ORADEA-MARE (N. VÁRAD) 20 august st. v

8 septembre st. n.

Ese in fiecare duminecă

Redacţiunea : Strada principală 375 a.

N A N U L XXXI. I V r - •»• ( 1895.

Preţul pe un an 10 fl. Pe Vi de an 5 A-

Pe '/. de an 2 fl. 70 cr. Pentru România pe an 25 lei.

Durerea şi Fericirea.

I t r ă i au demul t . . . demult . . . in vremile vechi — p i n ç â t nici poveştile şi nici bëtrânii nu-ş mai aduc ' ' aminte de acelea vremuri — doue surori — Du-

P rerea şi Fericire i. Durerea — cea mai

m a r e — erá brunetă, sveltă de o frumseţăseveră. — Perul ei erá negru ca iadul şi tot aşa negri i erau şi ochii ! Erá fru-mosă ademeni tóre — ta­lia ei svoltă — bulbuca­tul ei sin — rumenele sale buze — redeşteptau frumosul unui ideal per­fect! Numai privirea ful-gerătore a negrilor sei ochi — te face órecum să tremuri şi te umple de frică! Erau ochii ei atari ochi negri cari iu­besc până la nebunie — dar iubirea lor se schimbă in ură până la desperare a-tunci când sunt înşelaţi !

Fericirea — soru-sa erá abiá o copilă ! Perul ei blond care se int inde ca un vel de mătase pe u-merii sei rotundi , ochii ei mar i şi azurii ca cerul — privirea ei dulce şi blândă — făcea contras­tul dintre ea şi soru-sa — de tot bătător la ochi ! In soru-sa e rá reutatea amestecată cu selbătăcia in o frumuseţă ademeni -tóre. — Ea erá blândeţea şi bunëtatea întrupată !

Durerea rîde şi i plăcea când vedea pe alţii p lân­gând. — Fericirea înduioşată ştergea lacrămile celor nefericiţi — şi-i mângăia şi ajuta !

Intr 'o seră senină de maiu — când luna pl ină

PRINCESA MARIA A ROMÂNIEI

strălucia blândă şi frumosă printre miile de stele cari formau in giurul ei o splendidă cunună — Durerea şedea singură in grădina lor. — In perul ei negru avea flori — haina delà piept i erá puţ in desfăcută — iar sburdalnicul zefir, şiret i săruta in fugă frumosu-i sin de alabastru ! Privirea ei plină de loc dornica i erá

aţinti tă spre cer . . . Atras de focul privirei

sale — cu inima plină de iubire — incepu deodată pe albe aripi a se sco-bori un blând ângeraş din ce r !

— „Durere" — dise el pr indêndu-o de m â n ă — căldura privirii tale m'a tulburat — frumoşii dar severii tei ochi au sădit in in ima mea florile sfin­tei iubiri. Pe raza lumi-nei ochilor tei, sburând m 'am scoborît din seni­nul meu cer — la tine pe pămentu l teu rece şi întunecat . . .Durere , spu­ne vrei să incepem 0

dragoste sfântă şi fără sferşit, Durere dragă — vrei să incepem o nouă v ie ţă?!

Durerea redeşteptată ca dintr 'un vis — scoborî ochii sei negri — şi aţinti fulgerătorea ei privire asu­pra ângeraşului — care cu faţa roşia stătea t re­murând . Inima ei de ghiaţă se inmóie — o simţire gingaşe şi necunoscută o umplù de o tainică dul -ceţă — cu un oftat do -

ios cuprinse in braţele sale pe micul ângeraş — şi-1 săruta stringêndu-1 la piept cu atâta foc — incât acela îşi simţi buzele arse de căldura sărutatului . . . .

Şi Durerea din diua aceea a inceput a iubi cu foc, cu pat imă nebună !

Şi dile treceau — şi d'le ven iau! 86

4 1 0 F A M I L I A Anul XXXI.

Dragostea in inima Durerii deveniá din ce in ce mai coverşitore — pe când in inima ângeraşului care vedea şi descoperiá relele şi selbaticile ei porniri —• lângedia mereu !

Int r 'un blând amurg d e seră ângeraşul şedea a lă­tur i cu Durerea — sub u n teiu ce-şi prăsăra cu drag florile de-asupra lor !

Deodată apăru din umbra unui boschet Fericirea cu sinul desvëlit de-abiá, cu përul undulător, cu ochii mari azurii, d in cari strălucia aşa de blând senina ei privire !

Ângeraşul vëdêndu o — plin de admirare îşi ficsà cereşcii lui ochi mult şi lung asupra ei ! P r ima oră o vëduse acum — şi i se părea că nici când n'a mai vëdut o fiinţă aşa de frumosă!

Durerea observa cu invidie admiraţ iunea ângera-şului — rumenile ei buze luară espresiunea unu i suris a m a r de ură . . . .

— Să te duci, Fericire, la păpuşile tale — sisăi ea fleros pr int re dinţi, să te duci . . . da r ingrabă . . .

Fericirea privi blândă spre soru-sa — apoi arunca o privire iubitóre spre micul ângeraş — şi fugi repede cântând. Përul ei blond ce-i unduia in valuri fluturând in fugă — i dădea aspectul unui vis frumos — care a venit iute pen t ru ca să dispară cu atât mai curènd.

— Decă a i alungat-o — dise ângeraşul cătră D u ­rerea cu vocea must ră tore — cine-i ea ? — e aşa de frumosă.

— E sora mea — Fericirea — (}ise Durerea cu dispreţ — şi-ţi place ? — adause ea cu un zimbet d ia-volic şi invidios.

— O ! ea e aşa de blândă şi de frumosă ! Feri­cirea nu e pent ru lumea acesta — ea e pent ru seninul c e r ! Ea e prea frumosă, p r e a bună, pentru nişte omeni rei — ea e pen t ru noi pent ru ângeri . . .

— Pentru voi ! . . . vrei să d'ri pentru t ine ! . . . şi eu . . . eu pent ru cine sun t? — răgni Durerea — nebună de mânie — cu buzele albe ca păretele, cu pumnii strînşi, ţintindu-şi privirea — care erá in m o ­mentul acesta d e o selbătăcie grozavă — asupra ânge-raşului . . .

— T u . . . tu selbatică Durere, eşti pen t ru lume şi pentru omenii ei, — şopti ângeraşu l inăl ţându-se spăi manta t spre cer !

Durerea cu buza strinsă, cu faţa schimonosită de cugetul părăsiri i — arse d e focul amorului înşelat, grăbi in chilia sa de culcare. Nóptea intregă s'a svêr-colit in aş ternut fără să potă dormi — şi dimineţa s'a trezit căruntă şi imbetrânită — de reutatea selbaticei ei inimi !

Séra urmàtore a fost frumosă cum póté nici odată ! Luna blândă, sburdalnicile stele, filomelele doini-

tóre — tóté se părea că privesc la frumosă Fericire — ce şedea singură pe o bancă din grădina lor — cu pë­rul ei bălău despletit, cu sinul acoperit abiá cu un vel stravediu — p r i n care puteai observa scumpul ei te -saur — cu privirea blândă aţinti tă spre cer — visând dornic la ângeraşul dispărui — oftând cu drag : „Vino . . . vino!"

Deodată numai fermecat şi cuprins de dorul ei — se scoborî d i n cer ângeraşul .

— Fericire dragă, — şopti ângeraşul cu o voce dulce — tu eşti prea frumosă pentru lumea acesta! Tu eşti menită pentru cer ! Iubeşce-me pe mine . . . iubeşce u n ânger — căci a r ti pëcat ca sfânta ta iu­bire să o risipeşci pe un o m nevrednic şi pecătos ! O !

iubeşce-me, şi eu te voi duce in cerul senin, a căruia prima podobă i vei fi dragă tu !

Fericirea imbetată şi t ranspor ta tă in alte lumi frumóse prin dulcile lui cuvinte — scoborî marii sei ochi asupra lui !

Ochii ei azurii se intelniră cu ochii lui adânci şi vineţi ca marea — şi in privirile lor concentrate in una — o mare intregă de iubire se inchicgá! Beat de dragoste se aşedâ ângeraşul lângă Fericirea — şi pe când a lba ei mână se j uca cu blondele lui bucle — el cnpr indêndu-o de mijloc — cu drag depune calde să­rutări pe însetatele ei buze!

Durerea mai eri frumosă — acum cărunta şi im­betrânită — fără de vreme — d e u ră — priviá p lân-gênd din o tufă acesta frumosă scenă a dragostei lor.

— Mi l 'a răpit — răgni ea eşind din tufe — cu faţa suptă de mânie — aruncându-se cu gândul să o omóre şi să-o sfăşie pe frumosă Fericire !

A fost inse prea târdiu ! Ângeraşul se înălţă, repede spre cer — ducênd

in braţele sale pe frumosă Fericire — strigând furiósei Dureri :

— O d u c cu mine — pen t ru că fericirea e p e n ­tru ângeri . — Reniai tu selbatecă Durere pen t ru lume şi omeni — căci tu eşti pent ru ei I

Durerea privi lung in u r m a celor dispăruţ i . . . apoi selbatecă îşi rupse cu unghiele carnea de pe obraz răgnind ca o nebună In momentul acesta in ima ei se făcu rece şi t a r e ca piétra de granit !

Ea-şi ridica privirea sa inveluită in sânge spre cer şi rosti u n blăstem grozav:

— Bine da r ! — e u n u sunt pentru cer şi pent ru ângeri, pe care i -am iubit — e u sunt pen t ru lume şi pentru omeni pe cari i urăsc ! Eu am iubi t numa i odată şi am fost inşelată — in sch imbu l înşelatei mele iubiri — voi nutr i d e adi incolo i n inimă ură vecînică ! E vai ! de voi omeni nefericiţi care-ţi apare in calea Durer i i ! Durerea va şei satisface înşelata şi vătemata ei iubire cu lacramile lumei întregi — şi a tuturor ómeni lor ! Vai va fi de acela pe care-I va iubi de-acum incolo Durerea !

