opera sadoveniana
DESCRIPTION
...TRANSCRIPT
Cea mai cunoscuta opera sadoveniana,Baltagul, a fost publicata
in 1930, avand ca punct de plecare, asa cum sugereaza autorul chiar
din moto - Stapane, stapane/ iti cheama s-un cane!" -,
baladaMiorita, ca text reprezentativ pentru o intreaga lume de
semnificatii populare pe care le ascunde textul. Pe schema epica a
baladei - un cioban este ucis de alti doi pentru a i se lua turmele
-, Baltagul dezvolta o filosofie profunda asupra vietii si a
mortii, a iubirii si a datoriei, a devotamentului si a
onoarei.
Constructia epica adopta formula traditionala a romanului bazat pe
naratiunea de aspect obiectiv, la persoana a IlI-a, facuta de un
narator omniscient, putand fi delimitate trei parti: de la inceput
pana la plecarea in cautarea lui Lipan (expozitiunea si intrigA),
de aici pana la gasirea mortului (desfasurarea actiunii si punctul
culminanT), din acest punct pana la sfarsit (deznodamantuL).
Romanul incepe cu schitarea unei sociogonii mitice, cu punctul de
plecare in mitologia biblica: Domnul-Dumnezeu, dupa ce a alcatuit
lumea, a pus randuiala si semn fiecarui neam La urma, au venit si
muntenii s-au ingenunchiat la scaunul imparatiei. Domnul-Dumnezeu
s-a uitat la ei cu mila (). Apoi ati venit cei din urma, zice
domnul cu parere de rau. Dragi imi sunteti, dar n-am ce va face.
Ramaneti cu ce aveti. Nu va mai pot da intr-adaos decat o inima
usoara ca sa va bucurati cu al vostru. Sa va para toate bune; sa
vie la voi cel cu cetera; si cel cu bautura; si s-aveti muieri
frumoase si iubete". Povestea, spusa adesea de Lipan pe la
petreceri, are valoarea unui discret pretext narativ si este
totodata o cheie de interpretare a textului. Ea este inclusa in
amplul portret pe care Sadoveanu il face, direct si indirect,
munteanului, amintindu-ne de fragmentele similare din Descrierea
Moldovei a lui Dimitrie Cantemir.
Muntenii traiesc intr-un univers inchis, cu legi proprii,
majoritatea nescrise, intr-un spatiu suficient siesi, plasat la o
distanta considerabila de lumea civilizata, a orasului. Este o lume
patriarhala, descrisa de Sadoveanu in toate aspectele ei. Barbatii
sunt plecati cu oile cea mai mare parte din an, iar grija
gospodariei si a copiilor o are nevasta, care trebuie sa aiba
pricepere, curaj, vigoare si autoritate, astfel incat sa faca fata
singura greutatilor. Muntenii sunt iuti si nestatornici, rabdatori
in suferinta, firi deschise si prietenoase, avand insa radacini la
locul lor, ca si bradul". Existenta lor este guvernata de datina si
de natura, nimic nu iese din traditie. Cine incalca obiceiul e
impotriva firii, asa cum ii explica Vitoria Minodorei, certand-o ca
este preocupata de coc, valt si bluza".
Scrierea nu poate produce emotii estetice veritabile decat aceluia
care o reduce la notiunea unei civilizatii arhaice. Acum suntem in
Dacia, in teritoriul muntenesc al oierilor, ca punct de plecare.
Intriga romanului e antropologica. in virtutea transhumantei,
pastori, turme, caini migreaza in cursul anului calendaristic, in
cautare de pasune si adapost, intorcandu-se la munte la date intru
vesnicie fixe." (G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la
origini pana in prezenT)
Pe acest fundal spatio-temporal este proiectata drama familiei lui
Nechifor Lipan, exegeza distingand astfel doua planuri ale
naratiunii - unul amplu, care infatiseaza o lume. cea a muntenilor,
altul mai restrans, care surprinde o familie a acestei lumi. Un
nivel il implica pe celalalt, cel de-al doilea il ilustreaza pe
primul.
Subiectul este organizat riguros, pe saisprezece capitole, toate
avand in centru, ca personaj principal, pe Vitoria Lipan, in
Odiseea montana" a cautarii si descoperirii ucigasilor sotului ei.
Expozitiunea prezinta satul, cu activitatile domestice ale
oamenilor. Vitoria isi vede de treburile ei prin casa si se
gandeste la vorbele lui Nechifor, plecat la Dorna sa cumpere oi.
Primeste o scrisoare de la Gheorghita, care o anunta ca Nechifor nu
a ajuns la ei si spera ca se afla acasa. La scurt timp dupa aceea
vine si o a doua scrisoare, in care i se spune ca sotul ei nu a
trimis nici banii cu care trebuiau platiti bacii si ciobanii. Avand
un vis infricosator, femeia se duce la parintele Danila sa ceara
sfat, hotaraste sa plateasca slujbe si sa tina post negru
douasprezece vineri, iar daca Lipan nu se intoarce sa porneasca in
cautarea lui. Se sfatuieste si cu babaMaranda, ghicitoarea satului,
care ii spune ca sotul ei si-a gasit pe alta", una cu ochii verzi".
