(1)

Opera într-o ilustraţie din Pierers Universal-Lexikon, 1891

Opera pe la 1900

Frontonul acestui corp arhitectural masiv şi cupola sălii de spectacol sunt elementele care predomină vederea de ansamblu, deoarece faţada principală a trebuit să fie concepută respectând dimensiunile reduse ale Pieţei Operei.

Această faţadă relativ scundă este decorată în catul de jos cu grupuri sculpturale în al căror program iconografic se înscriu manifestări artistice în legătură cu drama muzicală: Dansul, Armonia, Muzica şi Opera.

Opéra Garnier, imagine actuală

“Palais Garnier” este un reper al intrării nordice a Bulevardului Operei (Avenue de l'Opéra) din Paris, Franţa. Este privit ca şi una din piesele de valoare arhitecturală deosebită ale vremii sale.

Construită în stilul neobaroc, este al treisprezecelea teatru care găzduieşte Opera din Paris, de la fondarea sa de către Ludovic al XIV-lea în 1669.

Este denumită de multe ori Opera din Paris, însă de la construirea Opera Bastille în 1989, este referită ca Opéra Garnier.

Palatul Garnier a fost construit la ordinul lui Napoleon al III-lea, ca parte din proiectul marii redefiniri a Parisului, proiect realizat de Baronul Haussmann.

Proiectul a avut parte de o competiţie, câştigată de Charles Garnier (1825-1898), un arhitect de 35 ani, pe atunci necunoscut.

El va continua să activeze în acest domeniu prin construcţia Opéra Garnier de Monte-Carlo în Monaco.

Bulevardul Operei (Avenue de l'Opéra)

Spatele clădirii

Date generaleMateriale: Faţada din marmură, coloanele şi

traversele din fontă.Dimensiuni:

Întregul complex: lărgime max. 125 m, lungime 173 m, înălţime în total 73,6 m

Treptele principale: înălţime 30 m Sala: lărgime max. 31 m, înălţime 20 m, adâncime 32

m greutatea candelabrului: 8 t

Scena: lărgime 48,5 m, înălţime 60 m, adâncime 27 m, lărgimea deschiderii 16 m

Foaierul principal: lărgime max. 31 m, înălţime 18 m, lungime 54 m

Cel mai celebru grup alegoric din acest program este Dansul postclasicistului Jean-Baptiste Carpeaux, care împodobeşte flancul stâng al portalului din dreapta şi o înfăţişează în figura centrală pe Helene Racoviţă (1845–1891).

Nivelul superior al faţadei este structurat prin perechi de coloane înalte. Arhitrava se află în spatele acestei colonade şi este purtată de coloane mai mici, aflate în intercolumniile colonadei exterioare. Porţiunile intercolumnice ale arhitravei sunt ornate cu busturi de compozitori celebri. Colonada interioară formează latura deschisă a unei loggii spre care dau uşile foaierului principal.

Opéra Garnier, treptele interioare, imagine a vremii

DecorSculptori: Jean-Baptiste Carpeaux (alegoria dansului), Louis-

Félix Chabaud, Paul Dubois, Ursin-Jules Vatinelle, Jean-Claude Petit, Louis-Ernest Barrias, Jean-Baptiste Jules

Klagmann, Charles-Alphonse Gumery, Jouffroy, Eugène Guillaume, Aizelin, Chapu, Falguière, J. J. Perraud, Évrard,

Gruyère, Henri Jacquemart, Mathurin Moreau, François Truphème, Pierre-Louis Rouillard, Hyacinthe-Philéas Sobre,

Eugène Louis Lequesne, Aimé MilletPictori: Isidore Pils, Paul Baudry, Georges Clairin, Ulysse

Butin, Eugène-Romain Thirion, Gustave-Clarence-Rodolphe Boulanger, Nicolas Escalier, Jules-Eugène Lenepveu (tavanul

originar al sălii), Marc Chagall (tavanul sălii din 1964).

Sala treptelor cuprinde întreaga înălţime a edificiului. Acest spaţiu este considerat a fi capodopera lui Garnier, drept cea mai îndrăzneaţă inovaţie în domeniu din secolul XIX, deoarece realizează integrarea unor nivele de înălţimi diferite într-un ansamblu unitar. Pictura de tavan a operei a fost adeseori criticată şi în 1964 a sfârşit prin a fi înlocuită de picturile executate de Chagall, care au un efect oarecum straniu în contextul arhitecturii şi decorurilor concepute altminteri ca un tot, la finele secolului al XIX-lea.

DĂ UN CLICK ŞI VIZITEAZĂ ACUM!!!

http://geocities.com/ihapca2002SFÂRŞIT SFÂRŞIT