. . . Şi Dure rea străformată in o femee cu in imă de fiară, porni in lume să-şi implinescă blăstemul !

Şi şi l'a împlinit — şi şi acum mereu şi-1 impl i -neşce ! Lacrămi şi gemete remân pe unde trece şi se abate Durerea — bläst emile şi nefericirile le por tă cu s i n e !

Şi biéta Fericire din cer priveşce cu amar la omenii nefericiţi şi la opera distrugëtore a surorei s a l e ! Câte-odată inima ei bună nu mai póté audi şi suporta atâtea gemete şi lacremi — înduioşată se scobc-ră din cer pe aripile ângerilor pe p ă m e n t ! Merge i n c a s e l e celor ce plâng şi se tânguesc — vindecă ranele p r o ­duse de soru-sa Durerea — şi versă balsam şi bucurie in inimele tu rmenta te de a m o r !

Dar vai ! numai arareori p ó t é veni pe p ă m e n t şi numai put ină vreme póté sta pe el — căci soru-sa — Durerea — cu ochi d e Argus - o pandeşce să o omóre.

Abiá intră fericirea in vre-o casă - şi Durerea deja e in u r m a ei ! Şi când Fericirae spăimântată se inal |ă spre cer — glasul Durerii, mestecându-se pr intre gemetele miilor nefericiţi, mereu i strigă :

— Remâi in c e r Fericire — tu eşti meni tă p e n ­tru el şi pent ru ângerii lui ! . . . Nu te scoborî pe p ă ­ment . . . căci pămentu l şi omenii lui sunt a i mei . . . a Dureri i . . . . . .

E M I L I U S A B O .

Anul XXXI. F A M I L I A 411

E a. Dulce ca un ut rop de miere Şi frumosă fără greş, N'o întrece 'n mlădiere O crenguţă de cireş.

Fermecat, te dai in laturi Când in cale-o intelneşci Şi de ea nu te mai saturi Când ai prins să mi-o priieşci.

Câte visuri tulburat-a Câte vieţi — zădărnicit ! Cine-o iede pe-adorata Şi mai este fericit?

GfHEORGHE DIN MOLDOVA.

Schite din Italia. v

Firenze. 2

părăsit museul pentru ca să putem vedé încă Öpiín diua cea dintêiu catedrala imposantă, n u m i t ă : ' Maria del Fiore . Biserica acesta c un colos de - - ^ " m a r m o r ă a lba, roşie si negrii, adusă din munţii

I Toscanei . S'a zidit in anii 1 2 9 1 - 1 3 3 G in stil S italiano-gotic. Italianul la zidire nici odată nu s'a

seryit d e stilul p u r gotic, aşa vedem că şi catedrala acesta ar fi să fie zidită in stil gotic, dar i-a pus o cupolă, care in înălţime ajunge şi p e ceea a sântului Petru din R o m a ; aşa da ră composiţia acesta ne in-dreptăţeşce să dicein, că e zidită in stil italiano-gotic. Aflu la loc a aminti aci, că nomenclatura stilului golic de loc nu e îndreptăţită, ci putem dice, că e un fel de usurpare , de ore-ce nu de la goţi, nici de la nemţi , cari îl ţin a lor, ci de la Francezi şi-a luat originea. E constatat, că p r ima-da tă a eşit la ivelă stilul acesta in Francia, lângă Paris, când s'a zidit biserica lui Dio-nisiu. Atâta despre originea stilului numit gotic. Acum se revenim la catedrala numită a florei. O legendă ne spune, că cu ocasiunea săpării fundamentului bisericei acesteia cutare lucrător a r fi dat in pâment peste o flore înflorită, şi a r fi esclaniat : „Santa Maria de Fiore!" Şi de aici i s 'ar detrage numirea . E mai probabil inse, că-şi a re numirea de la marca (blason) Firenzei, pe care se află o madonă cu flori.

Architecţii, ca r i au zidit domul acesta a u fost: Arnolfo del Cambio , Giotto şi Talenti , iar cupola gran-diosă e opul lui Brunelleschi. Esteriorul bisericei dim­preună cu turnul (campanile) care asemene e obdus cu marmoră in mare parte albă, .şi despre care Napoleon a dis, că ar merita să fie acoperit cu sticlă, te face să te inchipueşci a sta inainlea unui deal de marmoră lângă care e aşedat un f a r ; da, turnul e un far ce te incăldeşce şi-ţi lumineză intelectul făcondu-te să admiri artea frumosă a architecturei pusă in aşa mod splen­did in t ru împodobirea casei celui Atotputernic şi intru glorificarea celui Préinalt . Fericit popor italian! da fe­ricit, că decă n 'ar fi c ine să-ţi vestéseà mărirea lui Ddeu, ţi-ar vesti-o in mod maiestatic pietrile ce or-nétó atâtea biserici imposante in frumosă ta ţeră.

Interiorul domului la prima vedere ţi se pare simplu şi totuş imposant şi admirabil , îl face imposant boltitura cu dimensiuni colosale. Cupola puternică e plină de icône alegorice, pictate de Vasari şi Zucherri . E cam întunecată din causa că ferestrile mici sunt co­lorate in mod artistic. De loc la intrare in partea dreptă îţi stă inainte icóna ce represintă pe Dante (1465.) Nu­mai naţiunea aceea póté fi mare, care pe omenii sei mari , pe poeţii sei, cari in opurile lor s'au nutr i t la sinul bisericei, le dau loc încă şi in sanctuar, in acel loc de unde gloria nu piere, ci din contră se tot aug­mentera din secii in secii. Şi óre avu t -au italianii mo­tiv de a aşeda chipul lui Dante in biserică? Da, a avut, pentru că Dante in poesia sa a ridicat nivelul moral, a inspirat sentimentele nobile şi a format caracterul poporului.

In biserica acésta s'a ţ inut conciliul ecumenic nu­mit : conciliul de Florenţa şi Ferrara (1439—1445), in care s'a pertractat uniunea bisericei apusene cu cea resăritenă. Ioan Paleologul VI fiind strimtorat de turci in speranţa că va obţine ajutorul statelor din apus , a iniţiat conciliul aminti t , iniţiativa a fost binevenită şi pentru pontificele Eugeniu al IV, care apoi mai târdiu l a transpus la Ferrara. Impëratul grec şi patr iarcul Constantinopolului Ioan s'a presentat la conciliu cu o suită de 700 persóne. Cu hotăririle luate, urmările şi esecutările acelora nu e loc să ne ocupăm aici. E re­marcabilă inse imtêmplarea cu patriarcul Constantino­polului, pe care o notez aşa cum am cetit-o nu de mul t in revista „Civilta Catolica": „Cu 28 dile inainte de subscrierea şi întărirea decisiunilor, s'a lăţit faima in oraş, că a muri t patr iarcul Constantinopolului. Pă­rinţii conciliului numai decât s'au adunat cu toţii la locuinţa patriarculni, unde l'au aflat mort. Servitorii spuneau, că in sera precedentă când scriea la mesă l'a cuprins sgârciurile, a început a t remura şi numai de­cât a murit . Doriau cu toţii să şcie voinţa lui cea din urmă, ş-au aflat următorea serisóre : Eu, patriarcul, Ioan, fiind că s imtap rop ia rea morţii, in serisorea acesta voiesc să enunţ iubiţilor mei fii judecata şi voinţa mea din urmă. Tot aceea ce învaţă şi crede biserica rom. catolică, biserica lui Christos, cred şi eu din totă con­vingerea. Cred, că pontificele Romei e locuţiitorul lui Christos. Cred, că sufletele celor morţi se curăţesc in purgator. Firenze la 8 ianuarie 1439".

Lângă dom vis-à-vis stă „Battisterio" séu S. Gio-vani Battista. A r e formă de turn octogonal, s'a edificat in seclul al Vl-le pe ruinele templului lui Marte şi până la 1128 a servit de biserică cate Irală. E mult insemnat pentru cele trei porţi colosale de bronz. Pr ima e opul cel mai clasic al lui Pisano, la care a lucrat 22 de ani şi represintă vieţa lui S. Ioan Botezătorul, a doua e vis-à-vis cu catedrala, şi portă mai multe scene din istoria biblică, despre acesta a dis Michel Angelo, că ar merita să fie porta raiului E constatat, că dicerile băr­baţilor mari îşi au mărimea lor, până ce acelor rnici, fie aceia ori cât de înţelepţi şi spună ori-ce păreri me-duóse, acele vor fi pur ta te de vent. Michel Angelo a dis-o acesta ca artist, şi ca atare el a fost intr 'adevër mare, aşa dară şi dicerea i-a fost mare şi permanentă . Atât a dona cât şi ceea a treia sunt operile de artă alui Ghiberti. Acesta din u r m ă represintă mai multe scene din vieţa lui Isus . To te figurile sunt cioplite in bronz cu atâta putere de fantasie şi cu atâta ar tă , că aieve tóté la olaltă n e presintă un op fără păreche in felul seu.

După ce a m terminat cu catedrala şi cu Battis-

412 F A M I L I A Anul XXXI.

terio, să cont inuăm tot cu biserici. E de însemnat, că in Firenze sunt vre-o 150 biserici, dintre cari am cer­cetat numai cele mai remarcabile din punct de vedere artistic şi antic, intre cari ocupă loc de frunte biserica San Lorenzo in vecinătatea cu capela Mediceilor. In sancristia nouă se află cele mai preţiose geme ale sculp-turei de Michel Angelo, simbolul nopţii şi a dilei, apoi al aurorei şi al amurgului . Privind aceste, stai dus pe gânduri şi nu poţi îndestul admira, cum şi câtă vieţă a pu tu t tu rna artistul in petra fără de vieţă. Capela Mediceilor e de un aspect mult splendid fiind obdusă cu marmoră porfir, iaspis, smaragd şi achat. Mosaicul capelei, de şi acum 200 ani a inceput a-1 face totuş până adi mai este câte ceva de adaus . Se dice, că capela acesta ar fi costat 22 milióne lire. Aici e sarco­fagul marelui principe de Toscana Ferdinand I, iar sub altarul bisericei Lorenzo stă un alt sarcofag cu inscrip-ţ iunea : „Cosmus Medices hic situs est Decreto publico. Pa te r patr iae". Mai sunt şi alte mul te sarcofaguri. Im-presiunea câştigată aici in pavilonul acesta al morţii nu uşor nici ingrabă o poţi da uitării .