Intriga este momentul in care Vitoria porneste la drum impreuna cu
Gheorghita, in cautarea sotului disparut, dupa ce anunta
autoritatile, isi duce fata la manastire si se ingrijeste de
gospodarie. Calatoria celor doi constituie desfasurarea actiunii.
Ei merg prin locurile pe unde a trecut Lipan si opresc la
carciumile pe la care acesta avea obiceiul sa poposeasca. Astfel,
la crasma lui Macovei afla ca pe acolo au trecut in toamna trei
ciobani cu trei sute de oi si un caine. La crasma lui Iorgu Vasiliu
ajung doar doi, care sunt insa recunoscuti de acesta: Calistrat
Bogza si Ilie Cutui. Punctul culminant este reprezentat de gasirea
lui Lipan de catre cei doi, intr-o rapa dintre Suha si Sabasa, unde
sunt condusi de cainele lui Nechifor, gasit intr-o curte a unui
gospodar din Sabasa. Vitoria il lasa pe Gheorghita acolo si se duce
sa cheme autoritatile. Deznodamantul cuprinde praznicul de
inmormantare si demascarea vinovatilor, care are loc asadar in
mijlocul colectivitatii, ca un act de reparatie morala - un act
justitiar cu incarcatura morala" (PerpessiciuS).
Semnificatiile romanului pot fi urmarite la mai multe niveluri -
social, moral, afectiv, initiatic, traditional - toate aflate insa
in interdependenta.
Axa simbolica a romanului o reprezinta calatoria Vitoriei Lipan,
ale carei resorturi motivationale sunt iubirea si datoria.Lipan era
dragostea ei de douazeci si mai bine de ani", care, abia acum
intelegea, se pastrase ca-n tinerete". Baltagul poate fi
interpretat, astfel, si ca romanul unei mari iubiri, impresionanta
prin discretia si daruirea cu care este traita in imprejurari
dramatice. Datoria vizeaza atat ordinea morala a existentei, cat si
pe cea mitica. Cautarea se incadreaza intr-un proces de ritualizare
a vietii, in aceasta lume miscarea este milenara, neprevazutul nu
intra in ea" (G. CalinescU). Autoritatea mitului suspenda orice
alta lege sociala, este modalitatea prin care omul simplu se
conecteaza la marile mituri cosmice, este relatia sacra cu spatiul
divin. Desi nu are nici o dovada, eroina stie cu siguranta ca sotul
ei a murit si ca ii va gasi trupul. Este credinta care ii da forta
sa mearga mai departe. indeplinind ritualul funerar, Vitoria ii
salveaza sufletul si-i reda linistea pe care altfel n-o poate
dobandi. Este o experienta existentiala ce nu apartine doar acestui
spatiu, ci omenescului prin excelenta, indiferent de unde si de
cand. Acest conflict intre ordinea sociala si cea morala este
specific si tragediei antice Antigona. Asa cum arata Al. Paleologu
in Treptele lumii sau calea catre sine a lui Mihail Sadoveanu,
povestea Vitoriei Lipan in cautarea ramasitelor lui Nechifor
risipite intr-o vagauna este povestea lui Isis in cautarea trupului
dezmembrat al lui Osiris".
Vitoria se inscrie intr-un model care exclude imprevizibilul,
presupunand, in schimb, automatisme ce amintesc de ritmul
migratiilor. Astfel, desi se misca intr-o lume total necunoscuta,
ea nu este nici surprinsa, nici dezorientata, deoarece se inscrie
in acelasi model cultural care guverneaza si propria ei existenta.
Este intampinata de aceleasi datini, credinte si superstitii.
Descoperind adevarul, Vitoria verifica, implicit, armonia lumii:
afla ceva mai mult decat pe faptuitorii omorului, si anume ca lumea
are o coerenta pe care moartea lui Lipan n-a distrus-o." (N.
Manolescu, Arca lui Noe, voi. I) Asa se explica modul firesc in
care eroina se intoarce la viata dinainte: S-apoi dupa aceea ne-om
intoarce iar la Magura, ca sa luam de coada toate cate-am lasat.
Iar pe sora-ta sa stii ca nici c-un chip nu ma pot invoi ca s-o dau
dupa feciorul acela nalt si cu nasul mare al dascalitei lui
Topor".
