imitem fóia.

Delà aceia car i vor primi doue numere , fără ca să achi te preţul de abonament , vom incassă preţul foii cu ramburse poştale, căci numai cu abonamen te plăti te regulat iuainte p u t e m să susţ inem fóia.

Spre a evită da r ori ce neplăceri , rugăm pe to ţ i aceia cari n 'au obiceiul d'a plăti regulat, şi se supe ră când li se cere abonamen tu l foii pr imite : să ne in-napoieze nr. viitor, ca să-i ş tergem din registrul a b o ­naţ i lor .

P ropr ie ta r , redactor respundă tor şi edi tor : IOSIF VULOAN. Cu tipariul lui Utto Hügel in Oradea-mare .

© BAR București