Avênd intrare liberă, să nu intărdiem a păşi şi in biserica Santa Croce. Aici nu mult ne putem ocupa de zidirea acesta frumosă ca de biserică, de óre-ce e mai mult panteon decât biserică. Aici suntem in ade-vëratul panteon al Italiei. La intrare de loc in par tea dreptă zac osemintele alui Michel Angelo (f 1563). Cine nu şcie, că cine a fost Michel Angelo? — îl şcie totă lumea. A fost u n geniu universal, care nici a inimitat dar nici a pu tu t fi imitat ; a fost mare şi clasic in pictură, in architectură şi tot mai mare in scu lp tură ; s'a ocupat pe lângă aceste şi cu filosofia şi poesia. Mormêntul s implu ne spune, că încă până acum nime n 'a fost in stare a ridica un monument demn de Michel Angelo.

In apropierea lui M. Angelo e monumen tu l lui Dante (1321) „altissimo poeta" , aici se află numai mo­numentul , că osemintele-i zac in Ravenna, u n d e a şi murit .

Nu depar te de Dante zace monumentu l lui Macchia-veli (1527), cu inscripţiunea : „Tanto nomini nul lum par elogium". P recum îl represintă monumentu l , marele iurisprudent a avut o faţă urîtă şi neespresivă.

La par tea stângă intr 'o capelă mică d ă m peste monumentu l lui Alesandru Ticciati Galilei. Stă in o po -siţie meditătore, că ţi se pare , ca şi când ş i -ar sfărma capul asupra problemei mar i deslegată de densul. In m â n a dreptă are o lupă. Ma pur si m u o v e ! şi iată că acum şi el stă şi tace tăcerea vecînică. Inscripţiunea monumentu lu i e : „Galilaeus Galileius patrícius Floren­t i u s , geometriáé, astronomiae, philosophiae maximus restitutor, nulii aetatis suae comparandus , hic bene quiescat". Ori-ce ai dice, ori-ce ai scrie despre Galilei, nu l 'ai pu té înăl ţa mai mul t de cum aieve a fost. Tre-cênd mai depar te , dai peste monumentele lui Cheru­bini, Alfieri şi câtorva membri i din familia Bonaparte , cari au ajuns in panteon pe calea acoperită cu pur ­pură şi catifea.

In trecăt a m vëdut şi museul naţional. In cele mai multe oraşe a cerceta musée de multe ori e ceva plicticos. Nu e inse plicticos, ci din contră forte inte­resant museul naţional din Florenţa, pent ru că aici poţi vedé ce in alte musee n u afli de loc, aşa de es. tunur i câte de 25.000 fonti, pe cari le întrebuinţau cruciaţii cu plumbi colosali de petră, apoi coifuri, scuturi şi alte arme tot din timpul cruciaţilor. Am mai vëdut

aici puşce antidiluviane (?) şi alte soiuri de a rme, vase şi pose de tot vechi, intre cari şi pisica desemnată de Michel Angelo in etate de 12 ani. Cine are plăcere şi gust pen t ru grozăvenii, aici póté privi figuri de ceră, ce represintă pestisül înfiorător din Florenza, Milano şi Roma etc.

Să părăsim acum pe câteva momente oraşul cu o mulţ ime de biserici pompöse şi cu galerii de s ta tue şi icône, şi să cercetăm biserica mare a naturei , să ne delectăm şi in colinele pline cu verdeţă şi flori, ce in-conjoră frumosă F loren ţa ; să o facem acesta, pen t ru că aici ratja sórelui e mai dulce, aerul e mai plin cu balsam şi ozon, şi pen t ru că inima se simte mai uşor şi sufletul e înaripat. Aici ne vom afla in t r 'un loc, unde n u se aude sgomotul lumei mari , nu zurui tul cociilor, nici glasul t remurător al cerşiturilor. Locul acesta superb afară din oraş, pe unde am făcut mai mulţi la olaltă o pl imbare , se ch iamă Viale dei colii. In ambele părţi a şoselei se ridică vile pompöse î m p o ­dobite giur-impregiur cu flori mirositóre. Celé mai multe vile sunt îngrădite cu gard împodobit cu in t rau-rituri, unde are intrare numai banchierul bogat, care ar dori să fie proprietar esclusiv a tote ce e frumos, plăcut şi delectător ; dar se inşelă, că din cel mai dulce deliciu se impărtăşeşce până şi cel mai sărac muri tor , care a ajuns vre-odată pe aici. Aşa e, pentru că florile drăgălaşe respândesc mirosul lor plin de balsam şi de dulceţă şi peste gardul pompos.

A m şedut aici cu toţii pe ierbă verde şi mole ca mătasa, şi a m privit din locul u n d e s'a inspirat un Dante, un Michel Angelo şi un Galilei departe peste valea frumosă a Toscanei. O, ce privelişce farmecătore şi incântătore, fieşce-care colină îşi are însemnăta tea sa istorică şi fieşce-care paş povesteşce despre un trecut glorios. Ne-am urcat tot mai sus până a m ajuns pe calea numi tă : Viale Galileo. Aici, u n d e Galilei a scru­ta t secretele imense a boitei cereşci, care — precum a m dis — aici se vede a fi mai aprópe ca in alt loc, noi toţi d impreună cu Esc. Sa dl dr . V. Mihályi voioşi şi vigoroşi am serbat pe câteva momente diua naşcerei a unuia dintre consoţii noştri de căletorie. Numele îl retac, şi nu voi spune că cine a fost, voi să enarez numa i o poveste ce n i -a spus-o aici in umbra platanilor şi a cipresilor: Dicea, că a cetit in o carte mare, volumul 99, pagina 99, § 99 şi rêndul 99, că odinioră fiecare croitor trebuia să apase 99 de fonti, căci la din contră erá alungat din corpul „şneiderilor". Asta aşa n i -a spus-o dl Tit Haţeg din Lugoş. I cer scusă pent ru că i-am retăcut numele . . .

Un fratello italian ni-a spus o altă poveste, şi anume : Galilei a făcut odată reproş lui Milton, că p e n ­t ru ce nu permite, ca fata lui să inveţe limba franceză ? la ce Milton i-a replicat : „una l ingua in boca (gură) a una donna e bas tante" (de ajuns.)

Urcând mai sus a m ajuns pe colina u n d e zace turnul lui Galilei. Aici e campo santo (cimeteriu) cu capela crucifixului. în t reg edificiul e de marmoră , pe din lăuntru e restaurată cu cheltuéla lui Victor E m á ­nuel, stilul se pare a fi aprópe de cel bizantin. Are un amvon frumos de marmoră , murii sunt opul lui Michel Angelo. In biserică şi pe lângă biserică tot cripte cu inscripţiuni latine şi italiane. Pe lângă criptele din ci­meteriu umbli tot pr in t re flori, calci nu prin mormin te ci peste morminte acoperite cu flori. întreg cimeteriul apare ca acoperit cu marmoră in forma lavinelor n e ­tede, p e cruci ici-cole câte o cununa verde alta uscată . Aici pe o cruce simplă am dat peste o inscripţiune de

Salinele de la Slănic in România (judeţul Prahova.) 1 Chioşcul ocnei - 2. Plan înclinat automotor. - 3 Chioşcul planului înclinat. - 4 Stabilimentul maş.nei dfe e s t r a d e . -

~ 5. Stabilimentul minei.

414 F A M I L I A Anul XXXI.

mare în semnă ta t e : „Salvino d 'Armato. Inventatore dei occhiali".

S'a discutat mult , că cine şi când ar fi inventat ochilarii ? Unii die cu Pliniu, că înfiorătorul Nero ar fi aprins Roma ca să-şi formeze idee despre arderea Troiei şi că ar fi privit focul prin smaragd, apoi se mai provocă tot la Pliniu, care ar afirma (? !) şi adecă, că Nero in teatru ar fi purtat ochilari , şi de aici fac de-ducţiunea, că Romani i ar fi inventat ochilarii, — ar­cheológia inse despre acesta nu face nici o amintire. Se póté că şi monstrul de Nero asemene capiilor şi-a aflat plăcere şi petrecere in. a privi unele lucruri prin sticlă colorată ca tote să le véda in diferite colori.

Atâta e constatat , că un călugăr cam pe la anul 1290 a predicat in Firenze, că inainte de asta cu trei ani a cunoscut şi şi-a petrecut cu Salvino d 'Armato, care a inventat ochilarii. Atâta pe scurt despre inven­tatorul ochilarilor.

încă o privire in giur spre Firenze şi spre Arno până la vechia cetate etruscă Fiesole şi-ţi vine să es-clami : O, frumosă natură , cu cât mai mult taci cu atât mai frumos vorbeşci ! O, Florenţa, cine te-a vëdut , nu te mai póté u i t á !

T. BULC

Melancol ie .

ţormiţi voi gânduri triste in nóptea jalei mele . . . wSub bradi in munţ i i tainici voesc să trec cântând ; Uitând de-a vieţei sgomot şi de dureri uitând,

1 Cu zîmbetul pe buze să joc privind la stele.

Fugiţi ilusii scumpe. . . me tem mai mult să sper! De ce nu sunt păstorul ce cântă diua 'ntregă Şi care tinereţea de-un vis urtt nu legă Căci tóte-a lui ilusii sunt stelele din cer! . . .

0 fulger, luminez;! a vieţi-mi tristă nópte : Mi-i dor de a mea iubită şi de-a ei blânde şopte Cu care 'n vise rose in albe nopţi mahnt .