Rolul Vitoriei este unul deosebit de complex: ea este agentul
justitiei, al dreptatii, joaca rolul initiatorului ce modeleaza
personalitatea unui initiat (Gheorghita), este vocea unei gandiri
milenare si este femeia ce cauta sa-si intregeasca unitatea
pierduta a iubirii. in descoperirea adevarului o ajuta nu numai
oamenii, ci si natura, care la Sadoveanu capata atribute morale,
devine un personaj. Dupa visul avut inaintea plecarii, vremea se
inrautateste - Soarele pierise, lumina se imputinase si vantul
sfichiuia" -, cand hotaraste sa porneasca la drum, vantul se
alinase". La fel, cand la Vatra Dornei a facut cale intoarsa, s-a
rasucit vantul si a prins a bate de catre miezul-noptii", manand-o
din spate pana la locul crimei, unde a incetat dintr-o data.
Din punct de vedere moral si sufletesc, eroina, desi o taranca din
Magura Tarcaului, este o aristocrata de o inteligenta discreta,
simpla in manifestarile exterioare, tenace, principiala, cinstita,
subtila. Critica literara a vazut in ea o Antigona apriga,
voluntara si iluminata, care aplica cu tenacitate un mandat etic"
(PerpessiciuS), un Hamlet feminin care banuieste cu metoda,
cerceteaza cu disimulatie, pune la cale reprezentatiuni tradatoare"
(G. CalinescU). Eroina se autoconstruieste permanent, este un
personaj rotund, complex, imprevizibil in manifestari. Portretul ei
este construit de la exterior catre interior, de la ochii ei caprui
in care parca se rasfrangea lumina castanie a parului" pana la
sufletul zbuciumat si rupt in doua de grija si dorul celui plecat
(Ea insa se socotea moarta, ca si omul ei, care nu era langa
dansa.").
Vitoria comunica cu Nechifor dincolo de moarte, ca dovada a iubirii
care supravietuieste timpului si legilor firii: Dac-a intrat el pe
celalalt taram, oi intra si eu dupa dansul! ". Ea stie sa lase
deoparte tot ce insemnase fiinta ei pentru a se identifica cu
celalalt: Se curatise de orice ganduri, dorinti si dureri in afara
de scopu-i neclintit". Ratacind pe drumurile muntelui in cautarea
adevarului, Vitoria reface un itinerar labirintic sacru, al carui
centru este rapa dintre Suha si Sabasa, unde zac oasele lui
Nechifor Lipan.
Daca pe Gheorghita il initiaza in viata, responsabilizandu-1 si
maturizandu-1 prin actul justitiar pe care el insusi il
infaptuieste, Vitoria se initiaza in moarte, coboara odata cu sotul
ei in infern, de unde se intoarce vindecata de ura si de jale. Se
impaca pentru totdeauna cu sine, accepta moartea, deci si
realitatea. Drumul sau este cel al construirii unui mit.
Scriitorul recupereaza, prin limbaj si forta evocarii mai ales, o
civilizatie si un tip de umanitate propriu acesteia. Cel care
apartine cel mai mult acestui spatiu, prin ocupatia si felul sau de
a fi, este Nechifor Lipan. Personaj construit in absentia, Nechifor
este si adevaratul factor ordonator al miscarii si tensiunii epice.
Imaginea sa o urmareste permanent pe Vitoria si intervine constant
pe durata actiunii, avand functii diferite. intrebarea care contine
si descrierea infatisarii sale fizice constituie laitmotivul
romanului: Sa-mi spuneti cine-ati vazut pe un om de la noi calare
pe un cal negru tintat in frunte si-n cap cu caciula
brumarie".
Naratiunea este modul de expunere predominant, realizand intregul
schelet al actiunii, care evolueaza amplu, arborescent, avand un
caracter veridic, in spiritul unui realism romantic" (Marian PopA).
Naratiunea sadoveniana este cadentata prin impartirea in unitati
ritmice cu succesiune regulata, melodica, fiecare respectand
acelasi model sintactic.Atunci cand textul ia forma dialogului,
modelul se schimba, deoarece trebuie sa surprinda miscarile
sufletesti ale personajelor. in naratiune domina verbele la perfect
simplu, pe cand in secventele dialogate apar conjunctivul prezent
si conditionalul optativ, timpuri ale viitorului. Descrierea este
atat de atmosfera, autorul prezentand pana in cele mai mici detalii
locurile, timpul si cadrele naturale aparute in calea eroilor
(Soarele batea de catra amiaza de pe tancul Magurii.", In zori de
ziua, vineri in 10 martie, munteanca si feciorul ei au inchingat
caii cei pagi s-au incalecat."), cat si portretistica (Purta
caciula brumarie. Avea cojoc in dimuri de miel negru, scurt pana la
genunchi, si era incaltat cu botfuri."). Pe langa aceste modalitati
clasice de expunere, Sadoveanu apeleaza si la tehnici moderne:
stilul indirect liber, monologul interior, memoria afectiva,
involuntara, care aduce in prezent secvente din trecutul comun al
Vitoriei si al lui Nechifor Lipan. Totul este proiectat pe un
fundal liric, nascut din acel vizionarism al trecutului" (T. Vianu,
Arta prozatorilor romanI) care guverneaza intreaga opera
sadoveniana.