La ea me portă 'ntr'una dorinţele nebune In timp ce tinereţea şi vieţa mea apune Precum se perde 'n mare o lacrimă de-argint ! . . .

L U D O V I C D A U Ş .

C u g e t ă r i . Durerea e ca aerul cel ta re al munţi lor : intăreşce

pe cei cari nu-i omora. *

Nu resgâiţi pe copii, căci îi înşelaţi asupra vieţii care nu resfaţă pe omeni.

Decă vrei să-ţi faci un duşman bun, ia un pr ie ­ten, căci el şcie u n d e să lovescă.

Ga să guşti bine vieţa, îţi t rebue puţ ină naivi ta te şi puţ ină nebunie .

* Zîmbetul celor ce suferă e mai dureros la vedere

decât lacrimile lor.

Căsătorie stricată. De Ernest Daudet.

I

fjŞJri cât de mult se gândiâ la trecutul seu, cu tôle amintir i le pe cari şi le aduna din cei douedeci de

f' ' t o ani cari trecuseră de când i se deşteptase ra ţ iu­nea, Gaterina Rousseau se vedea totdauna pro te­jată de solicitudinea bunei femei lângă care trăise mereu, dómna Fontenay căreia îi d ' c e a e a

N A ? A Ş '

pe care, in avêntul inimei sale recunoscătore, a r fi voit s'o cheme mamă.

Despre părinţ i pe care nu- i cunoscuse, despre impregiurările in care-i fuseseră răpiţi, ea nu şciea n i ­mic alt decât că m u m a sa murise când o făcuse, şi că tatăl seu, peste câteva luni perise in aventură dramatică destul de obscură, inse ea nu şciea amënunte le aven-turei aceştia, fiind că naşa-sa se ferise in to tdauna de a i le spune.

Acum, séu că ea începuse să bănuiască vr'o dramă tristă de familie ale cărui cause erá mai bine să nu le cunoscă, séu că ea se temea, că decă le va cunoşce, erá să fie nevoită să judece pe tatăl seu şi să se p ronun ţe asupra purtărei lui, ea se hotărîse să se mulţumescă cu ce-i spusese dómna Fontenay.

Dómna Fontenay spunea că tatăl Caterinei fusese omorît intr'o cursă ce i se întinsese. Erá vorba încă din 1871, de pe vremea rësboiului cu nemţii . Even imen­tul se petrecuse in Tours , in ajunul intrărei nemţi lor in acel oraş. Ocupaţia streină făcuse şi mai misterióse impregiurările, cu atât mai misterióse fiind că ucigaşul îşi curmase dilele ca să scape de pedépsa nelegiu-irei lui.

Atunci luase in casa sa dómna Fontenay pe Caterina.

Şi chiar dna Fontenay erá veduvă p 'a tunci , vë-duvă şi s ingură, aşa că, insărcinându-se cu copila asta, devotându-se ei, făcuse numai o pomană , îşi dăduse o fată care mai târdiu erá să-i resplătescă cu dragoste binele pe care îl făcuse.

Adevërul e că din d 'ua aceea ea fusese adevë-rată numai pent ru orfană ; se aşedase cu fata la o mo­şie pe care o avea prin apropiere de Bordeaux, o cres­cuse, o ingrigise cum se pote mai bine, o instruise, o apërase de tot felul de rele, dominată numai de grija de a face din Gaterina o femee cum se cade.

Acum totă t ruda asta a dómnei Fontenay îşi da rodele. La versta de 20 ani, domnişora Rousseau putea să trecă drept o fiinţă deseverşită. P e cât erá de fru­mosă pe atâta erá de inteligentă. In ochii ei senini se vedea un suflet drept şi leal.

Şi adi mângâierea dómnei Fontenay erá présenta in casă a acestei fecióre candide, cam trufaşe nu- i vorbă, dar compătimitore pentru ori-ce nenorocire şi v ibrând de instincte cavalereşci, — mângâierea sa şi rësplata ingrigirilor de atâtea ani .

Erá încă femee tineră când se hotărîse să adopte pe Caterina, pr in u rmare se lepădase de petrecerile şi bucurii le pe cari i le oferiá vieţa la versta pe care o avea atunci , numai ca să se consacre fetei. Da, dómna Fontenay se jertfise. Dar cu câtă iubire plătia Gaterina jertfa s a ! Intre tote fericirile pe cari spunea ea că le dispreţuise, erá una măcar care să potă fi compara tă cu fericirea pe care o gusta acuma, cu binefacerea asta a lui Dumnedeu care-i destăinuia nespusele dulceţi ale raaternităţei, de şi nu avusese nici odată copil?

Anul XXXI. F A M I L I A 415

II

Fericirea asta inse cam erá întunecată de un nor. Când vedea pe Caterina aşa de seducătore, aşa de fru­mosă, aşa de perfectă ca suflet şi ca corp, dna Fonte-nay se gândia de multe ori că peste put ină vreme co­rnera asta are să-i fie răpită. Fata are să se mărite.

Se şi prezentaseră mai mulţi candidaţi . Decă-i trimisese să se plimbe nu făcuse asta fiind

că nu voiá să se mărite. Ci fiind că nici unul nu-i plăcuse. Să vie inse u n u care să şcie s'o facă să-1 placă

şi Caterina are să consimtă numai decât. Fata nu se feriá.

Ambiţiosă să iubescă, să fie iubită. Să se odihnescă pe inima unui om cum se cade,

să cunoscă iubirea, să-i aibă un cămin, să aibă copii, nu este destinul firesc al femeii?

E adevërat că fata spunea că nici odată nu se va despărţi de naşa sa ; inse făgăduiela asta nu liniştia pe dna Fontenay.

— Da, aşa spune o fată până nu se mări tă , di-cea oftând.

Inse mai târdiu, femeia uită ce spunea fata. Nu e datore ca să lase tot şi să se ducă după bărba­tul s e u ?

— Eu nu a m să te părăsesc, respundea Caterina ; ori am să pot, după ce me voi mări ta , să trăesc tot aici, lângă tine, ori decă bărbatul meu me va duce in altă parte, tu ai să vii să şedi cu noi.

— Cu tote astea tu nu ai să me mai iubeşci aşa de mult ca adi ! Inse aşa este legea vieţei. Pent ru ce să me revolt ?

Ceea ce prevedea şi de care temea dna Fon­tenay, se réalisa. Intr 'o di când se duseseră in Bor­deaux să visiteze o espositie de hort icultura, damelor acestora le fu presinlat un tinër Parisian fiul unei fa­milii onorabile. Se numiá Jean Vaubel. Distins ca spi­rit, elegant, cu mult vino incóce in figură, vorbi câteva minute cu ele. După ce se despărţ i ră Caterina dise dnei Fontenay :

— Năşică, decă o fi să me mări t vre-odată, n u ­mai cu omul acesta me măr i t ; decă nu-1 voi luá pe dênsul nu me mai mărit nici odată.

Dómna Fontenay audi acesta pr imă mărturisire a sentimentelor fetei şi pricepu . . . Şi fiind că chiar cu preţul fericirei sale voiá s'asigure fericirea fiicei sale adoptive, nu avea odihnă decât după ce atrase in casa sa pe amabilul t iner in care Caterina véduse, de-odată, pe Fă t -Frumos pe care-1 viseză ori-ce fată

Şi lucrurile merseră aşa de iute şi aşa de bine, dintr 'o parte şi din alta fu astfel de comunitate de simpatii şi de gusturi , o atragere reciprocă aşa de re­pede, incât peste câteva sëptëmâni amoresatii noştrii erau logodiţi şi căsătoria hotărî tă peste trei luni. Con-diţiunile puse de Caterina in ce priviá pe naşa sa, de care nu voiá să se despartă, fuseseră primite.

III

S'apropie d 'ua cununiei. In casa dómnei Fontenay erá o mişcare mare din

pricina acestui eveniment mare. Cusutoresele şi croi-loresele mai potriviau ici-colo trusoul. Tapiţeri veniţi din Bordeaux transformau vechia locuinţă, o făceau vrednică de rádiósa fericirea pe care trebuia să o adă-postescă. Se pregătia camera pent ru familia ginerelui,

care trebuia să sosescă, şi invitările erau gata să fie espediate.

Intr 'o seră, când veni ca după obicei să-şi facă curtea, Jean Vaubel păru Caterinei mai serios decât altă d a t ă ; lata a spus mai târdiu că cum l'a vëtjut in sera aceea că intră aşa inorat la faţă, a avut odată o presimţire rea.

— Ascullă-me, scumpă Caterino, îi d ' s e e l indată ce furë singuri, şi să me ierţi te rog decă te va mâhni cumva ceva cc vreau să te întreb.

— Despre ce este vorba? inlrebà ea tulburată . — Consimţisem, in urma cererei dtale, ca dómna

Fontenay să trăescă to tdauna cu noi in casă ; inse când am făgăduit, nu şcieam ceea ce a m aflat pe urmă.

— Ce ai aflat? — Aceea ce şeii chiar dta póté şi pe care ai fă­

cut reu că mi l'ai ascuns. Dómna Fontenay a fost in­tr 'o vreme eroina unui aventuri scandalóse şi tragice pe care o uitase lumea, dar de care şi-a adus fiecare aminte când s'a audi t că te măriţi , şi care nu o ingă-due să stea cu noi in casă.

— O aven tu ră? nu pricep. Atunci Caterina avii durerea să afle, din gura

omului pe care-1 iubiá, secretul pe care nu-1 cunosr cuse nici odată in amënunte le lui, secretul morţii ta­tălui seu.

In 1871, tatăl Caterinei iubiá pe dna Fontenay, de şi erá măritată, şi erá iubit de ea. El venise după dênsa la Tours , unde se refugiase ea, pe când dl Fon­tenay remăsese inchis in Parisul asediat

Acolo, convinşi fiind că nu aveau de ce să se temă, dna Foutenay şi dl Rousseau trăiau împreună . Dl Fontenay venind inse in ciasul când nu-1 aştepta nimeni, îi prinsese. Inl r 'un acces de furie şi de dispe­rare, dl Fontenay se sinucise, d u p ă ce omorî inse pe omul care-1 insultase, pe tatăl Caterinei.

Istoria asta aduse pe buzele domnişorei Rousseau o protestare indignată. Aşa de miserabilă erá femeia pe care o venera ea ca pe o m a m ă şi ca pe o sfântă ? Erá cu pu t in ţ ă? Nu primise ea de la acesta pretinsă vinovată beţiile cele mai nalte, esemplele cele mai n o ­bile? Nu femeia asta o ingrigise pe dênsa, se devotase pent ru e a ? Nu de la dênsa inveţase ea să practice vir­tuţile cele mai admirab i le ! Şi tocmai pe femeia asta cuteză el s'o acuze acuma?

Jean stăruia in afirmările lui, le accentua cu probe : o notă de d ' a r scrisă a doua d' d u p ă eveni­ment, vorbe aduna te de ici de colo, dovedi noi şi si­gure cari nu îngăduiau indoiéla.

— Sigur că ea s'a pocăit, d 'cea Jean, a voit să-şi rëscumpere trecutul şi vedi bine, l'a rescumpërat pr in vieţa pe care a dus-o de atunci incóce. A rescumpë-rat-o mai cu séma luându- te să te créscâ, pe d u m n e a ­ta pe care greşela ei te-a făcut orfană, înlocuind lângă dta, cu devotamentul cel mai ingenos, pe tatăl dtale mort aşa de tragic, victimă a iubirei lui pen t ru ea. Nu e mai puţin adevërat că amintirea asta uitată s 'a deşteptat in mintea ori cui, şi că de acum incolo, va apesá şi pe noi decă am trăi împreună.

— Pret indi dar s'o părăsesc? intrebâ Caterina. — Sunt silit să-ţi cer să nu o mai vedi de fe\,

séu să o vedi fără şcirea mea. — Şi inima dtale nu se revoltă când îmi propui

astfel de laş i ta te? il intrebâ fata. — Legile lumii ! . . . respunse el Ea nu-1 lasă să isprăvescă vorba :

416 F A M I L I A Anul XXXI.

— Nu le-aş suferi decă m 'a r impinge la o ne­legiuire.

Femeia de care vorbim a fost pent ru mine o mamă.

Decă n 'a r fi fost ea nu aş fi eu adi aşa cum sunt. Numai ei îi datorez totul. Ea a câştigat drepturi im­prescriptibile la iubirea mea, şi decă m'aş lepăda de densa adi , aş fi şi mai vinovată decât a fost ea. Eu nu am să judec greşela ei pe care nu o cunoşceam şi pe care dta ai făcut crima ca să mi-o destăinueşci ! aface­rea acesta o priveşce numai pe ea şi pe Ddeu !

Şi fiind că Jean, speriat de violenţa acestor vorbe, incercá să se scuze, Caterina îl opri cu vorbele :

— Destul, domnu le ; presupuindu-me capabilă de o infamie, mi-ai dovedit ce fel de inimă ai şi mi-ai probat cât de mult te deosibeşci de m i n e !

— Admite că nu ţi-am spus nimic ! dise tinerul. — Ai spus prea multe, şi din pricina asta nu ne

mai pu tem înţelege nici odată. Astfel s'a stricat căsătoria Caterinei Rousseau. Dómna Fontenay n 'a şciut nici odată pentru ce.

I. S . SPARTALI

Fumatul tutunului.

ifesorul Nothnagel din Viena, intr 'o conferinţă ţ inută in anul 1888, a conchis că fumatul nu are

Ton ic i un efect desastros când este practicat cu cum­pătare şi că póté fi suportat de ori-care persona cu organismul sânëtos, până la sferşitul vieţei. Este de remarcat , cum se obicînueşce organismul cu în­

cetul cu nicotină ; numai din când in când se produc efecte mai rele şi a n u m e când se fumeză ţigări mai tari ca de obiceiu.

Tutunul esciteză sistemul nervos şi t r anspune pe fumător in bune disposiţiuni. Mulţi fumători sunt fără haz, decă n u au fumat încă nici o ţigare, umorul lor suferă.

Nicotina este mai puţ in vătemătore decât coffeina, theina (care esistă in cafea şi ceai şi in beutur i spir-tóse.)

La intrebarea : Când póté cineva să incepă a fumá ? a respuns prof. Nothnagel : „atunci, când este in stare a-şi câştiga singur ţigările". Fumatu l este o plăcere de lues pe care t rebue să şi-o plătescă cine fumeză prin propria sa avere.

Cu cât se obicînueşce cineva cu fumatul mai de t impuriu, cu atât e mai reu şi cu a tâ ta mai vătemător pent ru sistemul nervos, precum şi pentru intregă des-voltarea sa, mai ales că individu tineri nu şciu să fie cumpetaţ i . Cumpëtarea şi aici ca in ori ce acţ iune este indispensabilă, pent ru a pu té avé adevërata plăcere şi pent ru a evita desastrul. Când se arată s imptome vă­temătore, t rebue redus fumatul.

Relativ, modul de funiut cel mai puţ in vătemă­tor este cu pipa şi mai ales cu pipă lungă şi curat ţ inută. Fumatu l ţigaretelor produce in cele mai multe caşuri dispepsie. Cea mai vătemătore dintre ţigări este ţigara de Havana .

Medicii au încercat să estragă nicotină din tu tun . Asta a r insemná a se da apă, când cere vin, de óre-ce s'ar luá din tu tun tocmai aceea ce căutăm in el, pr in­cipiul imbetător.

Poesi i popoarle . Din comuna Sînd cott. Turda-Arieş.

v5|ife şedi bade pe gunoi, oifcDe ţi-i ochii tot la noi ? f — Mărită-te mândra mea, • Pe gunoi n'oi mai şede !

— Ba te 'nsoră dumneata, Să vëd pe cine-i luá, De-i luá una ca mine, Ddeu să-ţi dee bine, Da de-i luá mai frumosă, Pice-ţi carnea de pe ose.

Cântă puiu cucului, Din dealu Surducului, Din făgetu Clujului, Şi-aşa cântă de frumos, Merge glas pe şes in jos, Da merge la păcurariu, Sâ-şi intorcă oile, Să nu pască florile, Că florile le-oi culege, Şi mi-oi face cununiţă, Trimete-oi la-a mea măicuţă, Pe şiorul vêntului, In fundul pamêntului, Ca să vedă şi să credă, Cum trăiesc io 'ntre străini, Ca şi iérba printre spini, Mâncată de boi bëtrâni, Mâncată de la pământ, De n'o bate leac de vent.

Cine o făcut horile, Fie-i casa florile, Câ-s bune de st&mpëiat, Când i omu supărat, Şi-s bune de jeluit, Când i omu necăjit.

Câtu-i ţera ungurescă, Nu-i ca fata românescă, Cu bertiţă şi cu bartă, Cu cisme roşii gătată. Şi cu brêu roşu se 'ncinge, Când se 'ncinge ea se stringe, Când o vedi inima-ţi plânge, La grumazi pune mărgele, Şi 'n degetuţe inele, Şi 'n urechi pune cercei, Mânce-i badea gura ei .

Spune-mi maică, spune-mi bine, Unde m'ai făcut pe mine, La tulpina nucului, Să fiu frate cucului, Şi sprijonă vêntului.

Cine nu-i mâncat de rele, N'asculte horile mele, Da cine-i mâncat ca mine, Stee 'n loc ş-asculte bine.

Culese de. V A S I L I U M I C U Ş A N .

Anul XXXI. F A M I L I A 417

S A L O N .

N o a . De la T u ş n a d am făcut o escursiune la Sinaia,

căci a trece p e la Braşov şi a n u te abate şi la Si­naia, este o greşelă cu care n'ai să te lau^i. Cu cât vecji mai mult acest paradis pămentesc, cu a tâ ta mai multe frumuseţi găseşci in el, cari te atrag, nu te lasă şi te rechiamă din depărtare. Impresiunea acesta e forte naturală , căci Sinaia tot progreseză şi astfel din an in an devine mai frumosă.

Dar inainte de a ne face plăcerea acesta, ne-am oprit la Braşov, care — după părerea mea — ca po-siţie, e cel mai frumos oraş in totă Transilvania.

De as tadată inse, nu Braşovul ni-a fost punctul atracţiunii, ci o staţiune de cură climatică din apro-piarea lui. In hotarul Braşovului, aprópe de satul Derşte, la t rup ina Carpaţilor. in umbra unei păduri de bra<ji, a început să se aşede un sat nou, mai bine un cătun. F rumuse ţea locului, pădurea umbrosă, apa esce-lentă şi aerul plin de ozon au atras luarea aminte a classei inteligente ; astfel s'a conceput ideea d 'a înfiinţa acolo un eremitagiu climatic. S'au clădit câteva viile, s'au tăiat d rumur i in pădure şi astădi braşovenii au un nou loc de escursiune de totă frumuseţea, care in felul seu intrece tote locurile de predilecţiune ale lu-mei culte de acolo.

Românii n u m i a u cătunul de lângă pădure Satu-Nou ; din „Nou" saşii au făcut „Noa" şi astfel locul acela acuma por tă numele Noa.

Un tiner de pe t ramway ne-a dat acesta esplica-ţiune, supărat o reşcum că saşii au schimosit cuvêntul românesc şi din Nou au urdit Noa. Admit, că l 'au schimbat, dar sunt de părerea că acésta nu s'a făcut in detr imentul limbei romăneşci . Ba cel puţin eu unul imi ieu voia a m e scrie intre cei ce vor fi susţinend, că Noa, pe care eu o rostesc „Noua", cu articol, îmi sună mai frumos decât vagul Nou. Iar ca numire pen­t ru un loc de petrecere şi desfëtare, se potriveşce de minune şi-i indică un farmec plin de tinereţe.

Am autiit mul te laude despre Noa ; am fost da r forte curios s'o ved. Tramwayul . care duce de la gară pân ' acolo, porn ind indată după sosirea trenului cu care vinirăm de cătră Tuşnad , ne luarăm remas bun de la cunoscuţii noştr i din băi cari plecau spre Româ­nia şi ne urcarăm.

Calea e din cele mai pitoreşci. In faţa nostră se innalţă majestos o ghir landă de munţi , a căror vêrfuri se perdeau in nori . Jos, intr 'o afundatură, se ascundea Braşovul, lăsând cochet să se vedă din când in când printre arbori câte o par te a frumseţilor sale ademe-nitóre. Drăgălaşe locuinţe de veră îşi scoteau capetele prin rariştea verde şi cântece vesele străbăteau la au -dul nostru din aleele codrilor seculari. Pretot indene o vilagietură eare deschide ochii 'n patru şi încântă sen­timentele.

O cotitură a drumului , de odată ne inchide tab­loul acesta. Nu mai vedem Braşovul, Fabrici şi stabili­mente de industr ie şi comerciu se perendă pe sub dé-luri, la drépta nos t r ă ; din ele audim sgomotul muncii , semnul vieţii şi a prosperări i . Ici colo câte o casă par­ticulară, bine ingrigită, cu paturi de flori şi cu copii sburdalnici.

La stânga nişte sate frumóse, iar mai la vale o câmpie mare, ţera Bêrsei, încadrată şi aceea cu munţ i innalţi, ce par nişte sentinele in veci neperitóre.

Trecem halta Hon tems , unde se dau jos saşii ca să aducă tributul stimei lor nemuritorului bărbat al lor, in al cărui onóre s'a dat acelui loc numele „Honterus". Şi nu peste mult sosim la o hal tă nouă, care portă inscripţiunea „Noa", ţinta escursiunii nóstre.

înainte d'a părăsi vagonul, tinerul de care mai vorbii, ne recomandă să visităm „Fântâna lotrilor" şi pentru mâncare să ne ducem la Eliseu. Ii mul ţumirăm şi pornirăm . . .

Noa eră înaintea nostră. Ea sta ascunsă intr 'un desiş afund, la trupina unor munţ i al căror rege este căruntul Bucegiu, ce vede deodată doue teri şi 'n ele acelaş popor. O frumosă pădure de bradi şi dintre a r ­bori nişte ville cu vêrfuri strălucite ne frapa vederile. Dar pân ' acolo mai este încă o cale de câteva m i n u t e . . .

P â n ' atuncia ne desfetăm in priveliştea ce ni se presintă. Trecem o gârlă ce fuge turbat şi la stânga nostră vedem o casă şi înaintea ei o grădină drăgălaşă, îngrădită de un boschet umbros, care se scaldă in un ­dele cristaline ale gârlei. In fruntea casei cetini inscrip­ţiunea „Villa Alexi". Şi numai decât ne şi dicem, că de sigur nu din literatură ş-a făcut-o.

La drépta se întinde un gard de scânduri şi pe acesta sute şi sute de afişe, unu l lângă altul, de la hal tă şi până la Noa. Dar tot acelaş afiş, care anun ţa că la Eliseu se află cele mai bune mâncări şi beuturi . Acest reclam straşnic ar fi făcut onóre şi unui restau­ran t american.

In sferşit sosirăm. Iată Noa in deplina sa frumu­seţe. O admirabilă pădure de bradi , nişte viile drăguţe, diverse grupe de societăţi, pe pagiştea din mijloc o mul ţ ime de copii, iată tabloul ce ni se presintà. In tote părţile un ce plăcut, atrăgător şi nou ; numai afişele restaurantului Eliseu erau vecinie aceleaşi şi nu mai încetau. Ne-am şi propus să nu ne ducem acolo; căci unde eşti poftit cu atâta stăruinţă, de acolo t rebue să fugi.

O surprindere plăcută mi-a făcut intêlnirea cu dl I. Bianu, simpaticul nostru prieten de la Academie, care a petrecut véra cu familia aici, d impreună cu mai multe iamilii din România . Noa a început a fi un fa­vorit loc de vilagietură a celor de dincolo, cărora n u le place sgomotul mare , ci vreu să petrecă sesonul cald in linişte, intre bradi , in aer sànetos. In véra a-césta, precum ni s'a spus, au mai fost la Noa şi dnii Gogu Oaptacuzino de la „Voinţa Naţională", Vintilă Rosetti , N. Xenopol şi alţii cu familiile lor.

Braşovenii es şi ei cu plăcere la Noa, unde pe ­trec vesel. De doue ori pe sëptëmâna cântă musica mi ­l i tară ; atunci mai cu séma se adună lume multă şi păduri le resună de cântece şi de rîsete.

Conform poveţei tinerului din t ramway, numai decât întrebarăm de „Fântâna lotrilor". O fetiţă ne -a condus acolo ; a m beut din izvor — după trei săptă­mâni de dile — primul pocal de apă bună . Şi porni­răm să vedem tot ce-i de vădut.

Am umblat totă pădurea, am trecut in revistă villele, am visitât şi băile reci şi tôle ne-a făcut im­presiunea cea mai plăcută. Am găsit şi un restaurant , da r fiind că n u vedeam in el nici un musafir, nu ne-a vinit să remânem acolo, ci tot. ne-am intors la Eliseu, in Satu-nou, u n d e n ' am voit să mergem.

Acolo a m găsit o mică societate şi . . . Dar n u vreu să fac reclam Eliseului. Destul îşi face el . . .

418 F A M I L I A Anul XXXI.

A fost târziu, când a m vinit iar la gară şi am descălecat la otelul de acolo. Numai decât ne-am cul­cat, căci trenul spre Sinaia plecând dimineţa la cinci, aveamu să ne sculăm de t impuriu.

Dar abiá aţipirăm, audirăm din coridor nişte paşi greoi, apoi o conversaţie veselă şi 'n ton nalt, care in liniştea nopţii se audia şi mai tare.

Nu peste mult, uşa camerei vecine s'a deschis şi câteva persóne intrară cu sgomot mare, fără să le pase că alăturea de ei pot să dormă nişte căletori doritori de odihnă. O fi fost şi ei drumari , cari au sosit cu trenul şi aveau să plece dimineţa. Ei inse o fi dormind pe drum, căci n u le erá somn de loc.

In loc de a se culca, s'au pus să jóce cărţi. Şi cum jucau, izbiau mésa cu pumnul intr 'una. Intr 'aceea conversau cu ton înnalt, din când in când fluerau şi in cele din u rmă au inceput să cânte nişte cuplete.

Pace să dormi. Vëdênd că nu mai inceteză, am inceput a tuşi,

ca să observe că nu sunt singuri in otel. Nici că le păsa. Atunci m 'am sculat şi am bătut incet la uşa care ne despărţia, rugându-i să mai contenescă. Dar s 'au supërat şi mi-au respuns, c a p o t să facă ce le place in odaia lor.

— Aice noi plătim, — incheià unul din ei. Apoi continuară şi mai a dracului, bătend mesa,

cântând, fluerând şi ritjênd de gluma ce fac. De la o vreme inse, i-a apucat şi pe ei somnul.

Au incetat şi s 'au culcat. . Ce folos ! Ne-au spăriat somnul. Degiaba închi­

deam ochii, nu mai pu team dormi. In fereşti se iviră primele rade ale aurorei. M'am

sculat ş-am inceput a me imbrăca, cu gândul, că acuma vine rêndul meu, de a le face o nópte neuitată.

Intêi scăpai un papuc, apoi altul ; după aceea restorn un scaun, me super şi trêntesc nişte înjurături cu ton innalt. Apoi incep a me preumbla, dar cu nişte paşi, incât se cutremura pădimentul . Şi deodată bag de séma că omenii mei de dincolo, cari adormiseră s'au trezit.

— Ce d r a c u ? — intrebà unul. — Tocmai m'am visat cu un cut remur de pă­

mânt, — respunse celalalt. Eu, fără să-mi pese de mirarea lor, începui a

fluerá, mai apoi apucai a cânta, de nu mai pu team. Odată unu l bătu la uşe. — Cine me con turbă? — întrebai eu. — Domnule, — se audi o voce de dincolo, —

lasă-ne să dormim. — Poftim. — Dar inceteză . . . — In odaia mea pot să fac ce-mi place. Aice eu

plătesc, — terminai eu. Şi drept probă, incepui să cânt „ Domne strigat-

a m " pe un glas care nu sëmëna cu nici unul din cele cunoscute ; o composiţie improvisată cu intenţia să strig cât mai tare.

Intr 'aceste se făcu dimineţa. Se audi şueratul t re­nului şi grăbirăm să ne u rcăm — spre Sinaia.

I O S I F V O L C A N .

M% y 1 v '*' v '** v 1 1 *** *»' v v **p v " ' 1 1 '<* *

Inima femeilor e greu de inţeles; adesea ele sunt mândre când logodnicii séu bărbaţii lor, au avu t mai na in te relaţiuni cu alte femei, pent ru că ele îşi die, că acelea sunt tot atâtea rivale şi inimice pe care le-au ni­micit, şi învins.

Ilustraţiunile din nr. a c e s t a . Principesa Maria a României. Unul din a c ­

tele politice cele mai importante şi mai norocóse, ce a severşit România in t impul din u r m ă şi care o să-i dea un sprigin puternic intru desvoltarea sa, — este căsă­toria moştenitorului Ferdinand cu principesa Maria de Edinburg, nepóta reginei Angliei ; căci astfel casa d o m -nitóre a ei s'a înrudit cu familiile domnitóre din A n ­glia, Germania şi Rusia . Tinera principesă Maria, ca víitórea regină a terii, are un rol de mare însemnă­tate in istoria terii române. Din causa acesta încă de acuma atrage luarea aminte a tu tu ror patrioţilor. Cre­dem a face o plăcere cetitórelor nóstre, publ icându- i portretul in costum naţional, in capul foii nóstre.

Salinele de la Slănic. In n r . presinte încheiam ciclul ilustraţiunilor nóstre despre salinele de la Slănic din România . Subscrierea i lustraţiunii indică to todată stabilimentele ce ea infăţoşeză.

TEATRU şi MUSICĂ. Şciri teatrale şi musicale. La Teatrul Naţional

din Bucureşci, repetiţiile corului operei române au in­ceput la 16|28 aprile. — Dl Vasiliu, tenorist la opera română din Bucureşci, a dat marţ i la 3 septembre n. concert la Sibiiu.

Concertul din Blaş, la 27 august, cu ocasiunea adunări i generale a Asociaţiunii transilvane, arangia t sub conducerea dlui Iacob Mureşianu, a fost in totă p r i ­vinţa splendid. Iată p rograma: Uvertura „Stefan cel mare" de Iacob Mureşianu, esecutată, sub conducerea autorului , de orchestra din Sibi iu; „Potpouri românesc" asemenea de dl Iacob Mureşianu, cor miest cu soluri, cântate de dna Cornelia Deac, dşora Netti Vancea şi de dnii Trăian Mureşian şi Aron P a p i u ; O r o m a n ţ ă italiană şi alta română, cântate de dl Trăian Mureşian ; „Mănăstirea de Argeş" composiţia dlui Iacob Mureşian, in care solurile au fost cântate de dna Carşai şi de dnii Tr . Mureşian, I. Purecel , G. S. Vasiliu (ambii din R o ­mânia) şi de dl dr. Victor Szmigelski. In cor au cântat : Dómnele : Davidescu, Cornelia Deac, Matilda Nistor, Că­mila Pop, Cornelia Hodoş, Otilia Mureşan, Veronica Radu , Loti Stefănuţ, Elena Trifan. Dşrorele : Virginia Solomon, Melánia Brenduşan, Silvia Moldovan, Hor ten ­sia Groze, Netti Vancea, Măriţi Bariţiu, Aurelia Bariţ iu, Rafaela Vlaicu, Elena Muntean, Rafila Pavelea. Domnii : Aron Papiu Aron Deac, Em. Stefănuţ, Iosif Orga, De-metriu Radu, Iuniu Br. Mieu, Torna Cornea, A u g . Coltor, Ilariu Banciu, Vilhelm Şorban, V. Mateiu, Vic­tor Macaveiu, Iuliu Chirilă, Aurel Ciato, Emil Vlasa, Ioan Moldovan, N. Brenduşan, Iuliu Nistor, şi câţ iva băieţi . Succesul a fost complet. Sala înţesată a ap l au ­da t cu entusiasm pe vrednicul compositor, care a făcut atâta onóre Blaşului.

Concert la Ciacova. Reun iunea română de cân ­tări din Ciacova a arangiat in sera de St. Mărie u n concert cu cântări şi declamaţiuni, sub conducerea dlui Ioan Uzon. Corul a cântat pa t ru piese, iar dşorele Elena Ardelean, Sofia Fişcea şi dl Pet ru Rusanda a u declamat poesii.

Concert românesc in Praga. „Timpului" i se scrie din Praga, că in sera de 13 august n. dl T h . Burada, cunoscutul folklorist şi profesor de musică din Iaşi, a dat un concert in sala de concert a esposiţiei

Anul XXXI. F A M I L I A

etnografice din capitala Boemiei. Sala gemea de lume. La sfârşitul concertului dl Burada a cântat doina şi alte cântece naţionale, care pentru prima oră s'au au ­dit acolo. Prin originalitatea şi frumuseţea lor, au fost aplaudate cu frénésie, iar dl Burada a fost rechemat la rampă de nenumerate ori. La sferşit s'au adus dlui Burada adevărate ovaţiuni.

BISERICĂ şi ŞCOLĂ. Şciri bisericeşci şi şcolare. Dl dr. Iosif Gali,

după informaţiunea da ru lu i „Tribuna" ş-a dat dimi-siunea din tote funcţiunile de onóre ce ocupă in mitro­polia gr. or. română. — Pentru zidirea bisericei. none ortodoese române din Braşov au dăruit dnii Tache Stă-nescu 20.000 îl., M. Stănescu, Diamande Manole, G. B. Pop câte 10O0 fi. — Din Bistriţa se anunţă , că sfin­ţirea bisericei de acolo şi serbările anunţate , se amână, din cause neaşteptate. — La Tinea in Biharea alegerea de protopresbiter se va face in 10 septembre n., sub presidiul protopresbiterului Elia Moga. ca comisar con­sistorial.

Consistoriul mitropolitan din Sibiitt. Duminecă in 20 august c. v. s'a întrunit consistoriul mitropolitan la şedinţele sale ordinare. Şedinţele aceste scrie „Tele­graful Român" , sunt de o deosebită importanţă, fiind a se lua măsurile cuviincióse pentru ţ inuta clerului şi a poporului nostru in faţa legilor celor noue politice bi­sericeşci. La şedinţele aceste s'au presentat asesorii stră­ini : Vicariul Iosif Goldiş archimandri t , Filaret Musta archimandrit , protopresbiterii Mihail Popovici, dr. Gre-goriu Popovici şi Iuliu Dan, apoi membrii laici : Vin-eenţiu Babeş, dr. Alesandru Mocsonyi, Iulian Iancu-lescu, Ioan Lengeru, Nicolau Zigre şi defensorul matr i ­monial Ioan Bran de Leményi. In şedinţa pr imă membrii noi aleşi ai consistoriului mitropolitan protopresbiterii Iuliu Dan şi Mateiu Voileanu, apoi protodiaconul dr. Remus Roşea profesor şi director seminarial, a depus jurămentul .

Fundaţiunea Gossdu. Comisiunea administra­tivă a fundaţiunii Gozsdu ş-a ţ inut şedinţele $'\le\e t re ­cute in Sibiiu sub preşedinta Esc. Sale părintelui mi­tropolit Miron Romanul . Şedinţele s'au încheiat la 19|31 august. S'a constatat, că fundaţiunea face un progres admirabil de frumos.

Internatul de fetiţe din Arad. La şcola română gr. or. confesională de fetiţe din Arad, provedută cu internat, înscrierile au început la 1 septembre n. Tacsa internatului este 140 fl. plătite cel mult in 4 rate. Tac-sele de inseriere 2 fl., didactru pentru elevele interne şi esterne 2 fl. pe lună.

Şcola română gr. cat. din Oradea-mare. P re ­legerile vor incepe la 9 septembre n. Şcola edificată de In. Pr. SSa episcopul Mihail Pavel, e instalată intr 'un edificiu frumos cu etagiu. Gele pa t ru clase sunt împăr ­ţite in doue sale forte bine adjustate. Limba de p r o ­punere e cea românescă.

Şcola romană de fete din Şimleu. Dl Andrei Cosma, directorul şcolei de fete din Şimleu a Reuniunii femeilor române selăgene, anun ţă pr intr 'un avis ce-am primit după incheiarea numerului trecut, că la aceea şcolă prelegerile regulate vor incepe la 9 septembre n.

Scalele medii gr. or. române din Braşov. î n ­scrierile pentru anul şcolar 1895|6 la şcolele medii gr. or. române din Braşov (gimnasiul mare, şcola reală in-

ferioră, şcola comercială medie,) se vor face la 13. 14 şi 15 septembre st. n. Esamenul de primire al şcolari­lor cari vor să intre in cl. I gimnasială séu I reală se va face la 12 şi 13 septembre n.

Reuniunea invefătorilor gr. or. din comitatul Bihorului a ţ inut, precum amu anun ţa t pe scurt in nr. 33, adunarea sa generală in Oradea-mare , la 10 22 august. Intêiu s'a oficiat chiemarea Duhului Sfânt prin protopresbiterul Orădii-mari Torna Păca lă ; apoi mem­brii adunându-se in sala de invëtâmênt . presidentul reuniunii dl advocat Nicolae Zigre a deschis adunarea prin o cuvèntare bine potrivită. S'a constatat cu bucu­rie, că membrii , afară de cei din cercul Beliu, s'au pre-sintat in numer mare . S'au votat statutele şi s'a decis să se trimită la guvern spre aprobare. Biuroul s'a com­pus astfel : preşedinte Nicolae Zigre, vicepreşedinte Torna Păcală, notari Igna şi Nicolae Indrieş, casar Elia Bochiş, bibliotecar D Sime, controlor T. Gipou şi alţi 10 membri in comitet. Rapor tul comitetului a constatat, că tote cercurile ş-au ţ inut regulat şedinţele, afară de al Belului. Fondul s'a urcat la 150 fl. învăţătorul Ioan Costa a cetit o lucrare a sa.

Ast'lul Elena Damna. Reparaţ iuni le începute la asilul „Elena Dómna" din Bucureşci scrie „Timpul" , nefiind încă terminate, cursurile nu vor incepe in luna septembre ca in ceialalţi ani. Părinţii şi tutorii nu tre-bue să trimită deci copilele la şcolă decât in ijiua care se va ficsâ şi publica prin „Monitorul Oficial" şi alte diare.

Serbătorea mănăstirei Sinaia. Marţi la 15/27 august, d'ua de Stă Mărie, fiind doue sute de ani de când s'a fondat mănăstirea Sinaia, diua acésta s'a ser­bat cu multă pompă. Dimineţa s'a oficiat un serviciu divin la mănăstire ; la miedădi s 'au dat doue banchete , unul poporal şi altul oficial. Séra a fost un bal de bi­nefacere la casino.

Concert la Hunedóra. Corul bisericei gr. or. ro­mâne din Deva are să dea duminecă la 8 septembre concert in Hunedóra in sala otelului „La cetatea lui Huniadi" . In d 'ua aceea corul va cânta liturghia dlui George Dima, in biserica gr. or. de acolo. In concert va cânta composiţii de N. Popovici , H. Bönicke, G. Dima, Marchner, W. Humpel şi Krause. După concert va fi bal.

C E E N O U ? Hymen. Dl Paul O. Bocea, absolvent de teologie

al arehidiecesei Blaş, care a publ icat câteva poesii şi in fóia nostră, se va cununa la 8 septembre n. cu dşora Paul ina Chintëuan in comuna Chicediu. — Dl dr. Ste­fan Pop, advocat in Arad. astădi sâmbătă la 7 septembre n. îşi serbeză cununia cu dşora Eugenia Macaveiu in Abrud.— Dl Dimitrie Vuleu şi dşora Agapia T. Nicolau, s'au cununa t dumineca t recută la Braşov-Scheiu. — Dl. Eu-geniu Salcă şi dşora Florica Antal , fiica dlui Augustin Antal , protopop gr. c. in Beinş, îşi vor serba cununia la 14 septembre n. in Beinş. — Dl Ioan Crăciun s'a logodit cu dşora Elisaveta Bogdan din Săsciori. — Dl Dănilă Aluaş, absolvent de teologie din Gherla, se va cununa cu dşora Aurelia Centea, in 8 septembre la Che-şei. — Dl Nicolae Roncea, constructor mecanic in Bra­şov, in dumineca trecută s'a cununa t cu dşora Pa ras -chiva Giuflec in Braşov.

420 F A M I L I A Anul XXXI .

Şciri personale. Maj. Sa imperătesa şi regina Elisabeta a Austro-Ungariei va merge, după informa-ţiunea unui diar maghiar , la finea lui septembre in Sinaia, unde va sta 10 dde. — Regele şi regina Româ­niei se vor intórce in ţeră la 16 séu 17 septembre, de oră ce la 27 septembre vor luá par te la solenitatea inaugurări i podului de peste Dunăre. — Bl. Laurian Bercian a fost ales la Romos deputat pent ru Universi­tatea săsescă din Sibiiu.

Adunarea generală a Asociaţiunii transilvane, ţ inută la Blaş in dilele de 27 şi 28 august n., a fost de mare însemnătate , căci s'a votat modificarea statu­telor ; conform acestor modificări, de acuma inainte Asociaţiunea îşi va estinde activitatea şi afară de hota­rele Transilvaniei. Ca prim résultat pu tem constata, că víitórea a d u n a r e generală se va ţine la Lugoş. înainte de adunare s"a oficiat serviciu divin, oficiat de Pr. SSa mitropolitul dr. Victor Mihályi in catedrală, care inse n 'a fost plină. Predica ocasională a fost rosti tă de dl profesor dr. S. P. Radu . Adunarea, care n ' a umplut sala, s'a deschis şi s'a ţ inut sub presidiul canonicului Ioan M. Moldovan. preşedintele Asociaţiunii, carele in discursul seu de deschidere a constatat că „in vieţa cea domolă a Asociaţiunii nóstre" in t impul din urmă „s'a observat o viuă interesare". cu tote aceste „jude­când drept, vom trebui să recunoşcem, că b u n e şi dulci sunt fructele acelea, cari ni le-a produs Asociaţiunea până aici ; dar ele sunt puţ ine , de aceea n u prea sun­tem mul ţumi ţ i cu avêntul , ce societatea nostră a luat de la începutul seu şi până astădi" . Din rapor tul co­mitetului , cetit de dl dr. V. Bologa, vedem că Asocia­ţ iunea a publicat anul trecut un concurs literar cu trei premii, care va espirá la 1 octombre an. c. ; starea economică a şcolei de fete din Sibiiu cont inuă a se imbunetâ ţ i ; averea Asociaţiunii se urcă la 157.733 fi. 18 cr. şi lei 8 5 . 0 0 0 ; institutul „Albina" a făcut şcolei de fete doue donaţiuni de câte 500 fl., iar dl Par teniu Cosma a colectat spre acelaş scop sume considerabile. Membrii au fost : fondatori 73, pe vieţâ 162, cu tacse anuale 714, intre cari inse au plătit numai 412. Bib­lioteca are 3232 opuri. Apoi s'au ales comisiunile şi dnii Ioan Popescu a cetit lucrarea sa „Care e femeia cea mai frumosă", iar canonicul G. Pop a dat cetire composiţiei sale „ înmormântarea la R o m a n i " . In diua a doua, in doue şedinţe, s'a votat modificarea statute­lor, s'a luat act că de as ta -da tă s'au incassat 600 fl. şi s'a ales comitetul astfel compus : Preşedinte Ioan M. Moldovan. vicepreşedinte dr. II. Puşcar iu ; membrii or­dinari : Par tenie Cosma, I. V. Russu, Z. Boiu, dr. Cor-neliu Diaconovich, Leontin Simonescu, I. St. Şuluţiu, dr . A. Brote, O. Tilea, I. Papiu , dr. A. Frâncu , G. Dima, A. Lebu şi I. Creţu ; membri suplenţi : dr. E. Cristea, dr. O. Russu, R. Roşea, N. Togan, G. Bogdan şi majorul Maxim ; secretar I dr. C. Diaconovich, se­cretar II dr. V. Bologa, cassar L. Simonescu, bibliotecar N. Togan. Profesorul Weigand din Lipsea s'a ales mem­bru onorar. In diua p r imă a fost banchet , sera concert ; a doua di a da t mesă mitropolitul, iar sera serbările s'a încheiat pr in un bal.

Balul Asociaţiunii transilvane, dat la Blaş in sera de 28 august n., cu ocasiunea adunăr i i generale, a reuşit forte bine. Sala de gimnastică a fost înţesată de lume, incât abiá a remas loc pent ru joc . Numerul părechi lor dansatóre s'a urcat peste 200. Costumul na­ţional a fost escelent represintat . Din astfel de pet re­cere mare este greu a présenta lista damelor , căci —

cu totă silinţa— s'ar omite mul te , ceea ce ar produce supërare, de care ne -amu deprins a ne feri. S'au dat doue premii de câte 20 de corone purtătorelor celor mai frumóse costume naţionale. Juriul, compus din dna Aurelia Solomon, dşora Moldovan din Băiţa şi dl G. Moroian. le-a decernut dşorei Elena Moldovan din Me­diaş şi dşorei Lazar din Băiţa. Dansul a ţ inut până dimineţa.

Petrecerea tinerintei academice din Braşov, dată in folosul societăţii Petru Maior din Budapesta , in sera de 24 august n., a avut un succes frumos. Pub l i ­cul din Braşov n 'a spriginit idea, precum ar fi meritat , dar au fost mulţi din România . Jocul s'a inceput cu o Horă forte veselă. In pausă noue tineri isteţi au juca t Căluşerul şi Bătuta. Apoi corul tinerimei a cântat mai mul te cântece, int impinate cu aplause. Iar dşorele Vic­toria Branişte, Stoianovici, Navrea şi Façou au vêndut flori in folosul balului . Au fost de faţă dşorele Victoria şi Valeria Branişte, Măriţi Navrea, Pan ţu , Băboian, Bogdan, Miţi Pop , Arion, Ludu , Scurtu, Pilţia, Tini Popovici, Stinghe, Hîlmu, Stoianovici şi altele.

Un foc cumplit in Mercurea, in comitatul Si-bíiului, a adus la sapă de lemn 19 familii româneşci . In partea locului s'a constituit un comitet, sub presi­diul dlui dr. C. Albu, secretar dl V. Crişan, care a d u n ă ofrande. O listă e depusa şi la redacţia nostră şi vom inaintá cu plăcere ofertele ce ni se vor trimite.

Petrecere la Reşinari. Tinerimea stúdiósa din comuna Reşinari a arangiat marţ i la 15/27 august p e ­trecere de veră in Dumbrava-mică . Venitul curat s'a destinat pen t ru înfiinţarea unei biblioteci poporale.

Necrológe. Vëduva lui Treboniu Laurian, m a m a dlui D. A. Laurian, secretar general al ministeriului de instrucţie publică a l României , a incetat din vieţă vi­neri , la orele 6, aprópe de frontiera de Ia Predeal , in t impul când mergea cu trăsura de la Braşov. Tr imi tem condolenţele nóstre întristatei familii. — Ioan Filipan, fost asesor in consistoriul gr. c. de Gherla, protopop in Sec şi Buza, a muri t la Năseud in 26 august, in etate de 66 ani. — Emil Anca, concipist adj. in ministeriul de interne, a incetat din vieţă la 21 august, in etate de 28 ani, in Deş. — Christina Melcesco Maniu n. de Bocskay, soţia dlui Costa Maniu in Timisóra, a r epau-sat acolo in etate de 62 ani.

P o ş t a redacţ iunei . Strada Foiţor. Se va publica

mai la tomna. Sanisilau. Causa pentru care s'a

publicat aşa târziu, este că a trebuit să facem schimbări multe, iar timp n'am avut mai de grabă,

Cernăuţi. Trimite una ca să vedem, căci pe nevëdute nu pu­tem să respundem.

.6\S.S\S^6^S\S\9'.S\9•.!Ş\S•.S\â•.S\9'.S\S,

Călindarul s ë p t ë m â n e i . Dum, a 14-a după Rusalii, Ev. delà Matem,~c722, g\. 6, a inv- 3. l,)iua sept. Călindarul vechiu Călind, nou Duminecă|27 Luni Maiţi Mercuri Joi Vineri Sâmbătă

Cuv. Pimeu Cuv. Moise Arap (/) Tăiarea c. st. Ivan SS. p. Ales. Ioan si Pav. Brêul Précuratei Cuv. Simeon Stelp. Mart. Marnant

(f) Naşe. M. Bruno Pulcheria Atanasiu Guido Ida Inălţ. Crucii

Serele. |6 8 5 1 0 5 1 2 5 1 3 5 1 4 517 5 1 8

6 1 6 6 13 6 1 1 6 9 6 6 6 4 6 2

Proprietar , redactor respundător şi edi tor : ÎOSIF VULCAN. Cu T I P A R U L L U I I O S I F L Á N G I N O R A D K A - M A R E .